168308880 conferinte inm noul cod de procedura civila

412
 

Upload: claudia-dragotoiu-stan

Post on 02-Mar-2016

52 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 1/411

 

Page 2: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 2/411

Page 3: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 3/411

 

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

C o n f e r i n ţ e l e

N O U L C O D D E

P R O C E D U RĂ   C I V I LĂ  

- 2012 -

Page 4: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 4/411

 

În perioada iunie-septembrie 2012 Institutul Naţional al Magistraturii a organizat oserie de patru conferinţe dedicate noului Cod civil, ca parte a Programului de formarecontinuă a judecătorilor şi procurorilor.

Prelegerile au fost consemnate şi rezumate de exper ţii Institutului Naţional alMagistraturii:

- Diana CARPEN

- Ioana CÎMPEAN

- Maria DRAGU

- Cristina GEORGESCU

- R ăzvan MIHĂILĂ 

- Tania MIU

- Nadia ROMAN- Maria SCARLAT

- Ioana Alexandra TĂ NASIE

- Cosmina VIERIU

- Alexandra ZAPOROJANU

Rezumatele au fost verificate şi corectate de autorii prelegerilor, cărora le mulţumim şi pe această cale pentru efortul depus şi pentru seriozitatea cu care au sprijinit iniţiativa noastr ă.

Redactare: Nadia-Simona ŢĂRAN

Tehnoredactare: R ăzvan MIHĂILĂ 

Page 5: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 5/411

 

Institutul Naţional al Magistraturii a organizat, în perioada iunie-septembrie 2012, o serie de

 patru conferinţe dedicate noului Cod de procedur ă civilă în următoarele date:

  28 -29 iunie 2012

  5-6 iulie 2012

  20-21 septembrie 2012

  27-28 septembrie 2012

Tematica noului Cod de procedur ă  civilă  a fost împăr ţită  în patru mari unităţi, abordate pe

 parcursul conferinţelor după cum urmează:

Modul I (28 -29 iunie 2012)  Principiile fundamentale şi aplicarea în timp a Noului Cod de procedur ă civilă 

  Acţiunea civilă 

  Participanţii la procesul civil

  Competenţa instanţelor judecătoreşti

   Nulitatea actelor de procedur ă 

  Procedura în faţa primei instanţe

Modulul II (5-6 iulie 2012)

  Procedura necontencioasă 

  Proceduri speciale

  Arbitrajul

  Executarea silită 

Modulul III (20-21 septembrie 2012)  Prezentare de ansamblu a căilor de atac

  Apelul

  Recursul

Modulul IV (27-28 septembrie 2012)

  Recursul în interesul legii

  Sesizarea Înaltei Cur ţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri

 prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Page 6: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 6/411

 

  Contestaţia privind tergiversarea procesului

  Contestaţia în anulare

  Revizuirea

Page 7: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 7/411

 

ABREVIERI 

NCPC  Noul Cod de procedur ă  civilă  (Legea nr. 134/2010 publicată  în M. Of. nr.

485/15.07.2010, republicată în M. Of. nr. 545/3.08.2012). 

CPC 1865 Codul de procedur ă civilă de la 1865

NCC  Noul Cod civil (Legea nr. 287/2009, republicată în M.Of. nr. 505/15.07.2011)

C. civ. 1864  Codul civil de la 1864

LPA NCC  Legea de punere în aplicare a Noului Cod civil (Legea nr. 60/2012, publicată în M.

Of. nr. 255/17.04.2012)

LPA NCPC Legea de punere în aplicare a Noului Cod de procedur ă civilă (Legea nr. 76/2012,

 publicată în M. Of. nr. 365/30.05.2012)

Page 8: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 8/411

Page 9: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 9/411

 

CUPRINS

OBSERVAȚII PRIVIND UNELE DISPOZIȚII DE DREPT TRANZITORIU ȘI DE PUNERE ÎNAPLICARE A NCPC - JUDECATOR GHEORGHE-LIVIU ZIDARU, AVOCAT TRAIAN BRICIU.... 17 

PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ŞI APLICAREA ÎN TIMP A NOULUI COD DE PROCEDUR Ă CIVILĂ. ACŢIUNEA CIVILĂ. PARTICIPANŢII LA PROCESUL CIVIL. - PROF. UNIV. GABRIELBOROI.................................................................. .................................................................... ............................ 29 

1.  I NTRODUCERE ................................................................................................................. ............................ 29 2.  PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI CIVIL ...................................................... ............................ 30 3.  APLICAREA LEGII DE PROCEDUR Ă CIVILĂ ............................................................. ....................................... 35 4.  ACŢIUNEA CIVILĂ....................................................................................... ................................................. 36 5.  PARTICIPANŢII LA PROCESUL CIVIL............................................................. ................................................. 38 6.  PĂR ŢILE........................................................... ................................................................ ............................ 40 

COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI - AVOCAT TRAIAN BRICIU ............................ 45 

1.  COMPETENŢA MATERIALĂ......................................................................................................... .................. 45 2.  CRITERIILE DE DETERMINAR E A COMPETENŢEI MATERIALE........................................................ ................. 49 3.  COMPETENŢA TERITORIALĂ ............................................................ ............................................................ 55 4.  PROROGAREA DE COMPETENŢĂ ....................................................... ............................................................ 58 

NULITATEA ACTELOR DE PROCEDUR Ă  - AVOCAT GHEORGHE FLOREA.................................. 63 

PROCEDURA ÎN FAŢA PRIMEI INSTANŢE: ETAPA SCRISĂ. CERCETAREA PROCESULUI:EXCEPŢIILE PROCESUALE. PROBELE: DOVADA CU ÎNSCRISURI, PROBA CU MARTORI. -

PROF. UNIV. DR. GABRIEL BOROI.......................................................... .................................................... 69 1.  PROCEDURA ÎN FAŢA PRIMEI INSTANŢE ...................................................... ................................................. 69 2.  CEREREA DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ ......................................................... ................................................. 70 3.  R EGULARIZAREA CERERII..................................................................................... ....................................... 71 4.  MĂSURI PENTRU PREGĂTIREA JUDECĂŢII ............................................................. ....................................... 72 5.  CEREREA RECONVENŢIONALĂ ......................................................................................... ............................ 75 6.  DISPOZIŢII GENERALE CU PRIVIRE LA JUDECATĂ ............................................................. ............................ 76 7.  CERCETAREA PROCESULUI .............................................................. ............................................................ 78 8.  EXCEPŢII PROCESUALE ......................................................... ................................................................ ....... 79 9.  PROBELE .............................................................................. ................................................................ ....... 80 10. PROBA CU ÎNSCRISURI .......................................................... ................................................................ ....... 82 

PROCEDURA ÎN FAŢA PRIMEI INSTANŢE: PROBELE - JUDECĂTOR VALENTIN MITEA......... 85 1.  PROBA CU ÎNSCRISURI .......................................................... ................................................................ ....... 86 2.  PROBA CU MARTORI ............................................................. ................................................................ ....... 87 3.  PREZUMŢIILE .............................................................. ............................................................... .................. 89 4.  EXPERTIZA ................................................................................................. ................................................. 89 5.  MIJLOACELE MATERIALE DE PROBĂ ........................................................... ................................................. 92 6.  MĂRTURISIREA..................................................................... ............................................................... ........ 92 7.  ASIGURAREA PROBELOR ............................................................................. ................................................. 93 8.  ADMINISTRAREA PROBELOR DE CĂTRE AVOCAŢI SAU CONSILIERI JURIDICI ................................................. 94 9.  DEZBATEREA ÎN FOND A PROCESULUI................................................................... ....................................... 94 10. DELIBERAREA ŞI PRONUNŢAREA HOTĂRÂRII ........................................................ ....................................... 95 11. U NELE INCIDENTE PROCEDURALE .............................................................. ................................................. 97 

11.1  Renun ţ area la judecat ă........................................................... ............................................................. 97  11.2 Suspendarea procesului.................................................... ................................................................... 98 11.3  Perimarea cererii ........................................................... ............................................................. ........ 99 

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  9

Page 10: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 10/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 10

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

12. HOTĂRÂRILE JUDECĂTOREŞTI ...................................................................................................................100  13. EFECTELE HOTĂRÂRII JUDECĂTOREŞTI ......................................................................................................101  14. Î NDREPTAREA, LĂMURIREA ŞI COMPLETAREA HOTĂRÂRII .........................................................................102  

PROCEDURI SPECIALE: PROCEDURA ORDONANŢEI DE PLATĂ  - JUDECĂTOR GHEORGHE-LIVIU ZIDARU.................................................................................................................................................105 

1.  OBSERVAŢII INTRODUCTIVE ..................................................................... .................................................105  2.  CONSIDERAŢII PRIVIND PROCEDURA SPECIALĂ A ORDONANŢEI DE PLATĂ ................................................. 108 

2.1  Sediul materiei...................................................................................................................................108 2.2   Domeniu de aplicare................................................................ .......................................................... 108 2.3  Soma ţ ia .................................................................. .............................................................. ..............110 2.4   Efectele soma ţ iei................................................................................................................................112  2.5  Competen ţ a........................................................................................................................................113  2.6   Cuprinsul cererii introductive............................................................................................................116  2.7   Contestarea crean ţ ei..........................................................................................................................118  2.8   Emiterea ordonan ţ ei ..................................................................... ..................................................... 119 2.9  Cererea în anulare.............................................................................................................................120 2.10  Aspecte de drept substan ţ ial ............................................................. ................................................. 121 

PROCEDURI SPECIALE: EVACUAREA DIN IMOBILELE FOLOSITE SAU OCUPATE FĂR Ă DREPT - JUDECĂTOR GHEORGHE-LIVIU ZIDARU..............................................................................123 

1.  DOMENIU DE APLICARE .............................................................................................................................123  2.  PROCEDURA APLICABILĂ ...........................................................................................................................127  3.  PROCEDURA DE EVACUARE........................................................................................................................129  4.  DISPOZIŢII SPECIALE ..................................................................................................................................131  

PROCEDURI SPECIALE: PROCEDURA CU PRIVIRE LA CERERILE DE VALOARE REDUSĂ -JUDECĂTOR GHEORGHE-LIVIU ZIDARU ......................................................................... ..................... 135 

1.  DOMENIU DE APLICARE .............................................................................................................................135  2.  CARACTERUL ALTERNATIV........................................................................................................................137  3.  TAXELE DE TIMBRU ...................................................................................................................................138  4.  I NSTANŢA COMPETENTĂ ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ ............................................................................................139  5.  DESFĂŞURAREA PROCEDURII .....................................................................................................................140  6.  SOLUŢIONAR EA CERERII ............................................................................................................................142  7.  CĂI DE ATAC ..............................................................................................................................................143  8.  ΠNTREBĂRI .................................................................................................................................................143  

8.1   Probele suplimentare.................... ................................................................ ..................................... 143 8.2  Caracterul alternativ [dispozi ţ iile art. 1.026 alin. (3) NCPC] .......................................................... 144 

PROCEDURA NECONTENCIOASĂ JUDICIAR Ă - JUDECĂTOR GHEORGHE-LIVIU ZIDARU ...147 

1.  DOMENIUL DE APLICARE ...........................................................................................................................147  2.  COMPETENŢA ............................................................................................................................................148  3.  PR OCEDURA DE SOLUŢIONARE A CERERII ..................................................................................................148  4.  MODALITATEA DE SOLUŢIONARE A CERERII ..............................................................................................149  5.  CĂILE DE ATAC ..........................................................................................................................................149  

MĂSURILE ASIGUR ĂTORII ŞI SECHESTRUL ASIGUR ĂTOR - AVOCAT TRAIAN BRICIU....... 151 

1.  MĂSURILE ASIGUR ĂTORII ŞI SECHESTRUL ASIGUR ĂTOR ............................................................................151  1.1  Sediul materiei...................................................................................................................................151 1.2  Generalit ăţ i........................................................................................................................................152  1.3  Condi ţ iile de înfiin ţ are a sechestrului asigur ător..............................................................................152  

1.4  Competen ţ a........................................................................................................................................152  1.5   Forma cererii.............................. ..................................................................... .................................. 153 1.6    Judecata cererii de sechestru............................................................................................................. 155 

Page 11: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 11/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  11

1.7   Comunicarea încheierii judecătore şti ............................................................ ................................... 156  1.8  Calea de atac......................................................... ......................................................................... ... 156  1.9   Executarea mă surii.............................. ................................................................ .............................. 156  1.10 Sechestrul navelor civile............................... ..................................................................... ................ 157  

2.  POPRIREA ASIGUR ĂTOR IE ..................................................... ................................................................ ..... 158 

3.  SECHESTRUL JUDICIAR ......................................................... ................................................................ ..... 159 3.1   Modificări ......................................................... ................................................................ ................. 159 3.2  Competen ţ a.................................................................................................... .................................... 159 

4.  MĂSURI PROVIZORII ÎN MATERIA DREPTURILOR DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ .................................... 160 4.1  Generalit ăţ i ........................................................ ................................................................ ............... 160 4.2  Condi ţ ii ................................................................ ............................................................... ............... 160 4.3   M ă suri care pot fi dispuse de instan ţă........................................................... .................................... 161 4.4   Procedura................................................................... .................................................................... ... 161 

PROCEDURI SPECIALE: PROCEDURA PARTAJULUI JUDICIAR - AVOCAT TRAIAN BRICIU. 163 

1.  SEDIUL MATERIEI ....................................................... ............................................................... ................ 163 2.  COMPETENŢA .................................................................................. .......................................................... 163 3.  PROCEDURA PREALABILĂ..................................................... ................................................................ ..... 167 4.  OBIECTUL PARTAJULUI......................................................... ................................................................ ..... 168 5.  CALITATEA PROCESUALĂ ........................................................................... ............................................... 168 6.  R OLUL ACTIV AL JUDECĂTORULUI.............................................................. ............................................... 169 7.  ADMITEREA ÎN PRINCIPIU ..................................................... ................................................................ ..... 169 8.  CĂILE DE ATAC ........................................................... ............................................................... ................ 170 9.  SUSPENDAREA PARTAJULUI ............................................................. .......................................................... 170 10. PROCEDURA PARTAJULUI ..................................................... ................................................................ ..... 171 

