Deprinderi de igienă personală

OBIECTIVE

Utilizarea corectă a produselor destinate igienei personale Cunoașterea medicamentelor uzuale și a modului de prezentare Cunoașterea bolilor frecvente și a simptomelor acestora Înțelegerea importanței tratării bolilor Cunoașterea riscurilor începerii activității sexuale Orientarea în sistemul asigurărilor de sănătate și al instituțiilor medicale Deprinderea de a discuta despre problemele proprii de sănătate cu cine trebuie și

acolo unde trebuie Educație sexuală

LA SFÎRȘIT, ADOLESCENȚII VOR FI CAPABILI SĂ:

Cunoască necesitatea păstrării igienei personale Recunoască obiectele de igienă personală Recunoască simptomele îmbolnăvirilor cele mai frecvente Știe ce medicamente pot să ia și în ce situații Știe în ce situații să apeleze la medic Aibă o conduită adecvată în cazul vizitei la medic Cunoască riscurile activității sexuale

Masurile de igiena previn imbolnavirea organismului. Astfel, pentru copilul mic, se are in vedere insusirea unui limbaj adecvat identificarii si recunoasterii comportamentelor sanatoase, a tipurilor de boli, a principalelor pericole pentru sanatate.Obiectivele comportamentale vizeaza aplicarea corecta a normelor igienico-sanitare, dar si initierea de masuri active pentru recunoasterea in viata de zi cu zi a factorilor interni si externi care determina starea de boala.

Respectarea regulilor de igiena personala:

Igiena pielii: O piele curata, bine ingrijita este capabila, prin mijloacele sale specifice, sa se apere impotriva microbilor, distrugandu-i. Igiena gurii si a dintilor: Inseamna sa nu uiti sa te speli pe dinti de cel putin doua ori pe zi, dimineata si seara. Cariile dentare pot constitui focare de infectii pentru organism, declansand imbolnaviri ale articulatiilor, inimii si rinichilor.

Dinti sanatosi

Ascultati un sfat copii:Dupa fiecare masa,Dimineata la sculareDar si seara la culcare,Luati pasta si periuta,La chiuveta dati fuguta,Dintii sa ii periatiMicrobii sa-i alungati.Aveti si-un zambet frumos,Dar este si sanatos!

Igiena parului: Se respecta prin pieptanatul si periatul zilnic al parului.Neingrijirea parului poate conduce la aparitia micozelor(dezvoltarea ciupercilor parazite) sau la adunarea parazitilor(paduchi). Nu se imprumuta de la colegi caciula, basca sau diferite accesorii de par. Igiena mainilor: La fiecare 3 minute, un copil pune mana pe nas si gura. Avand in vedere ca unele virusuri si bacterii pot supravietui 2 ore sau mai mult pe suprafete cum ar fi mesele din cafenele, manerele usilor si bancile pe care copiii le ating pe parcursul zilei, este usor de sesizat ca spalarea mainilor este deosebit de importanta in evitarea bolilor.Se spala mainile cu apa calda si sapun, obligatoriu inainte de masa, dupa folosirea WC-ului sau ori de cate ori s-au murdarit. Igiena mainilor se mentine si prin intretinerea unghiilor, deoarece sub acestea se acumuleaza praf, microbi si oua de paraziti.Pentru a evita acest fapt, se taie unghiile cat mai scurt, la 1-2 saptamani.

Igiena ochilor, care se face impreuna cu spalarea intregii fete.Dupa spalarea fetei, ochii se sterg cu un prosop propriu, curat. Nu se foloseste prosopul altei persoane, deoarece exista riscul de imbolnavire de conjunctivita.

Igiena urechilor, care se intretine prin spalarea lor zilnica cu apa si sapun.Nu trebuie uitat nici spatiul din spatele urechilor. Dupa spalare, se sterg cu coltul prosopului.Nu se introduc in ele bete de chibrit, agrafe sau alte obiecte, ce pot provoca rani.

Igiena nasului, care se pastreaza sufland usor mucozitatile, intr-o batista igienica, evacuand fiecare nara, pe rand. Cand esti racit sau stranuti, se pune batista la nas, pentru a nu transmite si altora microbii.

Igiena picioarelor, care se realizeaza spalandu-le, in fiecare seara, cu apa calda si sapun.Zilnic se schimba perechea de ciorapi purtata.Unghiile trebuie ingrijite ca si cele de la maini.Prin aceasta se impiedica aparitia iritatiilor sau dezvoltarea unor ciuperci parazite.

