17475218 criminal is tic a sinteza 144 pag 150 grile rezolvate

Upload: diaconeasa-ionut

Post on 07-Jul-2015

183 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

CAPITOLUL I FUNDAMENTELE CRIMINALISTICII 1. Precursorii Criminalistica 1.1. Fondatorul criminalisticii este considerat judecatorul de instruc ie austriac

Hans Gross, care a folosit pentru prima data acest termen n Manualul practic de instruc ie judiciara pentru uzul procurorilor, judecatorilor de instruc ie, ofi erilor si agen ilor de poli ie judiciara, func ionarilor de poli ie jandarmilor, agen ilor serviciului siguran ei etc. (1893). Ministerul de Justi ie si Ministerul de Interne din Austria l-au nsarcinat pe Hanss Gross, n 1894, sa organizeze un curs facultativ de criminalistica la Viena. Gra ie succesului de care s-a bucurat Manualul sau, 1.2. Defini ii la Congresul Uniunii Interna ionale de Drept penal, care a avut loc la Linz,Hans Gross a definit Criminalistica o stiin a a starilor de fapt n procesul penal". n august Criminalistica este un ansamblu de procedee n programele si 1895, s-a pus problema introducerii aplicabile n cercetareafaculta ilor de drept studiul crimei pentru a se ajunge la dovedirea ef (Pierre Fernand Ceccaldi, La a unui curs criminalistique, Paris, 1962). Criminalistica complet al judiciara, cu caracter autonom si unitar, n Prefa a edi iei franceze special si este o stiin a Criminalisticii" (E. Gardeil, care nsumeaza un ansamblu de cunostin e despre metodele, mijloacele tehnice si din 1899, procedeele tactice, destinate descoperirii, cercetarii infrac iunilor, identificarii persoanelor implicate n& Biliard). prevenirii faptelor antisociale" (Emilianapari ia Revistei Paris, Marchal savrsirea lor si Merita sa men ionam si Stancu, Tratat de criminalistica, edi ia a II-a revazuta si adaugita, Universul Juridic, trimestriale de Bucuresti, 2002). antropologie criminala multidisciplinara, de sine statatoare, bazata la 1 august 1898 Criminalistica este o stiin a exacta,si de criminalistica, aparuta pe preluarea si adaptarea stiin elor pozitive la descoperirea si analizarea macro si sub direc ia lui micro urmelor, inclusiv identificarea persoanei dupa semnalmente, produse biologice Hanns Gross genetica)" (Criminalistica. fur Kriminalanthropologie und si testul ADN (amprenta (Viertelgahrschrift Note de curs, Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir", Bucuresti, 2002). Kriminalistik, n 1983, secretarul general de atunci al INTERPOL-ului, Jean Nepote, definea Criminalistica F.C. tehnica investiga iilor penale". a a fost consolidata de alte lucrari Leipzig, arta si Vogel). Noua stiin Criminalistica, deopotriva stiin a si arta, elaboreaza si foloseste mijloace remarcabile: La si metode stiin ifice pentru descoperirea, fixarea, ridicarea si police et Venquete judiciaire scientifique (A. Niceforo, 1907); Manuel interpretarea de police materiale, efectuarea expertizelor si constatarilor tehnico-stiin probelor scientifique (technique). Tom premier, Vols et Homicides (R. A. ifice,1.3. Metodele proprii de cercetare n Reiss, 1911); La scopul descoperirii infrac iunilor, identificarii infractorilor si probarii a) iei police scientifique (E. Goddefroy, 1911).interpretarea urmelor si vinovadescoperirea, fixarea, ridicarea, examinarea si acestora.

mijloacelor materiale de proba; b) examinari comparative; c) experimente; d) organizarea cartotecilor, albumelor si colec iilor n scopul identificarii persoanelor, cadavrelor si obiectelor corp delict sau produs al infrac iunii; e) elaborarea versiunilor. 1.4. Metode mprumutate de la alte stiin e a) din fizica: holografia; fonoscopia; analiza microscopica, spectrala si atomica etc; b) din chimie: spectroscopia, electroforeza, cromatografia etc; c) din medicina: anatomia comparata, histopatologia; d) din matematica: programarea lineara, calculul probabilita ilor, teoria

mul imilor vagi etc.

metode stiin ifice, reguli tehnice, tactice si metodologice n legatura cu rezolvarea unui conflict de drept); autonom (deosebit de cel al altor stiin e juridice); unitar (sistemSistemul Criminalisticii propriu); pluridisciplinar: Criminalistica este o punte de 2. legatura Sistemul Criminalisticii este dat de obiectul sau de activitate, care este ntre 2.1. stiin ele patru domenii: structurat pe naturii si stiin ele juridice, prin intermediul ei metodele celor dinti a. Fundamentele criminalisticii - sunt constituite din aspecte de ordin gasindugeneral: obiectul Criminalisticii; metode generale si particulare de investigare si aplicare n procesul judiciar" infrac iunilor; conexiuni cu alte stiin e, criminalistica; metode tehnice de prevenire a (Camil Suciu).de la cele juridice (Drept penal, Drept procesual penal, Drept civil etc.) si judiciare (Medicina legala, Criminologia, Psihologia judiciara), pna la stiin ele naturii (Chimia, Fizica, Biologia, Matematica etc); Istoricul criminalisticii; Tehnici de laborator; Capcane criminalistice; Cartoteci si colec ii de identificare criminalistica s.a. Considerarea Fundamentelor Criminalisticii ca parte distincta a Criminalisticii are la baza att considerente de ordin teoretic, ct, mai ales, de ordin practic-aplicativ, asa cum rezulta din experien a altor ari europene (Rusia, Republica Moldova, Germania s.a.), astfel ca problemele generale, tratate pna acum ca no iuni introductive, trebuie sa constituie si la noi preocupari ale cercetarii sistematice. b. Criminalistica tehnico-stiin ifica - cuprinde ansamblul metodelor si mijloacelor stiin ifice pentru descoperirea, fixarea, ridicarea, examinarea si interpretarea urmelor si a altor mijloace materiale de proba, efectuarea expertizelor si a constatarilor tehnico-stiin ifice. c. Criminalistica tactica - nsumeaza reguli si procedee tactice care guverneaza ancheta penala. d. Criminalistica metodologica - desemneaza reguli particulare de cercetare a

1.5. Caracterele Criminalisticii: judiciar (studiaza si elaboreaza mijloace si

diferitelor genuri de infrac iuni n raport cu regulile generale ale tehnicii si tacticii criminalistice. fundamentale ale Criminalisticii 2.3. Principiile

2.3.1. Sunt identice sau asemanatoare cu principiile Dreptului procesual penal: a. Principiul legalita ii. Investigarea criminalistica a infrac iunilor se desfasoara n stricta conformitate cu procedurile legale (art. 2 C. pen. si art. 2 C. pr. pen.). b. Principiul aflarii adevarului. Criminalistica furnizeaza datele necesare pentru realizarea dezideratului prevazut de art. 3 C. pr. pen.: In desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevarului cu privire la faptele si mprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana faptuitorului." c. Principiul prezum iei de nevinova ie. Prin investiga iile criminalistice se administreaza probe att pentru dovedirea vinova iei, ct si a nevinova iei, evitndu-se erori si abuzuri judiciare. d. Savrsirea unei infrac iuni determina modificari materiale n mediul nconjurator. ,jSfu poate exista infrac iune fara urme" (Ceccaldi). Si tot el: Criminalistica se ntemeiaza pe faptul ca un infractor, cel mai adesea fara stirea sa, lasa ntotdeauna urme la locul faptei; reciproc, el preleva pe corpul sau, pe hainele sale si pe obiectele purtate, alte urme si indicii, de obicei imperceptibile, dar caracteristice pentru prezen a sau ac iunea sa. " ntre fapta autorului si modificarea survenita trebuie sa existe un raport de cauzalitate. e. Principiul identita ii. Prin identitate se n elege acea ,^tare a unui obiect, desemnat prin doua nume diferite, de a fi ceea ce este n acelasi moment al timpului si n acelasi loc din spa iu". (Dic ionar enciclopedic, voi. III, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1999, p. 156). f. Principiul operativita ii n efectuarea investiga iei penale

Trebuie sa se ina cont de doua deziderate: Timpul lucreaza n favoarea infractorului". (Ion R. Constantin) O data cu trecerea timpului se sterg urmele din amintirea oamenilor istoric al Criminalistica si de pe 3. Scurt obiecte, dispar oamenii si obiectele." (S. Kahane)

a. Perioada empirica (Edmond Locard, Jiirgen Thorwald, Paul Stefanescu) Reguli de cercetare a probelor n scris: Lex Cornelia de falsis, Roma antica; novelele 49 si 73 ale lui Justinian, din anul 539.,,.. Justinian citeaza n novela 73 o eroare judiciara datorata unor exper i care au considerat fals un document a carui autenticitate a fost ulterior stabilita. El scrie: Asemanarea scrisurilor ni se pare foarte suspecta; este un argument care ne-a nselat de mii de ori; nu ne vom putea referi la ea pna No iuni de poli ie technica. ntocmite dupa Programul Scoalei Superioare de Jandarmerie pentru folosin a tuturor ofi erilor de poli ie judiciara si oricarui ceta ean. Autori: Maiorii Mihai loan si George Belloiu, profesori la Scoala speciala de Jandarmerie Oradea. 1928: Mihail Kernbach: Expertiza grafica, stiin ifica si expertiza caligrafica. Profesorul Mina Minovici publica primul volum al celebrului Tratat complet de medicina legala (voi. II n 1930, cu 3 ani nainte de a trece la cele vesnice).

1929: Scoala de Poli ie tehnica, Bucuresti. 1930: Valentin Sa va, Dactiloscopia n serviciul justi iei. 1931: Scoala Superioara de Arhivistica si Paleografie, Bucuresti. 1932: Ia fiin a Cazierul central, cu o cartoteca fotografica a infractorilor condamna i. 1937: Dr. Constantin urai publica Elemente de poli ie tehnica dactiloscopia, urmata, n 1947, de o carte de referin a pentru Criminalistica romneasca: Elemente de criminalistica si tehnica criminala. 1940: Mihail Cires si G. Batrnul, Tehnica poli ieneasca n descoperirea si dovedirea autorilor. 1941: Tactica si tehnica perchezi ionara de Eugen Bianu. 1943: Iau fiin a Serviciul tehnico-stiin ific si Laboratorul de Criminalistica la Prefectura Poli iei Capitalei. 1951: Primul curs romnesc de Criminalistica, datorat profesorului Camil Suciu. Acelasi autor elaboreaza primul manual original de Criminalistica n anul 1963, si un tratat amplu, n 1972, intitulat Criminalistica. " 1956: Institutul de Criminalistica al Procuraturii Generale. 1958: Laboratorul central de expertize criminalistice (si Laboratoare Interjude ene la Bucuresti si Cluj, iar ulterior la Timisoara si Iasi). In 1998 s-a transformat n Institutul Na ional de Expertize Criminalistice al Ministerului Justi iei. 1968: Se nfiin eaza Institutul de Criminalistica al Inspectoratului General al Mili iei, cu servicii de criminalistica jude ene si al Municipiului Bucuresti. Primul director: maior Vasile Macelaru (1970), autorul monografiei Balistica judiciara (1972). Evocam personalitatea de excep ie a generalului postmortem, dr. Ion Anghelescu (23 mai 1934 - 4 octombrie 1985), un titan al criminalistica romnesti, care a condus institutul timp de 10 ani (1976-1985). Autor al urmatoarelor inven ii: Metoda de identificare a persoanelor dupa voce si vorbire n limba romna (1972); Metoda de identificare a armelor de foc dupa reprezentarea sonora a mpuscaturii (1973); Metoda de cautare si identificare criminalistica a vocii si vorbirii (1977); Metoda de expertiza fonocriminalistica a ncal amintei (1977); Metoda de expertiza fonocriminalistica a masinilor de scris (1977); Metoda de expertiza fonocriminalistica a urmelor (1977); Metoda de cautare si identificare balistica (1977); Metoda de identificare criminalistica a obiectelor din cristal si de stabilire a falsului de cristal (1979); Metoda de expertiza fonocriminalistica a monedelor (1979); Metoda de expertiza fonobalistica a rsului (1980); Metoda de expertiza fonocriminalistica pentru identificarea sta iilor de radioemisie-recep ie (1980); Metoda pentru determinarea modificarilor produse n patologia glandelor endocrine. Sub coordonarea dr. Ion Anghelescu a fost publicata monumentala lucrare Tratat practic de criminalistica n 5 volume (1976-1985). Alte lucrari: Filmul judiciar (1974); Scoala romneasca de criminalistica (1975); lixpertiza fonobalistica judiciara; Expertiza criminalistica a vocii si vorbirii

