1.introducere micro

43
INTRODUCERE

Upload: evaline

Post on 16-Jan-2016

40 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

...

TRANSCRIPT

Page 1: 1.Introducere Micro

INTRODUCERE

Page 2: 1.Introducere Micro

Obiectul de studiu al microbiologiei

Obiectul de studiu al microbiologiei este biologia microorganismelor: forma, structura şi activitatea fiziologică a acestora.

Microorganismele = organisme mici, vizibile doar la microscop (micros (gr.) = mic, bios (gr.) = viaţă, logos (gr.) = ştiinţă); termenul de microbiologie ar însemna ştiinţa despre organisme cu viaţă scurtă, provenind de la cuvântul „microb”, introdus de Sedillot (1878)(termen care se referă în special la microorganismele patogene, dar care nu este ştiinţific).

Page 3: 1.Introducere Micro

Obiectul de studiu al microbiologiei

Noţiunea de microorganism reuneşte un grup foarte vast, heterogen de organisme diferite ca poziţie sistematică, dar care prezintă o serie de caractere comune: dimensiuni microscopice [µm (10-6m)]; prezintă organizare în general unicelulară, sub două forme:

celule de tip procariot celule de tip eucariot;

Chiar dacă unele microorganisme formează asociaţii pluricelulare, acestea nu prezintă diferenţiere celulară pentru a forma ţesuturi şi organe, iar o celulă izolată din aceste asociaţii îşi păstrează viabilitatea, creşte, se divide şi reface asociaţia;

structura lor internă este în general simplă.

Heterogenitatea microorganismelor este definită prin:

poziţia sistematică diferită; activitatea biologică diversă; morfologia şi structura internă a diferitelor grupe de microorganisme

sunt de asemenea diverse.

Page 4: 1.Introducere Micro

Obiectul de studiu al microbiologiei În categoria microorganismelor intră:

celule procariote: Eubacterii (bacterii adevărate) Cianobacterii (bacterii albastre-verzi) Actinomicete (bacterii filamentoase, cu organizare de tip micelial) Arhebacterii (microorganisme foarte asemănătoare din punct de

vedere morfologic şi structural cu bacteriile adevărate, care se găsesc în medii de viaţă variate şi corespund bacteriilor extremofile)

celule eucariote: Fungi microscopici, care includ:

levuri (drojdii) mucegaiuri (fungi filamentoşi, cu organizare pluricelulară)

Alge microscopice Protozoare.

Microbiologia studiază şi virusurile şi entităţile moleculare infecţioase cu organizare subvirală (viroizii şi prionii), deşi acestea nu sunt microorganisme şi nu au structură celulară.

Page 5: 1.Introducere Micro

Poziţia microorganismelor în lumea vie

În 1969 Whittaker a propus un sistem de clasificare în 5 regnuri: Monera (organisme unicelulare, cu organizare de tip procariot: bacterii,

cianobacterii, actinomicete); Bergey a schimbat numele regnului Monera în cel de Procaryota

Protista (microorganisme eucariote: alge microscopice, protozoare); Fungi (organisme eucariote imobile, ce formează spori); Plantae (plante nevasculare şi vasculare); Animalia (organisme pluricelulare, cu nutriţie de tip ingestiv).

Criteriile de clasificare în 5 regnuri se bazau pe:

trei niveluri de organizare: procariot, eucariot unicelular şi eucariot pluricelular,

modalităţile de nutriţie: fotosintetică, absorbtivă, ingestivă.

Virusurile constituie o categorie aparte de agenţi infecţioşi. Ele sunt entităţi moleculare infecţioase fără organizare celulară şi nu se pot încadra alături de celelalte microorganisme.

