ORADEA-MARE /"NAGYVÁRAD,/ 9 oc tombre st. v.

21 oc tombre st. n.

Ese in fiecare duminecă. Redacţ iunea :

S t r a d a pr inc ipa l i i 3 7 5 a. Hi. 4L

A N U L XXIV.

1888.

Preţul pe un an 10 fl. Pe V s de an 5 fl. ; pe '/«

de an 2 fl. 70 cr. : Pentru România pe an 25 lei

Bate la uşe. — Novelă , de Carmen Sylva. -

(Urmare.)

V.

Bate erăş la uşe. ptspredece ani t recură din diua aceea. Pr imă"

-vé ra erá r evë r sa tà peste AÍtwehringen in tó t á ' s t ră luc i rea ei, cu tó té mirósele şi cu tot bel­

şugul ei. In biserica Leonia, cu perul alb ca zăpada , s ta lângă orgă ; faţa ei nobilă se u i tă transfigurata la o t ineră fiinţa gingaşe, pe care o acompania şi care cân t a cu glas puternic Can ta ta Rusaliilor de Bach. »Nu, Mona, nu astfel ; aici t r ebue să incepi mai încet* .

— Dar mamă ! cum să incep incet , când îmi •vine să strig de bucurie şi de fericire ! Nu-mi pot s tăpâni glasul !

— Bucură-te , cântă, — Suflet credinc ios ,

resună pr in biserică, pe când ochii Monei albaştri ca inţura, îi luminau faţa şi o făceau să semene in toc ­ma i cu Burkhard . Leonia surîdea, şi decă gura Monei n u se pu tea sătura să cânte, a ei nu se să tu ra să a s ­culte.

— Dar acum tot e destul ! dise Leonia insferşit. — Te-am obosit ? o în t rebă t inera fată, s t r in-

gêndu-i perul alb cu căldură la peptul ei. »Nu, mamă, nu-i aşa, nu eşti obosită pe o dimineţă atât de in -cân tă to re ?

— Nu, copilo, da r ma i avem car tea cea fru-mosă ca re ne aşteptă şi de care nu ne puteam despărţ i .

— Ah, Michel Angelo ! Iubitul Michel Angelo ! striga Mona. »Mama, e tocmai par ' că a m fi la Flo­ren ţa şi la Roma, când cetim car tea as ta . Mama, cât de fericite suntem, nu e a ş a ?

— Da, copila mea, forte fericite. Zîmbetul t rans­figurat al unei sfinte insoţi aces te cuvinte .

Cele doue femei inalte şi mlădiose părăsiră bi­serica şi u rca ră că ra rea spre cas te l . Toţi le sa lu tau cu respect .

— Toni, striga fata, când yëdù pe feciorul bine hrăni i ca re de mult e r ă ajuns la rangul de camerd i -ner. »Toni, fluturele cel mare a eşit şi e minunat şi in cuibul mierlelor s'aud glasuri, şi v rab ia cea ti­ne ră mi s'a pus pe cap* !

— Şi Minca a re căţeluşi! adause Toni . — »Deu? Şi câţi? Sunt f rumoşi? Nu sunt petaţi? Sunt g r a ş i ?

Minca e veselă» ? Astfel se goniau întrebările, înainte să potă respunde Toni, ér lata t ineră sburâ ca vèn-tul mai departe ca să mângâie de-a rondul căţeluşii Mincei.

— Dar noue căţei sûnt pré mulţi ! dise Toni. — Numai să nu-i ineci. Nu, Toni, urîciosule.

Nu-i inecâ. Şeii ce ? Luăm o capră, o culcăm, şi cinci din ei pot suge la ea !

Apoi Mona in t ră ca o furtună la Leonia. — Nu-i aşa, mamă, luăm capra delà Ammi

pentru căţeii Mincei ? Ii dăm Ammii o mulţime de bani şi apoi o să fie mulţămită.

— Dar copiii Ammii ? — Le t r imi tem lapte din grajdul nostru ; nu-i

aşa mamă, îmi dai v o e ? Şi fără a aş tepta vre-un respuns, eşi din casă

şi alerga pe drum spre sat in jos . După un sfert de ces, veni unul din nenumeraţ i i copii ducênd capra legata după Mona, care ca multe glume pres intă doica improvisată mamei căţei lor .

Şi apoi se aşedă Leonia la tors şi Mona pe un scăunel cu car tea pe genunchi, şi incepù citirea. In mijlocul unei frase rădică ochii ei albaştri şi se uita gânditore la Leonia. „Mamă, t rebue să me mări t cu vërul meu delà Grossheimbach« ? !

Se opri deodată rotiţa Leoniei. »Dar cine a mai spus-o şi asta* ?

— El, vërul meu ! S'a apropiat cu la ţa lui cea prostă de mine : — eu m'am re t ras de andăra te le , dar el a venit după mine ; după ce am ajuns la părete şi nu puteam fugi mai depar te , a tunci a dis : Şeii una, ver işoră ? Lucrul cel mai cu minte ar fi să ne insurăm ! — De ce nu, cu plăcere, die eu ; deçà remâni dumnea ta la Grossheimbach şi eu la m a m a mea la Altwehringen, aş găsi şi eu lucrul cu minte . — Şi atunci incepe să rîdă aşa prosteşce , şeii cum rîde el, hohohoho, cu rîsul lui gros, şi eu m e plec şi me strecor pe lângă el şi-i fac un compliment pân ' la păment şi-i die : La revedere, s t ăpânu l şi domnul meu, şi să remâni to tdéuna cu minte . — Şi pe aci mi-a fost drumul . înţelegi, m a m ă , decă me măr i t , t rebue să fie o mare nerozie, t rebue să-1 iubesc, dar şeii să-1 iubesc, să-1 iubesc ca pe tine. Căci cum te-aş puté lăsă de altminteri , m a m ă ! Eu sûnt cu t ine ca apa Wehru lu i ; aş vré să curg in giurul teu mii şi mii de ani !

F a t a ingenunchiă acum şi-şi ascunse capul eu perul creţ pe genunchi i Leoniei.

A doua di de dimineţă Mona şedea pe u n zid înaintat , in t r 'o înăl ţ ime de-ţi venia ameţe la tocmai désupra r îuleţului W e h r . De umër îi e ră a t e rna t ă

41

470 F A M I L I A Anul X X I V .

cu o panglică roşie o mandolină, pe care incercá să cânte bătend mesura in aer cu picioruşul ei. Cân ta un cântec italian cu frundă verde şi-1 isprăvi cu u n tril lung, lung ca şi când pentru ea n'ar esistá t re ­buinţa resuflării.

Nu putea şei, că jos in erbă un càlëtor cu haine cenuşii o priviá printr ' un telescop, de o vedea atât de aprôpe, incât îi putea deosebi mişcările gâtlegiului ca la o privighetóre.

Călătorului îi veniră fierbinţelile, ca şi când s'ar fi furişat intr'o proprietate străină. Creduse că ruinele nu erau locuite, îşi scosese caetul de schiţe şi înce­puse să desemneze, când ochiul deodată i se opri la acea cântăreţă. La inceput se speria de locul cel primejdios in care s ta ea, da r apoi fu fermecată de | glasul cel frumos şi remase pironit ascultând u n cântec după altul.

Deodată audi subt el un glas adânc »Mona« ! — Da, mamă ! respunse de sus, şi ca o căprioră

sări fata din pietră in piétrà, fără a se sprigini cu manile, cu care rupse o viţă lungă de vie şi-şi încu­nuna capul. Când dete de străin, remase uimită in faţa lui, ér el îşi scóse pălăria şi intrebà :

— Ertaţi-me, dşoră, nu sciţi a cui este ru ina acesta ?

— A mamei mele. — Veniţi des să vedeţi acest loc frumos ? — Şedem noi in el. Străinul făcu u n paş indërët . »Sedeti in e l ?

N'aş fi credut să fie cu putinţă, cu tote că véra « — Şi érna suntem aici. când n u suntem in

Italia. — In singurătatea a s t a ? — Nu suntem nici odată singuri ; lasă că suntem

doue, m a m a şi cu mine, dar apoi sunt a tâ ţ ia omeni săraci şi mai este preotul şi sun t animalele.

Streinul începu să rîdă. şi rîsul lu i erá a tâ t de plăcut, incât Mona remase uimită de sunetul glasului. Apoi ochii lui deveniră a tâ t de buni şi de luminoşi, incât Mona se ui ta in ei.

— Se vede că privighitorile v 'au fost dascăli ? — Da, când eram mai t ineră ; dar mai pe u r m ă

mama şi apoi un maes t ru din Italia. — Mult aţi s ta t in I t a l i a? — Doue ierni intregi. — Şi ce ve place mai bine de acolo ? Cunosc

şi eu Italia forte bine. — Mie? Se înţelege Moisi lui Michel Angelo şi

Dumnedeul din Sixt ina şi mormintele Mediceilor din Frorenţa şi apoi — şi apoi să ve spun ce-mi place in I t a l i a ?

— C e ? — Tot. — Mona! se audi de jos. — Am voie să desemnez a ic i?

( Incheiarea v a urma) .

Idee neferice.

\Jiu-s lacrimi, ochiul s'a uscat , 4 « Dar focul tot mai creşce ; »•» Nu-s mângăeri , nu-s c e - a m oftat,

Durerea 'nt inereşce .

D e ţ i-ai desch ide ochiul teu, Mi-ar resări norocul ; C'o lacr imă s ă - m i dai s ă beu , Mi-ar st inge 'ndată focul.

»Nu pot« n i i -a i dis de-atâtea daţi Ş i p u r u r e a - m i ve i d ice , — D e ce dar' m i te m a i arăţi, Idee ne fer ice ? !

Traian H. Pop.

Cum e ţarcă. — Anecdotă . —

i c lacă şi ôspët şi comandare şi or i -ce tărăboiu mai de ceva trebă, se şcie ca de pe carte , că a re

« ^ s â se spargă inainte de vreme, decă e de faţă şi nea Pricescu-Vrajbă.

Face, drege, in curcă el t rebi le in dece iţe, şi numai ce vedi, că nu mai e vorbă de t a t ă şi fiu, de prieteni şi fraţi de cruce, nu, de nimic ce legă cu drag pe om de om, pe vecin de vecin, — ci ajung la ciomag, ş-apoi ţ ine-te frate la claie pe g rămadă , de să fugi, ca de altă aia.

Dat i-a fost lui nea Pricescu-Vrajbă să şcie el arunca semenţă de gâlcevă, cuvin te in t re i per i , ce ard şi frig pe unde ajung, — tocmai a tunci , când lumea se află in toiul veseliei, când v ie ţa e mai dragă şi temeiurile minţii s labe ca bóbele de spumă.

