34

COROANE DE ÎNVELIŞMetoda de terapie prin acoperire totală apelează la coroana de înveliş care se agregă la

suprafeţele coroanei dentare pe care o acoperă în totalitate. Coroanele de înveliş prezintaponderea cea mai mare atât în rândul protezelor unidentare, cât şi în rândul protezelor parţialefixe. Realizându-se din diverse materiale şi apelând la tehnologii diferite, pot rezulta omultitudine de tipuri: metalice, nemetalice (acrilice, compozite, ceramice) şi mixte.

Coroanele metalice se pot confecţiona prin turnare (cu sau fară grosime dirijată),ştanţare (procedeu istoric care se practică azi izolat) şi printr-un procedeu combinat(ştanţarea inelului şi turnarea capacului) la coroanele din două bucăţi.

Coroanele nemetalice, estetice sau fizionomice din polimeri, materiale compozite sauceramică se realizează prin polimerizare, sinterizare sau frezare (mecanică saucomputerizată).

Coroanele mixte prezintă o componentă metalică (diferite aliaje cu destinaţie specificăprotezelor parţiale fixe) şi un placaj care poate fi acrilic, compozit sau ceramic.

Toate coroanele de înveliș se agregă la preparaţia dentară, de care se fixează princimentare. Ele se pot agrega şi la stâlpii implantelor de care se pot fixa prin înşurubare saucimentare.

COROANE DE ÎNVELIŞ METALICE- acoperă în totalitate suprafeţele preparate ale unui bont natural sau ale unui bont artificial.- Există o variantă a coroanelor de înveliş care nu respectă principiul de acoperire totală asuprafeţelor dentare. Această variantă este cunoscută sub numele de coroană ecuatorială. Eaacoperă faţa ocluzală şi toate feţele axiale până la nivelul ecuatorului anatomic.

Indicaţiile coroanelor de înveliş metalice se pot grupa în două categorii:a) în scop de refacere morfofuncţională a unei coroane dentare afectate şi în scop profilactic;b) în scop protetic;

a) Indicaţii în scop de refacere morfofuncţională şi profilactice;.- dinţi cu distrucţii coronare întinse sau cu obturaţii multiple, pentru consolidarea

mecanică a acestora;- când pierderile de substanţă dură dentară nu mai pot fi reconstituite prin obturaţii,

incrustații sau coroane parţiale;- pentru prevenirea proceselor de uzură dentară datorită, fricţiunii exercitate de

elementele de menţinere şi stabilizare a protezelor mobilizabile;- ca mijloc de prevenţie a cariilor secundare, circulare, de colet şi multiple precum şi

în bruxism pentru stoparea proceselor de autodistrugere a ţesuturilor dure dentare;- pentru refacerea ariilor de contact când spaţiul interdentar este de 2mm (se va

confecţiona o coroană) sau mai mare de 2mm (când se vor realiza două coroane pe dinţivecini);

- în zonele de sprijin pe structuri dure dentare cu rezistenţă scăzută la boala carioasăpentru a conferi o anumită protecţie mecanică;

- în abrazii patologice, pentru reconstituirea şi consolidarea reliefului ocluzal;-. în fracturi de cuspizi şi pereţi ai dinţilor din zona de sprijin;- în reconstituirea morfologiei dentare în zonele de sprijin pentru refacerea şi

menţinerea DVO;- pentru refacerea reliefului ocluzal şi a planului de ocluzie în terapia disfuncţiilor

mandibulare după efectuarea coronoplastiilor.b) Indicaţiile protetice:- ca elemente de agregare în protezarea fixă;- ca elemente de ancorare în protezarea mobilizabilă;- în scop de imobilizare (ca elemente ale şinelor de contenţie);

35

Contraindicaţiile coroanelor de înveliş vizează următoarele situaţii:- pe dinţi cu parodonţiul marginal afectat, până la rezolvarea şi/sau finalizarea terapiei

parodontale;- pe dinţi cu mobilitate dentară avansată;- pe dinţi cu tratamente endodontice incorecte şi/sau cu patologie periapicală;- în pierderi mari de substanţă dură care nu mai oferă retenţia necesară acestui tip de

restaurări protetice şi nici nu mai pot fi refacuţi prin DCR-uri;- pe dinţi cu modificăn de poziţie peste 30° faţă de câmpul ocluzal, care sunt supuşi

unor solicitări anormale permanente;- pe dinţi cu resorbţii alveolare care ating treimea apicală;- pe dinţi izolaţi fară antagonişti;- dinţi foarte scurţi, care după preparare nu mai prezintă premize suficiente de retenţie- la pacienţi cu afecţiuni generale care nu suportă şedinţe lungi de preparări

COROANELE METALICE TURNATECoroanele turnate sunt confecţionate din aliaje nobile, seminobile sau titan.Pereţii laterali pot avea grosimi diferite:

- dacă prezintă grosime inegală este cunoscută sub numele de «coroană cu grosime totală», iar- dacă pereţii sunt egal dimensionaţi este denumită «coroană cu grosime dirijată».

Coroanele cu grosime totală au raport cu toată suprafaţa bontului.Coroanele cu grosime dirijată au raport intim doar în zona terminală şi parţial ocluzală.Aceste coroane sunt realizate în faze clinico-tehnice identice. Diferenţa dintre cele două

tipuri de coroane este reprezentată numai de tehnicile utilizate în faza de modelare a machetei.PREPARAREA DINŢILOR PENTRU COROANE TURNATE DIN ALIAJE

Pregătirea unui dinte pentru aplicarea unei coroane de înveliş constă în transformarea lui înbont coronar. In general nu se mai folosesc instrumente abrazive la turaţii convenţionale, cinumai ultrarapide (turbina). Printr-o excizie chirurgicală de ţesuturi dure, adesea integre sederetentivizează coroana dintelui astfel ca bontul să aibă diametrul maxim la colet. Inacelaşi timp se reduce şi dimensiunea verticală a coroanei.

Obiectivul urmărit este asigurareaspaţiului necesar pentru confecţionareaunei coroane. Preparația dentară estecaracterizată de: zona terminală închamfer, convergența pereților axiali 6°.

Coroana de înveliș metalică cu grosimetotală: cei doi cuspizi de sprijin (Vmandibular și P maxilar) au o grosime de1,5 mm, iar cuspizii de ghidaj 1mm.Chamfer-ul va permite o grosime de 0.5mm a marginii metalice.

36

AMPRENTAREA = înregistrarea elementelor campului protetic (bonturi=preparatiidentare)+ dintii vecini, dintii antagonisti + arcada.!!! In tehnologia coroanelor de acoperire (de invelis) se indica amprenta de arcada (globala).Amprenta se realizeaza cu portamprente :

-standard ;-individuale ;-speciale (Kettenbach).

Metode de amprentare :A. Amprente de arcada:• bifazica =cea mai des utilizata in practica (amprenta primara si amprenta de precizie) ;

tehnica Wash-Technick• Monofazica. Materialul siliconic de consistenta fluida se aplica in portamprenta

individuala;• Clasic, cu inel de cupru + material siliconic fluid si supraamprenta de silicon chitos in

portamprenta standard ;rar utilizata ;B. Amprente de hemiarcada (segmentare):• Rigid-elastica (STENTS+silicon fluid );• Amprenta cu material siliconic in dublu amestec in lingura Kettenbach.