Page 6: 1.Introducere Micro

Rolul microorganismelor

în natură microorganismele sunt prezente pretutindeni: în aer, în apă, în sol, în alimente, în organismele umane, animale și vegetale;

majoritatea microorganismelor sunt inofensive pentru organismul uman, unele specii sunt chiar utile omului;

un număr redus de microorganisme este reprezentat de microorganisme patogene, provocând infecții organismelor umane, animale sau vegetale;

Page 7: 1.Introducere Micro

Rolul microorganismelor

POZITIV:

În natură:

Circuitul elementelor în natură: C, N, S, Fe, P;

Descompunerea materiei organice, fertilizarea solului;

Formarea de zăcăminte utile (petrol, cărbuni);

În industrie și agricultură:

Fermentația alcoolică, acetică, lactică – fabricarea pâinii, alcoolului (vin, bere), acidului acetic, produselor lactate, murăturilor;

Biosinteză de vitamine și antibiotice;

Producerea de îngrășăminte.

În protecția mediului:

Descompunerea deșeurilor rezultate din diferite activități;

Page 8: 1.Introducere Micro

Rolul microorganismelor

POZITIV:

În medicină:

Obținerea prin inginerie genetică a unor vaccinuri, a insulinei, interferonilor etc.;

Microbiota saprofită a organismului uman, ca barieră biologică împotriva pătrunderii patogenilor în organism;

Page 9: 1.Introducere Micro

Rolul microorganismelor

NEGATIV:

Degradarea alimentelor;

Coroziunea metalelor;

Deteriorarea microbiană a hârtiei, materialelor plastice, cauciucului, fibrelor textile;

Producerea de boli organismelor (chiar și microorganisme condiționat patogene):

Umane,

Animale,

Vegetale.

Page 10: 1.Introducere Micro

Diviziunile microbiologiei

Clasificarea diferitelor domenii se poate face: după criterii taxonomice (bacteriologie, virologie, algologie,

micologie, protozoologie), după criterii funcţionale (fiziologia, biochimia, ecologia, genetica

microorganismelor), după mediul din care provin microorganismele (microbiologia

solului, hidromicrobiologia, geomicrobiologia) după aplicaţiile practice ale diferitelor categorii de

microorganisme (microbiologie industrială, medicală, biotehnologie).

Microbiologia medicală studiază microorganismele patogene pentru om şi animale, patogenitatea şi virulenţa acestora, factorii care condiţionează virulenţa, modul lor de transmitere şi modalităţile de combatere. Microorganismele patogene determină diferite boli infecțioase, care pot fi sau nu boli transmisibile (contagioase).

Page 11: 1.Introducere Micro

Istoricul microbiologiei

Descoperirea microorganismelor - în 1676 Anton van Leevenhoek a examinat picături de apă din diferite surse naturale, picături de salivă, picături de puroi, cu ajutorul unui un aparat optic propriu de mărire a imaginii, care mărea de 270 de ori; în descrierile sale, printre alte organisme, se recunosc şi bacteriile, pe care Leevenhoek le-a denumit animalicule, considerându-le nişte „pui” ale animalelor acvatice mai mari (24 aprilie 1676 este considerată ziua de naştere a microbiologiei);

Întemeietorul microbiologiei ca ştiinţă este considerat Ferdinand

Cohn (1875), cercetător care a intuit caracterele aparte ale microorganismelor, iar lucrările lui Louis Pasteur (1822 - 1895) au avut o importanţă deosebită pentru evoluţia acestei ştiinţe.

Page 12: 1.Introducere Micro

Anton van Leevenhoek

Page 13: 1.Introducere Micro

Istoricul microbiologiei Louis Pasteur (1822 - 1895):

a înfiinţat primele laboratoare de cercetare microbiologică, a studiat procesele fermentative, demonstrând că fermentaţiile

sunt procese biologice produse de acţiunea unor microorganisme facultativ anaerobe, fiecare fiind determinată de o categorie specifică de germeni,

a studiat bolile fermentaţiilor, cauzate de contaminarea acestora cu organisme străine care le deviază cursul normal şi a pus la punct o metodă de evitare a contaminării fermentaţiilor cu agenţi nedoriţi (pasteurizarea),

a înlăturat concepţia generaţiei spontanee care data din antichitate, conform căreia vieţuitoarele ar putea să apară spontan din materie organică, prin experimentele sale cu baloane de sticlă prevăzute cu un tub în formă de gât de lebădă,

a pus la punct teoria originii microbiene a bolilor infecţioase studiind îmbolnăvirea viermilor de mătase,

a deschis era prevenirii bolilor infecţioase prin vaccinarea antibacteriană şi antivirală, practică medicală de o importanţă deosebită, ce a dus la crearea unui domeniu nou, imunologia.

