Morometii

Morometii

de Marin Preda

Primul volum al romanului Morometii reprezinta o imagine caleidoscopica a satului romanesc din Campia Dunarii, cu putin timp inainte de izbucnirea celui de al Doilea Razboi Mondial ,iar volumul al doilea se concentreaza asupra efectelor pe care instaurarea unei noi ordini politico-sociale o are la nivelul mentalitatii rurale postbelice.

Cele doua volume difera semnificativ si in privinta perioadei de timp zugravite,primul volum acaparand cateva luni din viata Morometilor,iar cel de al doilea extinzand naratiunea pe parcursul a doua decenii .Protagonisti sunt si ei diferiti ; daca figura centrala a primului volum este incontestabil Ilie Moromete ,locul sau va fi cel preluat de mezinul sau Niculae in volumul al doilea, care pastreaza insa ca punct de reper al comparatiei dintre doua conceptii ,perspective lui Ilie Moromete. Titlul romanului face primiteri prin forma sa de plural la familia care constituie centrul de focalizare a observatiei naratorului.Din punct de vedere al schimbarii de roluri din cele doua volume,pluralul poate fi interpretat ca o simbioza a celor doua instante tatal si fiul. Tematica romanului este vasta datorita caracterului sau de roman fresca : familia,istoria,iubirea ,tacerea ,conditia umana ,problematica existentiala ,coexista ca aspecte tematice esentiale in roman si se subordoneaza intentiei tematice principale -infatisarea declinului familiei taranesti traditionale aflate in conflict sau in contradictie cu o noua ordine sociala. Tema familiei este reflectata in roman prin intermediul microgrupului ,familia Moromete fiind mai degraba atipica din punctual de vedere al componentei :mama si tatal sunt fiecare la a doua casatorie avand copii din casatoriile anterioare si fiind legati prin copii comuni.Aceasta complicare a relatiei de familie are consecinte imediate la nivelul relatiilor dintre membrii : mama Catrina este subiectiva in ceea ce ii priveste pe fratii mai mari din directia carora simte permanent o impotrivire ,dar si un pericol .Fetele Tita si Ilinca imprumuta de la mama invidia . Sunt foarte preocupate sa agoniseasca si sa-si conserve zestrea si au o atitudine ironica fata de cei trei frati vitregi .Paraschiv,Nila si Achim sunt extrem de uniti in impotrivirea fata de tatal lor si fata de familie in ansamblu,parte fiind matusa Guica ,care la alimenteaza in mod succesiv frustrarea . Tatal,Ilie Moromete ,detine o autoritate relativa, cu toate ca are iluzia ca puterea si influenta lui asupra celorlalti sunt absolute .Are putine trasaturi de afectivitate si afiseaza in multe situatii o duritate extrema . Desi unita , din perspectiva catorva situatii tip :atitudinea fata de munca,mentalitatea cu privire la avere si bani,familia lui Ilie Moromete este dezbinata de interese , declinul ei incepand in doua momente esentiale taierea salcamului si fuga baietilor.Reprezentativa,este scena mesei,pasaj in care naratorul fixeaza cu subtilitate si minutiozitate locul in familie al fiecarui membru . Alaturi de familia Moromete ,exista in roman si alte imagini de familii: traditionala (cea a lui Tudor Balosu) si antifamilia (cea a lui Pisica) Scena mesei este realizata cu un simt deosebit al nuantelor atat in privinta modului in care este organizata conversatia ,cat si din perspectiva descrierii reactiilor personajelor.Repliciile sunt fie agresive,fie ironice in concordanta cu intentia interlocutorilor si cu pozitia si autoritatea pe care acestia vor sa si le impuna in schimbul de replica .Dialogul dintre Catrina si Moromete tradeaza relatia tensionata dintre acestia,dispretul barbatului si revolta mamei .Ilinca si Tita pe de-o parte ,respectiv Paraschiv,Nila si Achim , de cealalta parte sunt in permanent conflict.

Izolarea lui Niculae in cadrul familiei este subliniata la nivelul dialogului fie de atitudinea batjocoritoare a surorilor ,de nepasarea cu care il trateaza fratii mai mari,de duritatea verbala a tatalui sau atitudinea pastivitoare a mamei .Moromete , tatal este incontestabil centru de putere in aceasta scena ,rolul asumat si impus fiind evidentiat prin apelative,exclamtii cu ajutorul carora reuseste sa-i plaseze intr-o pozitie de inferioaritate pe ceilalti : ( Taci! , Fa proasto , Inseamna prostia din capul tau )

Conditia umana este ilustarata prin tipologii , fiecare personaj reprezentand o fateta a destinului fiind pusa in relatie cu unul sau mai multe aspecte tematice.Reprezentativ este Ilie Moromete ,taranul filozof sau intelectual ,omul aflat in confruntare cu timpul si istoria .Superioritatea sa la nivelul autoritatii este recunoscuta declarativ de catre toti membri familiei .Prin cuvant ,Moromete isi extinde dominatia in Poiana lui Iocan ,acolo unde intalnirile de duminica dobandesc ritualitatea mersului la biserica.E informat ,citeste ziarele,comenteaza,dezbate,ironizeaza putini fiind cei care indraznesc sa il contrazica.

Taierea salcamului ,fuga baietilor ,plata foncirii sau iminenta razboiului zdruncina iremediabil stabilitatea statutului personajului.Scena taierii salcamului este investita de narator cu doua tipuri de semnificatii : exista pe de o parte o brutalitate a gesturilor caracteristica unui comportament dus,iar in alt plan , simbolic se remarca o ritualitate a gesturilor ,proiectata pe fondul unor bocete care alcatuiesc ca ansamblu cea mai tulburatoare imagine auditiva a romanului.Salcamul functioneaza din perspectiva Morometilor ca un axis mundi (satul drept colectivitate inclusa fiind si el un imago mundi) astfel incat taierea lui functioneaza la nivel simbolic ca un ritual funerar anticipand declinul familiei in ansamblu si prabusirea lui Moromete ca voce a autoritatii. Taierea salcamului este anticipata la nivelul textului de amplul monolog al lui Ilie Moromete ,prin aceasta intoarcere de catre sine realizandu-se o priectie intr-un univers aparte. Scena ulterioara doborarii copacului este o cadere in profan pentru ca personajul autor al faptei este condamnat prin intrebarile membrilor familiei si prin ironia inocenta a fetitei care se adreseaza cu porecla Pataeghel.

Tehnica narativa la care recurge Preda scoate in evidenta tendinta unei obiectivari a naratorului cu ajutorul perspectivei din afara , a focalizarii combinate zero-externa;aceasta obiectivare este insa in foarte multe fragmente numai aparenta pentru ca vocea lui Ilie Moromete este atat de pregnanta in unele situatii ,intrucat se poate spune ca el preia centrul de focalizare narativa si al perspectivei. De fapt ,aceste constante narative descriu traseul intentiei naratoruluil;atunci cand maniera comportamentista este dominanta ,naratorul actioneaza asemenea regizorului de film; daca este esentiala descrierea in amanunt a personajelor se recurge la analiza psihologica realista ,ceea ce face din personaje tipologii realiste viabile.

In privinta stilului s-a remarcat faptul ca Marin Preda este primul scriitor din seria realistilor psihologizanti la care personajele se individualizeaza prin limbaj si se disting ca stil de a vorbi in maniera expresiva a naratorului.