Ambele amprente se contraindica in tehnologia de precizie a coroanelor de deacoperire.Se indica in tehnologia de protezare provizorie : R.C.R., coroane acrilice, eventualcoroane metalice provizorii.Erori privind amprenta de hemiarcada:

-strat neuniform de material ;-desprinderi ;Toate acestea necesita reamprentarea campului protetic.

CONDITIONAREA LOCALA A CAMPULUI PROTETIC :-Conditionarea locala a santului gingival : se indica largirea santului gingival cu expunerealimitei preparatiei cervicale.Procedee clinice:

Mecano-chimic :fir textil imbibat cu substanta vasoconstrictoare : adrenalina1-2%, efedrina 5%, saruri de aluminiu sau inele textile (Epipac).

Aplicare de preparate vasoconstrictoare (Expasite)-amestec de clorura de aluminiu +masa inerta –rol vasoconstrictor-dilatator –fara fir.

Se contraindica in conditionare clorura de zinc (30 %) deoarece are un efect caustic.

MODELUL :Reproducerea la scara naturala a campului protetic.Turnare arcada in timpul 1 din gips extradur Moldarock=clasa IV iar in timpul 2 se realizeazasoclul din gips dur Moldano =clasa III.

Se utilizeaza :-modele de hemiarcada : monobloc (cu bont fix);

cu bont mobil (vezi L.P.). ;-modele de arcada : monobloc (cu bont fix) ;

cu bonturi sectionate si detasabile (cele mai indicate).Modelul sectionat cu pinuri metalice cu teci.

37

Modelele cu bonturi mobile se vor deretentiviza prin prepararea unui şanţ circular cu ofreză globulară dedesubtul pragului, după care se trece la machetare.

MACHETA1. Macheta pentru coroana cu grosime totală prezintă raport de contact intim cu modelulbontului dentar pe toate suprafeţele lui.

Macheta coroanelor turnate cu grosime totală.

Tehnici pentru obţinerea machetei:a. Tehnica răcirii gradate se caracterizează prin:- izolarea bontului la nivelul coroanei (în soluţii apoase, cu detergenţi, saponate);- ceara albastră pentru Inlay este topită într-o singură lingură de laborator sau în vasul

unui termostat (laboratoarele dotate);- bontul cu partea coronară este scufundat în ceara topită pentru câteva secunde;- timpul de scufundare este dependent de calităţile fizico-chimice ale cerii, de

temperatura cerii;- în jurul bontului se formează un strat solidificat de ceară cu grosime de 0,30-0,40 mm;- primul strat reprezintă o capă cu pereţi uniformi de groşi;- forma definitivă a machetei se obţine prinde punerea cerii, picătură cu picătură, ca pe

feţele laterale să se realizeze convexitatea specifică a fiecărei feţe, precum şi punctele decontact cu dinţii vecini. Pe faţa ocluzală se picură pentru realizarea reliefului ocluzal şicontactului cu dinţii antagonişti;

- modelajul cu spatula, prin răzuire, are scopul să netezească feţele şi creează imagineauniformizării modelajului. Această tehnică este posibil utilizabilă numai dacă bontul semobilizează din soclu.

b. Tehnica prin picurare se caracterizează prin:- izolarea bontului la nivelul părţii coronare după tehnicile obişnuite de izolare;- depunerea cerii fluide, picătură cu picătură în mod progresiv, pe toate feţele bontului cu

ajutorul spatulei, până se ajunge la un volum uşor mărit faţă de cele ale unei coroane dentare;- modelarea feţelor este efectuată prin răzuire cu spatula din aproape în aproape.c. Tehnica de obţinere a machetei prin adiţie după concepţia şcolii gnatologice. Această

tehnică se caracterizează prin:- Modelele sunt montate în articulator.- Macheta începe cu realizarea feţei ocluzale. Se picură ceară pentru localizarea

vârfului cuspizilor şi a crestelor marginale, conturând, astfel, faţa ocluzală a machetei,după care urmează inserţia crestelor sagitale şi esenţiale, cu delimitarea şanţurilor şifosetelor.

- Feţele laterale sunt modelate în raport cu morfologia dinţilor vecini, înscriindu-se înconfiguraţia generală a arcadei. După această concepţie, relieful feţei coluzale estecuspidat cu maximum de eficienţă în masticaţie.

38

d. Folia de ceară şi picuraree. Tehnica de obţinere a capei prin ambutisarea unui disc din material plastic. Fabricile

producătoare de materiale dentare comercializează o trusă compusă din: discuri de materialplastic de 0.15-0.20 mm grosime, o pensă specială şi o chiuvetă dintr-un material siliconic.

Tehnica se caracterizează prin:- Realizarea capei: discul prins în pensă este ţinut deasupra unei flăcări pentru plastifiere;

în această stare se aşează deasupra chiuvetei şi se imprimă bontul modelului. Discul, dinmaterial plastic presat, are contact intim cu feţele modelului. Plasticul ce depăşeşte zonacoletului este tăiat cu foarfecă.

- Adaptarea cervicală şi forma finală a machetei se realizează cu ceară topită, care sepicură pe faţa ocluzală şi pe feţele laterale. Prin radiere se dă morfologia în raport cu dinteleîn cauză, cu dinţii vecini şi dinţii antagonişti.

Tehnica simplificată de modelare amachetei unei coroane de inveliş turnate, cuobţinerea unui spaţiu între bont şi machetă;A) folie calibrată din polietilenă; B) cearăadaptată prin termo-formare pe bontul mobil;C) bontul cu folia şi ceara se presează într-unelastomer de consistență chitoasă(FORMKITT); D) după îndepărtarea foliei(cu rol de menţinător de spaţiu), macheta seadaptează marginal pe bont; E) ulterior semodelează suprafeţele axiale şi ocluzala.

Controlul machetei. Acest control este obligatoriu înainte de a se începe pregătireapentru ambalare, urmărindu-se:

- adaptarea şi aspectul marginii cervicale, care va fi în contact intim cu bontul în zonarespectivă, netedă, continuă şi subţire, până la limita preparaţiei;

- punctele de contact cu dinţii vecini:- convexităţile şi şanţurile de descărcare de pe faţa vestibulară şi orală;- înscrierea în morfologia dinţilor vecini şi în curbura arcadei;- relieful ocluzal, modelaj funcţional, realizarea punctelor de contact cu dinţii antagonişti;- aspectul general al machetei arată gradul de finisare, fiind cunoscut că, după o machetă

finisată, piesa turnată obţinută este prelucrată foarte puţin;- modul cum se aplică pe feţele bontului şi cum se îndepărtează;- grosimea feţei ocluzale (1 mm este ideal, rezistă în timp).