(1978); Dic ionarul de criminalistica (1984); Deontologia profesionala i i expertului criminalist. Institutului de Criminalistica s-au format experimenta ii criminalisti: La scoalaVasile Lapadusi, Ion-Eugen Sandu, Constantin Aioni oaie, Vasile Berchesan, Gheorghe Asanache, Constantin Bara, Catalin Balteanu, l'udorel Butoi, Gheorhe Buzatu, Nicolae Coca, Lupu Coman, Eugen ( ostoiu, Ion R. Constantin, Mircea Constantinescu, loan Cora, Ionu Crac, Dumitru Culcea, Mina Dragomir, Petru Dume, Mihail Dumitru, Ion I nache, Ilie Fleaca, Ion Sorin Florescu, Eugeniu Mimii Gacea, loan Grecu, Ion Grigorescu, Alexandru Hasnas, Ion Hurdubaie, Florin Ionescu, Ilarian Ionescu, Teodor Manolescu, Gheorghe Marinache, Vasile Macelarii, Vasile Micu, Marin Mircea, Stefan Nedelcescu, Mihai Novac, Corneliu Panghe, Gheorghe Pasescu, Valeriu Ravoiu, Ion Sandu, Ioan Sntea, Vicen iu Stanciu, Jac Stanica, Corneliu Serbotei, Mihai a Tesan, Octavean Toma, Ioan Vicol, Ion Vochescu, Ion Voinescu si mul i al ii. 1971: Constantin urai si C. Leonida Ioan: ,JDermatoglifologia -amprente palmo-plantare", Bucuresti, Editura Medicala. De aceiasi autori, n 1979, la Editura Medicala - amprentele papilare. Palmoscopia si plantoscopia n medicina'. Ambele constituie lucrari de pionierat n Romnia, care introduc si la noi, pentru amprente papilare, termenul dermatoglife, de la grecescul derma - piele si glyphe - relief. Aceste studii vor fi completate de Lidia Cotu iu, o colaboratoare a lui Constantin urai, prin publicarea unei alte lucrari de excep ie, n anul 1998: Dermatoglifele n practica medicala si judiciara", la Editura PsihOmnia, Iasi. Toata lumea cunoaste astazi marea importan a stiin ifica pe care o prezinta dermatoglifele n domeniul identificarii persoanei, dar nu toata lumea cunoaste importan a lor n domeniul geneticii, al eredobiologiei, al patologiei si al comportamentului uman. Dermatoglifologia, noua denumire data acestei discipline, care la ora actuala nglobeaza nu numai dermatoglifele digitale, dar si pe cele palmare si plantare, si propune sa elaboreze legile conform carora se transmit de la parin i la copiii lor tipurile si particularita ile acestor structuri normale si patologice " (Ctin urai, C. Leonida Ioan). La noi n ara, urai realizeaza o sistematizare minu ioasa a modelului

criminalistice". (Paul L. Kirk, 1966). Identificarea criminalistica poate fi definita ca un proces de constatare a identita ii unor persoane, obiecte sau fenomene, aflate n legatura cauzala cu fapte ilicite, prin metode stiin ifice criminalistice, n scopul stabilirii adevarului n procesul judiciar. " (Emilian Stancu). Identic nseamna exact, la fel, perfect asemanator (cu cineva sau ceva); ntocmai, aidoma", iar identificare ansamblu de mijloace si metode folosite de

ntregului tablou dermatoglific" [de mpar ire a tabloului n 54 modele, nota noastra]. In ce priveste configura iile falangelor distale, urai, dupa o ndelungata IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA practica si vasta experien a, propune o clasificare aproape exhaustiva 1. Defini ia si obiectul identificarii criminalistice cu 118 subtipurV (Lidia Cotu iu). 1.1. Identificarea reprezinta problema centrala a investiga iei

organele folosite de organele judiciare pentru stabilirea identita ii unei persoane pe baza trasaturilor si particularita ilor acesteia". (Dic ionar Enciclopedic, voi. III H-K, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1999, p. 156. Micul Dic ionar Academic, voi. III Literele I-Pr., Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2003, p. 10-11, da defini ii mai cuprinzatoare: Identifica - 1. A stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru Si: a recunoaste. 2. A considera ca fiind identice doua sau mai multe obiecte, fiin e etc. 3. A se sim i ntocmai cu cineva sau ceva Si: a se confunda. 4. A ac iona asa cum ar face-o altcineva. 5. A deveni acelasi cu... Si: a se contopi). Identificare - 1. stabilire a identita ii unei persoane sau a unui lucru Si: recunoastere. 2. Stabilire a unui raport de identitate ntre doua lucruri, obiecte etc. Senza ie de a fi ntocmai cu cineva sau ceva. 4. Ac ionare n acelasi mod n care ar face-o altcineva. 5. Confundare. 6. Contopire". Identitate - 1. Coinciden a n toate aspectele cu sine nsusi. 2. (Logica) Principiul identita ii: principiul fundamental al gndirii care impune ca formele logice sa pastreze unul si acelasi sens n decursul aceleiasi opera ii. 3. Asemanare perfecta. 4. Ansamblu de date prin care se identifica o persoana". Prin identitate se n elege nsusirea unei persoane, a unui obiect sau fenomen de a-si manifesta individualitatea n timp si n spa iu, prin caracteristicile fundamentale, neschimbatoare, ce le deosebesc de toate celelalte si le determina sa ramna ele nsele pe ntreaga durata a existen ei lor" (A. Lalande). Realizarea identificarii presupune a se stabili nerepetabilitatea unui obiect prin eviden ierea deosebirilor fa a de orice alt obiect. Identificarea se stabileste pe baza caracteristicilor generale si individuale. Identificarea, fiind un proces dialectic, nu trebuie interpretata n mod rigid (Emilian Stancu). Scopul final al identificarii n Criminalistica l reprezinta stabilirea concretindividuala a obiectelor si persoanelor, prezentnd importan a nu numai stabilirea identita ii, ci si stabilirea neidentita ii (Lucian Ionescu). Pentru a se realiza identificarea, sunt necesare doua categorii de obiecte: a. Obiectele (urmele) descoperite n cmpul infrac ional sau create n procesul savrsirii unei infrac iuni, denumite si obiecte concrete sau de identificat. b. Obiectele despre care se presupune ca au creat urmele descoperite n 1.2. Premisele stiin ifice ale identificarii criminalistice a. Individualitatea (irepetabilitatea); b. Stabilitatea relativa: Dupa gradul de modificabilitate, obiectele examinate pot fi: nemodificabile (desenele papilare); relativ modificabile (scrisul de mna); modificabile n timp (prin uzura) ori modificabile artificial (deghizarea sau stergerea urmelor). c. Reflectivitatea (nsusirea obiectelor de a se reflecta si a fi reflectate). Dupa natura lor, reflectarile pot fi: Reflectare sub forma de urme statice, de contur (de stratificare sau de destratificare) ori dinamice (taiere, despicare), care redau particularita ile exterioare ale obiectelor si fiin elor. Reflectare sub forma deprinderilor (de mers, de scriere).

cmpul infrac ional, denumite si obiecte verificate sau identificatoare.

Reflectare sub forma imaginilor mentale (relatate oral, n scris etc). Reflectare sub forma imaginilor vizuale (fotografii, film, banda video). n procesul de identificare criminalistica intereseaza reflectarea care consta ntr-o modificare de substan a pe sau ntr-un obiect, astfel ca obiectul creator va fi cel reflectat, iar obiectul primitor cel care reflecta (Lucian lonescu). Identificarea se poate face si fara un contact nemijlocit, tactil sau vizual: a) dupa imaginile fixate material (prin compararea urmelor descoperite n cazul infrac iunii cu urme experimentale); b) din memorie (identificarea persoanelor sau obiectelor dupa semnalmente, declara ii); c) pe baza nregistrarilor (cartoteci, colec ii, fise): dactiloscopica, cadavre si

persoane cu identitate necunoscuta, persoane disparute, scrisul de mna, opere de arta, autovehicule etc; 1.3. modus operandi (specializarea infractorilor pe genuri de infrac d) dupaPrincipiile identificarii criminalistice (Camil Suciu) a. Principiul identita ii (identitatea cu sine trebuie completata cu deosebirea iuni). de orice este altul).b. Principiul delimitarii obiectelor identificarii criminalistice n obiecte scop al identificarii si obiecte mijloc de identificare. Obiectul scop al identificarii este un obiect material, aflat n legatura cauzala cu fapta ilicita si concretizat n diverse ipostaze (persoana infractorului sau a victimei, instrumentele ce au servit sau erau destinate sa serveasca la savrsirea faptei, procedeul infrac iunii etc). Obiectul mijloc de identificare este alcatuit din urmele obiectului scop si din modelele de compara ie. c. Principiul stabilita ii relative a caracteristicilor de identificare. d. Principiul dinamicita ii si interdependen ei cauzale. 1.4. Etapele identificarii criminalistice a. Stabilirea apartenen ei dupa gen Se realizeaza pe calea examinarii caracteristicilor generale care definesc o anumita categorie de obiecte. b. Identificarea individuala Se realizeaza o ngustare a sferei obiectelor cu aceleasi caracteristici pna la individualizarea corecta. Identificarea individuala reprezinta afirmarea identita ii (Lucian Ionescu). Identificarea generica si identificarea individuala sunt par i componente ale procesului unic de identificare criminalistica. c. Identificarea dupa urmele lasate la locul faptei de catre obiecte sau fiin e

(modalitatea cea mai frecventa si cea mai preferata).2. Metodologia identificarii criminalistice

2.1. Fundamentul metodologic al identificarii criminalistice consta din selectare si comparare.

Identificarea criminalistica are doua faze: a. Examinarea separata a urmelor si a modelelor de compara ie, stabilinduse caracteristicile de gen si individuale; sunt excluse cele cu particularita i deosebite. b. Examinarea comparativa Presupune stabilirea coinciden ei sau concordan ei ori a deosebirilor sau neconcordan ei dintre urma si modelele de compara ie. Examinarea se face prin urmatoarele metode: metoda confruntarii (microscoape comparatoare, lampi cu radia ii ultraviolete, fotografia de examinare etc). metoda juxtapunerii (care consta n asezarea urmelor [obiectelor] de comparat n acelasi cmp vizual, ct mai aproape unul de celalalt). metoda mbinarii sau mbucsarii pentru ob inerea continuita ii liniare (urme de taiere, stria ii de pe gloan e etc). metoda suprapunerii, care consta n asezarea urmelor una peste cealalta, n vederea determinarii identita ii formale. metoda proiectarii concomitente pe acelasi ecran a imaginilor comparate,

juxtapuse sau suprapuse.

2.2. Reguli pentru ob inerea modelelor de compara ie a) sa se cunoasca persoana sau obiectul de la care provin; b) la ob inerea modelelor de compara ie, sa se ina cont de condi iile n care sa format urma la locul faptei; c) urma si modelele tip de compara ie sa con ina suficiente elemente caracteristice de individualizare a factorului creator; d) n momentul examinarii sa fie folosite modele similare, avnd aceeasi

provenien a.