Page 14: 1.Introducere Micro

Louis Pasteur

Page 15: 1.Introducere Micro

Istoricul microbiologiei Robert Koch (1843 – 1910):

a avut contribuţii importante la dezvoltarea domeniului bacteriologiei, fiind considerat fondatorul acestei ramuri microbiologice,

a introdus în practica de laborator folosirea mediilor solide pentru cultivarea tulpinilor bacteriene,

a descoperit mai multe specii de bacterii patogene, printre care bacilul tuberculozei şi vibrionul holerei,

a elaborat principiile generale prin care un anumit germen poate fi considerat agentul etiologic al unei boli (cele 4 postulate ale lui Koch): 1. Microorganismul trebuie să fie găsit cu regularitate în

leziunile bolii respective; 2. Microorganismul trebuie să fie izolat de la gazda infectată şi

cultivat într-o cultură pură; 3. Inocularea culturii pure obţinute în laborator la un animal

sensibil trebuie să reproducă boala; 4. Microorganismul trebuie să se regăsească din nou cu

regularitate la noua gazdă în leziunile caracteristice bolii.

Page 17: 1.Introducere Micro

Istoricul microbiologiei

Ilia Ilici Mecinikov (1845 - 1916) a studiat digestia intracelulară a particulelor de carmin la echinodermele marine la Institutul Pasteur de către celule pe care le-a denumit fagocite. Prin descrierea fenomenului de fagocitoză a pus bazele teoriei imunităţii celulare.

Alexander Fleming a descoperit în 1921 lizozimul şi

în 1929 penicilina, antibiotic produs de Penicillium notatum, care a fost ulterior purificată de către savanţii britanici Florey şi Chain (1940). Cei trei cercetători au primit în 1945 Premiul Nobel pentru medicină pentru descoperirea acestui antibiotic.

Page 18: 1.Introducere Micro

Istoricul microbiologiei Victor Babeş (1854 - 1926):

a lucrat la Institutul Pasteur din Paris şi a fost colaborator al lui Robert Koch,

a studiat numeroase boli (lepra, holera, tuberculoza, turbarea, febra tifoidă), descoperind peste 50 de microbi,

împreună cu Victor Cornil a scris în 1885 primul tratat de bacteriologie din lume, intitulat „Les bactéries et leur rôle dans l'anatomie et l'histologie pathologiques des maladies infectieuses”,

a descris corpusculii Babeş-Negri în creierul animalelor moarte de turbare, importanţi pentru diagnosticul bolii, precum şi corpusculii Babeş-Ernst din citoplasma unor bacterii Gram pozitive.

Ioan Cantacuzino (1863 - 1934), întemeietorul Institutului din

Bucureşti care îi poartă azi numele, a fost elev al lui Mecinikov: a studiat imunitatea şi fagocitoza la nevertebrate, dar şi numeroase

boli ca scarlatina, holera, tuberculoza, difteria, producând numeroase seruri şi vaccinuri pentru prevenirea diferitelor boli infecţioase,

a emis prima lege sanitară din România (1910) şi a avut contribuţii importante la dezvoltarea învăţământului medical românesc.

Page 20: 1.Introducere Micro

Istoricul microbiologiei

Alţi cercetători români care au avut contribuţii la dezvoltarea microbiologiei ca ştiinţă: Constantin Ionescu – Mihăeşti (1883 - 1962), cu realizări în

prevenirea infecţiilor poliomielitice, Mihai Ciucă (1883 - 1969), renumit pentru descoperirea

fenomenului de lizogenie determinat de bacteriofagi, Dumitru Combiescu (1887 - 1961) care a studiat antraxul,

leptospirozele, rickettsiozele, Nicolae Nestorescu (1901 - 1969), continuator al şcolii create

de Ioan Cantacuzino, Constantin Levaditi (1874 - 1953), elev al lui Babeș, studii în

imunologie, virusologie, bacteriologie, parazitologie şi chimioterapie,

Ştefan S. Nicolau (1896-1967), elev al lui Levaditi, studii asupra virusurilor hepatitice, herpetice, asupra oncogenezei şi imunologiei virale.