Coroanele turnate cu grosime totală prezintă următoarele caracteristici:- feţele interioare ale coroanei sunt în contact cu bontul dentar;- pereţii laterali au dimensiuni mari neuniforme;- între feţele interioare ale coroanei şi feţele bontului dentar apare forţa de fricţiune care-i

determină cea mai eficientă stabilitate;- variaţiile de temperatură din cavitatea bucală sunt transmise în totalitate bontului dentar;- îndepărtarea de pe bontul dentar este efectuată cu dificultate (cu mult efort pentru

stomatolog şi traumatizant pentru pacient) prin tăierea feţei ocluzale şi vestibulare;- confecţionarea este obţinută prin consum mare de material (preţul de cost este ridicat

dacă se toarnă din aliaje nobile);- indicaţia majoră o reprezintă dinţii laterali cu dimensiuni reduse în sens cervico-ocluzal.

39

2. Macheta coroanei cu grosime dirijatăMacheta acestei coroane prezintă următoarele particularităţi:- pereţii laterali sunt cu dimensiuni egale de 0,30 mm;- contactul cu bontul modelului este numai în zona coletului pe înălţime de 2 mm (în rest

pereţii laterali sunt la distanţă) şi la nivelul feţei ocluzale.

Tehnici pentru obținerea machetei:a. Tehnici ce utilizează elemente fabricate. Industrial sunt produse din ceară, sau din mase

tcrmoplastice seturi de machete, caracterizate de forme şi dimensiuni variate. Corespunzătormodelului se selecţionează macheta fabricată şi se adaptează pe bont.

Adaptarea finală, ocluzal şi cervicaleste obţinută prin unele adăugiri deceară picurată. Macheta coroanei esterealizată într-un timp foarte redus.Pentru realizare, tehnicianul nu arenevoie să fie talentat şi priceput.

Reprezentare schematică a etapelor derealizare a unei coroane turnate cugrosime dirijata prin adaptarea uneimachete prefabricate:1. adaptarea şi scurtarea marginilor;2. fixarea stopului ocluzal;3. adaptarea marginala intimă peaproximativ 1/3 din bont;4. macheta ambalată;5. datorită grosimii ocluzale reduse nuse indică adaptări şi/sau retuşuri alestopurilor după tumare.

b. Tehnica ce utilizează folia de ceară calibrată (0.30mm).- Din folia de ceară calibrată se secţionează o bandă dreptunghiulară, care este înfăşurată înjurul bontului. Extremităţile sunt lipite, formându-se un cilindru (în tehnica dentară cilindrulpoartă numele de inel). La nivelul zonei cervicale, este adaptat intim la bont, prin modelare şiprin picurare de ceară.- Forma caracteristică a feţelor laterale este obţinută prin modelarea pereţilor inelului astfel:extremitatea unui fuloar împinge din interior către exterior peretele pentru realizareaecuatorului (convexităţilor) şi a punctelor de contact, lama spatulei este aplicată la exterior înjumătatea ocluzală pe faţa vestibulară pentru modelarea şanţului de descărcare.

- Extremitatea ocluzală a inelului este adunată. Pe această extremitate se aşează o rondelă dinaceeaşi ceară calibrată, de care se solidarizează prin lipire.

40

Morfologia feţei ocluzale este realizată prin două operaţiuni:- se picură ceară pe rondela fixată de inel; după solidificare se modelează prin tăiere

(fosetele şi pantele cuspidiene) sau prin radiere din aproape în aproape;- macheta capacului este obţinută prin picurare. Ceara încălzită este picurată direct pe faţa

ocluzală a bontului.

Notă: La această tehnică s-a imaginat o variantă ce se practică în multe laboratoare.Inelul de ceară nu este modelat pentru obţinerea formei specifice feţelor laterale alecoroanei dentare. Ceara fluidă este picurată pe feţele exterioare ale inelului pentrurealizarea convexităţilor şi a punctelor de contact. Pereţii inelului fiind îngroşaţi, rezultăcreşterea cantităţii de aliaj necesară pentru turnarea coroanei.

c. Tehnica ce utilizează un model duplicat din masă de ambalat.- Pe bontul modelului se modelează din ceară specială (ce conţine gutapercă) o machetă careprezintă următoarele caracteristici: este fixă pe model; marginea cervicală este la distanţă de 2mm de limita preparaţiei şi este în toate sensurile (ocluzal, vestibular, oral şi proximal) maimică cu 0.30 mm.- Această operaţie de modelare a machetei se realizează cu scopul să se obţină modificareaformei dimensiunii bontului şi se numeşte «premodelare».- După premodelare, întregul model este amprentat, cu ajutorul hidrocoloizilor reversibilipentru a fi duplicat. În amprentă, este turnată pastă din masa de ambalat şi se obţine modelulduplicat.- Macheta coroanei se modelează pe bontul acestui model, prin tehnica de picurare a cerii şide radiere. Macheta nu se detaşează de pe model pentru ambalare.- Modelul duplicat constituie o parte din tipar. Coroanele obţinute după această tehnică suntfoarte precise (adaptate cervical şi ocluzal) deoarece macheta nu mai este îndepărtată de pemodel pentru ambalare, operaţie ce reprezintă un factor de risc, fiindcă poate fi însoţită, demulte ori, de deformarea acesteia.Primele două tehnici sunt frecvent utilizate fiind expeditive.

În trecut au existat preocupări pentru realizarea coroanelor turnate cu grosime dirijatădupă tehnici greoaie ce au rămas cunoscute sub următoarele denumiri: tehnica ce utiliza foliade plumb, tehnica ce utiliza aţa cerată, tehnica ce utiliza masa de ambalat sau de moldină.Aceste tehnici, în prezent, nu mai au decât valoare istorică, fiind citate în dorinţa de a ilustrastrăduinţa înaintaşilor pentru confecţionarea unor coroane turnate cu pereţi subţiri şidimensiuni uniforme.

Coroana de grosime dirijată prezintă următoarele caracteristici:- pereţii laterali sunt cu dimensiuni (grosime) egale (0,3 mm);- pereţii laterali sunt la distanţă de feţele bontului dentar;- coroana are contact cu bontul dentar pe faţa ocluzală şi la nivelul zonei cervicale pe o

distanţă de 2 mm;- între suprafaţa interioară a coroanei şi feţele bontului dentar exista un spaţiu ocupat de

cimentul de fixare;- transmite parţial bontului dentar variaţiile de temperatură din cavitatea bucală;- îndepărtarea de pe bontul dentar este efectuată prin tăiere, dar cu un efort mai redus

decât la cele cu grosime totală. Operaţiunea este mai puţin traumatizantă pentru purtător;- pentru confecţionare se consumă o cantitate minimă de aliaj, ceea ce-i determină un preţ

de cost mai mic decât primele;- sunt indicate pe coroanele dinţilor laterali cu dimensiune cervico-ocluzală mare.