2.3. Formularea concluziilor Edmond Locard: ,Nu va considera i niciodata obliga i sa ajunge i la concluzii mai ferme dect cele furnizate de examinarile tehnice. Daca exista cea mai mica ndoiala, exprima i-o." L. Retail, despre sarcina expertului: raportul sau sa exprime ndoiala tot att de clar ca si certitudinea ". Concluziile pot fi: a. Categorice, concretizate ntr-un raspuns pozitiv sau negativ fara echivoc. Concluzia expertului nu are valoare absoluta. Veridicitatea urmeaza sa fie stabilita de organul judiciar prin coroborare cu celelalte probe administrate n cauza. b. Concluzii de probabilitate Probabilitatea se exprima printr-o func ie de frecven a (Lucian Io-nescu), de tipul: 0 < P(A) < 1, n care 0 = imposibil (probabilitate 0); 1 = certitudine (probabilitate de 100%); p = probabilitatea; A = elementul ntmplator. Probabilitatea repetabilita ii depinde de experien a expertului (apreciere subiectiva), volumul datelor centralizate, de studii experimentale si cercetari fundamentale (apreciere obiectiva). Concluziile cu caracter de probabilitate sunt considerate de cei mai mul i teoreticieni ca utile si pertinente (Buus Alexandru), urmnd a fi cori >borate cu celelalte probe.

(NSP), ca urmare a unor factori, de regula, obiectivi (starea obiectelor examinate; insuficien a materialelor de compara ie; limitele cunoasterii ori o dotare tehnica proasta), dar si subiectivi (superficialitate, alegerea defectuoasa a CAPCANE lipsa pregatirii unei metode, CRIMINALISTICE etc). Este 1. No iuni generale subliniat nsa ca NSP este o concluzie de probabilitate, important de adicaPrin capcana, autorii Dic ionarului enciclopedic (voi. I, Editura fapta incriminata nu se 1993, p. (Lucian dispozitiv de Enciclopedica, Bucuresti, exclude315) n eleg Ionescu). prindere a unoranimale", indicnd si un al doilea sens: cursa", dar si mijloc viclean pentru a prinde sau a demasca pe cineva" (Mic dic ionar enciclopedic, 1972). Aceasta ultima accep iune este valabila pentru a defini activitatea inteligenta (si nu vicleana) a organelor judiciare pentru demascarea (identificarea si dovedirea) infractorilor care comit anumite genuri de infrac iuni, de obicei savrsite n mod repetat din acelasi loc. Autorii Dic ionarului de criminalistica definesc doar capcana chimica: procedeul stiin ific care consta n utilizarea unor substan e sau solu ii chimice, ntrun loc precis determinat, n scop preventiv si pentru identificarea persoanei care a venit n contact cu locul marcat". mpartasim punctul de vedere al lui Dumitru Culcea, definind capcana criminalistica drept activitatea tehnico-stiin ifica si tactica a organelor judiciare, prin folosirea de substan e chimice si instala ii mecanice, electronice sau electromagnetice, pentru identificarea si probarea vinova iei infractorilor. Asemenea procedee de identificare a raufacatorilor s-au folosit n oala istoria umanita ii, avndu-se n vedere caracterul lor practic. Poate prima capcana" cunoscuta o reprezinta gstele de pe Capito-liu, care au salvat Roma n anul 390 .Hr. Acestea, prin ipetele lor, au pus n garda pe romani asupra atacului pe care galii l declansasera n timpul nop ii. Valoarea probanta a indicatorilor tehnici stabili i prin capcane se estimeaza ELEMENTE DE FOTOGRAFIE JUDICIARA 1. Scurt istoric Fotografia judiciara a fost folosita n anul 1840, n nchisoarea din Bruxelles, de poli ia belgiana, dupa metoda Daguerre. Prima dagherotipie a lusl ob inuta n anul 1822 de catre Louis^Iacques Maude Daguerre si Nicephore Niepce, dar anul oficial al descoperirii fotografiei este considerat 1839 i and marele savant Francois Arago a facut o comunicare n acest sens la Academia de Stiin e din Paris, atribuindu-i meritul doar lui Daguerre. Elementul principal al dagherotipiei este constituit dintr-o foi a sub ire de argint aplicata pe o placa de cupru; placa astfel combinata se supune unui tratament cu vapori de iod, la o lumina foarte slaba, rezultnd iodura de argint. Placa acoperita cu iodura de argint, sensibila la lumina, este introdusa ntr-un aparat fotografic si

c. Concluzii de imposibilitate, exprimate prin formula Nu se poate slabili"

numai n raport cu celelalte probe de care dispun organele de ancheta.

impresionata 3,45 minute, ob inndu-se o latenta, care se developeaza cu vapori de mercur. Iodura de argint presionata este eliminata cu hiposulfit de sodiu sau clorura de sodiu de bucatarie). Imaginea se ob ine n pozitiv direct, avnd dezavantajul i se pot scoate copii ca dupa negative (Mircea Novac). n majoritatea arilor anglo-saxone, inventatorul fotografiei este con-at Sir Fox Talbot, care a perfec ionat, n 1844, procedeul fotografic iv-negativ prin folosirea unei hrtii translucide. Ideile fundamentale ale fotografiei n culori au fost elaborate n anul de catre francezii Ducos du Hauron si Charles Cros. Primele servicii specializate sunt consemnate n Chicago (1855) si (1872). Fotografia judiciara va fi perfec ionata de Alphonse Bertillon, anul 1879. R.A. Reiss, 1911: , fotografia judiciara... va permite magistratului de a avea n fa a ochilor, n orice moment, imaginea si a locului sau a locurilor unde s-a savrsit crima. " Romnia este printre primele ari care au beneficiat de aceasta descoperire: n 1843 se fac la Bucuresti primele portrete dagherotip, iar dupa 1848 s-au remarcat: Carol Popp de Szatmari (fotograful domnitorilor Bi-bescu, Stirbei si Alexandru Ioan Cuza), considerat primul fotoreporter de razboi din lume; Ludwig Angerer, un farmacist austriac si Costache Stur-dza Scheianu, primul fotograf amator din ara noastra. n 1879 se nfiin eaza serviciul fotografic la Poli ia Capitalei, iar n 1888, infractorii sunt nregistra i alfabetic si fotografia i (Constantin urai). n anul 1904, dupa cum am mai subliniat, apare Manualul tehnic de medicina legala al lui Nicolae Minovici, unde, n capitolul IX, intitulat Fotografia judiciara", se stabilesc reguli stiin ifice pentru fotografia de semnalmente. Citam: ,E cunoscuta regula potrivit careia, astazi, n antro-pometrie, este greu de a face o verificare la o vrsta mai jos de 21 ani, si absolut imposibila la o vrsta de 18 ani, fara ajutorul unei fotografii de profil alipita la celelalte semnalmente. " n anul 1919, la Buzau s-a nfiin at un serviciu complet de identificare cu

fise mixte, care mai trziu s-a generalizat n toata ara, iar n anul 1932 a fost creat cazierul central, fotografiei judiciare fotografica pentru condamna i. 2. nsemnatatea cu o cartoteca aplicarea metodelor fotografice n diferitele activita i de cercetare criminalistica s-a impus datorita: rapidita ii cu care se pot fixa imaginile diferitelor obiecte sau persoane ce intereseaza cercetarea; exactita ii cu care sunt fixate detaliile; obiectivitatii cu care este redata imaginea, excluznd eventualele interpretari 3. Defini subiective; ii oglindirii generale a tuturor obiectelor prinse n cmpul fotografiei, indiferent de gradul de importan a care li s-ar acorda pentru moment si, n sfrsit, eviden ei probatorii si caracterului demonstrativ al oricarei imagini fotografice." Sa ne reamintim aprecierea lui Confucius: O imagine valoreaza mai mult dect 10.000 de cuvinte. "nsemnatatea fotografiei judiciare este subliniata de Camil Suciu:

Fotografia este tehnica fixarii imaginilor pe un strat fotosensibil, prihreac iile fotochimice produse n substan a sensibila din acest strat; de la grecescul photos = lumina + graphein = a nregistra " (Mircea Novac). Fotografia judiciara reprezinta totalitatea metodelor fotografice aplicate n

cercetarile criminalistice, att n munca de teren ct si n activitatea de laborator, prin adaptarea la necesita ile de cercetare a metodelor folosite n tehnica fotografica" (Camil Suciu), iar profesorul Emilian Stancu o considera ansamblul de procedee tehnico-stiin iflce, necesare investigarii, fixarii si redarii 4. Clasificarea fotografiei judiciare rezultatelor judiciara operativa (de fixare): Fotografia cercetarii criminalistice sub forma imaginilor fotografice ".a) fotografia locului faptei; b) fotografia de identificare dupa semnalmente; c) fotografia de fixare a rezultatelor unor activita i de urmarire penala. Fotografia de examinare: a) fotografia de examinare n radia ii vizibile; b) fotografia de examinare n radia ii invizibile; c) microfotografia si holografia.

4.1. Fotografia judiciara operativa (de fixare). Fotografia judiciara la locul faptei Prin aceste fotografii se fixeaza locul faptei si mprejurimile, precum si probele materiale existente n perimetrul sau. Sub aspect procesual, ele constituie o parte integranta din procesul-verbal de cercetare a locului faptei, bucurandu-se de aceeasi for a probanta " (Ion Mircea). n cazurile deosebite, cum sunt omorul, accidentele rutiere, navale si aeriene, incendiile, exploziile soldate cu victime omenesti, tlhariile s.a., cercetarea locului faptei nu mai poate fi conceputa fara executarea de fotografii, carora li se adauga filmarea sau nregistrarea pe banda videomag-netica, devenite si ele indispensabile fixarii n condi ii de maxima operativitate a rezultatului cercetarii" (Emilian Stancu). Fotografia judiciara operativa poate fi realizata prin urmatoarele procedee: Procedeul fotografiei unitare, prin care se nregistreaza locul comiterii faptei pe un singur cliseu, folosindu-se, n raport cu distan a la care se afla subiectul de fotografiat, un obiectiv normal (de 50 mm distan a focala), teleobiectiv (cnd nu se poate efectua fotografierea din apropiere), obiectiv superangular (daca subiectul de fotografiat are dimensiuni mari, iar punctul de sta ie se afla la distan a mica). Daca subiectul are dimensiuni mici, se folosesc inele intermediare. Procedeul fotografierii panoramice se aplica atunci cnd subiectul de fotografiat, de regula locul faptei, are o ntindere mare care nu permite dect o vizualizare par iala prin fotografierea unitara. Se executa, succesiv, fotografii ale por iunilor subiectului, astfel ca fiecare imagine sa con ina o zona marginala a celei anterioare. Procedeul se realizeaza prin doua tehnici: a) circulara, cnd se alege un

loc de sta ie care permite rotirea succesiva si n plan orizontal a aparatului fotografic pentru a cuprinde toate por iunile care ulterior se asambleaza si b) liniara, prin care se realizeaza imagini succesive cu aparatul de fotografiat dispus perpendicular si deplasat lateral pe o linie imaginara paralela cu suprafa a subiectului. Aparatul se fixeaza pe trepied, la aceeasi distan a de sol si de axa longitudinala a subiectului, respectndu-se, pentru toate imaginile, acelasi timp de expunere si aceeasi deschidere a diafragmei. n laborator, pentru ambele procedee, fotografiile se realizeaza la aceeasi scara, cu acelasi tip de hrtie fotografica si cu acelasi timp de expunere si durata de developare. Procedeul fotografierii la scara, care permite ob inerea imaginii n marime naturala sau la o anumita scara, n raport cu dimensiunile subiectului. Se folosesc rigla sau metrul flexibil, asezate n acelasi plan cu subiectul, iar aparatul de fotografiat va fi dispus perpendicular si la mijloc pe planul subiectului de fotografiat. De asemenea, se pot folosi benzi gradate, fixate sub subiect ori jaloane gradate, colorate n alb si negru din 50 n 50 cm. Fotografia judiciara trebuie sa fie clara, cu o nuan a si tonalitate naturale,

bine iluminata, sa redea toate detaliile si sa prezinte subiectul n dimensiuni si perspective corecte. Ea serveste la fixarea de ansamblu a locului faptei, la a. Fotografia delimitarea judiciara a locului faptei cuprinde: si masurarea de orientare sau de ansamblu la fixarea obiectelor purtatoare de urme. fotografia acestuia, precum si

