1.resuscitarea cardio respiratorie partea i curs

RESUSCITAREA

CARDIO-RESPIRATORIE

- partea I -

UMF Iaşi

Facultatea de Medicină

Direcţia de curs: Anestezie-Terapie Intensivă

Conf. Dr. Ioana Grigoraş

SPECIALIZAREA

Asistenti Medicina Generala

Anul III

Suport de curs

2005 AHA

Guidelines

for Cardiopulmonary Resuscitation

and Emergency Cardiac Care

2005 International Consensus Conference on Cardio-

Pulmonary Resuscitation and Emergency Cardiovascular Care Science With Treatment Recommandations

şi

ILCOR (International Liaison Committee on Resuscitation) 2005 CPR Consensus.

Aceste recomandări înlocuiesc sau completează recomandările pentru resuscitarea

cardio-respiratorie emise în 2000.

publicate în Circulation - decembrie 2005

Ierarhizarea recomandărilor în funcţie de raportul risc/beneficiu. Evaluarea raportului risc/beneficiu a fost făcută în funcţie de gradul de

certificare ştiinţifică a utilităţii acţiunii respective.

Clasa Raport risc/beneficiu

I beneficiu>>>risc

IIa beneficiu>> risc

IIb beneficiu >/= risc

III risc >/= beneficiu

RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE

DEFINIŢII

• Oprire respiratorie = absenţa mişcărilor respiratorii.

• Oprire cardiacă (cardio-circulatorie) = tabloul clinic generat de absenţa sistemică (generalizată) a circulaţiei.

• Moarte clinică = absenţa conştienţei, mişcărilor respiratorii şi absenţa pulsului la arterele mari, stare cu potenţial de reversibilitate.

• Moarte biologică = absenţa ireversibilă a funcţiilor organismului datorită leziunilor celulare structurale ireversibile.

• Moarte cerebrală = absenţa ireversibilă a funcţiei creierului şi a trunchiului cerebral generată de leziuni ireversibile (moarte neuronală).

• Stare vegetativă persistentă = este statusul cronic caracterizat de pierderea funcţiilor scoarţei cerebrale (pierderea funcţiilor de relaţie) cu păstrarea totală sau parţială a funcţiilor trunchiului cerebral (păstrarea totală sau parţială a funcţiilor vegetative).

FIZIOPATOLOGIA

OPRIRII CARDIO-RESPIRATORII

oprire respiratorie ? / oprire cardiacă ?

• Există diferenţe semnificative de vârstă privind incidenţa opririi primar respiratorii (frecventă la sugar şi copil) şi primar cardiace (frecventă la adult şi bătrân).

• Există diferenţe semnificative în aplicarea suportului vital bazal la victima cu oprire primar respiratorie sau oprire primar cardiacă.

înţelegerea fiziopatologiei

opririi cardio-respiratorii

corectitudinea RCR

eficienţa RCR

OPRIREA RESPIRATORIE • Fiziopatologie

– Inima şi plămânii vor continua livrarea de sânge oxigenat către ţesuturi până la epuizarea rezervei alveolare de oxigen; puls prezent, stare de conştienţă în deteriorare;

– Durata prezervării circulaţiei: variabil (secunde-minute); depinde de:

• Rezerva de oxigen în momentul opririi respiratorii (PAO2 şi PaO2)

• Rezistenţa la hipoxie a cordului

– Necorectată, oprirea respiratorie duce la oprire cardiacă;

• Cauze – Înec, aspiraţie de corpi străini, inhalare de toxice, epiglotită, strangulare

– Coma de orice cauză, AVC

– Electrocuţie, traumatism, etc.

• Semne clinice – Absenţa mişcărilor cutiei toracice

– Cianoză progresivă

– Deteriorarea stării de conştienţă

– Hipotonie musculară

• Tratament – Ventilaţie artificială (pentru a asigura oxigenarea sângelui şi a preveni

oprirea cardiacă)

OPRIREA CARDIACĂ

• Fiziopatologie – Oprirea cardiacă induce oprirea circulatorie cu stoparea imediată a livrării de O2 la ţesuturi;

– Oprirea livrării de O2 la creier: • Depleţia rezervelor de O2 în 10 secunde

• Depleţia rezervelor de fosfocreatină în 2 minute

• Depleţia rezervelor de glucoză şi ATP în 5 minute

– Lipsa aportului O2 la creier - pierderea conştienţei şi oprire respiratorie;

– Pentru o scurtă perioadă de timp (invariabil secunde): respiraţie agonică (eforturi ventilatorii ineficiente, cu recrutarea musculaturii respiratorii accesorii);

– Întotdeauna oprirea cardiacă duce la oprire respiratorie;

• Cauze – Infarctul miocardic

– Tulburările de ritm (infarct demiocard, ischemie, tulburări electrolitice,etc.)