41

TIPARULObiectivul tuturor tehnicilor de turnare este de se obţine după macheta de ceară o piesă

protetică fără porozităţi, cu structură omogenă, adaptată cu precizie la preparaţia dintelui.Macheta înainte de ambalare este pregătită astfel:- Suprafaţa este curăţată prin periaj cu o perie moale pentru îndepărtarea resturilor de

ceară şi degresată. Sunt fixate tijele de turnare. Pot fi utilizate tije din mase plastice, din cearăsau din metal. Operaţiunea de fixare a tijelor la machetă este deosebit de importantă pentrusuccesul turnării. Multe proteze prezintă defecţiuni deoarece această operaţie nu a fostrealizată în mod corect. Tija are rolul:

- să creeze canalul prin care curge aliajul fluid în cavitatea tiparului,- să creeze o turnătura cu densitate omogenă la suprafaţă şi în interior.Tija îşi îndeplineşte rolul prin următorii factori: diametrul secţiunii transversale, lungime

şi poziţionare.- Diametrul tijei este dependent de volumul tiparului. Diametrul minim este de 1,7 mm,dimensiunea optimă este de 2,5 mm. Dimensiunea corespunzătoare a tijei diminueazăposibilităţile de apariţie a porozităţilor în piesa turnată.- Tija de metal nu trebuie supraîncălzită, deoarece topeşte sau distorsionează suprafaţaadiacentă, urmată de modificări în forma şi volumul machetei. Corect este să se adauge opicătură de ceară pe locul unde se va ataşa tija de turnare.- Tijele sunt preparate cilindrice, tubulare, fiindcă înmagazinează mai puţină căldură. Dacătijele sunt din metal vor fi din cele inoxidabile. Utilizarea tijelor cu diametru redus (subţiri)→rezultă piese turnate cu porozităţi sau cu orificii mici. Tija de turnare trebuie să prezintedimensiuni corespunzătoare şi să constituie rezervor de aliaj fluid.- Aşezarea tijelor de turnare este importantă pentru obţinerea unor piese turnate complete (întotalitate). Tija este aşezată pe suprafaţa machetei în locul cel mai gros, dar nu într-o zonăunde se modifică morfofiziologia, pentru a diminua sursele de aparaţie a porozităţilor.

La machetele coroanelor ce sunt elemente de agregare, tijele sunt fixate pe feţeleproximale spre spaţiul edentat, aproape de faţa ocluzală.La machetele coroanelor. în cazul arcadelor integre, pentru mandibulă sunt aşezate peversantul L al unui cuspid L, iar pentru maxilar pe versantul V al unui cuspid P.

- Poziţionarea tijelor faţă de suprafaţa machetei participă, de asemenea, la obţinerea uneipiese turnate complete. Astfel:1 - tija de turnare este orientată ca aliajul fluid să poată curge pe direcţia forţei motricecentrifuge de împingere a acestuia. Aşezarea tijelor de turnare in unghi faţă de aceastădirecţie a forţei de turnare, impune o schimbare a sensului curgerii aliajului, ceea ce vareprezenta cauza unei piese incomplete:2 - orientarea tijei de turnare să se efectueze ca aliajul să nu lovească direct reliefurileascuţite ale ambalajului, care se pot fractura şi să producă obstrurări;3 - aliajul topit să pătrundă în cavitatea tiparului pe drumul cel mai scurt;4 - pentru toate piesele turnate se va crea o pâlnie de turnare, mai ales când sunt turnate prinpresiune;5 - tija de turnare nu se va aşeza într-un punct unde piesa protetică este mai mult solicitată.

Tija de turnare este fixată, faţă de suprafaţa machetei, într-un unghi mai mare de 90°,pentru a elimina posibilitatea apariţiei «turbionarii» aliajului fluid. Canalele de evacuare a gazelor din tipar sunt plasate astfel:- o extremitate în apropierea marginii cervicale, spre vestibular şi- cealaltă extremitate pe conul conformatorului pentru a situa orificiul în porţiunea superioarăa pâlniei de turnare.

42

Sistemul de tijare clasic:-aplicare tija cu lungimea de 30mm, Φ =1-1,5-2mm, pentru turnarea aliajelor nobile .Metoda moderna (BEGO-HERAEUS):

Indicații : coroane de acoperire multiple sau coroane ca elemente de agregare a PPF.Sistemul de machetare cuprinde :-canal secundar cu Φ =3,5mm ; lungime = 3mm);-canal intermediar (Φ = 5mm);-canal principal (Φ = 4mm).Dimensiunea tijelor -este variabila:

pentru aliaje nobile mai mici ;pentru aliaje nenobile mai mari.Aliaje nenobile :Ni-Cr,Co-Cr :

canal secundar = 2,5-3,5mm,canal intermediar=3,5-4,5mm ce poate ajunge pana la 4,5-5,5mm ,canal principal =5mm.

Sistemul se livreaza prefabricat si se aplica numai canalele secundare ( ~3mm).

Recomandări pentru evitarea porozităţilor:- Porozităţile prin contrapresiunea gazelor se produc, în special, la coroanele turnate,

pentru acestea fiind necesare şi obligatorii tijele de evacuare a gazelor.- Este esenţial ca diametrul tijei de turnare să fie cu dimensiuni mai mari decât

dimensiunile celei mai mari secţiuni transversale a machetei de ceară. Aceasta uşureazăcurgerea aliajului şi împiedică solidificarea lui înainte de a se umple toată cavitatea tiparului.

- Crearea unui rezervor de aliaj fluid (descris la macheta incrustaţiei) va contribui laeliminarea acestui gen de porozităţi.

- Distanţa dintre extremitatea machetei de ceară şi partea exterioară a ambalajului să fiede 10 mm. Dimensiuni mai mari ale peretelui cavităţii tiparului nu favorizează evacuarea prinporii acestuia, a unei cantităţi de gaze.

- Temperatura cuptorului de încălzit (calcinare) menţinută la valorile maxime posibilepentru tipul de masă de ambalat, contribuie la eliminarea porozităţii, deoarece, la temperaturaînaltă, viteza de răcire a aliajului fluid va fi mai lentă, încât se va putea scurge mai mult aliajdin rezervor la cavitatea tiparului.

- Numărul de rotiri crescut al centrifugării sau creşterea presiunii la cele care împingaliajul prin aer comprimat, are importanţă pentru eliminarea porozităţilor.

- Efectuarea procesului de turnare în vacuum este foarte corespunzătoare pentru obţinereaturnăturilor fără porozităţi.

- Utilizarea unei cantităţi mai mari de metal, decât cel necesar pentru umplerea cavităţiitiparului, încât să rămână un con (buton) de turnare bine dimensionat.

- Calcinarea (încălzirea) lentă favorizează crearea porilor în pereţii tiparului prin care potsă se evacueze o cantitate de gaze.

TEORIA EXPANSIUNII ŞI A COMPENSAŢIEIIn procesul de topire-turnare, datorită temperaturilor înalte apar fenomene care determină

modificări în volumul aliajului, materializate în piesa finită. Pentru a se compensa contracţiaaliajului la solidificare, cavitatea tiparului se impune să fie cu un volum mai mare, ceea ce seobţine prin dilatarea (expansiunea) maselor de ambalat.