Fixeaza imaginea de ansamblu, pentru identificarea si recunoasterea locului faptei dupa puncte de reper sau de orientare, cum ar fi: pietre kilometrice, poduri, cladiri, copaci izola i etc, caile de acces catre imobil, intrarile si iesirile. Se recomanda sa cuprinda si o parte din drumul parcurs de infractor (daca este posibil). Tehnica folosita difera n raport cu natura locului cercetat {spa iu n-i Ins sau loc deschis), fotografia putnd fi realizata dintr-o singura imagine sau din imagini succesive, care ulterior se unesc (fotografie panoramica: liniara sau circulara); fotografia schi a Priveste, n exclusivitate, locul savrsirii faptei, cu toate caracteristicile sale. Se realizeaza n faza statica a cercetarii locului faptei, cu aparatul situat la nal imea medie a ochilor (circa 1,60 m). Fotografiile schi a pot fi: unitare; n serie (mai multe fotografii din pozi ii diferite), panoramice (liniare sau circulare); fotografii schi a pe secii >are (care redau por iuni ale locului faptei cu acelasi obiectiv, la aceeasi scara si n condi ii similare de iluminare); fotografia schi a ncrucisata, care nlatura zonele_ oarbe". Fotografia panoramica liniara se realizeaza deplasndu-se aparatul pe o linie orizontala, iar cea panoramica circulara prin rotirea aparatului pe trepied sau cu aparate speciale care au obiectiv ro-Uitiv. Se recomanda ca obiectele principale, urmele descoperite si corpurile delicte sa fie marcate cu tabli e numerotate. De asemenea, cadavrul va fi fotografiat att n contextul obiectelor aflate n imediata apropiere, ct si separat; fotografia obiectelor principale (cadavru, obiecte corp- delict) Se face n faza statica a cercetarii locului faptei, dintr-un plan perpendicular pe obiect, prin iluminare directa sau laterala. Obiectele principale se marcheaza cu numere, iar ntre ele se asaza o rigla, centimetru sau banda gradata, pentru aprecierea

dimensiunilor si a distan elor. Fotografiile de interior necesita blitz, lampa, proiector si sursa cu diverse lungimi de unda (polilight). La exterior se foloseste lumina naturala, daca este suficienta. Daca cercetarea s-a facut noaptea, se recomanda reluarea fotografierii ziua; fotografia de detaliu Este specifica fazei dinamice a cercetarii cmpului infrac ional. Se recomanda sa se execute la o scara ct mai mare, pentru a se eviden ia detaliile unor urme cu dimensiuni reduse. Detaliile sunt fotografiate din apropiere, cu sursele de lumina dispuse lateral si n spatele aparatului fotografic. Lnga detaliu se asaza o unitate de masura Ia o scara ct mai mare. Fotografierea se efectueaza nainte de prelevarea urmelor. La obiectivul aparatului se adauga inele intermediare pentru o apropiere ct mai mare de urmele de dimensiuni mici. La aparatele modeme, inelele sunt nlocuite cu obiectivul zoom". Aparatul trebuie plasat perpendicular pe urma. Fotografia de detaliu se poate interfera cu macrofotogrqfia (mariri pna la 10 x). Fotografia digitala (Vasile Berchesan) Aparatul de fotografiat digital func ioneaza ca un aparat clasic, cu deosebirea ca lumina este transformata n energie electrica ntr-un senzor (cip de silicon), dupa care energia electrica este transofimata n format digital si stocata pe un card de memorie. Rezolu ia senzorului este listata n puncte de imagine denumite pixeli. Principala caracteristica a unui aparat de fotografiat digital consta n aceea ca ofera posibilitatea setarii calita ii imaginii nainte de realizarea fotografiei. Un aparat de fotografiat digital poate fi folosit si n mediu acvatic si poate realiza fotografii n cascada si chiar secven e video cu sunet. Valorificarea fotografiilor se face prin conectarea aparatului de fotografiat la un computer sau prin folosirea unui cititor de crduri iK memorie. Avantajele fotografiei digitale: calitatea imaginilor; transmiterii rapida prin Internet la un laborator; stocare pe hard disk-ul unui computer, proiectarea imaginilor pe un ecran sau perete. Fotografia digitala poate fi transmisa, de la locul faptei aflat la distan a

considerabila de sediul poli iei, pentru ca suspectul sa fie dat imediat n urmarire locala sau generala, cstigndu-se astfel un timp pre ios pentru reusita Reguli speciale de fotografiere investiga iei criminalistice. cadavrelor Fotografierea

Urmele sunt fotografiate dupa relevarea lor, cu aparatul de fotografiat n pozi ie plan paralela cu mijlocul material de proba. Cadavrele vor fi fotografiate n pozi ia si n starea n care au fost gasite (Emilian Stancu), cu aparatul dispus deasupra cadavrului ntr-o pozi ie plan paralela. Nu se recomanda fotografierea de la un cap la altul, pentru a se evita deformarile datorate perspectivei. Cadavrele neca ilor se vor fotografia mai nti n apa si apoi pe mal. Cadavrele spnzura ilor sunt fotografiate din fa a, din spate si din par ile laterale. Cadavrele nghe ate vor fi fotografiate n starea ini iala si apoi dupa dezghe are. Cadavrele carbonizate vor fi fotografiate pe o suprafa a alba.

Masuratori fotografice Masuratorile fotografice executate la fa a locului sunt procedee de natura sa permita stabilirea dimensiunilor si distan ei dintre diversele obiecte aflate n cmpul infrac ional, pe fotografiile executate cu prilejul cercetarii locului faptei" (Emilian Stancu). Masuratori fotografice cu ajutorul riglei gradate (fotografie bidimensionala). Rigla se asaza n acelasi plan, paralel si ct mai aproape de obiect. Masuratori fotografice cu ajutorul benzii gradate. Masuratori tridimensionale, prin stereofotografie (cu aparate i\ und doua obiective la o distan a de 62 mm) si pe fotografii executate oca-lonal. Fotogrammetria, metoda preluata din topografie, care se bazeaza Iprincipiul stereofotografiei (din doua unghiuri diferite se ob in simultan doua imagini ale aceluiasi obiect, cu doua camere de fotografiat dispuse la < 111istan a de 40 cm ale unui aparat de tip Wild"). Fotografia de identificare dupa semnalmente Fotografia de identificare a persoanelor Se executa doua fotografii bust, din fa a si din profil; n unele ari se osesc si fotografii din semiprofil. Persoana va fi cu capul descoperit, fara ochelari, barbierita si pieptanata, cu urechea dreapta descoperita. Fotografia se executa la scara 1/7. Fotografia de identificare a cadavrelor cu identitate necunoscuta nainte de fotografiere, cadavrul se toaleteaza: fa a va fi spalata de urme de snge sau de murdarie, plagile vor fi cusute. Ochii vor fi trata i, in-jectndu-se o solu ie de apa cu glicerina n spatele globului ocular, iar daca sunt distrusi sau lipsa, vor fi nlocui i cu ochi de sticla. esuturile tumefiate vor fi ameliorate prin incizii n interiorul gurii. Fa a se unge apoi cu vaselina si se pudreaza cu talc. Daca este posibil, cadavrul va fi fotografiat pe scaun, cu ochii deschisi ndrepta i n fa a, daca nu, cadavrul va fi fotografiat n pozi ie culcata. Fotografia de urmarire. Are menirea sa surprinda infractorii n flagrant

delict sau n derularea unor activita i ilicite. Se executa n condi iile prevazute de lege, cu aparate speciale, de format mic, camuflate n obiecte de uz Fotografia de fixare personal (posete, a rezultatelor unor activita i de urmarire penala umbrele, ochelari, brichete, ceasuri iei fara stirea persoanei urmarite. Fotografia de fixare a rezultatelor perchezi etc),

Sub raport tehnic, fotografia poate fi: de orientare, schi a, a obiectelor principale si de detaliu. Distingem, astfel, fotografia locului perchezi ionat (de orientare), fotografia locului unde au fost ascunse obiectele descoperite (se aseamana cu fotografia obiectelor principale) si fotografia obiectelor descoperite (va reda fiecare obiect n mod izolat). n cazul obiectelor mari se face cte o fotografie separata, iar pentru cele mici se pot face si fotografii comune, daca nu si pierd detaliile. Obiectele vor fi fotografiate n locurile cele mai iluminate pentru a pune n eviden a toate detaliile vizibile cu ochiul liber. Fotografiile fac parte integranta din procesul-verbal. ntocmit pentru efectuarea perchezi iei. Fotografia de fixare a rezultatelor reconstituirii

Fotografia de fixare se foloseste pentru a ilustra constatarile din procesul-verbal. Locul reconstituirii, n ansamblul sau, nu va fi fotografiat dect daca prezinta interes pentru interpretarea unor detalii. Fotografia va surprinde numai momentele esen iale: patrunderea infractorului n locul comiterii faptei, activita ile concrete executate, momentul iesirii etc. Pe imagine nu trebuie sa apara dect persoanele implicate n cauza. Daca reconstituirea se repeta, nu este necesar sa se execute de fiecare data fotografii. Fotografia de fixare a rezultatelor prezentarii pentru recunoastere

Prezinta caracteristicile unei fotografii schi a unitara, combinata cu o fotografie de detaliu, Fotografia judiciara de examinarenormala. 4.2. executata cu aparatura

Se executa numai n condi ii de laborator, de catre exper i crimina-listi, cu aparatura speciala. Fotografia judiciara de examinare se clasifica n: Fotografia de examinare n radia ii vizibile, care, dupa metoda folosita, se clasifica astfel: - fotografia de ilustrare; - fotografia de comparare; - fotografia de umbre; - fotografia de reflexe; - fotografia de contrast; - fotografia de separare a culorilor. Fotografia de examinare n radia ii invizibile: - fotografia de examinare n radia ii ultraviolete; - fotografia de examinare n radia ii infrarosii; - fotografia de examinare n radia ii Roentgen, gamma, beta si neu-tronice. Microfotografia si holografia a. Fotografia judiciara de examinare n radia ii vizibile Fotografia de ilustrare. Are rolul sa fixeze imaginea ini iala, dimensiunile si forma probei materiale care urmeaza a fi examinata. Se folosesc aparate de fotografiat obisnuite, la care se pot monta inele pentru marirea distan ei focale a obiectivului. Acest procedeu se aplica n domeniul cercetarii nscrisurilor si al expertizei unor corpuri delicte. Fotografia de comparare se aplica n aproape toate formele de cercetare criminalistica, de l identificarea unor urme de picioare, mini, mijloace de transport, instrumente de spargere, pna la fotografia caracterelor grafice si n microfotografie " (Camil Suciu). Se ob ine prin confruntarea imaginilor, prin suprapunerea imaginilor si prin stabilirea continuita ii liniare (juxtapunere). Fotografia de umbre se realizeaza prin fotografierea obiectului examinat, ntr-o camera obscura, la o lumina cu raze paralele ce cad asupra lui sub un unghi ascu it. Aceasta metoda permite eviden ierea detaliilor aflate n relief, precum si a traseelor de adncime (texte scrise cu creionul si apoi sterse prin radiere).