Igiena intima, care se realizeaza prin spalarea zonelor intime in fiecare seara, inainte de culcare.

In colectivitati, cele mai raspandite boli sunt cele infectioase provocate de microbi si virusuri, care patrund in organismul sanatos pe diferite cai (calea bucala, calea

respiratorie etc.). Cea mai sigura metoda de prevenire a bolilor infecto-contagioase este vaccinarea. Prevenirea hepatitei virale acute (hepatita A),consta in respectarea alimentatiei rationale, eliminarea posibilitatii de transmitere a virusurilor din alimente, protectia surselor de apa contra infectarii lor, respectarea masurilor de igiena individuala si colectiva prin spalarea frecventa si corecta a mainilor, curatenia corporala, evitarea contactului copiilor sanatosi cu cei bolnavi de hepatita. Hepatita B poate fi prevenita prin masuri medicale, care constau in sterilizarea corespunzatoare a instrumentelor medicale, intrebuintarea acelor si a seringilor de unica folosinta. Frecventa bolilor digestive la copii se datoreaza neaplicarii masurilor preventive sau aplicarii insuficiente ale acestora.

Toxiinfectiile alimentare pot fi prevenite prin:- spalarea mainilor cu apa si sapun inainte de prepararea alimentelor, inainte de servirea mesei sau dupa folosirea toaletei;- spalarea meselor si a veselei de bucatarie;- spalarea legumelor si a fructelor;- folosirea surselor sigure de apa potabila pentru prepararea alimentelor si pentru baut; daca exista indoieli in privinta puritatii apei, aceasta este bine sa fie fiarta inainte de consum.- depozitarea alimentelor sa se faca in spatii unde nu patrund mustele, gandacii sau soarecii. Toxiinfectia alimentara se manifesta prin urmatoarele semne:stari febrile, dureri de cap, varsaturi, dureri abdominale si diaree. Bolile parazitare intestinale sunt provocate de giardii localizate in ficat si intestine, oxiuri care produc mancarimi in jurul anusului, tenie si limbrici care paraziteaza intestinul si care cer masuri de igiena personala ca: spalarea frecventa a mainilor, spalarea obligatorie a legumelor si fructelor inainte de consum, taierea unghiilor sub care se pot depozita oua de oxiuri, prajirea si fierberea indelungata a carnii de porc din care se pot lua chisti de tenie sau trichina. Zoonozele sunt boli transmise prin intermediul animalelor care vietuiesc langa om(caine, pisica, papagal etc.) si care pot purta paraziti. Daca se respecta normele sanitare veterinare si normele de igiena personala umana, nu exista risc de imbolnavire.Animalele trebuie sa fie vaccinate si deparazitate.

Igiena si anotimpulAsa cum avem grija de corpul nostru, trebuie sa avem grija si de imbracamintea

noastra.Ea este cea care asigura stratul de aer dintre corp si piele, aparandu-ne in acest mod de frig si dand voie pielii sa respire.

Daca imbracamintea este murdara, porii tesaturilor se astupa si pielea nu mai poate indeplini rolul pe care il are.

Pe de alta parte, o imbracaminte murdara poarta in ea microbi sau alti agenti infectiosi, care vor afecta pielea.

Imbracamintea trebuie aleasa in functie de anotimp, astfel: Iarna:

- Este de preferat o imbracaminte formata dintr-un singur strat foarte gros si nu una formata din mai multe straturi.- Peste maiou se imbraca un singur pulover si nu numeroase straturi de haine.- Peste pulover, in afara incintelor, se poarta o haina calduroasa.- Pantalonii imbracati nu trebuie sa fie prea stramti, deoarece acestia nu asigura stratul de aer necesar protectiei impotriva frigului- Este de preferat ca sosetele sau ciorapii sa fie din bumbac, deoarece absorb transpiratia si mentin caldura, avand rol de protectie impotriva degeraturilor.Daca se folosesc mai multe perechi de ciorapi, picioarele se supraincalzesc, transpira si apare senzatia de frig.- Incaltamintea trebuie sa fie adecvata, nici prea larga, nici prea stramta, deoarece se pot produce neplaceri in timpul mersului sau leziuni ale pielii(rosaturi, bataturi). Se prefera incaltamintea din piele de animal, deoarece este impermeabila, maleabila si piciorul nu transpire in ea. Vara:-Se recomanda o imbracaminte usoara care permite aerisirea pielii si eliminarea transpiratiei.-Imbracamintea trebuie sa fie lejera si in culori deschise si e bine sa fie confectionata din materiale subtiri (matase, in, etc.)-Capul trebuie protejat cu o palariuta contra soarelui puternic.Neglijarea acestui fapt poate conduce la insolatie.De asemenea, ochii trebuie protejati prin purtarea ochelarilor de soare.-Incaltamintea purtata e de preferat sa fie usoara, de tip sanda, papuc.Ea are rolul de a proteja piciorul fata de asperitatile solului. Pentru a respecta igiena imbracamintei trebuie sa avem grija de:-Scuturarea si perierea zilnica a hainelor, apoi depozitarea lor in spatii bine aerisite.-Purtarea unor haine lejere, adaptate pentru corp.Imbracamintea stramta ingreuneaza circulatia sangelui si respiratia, iar cea larga nu protejeaza organismul contra frigului.-Schimbarea zilnica a lenjeriei intime.-Folosirea altor haine pentru a sta in casa sau pentru a dormi.-Curatarea zilnica a incaltamintei, de praf sau noroi