PROCEDURI SPECIALE: PROCEDURA PRIVITOARE LA ÎNSCRIEREA DREPTURILORDOBÂNDITE ÎN TEMEIUL UZUCAPIUNII - AVOCAT TRAIAN BRICIU ........................................... 173 

1.  DIFERITE PROBLEME DE DETERMINARE A DOMENIULUI DE APLICARE........................................................ 173 2.  JUDECAREA CERERII ŞI EFECTELE HOTĂRÂRII ....................................................... ..................................... 174 

PROCEDURI SPECIALE: PROCEDURA DIVOR ŢULUI - AVOCAT TRAIAN BRICIU..................... 177 

1.  COMPETENŢA ............................................................. ............................................................... ................ 177 2.  CERERI SOLUŢIONATE DIN OFICIU.............................................................................................................. 177 3.  CONTINUAREA PROCESULUI ÎN CAZ DE DECES AL RECLAMANTULUI .......................................................... 178 4.  CULPA EXCLUSIVĂ A RECLAMANTULUI, ATUNCI CÂND PÂRÂTUL NU A FORMULAT CERERE

RECO NVENŢIONALĂ. EFECTE...................................................... ................................................................ ..... 179 5.  CĂI DE ATAC............................................................... ............................................................... ................ 181 

ARBITRAJUL - AVOCAT TRAIAN BRICIU ..................................................................... ......................... 183 

EXECUTAREA SILITĂ ÎN LUMINA DISPOZIŢIILOR NOULUI COD DE PROCEDUR Ă CIVILĂ  -BOGDAN DUMITRACHE ................................................................ .............................................................. 187 

1.  SEDIUL MATERIEI ....................................................... ............................................................... ................ 187 2.  PROCEDURA ÎNVESTIRII CU FORMULĂ EXECUTORIE –  ELEMENT AL CODULUI DE PROCEDUR Ă CIVILĂ DE LA

1865 ........................................................................ ................................................................ ........................ 187 3.  PROCEDURA ÎNCUVIINŢĂRII EXECUTĂRII SILITE .............................................................. .......................... 188 

3.1   Instan ţ a de executare...................................... ..................................................................... .............. 188 3.2   Încuviin ţ area urmăririi silite imobiliare.............................................................................. .............. 189 3.3   Recuzarea şi înlocuirea e xecutorului judecătoresc ..................................................................... ...... 195 

4.  CONTESTAŢIA LA EXECUTARE ......................................................... .......................................................... 200 4.1   Aspecte comune .......................................................... .................................................................... ... 201 4.2  Contesta ţ ia împotriva execut ării silite............................................... ................................................ 201 4.3   Motivele contesta ţ iei împotriva execut ării silite................... ............................................................. 202 

Page 12: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 12/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 12

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

4.4   Diferite modalit ăţ i de executare .......................................................... .............................................. 205 5.  PROCEDURA DE JUDECATĂ ........................................................................................................................209  6.  ΠNCHEIERILE EMISE DE EXECUTOR ÎN CADRUL PROCEDURII .......................................................................214  

6.1   Încheierea prin care se stabile şte valoarea de circula ţ ie a imobilului..............................................214 6.2   Încheierea de desemnare a expertului: ................................................................... ...........................214 

6.3   Încheierea prin care fixează pre ţ ul imobilului...................................................................................215 6.4   Încheierea prin care stabile şte termenul pentru vânzarea imobilului ...............................................215 7.  URMĂRIREA SILITĂ IMOBILIAR Ă  –  ELEMENTE DE NOUTATE FAŢĂ DE REGLEMENTAREA ANTERIOAR Ă.......217 8.  CALENDARUL VÂNZĂRII ............................................................................................................................220  9.  POPRIREA...................................................................................................................................................222  

9.1  Generalit ăţ i........................................................................................................................................222  9.2  Validarea popririi..............................................................................................................................222  

10. OBLIGAŢII ALTERNATIVE ...........................................................................................................................223  11. EVACUAREA ..............................................................................................................................................224  

CĂILE DE ATAC. PREZENTARE DE ANSAMBLU - PROF. UNIV. DR. GABRIEL BOROI............. 227 

1.  E NUMERAREA CĂILOR DE ATAC.................................................................................................................227  2.  LEGALITATEA CĂII DE ATAC ......................................................................................................................228  3.  SUBIECTELE CĂILOR DE ATAC....................................................................................................................231  4.  ORDINEA EXERCITĂRII CĂILOR DE ATAC ....................................................................................................232  5.  U NICITATEA CĂII DE ATAC.........................................................................................................................233  6.  PARTEA DIN HOTĂRÂRE CARE SE ATACĂ....................................................................................................235  7.  ΠNŢELEGEREA PĂR ŢILOR ÎN CĂILE DE ATAC ...............................................................................................236  8.  ACHIESAREA LA HOTĂRÂRE.......................................................................................................................237  9.  MĂSURILE DE ADMINISTRARE JUDICIAR Ă ..................................................................................................237  

APELUL. APELUL PRINCIPAL, APELUL INCIDENT ŞI APELUL PROVOCAT. PROCEDURAAPELULUI ŞI SOLUŢIILE POSIBILE ÎN APEL - PROF. UNIV. DR. GABRIEL BOROI................... 239 

1.  OBIECTUL APELULUI..................................................................................................................................239  2.  SITUAŢIILE ÎN CARE PARTEA NU POATE FACE APEL PRINCIPAL ...................................................................239  3.  TERMENUL DE APEL ...................................................................................................................................240  4.  ΠNTRERUPEREA TERMENULUI DE APEL .......................................................................................................241  5.  CUPRINSUL CERERII DE APEL .....................................................................................................................241  6.  DEPUNEREA CERERII DE APEL ....................................................................................................................242  7.  MOTIVAREA APELULUI ..............................................................................................................................243  8.  PREGĂTIREA JUDECĂŢII APELULUI .............................................................................................................244  9.  APELUL INCIDENT ŞI APELUL PROVOCAT ...................................................................................................245  

EFECTELE APELULUI, JUDECATA ŞI SOLUŢIILE ÎN APEL, POTRIVIT NOULUI COD DEPROCEDUR Ă CIVILĂ  - JUDECĂTOR GHEORGHE-LIVIU ZIDARU ................................................ 247 

1.  EFECTELE APELULUI ..................................................................................................................................247  1.1   Efectul suspensiv............................................. ................................................................ ...................247  1.2   Efectul devolutiv ................................................................................................................................248  

2.  JUDECATA APELULUI .................................................................................................................................252  2.1  Observa ţ ii generale............................................................................................................................252 2.2   Probele................................................ ..................................................................... ..........................252 2.3   Neagravarea situa ţ iei păr  ţ ii în propria cale de atac ......................................................... ................256  2.4   Invocarea excep ţ iilor în a pel .................................................................. ........................................... 258 

3.  SOLUŢIILE INSTANŢEI DE APEL...................................................................................................................259  3.1   Regula general ă .................................................................................................................................259  3.2   Evocarea fondului, respectiv trimiterea cauzei spre rejudecare ....................................................... 259 3.3   Alte motive eventuale de anulare şi de trimitere spre rejudecare......................................................263 3.4   Anularea sentin ţ ei pentru necompeten ţ a primei instan ţ e, invocat ă  în termen...................................267  

3.5   Anular ea sentin ţ ei când exist ă alte motive de nulitate.......................................................................273 4.  CONCLUZII.................................................................................................................................................275  

Page 13: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 13/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  13

RECURSUL. PROCEDURA RECURSULUI. PARTICULARITĂŢILE PROCEDURII RECURSULUICARE INTR Ă ÎN COMPETENŢA ÎNALTEI CUR ŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - PROF. UNIV. DR.VIOREL MIHAI CIOBANU......................................................................... ................................................... 277 

1.  R ECURSUL –  CALE ORDI NAR Ă SAU EXTRAORDINAR Ă DE ATAC. ISTORIC ................................................... 277 2.

 OBIECTUL RECURSULUI ................................................................... .......................................................... 278

 3.  SUBIECTELE RECURSULUI ........................................................................... ............................................... 281 4.  SESIZAREA INSTANŢEI DE RECURS .............................................................. ............................................... 282 5.  TERMENUL DE EXERCITARE A RECURSULUI .......................................................... ..................................... 282 6.  MOTIVELE DE CASARE.......................................................... ................................................................ ..... 284 7.  JUDECATA RECURSULUI........................................................ ................................................................ ..... 290 8.  PROCEDURA FILTRULUI .............................................................. .......................................................... ..... 292 9.  SOLUŢIILE PE CARE LE POATE PRONUNŢA INSTANŢA DE RECURS .......................................................... ..... 295 10. CONCLUZII ...................................................... ................................................................ .......................... 299 

MOTIVELE DE CASARE ŞI SOLUŢIILE POSIBILE ÎN RECURS - LECTOR UNIV. DR. IONDRAGNE................................................................ .................................................................. .......................... 301 

1.  I NTRODUCERE ...................................................................................................... ..................................... 301 2.  SCURT ISTORIC AL MOTIVELOR DE RECURS........................................................... ..................................... 302 3.  A NALIZA MOTIVELOR DE CASARE............................................................... ............................................... 309 

3.1   Încălcarea dispozi ţ iilor referitoare la alcătuirea instan ţ ei .............................................................. . 309 3.2   Încălcarea principiului continuit ăţ ii......................................... ......................................................... 312 3.3   Încălcarea competen ţ ei de ordine publică a altei in stan ţ e, invocat ă în condi ţ iile legii .................... 317  

4.  MOTIVELE DE CASARE ŞI SOLUŢIILE POSIBILE ÎN RECURS ........................................................... ............... 322 4.1  Solu ț ii în ipoteza motivului de recurs prevă zut de art. 488 alin. (1) pct. 3 NCPC ............................ 322 4.2  Solu ț ii în ipoteza motivului de recurs prevă zut de art. 488 alin. (1) pct. 4 NCPC ............................ 324 4.3  Solu ț ii în ipoteza motivului de recurs prevă zut de art. 488 alin. (1) pct. 5 NCPC ........................... 326  4.4  Solu ț ii în ipoteza motivului de recurs prevă zut de art. 488 alin. (1) pct. 6 NCPC ........................... 327  4.5  Solu ț ii în ipoteza motivului de recurs prevă zut de art. 488 alin. (1) pct. 7 NCPC ........................... 328 4.6   Solu ț ii în ipoteza motivului de recurs prevă zut de art. 488 alin. (1) pct. 8 NCPC ............................ 329 

DISPOZIŢII PRIVIND ASIGURAREA UNEI PRACTICI JUDICIARE UNITARE. RECURSUL ÎNINTERESUL LEGII; SESIZAREA ÎNALTEI CUR ȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE ÎN VEDEREAPRONUNȚĂRII UNEI HOTĂRÂRI PREALABILE PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DEDREPT - CONF. UNIV. DR. MARIAN NICOLAE.............................................. ....................................... 331 

1.  I NTRODUCERE. S  EDES MATERIÆ ....................................................... .......................................................... 331 1.1   N o ţ iuni generale ................................................................ ................................................................ 331 

2.  PLAN ............................................................... ................................................................ .......................... 332 2.1   Planul expunerii ........................................................ ...................................................................... .. 332 

3.   NATURA JURIDICĂ ...................................................... ............................................................... ................ 332 3.1   Precizări prealabile...................................................................... ..................................................... 332 3.2   Regimul recursului în interesul legii ........................................................................ ......................... 332 

3.3  Situa ţ ia hot ărârii prealabile................................................................ .............................................. 333 4.  CONDIŢII DE ADMISIBILITATE .......................................................... .......................................................... 333 4.1   Enumerare ..................................................................... ................................................................ .... 333 4.2  Condi ţ iile recursului în interesul legii..................... ..................................................................... ..... 335 4.3  Condi ţ iile hot ărârii pr ealabile .................................................................... ...................................... 335 

5.  PROCEDURA DE JUDECATĂ .............................................................. .......................................................... 337 5.1  Sesizarea instan ţ ei supreme....................................................................... ........................................ 337  5.2  Completul de judecat ă ............................................................. .......................................................... 338 5.3   Judecata sesizării .................................................................................... .......................................... 339 

6.  EFECTELE HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREŞTI ........................................................... ..................................... 340 6.1   Regimul general.................................................................... ............................................................. 340 

7.  APLICAREA ÎN TIMP A DECIZIILOR DATE ÎN RECURS ÎN INTERESUL LEGII.................................................... 341 7.1  Scurte considera ţ ii. ..................................................................... ....................................................... 341 

8.  ΠN LOC DE CONCLUZIE .......................................................... ................................................................ ..... 342 

Page 14: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 14/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 14

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

CONTESTAŢIA PRIVIND TERGIVERSAREA PROCESULUI. ABORDARE COMPARATIVĂ DINPERSPECTIVA CONVENŢIEI EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI - JUDECĂTOR DR.BEATRICE RAMAŞCANU ......................................................... ................................................................ .... 343 

1.  I NTRODUCERE...................................................................................................................... ......................343 2.