Da ! Nea Pr icescu, e ca de pe bani luat, oda tă şi n 'a greşit. După ce chiteşce bine in sufletul pis tr i ţ şi plin de reu ta t e ce-1 are , cum să facă şi când are s 'arunce tăcuinile zizaniei, o brodeşce tocmai la t imp şi pe aci ţ i -e calea, se face apă, se s t reeoră ca prin urechile acului, de cugeti, că 1-a înghiţit p ă m e n -tul, nu al tceva. In sferşit îşi c ru ţ ă cel cogioc, până-1 are, — pe când ceilalţi, delà înjurări din ce in ce mai apăsa te numa i ce se află cu brâncile pr in şuvi­ţele capului şi-apoi ţ ine-te, că dau ca orbii, cineşi, in care i-se pare a-i fi mai îndemână .

Sferşitul ? Nea Pricescu-Vrajbă sânë tos , măcar cel mai

va roş mer, ér ceilalţi scăpaţ i ca de Tătar i . Dar tote pân ' la un loc şi la un t imp. In t r 'o

di, mai târdiu séu mai de cu vreme, se pó té , d a r se înfundă, se deóche omul, chiar n e a Pr i cescu-Vraibă să-1 chieme, încât n u mai merge, nici să c rep i in dece, neted, ca de obiceiu.

Lumea îşi mai vine in fire şi judecă, vedi bine, că tocmai lucru inţelepţesc nu póté să fie, căci u n a doue şi să-şi facă, dragă Dómne, éc ' aşa, n u m a i din chiar senin, şi a c u m şi mai apoi, câte un topor de cele moţa te , — să-şi frângă cele coste, meni te sp re alt ceva, şi să-şi sfarme căsulia minţii . Şi a s t a cu a t â t mai ta re , că nea Pricescu-Vrajbă se 'nfóie in p ie-le-şi, când póté să pună la cale câte-o şiretenie d 'ale cu corne.

Nu de a l t - c e v a . acum nea Pricescu-Vrajbă, nici t u la clăci, nici tu la ospeţe şi comandăr i i n t r a r e nu mai are . A sfeclit-o.

Dar »näravul din fire n ' a re lecuire» şi cui-i d a t apoi se ţ ine ca scaiul şi de-1 dai afară pe uşe, el îţi in t ră pe ferestră.

Nea Pricescu-Vrajbă, când la tărăboiu, îşi face coda colac, te miri ce dospeşce in covată minţii sale şirete, şi numai ce te ve^i cu el resări t de undeva , sub cuvent , că nevoia 1-a adus, avênd să p u n ă la ca le nescari t rebi , ce-1 a rdeau la degete.

Omenii, cum îl vëd, îl umflă pe sus şi ba să-1 slăbescă din dragoste, până nu-1 şciu incuiat in p i v ­niţă. Cheful şi voia b u n ă zoriau din greul, când de odată , ce le t rezneşce lor pr in minte ? ! Vedêndu-se la largul, hai să-şi facă ei haz de nevoia omului , hai să pigulescă nescai sfărmuri de buca te şi ceva l iurcă resuflată pen t ru bietul de Vrajbă.

Anul XXIV F A M I L I A 471

Merg v raşc ină deci la uşa pivniţei, intind celuia, ecă ce nici s ä ai nici să dai, şi, afumaţi cum erau, mi-ţi-1 impung cu vorba şi-1 j idàresc de să te ţii de pântece .

— Aş ! — dice cela — de pe unde vreţi să plecaţi , eu m 'am intors acuşa. Să nu mor sânëtos, de sciţi nici ceea ce ve este to t in dreptul nasului ; — deu nu ! me prind pe căciulă. De mi-a spune cineva despre coţofana de ţarcă , cum este ea şi ce fel, mai albuie ori negrie mai mult, me dau de-a 'n dura, de pe unde mi-ţi drege, să nu mai m â n â n c pâne , de nu me dau !

— Ţ a r c ă e mai mul t negră ; — dice nea Stan — un fel de cioră cheşaie.

— Vorbă să fie S tane ! — îi taie firul cuvân­tului nea B r a n — ţarcă e cam mult albuie, o şcie şi cel din u r m ă pot logar ; — de unde a t â t a beznă in scăfârlie-ţi ?

— Nea Bran grăeşce lamura adevërului , curat ca lumina sórelui, că ţ a r că e un fel de lebedă, gule-ra tă , p intenogă, tunsă, rasă, cum i-am dice, destul, că-i o pasere albuie.

— Atunci sunteţi al dracului de bă tu ţ i la cap, când nu recunoşceţi , că totuş nea Stan a lovit cuiu 'n cap, căci ţ a rcă a fost şi este un fel de cioră pes­triţă, — dice un altul.

Ba că tecă, ba că punga, — ba că-i şa, b a că-i pe din colea, — că una , că alta, in sus in jos. — »Na-ţi-o frântă, că ţ i -am dres-o « — v o r b a c e e a . — Sarsailă, când n 'a re de lucru, îşi v î ră codă in trebile ómenilor, — şi numai ce afli, că vorbesc de odată cu toţii, de om să fii ca să prindi ceva . Şi cum ve spusei, din nimica ceea, e tă- i ajunşi la ghiolduri, la pumni şi 'n u r m ă la incăi rare in to tă forma, la ca­pete spar te şi t rupur i n u m a i junghiuri şi venătăi . Sferşitul tă răboiului a fost o clacă, de r a r cine şi-a dus măselele intregi acasă .

Nea Pricescu-Vrajbă, când a chitit, că t rebă s'a face, s'a ca mai şters ca om, ce şcie să se smulgă tefăr de unde e nevoia mai mare .

0 vorbă ca o sută, cui ce-i da ta . Nea Pricescu-Vrajbă, ori cum ai intórce-o, el a re să cadă tot in apele sale, decă scris i-a fost, că de reu ta te şi ziza­nie să aibă a se pune 1 la cale. Cine şi ce s tea are, — se vede.

G r . S i m a a l lu i Ión .

Voinicul şi nevésta. — B a l a d ă din Biharia . —

e ce l deal , pe ce l co ln ic , R e u se tângue-un voinic ,

2i£ Că de când el s 'a 'nsurat I Pită bună n'a m â n c a t ,

Cămeş i a lbe n'a purtat . Ş i n e v é s t a l 'audit Ş i din graiu că i-a grăit: — Hoi vo in ice S iminice , D e c ă nu-ţi p lace de m i n e , Vinde calul de su' t ine, Şi p u n e ha ine pe mine , Din creşcet p â n ă 'n că lcâ ie , Tot in haine de anglie ; Hai cu mine 'n têrg m e vinde".

Câci i n têrg e i s e băga, Prinsei - ' turcii a 'ntrebâ : , >De vendută- i nevés ta* ?

— De vendută- i deu asta». - - Rupe-i preţ, c u m o ve i da".

•— Ruptu- i -am preţul d e - a c a s ă , Cu trei dëci de zloţi şi şesă, Şi cu ban i nenumăraţ i , Tot cu vica-amesuraţ i» . — Aşterne căpenegu, Că-ţi dau banii cu s a c u ; Şi d e s c h i d e mâneca , Că-ţi dau banii cu vica>!

Şi când banii îşi strîngea, N e v é s t a rëu îşi p lângea ; Când pe bani a m e s u r ă , N e v é s t a rëu suspina ; Şi turcu din graiu grăia : •— N u plânge, n e v é s t a m e a , . Că pe t ine duce-te-oi , Pân' la a lbe curţi domneşc i , Şi la grâu cum e jarul, Şi lădi cu haine verdi». — — Eu turcule nu m'oi duce , Cu tine la casa ta ; Mânce - ţ i focul curţi le, Şi ha ine le mol ie le , Şi grâul gărgăriţele, Şi pe t ine temniţele».

Şi c â n d fuse 'n ace l ea , V ine -un voinic pe co lea ; Ş i - a c e l a a n c ă 'ntrebâ; — De vendută- i n e v é s t a ? Rupe- i preţul cum o ve i da« ! — Ruptu- i -am preţul de -acasă , Cu trei deci dc lei şi şesă, Şi cu b a n i nenumăraţ i , Tot c u v icaamesuraţ i" . — Aşterne c ă p e n e g u , Că-ţi dau banii cu sacu , Şi desch ide m â n e c a , Că-ti dau banii cu vica». Ş i păsu' brâncă ş-o lua, Şi 'n coc i e ş-o ţipa ; Şi când fuse la un loc , Voinicul ânc-o intrebá : — Dóra tot suspini nevés ta» ! Ş i n e v é s t a dice aşa : — Cum D o m n e n'oi suspina , C a m incungiurat téra» ! Ş i vo in icul dice aşa : — Lasă-1 dracului , nevés ta , Că ori ce tu i-ai făcut, N i m i c a nu i-a plăcut". Şi c â n d fuse la un loc , Voinicul din graiu grăia ; — N o i m e r g e m , n u n e 'ntrebăm, Care de unde suntem» ? — Eu î s A v u t a popii Din ţera Moldovii , Că eu a m fost fată d e g a z d ă , Me dădu m a i c a la vandră» . Ş i vo in icu l chce-aşă : — Eu-s Micula popii , Din ţeră Moldovi i» . Ş i n e v é s t a dice-aşa: — Dec ' aşa suntem n o i fraţi , — Dar Ddeu a rendűit, Să fie s o r a cu frate, Când sunt străine bogate .

- Hai n e v é s t a m e a cu mine , Că p e t ine duce- te -o i , A c a s ă l a m a i c ă m e a , Că d e c â n d nu te -o vëdut , F a ţ a i-s'a veştedi t , I n i m a i -s 'a topit».

472 F A M I L I A Anul XXIV.

— Eu cu tine nu m'oi duce, Cu t ine la casa ta, De s ă m e vedă maica , Că ţi-s ţie n e v e s t ă c Şi voinicul dise-aşă : N'avé soră baiu de -acea , Că n e - o m scrie cu cernelă, Ş i -om spune c'a fost greşelă, Şi n e - o m scrie cu argint, Ş i -om spune c'am greşit". Şi când fu pe lângă mă-sa , Micuţa tare striga : — Ian eş i maică pân' afară, Că Eva ta dusă 'n ţeră, Ecăt-o că v ine eră« Şi mă-sa din graiu grăia : — Că óre Eva-i, ori nu-i ea". Şi din cocie o lua, Şi in c a s ă o ducea ; Cătră Eva d i c e - a ş ă : — Ian du-te tu Eva mea , Ian du-te până 'n grădină, De să vedi florile ta le , Că deu ele te-or şciut Când ai fost tu amărîtă,

Şi flórea ta a fost dubită, Şi când tu te-ai vigănit Şi flórea ta a 'nflorif . Şi deu Evuţa s'a dus, Şi flórea ş-a întrebat :

— Dale le le flórea m e a , Dară c ine t e -a plevit , D e când eu m'am dus de-a casä« ? Şi (Jeu flórea «J'ce-aşă: — Mă-ta ş i surata-ta In totă dumineca, P'ângă mine s'a preumblat, Tot cu ha ine de anglii, Dóra te- i gândi să xii*

Elena Şerb.

C a u c a s u l . Schiţă topografică, geo log ică şi istorică. De là Prometeu p â n ă

la anul 1834*.