Fotografia de reflexe se bazeaza pe capacitatea suprafe ei unui obiect de a reflecta lumina n mod diferit, datorita diferen elor de netezime (cercetarea falsurilor comise prin razuire, spalare ori relevarea textelor ramase prin detasarea suportului; eviden ierea urmelor latente, de suprafa a, situate pe suprafe ele lucioase, netede; urme papilare pe geam, pe luciul mobilei). Imaginile sunt realizate cu camera fotografica plasata perpendicular pe obiect si sursa de lumina orientata sub un unghi ascu it, fasciculul de lumina reflectndu-se de pe urma pe suprafa a lucioasa. Fotografia de contrast permite evitarea unor detalii imperceptibile cu ochiul liber, prin cresterea contrastului imaginii, care se realizeaza prin: - folosirea materialelor fotosensibile cu un grad mare de contrast si prelucrarea acestora n revelatori de contrast; - diafragmarea obiectivului fotografic la luarea imaginilor prin dia-pozitivare; - suprapunerea imaginilor; - pe cale chimica. Fotografia separatoare de culori Serveste la relevarea petelor, a urmelor, a modificarilor textului unui nscris etc, greu vizibile cu ochiul liber. Se folosesc filtre care re in culoarea complementara lor. b. Fotografia judiciara de examinare n radia ii invizibile Fotografia de examinare n radia ii ultraviolete (U.V.) Se realizeaza prin aplicarea metodei fluorescentei sau a razelor reflectate, cu filtre corespunzatoare. Metoda fluorescentei consta n iluminarea obiectului examinat cu o sursa de raze ultraviolete, ntr-o camera obscura. In fa a obiectivului se plaseaza un filtru, de preferin a de culoare galbena, care mpiedica patrunderea razelor ultraviolete, astfel ca doar obiectul examinat este iluminat, nu si materialele fotosensibile din aparatul fotografic. Prin metoda razelor ultraviolete reflectate obiectul examinat se lumineaza cu un izvor obisnuit de lumina, iar n fa a obiectului se asaza un liltru ultraviolet care va permite trecerea doar a razelor ultraviolete. Pentru asigurarea clarita ii se va reduce tirajul camerei cu aproximativ 1/10. Domenii de aplicare a radia iilor ultraviolete (Emilian Stancu): -relevarea si cercetarea urmelor (de mini, probe biologice, urme organice etc); - descoperirea urmelor suplimentare ale tragerii cu arme de foc; -descoperirea falsurilor prin nlaturare de text (la nscrisuri, la picturi etc.); - prevenirea si descoperirea furturilor, organizarea prinderii n flagrant pentru acte de corup ie etc. Fotografia de examinare n radia ii infrarosii Se foloseste un izvor obisnuit de lumina si un filtru care re ine razele vizibile, asezat n fa a obiectivului sau a sursei de lumina. Filmele sunt hipersensibilizate cromatic pe cale industriala sau n condi ii de laborator. Aparatele de fotografiat pot fi de tip obisnuit. Domenii de folosire (Emilian Stancu): - Cercetarea documentelor falsificate prin nlaturarea sau acoperirea textului. Refacerea sau reconstituirea textului de pe nscrisuri arse sau degradate. Cercetarea cernelurilor sau a trasaturilor de creion la falsul prin adaugare sau prin copiere. - Stabilirea autenticita ii unor opere de arta (picturi, timbre de valoare). - Descoperirea de urme suplimentare n balistica judiciara (inele de frecare,

tatuajul, inelul de afumare); descoperirea unor urme metalice (n explozii, spargeri). - Executarea unor fotografii judiciare cu caracter operativ (de urmari re n condi ii de ntuneric, cea a sau fum; descoperirea tatuajelor nlaturate sau a unor cicatrici). - Organizarea pazei si supravegherii unor locuri si obiecte cu ajutorul

dispozitivelor electronooptice.

Fotografia de examinare n radia ii rontgen, gamma, beta si ueutronice - Radia iile X (rontgen) se utilizeaza la examinarea interiorului corpului uman sau animal ori a interiorului unor obiecte (valize, gen i etc); depistarea urmelor de mini, a unor urme suplimentare n balistica, examinarea operelor de arta; efectuarea unor analize spectrale, precum si a microradiografiilor. - Radia iile gamma sunt utilizate la cercetarea interiorului unor corpuri metalice (arme, ncuietori). - Fotografiile n radia ii beta sunt folosite n cercetarea hrtiei si cer-nelurilor, precum si n traseologie (urme materiale sau microurme). - Radiografia cu neutroni se utilizeaza de data recenta, n descoperirea

stupefiantelor si n depistarea substan elor explozive. c. Microfotografia si holografia

Microfotografia fixeaza rezultatele cercetarii la microscop. Se realizeaza fie prin utilizarea unor aparate care au obiective cu distan e foarte mici (pentru mariri de 30x), fie prin folosirea unor aparate optice de mare grosisment (microscoape prevazute cu camera foto proprie). Holografia constituie o metoda de nregistrare si redare integrala a obiectelor sau a ntregului cmp fotografiat, prin intermediul undelor de lumina de tip laser. nregistrarea se face fara aparat de fotografiat, iar imaginile sunt tridimensionale. Holografia poate fi utilizata la fixarea n relief a locului faptei si n traseologie, pentru descoperirea urmelor. CAPITOLUL II CERCETAREA CRIMINALISTICA A URMELOR 1. Defini ia si clasificarea urmelor 1.1. Defini ia urmei n literatura de specialitate, no iunea de urma este definita n doua accep iuni: n sens larg: cele mai variate schimbari care pot interveni n mediul nconjurator, ca rezultat al ac iunilor infractorilor" (S.A. Golunski); orice modificare materiala produsa la locul savrsirii faptei si care poate fi utila cercetarii criminalistice " (Ion Mircea); n sens restrns: urmele formate prin reproducerea construc iei exterioare a unui obiect asupra altui obiect" (Camil Suciu). ntr-o defini ie cuprinzatoare, ,prin urma se n elege orice modificare materiala produsa ca urmare a interac iunii dintre faptuitor, mijloacele folosite de acesta si elementele componente ale mediului unde si desfasoara activitatea infrac ionala, modificari care, examinate individual sau n totalitate, pot conduce la: stabilirea faptei, identificarea faptuitorului, a mijloacelor folosite si la lamurirea mprejurarilor cauzei" (Gheorghe Pa-sescu, n Tratat practic de criminalistica, voi. 1,1976).

n elege orice modificare materiala intervenita n condi iile savrsirii unei fapte penale, ntre fapta si modificarea produsa existnd un raport de cauzalitate" 1.2. Clasificarea urmelorEdmond Locard distingea: amprente (digitale, corporale, de mbracaminte, de animale etc); urme (obiecte lasate de infractor, instrumente de spargere, fire de par etc).

Iata si defini ia data de prof. Emilian Stancu: ,frin urma infrac iunii se

buze, urechi, precum si urme biologice de natura umana: snge, saliva, par, sperma; urme ale animalelor, urme create de gheare, coarne, col i, copite, aripi, par; produse biologice; miros; urme ale plantelor, urme create de frunze, crengi, tulpini, semin e; urme ale obiectelor si instrumentelor folosite la comiterea infrac iunii: urme ale ncal amintei; ale mijloacelor de transport; ale instrumentelor de lovire, spargere, de taiere; urme ale armelor de foc; urme create de unele fenomene (incendii, explozii, catastrofe, folosirea

Re inem si o clasificare moderna a criminalisticii franceze, n: urme indeterminante (care pot fi de natura chimica, biologica sau nebiologica, dar nu indica criminalisticasiromneasca, urmele au fost clasificate dupa mai multe autorul, In criterii: urme determinante, de natura fizica, produse prin apasare, frecare sau smulgere,Dupa factorul creator: care 1.2.1. permit identificarea. urme ale omului, cuprinznd modificari create de mini, picioare, frunte, nas,

radia iilor).

urme primite de om, de animale, de vegetale, de obiecte.1.2.3. Dupa esen a lor: urme forma, urme materie, urme pozi ionale. a. Urmele forma se subclasifica astfel: In raport cu procesul de miscare n care s-au format: - urme statice, create prin apasare, lovire sau tamponare, tara ca si ? prafe ele sa alunece ntre ele (urmele de ncal aminte, urmele papilare, con* turul din ilor pe pielea victimei, conturul instrumentelor de spargere etc); - wme dinamice, care se formeaza n procesul de alunecare si frecare a si -prafe elor corpului creator si corpului primitor de urma (urme n forma de stria ii; urme de derapare a ro ilor autovehiculelor; urme de alunecare si frecare etc.). In raport cu modificarile aduse corpului primitor. - urme de adncime, cnd obiectul creator este dur si patrunde n masa obiectului primitor; - urme de suprafa a, cnd obiectul creator si cel primitor sunt de aceeasi duritate si apar ca rezultat al depunerilor de pe obiectul creator pe suprafa a obiectului primitor si invers, tara a se schimba formele celor doua obiecte. Urmele de suprafa a pot fi:

1.2.2. Dupa factorul primitor de urme:

- de stratificare, cnd obiectul creator depune pe cel primitor un strat de substan a (urme de ncal aminte, urme ale pneurilor pe asfalt etc); - de destratificare, atunci cnd obiectul creator primeste un strat sub ire de substan a din suprafa a obiectului primitor (stratul depus pe degetele asezate pe un toc de fereastra). Urmele de stratificare si de destratificare pot fi: - vizibile, cnd sunt detectate de ochiul omenesc; - invizibile (sau latente), care nu pot fi detectate dect daca sunt privite sub anumite unghiuri de lumina, prin transparen a, pentru a caror vizibilitate, fiind necesara relevarea lor prin folosirea unor surse dirijate de lumina sau a radia iilor ultraviolete. b. Urmele materie, care cuprind substan e sau particule de natura organica

macrourmele, care includ toate modificarile vizibile cu ochiul liber; microurmele, urme forma sau materie, care nu pot fi percepute dect j cu ajutorul aparatelor optice de marit. 1.2.5. Dupa posibilita ile pe care le ofera n procesul identificarii: urme apte, care permit identificarea obiectului creator; urme inapte, care nu permit identificarea, dar contribuie la stabilirea apartenen ei de gen. 1.2.6. ntr-o alta concep ie (prof. Emilian Stancu), urmele sunt clasificate astfel: Dupa factorul creator: corpul omului, obiecte sau instrumente, animale, fenomene cum sunt incendiul si explozia. Dupa tipul sau natura urmei: a) urme care reproduc forma suprafe ei de contact (urme de mini, de picioare, urmele instrumentelor de spargere, ale mijloacelor de transport etc); b) urme sub forma de pete sau resturi de materii organice si anorganice, inclusiv resturi sau fragmente de obiecte (petele de snge, firul de par, praful, ciobul, pilitura, pelicula de vopsea, resturi vegetale) denumite generic si urme materie; c) urme sonore (vocea, vorbirea, zgomotul obiectelor) si urme olfactive; d) urme vizibile si urme latente; e) macro si microurmele. Dupa modul deformare a urmelor: a) urme statice; b) urme dinamice; c) urme de suprafa a; d) urme de adncime. Dupa alte criterii: a) urme locale si periferice (negative), care redau conturul obiectelor; b) urme care permit identificarea obiectului sau doar apartenen a de grup; c) urme pozi ionale (modificari survenite n pozi ia unor obiecte: scaune rasturnate, veioza aprinsa, dulap deschis). astfel: 1.2.7.0 clasificare interesanta a urmelor n sens larg o face Lucian Io-nescu,

sau anorganica (produse biologice de natura animala si vegetala si substan e chimice de naturaClasificarea urmelor dupa marime: 1.2.4. organica; cioburi de sticla, particule de sol, pelicule de vopsea etc.).