 DURATA REZONABILĂ A PROCEDURII –  GARANŢIE A DREPTULUI LA UN PROCES ECHITABIL ......................344

 3.  DREPTUL LA UN RECURS EFECTIV (ART. 13) ..............................................................................................347  4.  R APORTUL DINTRE ART. 6 ŞI ART. 13 DIN CONVENŢIE ...............................................................................348  5.  DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL, ÎN TERMEN OPTIM ŞI PREVIZIBIL, ÎN REGLEMENTAREA NOULUI COD DE

PROCEDUR Ă CIVILĂ .........................................................................................................................................352  6.  SEDIUL MATERIEI, DEFINIŢIA ŞI CARACTERELE JURIDICE ALE CONTESTAŢIEI PRIVIND TERGIVERSAREA

PROCESULUI.......................................................................................... ...........................................................353  7.  SUBIECTELE CONTESTAŢIEI PRIVIND TERGIVERSAREA PROCESULUI...........................................................354  8.  MOTIVELE CONTESTAŢIEI PRIVIND TERGIVERSAREA PROCESULUI .............................................................355 9.  TERMENUL ÎN CARE POATE FI FORMULATĂ CONTESTAŢIA PRIVIND TERGIVERSAREA PROCESULUI ............361 10. PROCEDURA DE SOLUŢIONARE A CONTESTAŢIEI PRIVIND TERGIVERSAREA PROCESULUI ...........................362  11. SOLUŢIILE CE POT FI DATE CONTESTAŢIEI PRIVIND TERGIVERSAREA PROCESULUI .....................................363  12. SANCŢIONAREA CONTESTATORULUI DE REA-CREDINŢĂ ............................................................................365  

13. R APORTUL CU ALTE INSTITUŢII REGLEMENTATE DE NOUL COD DE PROCEDUR Ă CIVILĂ ............................365  

PROCEDURI SPECIALE: PROCEDURA OFERTEI DE PLATĂ ŞI CONSEMNAŢIUNII - BOGDANDUMITRACHE.................................................................................................................................................369  

1.  I NTRODUCERE............................................................................................................................................369  2.  APLICAREA ÎN TIMP A DISPOZIŢIILOR PRIVITOARE LA PROCEDURA OFERTEI DE PLATĂ ŞI CONSEMNAŢIUNII369 3.  ASPECTE PROCEDURALE PRIVIND OFERTA REALĂ ......................................................................................370  4.  A NULAREA OFERTEI REALE URMATE DE CONSEMNAŢIUNE ........................................................................373  5.  OFERTA REALĂ DE PLATĂ ÎN FAŢA INSTANŢEI ...........................................................................................374  6.  ELEMENTE DE NOUTATE FAŢĂ DE REGLEMENTAREA PROCEDURII DIN CODUL DE PROCEDUR Ă CIVILĂ, ASTFEL CUM A FOST MODIFICAT PRIN LEGEA DE PUNERE ÎN APLICARE A NOULUI COD CIVIL ..........................376  7.  R ETRAGER EA BUNULUI CONSEMNAT .........................................................................................................377  

8.  CONCLUZII.................................................................................................................................................378  

CONTESTAŢIA ÎN ANULARE - PROF. UNIV. DR. GABRIEL BOROI................................................ 379 

1.  I NTRODUCERE............................................................................................................................................379  2.  MODIFICĂRI ALE PREVEDERILOR CONTESTAŢIEI ÎN ANULARE FAŢĂ DE ACTUALA REGLEMENTARE ÎN

PRIVI NŢA MOTIVELOR ŞI CONDIŢIILOR DE ADMISIBILITATE ..............................................................................380  3.  CITAREA NELEGALĂ ŞI IMPOSIBILITATEA INVOCĂRII PE CALEA APELULUI SAU, DUPĂ CAZ, A RECURSULUI

[ART. 503 ALIN. (1)  NCPC]......................................................... .....................................................................381  4.  CONTESTAȚIA ÎN ANULARE ÎMPOTRIVA HOTĂRÂRILOR INSTANȚELOR DE RECURS .....................................382 

4.1   Necompeten ț a absolut ă a instan ț ei de recurs  și încălcarea normelor referitoare la alcătuireainstan ț ei [art. 503 alin. (2) pct. 1 NCPC] ......................................................................... .........................383 4.2   Dezlegarea dat ă recursului este rezultatul unei erori materiale [art. 503 alin. (2) pct. 2 NCPC].... 384 

4.3  Omisiunea instan ţ ei de a cerceta vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen [art.503 alin. (3) pct. 3 NCPC].........................................................................................................................385 5.  SITUAŢIA HOTĂRÂRILOR  INSTANŢELOR DE APEL CARE, POTRIVIT LEGII, NU POT FI ATACATE CU RECURS ..385 6.  I NSTANŢA COMPETENTĂ ............................................................................................................................386  7.  TERMENUL DE EXERCITARE .......................................................................................................................387  8.  SUSPENDAREA EXECUTĂRII .......................................................................................................................388  9.  PROCEDURA DE JUDECATĂ ........................................................................................................................389  

REVIZUIREA. PROCEDURA REVIZUIRII - PROF. UNIV. DR. GABRIEL BOROI.......................... 391 

1.  OBIECTUL ŞI MOTIVELE REVIZUIRII............................................................................................................391  2.  TERMENUL DE EXERCITARE .......................................................................................................................397  

MOTIVELE DE REVIZUIRE ŞI SOLUŢIILE POSIBILE ÎN REVIZUIRE - JUDECĂTOR VALENTINMITEA................................................................................................................................................................399  

Page 15: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 15/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  15

1.  MOTIVELE DE REVIZUIRE...................................................... ................................................................ ..... 399 1.1   Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 1 NCPC....................................... ................ 400 1.2   Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 2 NCPC....................................... ................ 400 1.3   Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 3 NCPC....................................... ................ 401 1.4   Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 4 NCPC............... ....................................... 403 

1.5   Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 5 NCPC....................................... ................ 403 1.6    Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 6 NCPC....................................... ................ 403 1.7    Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 7 NCPC....................................... ................ 403 1.8   Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 8 NCPC....................................... ................ 404 1.9   Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 9 NCPC....................................... ................ 405 1.10  Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 10 NCPC..................................... ................ 405 1.11  Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 11 NCPC..................................... ................ 406  

2.  OBIECTUL REVIZUIRII ................................................................................. ............................................... 406 3.  TERMENUL DE REVIZUIRE (ART. 511  NCPC) ................................................................... .......................... 407 4.  CEREREA DE REVIZUIRE .................................................................................................. .......................... 407 5.  PROCEDURA DE JUDECATĂ A CERERII DE REVIZUIRE ....................................................... .......................... 408 6.  SOLUŢIILE POSIBILE ÎN REVIZUIRE .............................................................. ............................................... 408 

6.1   Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. 1 pct. (1) NCPC..................................... .................. 409 6.2   Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 2 NCPC....................................... ................ 409 6.3   Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 3 şi 4 NCPC ................................................ 409 6.4   Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 5 NCPC....................................... ................ 410 6.5   Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 6 NCPC....................................... ................ 410 6.6    Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 7 NCPC....................................... ................ 410 6.7    Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 8 NCPC....................................... ................ 410 6.8   Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 9 NCPC....................................... ................ 410 6.9   Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 10 NCPC..................................... ................ 411 6.10  Motivul de revizuire prevă zut de art. 509 alin. (1) pct. 11 NCPC..................................... ................ 411 

7.  CĂILE DE ATAC ........................................................... ............................................................... ................ 411 

Page 16: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 16/411

Page 17: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 17/411

 

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  17

Observații privind unele dispoziții de drept tranzitoriu și de punere înaplicare a NCPC* 

- judecator Gheorghe-Liviu ZIDARU, avocat Traian BRICIU

 Noul Cod de procedur ă  civilă  (NCPC) a intrat în vigoare la data de 15.02.2013. Acest

eveniment legislativ, a cărui importanță  este prea evidentă  pentru a insista asupra ei, a dat

naștere, deja, câtorva interogații privind corecta interpretare a unor norme tranzitorii și de

 punere în aplicare, cuprinse în Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.

134/2010 privind Codul de procedur ă civilă.

Suntem de părere că este necesar ă o interpretare unitar ă și, mai ales, corectă a dispozițiilor

tranzitorii și de punere în aplicare menționate, pentru a nu denatura noua concepție a

legiuitorului privind dreptul intertemporal în materie procesual-civilă, precum și pentru a

asigura certitudinea juridică, exprimată în tratarea egală a unor situații în substanță identice,

ivite în practica judiciar ă.

Acesta este motivul pentru care, în cele ce urmează, vom încerca să schițăm niște r ăspunsuri

succinte la câteva dintre problemele de interpretare care s-au ivit deja.

În primul rând, trebuie subliniat că  NCPC conține el însuși norme tranzitorii cu caracter

general, menite să reglementeze orice succesiune viitoare de norme de procedur ă civilă, ivită 

după intrarea în vigoare a Noului Cod (art. 26 și urm. NCPC). Aceste articole nu sunt menite

să  reglementeze chiar evenimentul legislativ din 15.02.2013, precum și conflictele de legi

rezultate din intrarea în vigoare a NCPC. Pentru aceasta există o lege specială, care conține

norme tranzitorii speciale – este vorba îndeosebi despre art. 3 din Legea nr. 76/2012. Această 

din urmă  normă  este cea menită  să  reglementeze legea aplicabilă proceselor și executărilor

silite în curs la data intr ării în vigoare a Noului Cod de procedur ă civilă, iar nu dispozițiile

cuprinse în chiar cuprinsul acestuia, care au un câmp de acțiune temporală ulterior.

Pe de altă parte însă, interpretarea și aplicarea corectă a art. 3 și urm. din Legea nr. 76/2012

trebuie să pornească de la principiul diferit instituit în materia dreptului intertemporal de art.

* Materialul a fost pus la dispoziţie prin amabilitatea autorilor. Conţinutul acestuia excede celor discutate incadrul Conferinţelor organizate de INM.

Page 18: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 18/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 18

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

24 NCPC: Dispozițiile legii noi de procedur ă se aplică numai proceselor și executărilor silite

începute după intrarea acesteia în vigoare.

Scopul acestei norme generale de drept tranzitoriu – reluată în cuprinsul art. 3 din Legea nr.76/2012, normă special edictată pentru conflictele de legi rezultate din intrarea în vigoare a

 NCPC – este acela de a fixa legea aplicabilă  întregii proceduri, în funcție de data începerii

 procesului, respectiv de data începerii executării silite; în acest fel, normele de competență și

de procedur ă propriu-zisă sunt pe deplin previzibile pentru toți participanții la proces, care pot

estima, de la bun început, coordonatele esențiale înăuntrul cărora se va desf ășura procesul.

Legiuitorul valorizează  așadar cu precădere principiul certitudinii juridice, precum și

 principiul protejării încrederii legitime: partea care sesizează  instanța se poate încrede în

stabilitatea regulilor „jocului” pe care a înțeles să-l inițieze și poate estima, în linii mari,

fazele, durata și costurile procesului.

Din perspectiva acestei opțiuni legislative fundamentale trebuie privite și dispozițiile

tranzitorii și de punere în aplicare cuprinse în Legea nr. 76/2012. Ele nu fac altceva decât să 

confirme și să consolideze noua optică a legiuitorului, nefiind așadar admisibilă interpretarea

lor într-o „cheie“ contrar ă acesteia, tributar ă, mai degrabă, vechii reguli a aplicării imediate a

legii de procedur ă noi (cf. art. 725 alin. 1 C. pr. civ. 1865), întrucât această regulă a fost, în principiu, abandonată.

1. În situația în care executarea silită a început sub imperiul legii vechi, iar după intrarea în

vigoare a NCPC, se formulează  contestație la executare, ori alte proceduri judiciare în

legătur ă cu executarea silită, ce lege va fi aplicabilă acestora din urmă?

Controversa privitoare la această chestiune pornește de la formularea aparent eliptică a art. 3

alin. 1 din Legea nr. 76/2012. Referindu-se, în mod distinct, la „procesele” și la “executărilesilite” începute după intrarea în vigoare a NCPC, această normă pare a admite interpretarea

 potrivit căreia deși executarea silită  a început anterior datei de 15.02.2013, o contestație la

executare ori, spre exemplu, o cerere de întoarcere a executării silite, formulată după intrarea

în vigoare a NCPC, ar fi un „proces” nou, supus legii noi.

Această soluție nu poate fi însă primită. Așa cum am ar ătat, punctul central al noilor reguli de

drept intertemporal în materie procesual-civilă este fixarea regulilor de procedur ă aplicabile

 prin raportare la data începerii procesului. Legiuitorul ar fi putut, prin urmare, dispune că în

Page 19: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 19/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  19

măsura în care judecata a început sub imperiul legii vechi, și faza de executare silită  este

supusă aceleiași legi, indiferent de data începerii executării.

După  cum se știe însă, procesul civil este alcătuit din două  faze, judecata (cognitio) șiexecutarea silită  (executio), complementare, dar în același timp autonome. Judecata este o

condiție a executării silite, atunci când creditorul nu are titlu executoriu, dar, atunci când, din

rațiuni diverse, care privesc, în principal, degrevarea instanțelor judecătorești și întărirea

creditului, legea recunoaște calitatea de titluri executorii nu doar hotărârilor judecătorești, ci și

altor hotărâri sau înscrisuri (cf. 632 alin. 2, art. 635, art. 638 alin. 1 pct. 2 și 3 NCPC),

executarea silită constituie, practic, singura fază a procesului civil.

Ca urmare, stabilirea legii aplicabile se va face pentru fiecare fază a procesului civil în parte,

însă, odată stabilită, va guverna respectiva fază, în integralitatea sa. În cazul judecății, va fi

aplicabilă (exclusiv!) legea în vigoare la data înregistr ării cererii la instanță (cf. art. 192 alin. 2

 NCPC), ori, după caz, la data depunerii cererii la poștă, unități militare sau locuri de deținere

(art. 3 alin. 2 din Legea nr. 76/2012). În cazul executării silite, va fi aplicabilă  (exclusiv!)

legea în vigoare la data depunerii cererii de executare silită  la executorul judecătoresc,

concluzie care se impune, prin raportare la dispozițiile art. 622 alin. 2 NCPC, din care rezultă 

că executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare. Credem că art. 3 alin. 2din Legea nr. 76/2012 trebuie aplicat, pentru identitate de rațiune, și cererilor depuse la

executorul judecătoresc, chiar dacă  textul se refer ă  doar la ipoteza înregistr ării cererii la

instanță[1].

În măsura în care executarea silită a început sub imperiul legii vechi, aceasta va fi aplicabilă 

tuturor chestiunilor privitoare la acea executare silită, inclusiv - și aceasta este cea maiimportantă  precizare – tuturor procedurilor judiciare incidente, ocazionate de respectiva

executare silită, precum contestațiile la executare. Această  calificare, de incident apărut în

cursul executării silite, se întemeiază pe dispozițiile exprese ale art. 650 alin. 2 NCPC[2].