PERIODA PRIMA.

Delà Prometeu până la Christos.

Catena munţi lor caucasici se estinde intre gradul al 40 şi 45 lăţime nordică, şi intre al 35 şi 47 lun­gime ostică, delà lacul Caspi şi până la marea Aso-vului, delà Anapa şi până la Bacu. Cele mai inalte vèrfuri sûnt .Ebrul , de-o inălţime de 16,700', Casbecul, numi t dintru inceput Mqinvari, de 14.400' şi Şat-Abrul de-o inălţime de 12,000'.

P e culmea Ebrului nu s'a suit ancă nimene. Spre aces ta ar fi de lipsă, după t radi ţ ia muntenilor, o deosebită ier tare dumnedeescă. P e acest vêrf s'a a ş e d a t , după cum ni relatézà t radi ţ ia , porumbul lui Noe.

Mqinvariul , cu töte că e cu 2000' mai jos, e s tâncă , pe care după mitologia Grecilor, s'a lănţuit P r o m e t e u . Ruşii l -au numit Casbec, de órece satul Stefan Esmicda, s i tuat la pólele acestui munte, a fost d in t ru inceput , şi este ancă şi adi, reşedinţa pr inci-

* După Alecsandru D u m a s : „ 0 cäletorie in Caucas". 1 8 5 8 - 1 8 5 9 .

pilor Casi-Bec, păzitori i acestei s t r imtori . N u m i r e a aces ta din u rmă s'a susţ inut .

Pe vêrful Şat-Abrului, c a r e şe redică pe confi-niele Dagestanului, î şi are cuibul paserea u r iaşă Anca , faţă cu care vul turul e n u m a i o muscă, şi condoru l numai un colibri.

Acest val u r i a ş , aces ta fortăreţă mă ies t rosă , acest m u r de granit, cu vârfurile sale e te rn acoper i t e de nea, zace la temelia sa nordică pe suprafa ţă de năsip, ca re ma i inainte a fost acoperi tă de o m a r e nemărginită, din care , a semene unor insule, s 'au r e -dicat nu numai Caucasul, d a r ă şi Taurul . Acesta mare , din care lacul Caspi e numai o remăşi ţă , a format căt ră nord forte verosimil un intreg cu marea albă şi lacul ostie.

Nu se şcie cărei epoce din istoria biblică séu p ro ­fană apar ţ ine acest pohoiu m a r e de ape, c a r e a d e ­osebit Pontu l E u x i n , lacul Ara i , lacuri le Erivan, Ormia şi lacul Van, şi-a resbă tu t pr in s t r imtori le mărei Ienicale, a Dardanelelor , str imtorile măre i delà Messina şi Gibraltar . Să fie ó re potopul biblic, séu cel descris in t radi ţ ia chaldeică , séu cel al lui Deu-calion, — aces ta n u se póté hotăr î . Dară fapt e, că lacul Caspi a stat neconteni t in comunicaţ ie cu a l te mări p r in canalur i suterane, şi că apa, ce-o pr imeşce el delà Ural, Volga, Tere şi Cuz, se reversa pr in a -ceste canalur i . Mai depar te , că adâncimea sa nu e to tdéuna egală şi că scădend apa , apa r ziduri, d u p ă cari se cunosc cu ch ia ră ta te redicarea şi scăderi le ei. In fine, că pe suprafaţa golfului persic se află in fiecare an la inceputul ernei plante şi frunde, ea r i cresc numa i pe malurile şi adâncimile mare lu i l ac Caspi, — un semn sigur, despre comunicaţ ia su t e rană , esistenlă in t re acest din u r m ă şi alte măr i .

Caucasul constă din doue catene parale le d e munţi , dintre car i cea sudică e mai inaltă, cea n o r ­dică mai jósa . P r ima ca tenă s 'ar puté numi in con ­t raz icere cu a doua, ca re por tă numele munţ i lo r negri, munţii albi. Cele mai renumite puncte de in-nălţ ime a aşa numiţi lor mun ţ i negri sunt : dea lu l pleşuv, dealul tâlharilor, dealul fortunelor, pădu rea posomori tă şi hangiarul .

Acest m u r ur iaş de grani t se in t re rumpe n u m a i de doue s t r imtor i , cunoscute sub numele de por ţ i le caucasice, sa rmat ice , caspice séu albanese, şi porţ i le de fer, şi a n u m e : pasul Darial (Pylae Caucasiae a celor vechi), şi pasul Derbent (Porta Caspia séu Albania a celor vechi) numi tă in popor »porta lui A l e c s a n d r u c

Despre ambele aceste păsur i me voi încercă a formă cetitorilor un concept clar .

Piscurile dealurilor acoperite ' cu nea cons t au din porfir de formă basalt ică, din grani t şi syenit . Feluri le porfirului sun t : cel a lbas t ru cu pete ga lbene , roşii şi albe, cel roşu oriental şi porfirul verde . Gra­nitul e roşu palid, cenuşiu, negru şi a lbast ru .

Catena aşa numiţilor mun ţ i negri cons tau din var pietros, var nësipos şi lespedi de lut, percurse de vine de spa t şi quarz.

S t rabo vorbeşce mult despre spălări le auru lu i in provincia Colchis. Bucăţelele de aur , tèr î te d e ploi in p ë r a i e , formau u n nësip pre ţ ios . Suani i , Mingrelii de adi, imprăşciau nësipul auros pe piei de berbeci, şi pulberea luci tóre r emànea a t ê r n à n d de lână. De aice t radi ţ ia séu istoria despre l â n a de aur .

P e murii bisericei din Nusala, in Osetia, se află ancă şi acuma o inscripţie georgică, care ne as igură , că in regiunea acea să fi fost mai inainte metalele nobile a tâ t de abundante , ca adi pulberea de t ină.

Tote aceste avuţi i se po t trage la indoielă. Da ră un product de ţe ră póté şi m a i rar , de-şi mai p u ţ i n

P R I M A Ţ I G A R A .

474 F A M I L I A Anul XXIV.

preţ ios, e nafta. Acesta se află in cant i ta te mare pe malul vestic al lacului Caspi.

Spre nord formeză Cubanul şi Terecul, spre sud riurile Cuz şi Aras confiniele Istmului Cau­casie

Riul Cuz s'a numit mai înainte Cyrus, şi riul Aras, numit mai inainte Arabes, e Ielis al Scyiţilor, şi Tamais al ortacilor lui Alecsandru. Sub aces ta numire din u rmă s'a schimbat el cu rîul Don, p r e ­cum se şi priveşce el câte odată de Fasis, Rionul de adi.

Riurile Aras şi Rion curg in direcţiune opusă. Primul se reversa in Cuma, mai in sus de pust ie­tăţile Moganului. renumite pr in abundan ţa lor de şerpi. Al doilea se reversa intre Pot i şi Redut -Cale in marea négrà.

Cubanul îşi trage originea de pe muntele Elbru, curge prin Abchasia mică, cuprinde intréga Circasia, şi se reversa mai jos de Taman in marea negră. Acesta e Hypanis al lui Herodotjşi Strabo, şi Vardanul lui Ptolomeu. In seclul al XIII, pe când năvăl i ră Tătari i in ţera Sciţilor, se numiá el Cuban séu Cu­man. Ruşii au inceput numirea ul t imă, sub care este el cunoscut, fără a se puté esplicâ etimologia numelui acestuia. Lângă acest rîu se află coloniile căzăceşci din linia dreptă .

Caucasul îşi datoreşce numele seu primului omor comis de deii cei mai vechi. învins fiind Saturn , acest monstru, care şi-a schilogit pe tatăl seu, şi a înghiţit pe fratele seu, de cătră fiul seu Iupiter, in ­terni el in fuga sa pe păstorul Caucas , care pu r t a turmele sale pe muntele Nifates, intre Armenia şi Asiria, şi a fost a tâ t de imprudent a se ivi in ca lea lui. Sa tu rn îl omori cu cósa, şi in amint i rea acestui omor, puse Iupiter totalităţii munţi lor numele celui ucis. Munţii Armeniei, Asiei mici, a Crimeei şi ai Persiei sunt numai capetele acestei grupe mari de munţi .

Iupiter care a dat tuturor munţi lor acestor o numire , a întrebuinţat pe una din cele mai aprópe stânci ca uneltă de torturat . F rom—Tent al sciţilor, Prometeul Grecilor s'a ferecat de că t r ă Vulcan cu lanţuri de diamant de s tânca a.cesta, pent ru că a crea t pe om, .şi a comis crima a-1 inviá cu foc furat din cer.

From-Tent însemnă in limba scit ică »deitate binefacatore«, precum insémnà Prometeus in cea grecescă a tâ t cât »deu prevedetor«. Şi in prevederea intemplări lor veni tóre , aşâ enareză mitul, a da t el omului t imiditatea epurelui, astuţia vulpei, hîtrenia şerpelui, crudel i ta tea tigrului şi puterea leului.

E aces ta numai intêmplare séu simbol, că omul vede pe orizontul lumei nă scende , sent inţa con-damna tó re asupra primului binefăcător al omenimei ?

Pa t ru mii de ani mai târdiu avea să ocupe crucea locul stâncei acesteia, şi muntele Calvarii lor să inlocuescă pe muntele Mqinvari.

Prometeu avea să r emână prin treideci de mii de ani ferecat de stâncă. Prin aceste treideci de mii de ani avea să-i mănânce un vul tur in fie care di p lămânele . Dară deja după treideci de ani a omorît Ercule, fiul lui Iupiter, vulturul, şi-a el iberat pe P r o ­meteu.

In acest t imp întunecat şi tradiţ ional, unde P r o ­meteu visitât de căt ră Ocean, şi legănat in somn pr in cântu l Oceanidelor, blastëmà acea putere dură , sub ca re t rebue să se plece spiritul, ca re se luptă neconteni t con t ra vulturelui neşciinţei, se locuesc stâncele caucasice numai de titanii, lăţiţ i peste to t pămentul părăsi t de ape .

Toţi titanii aceştia, cari se rescolă contra lui Iupiter, ce au fost ei a l ta , decât insulele mării egeice,

cari de présente vulcani st inşi , t rebue să fi fost ma i nainte uriaşi vomător i de flame ?

Unul dintre aceşti t i tani , cu numele Argenc, a zidit un pala t pe piscul Caucasului , u n d e după cum spune tradi ţ ia , s tau ancă şi adi stâlpii, car i inch ipuesc pe regii s t răvechi .

Un străin, cu numele Husenc, vine că lare pe u n cal cu 12 picióre, şi-1 a t a c ă pe titan. O buca tă de stâncă, a r u n c a t a de pe vêrful Demavendului îl t o r o -peşce a t â t pe densul, cât şi pe calul seu, in care se póté cunoşce uşor o corabie cu 12 vîsle.