Sunt utilizate cele trei tipuri de expansiuni ale maselor de ambalat:- expansiunea de priză, produsă în faza de trecere de la starea plastică la starea solidă:- expansiunea higroscopică apare dacă ambalajul ajunge în contact cu apa;- expansiunea termică apare dacă ambalajul este încălzit.

43

Expansiunea de priză. Macheta din ceară îşi măreşte volumul când masa de ambalareeliberează temperatură în timpul prizei. Această expansiune este într-un procent de 0,3-0,5.Expansiunea de priză nu se produce dacă pasta de masă de ambalat este introdusă într-ocavitate închisă, delimitată de pereţi rigizi, metalici (chiuvetă).Expansiunea higroscopică este obţinută prin următoarele procedee tehnologice:

- chiuveta cu masa de ambalat, în faza de priză este introdusă într-un vas cu apă ceprezintă temperatura de 35-40°C unde este menţinută 3-5 minute;

- adaus controlat de apă: numai la suprafaţa masei de ambalat în faza de priză, apa seadaugă într-o anumită cantitate. Se adaugă cantitatea specifică de apă în inelul de ambalare,cu ajutorul unei seringi, în loc să aşeze inelul de ambalare într-o baie de apă, din careabsorbea o cantitate maximă de apă. Operatorul are capacitatea să controleze valoarea exactăa expansiunii care rezultă. Mecanismul acestui tip de expansiune este acelaşi ca pentruexpansiunea normală de priză, creşterea cristalelor de ghips;

- umezirea hârtiei de azbest ce căptuşeşte toată suprafaţa interioară a inelului (chiuvetei);prin aceasta se produce o dilatare higroscopică.

Importanţa căptuşirii în interior a cilindrului metalic cu hârtie de azbest:- Azbestul este comprimabil sub acţiunea unei presiuni aplicată pe peretele interior,permiţând expansiunea masei de ambalat. Pereţii rigizi ai cilindrului ar opri aceastăexpansiune.- Azbestul umezit reprezintă un mediu favorabil în care se realizează expansiuneahigroscopică.- Azbestul fiind rezistent la temperaturile înalte şi compresibil, permite contracţia meiului(chiuvetei) după ce a fost scos din cuptor, care se răceşte mai repede, în timp ce aliajul folositpentru turnare este topit.- Azbestul favorizează îndepărtarea conţinutului după turnare.

Tehnica ambalării într-un singur material în doi timpiAceastă tehnică a fost imaginată în dorinţa de a se obţine o expansiune optimă a cavităţii

tiparului, atât în faza de priză cât şi termică, care să compenseze în totalitate contracţiaaliajului la solidificate. Indicaţia nu are limite, poate fi utilizată pentru toate tipurile de protezeunidentare precum şi pentru PPF dintr-o bucală.

Procedeul tehnologic se desfăşoară astfel:- Se amestecă o cantitate redusă de pudră de masă de ambalat cu apă distilată (la

temperatura camerei). Proporţia să fie numai cea scrisă în prospectul produsului. Spatularea seefectuează manual, mecanic sau la vacuum.

- Se acoperă macheta de ceară prin pensulare şi vibrare, cu grijă să nu se producă incluziide bule de aer la suprafaţă. Stratul este foarte subţire.

- Cu pensula (păr moale) se pulverizează pudra uscată de masă de ambalat peste pastadepusă; se vibrează cu un instrument ce prezintă crestături, să se absoarbă toată pudra. Serepetă de 3-4 ori, alternativ, depunerea pastei cu depunerea pudrei. Macheta va fi inclusă într-o formă ovalară, de masă de ambalat. Macheta de ceară, astfel ambalată, este lăsată să facăpriză 5-10 minute.

- Se prepară un alt amestec din acelaşi produs (de masă de ambalat), dar în cantităţi duble.- Pasta este turnată în cilindrul metalic. Suprafaţa exterioară a nucleului este umezită prin

introducerea şi scoaterea imediată din apă. Nucleul este inserat în pasta de masă de ambalatdin cilindru.

- Ambalajul este lăsat să facă priză 45 de minute. Se continuă cu procedeele cunoscute descoatere a pâlniei, a tijei şi cu preîncălzirea.

44

Scoaterea tijei de turnare (la 40-50 de minute de la ambalare)- după următorul procedeu:- este îndepărtat capacul de cauciuc al conformatorului care a creat pâlnia de turnare;- particulele de masă de ambalat sunt îndepărtate din jurul tijei cu ajutorul unei pensule

pentru a nu pătrunde în locul acesteia după scoatere;- extremitatea tijei este încălzită la flacăra becului Bunsen şi trasă progresiv cu cleştele

crampon în jos din ambalaj. Lasă o trecere liberă la macheta de ceară, după care margineacanalului de curgere este curăţată, fiind detaşate particulele nesusţinute din jurul orificiului,care ar putea pătrunde în interiorul tiparului. În laboratoarele care sunt dotate cu aspiratorpentru ceară din tipare, chiuveta este introdusă 2-3 minute în apă fiartă, ceara înmuiată esteeliminată prin vacuum.

- După eliminarea cerii, chiuveta este aşezată într-un cuptor rece, cu pâlnia în jos, careeste apoi conectat la sursa de energie calorică.

Tiparul va fi încălzit la o temperatură destul de înaltă (750-800°C) într-o perioadă lungăde timp pentru a elimina complet ceara. Când se elimină ceara, o parte din ea este absorbită demasa de ambalat, aceasta necesită un timp mai lung ca să fie arsă, să nu rămână obstruaţi poriidin pereţi cu carbon. Arderea la temperaturi înalte are scopul să elimine toată ceara şicarbonul rezidual, de a se ajunge la o cavitate a tiparului care să fie duplicatul machetei deceară. Totodată se obţine şi expansiunea termică. Supraîncălzirea tiparului este dăunătoare şise evită întotdeauna, deoarece, liantul din masa de ambalat, ghipsul, care, chimic, este sulfatulde calciu, la temperaturi peste 800°C, se descompune lent şi degajă sulf sau compuşi de sulf.Sulful se combină cu anumite elemente din aliajele topite în special cu argintul şi cuprul,rezultând la suprafaţa piesei turnate o peliculă de sulfuri care produce o coloraţie specifică,greu de înlăturat. Sulful corodează inelele metalice (conformatoarele) provocând deteriorarea.

Aliajele utilizate pentru turnarea coroanelor:Aliajele de aur cu granulaţie mică, prezintă proprietăţi fizice mai bune, decât cele cu

granulaţie mai mare.-Aliajul de aur 916‰ este recomandat pentru confecţionarea coroanelor singulare, pe

arcadele unde s-au produs modificări ale morfologiei primare. Pe arcadele cu abraziunidentare intense, nu este indicat deoarece se uzează după o perioadă scurtă de tip.

-Aliajele de aur 833‰ şi 833‰+ 120‰ platină sunt recomandate pentru confecţionareacoroanelor unde sunt observate abraziuni întinse, fiind mai rezistente la uzură.