Urme de contact, produse prin contactul (atingerea) dintre obiectul creator, care trebuie identificat si obiectul primitor, denumite urma forma, urma marker sau urma reproducere. Urmele de contact, n func ie de modul de formare, se clasifica n: a) urme de suprafa a si urme de adncime; b) urme de stratificare (imagine pozitiva) si urme de destratificare (imagine negativa); c) urme statice si urme dinamice; e si urme latente. Nu exista si nu poate exista egalitate de imagini pna n cele mai mici detalii ntre original (obiectul creator) si copie (urma). n realitate apar diferen e, respectiv modificari ale configura iei suprafe ei redate n urma, datorita unor factori cum ar fi: imprimarea defectuoasa sau/si incompleta (presiunea redusa, alunecare pe suport); deformari (proiectile ricosate, tamponari n accidentele de circula ie); plasticitate si aderen a insuficiente a suportului urmei (pamnt zgrun uros, suprafa a rugoasa sau cu denivelari); mbcsirea urmei cu substan e de stratificare (snge, noroi); caracteristici false (pietricele ncastrate ntre profilul talpii de cauciuc sau ale anvelopei) ". n func ie de natura obiectului creator, urmele de contact (forma) se mpart astfel: Urme lasate de persoana (urme ale omului): amprente ale degetelor, amprente palmare si plantare; urme de din i; urme de buze; urme de urechi; urme de unghii; urme produse de alte elemente anatomice (proeminente) ale corpului uman (nas, barbie, genunchi etc). Urme lasate de obiecte a) instrumente de lovire: instrumente contondente (piatra, ranga, ba , maciuca, box, pat de arma); instrumente taietoare-n epatoare (cu it, briceag, foarfece, bisturiu); instrumente taietoare-despicatoare (topor, satr, trnacop); instrumente n epatoare (sula, ac, andrea, furca). b) instrumente de spargere, altele dect cele de lovire (cleste, patent, levier, burghiu, surubelni a, bomfaier, ferastrau). c) Instrumente de deschidere a ncuietorilor (speraclu, cheie falsa, cheie potrivita, dispozitive artizanale). d) Obiecte de mbracaminte (haine, ncal aminte, ciorapi, manusi). e) Mijloace de transport: auto (anvelope, faruri, masca, bara de protec ie); cu trac iune animala (ro ile, lada si oistea caru ei); propulsate de for a omului (ro ile, ghidonul, pedalele bicicletei). f) Arme de foc (interiorul evii, piedica nchizatorului, camera detunatoru-lui, pintenul aruncator, fereastra de ejectare, proiectilul, tubul cartusului). g) Instrumente de scris (caracterele masinii de scris, matri e, fax, imprimanta de computer, periu a, creion, pix, stampila, sigiliu, parafa, sablon, poansoane,

imprimator de timbru sec). Urme substan a: substan e sau produse, de obicei fragmentare (mi-crourme sau macrourme), care s-au desprins dintr-un corp finit (particule, granule, pelicule, aschii, fibre) sau dintr-o masa amorfa (pulverulenta, lichida sau gazoasa). Acestea, de fapt, sunt probe materiale, fiind urme, n sensul restrictiv al no iunii, atunci cnd au rolul de substan e de stratificare (urme lasate de mna mbibata cu snge). Urme deprinderi Este vorba de manifestarile cu caracter de stereotip dinamic care se exteriorizeaza ntr-o forma concreta, materiala, cum ar fi scrisul, vocea, mersul, diverse deprinderi manuale (facerea nodurilor, mnuirea unor instrumente, aplicarea tuselor la vopsire). De remarcat ca si acest gen de urme sunt i 'xpertizabile, conducnd uneori la identificarea persoanei'' (Lucian Ionescu). Alte genuri de urme (urme asimilate): Urme create de un fenomen, de exemplu, cele de propagare a focului ntr-un incendiu sau explozie, urmele de electrocutare (asa-numita marca electrica"), urmele produse de scurtcircuite sau de scurgerea curen ilor de nalta tensiune etc. n categoria urmelor de contact (forma) se includ si urmele lasate static de obiecte pe suportul pe care s-au aflat (urma de ardere a unui fier de calcat ncins pe o stofa; conturul unui tablou desprins de pe perete). Urme pozi ionale, care, n contextul general al locului faptei, ofera informa ii importante pentru ancheta: mobile rasturnate, sertar tras, urme de snge, ceasul spart oprit la o anumita ora, cioburi de far etc. Urme de animale, de picioare si de din i, care intereseaza att n legatura cu infrac iunile de furt si braconaj, ct si cu elucidarea unor situa ii dintre cele mai diverse (de exemplu, la determinarea naturii leziunilor constatate la cadavrele gasite pe cmp sau n padure).

URMELE DE MINI 1. Dactiloscopia Dactiloscopia este stiin a privind studiul desenelor papilare" (Constantin urai). Denumirea deriva din cuvintele grecesti daktylos = deget si scopeo = a examina {Dic ionar enciclopedic, vol.II, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1996, p.6). n sens restrns, dactiloscopia are ca obiect de cercetare desenele papilare ale degetelor (amprente digitale), dar n Criminalistica se uziteaza sensul larg, care cuprinde si desenele palmei (amprente palmare) si ale talpii piciorului (amprente plantare). Desenele papilare (sau dermatoglife) sunt formate din sistemul liniilor paralele ale crestelor papilare, separate ntre ele de san uri papilare (Constantin urai). Utilizarea impresiunilor digitale are ca scop: Identificarea persoanei care si ascunde identitatea, prin compararea amprentelor papilare cu impresiunile din fisele dactiloscopice (daca este recidivist). Identificarea persoanei care a lasat o urma papilara la locul faptei, prin compararea cu impresiunile persoanei suspecte. Identificarea cadavrelor cu identitate necunoscuta. Compararea impresiunilor digitale descoperite n mai multe locuri, pentru stabilirea autorului comun. O amprenta digitala gasita pe un obiect face dovada contactului acestei

persoane cu suportul pe care a fost descoperita urma, dar nu constituie, prin ea nsasi, Desenele papilare (Constantin Jurai, Ion R. Constantin) 2. o proba de vinova ie.

Suprafa a palmei este compusa din patru regiuni distincte: tenara (din dreptul degetului mare), hipotenara (din partea opusa), digito-palmara (sub degete) si digitala. Degetul este compus din trei zone despar ite prin san uri de flexiune: a) falangeta (sus); b) falangina (mijloc) si c) falanga (jos). Pielea care acopera mna este formata din: a) epidermul, partea exterioara a pielii, alcatuit din mai multe straturi de celule epiteliale. Celulele superioare ale epidermului sunt celule moarte si formeaza un strat cornos, aflat ntr-un proces permanent de descuamare; b) dermul, esut fibros, elastic, care con ine vasele arteriale si venoase, precum si termina iile nervilor senzitivi; c) hipodermul, stratul cel mai profund, care face legatura ntre piele si organele interioare. La punctul de contact cu epidermul, dermul prezinta ridicaturi conice, denumite papile (din latina: papilla = proeminen a, sfrc). n vrful pa-pilelor se afla porii prin care este eliminata transpira ia. Papilelor dermice le corespund crestele papilare situate la suprafa a demnului. Forma crestelor papilare este reprodusa identic de catre stratul epidermic. Sudoarea secretata de glandele sudoripare si substan ele grase secretate de glandele sebacee formeaza, la suprafa a epidermului, un strat de saruri si grasimi, care, la contactul cu un suport, se depun si redau ntocmai forma crestelor papilare. Crestele papilare existente pe suprafa a pielii de pe interiorul minilor si de pe talpa picioarelor formeaza desenul papilar, din care fac parte si ncre iturile pielii care

strabat transversal crestele papilare, denumite linii albe, precum si liniile ce se formeaza n epiderm n zona san urilor flexorale. Desenele papilare imprimate pe un suport, cunoscute si sub denumirea de dactilograme, sunt de doua feluri: dactilograme care reprezinta desene papilare imprimate voluntar, denumite impresiuni sau amprente de comparat, dactilograme care reprezinta desenele papilare imprimate involuntar pe un

suport oarecare, denumite urme sau amprente n litigiu. n concluzie, dactiloscopia este o parte a stiin ei criminalistice care are ca obiect examinarea ile desenelor papilare digitale, palmare si plantare, n scopul amprentelor 3. Proprieta identificarii Calculele matematice au demonstrat ca nu exista n lume doua a. Unicitatea. desene ntrutotul identice. Daca se iau n calcul doar 4 caracteristici, posibilitatea persoanei. repetarii a doua desene papilare cu aceleasi caracteristici ar exista teoretic numai la 64milioane de amprente (Edmond Locard). Chiar si la gemenii univitelini, ale caror desene au un aspect general asemanator, exista deosebiri de detaliu. b. Imuabilitatea. Desenele papilare se formeaza pna n luna a 6-a de via a intrauterina si se pastreaza neschimbate pna dincolo de moarte, ceea ce ofera posibilitatea amprentarii cadavrelor. c. Fixitatea si inalterabilitatea. Desenele papilare variaza doar ca dimensiune, nu si ca structura si detalii, de-a lungul ntregii vie i. Ele pot suferi modificari cu ocazia unor accidente (ardere sau taiere profunda), opera ii sau maladii cutanate grave (lepra). Dar si n aceste cazuri, epidermul fie se reface, prezentnd aceleasi caracteristici ale desenului ca nainte de alterare, fie se cicatrizeaza, oferind un element de identificare de neconfundat. Aceste proprieta i confera desenelor papilare calitatea de a fi strict individuale, unice, de neregasit chiar si la degetele aceleiasi persoane. ntr-o alta clasificare (Lidia Cotu iu, 1982 si 1998), principalele caracteristici ale crestelor papilare (dermatoglife) sunt: fixitatea, varietatea, ncadrarea n tipuri model si determinismul genetic: a) Fixitatea, care se men ine din lunile a treia si a patra a vie ii intrauterine, cel mai trziu din luna a sasea (Dr. Hale 1952; Sarah Hoit 1968), att n raport cu vrsta, ct si cu mediul (Sarah Hoit 1968; Margaret Weninger 1937). b) Varietatea crestelor papilare, care, fiind deosebit de mare, creaza unicitatea fiecarei configura ii (...) prin detaliile de structura ale crestei denumite minu ie. Ele constau din bifurcari, insule, creste scurte, anastomoze etc. care ntrerup la diferite intervale continuitatea lineara a crestei, crend n ansamblul lor un model papilar caracteristic fiecarei persoane, cu imposibilitatea de a se repeta la doi indivizi. Palmele dreapta si stnga ale unui individ sunt diferite sub aspect minu ia! dermatoglific; nici gemenii monozigo i (MZ) nu prezinta modele identice. Descoperirea unicita ii modelului papilar a revolu ionat metodele de identificare a persoanei n criminalistica" (L. Cotu iu). c) ncadrarea n tipuri de model, pe baza triradiului, forma iuni cu aspect de delta (Pereira 1982). Un model se definsete prin prezen a sau 1 absen a triradiului, n func ie de care, n mare, se poate vorbi de trei tipuri: arcuri (configura ie fara triradiu), bucle si verticile (configura ii cu unul, respectiv doua triradiif (L. Cotu iu 1988). ] d) Determinismul genetic al dermatoglifelor, demonstrat de asemanarile

pregnante ale modelelelor gemenilor MZ, de concordan ele dintre parentali siprogenr (L. Cotu iu 1988). Dermatoglifele ,pu un mod complex de transmitere, fara a se cunoaste un model universal de ereditate" (L. Cotu iu 1988). n privin a nomenclaturii minu iilor, L. Cotu iu l citeaza pe Plato, care a men ionat doua contribu ii importante: Cummins si Midlo n 1961 si Penrose n 1968. La noi, Constantin urai a mpar it tabloul dermatoglific n 54 compartimente, iar pe falangele distale a stabilit 118 subtipuri. Lidia Cotu iu propune urmatoarea clasificare (cu ini ialele stabilite n nomenclatura interna ionala): arcul (A), arcul piniform (T), arcul cu bucla (AL); bucla (L), bucla rachetoid (Lw), cu centrul n spirala (Ws), cu centrul elipsoidal (W61), < buzunarul" (WL), dublucentric (Wd);