Cereheşii , unul dinre cele mai resboinice popóre caucasice, se numesc singuri Adighé. Viţa cuvêntului Ada, delà ca re se trage acest nume , însemnă in l imba ta ta r ică »insulac. Intre Ada şi Adam, adecă om, e numa i o deosebire de litere : o etimologie sigur aprópe inţelegibilă. '

Zaros t ru t r anspune reşed in ţa spiritului r eu Ahri-man pe vêrful Ebrului. »El se res tornă de pe pis­cul Ebrului«, dice Zorostru, şi corpul seu int ins pes te abis, semenă unui pod de flăcări, zidit in t re unde» .

»Pe Şat-Abru in fine î-şi are cuibul seu vu l ­turu l ur iaş »Anca< aşa numi tu l »Roc« din o miie şi-o nópte , a cărui aripi înt inse în tunecau lumina sórelui.

Acuma se părăsim ciclul tradiţ iunei , şi s ă n e incercăm á pr ivi ca intr 'o negură , care din ce in ce se mai imprăşcie, şi pere in vechia istorie a C a u ­casului.

Vedi m a r e a necuprinsă, p e care pluteşce o c o ­rabie gigantică. Acesta m a r e e potopul . Acesta co ­rabie e alui Noe. 2348 de ani inainte de Chris tos se opresce corabia pe vêrful munte lui Ararat . Semen ţa vii torului e sa lvată .

Doue secle mai tărdiu in temeeză Haic rega tu l Armeniei şi Ta rgamos regatul Georgiei, numi tă a tunc i Iberia. După o t radi ţ iune. lă ţ i tă in t re Armeni şi Georgii, să fi fost Haic şi Targamos cont impurani i lui Nimród şi Assur.

Ca o umbră fără forme t rece Marpesia cu a m a -zónele sale pe dinaintea nos t ră . Acesta regină r e s -boinică vine de pe malurile Termodonului şi d ă n u ­mele seu une ia d int re stâncele Darialului. Io rnandes vorbeşce de regina, şi Virgil cân tă muntele

(Va urma) .

A v e r c h i e M a c o v e i . I

Yrîsta stelelor. — De dl Jansesson, a s t r o n o m francez. —

(Incheiare).

După Sirius, care este ornamentu l cerului nos t ru şi care după indicaţiunile sciinţei va fi to t aşa un t imp îndelungat, găsim înfăşurată tot cu o v a s t ă atmosferă de idrogen, s téua Vega din conste la ţ iunea Lirei. Spectrul d a t de Vega ne face să a d m i t e m că şi ea este un sőre rëdicat la o t empera tu ră forte na l tă şi că are înaintea ei in lung t imp de ac t i ­vi ta te .

Aceste doue esemple de stele ce se află in t o t ă desvoltarea activităţi i lor solare , sünt póté cele m a i insemnate , inse n u sunt singurele. Sunt in cer forte mul te stele ce apar ţ in clasei acesteia, şi p u t e m ch ia r dice că cele mai multe d int re stelele visibile eu ochiul l iber sunt in acest c a z ; inse to toda tă s 'a descoperi t o al tă clasă de stele, in care ca rac te re le spectrului lor a r a r ă t a un grad de condensaţ iune cu mult mai înaintat .

Anul XXIV. F A M I L I A 4 7 5

In locul acelor vas te atmosfere de idrogen, ana-l i sa spectra lă n e a ra t ă o pă tură gazosă mai densă, formată din vapori i metalelor pe care-i găsim in s e ­rele nos t ru , căci aces ta face par te din acea clasă de stele, a căror funcţiuni solare par a fi. ancă puternice si care cu to t e aceste au trecut peste ceea-ce s'ar puté numi t inere ţea lor. Un lucru demn de insemnat este, că in genere, colórea acestor stele stă in r apor t cu const i tuţ iunea lo r ; acesta colore nu mai pres in tă a l ­bă care caracteriseză stelele de clasa intêie, sunt câ teva a căror colore este galbenă şi chiar porto­calie.

Pr intre stelele cari au t recut peste per ioda cea mai act ivă a radierei lor putem cita ma i intêiu Só-rele nostru, apoi Aldebaran séu ochiul Taurului , care-i pe drumul sórelui şi ca re s t răluceşce é rna de-asupra celebrei constelaţ iuni a Orionului ; Arcturus, o stea frumosă din constelaţ iunea Boarului, care se află pe prelungirea stelelor din coda Ursei-mari . şi a cărei focuri roşiet ice ar denota o evoluţ iune innain ta tă .

Inse se pare că ar esistâ as t re car i au ajuns la un grad şi mai p ronun ţa t de evoluţiune siderală. Spectrul aces to r stele ar da semne de o recire cu-r e n d ă ; violetul, care es te culórea tempera ture lor

. inal te , nu se vede de loc, spectrul este inunda t de nişte bande intunecóse, ceea ce denotă o atmosferă îndesită şi rece in care afinităţile chimice işi incep deja opera lor de asociaţ iune. Colórea acestor stele este portocaliu-inchisă şi adese-ori roş- in tunecată , ceea ce corespunde in genere condiţiunilor admise ca semne de decadenţă .

Acestea sûnt intêile resul ta te ale unor studii cari de ab ia incep. In acesta espunere am lăsat la o par te dificultăţile şi obiecţiunile ce s'ar pu té redică in pract ică . Ceea ce este sigur inse, este că şciinţa va invinge aceste dificultăţi, p recum mai mari , şi că bazele generale ale s tabil ficsate.

Acesta metodă ne v a conduce să admi t em in mod nes t rămuta t acel mare principiu al evoluţiunii , menit a deveni unul din cele mai fecunde ale şciinţei as t ronomice.

Acest principiu, scos din consideraţ iunea esis-• tentelor nós t re terestre , nu pă rea să potă eşi din

orizonurile globului nos t ru . Cu tote acestea acum el imbrăţişeză cerul intreg.

Am vëdut in adevër cum ma i mai intèi, din causa analogiilor de formă, de const i tuţ iune, de origine, recunoscute intre păment şi planete , şi graţie admi ­rabilului ins t rument care micşoreză distanţele, a m pu tu t să stabil im că planetele ca şi pământu l au fost mai intêiu in toc şi au t r ecu t apoi pr in diverse re-voluţiuni ; a m vëdut cum, studiul compara t al acelor stranii grămedi de mater ie nebulară care se află şi laregiunile cele mai îndepăr ta te ale cerului vis ibi l ,ne-au permis să vedem semnele de t ransformatiuni succesive şi să asistăm prin imaginaţ iunea nos t r ă la formaţiuni de sori şi începutur i de lumi ; a m vëdut in fine cum analisa spect ra lă in t rând şi ea in luptă şi a tacând problema prin mijlóce cu . totul noue , ne -a permis să s tud iam in particular pe fie-care din aceşt i sori, să vedem diferinţele consti tuţ iunii lor, calităţile şi pu terea lor de propagare de lumină şi că ldură .

Când bazele evoluţiunii s iderale vor fi definitiv aşedate , a tunc i şciinţa v a fi relisat una din cele mai minuna te cuceriri . Omul v a puté să se u rce printre vîrstele cosmogenice, va citi in as t re t r ecu tu l şi vi i ­torul lor, to t aşa cum a şciut să le mesu re d is tan­ţele, să le cân tă rescă mater ia . Atunci pe lângă cu-noşcinţa infinitului in spat , se v a mai adăogi şi acea a infinitului in t imp.

a învins alteie metodei vor fi

Etă dar cum şciinţa deschide omului din ce in ce mai mult cartea misteriosă şi divină in care s t ă scrisă istoria universului . In curênd va puté citi i n ea pagină cu pagină ; va asista la acele naşcer i d e luni, formaţiuni de son , cataclisme uriaşe ; se v a r e ­dică ancă şi mai sus şi va ajunge să inţelegă acele legi eterne cari domnesc in aliarea misteriosă a m a ­teriei, cu forţa şi spiritul, in spat şi in timp.

Ce spectacole măre ţe şi pline de farmec pr in sublimitatea lor! Ce semn de mări re in viitor pen t ru inteligenţa omenescă meni tă astfel să ajungă la ina l tă demnita te morală ! E tă adevăratul scop al şciinţei, é r nu numai a cău tă să domolim forţele nature i pen t ru a ne uşura traiul, séu pentru a ne mândri . Dorinţa de a şei, ca re consumă pe om şi l'a făcut să sacrifice p â n ă şi vieţi individuale, îşi a re rădăcinele sale in misterul destinului seu intelectual şi moral . Tocma i din causa greutăţi lor cu care se capetă, şci inţa in -tăreşce sufletul, îl măreşce , îl inalţă, îl încântă t r a n s -portându-1 in regiuni unde nimic ce nu- i demn d e ea nu póté să o urmeze .

E t ă pent ru ce şciinţa este de origine divină, ş i merită să-i facem ori-ce sacrificiu şi să o incongiurăm cu iubirea nos t ră .

Doine de pe Mureş. x.

c l L ^ e când mândră t e -am lăsa t , cg> Tu umbl i din sat in sat , ")£ Şi umbl i din m â n ă 'n m â n ă

' Ca galeta la fântână.

XI.

Me duse i cu c ó s a 'n rit, Cosii doue , trei porlóge*, F ó m e a la păment m e trage. Me uitai spre resărit , Vedui m o h ó n d a * * ven ind , Cu chisă l i ţa 'n cânceu , Cu m ă m ă l i g ă 'n chindeu, Cu fedeu nespëlat , Cu capul nepeptenat , Io in och i cât c e - o - a m vëdut . Aşa de greu mi -o cădut, Că din gra iu-am c u v è n t a t : Intornă 'napoi c'am mâncat .

XII.

Hai mândruţă să fugim, Că noi bin' ne n imer im, Şi l a s t a t ş i la uitat, Ca ş i cucul la cântat ; Şi l a och i ş i la spr incene , Ca doi p ă u n a ş i la p e n e .

XIII.

Mult îmi dice m a i c a m i e . Să i a u fată cu m o ş i e , Carul ş i m o ş i a - m i p l a c e . Cu urîta c e - o i ş e i f a c e ?

A. C. Domşa.

* Brezde . ** F e m e i e urîtă .

476 F A M I L I A Anul XXIV.

V^ZTF'JP'tr 'A- •r̂ y.ggJ-'""'

EggpsUJiÛSi ÊËESlaîSEEBUaJ

l I S A L O N . f agfBigtgiBigfgrBjggigaBţgBi

O căletorie la cules de vie. — 1888. —

Dedicată amicilor părtaşi la cu les de v ie .

Se nasc poftele ca ciupercile de tomna şi do­rinţele omului sunt a tât de varii, incât abia le ma i dai de câpëtâi, mai cu séma când îţi faci o socotelă cu părăluţele pe cari abia le mai vedi sclipind şi abia le mai audi sunând in portofoiul rupt şi imbë-t râni t de a t â t a ' folosinţă a lipselor şi t rebuinţelor dilnice.

Avusesem dorinţa de mult a lua par te la u n cules de vie. Dar la un cules nu ordinar, precum se face acesta la noi la pustă ; ci de un cules colo la podgorie, unde culesul se face eu tonele şi capr i -ţiele lui. Unde femeile nóstre se pregătesc cu to te însuşirile, cu tote posibilităţile pen t ru un cules de vie. Unde vine o ţe ră intregă de a pune in ispita r î vna ómenilor podgoreni.