– Hipovolemia (exsanguinare, politraumatisme)

– Embolia pulmonară

– Tamponada cardiacă

• Semne clinice – Pierderea conştienţei (10 secunde); EEG izoelectric în 15-30 secunde;

– Respiraţii agonice sau apnee (10-15 secunde)

– Absenţa pulsului la arterele mari

– Midriază (30-60 secunde)

– Aspect clinic general de “moarte”

• Semne ECG – Fibrilaţie ventriculară

– Tahicardie ventriculară fără puls

– Activitate electrică fără puls

– Asistolie

• Tratament – Suport artificial al ventilaţiei şi circulaţiei


Definiţie:

= este un sistem standard de manevre, tehnici şi

droguri utilizat în caz de oprire cardio-respiratorie

cu scopul de a asigura livrarea artificială a

sângelui oxigenat către circulaţia sistemică pentru

păstrarea funcţiei organelor vitale şi pentru a

promova reapariţia circulaţiei spontane.


FACTORII DE CARE DEPINDE SUCCESUL RESUSCITĂRII:

Factori care ţin de victimă

• Cauza opririi cardio-respiratorii

• Statusul funcţional în momentul opririi cardio-respiratorii

• Boli asociate/coexistente

Factorul timp

• Intervalul de resuscitabilitate

“Lanţul supravieţuirii”

• Acces precoce

• SVB precoce

• Defibrilare precoce

• SVA precoce

Factori care ţin de resuscitator

• Precocitatea resuscitării

• Corectitudinea resuscitării cardio-respiratorii


LANŢUL SUPRAVIEŢUIRII

SVB în <4 min SVA în <8 min

Acces

precoce SVB

precoce

Defibrilare

precoce

SVA

precoce

• The most important determinant of survival from sudden cardiac arrest is the presence of a trained rescuer who is ready, willing, able, and equipped to act.”

(2005 AHA Guidelines for CPR and ECC, Circulation, 2005)

• „In the 1990s some predicted that cardio-pulmonary resuscitation (CPR) could be rendered obsolete by the widespread development of community automated external defibrillator (AED) programs. Cobb noted, however, as more Seatle first responders were equipped with AEDs, survival rates from sudden cardiac arrest fell. He atributted this decline to reduces emphasis on CPR....”

(2005 AHA Guidelines for CPR and ECC, Circulation, 2005)

Ce înseamnă

succesul resuscitării cardio-respiratorii?

Indicatori ai succesului resuscitării:

– reluarea circulaţiei spontane

– internarea în spital

– recuperarea neurologică

– externarea din spital

RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE Fazele RCR:

• Suportul vital bazal – Prima fază a RCR;

– Are ca scop:

• livrarea artificială de urgenţă a sângelui oxigenat către organele vitale pentru a evita deteriorarea funcţională şi structurală;

• Evitarea modificărilor cerebrale ireversibile;

• Păstrarea şanselor de resuscitabilitate;

• Reluarea circulaţiei spontane;

– Se practică fără echipament medical (“cu mâinile goale”);

• Suportul vital avansat (medicalizat) – A doua/prima fază a RCR;

– Are ca scop:

• Păstrarea funcţiei organelor vitale;

• Promovarea reluării circulaţiei spontane;

• Stabilizarea postresuscitare;

• Protecţia cerebrală postresuscitare;

– Se practică cu echipament, aparatură, materiale sanitare şi droguri.

Principalele etape ale suportului vital bazal

– Scoaterea victimei din mediul periculos

– Evaluarea stării de conştienţă

– Alertarea serviciului medical de urgenţă (telefon 112)

– Poziţionarea victimei

– Eliberarea căilor aeriene

– Evaluarea respiraţiei spontane (10 secunde)

– Respiraţia artificială (2 ventilaţii)

– Evaluarea pulsului (10 secunde)

– Masaj cardiac extern (100/minut)

– Continuă secvenţa masaj:ventilaţie 30:2

– Defibrilarea automată externă

Recomandările de RCR 2006 - 2 aspecte esenţiale pentru succesul RCR:

• Evitarea hiperventilaţiei – pentru un schimb gazos pulmonar (fluxul sanguin pulmonar scăzut)

– creşte presiunea intratoracică

– scade umplerea cardiacă

– scade eficienţa masajului cardiac extern

– insuflarea stomacului (creşterea riscului de regurgitare/aspiraţie şi ridică diafragmul şi creşte presiunea intratoracică)

• Evitarea întreruperilor în masajul cardiac extern – RCR efectuat de personal medical antrenat - întreruperile masajului cardiac

totalizau între 24%-49% din timpul total de oprire cardiacă.