Page 21: 1.Introducere Micro

CONCEPTUL DE BACTERIE

Conceptul de bacterie trebuie definit în funcţie de organizarea de tip procariot şi numai prin antiteză cu celula eucariotă.

Page 22: 1.Introducere Micro

Caracterul Procariote Eucariote

Dimensiuni Foarte mici, 1-10µ; unele pot fi mai

mari, spiralate sau de tip filamentos,

dar celulele sunt identice în cadrul

filamentului

Celule mai mari, 10-100 µ;

unele sunt microorganisme;

cele mai multe sunt unităţi

de structură ale

organismelor de talie mare

Peretele

celular

Prezent constant la bacterii, cu o

structură caracteristică; necesar

existenţei acestora în condiţii naturale;

în compoziţia peretelui intră constant

mureina (marker biochimic al celulei

bacteriene), iar la unele bacterii se

întâlnesc şi acizii teichoici, acidul

diaminopimelic.

Există diferenţe între

celulele animale (delimitate

doar de membrană celulară,

fără perete celular) şi

celulele vegetale sau ale

fungilor, la care peretele

celular este prezent şi are o

compoziţie chimică variată

(celuloză, polioze, Si).

Page 23: 1.Introducere Micro

Membrana

plasmatică

Structural asemănătoare cu cea a

eucariotelor, cu particularităţi datorate

compoziţiei chimice:

-permeabilitate selectivă;

-bacteriile dispun de sisteme membranare de

transport activ (permeaze de natură proteică,

proteine de legare, care asigură transportul

substanţelor prin membrane)

-sterolii lipsesc din compoziţia chimică a

membranei (cu excepţia micoplasmelor).

Celulele animale au membrana

caracterizată printr-o mare

plasticitate, capabilă de endocitoză

(fagocitoză sau pinocitoză). Cele

vegetale şi fungii au membrana

acoperită de peretele celular rigid,

care îi anulează proprietăţile speciale.

Sterolii sunt prezenţi în mod constant.

Citoplasma În stare de gel permanent; în lipsa

membranelor interne şi a curenţilor

citoplasmatici menţine intacte structurile

intracelulare; schimburile dintre celula

bacteriană şi mediul extern se fac direct, fără

necesitatea circulaţiei interne a substanţelor.

Există o permanentă tranziţie

reversibilă gel ↔ sol, curenţi

citoplasmatici şi structuri membranare

intracelulare.

Organitele

celulare

Lipsesc la procariote. Mitocondriile sunt esenţiale şi perfect

delimitate; cloroplastele sunt prezente

la plantele capabile de fotosinteză.

Page 24: 1.Introducere Micro

Structura şi

funcţiile

materialului

genetic

Organizarea

materialului

genetic, sediul

acestuia şi

raportul cu

citoplasma

Procariotele nu prezintă un nucleu

propriu-zis; materialul nuclear,

sediu al informaţiei genetice

bacteriene, se găseşte scufundat în

citoplasmă într-o zonă numită

nucleoplasmă, în contact direct cu

citoplasma, neprotejat de o

membrană nucleară. Este denumit

nucleosom (nucleoid) şi e

reprezentat de o moleculă de ADN

dublu catenară, circulară, covalent

închisă.

Informaţia genetică e

disociată în nucleu şi în

organitele celulare

(mitocondrii şi cloroplaste).

Materialul nuclear e separat

de citoplasmă printr-o

membrană nucleară dublu

stratificată şi este organizat

în cromozomi. Informaţia

genetică din organite este

protejată prin membranele

organitelor respective.

Page 25: 1.Introducere Micro

Structura şi

funcţiile

materialului

genetic

Structura

moleculară

a

materialului

genetic

Informaţia genetică bacteriană e de

două feluri: esenţială, absolut

necesară existenţei celulei,

caracteristică speciei bacteriene în

ceea ce priveşte compoziţia în baze

azotate G+C (nucleosomul) şi

accesorie (plasmidele), reprezentată

de unităţi genetice

extracromozomale, de dimensiuni

mai mici, constituite tot din

molecule de ADN dublu catenar,

circular, covalent închis.