Tomna îţi sboră acestea dorinţe prin iote mem­brele corpului — pentru că cum nu — când to tă lumea se pregăteşce a gusta din acesta p lăcere co­pilăresc-a? Audi apoi cât-îi diulica intrégà dregêndu-se, o bătaie grozava a bielelor dogitelor buţ i , golite la vre-un ospeţ séu poménâ de-al-de românescă. Vedi t recênd pe tot momentul ca ia încărcate de lucră tor i înveseliţ i cu coşeri, ciubere şi cu briciagul de o gro-şiţă in mâni , scapă iând a gustă din ducele s t rugur a viţei.

Nici nu resare mândrul sőre prin aburul gros de tomna, şi vesele cântăr i şi doinele duios cânta te de cete de feciori şi fete incep a r e suná pe s t r ade şi prin vii — şi prin cară cârduri de copii rădimându-se de buţi desfăcute, fac un a larm asur -ditor, — veseli şi doritori d'a face pradă acolo de u n d e şi graurul şi petuliciul este durduit cu sune te de puşcă să nu mânânce bobitele mustaferului.

Mai târdiu, după ce acesta hai tă s'o fi să tâurnd la buciumul rodit , a inceput a pune in şofeele călcă­torilor, vedi din când in când câ te un car t ras de juncan i şi mânaţ i de un june inpëna t in pălărie cu flori primite delà vre-o fetiţă, ce a pus ochii negri şi a dragostei de dênsul, aducênd acasă hă rdee co­losale şi struguri in corfe cu frundă de vi ţă acoper i ţ i pr in t re cari suride córna, ruja şi négra in pulvere de rouă inpestri ţaţ i . — Veselă e to tă lumea, deşerte se fac satele şi oraşele, to tă fiinţa sânătosă a emigrat l a cules de vie. De, apoi cine póté să pr ivescă fără dor de căletorie tote acestea, şi să nu pleci la pod­gorie la cules de vie ? !

Audisem, că la podgorie sunt vesele dilele cu­lesului. Nu fusesem in părţ i le acestea — şi vë măr ­turisesc cu óre cari regrete, că abia avusesem cu­n o ş t i n ţ ă despre terenul acesta a t â t de bogat, locuit de o rasă română atât de frumosă.

In ferberea acesta când o lume mare cu must cu tot eră in clocotire nervosa , u n amic me invita la cules de vie — colo la podgorie. Primii invi tarea c u mul ţămire . Mâne di me pusei pe un t ren. Eră drumul vesel şi cam trist. Vesel, că cântau regruţii d in resputeri de se t remurau şi vagónele la strigătele lor uriaşe. Trist eră de altă par te , că se vaa r au pe la gări m a m e şi ai lor, şi in lacremile şi bocirile lor îţi venia dorul să .plângi cu ei, vëdènd că asecurarea păci i şi adi pofteşce^sângele celor mai sână tose bra ţe lucră tore . Civilisarea modernă nu a putut află un

alt espedient de a impăciui popórele in justele lor drepturi .

Ajunsei la- Arad in t r ' un a larm sa tan ic . Aci avui o lungă pausă. Trenu l plecă la doue ore. Càlë-torii toţ i p lecară in o ra ş . Plecai şi eu să vëd Aradul pe ca renu-1 vëdusem din copilăria mea. Da, s'a făcut frumos. Diecesa a r a d a n ă delà despăr ţ i re incóce aci a făcut progrese admirabi le . Catedrală frumosă, re­şedinţă episcopescă, p reparandie cu in ternat , seminar pompos, tote dau dovedă , că episcopul actual este bărbatul aspiraţ iuni lor române . Se afirmă, că cu l tura clerului este unica dor in ţa şi nisuinţă dilnică a a-cestui venerabi l prelat . Este şi de dor i t ' să devinim şi noi in rend cu lumea . Pent ru că aievea avem t rebuinţă de preoţi in t o t ă firea lor.

Mulţămit de cele esperiate in Arad, cam pe la cinei ore me aflai in Cuvin, unde m e aş teptau prie­tenii mei -voioşi in giurul ospeţilor veni ţ i la cules. Pentru că la podgorie, t r ţ b i e să v e măr tur isesc , este mare di aces ta a eu l e su l i rÄ le vie . Apoi cum nu, a-tunci la to tă casa se fierbe, coce şi frige. Cofeturile, prăgiturile, fripturile şi pocalele pline cu vin s tau pe mesă pregăti te pentru ospeţi. Vedi ciupejindu-se curcani îngrăşaţi , r a ţ e şi p u i ; şi la va t ră vedi bucă-tăresa înroşită ca racul , v rednică de bacşiul ospe­ţilor. Deja se audiau pr in t re déluri ţiganii cân tând din vioră, sunau puşcâ tur i le bine încărca te , se audiau strigătele de veselie, rîsetele, bubuitul buţi lor şi scâr-ţeitul téscurilor. Se înşirase t renul cadelor cu buţile de mus t as tupa te cu vi ţă , de ţi se părea , că e u n drum de fer cu vagóne ce cară marfă in ter i s t ră ine. Pr in t re pădurea de vii se zăresc colnele car i de cari mai fantastice, pline de ospeţi pe cari familia v i e ­rilor i serveşce, a lergând, măturând pregătind focul la v a t r a s t insă de a t â t a amar de v reme . Vedi pe s t ăpâna desfăcend din lădoi şi papi re şi aşedend pe mese sub lărgitele crengi ale unui n u c vechiu, prâgi-tur i , fripturi de paser i reci, in acăror giur săr iau băiaţ i i ca nişte capre sburdalnice — muşinând , r idênd vesel. La o al tă colnă deja începură petreceri le ; la al ta acum sosiă droiul lucrătorilor, la a l ta vierul posomorit aş teptă cu ne răbda re să v ină s t ă p â n u l ; la o al ta acum se descărca bagajele cu pregătir i , pe car i v ierésa le descărca cu pază zimbind de dorul, că remaşiţele o să facă sarbedilor copii niş te îmbu­că tur i p lăcute . Eră cam in deseră. Fete şi neves te r en to rnau deja cules. Erau ca niş te dine eşite din codrul de viţă. Aduceau in corfe şi pe obrani ţă i-venci de struguri, car i le făceau un colorit a t â t de delicat şi frumos, cât v rênd nev rênd t rebuia să le dici vorbe del icate. 0 câ t sünt de frumóse românce le nós t r e aci la podgorie, când culeg la vie.

P â n ă adânc in nóp te t receau aces tea c a r a v a n e , cântând doine r omâneş t i de codru. Ca mult frumóse sunt doinele româneş t i , pe un păment locuit de ro ­mân i . A cui e pàmêntul , a celuia e şi ţ e ra , die stă­pânii noştri . Da, au d rep ta te — la podgorie r o m â n u l e acasă .

Mâne di p lecarăm şi noi la cules, aveam in frunte pe un căpitan român . Câţi e ram bărbaţ i şi dame , făceam o po te ră de haiduci , toţi furëm p r o -veduţ i cu tote armele şi provisiunile culesului. P le ­carăm la deal voioşi eu căpitanul in frunte, să l u ă m cu asalt şirurile de vi ţă rodite, i n t r a r ă m in p a r a p e t e şi vai de noi, acolo aflarăm rugea ca niş te turci cu fesuri, erau grozavi de dulci ca zacharu l m u s u l m a n . Căpitanul infipse s t indardul şi noi voinicii ca n i ş t e dorobanţ i cu cuţi taşul in mâni , in r îse te şi belicoşi cum eram, pădiam grozav rugea, busuióca , có rna şi mustaferul . Apoi in fine obosiţi in aces ta belicosă luptă, la comanda căpi tanului , n e a d u n a r ă m vesel. Mai toţi furëm d e c o r a ţ i , pentru că mai toţ i fu-

Anul XXIV. F A M I L I A 477

seserăm răni ţ i in aces ta luptă. Obosiţi de marşu r i grele, ne adăpost i răm in o prepast ie de petroi învăl­măşiţi ca vai de ei, şi damele, care a lcătuiau Crucea roşie, scoseră a lor medicamente de vinuri negre ca sângele d e bou şi cărnuri fripte şi fleică şi frigărui pe car i le t rase răm pe frigare şi la u n foc j iratic improvisât de băieţandrii p e t u l a n ţ i , începurăm să pârl im ca rnea crudă p e care unii mai dedaţi o muş ­cau sălbatic de sânge, — şi eră bună, mai cu séma t o c a n a căpitanului , ce avea un miros de cernago-raţi , unde densul se dedase cu acesta ar tă de s i -migie.

P â n ă de cu seră pe t recurăm in t re glume şi cântece, apoi ne luarăm răniţ i i şi bagajele şi p lecarăm pe un drum plin de dificultăţi. In t re lupte grele a-junserăm in sat , — aici din tote direcţiunile sosiau convoiuri de culegători poznaşi şi veseli. E da, e bine din când in când a ma i resfira grijile vieţii cari apasă a m a r sufletul omenesc. Acesta e pricina, că la cules de vie totă lumea îşi s t r ămută cu drag min­tea bă t rână in minţile copilăriei. 0 dile dulci a băieţiei, ce puţ in t imp dureză — abia o di — şi e ră ai intrat in bă t rânie !

***

Mâne di, după o petrecere an imată , p lecarăm cu toţii acasă. Eu plecai cu t renul in spre Seghedin. Rentórcerea nu-mi fu norocosă.

Nişte nori grei, negri ca nişte africani, s e puteau vedé in spre apus . Schinteiau a primejdie. Nu trecu mult t imp şi plóia torenţ ia lă bă tea in j amur i le cupe-ului. Un ce şoptiă, că o să am la descălecare o ne ­plăcere la Apátfalva. Unde n u voi află t răsură , nici hotel , nici suflare de om. Cu acestea gândiri, ce me f ràmêntau caşi o nălucă, ajunsesem la opt ore séra la Apátfalva. Şi a ievea e ram profet — îmi p re ­vestii t o t ă s tarea . Nici o t răsură , numai vêntuî şi plóia me aş tep tau . Un biet şef de gară orbeca cu un lampion privind la roti ţele t renului — n u cumva s'or fi rup t de greutatea mea . Trenul porni mai de­par te . Eu remăsei singur singurel . Ce contrast , ce var ie ta te a sorţii ! Odată şi acum ! Eram agitat până la desperare . In zada r strigam după un om. Nici o suflare omenescă, numai fulgerile îmi respun-deau din când in când. Ce aveam să fac? Şeful se 'nchise in odaia lui.

Pe când eram in aces ta perplesi tate , se iveşce o muere îmbrobodi tă ungureşce . Cugetam că vine să me scotă din odaia de aş tep ta re . Eram amăr i t afară din cale. Dènsa se intórse cu o faţă b lândă că t ră mine şi-mi dise : Te ved domnule , că eşti român, şi eu sûnt r o m â n ă ; voi face tot ce e cu put in ţă pen­t ru dta.