ACTIVITĂȚI PROPUSE:

1. Igiena corporală – colorăm și învățămScopul este acela de a-i învăţa pe copii să cunoască obiectele și regulile de igienă

pe baza unor planșe de colorat.Durata: 40-60 de minute.Participanţi: copii Resurse: Planşe de colorat

2. Igiena corporalăScopul este acela de a-i învăţa pe tineri să cunoască obiectele și regulile de igienă Durata: 40-60 de minute.Participanţi: adolescențiResurse: Câteva medicamente cunoscute (aspirină, paracetamol, algocalmin,

picături de nas, furazolidon), bandaj, alcool sanitar, materiale igienico-sanitare.

Se va începe cu o discuție cu tinerii, pe următoarea schemă:

Produsul folosit - consecințele nefolosirii – boli – medicul la care apelăm

De exemplu:Săpun – murdărie – boli de piele – dermatolog

Apoi, tinerii vor fi invitați să mimeze anumite simptome ale unor boli, pe rând, iar ceilalți vor ghici boala, organul afectat, alte detalii pe care le cunosc.

3. La medicScopul: vizita la medic Durata: 40-60 de minute.Participanţi: 8 – 10 adolescențiResurse: Informații despre înscrierea la medicul de familie, conduita în momentul

vizitei la medic, folosirea unei rețete.

Atunci când intri în orice cabinet medical, ar trebui să știi că tu ești cea mai importantă persoană. Trebuie sa fii tratat cu respect, politicos si sa ti se raspunda oricarei intrebari sau nelamuriri pe care o ai. Medicul tau va avea nevoie de absolut toate informatiile pentru a isi putea da seama ce se intampla cu tine si a pune un diagnostic corect. Chiar daca majoritatea intrebarilor sunt incomode sau fac referire la obiceiurile tale sexuale incearca sa fii cat mai sincer si mai deschis. Atunci cand nu intelegi ceva intreaba, oricat de prostesc ti s-ar parea. Medicul iti va explica pe intelesul tau fiecare

procedura sau test pe care il va efectua si tu ai dreptul sa stii totul. Daca unul din teste este pozitiv, medicul iti va recomanda un tratament.

JOC DE ROL: Vizita la medic\ La farmacie\ Mă înscriu la medicul de familie

3. Utilizarea medicamentelorScopul: cunoașterea medicamentelor uzuale și modul lor de utilizareDurata: 40-60 de minute.Participanţi: 8 – 10 adolescențiResurse: Algocalmin, aspirină, paracetamol, și alte medicamente uzuale

Folosirea medicamentelor trebuie făcută numai în caz de necesitate şi numai cu recomandarea şi sub supraveghere medicală. Folosirea unor medicamente foarte active, ca de exemplu antibioticele, fără recomandare medicală, pentru suferinţe minime, de exemplu o simplă răceală, gripă, bronşită, deşi aparent pare utilă pentru bolnav, în realitate îi face acestuia mari deservicii, deoarece contactul repetat al microbilor cu antibioticul duce la dezvoltarea rezistenţei microbiene faţă de antibiotice, iar în cazul unor infecţii realmente serioase, antibioticele rămân ineficace.

