Lectia despre cub

Lectia despre cub

de Nichita Stanescu

Neomodernismul manifestat in literatura romana de dupa 1960 redefineste poezia la nivel tematic dar si ca discurs liric, prin reflectie filozofica ,prin spirit ludic,prin ironie , reinterpretarea miturilor,ambiguizare,ermetism,subtilitatea metaforei ,ineditul imaginilor artistice.

Nichita Stanescu incadrat de Eugen Simion in scriitorii romani de azi la directia Poezia poeziei are orgoliul creatorului modern care stapaneste lumea prin cuvant Matematica s-o fi scriind ea cu cifre ,dar poezia nu se scrie cu cuvinte,ci cu necuvinte (necuvantul este acel cuvant care dobandeste cea mai mare incarcatura poetica prin contextul in care il plaseaza scriitorul). Atitudinea ludica este pentru Nichita un mod de a creea universuri imaginare in care libertatea creatorului este totala.

Primele volumeSensul iubirii si O viziune a sentimentelor creeaza un univers adolescentin in care predomina motive literare precum : lumina,rasaritul,zborul,simboluri ascentionale (coloana ,cercul,curcubeul) .Multe poezii se intituleazaCantec celebrand miracolul existentei si al iubirii . In volumele urmatoare Elegii,Opere imperfecte , Necuvintele ,Oul si sfera , lirismul se interiorizeaza ,frumosul-adevarul sunt teme existentiale ,un adevar care trebuie descoperit si nu inventat , si un frumos care se naste din imperfectiune. Sunt valorificate si alte teme precum timpul ,moartea,relatia trup-suflet,rasu-plansul existential.

Volumul Opere imperfecte (1979) se deschide cu poezia Lectia despre cub si se incheie cu Lectia despre cerc , ambele cu valoare de arta poetica in care este surprinsa relatia dintre perfectiune aparenta a lumii materiale si imperfectiunea ca sursa constanta a frumosului,tema caracteristica poeziei si artei moderne. In plan simbolic cubul in cadrul volumelor ,ca si patratul in cadrul suprafetelor semnifica lumea materiala si ansamblu celor patru elemente (aer,apa ,pamant,foc) asociindu-se cu stabilitatea,intelepciunea ,adevarul,perfectiunea si eternitatea. Impreuna cu cercul si sfera simbolizeaza totalitatea terestra si celesta,finita si infinita , create si necreata,astfel spus un model universal al vietii caruia ii corespund deopotriva omul,creatia,cuvintele (Dictionarul de simboluri Jean Chevalier )

Eugen Simion apreciaza ca Lectia despre cub poate fi considerata ca si o replica neomodernita la estetica uratului asa cum a fost ea exprimata de Tudor Arghezi. Discursul poetic se construieste pe succesiunea mai multor gesturi care definesc actul creator ,marcate prin verbe la timpul prezent : se ia , se ciopleste , se razuieste , se lustruieste . Acestea sugereaza si o situare in temporalitate ,o transformare continua pana cand cubul iese perfect.

Instrumentele asociate verbelor sunt si ele asezate intr o ordine semnificativa dalta de sange face aluzie la componenta biologica a arhetipului ,dar si la efort,la truda ,la sacrificiu. Ochiul lui Homer reprezinta cunoasterea profunda,intuitiva,razele,lumina si vitalitatea. Ordinea in care apar ,marcheaza deopotriva implicarea sentimentala si rationala a artistului. Sarutul cu gura ta ,cu gura altora, cu gura infantei fixeaza momentul intrarii in profan a creatiei perfecte. Tocmai de aceea creatorul,prefera un gest inedit dupa aceea se ia un ciocan /si brusc se sfarama un colt de al cubului . Ideea distrugerii arhetipului este semnul unei discontinuitati care face posibila cautarea perfecta a artistului . Forma refelexiv impersonala a verbelor face ca poezia sa se apropie de modelul unui text descriptiv. Timpul verbelor genereaza posibilitatea de a subdiviza textul in doua secvente corespunzatoare celor doi pasi esentiali in procesul de receptare :creatia ,act subiectiv prin care este relevata interioritatea eului creator ,receptarea propriu zisa care se intemeiaza pe reactiile fata de opera de arta . In prima secventa se pot delimita trei idei fundamentale care au ca centru simbolul cercului .Incipitul poeziei are caracter prozaic si indica gesturi care nu tradeaza semnificatii profunde pe care le dobandeste ulterior metafora continuta in bucata de piatra .Piatra poate simboliza lumea reala ce reprezinta pentru creator materialul brut,sursa de inspiratie . Actul cioplirii cu dalta de sangetrimite catre ideea de sacrificiu; semanticii verbului a ciopli i se adauga semnificatia verbelor a lustrui si a razui care reprezinta tot atatea trepte ale rafinarii artistice in procesul creatiei finalizat cu o opera ideala (pana cubul iese perfect)

A doua ide subordonata primei secvente subliniaza necesitatea de a investii creatia cu valente afective ,gestul sarutului fiind semnificativ in acest sens . Ultima parte care apartine primei secvente reliefeaza brutalitatea prin care se distruge perfectiunea,gesturile sunt bruste ,agresive.

Prin imperfectiune creatorul se indeparteaza de fapt de conventional,in vreme ce realitatea o percepe ca pe o abatere de la opera.Prezenta pronumelui nehotarat toti subliniaza includerea in aceeasi atitudine a celorlalti de care creatorul se diferentiaza net.

Aceasta diferenta fiind ireconciliabila,fiindca reflecta o diferenta de viziuni. Titlul evidentiaza caracterul didactic al demonstratiei ,prin substantivul lectie,iar viziunea tipic neomodernista este dezvoltata pe parcursul discursului liric cu accent pe definirea esentei acestui tip de poezie -incalcarea conventiei

Nichita Stanescu se dovedeste a fi poetul preocupat nu numai de legaturile nebanuite , insolite dintre cuvinte ,ci si de fata ascunsa a lumii materiale ,dincolo de care se poate intui o nostalgie a inceputurilor.