Prin intermediul cererilor formulate în faza executării silite, de regula, nu este dedus pentru

 prima oar ă judecății un conflict de drept substanțial, pentru a obține o rezolvare cu privire la

Page 20: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 20/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 20

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

fondul raporturilor juridice dintre păr ți și, eventual, constituirea unui titlu executoriu.

Dimpotrivă, aceste cereri se formulează cu privire la o executare silită deja începută și au ca

obiect verificarea regularității executării silite sau a actelor de executare, precum și

soluționarea altor situații litigioase în legătur ă cu executarea silită în curs.

În cazul contestației la executare, de ex., se discută regularitatea executării silite ori a actelor

de executare raportate la legea în vigoare la data pornirii executării silite ori, după caz, la data

săvâr șirii actului de executare silită. Ori, care este legea aplicabilă, potrivit art. 3 alin. 1 din

Legea nr. 76/2012? Legea veche sau legea nouă?

Executarea silită este un proces de sine stătător, cu incidente procedurale, căi de atac etc. În

raport de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012, legea veche este incidentă, în ansamblul

său, asupra tuturor actelor de procedur ă, incidentelor și căilor de atac aferente procedurii de

executare silită.

 Nu trebuie confundate dispozițiile generale ale art. 3 alin. 1 cu cele ale art. 3 alin. 2, care se

refer ă  la o chestiune particular ă: determinarea legii aplicabile procesului civil în ipoteza

înregistr ării (nu comunicării) unei cereri introductive de instanță după 15 februarie 2013.

Or, prin „proces”, în sensul art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, se înțelege un proces de fond,

ori cel puțin de sine stătător, iar nu o procedur ă judiciar ă în legătur ă cu executarea silită.

Chiar şi în situaţia în care contestaţia la executare reprezintă  un proces de sine stătător,

respectiv în situaţia în care aceasta este formulată de un ter ţ care invocă un drept real asupra

 bunului sau bunurilor urmărite, problema legii aplicabile trebuie rezolvată în mod asemănător.

Deşi în aceste cazuri avem de a face cu o veritabilă  judecată  în fond, ceea ce trebuie să 

 primeze în analiza legii aplicabile este natura incidentală a acestei cereri faţă de executarea

silită şi intenţia legiuitorului de a evita aplicarea dispoziţiilor vechiului şi noului cod în una şi

aceeaşi procedur ă[3].

Ca urmare, din perspectiva dreptului intertemporal și a intenției legiuitorului, de a permite

stabilirea certă (am spune chiar, facilă, imediată) a legii aplicabile întregii faze a procesului

civil (în cazul de față, întregii executări silite), cererile formulate în legătur ă cu o executare

silită în curs constituie incidente procedurale, care păstrează un anumit caracter „accesoriu”

Page 21: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 21/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  21

sau numai ,,incidental” față  de executarea silită  și care trebuie supuse aceleiași legi ca și

executarea silită însăși.

Concluzia de mai sus nu este schimbată  cu nimic de împrejurarea că  acestor procedurispeciale din faza executării silite li se aplică  în mod corespunzător regulile de procedur ă 

 prevăzute pentru judecata în primă  instanță. Această  soluție impusă  de rațiuni de tehnică 

legislativă nu justifică soluția consider ării unei contestații la executare ca fiind un proces nou,

în sensul art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, f ăr ă a ține seama că ea intervine în legătur ă cu o

executare silită, așadar, că este un remediu judiciar specific celei de-a doua faze a procesului

civil.

Mai mult, soluția aplicării legii vechi trebuie generalizată pentru toate cererile formulate în

cadrul și în legătur ă cu o executare silită, chiar dacă în legătur ă cu aceste cereri se constituie

un dosar nou după  intrarea în vigoare a NCPC. Chiar dacă  sistemul informatic ECRIS ar

considera dosarul ca fiind unul formulat potrivit NCPC, prin raportare la criteriul – ușor

verificabil de către un sistem informatic - al datei înregistr ării, judecătorul cauzei este,

desigur, singurul în drept și în măsur ă  să determine legea aplicabilă în mod real respectivei

cereri. Cu alte cuvinte, nu trebuie confundate noțiunile de „proces”, respectiv de „executare

silită”, cu aceea de „dosar”.

 Nu insistăm asupra cererilor de încuviințare a executării silite, dată fiind recenta contribuție

 pertinentă a domnului Bogdan Dumitrache cu privire la această chestiune[4], la care achiesăm

în totalitate. Menționăm că, în ce ne privește, și o cerere de întoarcere a executării silite, fiind

o consecință a desființării titlului executoriu, ori a anulării actelor de executare nelegale, după 

ce executarea silită  a avut loc, trebuie privită  tot ca un incident în legătur ă  cu faxa de

executare.

Mai precizăm că, în ce ne privește, consider ăm că dacă legiuitorul ar fi vrut să  supună  legii

noi procedurile judiciare ivite în legătur ă cu o executare silită  inițiată anterior ar fi prevăzut

expres această soluție, ceea ce însă nu a f ăcut. Dimpotrivă, prin referirea la executarea silită,

legiuitorul a înțeles să înglobeze în această sintagmă și procedurile judiciare incidente acestei

faze a procesului civil, chiar dacă  această  chestiune, fiind considerată  evidentă, este doar

subînțeleasă.

Page 22: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 22/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 22

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

Opinia contrar ă ar conduce de altfel la dificultăți practice insurmontabile și ar prezenta riscul

creării unei legi ter țe, prin combinarea elementelor prevăzute de legea veche, respectiv de

legea nouă, dând naștere unei practici judiciare neunitare și imprevizibile.

Este adevărat că, teoretic, este posibilă  și aplicarea unei lex tertia, dar pentru aceasta este

nevoie de o dispoziție expresă care să arate nu numai obiectul, ci și conținutul acesteia. Or, în

condițiile în care principiul este acela al aplicării unei singure legi, trebuie admis că  ea

guvernează în întregime toată faza procesuală respectivă, ca proces execuțional.

În concluzie, pentru toate executările începute anterior intr ării intr ării în vigoare a noului cod,

legea veche va guverna atât regulile după care se va stabili legalitatea sau nelegalitatea actelor

de executare contestate, cât şi regulile de procedur ă: competenţa instanţei, calitatea părtilor,

forma cererii de chemare în judecată, înregistrarea acesteia la instanţă  (nu se vor aplica

dispoziţiile art. 200 si 201 NCPC), regulile privind suspendarea judecăţii[5] (inclusiv modul

de calcul al cauţiunii), forma hotărârii judecătoreşti şi căile de atac susceptibile de a fi

exercitate.

2. Într-un proces început sub imperiul legii vechi, administrarea probelor va fi supusă 

dispozițiilor Noului Cod de procedur ă civilă?

Această  interogație a fost ocazionată  de dispozițiile art. 26 NCPC. Potrivit acestui text de

lege:

(1) Legea care guvernează  condițiile de admisibilitate și puterea doveditoare a probelor

 preconstituite și a prezumțiilor legale este cea în vigoare la data producerii ori, după  caz, a

săvâr șirii faptelor juridice care fac obiectul probațiunii.

(2) Administrarea probelor se face potrivit legii în vigoare la data administr ării lor.

Cu privire la art. 26 alin. 2 NCPC s-a spus că ar constitui o derogare de la regulile instituite de

art. 24 și art. 25 alin. 1 NCPC. Astfel, chiar dacă procesului i se aplică legea în vigoare la data

începerii sale, în măsura în care pe parcurs se modifică procedura de administrare a probelor,

ar fi aplicabilă legea nouă. Mai mult, soluția a fost avansată chiar pentru procesele în curs la

data intr ării în vigoare a NCPC, afirmându-se că  administrarea probelor s-ar face potrivit

 Noului Cod[6].

Page 23: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 23/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  23

 

Pentru a desluși această  chestiune, facem în primul rând trimitere la cele expuse mai sus

 privind corelația dintre normele generale de drept tranzitoriu cuprinse în NCPC, destinate aguverna conflicte de legi viitoare, și normele speciale de drept tranzitoriu cuprinse în Legea

nr. 76/2012, care se refer ă, în mod specific, la conflictele de legi ocazionate de intrarea în

vigoare a Noului Cod.

De vreme ce acestea din urmă sunt norme speciale, urmează a fi singurele aplicabile, atunci

când căutăm r ăspuns la întrebarea ce lege aplicăm unui proces civil în curs la data intr ării în

vigoare a NCPC.

Ca urmare, dispozițiile art. 26 alin. 2 NCPC nu sunt aplicabile. Textul de lege relevant este,

din nou, art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, potrivit căruia toate procesele începute sub

imperiul legii vechi r ămân supuse în întregime legii vechi, așadar inclusiv sub aspectul

administr ării probelor, cu privire la care Legea nr. 76/2012 nu instituie nicio derogare, în

sensul aplicării imediate a legii noi.

3. Dispozițiile art. 7 din Legea nr. 76/2012 se aplică și proceselor începute sub imperiul legii

vechi, ori numai proceselor începute după intrarea în vigoare a NCPC?[7] 

Dintru început trebuie observat că Titlul al II-lea din Legea nr. 76/2012 conține 2 capitole:

Capitolul I, intitulat “Dispoziții tranzitorii”, respectiv capitolul al II-lea, intitulat „Dispoziții

de punere în aplicare”. Amplasarea normelor juridice într-un capitol sau altul nu este una

întâmplătoare și, ca atare, nu poate fi nesocotită atunci când se pune problema interpretării lor.

Ori, art. 7 nu este o normă tranzitorie și nu reglementează o problemă de drept intertemporal,

ci are ca scop punerea de acord a legislației speciale, edictate sub imperiul vechiului Cod, cu

normele NCPC în materia căilor de atac și a competenței de soluționare a acestora.

Până  la data intr ării în vigoare a NCPC, numeroase legi speciale prevedeau că  hotărârea

 primei instanțe este definitivă, ori este supusă (numai) recursului, ori, după caz, conțineau alte

expresii similare. În această  ipoteză, recursul ar fi fost de competența instanței ierarhic

Page 24: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 24/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 24

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

superioare (cf. art. 2 pct. 3 și art. 3 pct. 3 C. pr. civ. 1865), iar hotărârea recurată ar fi fost

supusă controlului în fapt și în drept al instanței de recurs, conform art. 3041 C. pr. civ. 1865.

 Noul Cod de procedur ă civilă generalizează apelul, acesta fiind, de regulă, deschis împotrivahotărârii primei instanțe. Apelul este devolutiv, întrucât provoacă  o nouă  judecată  asupra

fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept, fiind posibilă  refacerea sau

completarea probatoriului (art. 476 și art. 479 NCPC). Apelul îndreptat împotriva hotărârilor

 pronunțate de judecătorii și tribunale în primă  instanță  se judecă  de instanța ierarhic

superioar ă acestora (art. 95 pct. 2 și art. 96 pct. 2 NCPC).

Recursul, în schimb, are caracterul unei căi extraordinare de atac, limitată  la motivele de

casare prevăzute de lege, prin care se pot invoca numai motive de nelegalitate. Cu pu ține

excepții, care privesc cu precădere situațiile în care instanțele pronunță hotărâri asupra unor

chestiuni de ordin procedural, recursul nu poate fi formulat împotriva hotărârilor primei

instanțe, ci doar împotriva deciziilor pronunțate de instanța de apel[8].

Ca urmare, recursul nu mai are funcția unui substitut al apelului. În această ordine de idei, o

reglementare similar ă  fostului art. 3041 C. pr. civ. 1865 nu se mai regăsește în Noul Cod,

fiind realizată (într-un final) o diferențiere reală între apel și recurs. Pe de altă parte, exercițiul

dreptului la recurs este limitat în mod semnificativ, fiind numeroase categoriile de hotărâri

 pronunțate în apel, nesupuse recursului (cf. art. 483 alin. 2 NCPC și art. XVIII alin. 2 din

Legea nr. 2/2013).

Așadar, normele cuprinse în legi legi speciale, care prevedeau că  hotărârea primei instanțe

este supusă  (numai) recursului, erau incompatibile cu reglementarea căilor de atac de

reformare și a competenței de soluționare a acestora, cuprinsă  în Noul Cod. Se impunea

așadar ca toate aceste norme să fie modificate. O modificare punctuală, a fiecărui text în parte,

ar fi prezentat riscul omisiunii unor norme. De aceea, legiuitorul a optat pentru un text de

 principiu, al cărui scop este modificarea tuturor normelor din legile speciale, în sensul că pe

viitor, hotărârile pronunțate în procesele la care aceste legi speciale se refer ă vor fi supuse

numai apelului la instanța ierarhic superioar ă.

Page 25: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 25/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  25

Se păstrează așadar scopul urmărit de legiuitor la data adoptării respectivelor norme, respectiv

scurtarea ciclului procesual, împotriva hotărârilor pronunțate în respectivele materii fiind

deschisă o singur ă cale de atac de reformare. Cum este și firesc, această cale de atac este însă 

apelul, care permite deopotrivă  verificarea temeiniciei și/sau a legalității hotărârii primei

instanțe.

Desigur, compatibilizarea legilor speciale cu dispozițiile Noului Cod de procedur ă civilă este

necesar ă doar în măsura în care acesta din urmă este aplicabil. Ca urmare, forma modificată a

normelor cuprinse în legi speciale este aplicabilă  doar în privința proceselor începute după 

intrarea în vigoare a Noului Cod, singurele cărora acesta li se aplică  (art. 3 din Legea nr.

76/2012). De vreme ce în privința proceselor începute anterior datei de 15.02.2013, legea

veche r ămâne singura aplicabilă, se impune în mod logic și necesar concluzia că  în privința

acestor procese, normele cuprinse în legi speciale se aplică în continuare în forma în vigoare

 până la data intr ării în vigoare a NCPC, dacă Legea nr. 76/2012 nu prevede în mod expres altă 

soluție.