Paracetamol (pentru adulţi), în caz de febră, dureri de cap, răceală sau dureri în gât; Ibuprofen, pentru a ameliora durerile şi a reduce febra; Un antihistaminic, pentru a face faţă cu succes alergiilor la polen, praf sau mucegai; Un decongestionant oral sau un spray nazal, pentru a scăpa de nasul înfundat; Un remediu antigripal: plicuri, comprimate, capsule, tinctură, sirop sau ceai; Un sirop expectorantsau un antitusiv naturist; Un sirop de tuse contra tusei uscate, alergice sau a celei produse de fumatul excesiv; Un analgezic pentru calmarea durerilor reumatice, menstruale sau de dinţi, a

nevralgiilor şi migrenelor; Un antacid contra indigestiei şi a arsurilor stomacale; Comprimate împotriva durerilor în gât; Drajeuri contra balonării cauzate de alimentaţia în exces; Comprimate antidiareice, tablete naturiste sau ceai contra diareei; Capsule laxative sau un ceai diuretic pentru a combate constipaţia; Plasturi şi pansamente sterile; Comprese; Un termometru; O linguriţă de măsurare a dozelor de medicament.

4. Identitatea și viața sexualăAdolescenţii şi tinerii preiau în comportament elementele care îi caracterizează

din punct de vedere al identităţii sexuale, fiind puternic influenţaţi de modelele culturale, aşteptările familiale, părerea grupului de prieteni, influenţa mass media, modă. Factorii care influenţează modelarea lor sexuală nu se află neapărat în echilibru şi pot determina uneori un comportament sexual deviant, fie prin cenzurare excesivă, fie printr-o exacerbare a comportamentului sexual.

Scopul: Conştientizarea de către adolescenţi şi tineri că viaţa sexuală este condiţionată de toate aspectele vieţii omului şi că nu poate fi abordată corect decât în contextul relaţiilor sociale şi al maturizării socio-afective a fiecărui individ. Cunoașterea BTS și riscurilor activității sexuale.

Durata: 60 de minute.Participanti:8-10 cursanţi.Resurse: Hârtie, creioane; Pliante despre educaţia sexuală; Planşe anatomice;

Prezervative; Anticoncepționale.

Bolile cu transmitere sexuala sau bolile venerice sunt infectii transmise prin contact sexual (normal, oral sau anal) dar care pot fi transmise si pe alte cai. Printre mijloacele de transmitere ale acestor boli, in afara de contactul sexual, mai putem intilni: contactul cu zona infectata, contactul cu obiecte infectate (ace, etc.) sau de la mama la fat, etc.

Sifilisul apare in urma infectiei cu Treponema Pallidum. El poate fi primar, secundar, tertiar, poate avea forme congenitale (sifilisul congenital - in care copilul este infectat la nastere de catre mama bolnava) si alte forme nu foarte bine delimitate:

- latent - fara simptome dar cu rezultatele testelor pozitive - forme de trecere intre secundar si tertiar, etc. Primul simptom in cazul sifilisului primar este aparitia unei pete rosii (macula

eritematoasa), care devine o eroziune, adancindu-se, si apoi o ulceratie care doare doar in cazul traumatizarii sau al suprainfectarii. La femei pot fi afectate labia, vaginul, uretra si perineul. La ambele sexe mai pot fi afectate regiunea anorectala, mamelonara, buzele, limba, amigdalele, etc. Complicatiile care pot aparea sunt fimoza, parafimoza, suprainfectari ale leziunii, blocajul cailor limfatice (limfedem) cu edemul penisului si a scrotului sau a labiilor.

Sifilisul secundar este considerat o stare septica cu Treponema - simptomele pot aparea in 3 - 6 saptamani, determinand aparitia silifidelor. Acestea sunt pete mici, roz - pal, care nu ies in relief si determina rozeola silifica sau care ies putin in relief pe piele (papule). Pot aparea stari asemanatoare gripei (lipsa poftei de mancare, dureri de cap(cefaleea) si musculare, articulatii ce dor, rinoree, etc). Se poate instala sifilisul latent sau cel tertiar, dar in ultima perioada acestea apar tot mai rar datorita tratarii la timp si a mijloacelor de informare in masa.

In cazul gonoreei, primele simptome apar la 2 - 3 zile de la contactul sexual: secretii abundente galben - verzui, senzatii de usturime si arsuri, mucoasa congestionata, rosie, umflarea uretrei, etc. Aceste simptome pot disparea dupa 8 saptamani - dar disparitia nu marcheaza sfarsitul bolii, ci cronicizarea ei. Complicatiile ce apar sunt fimozele, prostatite, stricturi uretrale, etc. Gonoreea se transmite prin contactul direct cu mucoasele sau lichidele infectate si foarte rar prin folosirea in comun a obiectelor sanitare, prosoape, bureti, etc. Ea se poate trata cu antibiotice recomandate de medic si in cazul unei diagnosticari precoce, situatie in care si boala este necomplicata, tratamentul este de scurta durata. Gonoreea are o frecventa mai mare in tarile in curs de dezvoltare, prezentand un risc mare de contaminare.