Ve măr tur isesc , că in a c e s t a 1 posiţie, in o co ­mună ungurescă , nóp tea , eram pe deplin consolat. 0 voce r o m â n ă mi-a fost de ajuns ca să me mângăi.

Ea-mi povesti cum a deveni t aci prin căsătorie, şi că bă rba tu l ei se află in serviţ iul garei , cu care t răeşce in destulă harmonie , de şi el e ungur de naşcere .

O în t reba i decă este vre u n hotel séu birt ma i de domne, unde să pet rec n ó p t e a ?

— Sunt d o u e ; unul nu-i depar te de aici, cela­lal t e 'n mijlocul satului . Dar nu sûnt pen t ru dta . Birtaşul bir tului din apropiere a fost pr ins de comi­saru l Ráday pent ru c'ar fi fost in legătură cu bandele d e hoţ i ce jefuiau p e a tunci ţ inutul nos t ru .

B i r r ! şi plouă, dar p louă grozav. — Dară celalalt va fi mai de t r e b ă ? în t rebai eu. — Nici birtul acela nu-i mai cinstit ; abia mai

alal tă-er i s'a despoiat acolo u n óspe de 400 fl. — C a m de-al-de-astea se in templă in sa tu l acesta .

Intre acestea, sosi şi şeful, şi-mi spuse , c ă are să 'nchidă odaia.

— Vină, domnule, la noi. Avem o odăi ţă , b u ­curos ţ-o dăm.

Ce aveam să fac ? Primii şi peste câ teva minute , e r am instalat in o odaie sărăcuţă inse cura tă . Mi se făcu un pat bun. Dar cine ar fi p u t u t să dormâ ? Dimineţă me sculai des de dimineţă in a larmul unei t răsur i ce sosi la gară. Eră un vechiu amic al meu , pe care nu-1 vădusem din pruncie. Densul dându -mi t răsura , me scóse din perplesitate. Şi pornii vesel că t r ă casă.

V. G r o z e s c u .

Prima ţigară. — Vedi i las traţ iunea din nr. aces ta . —

Ghiţă e un bă ia t bun. El inveţă cismăritul şi s tăpânul seu îl laudă că se por tă bine. Umblă şi la şcolă, profesorul seu este forte mulţămil cu densul .

Inse oda tă a păţit-o şi el. De multe ori i -a veni t dorul să fumeze şi el ca cei mari ; da r nici oda tă nu-şi putii s t èmperâ pofta, căci n ' avea pa ra l e . Odată apoi i se réalisa şi dorinţa acesta. Duse unu i domn acasă nişte cisme noue ş-acela i cinsti o piţulă.

Ghiţă t resăr i de bucurie. I trezni prin minte , că acuma ş-a puté cumpără o ţigară, să guste şi el acea plăcere ce póté să facă fumatul unei ţigări.

Fugi iu te 'n trafica cea ma i de aprópe şi cum-peră o sscurta«, o aprinse şi eşi fumând ca u n domn. Fericit se delecta el in ţigara lui, in t indên-du-şi doue degete s'o ţină elegant ca domnişori i .

Dar plăti amar plăcerea as ia . Fumul i făcu r e u , t rebui s 'arunce ţigara şi sosî acasă bolnav. Necasul lui cel mai mare eră , că nici nu cuteza să spună ce-a păţi t .

I. H.

L I T E R A T U R Ă Ş I A R T E .

Sciri literare şi artistice. Bustul dlui M. Go-gălnicean se v a face ancă in v ie ţa sa ; univers i ta tea din Iaşi 1-a comanda t la art istul Hegel, care a făcut şi s ta tua lui Miron Costin. — Principele de Wales a promis unei reviste din Londra, a scr ie u n art icol asupra venă tore i la care v a luă el par te şi a-1 publ i ­că sub numele lui, in acea revistă . — Romancierul german Rudolf Lindau, care a fost pr in R o m â n i a in pr imă-vera anului acesta , a publicat pr in diarele germane un nou articol, descri indu-şi impres iuni le sale asupra Românie i . — Junimea, socie ta te l i te rară , v a serba in luna ví i tóre la Iaşi , pr in t r ' u n banche t aniversarea înfiinţării sale.

Higiena Poporală. Sub titlul aces ta a publ icat d l dr. G. Vuia, medic curant la băi le hercu lane şi fost profesor de higiena, o scr iere cu pr ivire la să­teanul român , cu figuri in tecst . Autorul, unul din cei ma i distinşi medici ai noştr i , a ţ inut cont de progresele ce dilnic se fac pe terenul higiénéi, a v ê n d to tdéuna in vedere traiul şi obiceiurile ţ ă ranulu i r o ­mân. Astfel a compus o ca r t e forte folositóre, p e care a t â t minis terul unguresc regesc de culte, câ t şi cel din Bucureşci , a aproba t -o ca manua l pen t ru şcolele medie ; ér in diecesele Sibiiu, Blaş, Arad , Lugoş şi Ca ransebeş s'a r e c o m a n d a t pr in cercular . Publ ica ţ iunea a c e s t a e edi ţ iunea a doua. P re ţu l 1 fl. séu 2 lei 5 0 bani .

41

478 F A M I L I A Anul XXIV.

Discursuri parlamentare. Dl P . P . Carp a publicat la Bucureşt i sub titlul: >Era nouă«, discursurile pronun­ţ a t e de densul in Camera deputaţilor. La începutul cărţ i i găsim următorea dedicaţiune : >Dedu publica-ţ iunea de faţă tuturor acelora cari, in loc să-mi dis­cute părerile ; mi-au suspectat caracterul . Acesta îmi v a fi singurul respuns şi singura resbunare«.

Broşară politică. La Bucureş t i a apărut »Septe sci^sori deschise căt ră Măjestatea sa Carol I, regele Bomâniei», de V. Maniu, fost senator şi deputa t in Camera legiuilóre. I Scrisóre cuprinde : Si tuaţ iunea ; per epLele de guvernament ; legile domniei, miseriile pcpulaţiunei. străinismul. II Scrisóre : Căuşele* p a u -perismului, cucerirea economică, principiul naţ ional ca idee de stat. III Scrisóre : Defectuosităţile insti-tuţiunilor imprumutate , sistemul de legiferare, viţiile legilor nóstre civile penale. Instrucţ iunea. Şcola. IV Scrisóre : Aplicaţiunea legilor, administraţ ia , j u s ­tiţia, domeniile, a rma ta etc. V Scrisóre : Studiul is­toric retrospectiv. Trecutul şi actuali tatea. Genesa reului. VI Scrisóre : Principiul dinastic. Tradiţiunile bune şi rele. VII Scrisóre : Cum au cugetat genera-ţiunile trecute ? Idealul românismului , coservator is-mul şi reacţiunea, Boierii vechi şi noi, cum se for-mézà opiniunea publ ică? Conclusiune.

Literatură bisericesoă. Dl Constantin Erl )i ce an, profesor la facultatea teologică a univer-i tăţ i i din Bucureşt i , a publicat acolo o scriere de valóre inti­tulată » Istoria mitropoliei Moldovei şi Sucevei şi a catedralei mitropoli tane din Iaşi*. Volumul mare , de peste 900 pagine in folio, are pat ru anecse de docu­mente forte preţiose. din cari anecsa a patra conţ ine Cronologia evenimentelor terilor r o m â n e delà 1768 p â n ă la 1812. Autorul acestei Cronologii este proto-singhelul Naum.

Scriere asupra României. A apă ru t in Londra o scriere asupra Bomân ie i , in t i tu la ta : »Untroden Pa ths in Bomania* (Locuri necălcate de nimeni, din Boinânia), datori tă penei dnei Walker .

Carte de cetire. Curs pract ic şi gradat de stil şi compara ţ iune , pent ru clasa I şi I l - a secundară , de I. Manliu. a eşit la Bucureşti . Cuprinde diferite bucăţi de cetire din au 'or i i moderni români şi se află de vêndare la l ibrăria Socec.

Diare noue- Gazda de Piteşci'a apă ru t in oraşul al cărui nume îl portă . — Imparţialul a apărut la P i ­teş t i , şi — mirare — nu apar ţ ine nici unui grup politic. — Alegătorul, un nou diar politic cotidian, a apărut la Brăila.

T E A T R U Ş I MUS1CA. Şciii teatrale ş i musicale Baritonul Popovici

a da t joi un concer t Ia castelul Peleş. De faţă a fost pe lângă curtea regală şi fratele reginei, principele de Wied, precum şi dl Vasile Alecsandri şi alţi i n ­vi taţ i . Begina a acompania t pe t inerul artist. — D%6ra Bârsescu a juca t rolul de frunte in piesa » Estera" de Grillparzer, cu care s'a deschis dumineca t recu tă noul Burgtheater din Viena. — 0 cântăreţă română, dna Hartular n. Haricli, va debuta la 14/26 octombre in rolul Iulietei, din opera >Bomeo şi Iulietac la Marea operă din Paris . — Bşora Elena Teodorini a trimis 500 lei principelui Bibescu, presidentul comi­tetului naţ ional român pentru esposiţia universală din Par is , ca jumă ta t e din vinitul represintaţiunii ce a dat de curênd Ia Bucureş t i .

Teatrul Naţional din Bncnreşci. Sâmbătă i, 13 octombre s'a deschis stagiunea Teatrului Naţional cu piesa >Manevre de tomna* (Krieg in Friedens de G. Moser) comedie in 4 acte localisata de P . Guşti. L a

acesta piesă au luat p a r t e dnele Sarandi , Dănescu, Ionaşcu, Mateescu, Fulgénu, Ciucurescu şi Zoe Şte-fănescu şi dnii Hagiescu, Catopol, Mateescu, Costescu, I. Niculescu, V. Alecsandrescu, Anestin şi I. Băilescu. Luna acesta se vor m a i da şi u rmă to re l e piese : Begele Lear , Agaki Flutur , Pascal Fargeau , Vicleniele lui Scapin, Fiica lui Fabr ic iu , Politica Babachi i , Kir Zuliaridi, La Băi, Scrisórea perdută, Nóptea furtunosâ şi Calea Victoriei 352.