Cantitatea aproximativă necesară pentru turnarea unei coroane.- In general, o coroană turnată cu grosime dirijată pentru un premolar cu dimensiuni mediicântăreşte 1,2-1,8 g (sub 2 g),- pentru un molar, tot cu dimensiuni medii, cântăreşte 1,5-2,2 g.Pentru turnat este nevoie de o cantitate dublă (tija de turnare şi conul de turnare descrise maiînainte).

Aliajele seminobile de argint şi paladiu. Coroana din aceste aliaje cântăreşte mai puţindecât aceeaşi coroană confecţionată din aur, datorită diferenţei dintre greutatea specifică acelor două tipuri de aliaje. Din punct de vedere calitativ sunt inferioare aliajelor de aur.

Aliaje din titan.Aliajele din crom-cobalt folosite în trecutul apropiat pentru confecţionarea coroanelor

turnate, în prezent sunt eliminate. Dtorită durităţii excesive, prezintă următoarele dezavantaje:1. abraziunea intensă a dinţilor antagonişti (dacă aceştia sunt reprezentanţi de lucrări

protetice confecţionate din aliaje de aur, sunt perforate la nivelul feţelor ocluzale. similar şicele din aliaje seminobile);

2. disfuncţionarea ocluzală prin imposibilitatea abrazării în scopul ajustării ocluzale3. imposibilitatea îndepărtării în momentul când apare ca necesară indicaţia de înlocuire a

construcţiei protetice.

45

Topirea-turnarea aliajelor nobile şi seminobileSursa de căldură se impune să acţioneze uniform asupra întregii cantităţi de aliaj. Dacă

este folosită ca sursă de căldură flacăra oxi-metan, va fi foarte bine reglată încât să scevidenţieze cele trei zone conice ale acesteia. Conul central albastru deschis este zona cucombustia aproape completă, fiind partea cea mai fierbinte a flăcării şi uşor reductoare.Această parte a flăcării trebuie să atingă aliajul şi să-1 acopere cât mai complet, pentru catopirea să se efectueze în timp scurt, şi totodată să-1 protejeze contra oxidării. Dupălichefierea aliajului apare riscul oxidării. Acest fenomen apare, în special, la aliajele de aurdentar tipul «dur» care conţin elemente ce se oxidează cu uşurinţă în cursul topirii. Lasolidificarea aliajului, oxigenul care s-a dizolvat în masa lui este expulzat, iar în locul acestuiaapar microspaţii, care sunt repartizate pe suprafaţă sau în adâncime, cunoscute sub numele deporozităţi.

În timpul topirii se produce o oarecare oxidare, chiar dacă arzătorul a fost reglat şiutilizat în mod corespunzător. Este foarte important ca aliajul să fie bine protejat contraoxidării, utilizând un decapant (dezoxidant). Decapantul formează un înveliş (crustă)protector şi, totodată, reduce oxizii, cu forme de metal curat, păstrându-se compoziţiaaliajului şi proprietăţile fizico-chimice. Substanţa decapantă se adaugă în două momente:

1. când aliajul începe să se lichefieze şi2. înainte de a se turna (declanşa forţa de împingere).

Supraîncălzirea aliajului, temperaturile înalte, produc oxidare excesivă şi absorbţia gazelor.Supraîncălzirea determină turnături cu suprafeţe rugoase (cu granulaţie mare) care sunt maipuţin rezistente la rupere (chiar casante). Pe suprafaţă apar porozităţi şi decolorări. Dacă pesuprafaţa aliajului de aur topit apare o peliculă mată, este dovada oxidării; suprafaţa lucioasă,strălucitoare ca oglinda, arată aliaj redus (curat).

DezambalareaPentru aliajele de aur răcirea imediat după turnare va produce modificări în structura

aliajului; astfel devine foarte moale şi maleabil. Răcirea lentă (în tipar sau în cuptor) dupăturnare măreşte duritatea, rezistenţa la tocire şi fragilitatea aliajelor (aliajele devin mai dure).

Tratamentul termic pentru înmuiere sau durcisare (întărire), poate fi efectuat în modeficient prin reglarea timpului în care piesa turnată este lăsată să se răcească în masa deambalat după turnare:

1. pentru înmuiere, chiuveta este introdusă în apă timp de un minut sau două,imediat după turnare.

2. pentru a se obţine întărirea, chiuveta este lăsată să se răcească lent între 3-6minute înainte de introducerea în apă.

Dezambalarea este marcată de evidenţierea coroanelor turnate, care fac corp comun cu tijelede turnare şi conul de turnare.

Operaţia de secţionare a tijelor de turnare şi prelucrare este cunoscută, dar insistămasupra finisării şi lustruirii. Restaurările protetice fixate în cavitatea bucală vor prezentaîntotdeauna suprafeţe extrem de netede, suficient de lustruite, pentru a nu adera saliva şiresturi alimentare, să se formeze depozite, care se colorează şi devin neaspectoase.

ADAPTARE, CIMENTARE PROVIZORIE /DEFINITIVĂ, CONTROL

46

COROANELE DIN DOUĂ BUCĂŢI

Coroana din două bucăţi, cunoscută sub numele de coroană cu inel şi capac, este caracterizatăde unele particularităţi tehnologice, astfel:- partea laterală (inelul) ce acoperă feţele dintelui (vestibulară, orală, mezială şi distală) este

obţinută prin ambutisare1,- iar faţa ocluzală (capacul) este obţinută pin turnare. Cele două părţi componente sunt

solidarizate între ele, prin lipire.Aliajele indicate pentru confecţionarea coroanei din două bucăţi sunt:Inelul este confecţionat din:

- Aliaje nobile: aliajul de Au 916‰ (22 k) sub formă de bandă, grosime 0,25-0,30 mm.- Aliaje seminobile (Palliag, Palorag, Degulor, Pallidor) sub formă de tablă.

Capacul este confecţionat din Au de 833‰ sau din aliaje seminobile ( plăcuţe sau cuburi).Indicaţiile coroanei din două bucăţi. în trecut a avut multiple indicaţii, reprezentând, pentrumajoritatea PPF, elementul de agregare de la nivelul dinţilor distali (molari). În prezent,utilizarea lor a fost mult limitată.

ETAPELE CLINICO-TEHNICE:Perimetrul maxim al bontului dentar este luat cu sârmă de wiplă de 0,2 mm.

Această operaţie este efectuată fie în cabinet de medic, la nivelul preparaţiei dentare, fie înlaborator de tehnician, după ce a turnat modelul.

Inelul este confecţionat după perimetrul înregistrat cu ajutorul sârmei. Perimetrulsecţionat şi desfăşurat însemnează lungimea bandei (tablei) de aliaj. Segmentul de tablă dincare se va realiza inelul este tăiat cu 0.5 mm mai mare decât perimetrul, deoareceextremităţile sale vor fi bizotate în unghi de 45° pentru a nu apărea îngroşări ale inelului lalocul de lipire. Lăţimea bandei este dată de înălţimea bontului care este înregistrată prin sârmarăsucită şi îndoită la nivelul feţei ocluzale. Banda este rulată cu cleştele (cu fălci conice) pânăla suprapunerea extremităţilor bizotate.