Or, este adevărat că art. 7 alin. 1 folosește sintagma „de la data intr ării în vigoare a Codului de

 procedur ă civilă”, însă aceasta, doar pentru a marca momentul de la care normele speciale vor

fi modificate, în sensul ar ătat în cuprinsul art. 7 alin. 1 și 2, iar nu pentru a deroga de ladispozițiile art. 3 din lege.

Așadar, ratione temporis, dispozițiile art. 7 nu se vor aplica proceselor în curs, ci numai

 proceselor pornite potrivit NCPC, i.e. în condițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012.

După cum am ar ătat deja, art. 7 nu este o normă de drept tranzitoriu și nu rezolvă o problemă 

de drept intertemporal, această chestiune fiind lăsată integral pe seama art. 3. Art. 7 constituie

o normă modificatoare (și de coordonare cu dispozițiile legii noi de procedur ă), al cărei scopeste exclusiv acela de a armoniza legislația specială  cu prevederile NCPC. Evident, forma

modificată a legii speciale va fi aplicabilă doar în măsura în care respectivului proces îi sunt

aplicabile prevederile Noului Cod; în caz contrar, r ămâne aplicabilă  legea veche. Această 

soluție este valabilă  în privința tuturor modificărilor aduse legilor speciale prin Legea nr.

76/2012[9]. 

În schimb, dacă  art. 7 nu este incident ratione materiæ, se aplică  în continuare dispozițiile

speciale privitoare la regimul anumitor căi de atac. Astfel, dacă, spre exemplu, tribunalul a

Page 26: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 26/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 26

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

fost învestit sub imperiul legii vechi cu o contestație formulată potrivit art. 26 din Legea nr.

10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 –

22 decembrie 1989, hotărârea pronunțată, chiar după intrarea în vigoare a NCPC, va fi supusă 

recursului la curtea de apel, conform art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri

 pentru accelerarea soluționării proceselor, iar nu apelului.

 ________________________________________

[1] În opinia pe care o susținem, dacă creditorul a expediat cererea de executare silită prin scrisoare

recomandată, depusă la oficiul poștal la 13.02.2013, executarea silită va fi guvernată de legea veche,

chiar dacă înregistrarea cererii la executorul judecătoresc și constituirea dosarului de executare au loc

cu începere de la 15.02.2013.

[2] Potrivit art. 650 alin. 2 NCPC, instanța de executare soluționează  cererile de încuviințare a

executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării

silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

[3] S. Zilberstein, V. M. Ciobanu, Tratat de executare silita, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001, p. 264

[4] A se vedea B. Dumitrache, „Cereri de încuviinţ are a executării silite depuse la 15 februarie 2013 la

 judecătoria… care anume?”, disponibil pe www.juridice.ro .

[5] Inclusiv dispozitiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 trebuie interpretate în acest sens. Ele au în

vedere numai cereri de suspendare initiate in cadrul unor contestatii la executare formulate in legatura

cu executari silite incepute ulterior intrarii in vigoare a NCPC. Pentru celelalte, competenta speciala

conferita presedintelui instantei se mentine.

[6] În acest sens, G. Viorel, L. A. Viorel, „Noul Cod de procedur ă civilă. Fundamentele. Art. 1–248.

Comentarii și explicații”, Ed. C. H. Beck, București, 2012, pp. 100–101; A.P. Dimitriu, în „Noul Cod de

procedur ă civilă. Note. Corelaţ ii. Explicaţ ii”, Ed. C. H. Beck, București, 2012, pp. 25–26; de asemenea,

G. Viorel, L.A . Viorel, „În sfâr șit…NCPC”, disponibil pe www.juridice.ro  , unde se face următoareaafirmație: „Totuşi, nu putem vorbi despre o veritabilă  „resetare” a întregii proceduri civile, cel puţ in

pentru faptul că noile dispoziţ ii procedurale vor fi cercetate permanent prin prisma vechii orânduiri, fie

printr-o analiză  comparativă, fie prin coexistenţ a ambelor legi de procedur ă civilă  în cazul proceselor

 începute sub legea vechea (C. proc. civ.) şi care nu au ajuns încă la etapa administr ării probelor până 

la data de 15 februarie.”

[7] Această  controversă s-a ivit, deocamdată, în dezbaterile colectivelor unor instanțe cu atribuții de

control judiciar, organizate cu privire la intrarea în vigoare a Noului Cod de procedur ă civilă.

Page 27: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 27/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  27

[8] În contextul discuției de față nu avem în vedere ipoteza cu caracter de excepție prevăzută de art.

459 alin. 2 NCPC.

[9] De altfel, tot la data intr ării în vigoare a Noului Cod de procedur ă  civilă, C. pr. civ. 1865 a fost

abrogat expres (art. 83 lit. a) din Legea nr. 76/2012), ceea ce nu exclude aplicarea în continuare a

dispozițiilor sale, în privința proceselor și executărilor silite începute la data când Codul era încă  în

vigoare. Mutatis mutandis, același raționament se aplică și în privința normelor modificatoare.

Page 28: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 28/411

Page 29: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 29/411

 

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  29

Principiile fundamentale şi aplicarea în timp a noului Cod de procedură civilă.

Acţiunea civilă.Participanţii la procesul civil1.- Prof. univ. Gabriel BOROI 

 Prelegere sus ţ inut ă de dl. Prof. univ. dr. Gabriel BOROI

1.  Introducere

Modificările aduse de noul Cod de procedur ă civilă nu sunt brutale privind sistemul

 procesual civil actual, instituţiile fundamentale păstrându-se, iar în cazul unora aducându-se

doar unele precizări, completări.

O diferenţă aparent de substanţă priveşte introducerea în noul Cod de procedur ă civilă 

a etapei cercet ării judecătore şti în procesul civil (însă doar la judecata în primă instanţă), dar

aceasta echivalează, în fapt, cu etapele actual premergătoare fazei finale a dezbaterilor.

De asemenea, ca noutate, există  posibilitatea ca păr ţile, în baza disponibilităţiiacestora, să solicite eliminarea dezbaterilor în  şedin ţă publică.

O altă modificare faţă de CPC 1865 priveşte sistemul căilor de atac, în noul Cod de

 procedur ă  civilă  apelul fiind calea obişnuită  de atac, renunţându-se astfel la “hibridul”

 prevăzut la art. 304¹ CPC 1865, recursul nefiind de ordine constituţională  la noi şi nici

 justificat în toate litigiile de pe rolul instanţelor. Prin urmare, conform noului Cod de

 procedur ă civilă, vom avea judecată în primă instanţă, în apel şi, doar în unele cazuri, judecată 

în recurs.S-a discutat şi despre procedura specială a judecăţii în primă  instanţă  a cererilor cu

valoare redusă, procedur ă, ca regulă, scrisă, mai rapidă, vizând cereri de până la 10.000 lei,

1  Trimiterile din cuprinsul materialului la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă  civilă  au în vedere varianta

Codului anterioar ă  republicării în Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012, variantă  în vigoare la data susţinerii

 prelegerii.

Pentru uşurinţa consultării materialului, corespondentul fiecărui articol în forma republicată  a Codului de procedur ă civilă urmează a fi indicat într-o notă de subsol.

Page 30: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 30/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 30

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

menită să uşureze munca judecătorilor. De asemenea, a fost amintită procedura ordonanţei de

 plată, a cărei reglementare se inspir ă din dreptul Uniunii Europene.

O altă instituţie nouă este cea a contesta ţ iei la tergiversarea solu ţ ionării procesului.

2.  Principiile fundamentale ale procesului civil

Articolul 5 alin. (3) NCPC stabileşte o ierarhie a izvoarelor de drept   : „ În cazul în

care o pricină nu poate fi solu ţ ionat ă nici în baza legii, nici a uzan ţ elor, iar în lipsa acestora

din urmă  nici în baza dispozi ţ iilor legale privitoare la situa ţ ii asemănătoare, ea va trebui

 judecat ă  în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstan ţ ele

acesteia  şi  ţ inând seama de cerin ţ ele echit ăţ ii”. Ierarhia este: un text de lege, uzanţele,

analogia legii şi, ca ultimă  alternativă  subsidiar ă, principiile generale ale dreptului, acestea

stând la baza reglementării procesului civil. Referitor la acestea din urmă  s-a menţionat că 

reglementarea în Titlul preliminar al Noului Cod a principiilor generale după  care se

desf ăşoar ă  procesul civil este cu atât mai importantă  cu cât, în reglementarea anterioar ă,

tehnica legislativă  în privinţa principiilor lăsa de dorit, context în care exista tendinţa de a

extrage principii din câteva texte de lege care, de regulă, reglementau situaţii cu totul

 particulare.Principiile generale ale dreptului sunt enumerate în noul Cod de procedur ă  civilă,

 primul dintre acestea fiind dreptul la un proces echitabil (art. 6 NCPC), preluat din Convenţia

europeană  a drepturilor omului. Textul vorbeşte însă  de necesitatea termenului optim  şi

 previzibil   care înseamnă  mai mult decât simplul termen rezonabil. În acest context trebuie

citită şi dispoziţia Noului Cod care obligă judecătorul să fixeze termenul în care urmează a fi

finalizată etapa cercetării procesului (asupra căruia poate reveni), respectiv tocmai pentru a

asigura respectarea principiului termenului optim şi previzibil.Au fost semnalate toate principiile, insistându-se pe cele relevante din punctul de

vedere al modificărilor ori completărilor aduse.

Articolul 9 NCPC prevede dreptul de dispozi ţ ie al păr  ţ ilor   sau principiul

disponibilităţii păr ţilor, alineatul al doilea precizând expres că obiectul şi limitele procesului

sunt stabilite cererile şi apăr ările păr ţilor, putând exista şi dispoziţii speciale care să deroge de

la regula generală.

A fost semnalat art. 12 NCPC cu menţiunea marginală „Buna-credin ţă”, alineatul (1)

fiind preluat din reglementarea CPC 1865 [art. 723 alin. (3)]. El aduce însă un element de

Page 31: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 31/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  31

noutate, întrucât până  acum se vorbea de exercitarea cu bună-credinţă  doar a drepturilor

subiective civile sau a celor procesuale, noul Cod de procedur ă civilă introducând necesitatea

exercitării cu bună-credinţă  şi a obligaţiilor civile, cu posibilitatea plăţii de despăgubiri pe

teren delictual în cazul încălcării acestora.

Articolul 13 prevede dreptul la apărare, alin. (2) teza a II-a constituind element de

noutate prin obligativitatea reprezent ării păr  ţ ilor în recurs, inclusiv în privinţa cererii de

recurs, cu motivarea acesteia („ păr  ţ ile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate

 sau, după caz, asistate în condi ţ iile legii. În recurs, cererile  şi concluziile păr  ţ ilor nu pot fi

 formulate  şi sus ţ inute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excep ţ ia situa ţ iei

în care partea sau mandatarul acesteia, so ţ  ori rud ă până la gradul al doilea inclusiv, este

licen ţ iat ă în drept ”). Soluţia apare ca firească având în vedere faptul că în recurs se discută exclusiv aspecte de legalitate, chiar dacă pot fi anticipate eventuale probleme de asigurare a

asistenţei juridice şi în acest context poate ridica o problemă  determinarea instanţei

competente să  se pronunţe cu privire la această  asistenţă  obligatorie. Referitor la asistenţa

 juridică  obligatorie, ar fi fost poate de dorit ca aceasta să  fie prevăzută  pentru judecata în

 primă instanţă, ca moment al procesului în care „se confecţionează” dosarul.

Articolul 14 NCPC – contradictorialitatea  nu aduce modificări semnificative.

Alineatul (3) („ P ăr  ţ ile au obliga ţ ia de a expune situa ţ ia de fapt la care se refer ă preten ţ iile  şiapăr ările lor în mod corect  şi complet, f ăr ă  a denatura sau omite faptele care le sunt

cunoscute. P ăr  ţ ile au obliga ţ ia de a expune un punct de vedere propriu fa ţă de afirma ţ iile

 păr  ţ ii adverse cu privire la împrejur ări de fapt relevante în cauză”) stabileşte obligaţii, dar nu

şi sancţiuni în situaţia prezentată. Eventuala sancţiune va veni în planul soluţiei care urmează 

a fi pronunţată.

Articolul 15 –  principiul oralit ăţ ii dezbaterilor   prevede şi excepţiile de la regulă,

 prima vizând dispoziţia legii iar cea de a doua referindu-se la posibilitatea derogării de laregulă  la cererea păr ţilor, judecata efectuându-se doar pe baza actelor depuse la dosar,

eliminându-se astfel etapa dezbaterilor în fond.

 Principiul continuit ăţ ii  r ămâne reglementat, dar cu o nouă  conotaţie, anticipată  de

 practica judiciar ă, astfel încât, conform art. 19 NCPC, judecătorul nu poate fi înlocuit pe

durata procesului decât pentru motive temeinice, în condiţiile legii. Soluţia a urmărit şi

reducerea intervenţiei preşedintelui instanţei în soluţionarea dosarului, în virtutea atribuţiilor

de acest tip pe care Codul anterior i le recunoştea, ele urmând a fi preluate de completul

căruia dosarul i-a fost repartizat aleatoriu.

Page 32: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 32/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 32

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

Articolul 21 alin. (2) NCPC aduce o schimbare în cadrul instituţiei încercării

împăcării păr  ţ ilor   în sarcina judecătorului, aceasta fiind posibilă  acum pe tot parcursul

 judecăţii, iar nu doar în primă instanţă ori doar în faţa judecătoriilor.