Informaţia genetică din

nucleu este reprezentată

de un număr constant,

caracteristic speciei, de

cromozomi, care

reprezintă molecule de

ADN asociate cu histone,

cu o structură

caracteristică. Informaţia

genetică din organitele

celulare este sub formă de

molecule de ADN dublu

catenar, circular, covalent

închis.

Page 26: 1.Introducere Micro

Structura şi

funcţiile

materialului

genetic

Mecanismul

replicării

materialului

genetic

Replicarea este de tip

semiconservativ: are loc

desfacerea celor două catene

ale moleculei de ADN la

bifurcaţia de replicare, fiecare

catenă separat fiind folosită

pentru sinteza unei catene

complementare. Fiecare

moleculă dublu catenară nou

formată are o catenă veche şi

una nou sintetizată

complementară.

Informaţia genetică nucleară

urmează procesul caracteristic de

mitoză, cu fazele caracteristice şi

cu apariţia fusului de diviziune.

În ciclul celular al eucariotelor

prima fază (G1) este lipsită de

sinteze, nucleul diploid (2n) este

în interfază, faza de sinteză de

ADN (S) duce la dublarea

informaţiei genetice (4n),

urmează o fază de eclipsă (G2)

care este 4n şi mitoza care reface

structurile 2n.

Informaţia genetică din organitele

celulare se replică

semiconservativ, la fel ca la

procariote.

Page 27: 1.Introducere Micro

Structura şi

funcţiile

materialului

genetic

Sediul şi

mecanismul

traducerii

informaţiei

genetice

Informaţia genetică e tradusă în

citoplasmă la nivelul

ribozomilor 70S, structuri

tipice specializate pentru

această funcţie.

Informaţia genetică e înscrisă

continuu în cadrul moleculei de

ADN, prin transcrierea ei

rezultă un ARN mesager şi prin

traducere proteinele.

Informaţia genetică nucleară este

tradusă la proteine la nivelul

ribozomilor 80S din citoplasmă, iar

cea a organitelor este tradusă la

nivelul respectiv cu ajutorul

ribozomilor 70S.

Eucariotele prezintă o structură

discontinuă a informaţiei genetice,

alcătuită din secvenţe codificatoare

(exoni) şi necodificatoare (introni).

Transcrierea duce la formarea unui

ARN premesager, netraductibil,

care conţine secvenţe exonice şi

intronice. Maturarea ARN

premesager duce la îndepărtarea

din moleculă a secvenţelor

intronice şi legarea celor exonice

între ele, rezultând un ARNm

matur, care va fi tradus la proteine.

Page 28: 1.Introducere Micro

Echipamentul

enzimatic

oxidativ şi de

fotosinteză

Este neîmpachetat în

structuri specifice, dispus

difuz la nivelul membranei

plasmatice şi a

diverticulilor rezultaţi din

aceasta. La nivelul

membranei şi al

mezozomilor se găseşte

sinergonul respirator

(ansamblul reacţiilor

chimice care duc la

realizarea unei anumite căi

metabolice, catalizate de o

serie de enzime ce

acţionează regulat pentru a

îndeplini un anumit

proces).

Este împachetat în structuri

caracteristice: mitocondrii,

cloroplaste. Sinergonul respirator

şi cel al fotosintezei sunt

autonome, localizate în structuri

specifice.

Page 29: 1.Introducere Micro

Tipul de

diviziune

- Diviziunea simplă, simetrică: celula

creşte progresiv până la un punct critic,

apoi se divide formând două celule fiice

identice;

- Diviziunea asimetrică prin înmugurire;

- Diviziuni multiple prin fragmentare la

bacteriile filamentoase.

Lipseşte aparatul mitotic, repartizarea

egală a informaţiei genetice este asigurată

de mezozomi.

Există un aparat mitotic,

care asigură repartizarea

informaţiei genetice în

cadrul mitozei, cu faze

caracteristice.