Perimetrul bontului dentar luat cu sârmă, măsurat pe tablă.Lipirea extremităţilor inelului:- Suprafeţele (de la nivelul extremităţilor) care vin în contact să fie neoxidate.

îndepărtarea oxizilor se obţine prin metode mecanice sau chimice.- Suprafeţele de lipit să fie menţinute într-o poziţie de contact intim pentru a favoriza

difuzarea lipiturii şi a împiedica curgerea ei în strat gros, urmată de contracţia şi deformarea larăcire.

- Decaparea2 chimică în momentul lipirii pentru a împiedica formarea oxizilor.

1 Ambutisare = a prelucra prin deformare plastică la cald sau la rece2 Decapare = a curăța de acizi sau grăsimi o suprafață metalică în vederea operațiilor ulterioare

47

Adaptarea şi modelarea inelului: Inelul, cu forma caracteristică a unui cilindru, este adaptatla colet şi ocluzal, urmat de modelare pentru a se obţine aspectul propriu coroanei dintelui,reprezentat de convexităţi şi de şanţuri de descărcare. Metode:

A.Metoda indirectă, tehnicianul dentar execută în laborator toate operaţiile de răscroirepentru adaptarea cervicală şi ocluzală, după care realizează modelarea convexităţilor,ecuatorul, şanţurile şi adunarea marginilor ocluzale. ca să obţină configuraţia identică cu acoroanei dintelui natural.

B. Metoda directă, medicul execută toate operaţiile pentru adaptarea cervico-ocluzală şimodelare.

- Adaptarea la coletul dintelui este executată în două sensuri: transversal şi axial:a. Adaptarea transversală este reprezentată de contactul intim dintre inel şi regiunea de

colet.b.Adaptarea axială se referă la pătrunderea marginii inelului în fundul de sac gingival 0,5-

1 mm, cu menajarea inserţiei epiteliale. Adaptarea axială este realizată prin răscroirecu foarfecă şi prin şlefuire cu piatra a marginii, care se bizotează în unghi de 45°.Bizotarea reduce din grosimea marginii care pătrunde subgingival pentru a nu deformasacul gingival. Bizotarea efectuată pe o înălţime uniformă reprezintă un reperimportant în verificarea adaptării axiale a inelului.

- Adaptarea ocluzală. Extremitatea ocluzală după răscroire cu foarfecă nu are contact cudinţii antagonişti, dar depăşeşte cu 0,5-1 mm bontul dentar. Adaptarea corectă se obţine printrasarea în interiorul inelului cu un instrument ascuţit la nivelul feţei ocluzale a bontului, aunei linii ce marchează înălţimea bontului dentar, reprezentând reperul pentru răscroire.

Modelarea inelului constă în:- Realizarea punctelor de contact cu dinţii vecini. Aceasta se obţine în mod diferit, în

funcţie de mărimea distanţei. Astfel, punctul de contact se poate obţine numai prin uşoaraturtire a inelului între degete (în special pentru molarii inferiori care sunt aplatizaţi în sensvestibulo-oral) care ajută la conturarea formei molarilor, sau se poate obţine prin crearea uneiconvexităţi, folosind un cleşte special de convexitate (cleştele Johnson).

Inelul coroanei din două bucăţi; sunt modelate feţele laterale; Cleşte «cioc de papagal».

- Modelarea convexităţilor feţelor vestibuläre şi orale pentru a se obţine o coroană cu omorfologie asemănătoare sau identică cu a dintelui pe care-l acoperă. Convexităţile suntrealizate prin ştanţare cu cleştele Johnson, ele sunt în număr egal cu numărul lobilor coronari.

- Modelarea şanţurilor de descărcare între convexităţi, valabil pentru molari. Suntrealizate cu ajutorul cleştilor ce prezintă o falcă în forma literei U iar alta de formă cilindrică.

- Adunarea marginilor extremităţii ocluzale a inelului, să rezulte faţa ocluzală a viitoareicoroane cu dimensiuni reduse (aşa cum există la dinţii naturali), obţinându-se totodată şiecuatorul anatomic al coroanei. Marginea ocluzală este orientată concentric în interior, cuajutorul cleştelui cioc de papagal. Adunarea marginilor, este însoţită de câteva secţionăriunghiulare, urmată de decuparea unor mici triunghiuri de la nivelul şanţurilor de descărcareefectuate în scopul evitării plicaturării.

48

Macheta capacului poate fi obţinută prin două metode:1.Metoda directă. Macheta este modelată de medic din ceară albastră sau din răşină

acrilică autopolimerizabilă. Inelul este aşezat pe bontul dentar. Materialul utilizat pentrumachetă este depus în stare plastică pe faţa ocluzală a bontului şi pe marginea inelului.Relieful ocluzal este realizat având la bază cunoştinţele fundamentale despre morfologiafuncţională a dinţilor şi a arcadelor dentare.

2.Metoda indirectă parcurge două etape: una clinică şi alta de laborator.- In etapa clinică este efectuată amprenta cu masă termoplastică sau cu un material elastic

(elastomer de sinteză) a feţei ocluzale a bontului dentar, a feţelor ocluzale ale dinţilor vecini şia dinţilor antagonişti în poziţie de ocluzie cu intercuspidare maximă.

- în etapa de laborator, tehnicianul, pe baza amprentei, toarnă modelul. în interiorulinelului este introdusă pasta de masă de ambalat până la 3 mm distanţă de marginea cervicală,care se fixează în ghipsul modelului. Modelul este turnat cu cheie distală (de ocluzie); pe el seaflă inelul în raport cu dinţii vecini şi dinţii antagonişti. La nivelul marginii ocluzale a ineluluişi pe masa de ambalat se modelează macheta capacului.

Amprenta pentru capacul coroanei dindouă bucăţi.

Macheta capacului coroanei din două bucăţi.

Turnarea capacului: Macheta capacului este ambalată împreună cu inelul coronar.Se produce o solidarizare între inel şi capac prin supraturnare, dar nu suficient de rezistentădatorită oxidării suprafeţelor în timpul topirii aliajului.

Lipirea capacului: Coroana este prinsă de la nivelul marginii cervicale într-o pensăde foc şi se decapează cu soluţie de borax3. Lotul, tăiat în fragmente mici dreptunghiulare,este aplicat în interiorul coroanei la limita de unire dintre inel şi capac, este încălzit până setopeşte şi realizează lipirea4 celor două părţi. Se răceşte, se dezoxidează prin introducerea însoluţie de acid (clorhidric 10-15% pentru aliajele de aur şi de acid sulfuric 10-15% pentruseminobile). După dezoxidare, coroana se prelucrează şi se lustruieşte.Avantajele coroanei din două bucăți:

- Se obţin printr-o tehnologie simplă.- Contactul cu bontul dentar este realizat numai la nivelul feţei ocluzale şi în zona

coletului.- Greutatea este mai mică decît a coroanei turnate.- Preţul de cost este mai redus, determinat de un consum mai mic de material.- Variaţiile de temperatură din mediul bucal nu sunt transmise integral organului pulpar.- îndepărtarea de pe butonul dentar, după cimentare, se efectuează uşor prin secţionarea

inelului la nivelul feţei vestibulare, fiind subţire.Dezavantajele coroanei din două bucăţi:

- Inelul la nivelul convexităţilor este subţire, ceea ce îi micşorează rezistenţa la ruperecând este element de agregare.