clasificare, ca si altele ( urai, Cummins si Midlo, Okros, Wendt, Schaumann) au la baza modelul stabilit de Galton n 1892: arcuri, bucle si verticile, care se pot 4. Modul 1 subdiviza deformare a urmelor papilare contactul degetului cu o sub- 1 stan a a. Amprentele mulate sunt cauzate de n raport cu domeniul de utilizare proaspata, ceara), care re ine maleabila (mastic, plastilina, ciocolata, vopsea sau cu concep ia fiecarui autor.imaginea n trei dimensiuni (urma de adncime). 8 b. Amprentele vizibile pot fi pozitive (deget contaminat cu cerneala, m snge, produse luminiscente etc.) si negative (prin ridicare de praf). Am- jfl prenta este direct vizibila daca exista un contact suficient cu suportul sau n situa ia n care contrastul poate fi ntarit printr-o iluminare colorata, filtrata g sau difuza. c. Amprentele latente sunt invizibile sau vizibile. Ele trebuie tratate pentru a

excep ionale (Unk)." Orientarea radiala a modelului este indicata cu r (rL, rW etc.)." Aceasta

se detasa de fondul suportului pe care se afla. Pentru a fi relevate, ele sunt tratate prin pensulare cu pulberi speciale (negre, albe si fluorescente) sau eviden iate chimic cu 5. Structura desenelor papilare reactivi au relieful papilar cel mai ori prin afumare. Contrastul de culoare poate fi Falangetele lichizi, cu vapori variat, astfel ca permit clasificarea acestuia n tipuri, grupe si subgrupe. ntarit printrDesenul papilar este mpar it conven ional n trei zone: o iluminarebazala cuprinde crestele papilare aflate deasupra san ului flexoral, a. Zona oblica, filtrata sau difuza (polilight).orizontale si aproximativ paralele. b. Zona centrala (sau nucleul), cuprinsa ntre zonele bazala si marginala, este cea mai importanta pentru identificare, deoarece con ine cele mai multe caracteristici sub aspectul formei si al numarului de detalii. c. Zona marginala, formata din creste papilare sub forma de arc, nconjoara nucleul cu un U ntors, urmnd conturul falangelui. Partea de sus (vrful) poarta denumirea de zona distala, iar zonele laterale se numesc periferice. Cnd crestele limitante ale fiecarei zone se ntlnesc, se ob ine un aspect general de triunghi denumit delta, dupa litera greceasca. Delta poate fi: - alba, cnd cele trei creste limitante alcatuiesc un triunghi cu unghiuri deschise, nchise sau mixte;

- neagra, cnd limitantele se ntlnesc ntr-un punct bine determinat si continuantr-o singura creasta.

fiind marcat uneori printr-o creasta punctiforma. La delta neagra, punctul este constituit de locul de racordare a celor trei creste. Sistemele de clasificare sunt diverse, dar toate se inspira din cteva forme fundamentale de desene, descrise pentru prima data de Purkinje. Desenele papilare se delta, iar crestelecinci tipuri de sub forma adeltic. monodelmpart n deseneaza parabole baza: de 6.1. Tipul adeltic nu are tic, bideltic, arc. Arcurile pot fi: a) simple si b) piniforme. polideltic si amorf.6. Clasificarea desenelor papilare

Centrul deltic se numeste punctul deltic. La delta alba este centrul triunghiului,

6.2. Tipul monodeltic sau la , n care zona centrala are forma unui la , cu doua subtipuri: a) dextrodeltic, cu delta n dreapta; b) sinistrodeltic, cu delta n stnga.

6.3. Tipul bideltic, care prezinta doua delte, plasate n dreapta si n stnga desenului central, este alcatuit din creste papilare n forma de cerc, oval (elipsoidal), spirala (verticale), la uri gemene sau duble etc.

6.4. Tipul polideltic (combinat). Are o frecven a redusa si include trei sau patru delte. De obicei, n centrul desenului se gasesc creste circulare flancate lateral de la uri.

6.5. Tipul amorf nu intra n clasificarea curenta, formarea lui fiind de natura patologica, putndu-se transmite genetic. Prezinta urmatoarele subtipuri: a) simian, caracteristic maimu elor, ntlnit la deficien i mintal; b) danteliform, cu creste sau fragmente de creste care cad perpendicular pe san ul de flexiune (malforma ii accidentale ce se datoreaza presiunii tisulare n timpul vie ii embrionare); Un astfel de subtip a fost ntlnit si n ara noastra, fiind comunicat de Constantin urai si Corneliu Panghe. c) nedefinit, n care nu se distinge tipul din cauza distrugerii desenului ca urmare a unor leziuni sau a unor cicatrici. n concluzie, clasificarea desenului papilar are drept criteriu un reper natural

principal - delta. Pentru diferen ierea n continuare a doua amprente de acelasi tip si subtip s-a cautat un reper secundar - centrul desenului. Daca sunt mai multe creste si numarul lor este impar se alege capatul liniei mediane; daca numarul este par, se alege un punct ntre cele doua creste mediane. Centrul desenului astfel stabilit se uneste cu delta printr-o linie imaginara sau efectiv trasata, denumita linia lui Galton sau linia delto-cen-trala. Numarul de creste intersectate (taiate") de aceasta linie ofera un al doilea criteriu de clasificare al desenului papilar, cifric, care poate fi codificat (introdus n formula dactiloscopica pentru fisierele manuale sau n codul pentru prelucrarea automata a fisierelor computerizate).

Delta7. Detaliile desenului papilar (Catnil Suciu, Ion R. Constantin, Gheorghe Pasescu). Crestele papilare sunt redate nu numai prin linii continue, ci si prin linii ntrerupte sau divizate. Aceste detalii sunt denumite minu ii, elemente sau puncte caracteristice. Desenul papilar al unei falangete con ine circa 150-200 detalii caracteristice, cu excep ia adelticelor, care sunt mai simple. Detaliile care corespund att ca tip, ct si ca pozi ie sunt denumite puncte coincidente. Principalele detalii sau minu ii sunt urmatoarele: 7.1. Capatul de creasta: extremitatea unei creste sau punctul ei de oprire. V. Sava si V.P. Margot considera ca diferen ierea facuta de unii autori n nceput de creasta" si sfrsit de creasta" este lipsita de sens, ntruct nu este vorba de o trasatura dinamita, la care sa existe un punct de plecare si un punct de sosire.

7.2. ntrerupere: creasta se opreste si, dupa un spa iu alb de c iva milimetri, continua n aceeasi direc ie.

7.3. Bifurca ia si trifurca ia: creasta se ramifica n alte doua sau trei creste. Unii autori le deosebesc de contopire", considernd ca n primul caz ramifica ia se produce n sus, iar n al doilea caz n jos.

7.4. Crosetul (crligul): este un tip particular de bifurca ie, cnd din creasta principala deviaza o ramura scurta.

7.5. Butoniera: creasta se dedubleaza, descriind un oval, apoi se reface ntr-o creasta unica. Marimea absoluta a butonierei este desebit de importanta pentu identificarea asistata de calculator (tehnologiile AFIS).

1.6. Inelul: o varianta a butonierei, cnd n locul ovalului apare un cerc.

Att butoniera, ct si inelul pot fi mediane, cnd sunt plasate amijlocul crestei, si laterale, cnd sunt situate alaturi (juxtapuse),

7.7. Anastomoza: ntre care Combinarea creasta scurta eleleaga, caunora dintre aceste elemente a punte, doua creste adiacente. 7.8. (1-10)Rentoarcerea: da nastere latraseul sau descrie o bucla si se poate creasta papilara care n ntoarce paralel cu sensul de ducere. Este detaliul cel mai valoros alaturi de anastomoza. iuni complexe (arborescenta, intersec ie, depasire forma etc.)-Detaliile se reduc la trei caractere de este o creasta redusa, mica,de creasta, creste/ lungi crestei si 7.9. Fragmentul baza: capatul situata ntre doua divizarea sau ncadrata n spa iul de ntrerupere al unei creste. punctul. Detaliile caracteristice se citesc circular, n sensul 7.10. Punctul (insula): de ceasornic, iar mersului acelorcreasta este punctiforma, izolata. Mai multe puncte continue, dispuse pe aceeasi direc ie, formeaza o creasta papilara punctiforma (insule multiple). nu se poate stabili tipul de desen papilar se citesc de daca la stnga la dreapta si de sus n jos.

conforma ie diferen iata este data de forma porilor. Porul este asezat n centrul sau la marginea crestei, sub forma unei dantelari (franjurare), care va da caracteristicile de muchie a crestei, unic, fix si nealterabil, pe care se bazeaza identificarea. In practica, din cauza mbcsirii microreliefului de catre substan ele de contaminare si apoi de cele de relevare, posibilita ile de aplicare ale cretoscopiei sunt reduse. 9. Elemente adiacente ale desenelor papilare sunt: cicatricile; liniile albe produse de cutele pielii; liniile san urilor de flexiune; negii sau alte malforma ii. 10. Procedee de relevare a urmelor latente (Ion R. Constantut, Mir cea Comtwitinescii,Gheorghe Pasescu)

8. Poroscopia si cretoscopia 8.1. Poroscopia se ocupa cu studiul morfologic si func ional al porilor sub aspectul formarii urmelor si al metodelor de examinare. Poroscopia studiaza forma porilor, a orificiilor glandelor sudoripare, aflate n palma minii si n talpa picioarelor. Forma porilor este fixa si caracteristica: circulara, ovala, unghiulara, n semiluna, dantelata, triunghiulara etc, iar diametrele ei pot varia ntre 80-250 miimi de milimetrii. Pentru a fi compara i, porii vor fi mari i de 80-100 ori. Porii sunt caracteriza i prin doua elemente de stabilitate: imuabilitatea si reparti ia topografica (raporturi spa iale reciproce), fiind posibila identificarea, cu aplicabilitate restrnsa din cauza mbcsirii porilor cu substan e de stratificare sau I cu praful de relevare. Poroscopia este mai pretabila la examinarea impresiunilor, de pe documente, 8.2. Cretoscopia ocupa cu studiul marginilor crestelor la care amprenteleseapar n tus (Lucian Ionescu). papilare, a caror

Prin prafiiire sau pulverizare cu pulberi de contrast n raport cu natura si culoarea suportului purtator de urme (negrul de fum, negrul de antimoniu, grafitul - toate de culoare neagra si universal aplicabile; argentoratul -pentru suprafe e 10.1. lucioase;Relevare prin metode fizice carbonatul bazic de plumb (ceruza), de culoare alba - pentru suporturi de culoare contrastanta). Pentru relevarea urmelor digitale de pe obiecte din faian a, por elan, gresie, piele de culoare alba se recomanda negrul de fum si pulbere de aluminiu. Pentru obiecte din metal de culoare alba se pot folosi rosu de Sudan III ori negru de fum. Pentru metale nichelate sau cromate se recomanda funinginea de camfor ori de polistiren. Pentru urmele invizibile de pe obiectele incolore (sticla, celofan, celuloid) se poate utiliza carbonatul bazic de plumb (ceruza). Pentru metale cu suprafa a aspra se poate utiliza pudra galbena fluorescenta. Urmele proaspete de pe hrtie pot fi relevate prin pudrare, dar fara folosirea pensulei (cu excep ia pensulei magnetice n cazul utilizarii pulberilor magnetice). Pentru urmele papilare vechi se mai pot folosi pulberea de aluminiu, negrul de fum sau chiar rosul de Sudan III. Cu substan e prin metode chimice activate sub ac iunea razelor ultraviolete fluorescente, 10.2. Relevare (antracenul,ierea cu vapori de iod (aburire") si fixarea urmei, imediat, prin Eviden fotografiere si prin intermediul peliculei adezive. Aceasta metoda se recomanda la lumogenul galben, oxina, zincul sulfuros etc. sau amestecuri). relevarea urmelor lasate pe hrtie sau pe perete. Urmele relevate vor fi tratate cu o Se folosesc pensule din par de veveri pasta de dextrina, pentru ca altfel dispar nainte de fotografiere. a, puf de stru sau fibre de Aburire cu carbon si, de vapori de acid fluorhidric, procedeu recomandat numai pentru data relevarea urmelor papilare ramase pe sticla. Aburire cu vapori de cianoacrilat pentru relevarea unui cmp mai recenta, pensula magnetica (formareaurmelor ramase pemagnetic prin care suprafe e line, semiporoase, pe materiale plastice, pe arme, pe cauciuc, pe piele, p.v.c. este atrasaierea cu reactivi chimici (ninhidrina, nitrat de argint, ro-damina B Eviden pentru relevarea urmelor care ac ioneaza capcanelor criminalistice, acid osmic se va orienta n pilitura de fier pe hrtie si organizarea ca o pensula). Pensula sau fluorhidric pentru relevarea urmelor pe sticla). direc ia Relevarea urmelor formate prin depuneri de snge se face cu lumi-nol, iar a celor crestelor papilare, pentru a nu deteriora urmele. Afumarea directa cu funingine de camfor, magneziu, dop de pluta, po-listiren expandat, pentru suprafe e nichelate sau cromate. Metalizarea ntr-o camera de vid, ndeosebi a urmelor dispuse pe hrtie. Printr-un dispozitiv cu cmp electric de frecven a medie (se foloseste cu succes si pentru revelarea urmelor de buze, de manusi sau de ncal aminte pe materiale textile sau plastic).