Procesele de

sexualitate

Sunt absente; există însă procese de

protosexualitate, care constau în transferul

de material genetic de la o celulă

donatoare (♂) la o celulă acceptoare (♀).

Caracterul de masculinitate este determinat

de prezenţa unei plasmide (factor de sex,

F), transferul este unidirecţional, celulele

nu fuzionează, ci se formează o celulă

numită merozigot (zigot parţial).

Procesele de sexualitate

sunt frecvente, caracterizate

prin formarea gameţilor

haploizi, precedată de

meioză; zigotul care rezultă

prin unirea gameţilor este

un zigot propriu-zis, diploid

(2n).

Page 30: 1.Introducere Micro

Mecanisme de

trasfer de

material

genetic

Transferul de material genetic se

face intraspecific, interspecific,

chiar intergeneric, prin:

-conjugare bacteriană

-transformare bacteriană

-transducţie fagică

-sexducţie

Prezintă fuziunea

gameţilor, care este

intraspecifică, urmată de

fuziunea nucleară.

Mecanisme de

infectare cu

virusuri în

condiţii

experimentale

Datorită existenţei peretelui

celular, infectarea bacteriilor cu

un bacteriofag specific se face

prin injectarea genomului fagic

în celula bacteriană, învelişul

proteic rămânând la exterior.

Celulele animale se

infectează cu virusurile

integrale prin endocitoză,

formând o vacuolă

derivată din membrană.

Celulele vegetale se pot

infecta cu virusuri

integrale doar după

lezarea mecanică a

peretelui celular.

Page 31: 1.Introducere Micro

Sensibilitatea

la diferite

substanţe

inhibitoare

Penicilina

inhibă sinteza mureinei din

structura peretelui celular

bacterian.

Bacteriile sunt sensibile.

Cloramfenicolul, tetraciclinele,

streptomicina

acţionează la nivelul ribozomilor

70S.

Bacteriile sunt sensibile.

Cicloheximida

acţionează la nivelul ribozomilor

80S.

Bacteriile sunt rezistente.

Penicilina

Eucariotele sunt rezistente,

deoarece nu au mureină.

Cloramfenicolul,

tetraciclinele, streptomicina

Eucariotele sunt rezistente,

deoarece ribozomii lor 70S

sunt protejaţi de membranele

organitelor în care se găsesc

(mitocondrii, cloroplaste).

Cicloheximida

Eucariotele sunt sensibile.

Page 32: 1.Introducere Micro

Capacitatea

de a forma

organisme

multicelulare

Pot forma agregate multicelulare, dar

celulele sunt identice între ele. Între

celulele unei asociaţii pluricelulare pot

avea loc interacţiuni simple,

nutriţionale, dar celulele îţi păstrează

individualitatea şi prin diviziune pot

reface asociaţia.

Uneori celulele eucariote

constituie organisme

unicelulare, dar de cele mai

multe ori formează

organisme multicelulare.

Capacitatea

de

diferenţiere

celulară

Procariotele sunt incapabile de

diferenţiere celulară, cu excepţia

bacteriilor sporogene. Formarea

sporilor de rezistenţă reprezintă o

formă primitivă de diferenţiere.

Au capacitate mare de

diferenţiere, de la

structurile sexuale până la

celule înalt diferenţiate, ca

neuronul .

Temperatura

maximă de

creştere

Eubacteriile cresc maxim până la

95˚C, arhebacteriile până la 110˚C.

Eucariotele cresc maxim

până la 60˚C.

Page 33: 1.Introducere Micro

Forma celulelor bacteriene

este controlată genetic; este în strânsă corelaţie cu peretele celular, care prezintă un

anumit grad de rigiditate; forma celulară caracteristică unei specii date este predominantă în

populaţia bacteriană dintr-o cultură pură; este un criteriu taxonomic important; se apreciază în următoarele condiţii:

în culturi pure, în condiţii artificiale, de laborator; în culturi bacteriene tinere, aflate în faza activă de creştere; în

culturile îmbătrânite apar forme aberante necaracteristice (filamentoase, ramificate), datorită degenerării celulare;

în culturi aflate în condiţii de cultură corespunzătoare: medii de cultură adecvate, condiţii optime de pH, temperatură, concentraţie a oxigenului; în condiţii improprii de cultivare apar acţiuni nocive, care determină alterări ale formei şi morfologiei bacteriene.