Articolul 22 alin. (2) NCPC – privitor la rolul activ al judecătorului  nu aduce

modificări fundamentale, acesta având, în continuare, posibilitatea de a cere păr ţilor să 

 prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejur ări de fapt

sau de drept, chiar dacă  nu sunt menţionate în cerere sau întâmpinare, să  dispună 

administrarea probelor pe care le consider ă necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege,

chiar dacă păr ţile se împotrivesc. Alineatul al treilea stabileşte posibilitatea judecătorului de a

dispune introducerea în cauză  a altor persoane, în condiţiile legii, modificare aparent de

substanţă, înainte de această  reglementare vorbindu-se, cel mult, de punerea în discuţia păr ţilor a introducerii în cauză  a unei ter ţe persoane. Instituţia este în strânsă  legătur ă  cu

introducerea for ţată prevăzută de art. 77 şi urm. NCPC2, în cazurile expres prevăzute de lege

şi în procedura necontencioasă unde nu se urmăreşte stabilirea unei situaţii potrivnice, întrucât

nu există pârât, prin urmare intervenţia este chiar justificată. Într-una din variantele de lucru

ale Noului Cod de procedur ă  civilă  exista prevăzută  pentru judecător posibilitatea de

introduce în cauză, din oficiu, o ter ţă persoană şi în materie contencioasă. Ulterior, redactorii

Codului au revenit asupra acestei soluţii, alin. (2) al art. 77 NCPC3

 prevăzând în prezent că,„atunci când raportul juridic dedus judecăţ ii o impune, judecătorul va pune în discu ţ ia

 păr  ţ ilor necesitatea introducerii în cauză  a altor persoane.  Dacă  niciuna dintre păr  ţ i nu

 solicit ă  introducerea în cauză  a ter  ţ ului, iar judecătorul apreciază  că  pricina nu poate fi

 solu ţ ionat ă  f ăr ă participarea ter  ţ ului, va respinge cererea, f ăr ă  a se pronun ţ a pe fond”. În

acest context, a fost dat exemplul unei acţiuni în nulitatea absolută a unui contract, introdusă 

de un ter ţ  şi care trebuie introdusă  împotriva tuturor păr ţilor contractante. Au existat în

 practică  situaţii în care o astfel de acţiune a fost introdusă  doar împotriva unei păr ţicontractante, de regulă  a debitorului reclamantului din acţiunea în anulare. Într-o asemenea

ipoteză, calitatea procesuală  pasivă  trebuie să  revină  tuturor păr ţilor contractante, întrucât

nulitatea absolută produce efecte erga omnes, contractul neputând fi valabil pentru o parte şi

anulat pentru alta. În acest context, dacă acţiunea în anulare este introdusă numai împotriva

uneia din păr ţile contractului, de exemplu, împotriva vânzătorului, prin mecanismul

2  Art. 79 şi urm., în forma Noului Cod de procedur ă  civilă, republicată  în M. Of. nr. 545/3.08.2012 (în

continuare, NCPC republicat ).3 Art. 78 alin. (2) NCPC republicat.

Page 33: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 33/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  33

modificării cererii, posibilă  în condiţiile legii, urmează a se solicita introducerea în cauză  a

cocontractantului; în caz contrar, judecătorul va respinge cererea, f ăr ă a se pronunţa pe fond,

în funcţie de excepţia invocată în cauză, în exemplul dat, excepţia lipsei calităţii procesuale

 pasive. În consecinţă, pe fond hotărârea nu va avea autoritate de lucru judecat. În contextul

acestui exemplu, singurul mecanism la îndemână  pentru introducerea cocontractantului în

 proces în calitate de pârât este modificarea cererii de chemare în judecată, nu şi intervenţia

accesorie, întrucât intervenientul accesoriu nu devine pârât; mecanismul intervenţiei

 principale este, de asemenea, inaplicabil ipotezei în discuţie, întrucât intervenientul trebuie să 

 pretindă pentru sine dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta.

O altă  întrebare a vizat concilierea dispoziţiilor art. 199 alin. (3) NCPC4, respectiv

modificarea cererii de chemare în judecată  f ăcută  peste termenul de judecată, această modificare putând interveni doar cu acordul expres al tuturor păr ţilor, cu cele ale art. 77

 NCPC5. Situaţia de fapt vizată este cea în care nu există acordul păr ţilor pentru modificarea

 peste termen a cererii de chemare în judecată, pe de o parte, dar instanţa, pe de altă parte,

 pune în discuţia păr ţilor introducerea în cauză  a ter ţului. S-a subliniat că, în soluţionarea

acestei probleme trebuie plecat de la intenţia avută  în vedere de legiuitor la edictarea

dispoziţiilor art. 199 alin. (3), respectiv a de evita prelungirea nejustificată a judecăţii. Astfel,

ne aflăm la momentul de început al cercetării judecătoreşti, la primul termen de judecată  lacare la care păr ţile sunt legal citate, când păr ţilor le-au fost comunicate cererea de chemare în

 judecată, respectiv întâmpinarea. Faptul că reclamantul nu a indicat în cererea de chemare în

 judecată toţi pârâţii este expresia, la acest moment al procesului, a unei culpe procesuale, cu

toate consecinţele care decurg de aici pentru reclamant, inclusiv cât priveşte cheltuielile

 judiciare, şi care culpă  nu poate fi remediată  prin mecanismul modificării cererii decât în

condiţiile art. 199 NCPC, respectiv condiţionat de acordul expres al tuturor păr ţilor.

În acelaşi context, a fost pusă  în discuţie ipoteza unei cereri de partaj care nu a fostintrodusă împotriva tuturor coindivizarilor. Se poate vorbi, în acest caz excepţia lipsei calităţii

 procesuale pasive sau de cea a lipsei coparticipării pasive? Referitor la problema pusă  în

discuţie, s-a ar ătat că, deşi coparticiparea pasivă apare în acest caz ca fiind obligatorie, potrivit

legii, efectul este identic cu cel din exemplul referitor la acţiunea în anularea contractului.

Ceea ce se urmăreşte, în ambele cazuri, este restabilirea identităţii dintre păr ţile raportului

 juridic, pe de o parte, şi păr ţile raportului de drept procesual, pe de altă  parte; finalmente,

4

 Art. 204 alin. (3) NCPC republicat.5 Art. 78 NCPC republicat.

Page 34: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 34/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 34

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

chiar dacă  problema lipsei coparticipării procesuale pasive poate fi validată, efectul se

manifestă tot în lipsa calităţii procesuale pasive.

Alineatele (4) şi (5) ale art. 22 privind rolul activ al judecătorului aduc mici

modificări. Alineatul (4) dispune că  „ judecătorul d ă  sau restabile şte calificarea juridică  a

actelor  şi faptelor deduse judecăţ ii, chiar dacă păr  ţ ile le-au dat o alt ă denumire. În acest caz,

 judecătorul este obligat să  pună  în discu ţ ia păr  ţ ilor calificarea juridică  exact ă”. Textul se

refer ă în mod expres la „denumirea”, eventual eronată, dată de păr ţi. Alineatul (5) dispune,

 prin excepţie, că  judecătorul nu poate schimba denumirea sau – adaugă  textul – temeiul

 juridic în cazul în care păr  ţ ile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit

legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică  şi motivele de drept asupra cărora au în ţ eles

 să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora.Întrebarea care se pune în acest context este dacă alin. (5), prin referirea pe care o face şi la

temeiul juridic, şi nu doar la denumirea dată de parte, îl autoriză pe judecător să schimbe unul

din elementele cererii de chemare în judecată, şi anume cauza? Interpretat  per a contrario,

alin. (5) permite judecătorului, ca, în lipsa acordului expres al păr ţilor, să  schimbe temeiul

 juridic. Ce se înţelege prin temei juridic? S-au dat ca exemplu în acest sens situaţii practice în

care, spre pildă, reclamantul solicită obligarea pârâtului la despăgubiri pe tărâmul r ăspunderii

civile delictuale, deşi între păr ţi există  un contract încheiat. Poate instanţa acordadespăgubirile pretinse pe temeiul însă al r ăspunderii contractuale? Sau poate admite cererea

de despăgubiri pe temeiul r ăspunderii civile delictuale, dar pentru o altă formă de r ăspundere

delictuală  decât cea invocată  de reclamant? Sau – pentru a aduce în discuţie aspecte

controversate din cazuistica instanţei supreme – poate instanţa pronunţa nulitatea pe un alt

temei decât cel solicitat de reclamant, chiar pus în discuţia păr ţilor? În această  situaţie, s-a

apreciat că, f ăr ă a avea pretenţia de a oferi un r ăspuns tranşant într-un sens sau altul, trebuie

cercetată cauza reală de nulitate; cu alte cuvinte, în funcţie de motivarea în fapt a cererii dechemare în judecată, dacă fundamentul pretenţiei nu este redat în mod corect sau, eventual,

este redat prin indicarea unui text de lege care ar conduce la o altă cauză de nulitate, instanţa,

f ăcând aplicarea dispoziţiilor alin. (5), poate decela fundamentul corect, concordant cu

dezvoltarea împrejur ărilor de fapt învederate în cererea de chemare în judecată; de altfel, prin

noţiunea de „cauză” trebuie înţelese deopotrivă temeiul de fapt şi cel de drept, şi nu doar cel

 juridic. În cele din urmă, soluţia legislativă  nu este una nouă; ea corespunde practicii

majoritare a instanţelor sub imperiul Codului de procedur ă civilă de la 1865.

Page 35: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 35/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  35

3.  Aplicarea legii de procedură civilă 

Privitor la aplicarea în timp a legii procesual civile, a fost semnalat curajul comisiei

de elaborare a Noului Cod care, dând eficienţă principiului previzibilităţii procesului, a optat pentru soluţia ca procesului, în întregul său, să îi fie aplicabile dispoziţiile legii în vigoare la

momentul pornirii acestuia, respectiv la data înregistr ării cererii de chemare în judecată.

Astfel, art. 24 NCPC priveşte legea aplicabilă în cazul proceselor noi: „dispozi ţ iile legii noi de

 procedur ă se aplică numai proceselor şi execut ărilor silite începute după intrarea acesteia în

vigoare” iar conform art. 25 NCPC procesele în curs de judecat ă  şi execut ările silite începute

 sub legea veche r ămân supuse legii sub care au început . Articolul 27 NCPC dispune că 

„hot ărârile r ămân supuse căilor de atac, motivelor  şi termenelor prevă zute de legea sub carea început procesul”. Aceasta constituie o modificare major ă faţă de norma tranzitorie înscrisă 

în Codul de procedur ă civilă în 1948 şi care consacra soluţia potrivit căreia calea de atac este

guvernată de legea în vigoare la momentul pronunţării hotărârii.

Din punct de vedere organizatoric, soluţia consacrată de noile norme tranzitorii se va

traduce fie prin constituirea de completuri noi care vor judeca în conformitate cu dispozi ţiile

 Noului Cod de procedur ă  civilă, fie, în ipoteza completurilor anterior constituite care vor

 primi dosare înregistrate după intrarea în vigoare a Noului Cod de procedur ă civilă, în cauzele

care vor fi soluţionate potrivit Codului de procedur ă  civilă de la 1865 şi cauze care se vor

soluţiona conform Noului Cod de procedur ă  civilă. Vor exista suficiente situaţii care vor

impune aplicarea, în continuare, a dispoziţiilor Codului de procedur ă civilă anterior, şi avem

în vedere aici, în primul rând, ipoteza rejudecării după  casarea cu trimitere, caz în care va

trebui avută în vedere legea aplicabilă la momentul înregistr ării cererii de chemare în judecată 

în primul ciclu procesual.

În ceea ce priveşte sintagma „procese şi executări silite” utilizată în capitolul referitor

la aplicarea în timp a legii, s-a precizat că, deşi îndeobşte prin proces civil  se înţelege atât faza

 judecăţii, cât şi faza executării silite, din formularea textelor de lege s-ar putea deduce că 

legiuitorul a înţeles să separe cele două faze ale procesului în curs de judecată, astfel încât, în

ceea ce priveşte judecata a reglementat aplicabilitatea legii în vigoare la momentul

înregistr ării cererii de chemare în judecată, în timp ce executarea este guvernată de legea în

vigoare la momentul declanşării executării silite, respectiv al înregistr ării cererii de

încuviinţare a executării silite. Faptul că  legiuitorul utilizează  în mod separat cele două 

noţiuni, vorbind despre „procese şi executări silite” este un argument suplimentar în sprijinul

Page 36: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 36/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 36

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

acestei interpretări; practic, în acest context, cuvântul „proces” este folosit în sensul de proces

în curs de judecată.

4.  Acţiunea civilă 

Privitor la instituţia ac ţ iunii civile, a fost semnalată o noţiune aparent nouă din punct

de vedere al denumirii legislative, dar cu care practica este deja familiarizată, şi anume

cererea adi ţ ional ă  care este, conform art. 30 alin. (5) NCPC, cererea prin care o parte

modifică  preten ţ iile sale anterioare, deci o cerere de modificare a unei cereri anterioare. În

 practică se mai întâlneşte frecvent şi o altă categorie de cereri, şi anume cererile precizatoare.

Uneori, aceste cereri sunt veritabile cereri de modificare, fiind supuse regimului cererii de

modificare, alteori sunt o simple cereri care nu modifică  cu nimic cadrul procesual. Deşi

cererea precizatoare nu este reglementată ca atare de Noul Cod de procedur ă civilă, ea se va

regăsi, cu siguranţă, şi în continuare în practica judiciar ă.

Cât priveşte cererea principal ă, alin. (3) al art. 30 NCPC dispune că  ea este cererea

introductivă de instanţă, de fapt cererea de chemare în judecată. Acelaşi alin. (3) vorbeşte însă 

şi de capăt principal de  cerere, şi această  noţiune ne interesează, sub unele consecinţe

 juridice, în mod special.Calitatea procesuală este reglementată de art. 35 NCPC6 care, în teza a II-a, dispune că 

„ Existen ţ a sau inexisten ţ a drepturilor  şi a obliga ţ iilor afirmate constituie o chestiune de

 fond ”. Referitor la acest text, s-a menţionat că  intenţia legiuitorului a fost să  atenţioneze

asupra unui fenomen întâlnit în practica judiciar ă, respectiv tendinţa de a utiliza în exces lipsa

de calitate procesuală şi, în acest context, textul menţionat vine să sublinieze necesitatea ca

hotărârea pronunţată să dobândească autoritate de lucru judecat pe fond.