rezultate prin depunerea ureei din sudoare, cu o solu ie denumita DEMAC. Relevare prin metode optice, nedistructive, care permite fixarea urmei prin

fotografiere sau pe banda videomagnetica: radia ii de tip laser (laser de argon) care determina fluorescenta, ce pot fi ntarite cu ninhidrina; dispersia 11. Fixarea ridicarea urm elor de luminoasa a siunei Ion Mircea) mini (Camil Suciu, Emilian Stancu, raze de lumina inciden a, proiectata pe suportul purtator de urma.11.1. Sub raport procedural, urmele sunt fixate prin procesul-ver-bal, n care se consemneaza: urmele descoperite si metodele de relevare folosite; locul n care au fost gasite, distan ele fa a de principalele repere (copaci, axul soselei, fereastra, usa, pat etc); pozi ia lor fa a de obiectul principal; modelul, marca, tipul, seria; starea urmei sau a obiectului (deteriorat, umed, n putrefac ie, cald, rece, topit etc); cantita ile gasite; condi iile n care au fost descoperite; starea timpului; fotografiile executate; transferarea pe pelicule adezive sau prin mulaje; ambalarea si ridicarea obiectelor purtatoare. 11.2. Sub raport tehnic criminalistic coincidente Fotografia de detaliu, executata de la o distan a de 5-10 cm cu obiectivul fixat perpendicular pe urma. Iluminarea se va face din spatele aparatului de fotografiat sau din doua par i laterale. fotografia urmelor pe pahar, se asigura un fond n contrast cu substan a de relevare (ceruza), prin introducerea n pahar a unui sul de hrtie neagra sau a unui lichid de culoare nchisa; fotografia urmei pe oglinda: n dreptul obiectivului se dispune un ecran negru cu un orificiu n centru; fotografia urmei pe obiecte lucioase: sticla, faian a, por elan, vase emailate

etc. se va realiza prin fotografie de reflexie, suportul fiind iluminat sub un unghi ascu Transferarea urmelor i, cu becuri mate. peliculei adezive (folio), it, din doua par de suprafa a cu ajutorul

dupa relevarea si fotografierea acestora. 1. Urmele de picioare 1.1. Clasificarea urmelor de picioare: Urme de picior descul (urma papilara): se identifica direct persoana. Urme de picior cu ciorap: se identifica fie persoana, dupa urmele de contur ale talpii, fie ciorapul, dupa textura materialului. Urme de picior ncal at: se identifica ncal amintea, deci indirect persoana. Urmele plantei piciorului sunt cele mai valoroase pentru individualizare, deoarece amprenta plantara poate servi la o identificare certa, echivalenta cu identificarea bazata pe amprentele digitale. (Emilian Stancu) Planta piciorului se mparte n patru regiuni distincte (Dumitru Ionete):

regiunea metatarsofalangiana, cea mai importanta pentru identificare, cuprinsa ntre vrful degetelor si o linie imaginara, perpendiculara pe axa longitudinala a plantei, care trece prin articula ia situata ntre falanga a doua a degetului mare si metatars; regiunea metatarsiana, cuprinsa ntre regiunea metatarsofalangiana si o linie imaginara, perpendiculara pe axa longitudinala a plantei, care trece prin articula ia tarsului cu metatarsul; regiunea tarsiana, imprimata par ial, cuprinsa ntre regiunea metatarsiana si calci; regiunea calciului, caracterizata prin alterari ale desenului papilar, din cauza bataturilor sau cicatricelor. Urmele piciorului cu ciorap reproduc forma generala a plantei piciorului, a regiunilor sale si a esaturii. Pot servi la determinari de grup si chiar la identificare, daca prezinta elemente de individualizare (uzuri sau cusaturi specifice). Urmele piciorului cu ciorap reproduc forma generala a plantei piciorului, a regiunilor sale si a esaturii. Pot servi la determinari de grup si chiar la identificare, daca prezinta elemente de individualizare (uzuri sau cusaturi specifice). Urmele de adncime (statice, de adncime, n pamnt moale) pot reflecta unele caracteristici utile identificarii. Urmele de picioare se preteaza la toate formele cunoscute, de suprafa a si de adncime, de stratificare si de destratificare, vizibile si latente (mai rar), statice si dinamice. Calitatea urmei depinde att de modul de calcare, ct si de proprieta ile

plastice ale obiectului primitor, mai ales n cazul urmelor de adncime. La urmele de suprafa a si de stratificare - prezinta interes natura substan ei aderente 1.2. Cararea si locul fapteide de pasi mai multe urme care indica drumul parcurs de infractor. gradul pot exista La uzura a ie consta Prima operatalpii. n trierea urmelor pentru a stabili daca n acel loc au calcat maimulte persoane. Cararea de pasi poate indica: Direc ia de miscare data de axa longitudinala, adica linia dreapta care trece printre urmele lasate de piciorul drept si de piciorul stng. Linia mersului, o linie frnta care uneste par ile din spate ale fiecarei urme. Unghiurile formate sunt mici sau mari, n raport cu lungimea pasului. Lungimea pasului, distan a dintre doua urme consecutive ale piciorului drept si stng, masurata la partea din spate sau din fa a a urmelor. Se masoara ntre extremita ile calcielor celor doua urme. La imea pasului, distan a cuprinsa ntre partea exterioara ori interioara a urmelor piciorului stng sau drept. Unghiul de mers, format de axa longitudinala a talpii cu axa direc iei de mers. Difera de la o persoana la alta si este constant, fiind mai mic la femei, copii si batrni n compara ie cu barba ii maturi. Cararea de pasi poate oferi informa ii cu privire la: numarul de persoane, greutatea, nal imea, sexul, vrsta, defecte anatomice (schiopatare, platfus), viteza si modalitatea deplasarii (prin alergare, prin sarire, lent, rapid etc), starea psihica (be ie, boala, stres). De asemenea, poate indica alte date de interes operativ: daca autorul cunoaste locul;

daca a stat la pnda, de unde a intrat, pe unde a iesit, simularea direc iei de mers (dea-ndaratelea"). 1.3. Fixarea si ridicarea urmelor de picioare (Ion Mircea) Criminalistica recomanda fixarea urmelor de picioare altfel: a) prin descriere n procesul-verbal de cercetare a locului faptei: se precizeaza zona n care se afla; proprieta ile suportului; descrierea urmelor n mod amanun it, cu toate detaliile stabilite prin masuratori (numar, forma, contur, relief, dimensiuni, daca sunt integrale sau fragmente, alte caracteristici); la urmele de ncal aminte se precizeaza daca sunt de adncime ori de suprafa a (de stratificare sau de destratificare); la urmele create de piciorul descul se precizeaza daca se disting caracteristicile desenului papilar, urmele degetelor; elementele cararii de urme; b) prin fotografiere: urmele de picioare se fotografiaza n ansamblu si se fixeaza pozi iile ce le au unele fa a de altele, raporturile n care se afla cu obiectele din apropiere (fotografia obiectelor principale); aparatul fotografic se asaza pe stativ, cu obiectivul orientat perpendicular pe urma, la o nal ime adecvata, cu luminare naturala sau, daca nu este posibil, cu lumina becurilor mate; urmeaza fotografia de detaliu a fiecarei urme, aparatul fotografic avnd obiectivul perpendicular pe urma, recurgndu-se la inele intermediare ntre obiectiv si camera obscura, cu iluminare laterala sau din spatele aparatului. fotografia la scara: se aseaza alaturi si paralel de urma o rigla gradata n

centimetri;

c) fixarea prin mulare a urmelor de adncime: mulare cu ceara, parafina sau rasina, prin trasarea peste suprafa a urmei a unui strat sub ire de parafina sau ceara topita, dupa care se pulverizeaza pudra de talc; pasta de ghips se pregateste din ghips dentar si apa, ntr-o capsula de cauciuc, amestecndu-se pna ce pasta ajunge la gradul de fluidizare necesar, dupa care se toarna, cu lingura, n urma. La o temperatura a aerului de 2O-30C, mulajul de ghips face priza n 30-40 minute. Uscarea completa se face n 2-3 zile, dupa care se spala cu o pensula; urmele de adncime create n zapada sau n ghea a se pot fixa prin mulaje de ghips sau de sulf topit; urmele fiabile (nisip) se pulverizeaza nprealabil cu serlac, colodion sau fixativ de par. Daca urma este umeda, m prealabil se presara talc sau praf de ghips, care absoarbe apa; d) copierea cu pelicula adeziva a urmelor de suprafa a Negativul ob inut prin fotografierea urmei de pe pelicula adeziva va fi asezat n aparatul de marit, pentru ob inerea imaginii pozitive, cu emulsia spre sursa de lumina; e) ridicarea prin decuparea suportului purtator de urme (de exemplu calcarea pe hrtie); f)prin transferul electrostatic (Lucian Ionescu).

Deasupra urmei se aplica o folie din vinilin sau poliester, laminata pe o parte cu un strat de metal bun conducator de electricitate. Sub obiectul purtator de urma se plaseaza o placa din metal care este conectata, ca si filmul, la o sursa1.4. Posibilitatea stabilirii nal imii unei persoane prin masurarea urmei de nalta de picior tensiunelegatura cu raportul dintre marimea generala a talpii piciorului sielectric se produce n (10.000-15.000 V). La trecerea curentului talia persoanei respective s-au facut numeroase calcule, stabilindu-se si o formula. Rela ia o ncarcare de 1/7 ntre talia unei persoane si lungimea piciorului, sau calculul dupa formula statica a filmului, care atrage si fixeaza particule de murdarie sau reziduuri ce contureaza urma de picior.dau rezultate numai aproximative, care, chiar daca n mare coincid, nu pot forma o baza de plecare pentru o concluzie certa." (Camil Suciu). n formula, T = talia persoanei si P = lungimea piciorului gol sau lungimea piciorului ncal at din care se scad 12-20 mm. Iata si concluziile unui specialist (Gheorghe Pasescu), formulate dupa nenumarate experimente: ntre lungimea talpii piciorului (descul ), masura pantofului si nal imea persoanei exista o corela ie statistic semnificativa; rezultatele ob inute cu ajutorul calculelor matematice (...) prezinta anumite limite determinate de: - dispropor ia naturala ntre nal imea si lungimea talpii unor indivizi (barba i sau femei); - varia iile de dimensiune dintre talpile de ncal aminte produse de un fabricant sau altul, att n cadrul aceluiasi tip de ncal aminte ct si ntre tipuri diferite; - varia iile de dimensiune dintre ncal amintea purtata de aceeasi persoana; informa iile ob inute prin masurarea urmelor de ncal aminte pot fi utilizate cu rezultate f