Page 34: 1.Introducere Micro

Principalele tipuri morfologice bacteriene

forma sferică (sferoidală) - celule izodiametrice numite coci (coccus (lat.) = sămânţă); cocii pot fi: perfect sferici – ex. Staphylococcus aureus uşor ovoidali – ex. Streptococcus pyogenes coci lanceolaţi – ex. Streptococcus pneumoniae (iniţial denumit

Diplococcus pneumoniae) coci cu aspect reniform – ex. Neisseria meningitidis

forma sferic – ovalară, intermediară între coci şi bacili - cocobacili - ex. Pasteurella pestis

forma cilindrică, alungită, de bastonaş drept sau uşor curbat - bacili;

aceştia pot avea: extremităţile rotunjite – ex. Bacillus subtilis extremităţile drepte – ex. Bacillus anthracis extremităţi în formă de pişcot sau măciucă – ex. Corynebacterium

diphteriae extremităţi ascuţite (fusiforme) – ex. Fusobacterium fusiforme

Page 35: 1.Introducere Micro

Principalele tipuri morfologice bacteriene

forma spiralată, elicoidală, care prezintă câteva subtipuri: vibrionul, cu formă de virgulă sau semilună – ex. Vibrio

cholerae spirilul, cu mai multe ture de spiră rigide – ex. Spirillum

volutans spirocheta, cu mai multe ture de spiră flexibile – ex.

Treponema pallidum

forma filamentoasă, constituită din filamente lungi şi ramificate, asemănătoare unor micelii, întâlnită la actinomicete (bacterii asemănătoare cu fungii) - ex. Actinomyces israeli

forma pătrată - caracteristică unor bacterii incluse în genul Quadra,

evidenţiate în unele ape hipersaline din Sinai (Walsby, 1980); formează placarde de 8-16 pătrate cu latura între 1,5 şi 11µm, cu o grosime inegală.

Page 36: 1.Introducere Micro

MORFOLOGIA BACTERIILOR

Page 37: 1.Introducere Micro

FORME DE BACTERII

Page 38: 1.Introducere Micro

MORFOLOGIA BACTERIILOR. COCII

Page 39: 1.Introducere Micro

MORFOLOGIA BACTERIILOR. BACILII

Page 40: 1.Introducere Micro

E. coli

MORFOLOGIA BACTERIILOR. BACILII

Page 41: 1.Introducere Micro

MORFOLOGIA BACTERIILOR. BACTERII SPIRALATE

Page 42: 1.Introducere Micro

Gruparea bacteriilor

Modul de grupare a doi sau mai mulţi indivizi bacterieni depinde de orientarea în spaţiu a planurilor de diviziune succesive.

Gruparea cocilor

♦ indivizi izolaţi (cocul simplu)

♦ diplococi – celulele rămân grupate câte două - ex. Streptococcus pneumoniae, Neisseria meningitidis

♦ streptococi – şiraguri de celule de dimensiuni variabile - ex. Streptococcus pyogenes

♦ tetradă - grupări de 4 celule - ex. Micrococcus tetragenes

♦ sarcină - grupări de celule cu o simetrie cubică - ex. Sarcina flava

♦ stafilococi - grupări celulare asemănătoare cu un ciorchine - ex. Staphylococcus aureus

Page 43: 1.Introducere Micro

Gruparea bacteriilor

Gruparea bacililor ♦ Bacilii izolaţi (bacilul simplu) ♦ diplobacil - celulele rămân grupate câte două - ex. Klebsiella

pneumoniae ♦ streptobacil - mai multe celule rămân unite - ex. Bacillul

cereus ♦ grupări sub forma literelor V, M ori sub formă de armonică

sau palisadă – după diviziune celulele rămân împreună câte două sau mai multe, aşezate una faţă de cealaltă sub un unghi ascuţit sau de 180 grade - ex. Corynebacterium diphteriae