Conform art. 37 NCPC7

, calitatea de parte se poate transmite legal sau conven ţ ional,ca urmare a transmisiunii, în condi ţ iile legii, a drepturilor ori a situa ţ iilor juridice deduse

 judecăţ ii, posibilitate admisă şi până acum în practica judiciar ă, pe temeiul unor dispoziţii de

drept material.

Articolul 38 NCPC8  reglementează   situa ţ ia procesual ă  a înstr ăinătorului  şi a

 succesorilor săi. Astfel, alin. (1) teza I prevede că „ Dacă în cursul procesului dreptul litigios

6 Art. 36 NCPC republicat7

 Art. 38 NCPC republicat.8 Art. 39 NCPC republicat.

Page 37: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 37/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  37

este transmis prin acte între vii cu titlu particular, judecata va continua între păr  ţ ile ini ţ iale”,

altfel spus între reclamant şi pârât; prin urmare, în acest caz, nu este avută în vedere ipoteza

transmisiunii succesorale. Teza a II-a a aceluiaşi alineat dispune însă  că, „ Dacă  însă 

transferul este f ăcut, în condi ţ iile legii, prin acte cu titlul particular pentru cauză de moarte 

[adică prin legat cu titlu particular], judecata va continua cu succesorul universal ori cu titlu

universal al autorului, după  caz”. Ipoteza acestei a doua teze este următoarea: reclamantul

iniţial a lăsat prin testament unui ter ţ (care nu are şi calitatea de potenţial succesibil universal

sau cu titlu universal) un bun imobil iar în cazul în care acesta a decedat pe parcursul

 procesului, litigiul va continua între pârât şi moştenitorii legali sau legatarii universali ori cu

titlu universal ai reclamantului iniţial, după caz.

Alineatul (2) prevede, că  „ În toate cazurile [deci fie cumpăr ător, fie legatar cu titlu particular],  succesorul cu titlu particular este obligat să  intervină  în cauză , dacă  are

cuno ştin ţă de existen ţ a procesului sau poate fi introdus în cauză , la cerere ori din oficiu. În

acest caz, instan ţ a va decide, după  împrejur ări  şi  ţ inând seama de pozi ţ ia celeilalte păr  ţ i,

dacă înstr ăinătorul sau succesorul universal ori cu titlu universal al acestuia va r ămâne sau,

după caz, va fi scos din proces. Dacă înstr ăinătorul sau, după caz succesorul universal ori cu

titlu universal al acestuia este scos din proces, judecata va continua numai cu succesorul cu

titlul particular care va lua procedura în starea în care se afl ă la momentul la care acesta aintervenit sau a fost introdus în cauză” (asemănător intervenţiei for ţate). Conform alin. (3),

„ Hot ărârea pronun ţ at ă contra înstr ăinătorului [deci păr ţii iniţiale] sau succesorului universal

ori cu titlu universal al acestuia, după caz, va produce de drept efecte  şi contra succesorului

cu titlu particular  [evident, dacă succesorul cu titlu particular nu a fost introdus în cauză, caz

în care dobândeşte calitatea de parte]  şi va fi întotdeauna opozabil ă acestuia din urmă , cu

excep ţ ia cazurilor în care a dobândit dreptul cu bună-credin ţă  şi nu mai poate fi evins,

 potrivit legii, de către adevăratul titular ” (condiţii cumulative). Referitor la condiţiilecumulative enunţate în finalul alin. (3), s-a precizat că, în contextul Noului Cod civil, au

r ămas puţine situaţiile în care simpla bună-credinţă a dobânditorului este suficientă pentru a-l

 pune la adă post de o eventuală evicţiune [de exemplu, art. 17 alin. (4) NCC exclude aplicarea

erorii comune şi invincibile în materie de carte funciar ă  şi în alte materii pentru care legea

reglementează un sistem de publicitate; art. 937 NCC reglementează condiţiile în care buna-

credinţă poate conduce la dobândirea proprietăţii mobiliare].

Referitor la ter ţul dobânditor cu titlu particular care a aflat de existenţa procesului, s-a

 pus problema formei procedurale în care acesta poate interveni în proces, respectiv dacă  ar

Page 38: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 38/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 38

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

interes.

trebui să  uzeze de mecanismul intervenţiei voluntare principale? Cu privire la această 

 problemă s-a apreciat că, în acest caz, instanţa nu este ţinută de dispoziţiile legale privitoare la

intervenţia voluntar ă sau for ţată, fiind suficientă o simplă cerere care să permită instanţei să 

facă  aplicarea dispoziţiilor art. 37 NCPC privitoare la transmiterea calităţii procesuale;

desigur, soluţia difer ă dacă este vorba despre o introducere din oficiu a ter ţului în proces.

Articolul 39 NCPC9  stabileşte  sanc ţ iunea încălcării condi ţ iilor de exercitare a

ac ţ iunii civile: cererile f ăcute f ăr ă  respectarea condiţiei capacităţii procesuale sunt nule,

respectiv anulabile, după  caz, iar în cazul nerespectării celorlalte condiţii de valabilitate a

introducerii cererii, sancţiunea care intervine este respingerea acesteia ori a apăr ării formulate

ca fiind f ăcută de o persoană sau împotriva unei persoane f ăr ă calitate ori ca lipsită de

5.  Participanţii la procesul civil

Privitor la participan ţ ii la procesul civil  se remarcă o modificare conceptuală, referitor

la incidentele procedurale privind alcătuirea instanţei. Spre deosebire de procedura penală, în

 procedura civilă se distingea incompatibilitatea, pe de o parte, şi recuzarea şi abţinerea, pe de

altă parte. Noua reglementare identifică incompatibilitatea cu starea în care se află judecătorulsau o altă persoană iar abţinerea şi recuzarea reprezintă mijloacele procedurale de valorificare

a incompatibilităţii, similar procedurii penale.

În ceea ce priveşte cazurile de incompatibilitate, o primă  categorie priveşte

incompatibilit ăţ i absolute, reglementate de art. 40 NCPC10  (inspirate din cazurile de

incompatibilitate menţionate la art. 24 CPC 1865) – „ judecătorul care a pronun ţ at o încheiere

interlocutorie sau o hot ărâre prin care s-a solu ţ ionat cauza nu poate judeca aceea şi pricină 

în apel, recurs, contesta ţ ie în anulare sau revizuire  şi nici după trimiterea spre rejudecare” –elementul de noutate constituindu-l reglementarea, ca incompatibilitate (absolută) a situaţiilor

în care judecătorul a soluţionat contestaţia în anulare şi revizuirea. Chiar şi pe tărâmul

Codului de procedur ă civilă anterior, în absenţa unui text similar, judecătorul care a soluţionat

contestaţia în anulare şi revizuirea are la dispoziţie mecanismul abţinerii pentru a r ăspunde

exigenţelor impuse de dreptul la un proces echitabil (art. 6 din Convenţia europeană  a

9

 Art. 40 NCPC republicat.10 Art. 41 NCPC republicat.

Page 39: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 39/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  39

drepturilor omului), sub aspectul dreptului la un tribunal impar ţial. Alineatul (2) al art. 40

 NCPC adaugă cazurilor de incompatibilitate absolută calităţile de avocat, magistrat-asistent,

asistent judiciar, mediator.

Articolul 41 NCPC11 stabileşte alte cazuri de incompatibilitate, nou fiind punctul 12

„când exist ă elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la impar  ţ ialitatea sa”. S-

a precizat că  soluţia a vizat acoperirea acelor situaţii din practică  în care nu era posibilă 

încadrarea în unul din cazurile de recuzare expres prevăzute de art. 27 CPC 1865.

Conform art. 43 NCPC12, cererea de recuzare se poate face înainte de începerea

oricărei dezbateri dar, conform alin. (2) al aceluiaşi articol, dacă motivele au apărut ori au fost

cunoscute ulterior momentului dezbaterilor, partea trebuie să solicite recuzarea de îndat ă ce

aceste motive i-au fost cunoscute [şi nu de îndată ce s-au ivit].Articolul 4613  alin. (2)-(4) NCPC reglementează  condi ţ iile cererii de recuzare, şi

anume inadmisibilitatea unei cereri prin care se invocă alte motive decât cele prevăzute la art.

40 şi 41, precum şi inadmisibilitatea cererii care priveşte alţi judecători decât cei prevăzuţi la

art. 45 şi cererea îndreptată  împotriva aceluiaşi judecător pentru acelaşi motiv de

incompatibilitate. Nerespectarea acestor condiţii atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare,

constatată  de îndată  chiar de completul în faţa căruia s-a formulat cererea de recuzare, cu

 participarea judecătorului recuzat.În ceea ce priveşte  starea cauzei până  la solu ţ ionarea cererii de recuzare, art. 48

 NCPC14  dispune că, spre deosebire de ipoteza formulării unei cereri de abţinere în dosar,

situaţie în care până  la soluţionarea acesteia în cauză  nu se mai poate face nici un act de

 procedur ă, ceea ce echivalează cu suspendarea cauzei (soluţie existentă şi în prezent), în cazul

formulării unei cereri de recuzare, judecata nu se suspendă, ci continuă în dosar, cu interdicţia

însă  de a pronunţa hotărârea până  la soluţionarea cererii de recuzare (eventual, poate fi

amânată pronunţarea iar dacă cererea de recuzare a fost admisă se va repune cauza pe rol, sevor cita păr ţile etc.).

Articolul 47 NCPC15 păstrează, la alin. (2), prioritatea cererii de abţinere în faţa celei

de recuzare, în cazul existenţei concomitente a acestora. Alineatul (3) dispune, pentru ipoteza

11 Art. 42 NCPC republicat.12 Art. 44 NCPC republicat13 Art. 47 NCPC republicat.14

 Art. 49 NCPC republicat.15 Art. 48 NCPC republicat

Page 40: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 40/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 40

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

admiterii cererii de abţinerii, respingerea,  prin aceea şi încheiere, a cererii de recuzare ca

r ămasă  f ăr ă  obiect; existenţa însă, în această  ipoteză, şi a unei cereri de recuzare capătă 

importanţă cât priveşte regimul căilor de atac.

Articolul 52 NCPC16 aduce o noutate în alin. (1) teza a II-a, după ce se precizează că 

încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de păr ţi odată cu hotărârea

 prin care s-a soluţionat cauza, hotărârea definitivă  – aceasta fiind, conform noului Cod de

 procedur ă  civilă, hotărârea irevocabilă  din prezent – poate fi atacată  cu recurs, la instanţa

ierarhic superioar ă, în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii. Prin urmare, în această 

ipoteză, avem un recurs la recurs.

Referitor la materia incompatibilităţii, s-a ridicat problema mijlocului procedural

aplicabil în ipoteza în care niciunul din judecătorii instanţei nu deţine un certificat ORNISS şi pe rolul instanţei se află o cauză  în care au fost depuse înscrisuri care au regimul juridic al

documentelor secret de stat. Deşi în practică, în acest caz, s-a optat pentru soluţia formulării

cererilor de abţinere, s-a apreciat că  o atare situaţie nu pune probleme de impar ţialitate, ci

evocă  mai degrabă  ipoteza normativă  a instituţiei delegării instanţei, putându-se imagina

situaţia-premisă a imposibilităţii de funcţionare a instanţei, evocată de art. 23 CPC 1865 (art.

142 NCPC17). Soluţia, în acest caz, ar putea fi una de natur ă administrativă, în care la instanţă 

să fie delegaţi judecători cu certificat ORNISS.

6.  Părţile

Privitor la păr  ţ ile din procesul civil , un element de noutate este adus prin intermediul

art. 55 alin. (2)18  [actualul art. 41 alin. (2) CPC 1865], referitor la capacitatea procesuală 

activă  a asociaţiilor, societăţilor sau altor entităţi f ăr ă  personalitate juridică  (de exemplu,

sucursale, agenţii, puncte de lucru, reprezentanţe), constituite conform legii. În prezent,acestea pot sta în judecată  doar în calitate de pârâte şi numai dacă  au organe proprii de

conducere, pe când, conform noului Cod de procedur ă civilă, pot avea calitatea de reclamante,

deci pot sta în proces ca parte, singura condiţie incidentă  fiind aceea de a fi constituite

conform legii.

16 Art. 53 NCPC republicat17

 Art. 147 NCPC republicat.18 Art. 56 alin. (2) NCPC republicat.

Page 41: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 41/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  41

Referitor la instituirea unui curator special , art. 57 alin. (3) NCPC19 precizează  că 

„numirea curatorilor speciali se va face de către instan ţ a care judecă  procesul, dintre

avoca ţ ii anume desemna ţ i în acest scop de barou pentru fiecare instan ţă  judecătorească”.

Prin urmare, la fiecare dintre instanţele judecătoreşti, baroul va trebui să pună la dispoziţie o

listă de avocaţi spre a fi desemnaţi, la nevoie, curatori.

Articolul 58 NCPC20  – „persoanele care sunt împreună  reclamante sau pârâte –

condiţii de existenţă” prin ultima sa teză extinde cazurile de coparticipare activă şi pasivă, şi

la ipotezele în care „drepturile sau obliga ţ iile lor au aceea şi cauză ori dacă între ele exist ă o

 strânsă  leg ătur ă”. Noua reglementare vine să acopere situaţii apărute în practică în care, de

exemplu, o persoană  juridică  a încheiat contracte similare cu un număr foarte mare de

 persoane fizice, ulterior acestea s-au dovedit a fi debitori r ău-platnici iar în cererea dechemare în judecată creditorul a indicat toate persoanele fizice care aveau calitatea de debitor.

O atare soluţie devine posibilă  acum prin prisma dispoziţiilor art. 58 NCPC, nefiind

recunoscută  ca şi caz de coparticipare procesuală  pe temeiul art. 47 CPC 1865. În privinţa

celorlalte aspecte, regimul coparticipării procesuale r ămâne acelaşi.