- Adaptarea transversală cervicală, în special la bonturile cu contur gingival foarte sinuos,este inexactă prin deformabilitatea inelului răscroit.

3 borax = borat de sodiu4 lipitură (tehn.) = îmbinare prin lipire a două piese metalice cu ajutorul unui aliaj străin în

stare de fuziune

49

COROANA STANŢATĂ este o proteză unidentară de acoperire obţinută prin ambutisaredin tablă de 0,20-0,25 mm. Această coroană a fost foarte mult utilizată în trecut.

Etapele clinice şi tehnice- Etapele clinice: examinarea şi diagnosticul, preparaţia dintelui, amprentarea, proba

şi cimentarea coroanei.- Etapele de laborator: confecţionarea modelului, modelarea machetei, confecţionarea

tiparului din ghips, a patricei şi matricei din melot şi ştanţarea propriu-zisă.Preparaţia dintelui şi amprentarea sunt identice cu cele descrise la coroana turnată deacoperire (pentru a se evita repetarea), vor fi descrise numai fazele tehnice specifice acesteicoroane. Modelul este turnat cu dinţii antagonişti în poziţie de ocluzie cu intercuspidaremaximă, cu bont fix sau mobil.

Macheta coroanei ștanțate

Macheta este realizată prin tehnica depicurare a cerii pe bontul model.Caracteristici:- marginea machetei este la 2-3 mmdistanţă de zona coletului;- forma machetei este asemănătoare cuforma dintelui respectiv;- dimensiunea machetei este redusă intoate sensurile cu 0,20-0,25 mmcomparativ cu dimensiunea viitoareicoroane. între machetă, dinţii vecini şiantagonisti, rămâne un spaţiu pentrugrosimea pereţilor coroanei stanţate;- macheta este fixată pe model.

Tiparul este confecţionat din pastă de ghips obişnuit, depusă într-un conformator din cauciucsau din masă plastică, cu diametrul de 20-30 mm şi înălţimea de 30-40 mm, secţionat vertical.Macheta şi bontul - model pentru obţinerea tiparului sunt pregătite astfel:

Bontul-model cu machetapregătită pentru implantare.

- bontul-model este detaşat de pe modelul de hemiarcadă,prelungirea radiculară este modelată cilindric pe o lungime de15-20 mm;- pe partea radiculară se depune un strat de ceară roz pentru

izolare.

Tehnica: în cilindrul conformator se toarnă pasta de ghips. Bontul-model cu macheta seimplantează în centrul pastei de ghips pe toată lungimea lui. După 30 de minute, timp necesarprizei ghipsului, este scos din conformator şi secţionat parţial longitudinal în 3 zone, pentru ase fragmenta în 3 părţi egale. Bontul cu macheta este eliberat din ghips. Cele 3 fragmente suntcoaptate şi repuse în conformator, formându-se o cavitate: «tiparul».

50

Patricea din aliaj (Melot) este pozitivul, una dinformele între care se execută presarea princiocănire.Aliajul este uşor fuzibil, se topeşte la temperaturiîn jur de 100°.Melotul topit într-o lingură la flacăra beculuiBunsen, se toarnă în cavitatea tiparului, unde sesolidifică în timp foarte scurt → rezultă patriceametalică.

Schiţa tiparului de ghips pentruobținerea patricei metalice. patricea metalică

Matricea din aliaj (melot) este negativul patricei; reprezintă cea de-a doua componentă întrecare se execută ambutisarea.Matricea este confecţionată în chiuveta de stanţat, cu ajutorul patricei.Patricea, înainte de a fi utilizată în scopul obţinerii matricei, este pregătită la nivelul coroanei:

Matricea şi patricea scoase dinaparatul de stanţat.

se izolează cu ulei de vaselină şi se pudrează cutalc, obţinându-se un strat de grosimea 0,25-0,30mm. egal cu grosimea tablei care va fi presată învederea confecţionării coroanei.Melotul fluid, este turnat în chiuveta de stanţat.Patricea este introdusă vertical şi centrată în aliajultopit până ce partea coronară coboară cu 4-5 mmsub nivelul melotului topit.După solidificarea melotului, complexul patrice-matrice se scoate din chiuvetă.Matricea este fracturată în 2 fragmente, aliajulfiind casant, cu ajutorul unei dălţi acţionate lanivelul incizurilor lăsate de chiuvetă.

Operaţia de ştanţare5 propriu-zisăTabla de wiplă este comercializată sub formă de discuri sau sub formă de capeEste aleasă o capă corespunzătoare la dimensiunea părţii coronare a patricei. Capa esteprobată, adaptată şi răscroită la colet cu ajutorul foarfecii de tăiat tabla.Preştanţarea reprezintă o premodelare a capei realizată prin ciocănire directă, din aproape înaproape, pe toate feţele, cu ajutorul unui ciocan din corn.Stanţarea.- Patricea, pe care se află capa, se repune în poziţia iniţială în matrice şi, împreună, suntintroduse în aparatul chiuvetei de ştanţare. Complexul patrice-matrice îşi poate ocupa locul închiuvetă numai prin ciocănire alternativă pe patrice şi matrice.- Capa ocupă spaţiul obţinut prin pregătirea patricei înainte de formarea matricei (vaselinare şipudrare)- Coroana este îndepărtată de pe matrice prin încălzirea şi topirea acesteia (Melotului).

Controlul coroanei pe model, faţă de dinţii vecini şi dinţii antagonişti, este posibil numaidacă s-a realizat modelul cu bont mobilizabil. Dacă modelul a fost cu bont fix, aceastăoperaţie nu se mai poate efectua în laborator, ci va fi făcută în cabinet.

5 ștanțare = prelucrare prin deformare plastică și tăiere a pieselor din tablă (foaie sau bandă)

51

Matricea şi patricea în poziţiade ştanţare.

Secţiune prin matrice, patrice,capă în aparatul de stanţat

Caracteristicile coroanei stanţate:- Confecţionarea este posibilă în orice laborator de tehnică, deoarece nu solicită dotări cu

aparatură complexă.- Îndepărtarea de pe bontul dentar se efectuează cu multă uşurinţă.- Sunt realizate din aliaje ieftine, iar când sunt realizate din cele nobile sau seminobile, se

consumă o cantitate minimă de aliaj.- Confecţionarea nu solicită consum mare de energie (calorică) comparativ cu cele

turnate.- Adaptarea în zona coletului prezintă deficienţe.- Punctele de contact cu dinţii antagonişti nu sunt refăcute.- Morfologia feţei ocluzale nu este redată, fosetele şi şanţurile sunt numai schiţate.- Faţa ocluzală subţire, nu permite efectuarea şlefuirilor în scopul ajustării ocluzale

funcţionale, să se integreze în complexul morfo-funcţional al întregului sistem dentomaxilar.