Chlamydia reprezinta infectia cu bacteria Chlamydia Trachomatis si este cea mai frecventa boala cu transmitere sexuala in tarile dezvoltate. Aceasta bacterie traieste doar

in interiorul celulelor si este greu de depistat deoarece adesea decurge fara simptome (dureri la contactul sexual, scurgeri vaginale nu foarte abundente, senzatie de intepaturi, menstruatie neregulata, arsuri in timpul urinarii, etc). Ca si gonoreea, chlamydia se transmite prin contactul direct cu mucoasele sau lichidele infectioase. In ceea ce priveste tratamentul, acesta trebuie urmat de catre ambii parteneri (indiferent de absenta sau prezenta simptomelor) si dureaza intre 14 - 21 de zile, constand in antibioterapie tintita.

SIDA este prescurtarea pentru Sindromul Imunodeficientei Dobandite si marcheaza un deficit a sistemului imunitar dobandit ca urmare a infectiei cu virusul HIV. SIDA va predispune la diferite boli care afecteaza in mod tipic persoanele infectate cu virusul HIV si pe care in mod normal organismul ar trebui sa fie capabil sa le combata – infectii oportiniste. Ca toate virusurile, HIV nu are metabolism propriu si necesita o celula gazda pentru a se putea multiplica. Aceste celule gazda sunt, printre altele, celulele sistemului imunitar, limfocitele, globulele albe, celule sistemului nervos. Cercetatorii clasifica infectia cu HIV in diferite stadii. Prin SIDA se intelege stadiul in care sistemul imunitar este foarte slabit si in care pot sa apara diferite boli si tumori – forme de cancer. Evolutia unei infectii cu HIV difera de la o persoana la alta. La scurt timp dupa infectarea cu HIV, acesta incepe sa se inmulteasca foarte rapid, astfel incat in primele saptamani nu apar de obicei simptome (la inceput, eventuale stari gripale). Dupa 12 saptamani de la contaminare, prin testul cu anticorpi, se gasesc anticorpii construiti de virus.Infectiile, oportuniste in cazul bolii SIDA, la un organism sanatos uneori nici nu se manifesta sau pot fi combatute cu destula usurinta. Virusuri nu prea periculoase precum Herpes simplex sau Herpes zoster pot duce la imbolnaviri grave. Toxoplasmoza, tuberculoza, citomegalia, PcP - o forma a pneumoniei si ciuperca Candida albicans sunt de asemenea boli caracteristice stadiului SIDA. Portile de intrare in organism ale acestui virus sunt ranile deschise, suprafetele iritate, zgariate sau inflamate ale pielii si tesuturile sensibile gen mucoasa vaginala. Lichidele infectioase prin care acesta se transmite sunt sangele, sperma, laptele de mama, etc. si nu cele ca saliva, urina, transpiratie sau lacrimi.

HIV - In anul 1983 a fost descoperit virusul ca agent infectios. Din anul 1986 virusul nou descoperit poarta numele de virus al imunodeficientei umane - HIV1. In anul 1985, a fost identificat un al doilea tip de virus al imunodeficientei umane - HIV2. Virusul imunodeficientei umane - HIV - (in engleza - Human Immunodeficiency Virus) ataca sistemul imunitar al omului, reducand capacitatea de aparare a organismului impotriva infectiilor. Virusul imunodeficientei umane (HIV) provoaca imunodeficienta organismului.

Cum actioneaza virusul imunodeficientei umane – HIV. Virusul imunodeficientei umane se ataseaza de celulele care au pe suprafata lor o proteina numita CD4 (numita si receptor CD4) si 2 "co-receptori". Cele mai importante celule sunt limfocite T (sau TH) care au un rol foarte important in protejarea organismului impotriva agentilor patogeni - sunt cele care coordoneaza atacul impotriva oricarui agent considerat strain de organism. Dupa ce virusul se ataseaza de celula, membrana virala (invelisul virusului) fuzioneaza cu membrana celulara (invelisul celulei), in acest fel informatia virala intrand in celula. In interiorul celulei informatia virala (informatia continuta de virus) este integrata in materialul genetic al celulei (informatia continuta de celula). In acest fel celula este infectata - contine in informatia sa si informatia virusului. De aici exista mai multe posibilitati :

latenta - celula nu permite multiplicarea imediata a virusului dar ramane infectata si poarta in permanenta informatia virala

multiplicarea - informatia virala este multiplicata si noii virusi (numiti virioni) sunt eliberati din celula, infectand alte celule sanatoase, multiplicarea avand loc pe toata durata vietii celulei

distrugerea - celula multiplica atat de mult si atat de intens virusul incat in cele din urma este distrusa sau se autodistruge