Dşora Teodorini şi studenţii universitari din Bucureşci. Joi in sëp tëmàna t recută s'a da t la Tea ­trul Naţ ional din Bucureşci ul t ima repres in ta ţ iune a drei Elena Teodorini, in folosul esposiţiunii r omâne din Par is . După te rminarea represintaţ iunii , studenţi i in corpore, in urale nesferşite şi la lumina faclelor, au condus pe dşora Teodorini acasă, unde dl C. Calmus-chi a ţ inut un discurs in numele s tudenţ i lor . A d o u a di ar t is ta a trimis dlui S tavr i , président al socie tă ţ i i univers i tare »Unirea«, o scrisóre,- pr in care m u l ţ ă -meşce de nou studenţi lor pent ru ova ţ iunea făcută şi 'ncheie cu aces te v o r b e : » Florile eu cari m'aţi î m p o ­dobit a seră vo r forma corona mea cea mai m â n d r ă şi gloriosă. Dorind dar ca aces ta serbătore să r e m â n ă a t â t de adânc săpată in inimele vóstre, p recum va remâné neş te rsă in a mea, ve trimit por t re tu l meu. Pnmindu-1 , aduceţ i -ve amin te că Privighitórea Olteniei (precum o numiţi) pe ţ e rmur i s t ră ine cân tă duiosă gândindu-se la voi, a ş t ep t ând ne răbdă to re să se r e n -torcă in mijlocul vostru şi in cântecele cele m a i frumóse şi a t ingătore să ve spue veselia ce o s imte , dorul care a suferit. Plec, me duc depar te , da r ori cât de depar te voi fi, gândul şi inima mea in t re voi vor remâné . Elena leodorini*.

Societate musicală. In Galaţi s 'a înfiinţat o societate musicală , cu numele >Harpa« sub condu­cerea dlui Ap. P . Antoniadi, lucră tor tipograf.

C E E N O U ? Soiri personale. Maj. Sa regina a sosit in călă­

tor ia sa la Missolunghi, de acolo va merge la Corfu, unde va petrece mai mul te sëptëmâni . — Pri.tcipele Wales a plecat din Viena la 17 1. c. că t r ă casă , lu-ându-şi r e m a s bun cordial delà moştenitorul de t r o n Budolf. — Principele Enric de Prusia va sosi in cu­rênd la Bucureşci , fiind însărcinat a intórce visi ta ce regele şi regina Bomâniei au făcut-o împăra tu lu i ger­man Vilhelm. — Bl litu Maiorescu va ' ncepe cursu l seu de logică la universi ta tea din Bucureşci , j o i in 13/25 octombre. — Bl Alesandru Ciurcu, p recum co ­mun ica o telegramă din Par is , a făcut cu succes la ierbăr ia delà Sevran, esperienţă cu noul seu p ropu l -sor in présenta ministrului frances de resboiu dl de Freycinet şi a unei comisiuni.

Numiri. Bl Simeon Popescu, fost p ro topop gr. or . in Sibiiu, a fosl numit de de că t r ă guvernul B o m â n i e i , profesor la univers i ta tea din Bucureşci. — Dl V. Borgovan, fost director al preparandie i diecesane d in Gherla şi autorul mai multor cărţ i didactice, s'a nu­mit de guvernul român director al gimnasiului din Brăila, unde s'a şi dus. — Dl Vasile Rusu s'a n u m i t definitiv inveţă tor dirigent la şcola de s ta t din B o -zovici, in comitatul Caraş-Sever in . — Dl G. Secaşan, cunoscutul publicist din Bomânia , este numi t profesor de limba lat ina la gimnasiul din Alecsandr ia .

Hymen. Dl dr. Aurel Mureşianu, directorul diarului >Gazeta Transilvaniei» la 9 /21 octombre îşi v a se rba la Braşov cununia cu dşo ra Elena I. B. Popovic i , absolventă a şcolei de p ic tură din Viena. Fe l i c i t ă r i l e nós t re ! — Bl Trăiau Oprea, absolvent de t e o l o g i e al diecesei Caransebeş , in dumineca t recută ş-a se rba t

Anul XXIV F A M I L I A 4 7 9

cununia cu dşora Silvia Petrovici , nepóta dlui Ioan Petrovici , preot in Ciclova-românà. — Dl George Blaga şi dşora Ana Mangra îşi vor celebra la 22 oct. n . cununia in biserica gr. or. d in comuna S. Saldabagiu.

Congresul naţional-bisericesc din Siblin- După cum semnalarăm in nr. trecut, congresul s 'a deschis sâmbătă la 1/13 octombre. Intêiu s'a ţ inut serviciu divin cu chiemarea spiritului sânt , in biserica din cetate, oficiând Pr. SSa părintele episcop al Aradului Ioan Meţian, cu asistinţă numerosă ; cântările li tur­gice le-a esecuta t corul seminarial sub conducerea dlui G. Dima. După liturgie, cam la 12 ore din di, intrunindu-se deputaţ i i congresuali de nou in aceeaş biserică, la propunerea dlui Vine. Babeş, se alese o deputa ţ iune care să invite pe Esc. Sa archiepiscopul şi mitropoli tul Miron Romanul la congres. Deputa-ţiunea nu peste mult se rentórse, in frunte cu Ese. Sa, insoţit de Pr. SS. Lor episcopii sufragani Ioan Popasu şi Ioan Meţian. înalt Pr . SSa, ocupându-şi locul presidial, deschise congresul pr in o cuvên ta re , pr in care invi ta pe deputaţ i la o lucrare seriosă. Ca notar i interimali se designévá deputaţ i i : Trifon Miclea, Nie. Ivan şi Ignaţiu Papp din cler şi Leontin Simonescu, Aurel Suciu, George Feier, Stefan Velovan, Matei Voilean şi dr. Remus Roşea. Apoi se presin-ta ră credenţionalele şi actele electorale se predeterâ la trei secţiuni, avênd deputaţ i i din eparchia Aradului a verifică pe deputaţ i i din archidiecesă, ér deputaţ i i din archidiecesă pe deputaţ i i din eparchia Caranse­beşului, şi in fine cei din eparchia Caransebeşului pe deputaţ i i din eparchia Aradului . In şedinţa a doua, la 2/14 octombre , deputa tul dr. I. Mihu, ca rapor toru l secţiunii deputaţ i lor din archidiecesă, a rapor ta t despre verificarea deputaţi lor din eparchia Caransebeş ; dl I. Bartolomeiu, ca rapor tu l secţiunii din eparchia Caransebeş , a propus verificarea celor din eparchia Arad ; in u r m ă dl Paul Rotar iu , r apo r ­torul secţiunii deputaţi lor delà Arad, a referat despre verificarea celor aleşi in archidiecesă Sibiiu. In tote eparchii le a u fost şi câ teva alegeri dificultate. S'a constata t , că sunt 62 de alegeri nedificultate şi con­gresul se declara capabil d'a lua conclusiuni valide. Apoi biuroul se consti tui definitiv, p roc lamându-se notar i dnii N. Ivan, dr. I. Mihu şi dr. R. Roşea din archidiecesă ; I. Papp , P . Făşie şi G. Feier din epar­chia Aradului ; T. Miclea, I. Roşu şi P . Drăgălină din eparchia Caransebeşului ; no ta r general dr. R. Roşea. In comisiunea verificătore óe aleg : G. Crăciunescu, Ioan cav. d e Puşcar iu şi I. Bartolomeiu. Şedinţa a III, la 3/15 octombre, s'a cont inuat in sala cea mare a comitatului , unde se vor ţ ine de -acuma inainte tote şedinţele congresului. Deputatul Par ten iu Cosma făcu propunerea , ca consistorul mitropoli tan in pr ima şedinţă ce se ţ ine după alegerile congresuale, să esa-mineze tote actele electorale şi decă au in t ra t p ro­teste séu v a găsi defecte esenţiale, să ordoneze in-vest igaţ iune şi să pregătescă actul aşa , ca congresul să potă decide in merit . P ropunerea se t ranspuse comisiunii organisătore. In acesta se a leseră : Nie. Popea, C. Gurban, I. Povovici, P e t r u Nemeş, Vine. Babeş, P . Cosma, C. Radulescu, dr. Ios. Gali şi dr. Al. Mocioni ; in comisiunea bisericescă : Z. Boiu, Hamzea, dr. Popovici, II. Măcellar, R. Pa t i ţa , P . R o ­tariu, Pop . Dessean, Eug. Mocioni şi At. Cimponer ; in comisiunea şcolară : dr. II. Puşcar iu , Chirilescu, Miu-lescu, St. Iosif, Lengheru, N. Zigre, St. Velovan, L. Simonescu şi dr. G. Popa ; in comisiunea financiară : I. Papiu, P . Suciu, S. Popovici , dr. D. P . Barcianu, Gh. Candrea , Ant. Mocioni, G. Serb, Dângău şi I Beleş ; ér in comisiunea pe t i ţ ionară : I. Gall, V. Beleş, dr. Todea, Popovici , Sorescu, Poenar , Curescu şi că ­

pitanul I. Popovici . Din rapórtele consistorului mitro­politan, cari se presintară, amintim pe acela pentru în­fiinţarea unei facultăţi teologice, ca re se t ranspuse comisiunii bisericeşci. In sfârşit se alese comis iunea pent ru fundaţiunea lui Gozsdu in persónele dlor I. Pétrie, I. Lengheru, dr. Todea, Aur. Suciu, Mih. Popovici, I. Bartolomeiu şi Iul. Novac. In şedinţa a IV, la 4/16 1. c. intre altele s'a presintat şi un rapor t al consis­torului mitropoli tan in privinţa înfiinţării unei prepa­randii pent ru i n v e ţ ă t o r e . care s'a dat comisiunii şcolare. In şedinţa a V, la 5/17 1. c , dl V. Mangra a făcut propunere pen t ru a precisa disposiţiunea s ta­tutului organic relat iv la alegerea protopresbiteri lor. Dl C'onst. Radulescu refera asupra rapor tului general al consistorului mitropoli tan şi la desbaterea specială se primi p ropunerea dlui dr . I. Gali, ca să se însăr­cineze o comisiune cu conducerea proceselor cu serbii ; in comisiunea aces ta se aleseră Crăciunescu, Hamzea, M. Popovici , cav . de Puşcariu, dr. Iosif Gali, Ales . Mocioni, V. Babeş, Bartolomeiu. Ministerul neelibe­r ând preoţ imea gr. or . română delà lucrururi le pu­blice, consistorul s'a îndrumat să înainteze afacerea Ia dietă.