– Orice întrerupere în masajul cardiac extern înseamnă scăderea presiunii de perfuzie coronariană, care creşte lent la reluarea masajului şi deci, scade şansele de reluare a circulaţiei spontane.

– În primele minute după oprirea cardiacă bruscă (fibrilaţie ventriculară) ventilaţia artificială nu este la fel de importantă ca masajul cardiac, pentru că hipoxia este cauzată în primul rând de absenţa perfuziei tisulare şi rezervele de oxigen din sânge sunt suficiente în primele minute. De aceea, resuscitatorul trebuie să se concentreze pe efectuarea eficientă a masajului cardiac extern. Noile recomandări privind secvenţa masaj:ventilaţie 30:2 au rolul de a minimaliza întreruperea masajului cardiac extern.

REPERE DE VÂRSTĂ

• nou-născut – imediat după naştere şi până la externarea

din spital.

• sugar – până la vârsta de 1 an.

• copil – de la 1 an până la vârsta pubertăţii (12-14 ani).

• adult – de la vârsta pubertăţii indefinit


ARSENALUL RESUSCITĂRII CARDIO-RESPIRATORII

• A (airway) – eliberarea şi menţinerea libertăţii căilor aeriene

• B (breathing) – evaluarea respiraţiei şi ventilaţia artificială

• C (circulation) – evaluarea circulaţiei şi masajul cardiac extern

• D (drugs)- medicaţie

• E (electrocardiography)- evaluarea formei electrice de stop cardiac

• F (fibrillation treatment) - defibrilarea

• G (gauging) – evaluarea postresuscitare

• H (human mentation) – protecţia cerebrală postresuscitare

• I (intensive care) – terapia intensivă postresuscitare

NU ACEASTA ESTE ORDINEA DE APLICARE


A ELIBERAREA CĂILOR AERIENE: – Manevrele de eliberare a căilor aeriene (MECA)se aplică la orice pacient

inconştient;

– MECA preced evaluarea respiraţiei spontane;

– MECA sunt menţinute în cursul evaluării respiraţiei spontane;

– Preced întotdeauna ventilaţia artificială;

– MECA sunt menţinute în cursul ventilaţiei artificiale;

A ELIBERAREA CĂILOR AERIENE:

ÎN SUPORTUL VITAL BAZAL:

– Poziţia de siguranţă

– Hiperextensia capului

– Închiderea gurii (ridicarea mandibulei)

– Hiperextensia capului şi închiderea gurii

– Subluxaţia anterioară a mandibulei

– Subluxaţia anterioară a mandibulei şi deschiderea gurii

– Hiperextensia capului, subluxaţia anterioară a mandibulei şi deschiderea gurii (tripla

manevră Safar);

– Îndepărtarea corpilor străini solizi (deget cârlig) sau lichizi (poziţie laterală a capului

şi deget înfăşurat în pânză)

ÎN SUPORTUL VITAL AVANSAT:

– Pipe nazo-faringiene, oro-faringiene

– Dispozitive pentru calea aeriană

– Intubaţia traheală

A ELIBERAREA CĂILOR AERIENE: la pacientul cu suspiciune de fractură de

coloană cervicală

Când există suspiciunea de fractură de coloană cervicală?

• Cunoaşterea mecanismului de producere a traumatismului – Strangulare

– Cădere de la înălţime

– Mecanism de decelerare sau accelerare, etc.

• Existenţa mărcii traumatice – La extremitatea cefalică

– În regiunea cervicală

– În treimea superioară a toracelui

– Deci, deasupra liniei intermamelonare

Menţinerea capului în poziţie neutră (indiferentă)

A ELIBERAREA CĂILOR AERIENE: la pacientul cu suspiciune de fractură de

coloană cervicală ÎN SUPORTUL VITAL BAZAL:

– Poziţia de siguranţă

– Hiperextensia capului

– Închiderea gurii (ridicarea mandibulei)

– Hiperextensia capului şi închiderea gurii

– Subluxaţia anterioară a mandibulei

– Subluxaţia anterioară a mandibulei şi deschiderea gurii

– Hiperextensia capului, subluxaţia anterioară a mandibulei şi deschiderea gurii (tripla manevră Safar);

– Îndepărtarea corpilor străini solizi (deget cârlig) sau lichizi (poziţie laterală a capului şi deget înfăşurat în pânză)

ÎN SUPORTUL VITAL AVANSAT:

– Pipe nazo-faringiene, oro-faringiene

– Dispozitive pentru calea aeriană

– Intubaţia traheală

Avantajele intubaţiei traheale în RCR

• eliberarea şi menţinerea patenţei căii aeriene

• protecţia căilor respiratorii faţă de aspiraţia de

conţinut gastric

• livrarea ventilaţiei mecanice

• permite administrarea drogurilor

• acces de durată la calea aeriană

• permite aspiraţia traheală

ELIBERAREA CĂILOR AERIENE

Semne clinice de intubaţie traheală corectă – vizualizarea trecerii sondei printre corzile vocale

– expansiune toracică simetrică

– murmur vezicular prezent egal bilateral

– prezenţa vaporilor de apă pe sondă la ventilaţie

– lipsa zgomotelor aerice în epigastru


B EVALUAREA ŞI ASIGURAREA VENTILAŢIEI: • Evaluarea respiraţiei spontane

– Cu menţinerea MECA

– “ascultă, simte şi vezi”

• Asigurarea ventilaţiei artificiale – În SVB

• Ventilaţia artificială “gură-la-gură”

• Ventilaţia artificială “gură-la-nas”

• Ventilaţia artificială “gură-la-traheostomă”

• Ventilaţia artificială “gură-la-gură şi nas”

• Aerul expirat conţine 16-18% O2

• Evaluarea eficienţei ventilaţiei artificiale: observarea mişcărilor toracelui

– În SVA • Mască şi balon Rueben

• Sondă de intubaţie oro-traheală şi balon Rueben

• Sondă de intubaţie oro-traheală şi aparat de ventilaţie artificială

VENTILAŢIA ARTIFICIALĂ

CARACTERISTICILE VENTILAŢIEI „GURĂ-LA-GURĂ”

– Resuscitatorul face un inspir normal

– Insuflaţia trebuie să dureze 1 secundă

– Volumul curent trebuie să fie 500-600ml

– Trebuie să inducă ridicarea toracelui

– Frecvenţa trebuie să fie 10-12/minut

VENTILAŢIA ARTIFICIALĂ

CARACTERISTICILE VENTILAŢIEI MECANICE

ÎN SVA LA ADULT

– Volum curent 6-8ml/kg

– Frecvenţa 8-10/minut

– Oxigen 100%

– Fără PEEP

– Nu se întrerupe masajul cardiac extern pentru

ventilaţie

RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE C EVALUAREA ŞI ASIGURAREA CIRCULAŢIEI:

Evaluarea circulaţiei – Întotdeauna şi numai la arterele mari

– La artera carotidă sau artera femurală la adult; la artera brahială la sugar;

Masajul cardiac extern – Atât în SVB, cât şi în SVA

– Realizează optim 25-30% din debitul cardiac spontan

– Tehnica MCE:

• Poziţia victimei

• Poziţia resuscitatorului

• Tehnica propriu-zisă

• Parametri: profunzime, frecvenţă/min, raport compresie/decompresie

– Mecanisme de realizare a debitului cardiac în cursul MCE:

• Teoria pompei cardiace

• Teoria pompei toracice

– Evaluarea eficienţei MCE: evaluarea pulsului în cursul MCE

MASAJUL CARDIAC EXTERN

„push hard, push fast, allow full chest recoil

after each compression, and minimize

interruptions in chest compression”

MASAJUL CARDIAC EXTERN

Indicaţia masajului cardiac extern este

absenţa pulsului la arterele mari.

Nu există contraindicaţii la aplicarea

masajului cardiac extern

MASAJUL CARDIAC EXTRN

PARAMETRII LA ADULT

• Profunzimea compresiunii sternale 4-6cm

• Frecvenţa compresiunilor 100/minut

• Durata compresiunii/durata decompresiunii egale

• Revenirea completă a sternului la poziţia iniţială

• Compresiuni ritmice

• Evitarea maximală a întreruperilor în efectuarea masajului cardiac

COMPLICAŢIILE

MASAJULUI CARDIAC EXTERN

Fracturi Costale

Sternale

Patologie în seroase Pneumotorax

HemotoraxHemopericard

Hemoperitoneu

Rupturi viscerale

Ruptură pulmonară

Ruptură hepatică

Ruptură splenică

Ruptură gastrică

Alte complicaţii Aspiraţia conţinutului gastric

TEHNICI ALTERNATIVE DE

MASAJ CARDIAC EXTERN

• Masajul cardiac cu frecvenţă mare

• Compresia abdominală interpusă

• Masajul cardiac intern

• RCR prin „tuse”

DISPOZITIVE MECANICE DE SUPORT

CIRCULATOR

• Dispozitivul de compresie-decompresie activă

• Dispozitivul cu valvă-„prag de rezistenţă”

• Dispozitivul cu piston mecanic

• Vesta de RCR

• Dispozitiv manual de compresie-decompresie toraco-

abdominală fazică

• Circulaţia extracorporală

1.resuscitarea cardio respiratorie partea i curs

Documents