Prin infectarea cu HIV, limfocitele T sunt distruse, nu isi mai pot executa functiile de aparare si coordonare a luptei impotriva agentilor patogeni sau nu se mai pot multiplica. Odata cu distrugerea sau inactivarea limfocitelor T4, sistemul imunitar este din ce in ce mai slabit, mai ineficient in lupta cu agentii patogeni - se spune ca organismul este imunodeficitar. O persoana cu un sistem imunitar slabit, o persoana cu imunodeficienta, poate fi "doborata" si de o banala gripa.

Infectii oportuniste. Aceste infectii care se instaleaza profitand de sistemul imunitar slabit din cauza infectiei cu HIV se numesc infectii oportuniste. In final, aceste infectii, pe care sistemul imunitar slabit nu le mai poate controla, vor deteriora iremediabil organismul ... sistemul imunitar va pierde lupta. Cele mai frecvente infectii oportuniste sunt pneumonia, hepatita, toxoplasmoza, infectiile cu herpes simplex, sarcomul Kaposi.

SIDA - sindromul imunodeficientei dobandite. Fiecare afectiune, in momentul declansarii, are anumite semne si simptome care o caracterizeaza. Totalitatea semnelor si simptomelor poarta numele de sindrom. SIDA este un stadiul al infectiei cu virusul imunodeficientei umane (HIV) in care apar semnele si simptomele diferitelor infectii oportuniste care incep sa distruga organismul lipsit de aparare. SIDA este un sindrom. In franceza - SIDA (Syndrome d'Immunodéficitaire Acquis), in engleza - AIDS (Acquired Immunodeficiency Syndrome) si in romaneste - sindromul imunodeficientei umane dobandite. Atunci cand sistemul imunitar al unei persoane HIV pozitive ajunge in stadiul in care nu se mai poate apara impotriva infectiilor, se spune ca acea persoana se afla in stadiul SIDA - Sindromul Imunodeficientei Dobandite. Specialistii considera ca 80 - 90 % dintre cei infectati cu HIV vor muri in urmatorii 2 ani din momentul declansarii simptomelor.

Seropozitiv, HIV pozitiv. Cand un agent patogen patrunde in organism, sistemul imunitar "raspunde" prin crearea de anticorpi impotriva acestor agenti patogeni. La fel, cand virusul imunodeficientei umane - HIV - patrunde in organism, sistemul imunitar reactioneaza dezvoltand anticorpii anti-HIV. Acesti anticorpi pot fi pusi in evidenta prin teste specifice. Daca acesti anticorpi anti-HIV sunt gasiti in serul testat, se spune ca rezultatul testului este "pozitiv" iar persoana este "seropozitiva" sau "HIV pozitiva". A fi seropozitiv (sau HIV pozitiv) nu inseamna a avea SIDA, ci doar a fi purtator al virusului, respectiv a fi infectat, dar fara simptome SIDA. O persoana HIV pozitiva ramane infectata toata viata. Cu toate acestea, ea poate parea si se poate simti sanatoasa pentru o lunga perioada de timp (intre 8 si 15 ani), uneori chiar fara sa stie ca este infectata.

Despre tratament. In prezent nu exista nici un tratament care sa vindece infectia cu virusul imunodeficientei umane si nici un vaccin impotriva acestei infectii. Dar au fost elaborate medicamente foarte eficiente care incetinesc multiplicarea virusului in organism, astfel incat in prezent, persoanele HIV pozitive pot trai mai mult timp decat in trecut. HIV este un retrovirus. Medicamentele folosite in tratarea infectiei cu HIV se numesc medicamente antiretrovirale - ARV. Tratamentul poate folosi mai multe tipuri de antiretrovirale, in diferite combinatii, intervenind in diferitele stadii ale infectarii celulei de catre virusul imunodeficientei umane - atasare, multiplicare, raspandire. Tratamentul in infectia cu HIV urmareste, in principiu, urmatoarele obiective :

scaderea ratei de reproducere a HIV prin o impiedicarea atasarii virusului de celulao impiedicarea reproducerii virusului in interiorul celuleio impiedicarea virusului nou format de a parasi celula si a se raspandi