Reuniunea femeilor române din Abrud a ţ inut adunarea sa generală la 8/20 septembre, sub presidiul dnei Ana Gali. Au fost de faţă membr i : dnele A r a Filip, Elena Adamovici , Ana Ivaşcu, Iosefa Ciura, Ludmilla Draia, Ioana Bălos, Eufemia Caian, Zoe Cirlea, Iulia Vasiu, Margareta Balta. Ana Lobonţ, Rosalia Pop, Amalia Stoica, Ana Furdui , Maria Bor­za, Lucreţia Ráczkövy. Elena Ju rchescu ; dnii Alec-sandru Filip, Ioan Gall, Mihail Cirlea, Romul Furdui , Laurenţ iu Pop, dr. Simeon Caian, Iuliu Mâţu, Solo­mon Coroiu ; dşorele : Elena Prodan, Sofia Buceşan, Antoneta Ivaşcu, Eugenia Ciura, Mariana Bălos, Lu­creţia Şuluţ şi Leont ina Faur . Secre tar : Alecsandru Ciura«. In cuvêntu l de deschidere dna presidentă constata resul ta tul frumos al activităţii Reuniunii , résul tat obţinut pr in armonia membrilor. Scol a de fete a Reuniunii progreseză frumos ; o inve ţă tore nu ma i ajunge, de aceea s'a mai angajat una, asemenea bine pregăti tă . Se ceti rapor tu l comitetului şi se a-lese o comisiune pen t ru înscrierea membri lor noi şi pr imirea tacselor, in persónele dómnelor : Lucreţ ia Ráczkövy, Amalia Stoica şi a dlui Laurenţ iu P o p . Acesta comisiune a incassat apoi 73 fi. S'a citit r a ­portul cassarului şi s'a constatat , că venitele au fost 1553 fl. 52 cr. ; erogatele 1512 fi. 76 cr. in numera r , in depuner i la inst i tutul de credit şi economii >Al­bina« din Sibiiu şi >Auraria« din Abrud s u m a de 7719 fl. 66 cr. ; dnei cassieriţe Ana Ivaşcu i s'a v o ­ta t mul ţămită şi absolutor. Bugetul pe anu l vi i tor s'a preliminat as t fe l : veni te curente 1115 fl, 76 cr., erogate 998 fl. Membră in comitet , in locul dnei Aurelia Drumar, ca re a abdis, s'a ales d n a Zoe Cir­lea. Pent ru au ten t i ca rea procesului verbal s'a ales o comisiune in persónele dnelor : Ana Filip, E lena Ada­movici şi Ioana Bălos.

Delà dietă. A doua sesiune a par lamentu lu i ungar s'a deschis la 15 1. c. î n d a t ă in şed in ţa pr imă dl minis t ru de finanţe a p res in ta t doue proecte d e legi : unul pen t ru r e scumpèra rea regaliilor de câre î -măr i t şi celalalt pen t ru regularea cârc îmări tu lui d u p ă rescumpërare . In a doua şedinţă amêndoue s'au dat unei comisiuni a n u m e alese de 21 membr i . Madarász a interpelat pe minis t ru l de interne, pen t ru o ep i s ­tolă a comitelui s u p r e m al Timişori i adresa tă pe t im­pul alegerilor c ă t r ă acel minis t ru , cerêndu-i p ro t ec -ţ iunea pent ru nobi l i t a rea unui n e m ţ care pusese la disposiţ ia guvernulu i 8000 fl. Ministrul v a r e spunde mai târcjiu. In şed in ţa delà 18 1. c. minis t ru l de fi­n a n ţ e Tisza a pres in ta t bugetul anulu i vi i tor ; defi-

480 F A M I L I A Anul XXIV.

citul e preliminat cu 7 milióne fl. P â n ă la 5 novem­bre nu se va ţine şedinţă.

Oglinda lamei, lmpëratul Germaniei la Roma a sosit in 11 octombre după amiédi la 4 ore. lmpë­ratul şi regele se sărutară de patru ori. Cortegiul intră 'n oraş la pas intre doue garduri de soldaţi şi trase 'n palatul Quirinal, unde regina aşteptă pe îm­păratul in sala elveţianilor. împăratul săruta m â n a reginei. Mulţimea aclama pe suverani, cari se p re -sintară la balcon pentru a mulţămi. Sera oraşul fu iluminat. Tot atunci, s'a svêrlit multe hârti i mici , cari aveau acestea inscripţiuni : »Viva la F r a n c i a ! Viva l'Alsacia Lorena ! Viva Trento ! Trieste ! Abbasso triplice alleanza* ! Poliţia şi trupele au trebuit să intervină şi au făcut arestări numerose. In diua u r -mătore impëratul făcu visita la Papa. Pontificele şi impëratul au stat câtva timp împreună, conversând l'ranţozeşce, apoi intră şi principele Henric, in u r m ă s'a introdus contele Herbert. Bismarck şi celelalte persóne din suita împăratului. Totă ceremonia ţ inu doue ore. Pe când impëratul mergea să visiteze pe Papa, s'au mai aruncat hârti i mici cu inscripţiuni antigermane. Hârtii de acestea s'au şi confiscat. IHlele víitóre u rmară multe festivităţi : visita la Ca­pitol, la Panteon unde impëratul a depus o c u n u n ă pe mormêntul lui Victor Emanuil, p rânzur i şi reviste militare. împăratul Vilhelrn a oferit regelui un por t re t forte frumos al împăratului Frideric pe patul seu de morte ; ér Papei o tabachera mică de au r cu pie t re preţiose şi cu portretul împăratului pe capac. Din Roma împăratul şi regele,, cu suită mare , au iacul escursiuni la Neapole, Pompei. Capri şi Ischia. L a 20 1. c. impëratul a plecat cătră casă. — Diarid im-përatului Frideric , publicat in revis ta »Deutsche Bundschau« a făcut mare sensaţ iune in Germania, căci destăinue antogonismul dintre reposa tu l i m p ë r a t Frideric şi 'ntre Bismarck ; profesorul Gaeffken, bănui t d'a fi dat publicităţii manuscrisul, a fost ares ta t . — In România au inceput mişcările electorale. Conservat ivi i s'au despărţit de liberalii disidenţi şi au dat m â n a cu junimiştii : in u r m a r e a acesteia, fracţiunile par t idei liberale au să se unéscà de nou. Alegerea bărbaţ i lor de încredere in colegiul a l l i l - le s'a şi făcut ; la Bucu-reşci au invins conservativii, la Iaşi socialiştii ; p ros ­pectele de alegere sünt favoritóre guvernului . » Româ­nul» află din isvor autorisât, că negocierile pent ru incheerea unei convenţii cu Austro-Ungaria se vor relua, chiar îndată după alegeri. Regele a semna t numirea dlui Ghica, membru in comisiunea dunărenă , ca ministru plenipotenţiar al Bomâniei la Berlin, in locul dlui Liteanu care s'a pus in retragere. Dl Hi-trovo, ministru plenipotenţiar al Rusiei in Bucureşci, nu se va mai intórce la postul seu, ci v a fi înlocuit cu dl Kotzebue delà legaţiunea rusă din Paris . Regina Serbiei nu va plecă din Bucureşci la Iaşi , decât pe la sfârşitul lui novembre , adecă după pe r t rac ta rea procesului ei, înaintea consistorului din Belgrad. — In Francia şi pretodindenea a făcut mare sensaţ iune un ordin al preşedintelui republicei, ca toţi aceia cari voesc să se coloniseze in Francia , să-si dovedescă cu documente judecătoreşci s tarea şi mijlócele de traiu ; călătorii inse sunt scutiţi de prescrierile acestui ordin, c a r e este îndreptat deosebi in cont ra germani­lor. De mult t imp agită spiritele şi cest iunea re la t ivă la revis iunea constituţiunii : ministrul-president F lo-quet a presintat camererei un proect, care s'a t r a n ­spus la comisiunea permanentă . Ministrul de resboiu a hotăr î t că de aici inainte nu se admite nici un oficier s t răin in şcolele militare, la etablissemente şi 'n regimente.

Certa doftorilor. Lumea cul tă as is tă la u n scandal greţos. Abia a muri t impëra tu l Fr ider ic , dof­torii germani au găsit cuviincios să publice o b r o ­şură, in care acusă pe Mackenzie, că densul a fost causa morţii ; acuma medicul englez r e spunde p i ln o broşură, că medicii ge rmani au omorî t pe mare le bolnav. Spre a-şi susţ ine tesa , fiecare p a r t e se se r -veşce de niş te imputăr i de cari bunul simţ se 'nfi-oră. Asemenea scandal doftoresc nu s'a ma i pome­nit. Poli ţ ia din Berlin a confiscat respunsul lui Ma­ckenzie.

Zăpadă şi smeură. Ce au de a face aces te doue ? Éta ce : Sâmbă ta t r e c u t ă a nins pe dealur i le delà Salzburg a t â t de mult , încât dealuri le până la pole e rau albe ca in dricul iernii. E p r i m a zăpada ; pe acolo é rna deja a sosit, cam de t impur iu . P e de altă pa r t e se scrie, că la Klagenfurt s'a găsit un t u ­fiş in t reg de smeură , cu fructe noue a tâ t de próspe te , ca in mijlocul verii . Éta d a r zăpada şi smeura in pr imele dile ale lui octombre, când a m ê n d o u e sunt lucruri de mira t .

Soiri scurte. Din America se anun ţ ă doue n e n o ­rociri mar i . Una s'a in tèmpla t in Pensilvania, unde s'au ciocnit doue trenuri pe drumul de fer ; au fost 150 de mor ţ i şi 40 răniţ i . Cealal tă s'a pe t recu t la Quinci (Ilinois); acolo s'a surupat o t r ibună in amfi­teat rul de spec ta tor i ; sunt 150 de răni ţ i . — Esposi~ ţiunea meserieşilor din România in anul 1889 se v a face la Brăi la ; comitetul esposiţ iunii es te consti tuit in Brăila, pr in iniţ iat iva dlui D. C. Butculescu; pen ­tru informaţiuni a se adresa la dl C. S. Budean, in ­giner in Brăila, président al meserieşi lor de acolo. — Ioan Jnlip, no ta r in Liboţin, lângă Lăpuşul -unguresc , a fost împuşca t la 12 1. c. se ra de o m â n ă reu tăc iosă şi a mur i t indată . — Din Paris se scrie, că de cu -rènd a fost acolo o mare în t recere de balóne. Şese balóne au p leca t de pe p i a ţ a Carousel şi pr imul p re ­miu l'a câşt igat cel condus de dnii Ciurcu şi Godard. — Principele Vilhelrn de BohenzoUern, fiul cel m a i mare al principelui Leopold de Hohenzollern. s'a lo­godit la Carlsbad cu principesa Maria Teresa de Bourbon, fiica reposatului comite de Tani , pr incipe a l celor doue Sicilii.

Călindarul sëptémânei. Diua sept. i | Călindarul vêcniu Ţ~CăIind nou D u m i n e c a 17 după Rusali i , Ev. de là L u c a c. 7, st. 11, gl. 8, a inv. 6 .

Duminecă 9 Ap. lacob 21 Ursula Luni 10 Mart . Eulampiu 22 Cordula Marţi 11 f Apost. Filip 23 Sever in Mercur i 12 M. M. Prob şi T o r a h 24 Salome Jo i 13 M. M. Carp şi Papi i 25 Crispin Vineri 14 f Cuv. Parascheva 26 Amand S â m b ă t ă 15 Mart. Lucian 27 Sabina

g^Ţ Treiluniul o c t - d e c s'a [ncepuţ cu n r .

t recut . Rugăm pe abonaţi i noş t r i să-şi innoescă de

t impuriu abonamente le ; cei ce nu mai vor să fie

abonaţ i , binevoescă a ne innapoiă nr. aces ta . Delà

aceia, car i nu ne vor t r imi te abonamentul , dar v o r

primi fóia, v o m incassâ costul cu r a m b u r s a poş t a l ă .

P ropr ie t a r , r e d a c t o r r e spundă to r şi ed i to r : IOSIF VULCAN. Cu tipariul lui Otto Hügel in Oradea-mare.