mentinerea sau refacerea imunitatii celulare asigurarea unui regim de viata normal evitarea aparitiei infectiilor oportuniste datorate scaderii puterii de aparare a

organismului

In ultimii ani, bolile cu transmitere sexuala au crescut ca numar si vor creste in continuare daca nu se vor lua masuri drastice pentru combaterea mecanismului care permite propagarea acestor afectiuni in randul populatiei. Cu toate ca s-au luat masuri pentru combaterea acestor boli si au aparut medicamente noi si eficiente de tratament, numarul acestor boli creste alarmant si apar cazuri noi la o parte insemnata a populatiei, ceea ce constituie pentru viitor un semn de alarma. Probabil factorul social - economic in care ne aflam la ora actuala, existenta prostitutiei clandestine si a unui “vagabondaj” sexual mai mare permite inmultirea acestor afectiuni cu grave consecinte asupra populatiei si a starii de sanatate. Contactele sexuale ocazionale mai ales cu persoane necunoscute, ingreuneaza desfasurarea unei anchete epidemiologice corecte, ceea ce face ca sursa de infectie sa nu fie descoperita, acest lucru fiind esential in stoparea fenomenului de extindere rapida a bolilor cu transmisie sexuala.Educatia sanitara si antiveneriana a populatiei la ora actuala lasa de dorit fiind una din metodele cele mai eficace de prevenire si combatere a acestor afectiuni, ea nu este aplicata in mod corespunzator cu rezultate negative vizibile.

Ciclic, organismul femeii este pregatit pentru a sustine o sarcina. Sistemul hormonal al organismului, prin intreaga lui activitate pregateste organismul pentru a sustine o sarcina. Nivelurile de hormoni din organism au "comanda" acestui proces care se repeta la un anumit interval - cel mai obisnuit este intervalul cuprins intre 27 si 32 de zile dar exista cicluri si de 24 dar si de 35 de zile. Intervalul ideal este cel lunar, de 28 de zile. Principalele evenimente ale unui ciclu menstrual sunt ovulatia si sangerarea menstruala. Perioada din jurul momentului ovulatiei se numeste "perioada fertila". Perioada fertila este perioada in care probabilitatea aparitiei unei sarcini este foarte mare, cea mai mare din tot ciclul menstrual. Perioada fertila este considerata a fi de 3 zile : o zi inainte de ziua ovulatiei, ziua ovulatiei si o zi dupa ziua ovulatiei. Totusi, tinand cont de

faptul ca spermatozoizii pot trai in tractul genital feminin (col uterin - uter - trompe uterine) aproximativ 5 zile si ca durata de viata a unui ovul este de aproximativ 2 zile, se poate considera ca durata perioadei fertile este de aproximativ 6 zile : 3 zile inainte de momentul ovulatiei, ziua ovulatiei si 2 zile dupa momentul ovulatiei.

In ovarele femeii se dezvolta un ovul (celula reproducatoare feminina). Ovulul, dupa maturizare, este eliberat de ovar - acesta este fenomenul de ovulatie. Dupa ovulatie, ovulul ajunge in trompa uterina, deplasandu-se catre uter. In trompa uterina ovulul poate fi fecundat de spermatozoid (celula reproducatoare masculina) - acesta este fenomenul de fecundare. In tot acest timp, tot hormonii produc modificari in mucoasa uterina pe care o fac capabila sa primeasca si sa hraneasca ovulul fecundat, pana la formarea placentei. Dupa fecundare ovulul continua "drumul" prin trompa uterina pana in uter unde se "cuibareste" in mucoasa uterina (endometrul) - acesta este fenomenul de nidare (implantare). Fecundarea si implantarea au ca urmare, tot sub comanda hormonala, o serie de modificari in organism, cea mai cunoscuta fiind intreruperea ciclurilor menstruale deci disparitia menstruatiei. Lipsa sangerarii menstruale este primul semn care poate "anunta" o sarcina. Dupa implantare, ovulul fecundat va creste si, dupa aproximativ 36 de saptamani, se va naste copilul. Daca ovulul ramane nefecundat, moare si este eliminat odata cu mucoasa uterina care nu mai este folositoare. Mucoasa uterina (endometrul), se desprinde si este eliminata sub forma unei sangerari - acesta este fenomenul menstruatiei. Si ciclul se reia - ovulatie, menstruatie, ovulatie, menstruatie, etc.

MIJLOACE DE CONTRACEPȚIE

Exista mai multe mijloace si metode anticonceptionale (contraceptive). Ele intervin in desfasurarea ciclului menstrual, asupra unora dintre aceste fenomene importante - ovulatia, fecundarea, implantarea. Unele metode anticonceptionale (contraceptive) opresc ovulatia (cele hormonale), altele impiedica intalnirea dintre ovul si spermatozoid (cele de bariera) sau opresc implantarea (steriletul). Unele dintre metodele anticonceptionale (contraceptive) sunt mai eficiente, altele mai putin eficiente iar unele nu sunt eficiente deloc. Unele dintre metodele anticonceptionale (contraceptive) sunt usor de procurat, la indemana oricui, altele necesita ca decizia asupra folosirii lor sa fie luata impreuna cu medicul specialist. Ceea ce este foarte important si ceea ce trebuie sa intelegi foarte bine este ca nu toate metodele anticonceptionale (contraceptive) sunt recomandate, oricand, oricui. Metodele anticonceptionale (contraceptive), in functie de situatie, pot fi caracterizate ca fiind recomandate, pot cere precautii in folosire sau pur si simplu nu trebuie folosite.

Acestea sunt mijloacele si metodele anticonceptionale (contraceptive) pe care le poate folosi un cuplu in vederea controlului aparitiei unei sarcini :

Metodele anticonceptionale hormonale - efectul anticonceptional (contraceptiv) este datorat actiunii, fie unei combinatii de progestagen si estrogen, fie doar unui progestagen.

o pastile anticonceptionale orale

o implante subdermiceo anticonceptionale injectabileo plasturele hormonalo inelul vaginal

Dispozitivul intrauterin (sterilet) - efectul anticonceptional (contraceptiv) este datorat unei asocieri de mecanisme : inhibarea capacitatii spermatozoizilor de a traversa cavitatea uterina, inhibarea fertilizarii, ingrosarea mucusul cervical, impiedicarea implantarii ovulului in mucoasa uterina.

Metodele anticonceptionale de bariera - efectul anticonceptional (contraceptiv) este datorat blocarii intrarii spermatozoizilor in cavitatea uterina.

o prezervativ (masculin si feminin)o diafragmao cupola cervicalao spermicide

Metodele anticonceptionale bazate pe recunoasterea perioadei fertile si abstinenta periodica (se numesc si "metode naturale") - se bazeaza pe recunoasterea zilelor fertile ale femeii, zile in care se poate produce o sarcina, si evitarea contactelor sexuale sau folosirea celelalte mijloace si metode anticonceptionale (contraceptive) in aceasta perioada - prezervativ, diafragma, spermicide.

o metoda temperaturii bazaleo metoda mucusului cervicalo metoda calendarului (sau a ritmului)o metoda simpto-termala

Contraceptia de urgenta - tip de contraceptie care se foloseste NUMAI in situatii de urgenta. Exista 2 metode de contraceptie de urgenta: pastile anticonceptionale (contraceptive) de urgenta si dispozitiv intrauterin (sterilet) din cupru.

Sterilizarea chirurgicala feminina si masculina - efectul anticonceptional (contraceptiv) este datorat intreruperii prin metoda chirurgicala a continuitatii trompelor uterine (se numeste ligatura tubara), prin care trece ovulul, si a vasului deferent (se numeste vasectomie), prin care trec spermatozoizii, impiedicand astfel posibilitatea de intalnire dintre spermatozoizi si ovul (fecundarea). Este o metoda anticonceptionala (contraceptiva) definitiva - afecteaza fertilitatea.

Amenoreea de lactatie (metoda de planificare familiala traditionala) - efectul anticonceptional (contraceptiv) este datorat lipsei ovulatiei pe o perioada dupa o nastere, in cazul in care femeia alapteaza permanent.

Coitul intrerupt (metoda de planificare familiala traditionala) - se incearca evitarea unei sarcini nedorite prin renuntarea la ejaculare in interiorul vaginului sau pe organele sexuale externe.

Nu uita ! Doar o singura metoda anticonceptionala (contraceptiva) te poate proteja, in acelasi timp, si de o infectie cu transmitere sexuala : PREZERVATIVUL.

Un prezervativ este o metodă de contracepție de tip barieră pentru bărbați (deși există și prezervative pentru femei). Este îmbrăcat pe penisul bărbatului pentru a

împiedica pătrunderea spermei în corpul partenerului sexual. De cele mai multe ori este confecționat din latex. Datorită faptului că este elastic și rezistent, el are o serie de aplicații secundare. Prezervativele confecționate din alte materiale, în special din intestine de animale, au fost folosite încă din epoca antică.

Prezervativul este un "dispozitiv" de UNICA folosinta.