În ceea ce priveşte alte persoane care pot lua parte la judecată, au fost evocate

dispoziţiile art. 60 NCPC21 care, dincolo de modificările de natur ă terminologică (consacrarea

noţiunii de interven ţ ie voluntar ă, în locul celei de interven ţ ie în interes propriu, respectivinterven ţ ie accesorie, în loc de interven ţ ie în interesul unei păr  ţ i) aduce şi câteva elemente de

noutate. Astfel, în alin. (2), definind intervenţia principală, se precizează că aceasta presupune

ca intervenientul să pretindă „ pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţ ii sau un

drept strâns legat de acesta”; se observă  că  nu mai este necesar ă  o identitate, totală  sau

 par ţială  între obiectul cererii de chemare în judecată/al cererii reconvenţionale şi obiectul

intervenţiei principale, ci este suficient ă  o strânsă  leg ătur ă  juridică  între acestea, care să 

 justifice soluţionarea împreună a cererii principale şi a celei de intervenţie principală.Prin art. 63 alin. (1) NCPC22  legiuitorul s-a conformat practicii, stabilind ordinea

 procedurală  firească  a comunicării cererii de intervenţie, urmată  de admiterea în principiu,

diferit de reglementarea din Codul de procedur ă civilă de la 1865, în care mai întâi intervine

încuviinţarea în principiu şi abia apoi comunicarea. Potrivit alin. (3), încheierea interlocutorie

19 Art. 58 alin. (3) NCPC republicat.20 Art. 59 NCPC republicat.21

 Art. 61 NCPC republicat.22 Art. 64 alin. (1) NCPC republicat.

Page 42: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 42/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 42

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

de admitere în principiu poate fi atacată odată cu fondul, în schimb, încheierea de respingere a

cererii de intervenţie (principală sau accesorie) ca inadmisibilă poate fi atacată numai cu apel,

în 5 zile de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea

lipsă, dacă  s-a dat în primă  instanţă  şi numai cu recurs la instanţa ierarhic superioar ă  dacă 

încheierea s-a pronunţat în apel [alin. (4)]. Referitor la această  din urmă dispoziţie, au fost

formulate câteva precizări. O precizare, cu caracter general, a vizat faptul că, în Noul Cod de

 procedur ă civilă, ori de cate ori întâlnim formularea potrivit căreia calea de atac este numai

apelul, în acele materii nu va exista recurs. O altă precizare s-a f ăcut în legătur ă cu utilizarea

de către legiuitor a noţiunilor de parte prezent ă, parte lipsă, respectiv parte. În acest context,

s-a susţinut că  acest text de lege trebuie interpretat mai degrabă  prin raportare la scopul

urmărit de legiuitor, şi nu coroborându-l cu dispoziţiile art. 64 NCPC23  care confer ă intervenientului calitatea de parte în proces abia după  admiterea în principiu a cererii de

intervenţie. Or, în mod evident, interesul de a ataca încheierea despre care vorbeşte alin. (4) al

art. 63 este al intervenientului, chiar dacă, la momentul exercitării căii de atac, acesta nu a

dobândit calitatea de parte, în sensul art. 64 NCPC. Prin interpretarea textelor de lege, în acest

caz, în funcţie de scopul urmărit de legiuitor se poate evita soluţia nejustificată a respingerii

căii de atac exercitate de intervenient ca inadmisibilă. Textul alin. (4) precizează, în

continuare, că  întâmpinarea nu este obligatorie iar teza finală  statuează  soluţia firească  asuspendării de drept (suspendare legală  obligatorie) a judecării cererii principale până  la

soluţionarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii

de intervenţie.

În privinţa judecării cererii de intervenţie principală, alin. (2) al art. 65 NCPC24 

dispune că  disjungerea cererii principale de cea de intervenţie se poate dispune doar în

cazurile în care cea dintâi ar fi întârziată  de aceasta din urmă, exceptând situaţia în care

intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, însuşi dreptul dedus judecăţii. Deasemenea, alin. (3) al aceluiaşi articol dispune că nu se va dispune disjungerea dacă judecata

cererii de intervenţie ar fi întârziată  de cererea principală. Soluţia este justă  întrucât

intervenientul a avut posibilitatea de a opta pentru introducerea separată  a cererii, dar a

 preferat intervenţia.

23

 Art. 65 NCPC republicat.24 Art. 66 alin. (2) NCPC republicat.

Page 43: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 43/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  43

Articolul 66 alin. (4) NCPC25 adaugă la actuala reglementare prin ultima teză „calea

de atac exercitat ă de intervenientul accesoriu se socote şte neavenit ă dacă partea pentru care

a intervenit nu a exercitat calea de atac, (  şi ca noutate) a renun ţ at la calea de atac exercitat ă 

ori aceasta a fost anulat ă , perimat ă sau respinsă f ăr ă a fi cercetat ă în fond ”, soluţie oferită 

însă în doctrină şi practică şi pe temeiul Codului de procedur ă civilă de la 1865.

În privinţa interven ţ iei for  ţ ate, reglementată  de art. 67-70 NCPC26, ca element de

noutate apare etapa admiterii în principiu şi în cazul acestei cereri şi tot ca diferenţă  se

vorbeşte de primul termen de judecată  la care păr ţile sunt legal citate, nu de prima zi de

înf ăţişare. Întâmpinarea r ămâne obligatorie.

25

 Art. 67 alin. (4) NCPC republicat.26 Art. 68-71 NCPC republicat.

Page 44: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 44/411

Page 45: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 45/411

 

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  45

Competenţa instanţelor judecătoreşti* - avocat Traian BRICIU 

 Prelegere sus ţ inut ă de dl. avocat Traian BRICIU

1.  Competenţa materială 

În prima parte a expunerii s-a tratat chestiunea competen ţ ei materiale. S-a atras atenţia

asupra modificărilor aduse, prima fiind topografia în NCPC. Astfel, spre deosebire de actualulCod de procedur ă civilă, care începe cu competenţa, în NCPC aceasta este tratată începând cu

art. 921. S-a optat pentru o abordare mai curând didactică, ca într-un curs universitar, în

detrimentul celei practice (practicianul ar începe prin verificarea competenţei).

 Prima modificare de concep ţ ie const ă  în revenirea la sistemul în care tribunalul este

instan ţ a cu plenitudine de competen ţă  în primă  instan ţă.  În noua concepţie, judecătoriile ar

urma să  soluţioneze în primă  instanţă  litigiile având o importanţă  redusă, cur ţile de apel

urmând a judeca în principal apeluri, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie domină  recursurile

 – judecă  toate recursurile, mai puţin în situaţiile în care legea prevede expres altfel. Această 

logică poate fi criticată ca fiind una care ţine mai curând cont de direcţii generale decât de

 particularităţile întâlnite în instanţele române. Direcţia generală principală este reprezentată de

unificarea jurisprudenţei printr-un mecanism flexibil: ducerea recursurilor la Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie, presupunându-se că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţa cea mai

susceptibilă de a avea o jurisprudenţă unitar ă. În această manier ă, jurisprudenţa va fi reglată 

nu prin metode de intervenţie, precum recursul în interesul legii, care r ămâne o metodă 

excepţională, ci prin casarea hotărârilor ce nu se supun jurisprudenţei unitare a instanţei

*  Trimiterile din cuprinsul materialului la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă  civilă  au în vedere varianta

Codului anterioar ă  republicării în Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012, varianta în vigoare la data susţinerii

 prelegerii. Pentru uşurinţa consultării materialului, corespondentul fiecărui articol în forma republicată a Codului

de procedur ă civilă urmează a fi indicat într-o notă de subsol.1 Art. 94 în forma Noului Cod de procedur ă civilă, republicată în M. Of. nr. 545/3.08.2012 (în continuare, NCPC

republicat ).

Page 46: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 46/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 46

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

supreme (hotărârile instanţei de recurs fiind obligatorii pentru instanţele de fond şi în NCPC).

Astfel, spre deosebire de alte sisteme, precum cel francez (nu cunoaşte obligativitatea

dezlegărilor în drept date de instanţa de recurs, pentru judecătorii fondului, după  casare),

sistemul casării ar putea să funcţioneze în mod real, generând o jurisprudenţă unitar ă.

Articolul 932  cu modificările din Legea nr. 76/2012, arată, la pct. 1, că  tribunalul

 judecă în primă instanţă toate cererile care nu sunt date în competenţa altor instanţe. În ceea

ce priveşte competenţa judecătoriei, aceasta este delimitată  în mod excepţional. Se poate

observa ca, în pofida faptului că a pierdut poziţia de instanţă cu plenitudine de competenţă,

 judecătoria păstrează  competenţa într-un număr mare de litigii. Astfel, judecătoria este

competentă  să  soluţioneze toate cererile din materia instanţei de tutelă  (ocrotirea persoaneifizice, divor ţuri, rudenie, filiaţie). S-a atras atenţia asupra art. 92 lit. f)3, prevedere importantă 

deoarece legiuitorul a admis existenţa acţiunilor în evacuare şi, totodată, pentru că ne scuteşte

de la calcularea valorii cererii.

Litera j)4 are potenţial de a genera unele probleme: sunt de competenţa judecătoriei

cererile privind obliga ţ iile de a face sau  a nu face  indiferent de izvorul contractual sau

necontractual. Va fi dificil de stabilit ce înseamnă  obliga ţ ie de a face sau a nu face

neevaluabil ă  în bani. Cu siguranţă, dacă este vorba de obligaţii de a face precum ridicarea

unei construcţii, dărâmarea unui zid, trecerea pe un anumit drum, nu sunt probleme, fiind

situaţii prevăzute expres la lit. g)5. Totuşi, în cazul unei obligaţii precum cea de trecere în

contabilitate a unor sume, obligarea de emitere a unor documente contabile, predarea unor

documente etc., se pune problema naturii lor evaluabile sau neevaluabile în bani, iar în cazul

în care sunt obligaţii evaluabile, a modalităţii în care se va realiza evaluarea acestora.

Raţiunea reglementării din NCPC este deocamdată pusă în umbr ă de Decizia Secţiilor Unite

ale Înaltei Cur ţi de Casaţie şi Justiţie nr. 32/2008, evocată  sub aspectul motivării, şi nu aldispozitivului. Este vorba de decizia prin care s-a stabilit că  cererile privind anularea,

rezoluţiunea, rezilierea sau declararea nulităţii unor acte juridice sunt evaluabile în bani,

indiferent dacă  se cere sau nu repunerea în situaţia anterioar ă. În motivarea deciziei este

enunţat un principiu care pune semnul egalităţii între  patrimonial şi noţiunea de evaluabil .

2 Art. 95 NCPC republicat.3  Art. 94 pct. 1 lit. d) NCPC republicat.4

 Art. 94 pct. 1 lit. h) NCPC republicat.5 Art. 94 pct. 1 lit. e) NCPC republicat.

Page 47: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 47/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  47

Cererile nu sunt decât de două  feluri: patrimoniale şi nepatrimoniale. Cererile sunt

nepatrimoniale atunci când vizează  drepturi nepatrimoniale, precum viaţa, sănătatea,

libertatea persoanei etc. Toate celelalte cereri sunt patrimoniale şi, conform deciziei Înaltei

Cur ţi de Casaţie şi Justiţie, evaluabile. Cu alte cuvinte, de esenţa patrimoniului este evaluarea.

Această chestiune pune probleme în materia obliga ţ iilor de a face sau a nu face. Este oferită 

ca exemplu obligaţia de predare a unor documente. Aceasta este o obligaţie patrimonială, de

cele mai multe ori documentele având legătur ă  cu activitatea unor societăţi comerciale, cu

înregistr ări în contabilitate. Fiind o obligaţie patrimonială, aceasta poate şi trebuie evaluată 

 prin prisma impactului economic al predării/nepredării documentelor. Din uşurinţă, marea

majoritate a instanţelor apreciază, în acest caz, că este vorba de obligaţii neevaluabile în bani

deoarece nu produc o satisfacţie materială directă. Acesta este poziţia pe care se va merge încontinuare deoarece aplicarea inclusiv a considerentelor deciziei amintite ar conduce la

întrebări greu de desluşit pe planul noţiunii de «evaluabil/neevaluabil». Personal, cred că 

există drepturi cu conţinut patrimonial care nu sunt susceptibile de a fi evaluate în bani în mod

distinct, nefiind cuantificabile per se. Poate ar trebui acceptat că noţiunea de evaluabil  nu este

identică cu cea de patrimonial , cel puţin sub aspect procesual.

Litera k) a art. 926 care dă în competenţa judecătoriei cererile de împăr  ţ eal ă judiciar ă ,

indiferent de valoare  este susceptibilă  a genera probleme. Acest text preia par ţial ideea

cuprinsă  în art. 2 lit. b) CPC 1865, care are însă  o formulare diferită: cererile în materie

 succesoral ă  şi cele în materie de împăr  ţ eal ă  judiciar ă – deci este vorba de două categorii.

Pare că legiuitorul a optat pentru soluţia competenţei judecătoriei numai în privinţa cererilor

de împăr  ţ eal ă judiciar ă (e.g. împăr ţelile judiciare ce pot rezulta dintr-o coachiziţie). Impactul

acestei opţiuni constă  în dificultatea de a stabili competenţa privind o cerere de partaj ca

urmare a unei succesiuni. Astfel, în practică se vor ivi două interpretări: 1.  litera k) priveşte

cererile de împăr ţeală  judiciar ă, cu excepţia celor privind succesiunea, intenţia legiuitorului

fiind ca toate aceste litigii să  intre în competenţa tribunalului (desigur, în cazul în care

valoarea obiectului litigiului ar depăşi pragul legal); 2. litera k) priveşte orice cerere de partaj,

indiferent de sursa indiviziunii sau coproprietăţii. Acestea vor fi judecate de judecătorie,

r ămânând la tribunal celelalte cereri în materie succesorală  care nu presupun împăr ţeală:

anul ări de testamente, peti ţ ii de ereditate, pred ări de legate, anul ări de certificate de

mo ştenitor, ac ţ iuni în constatarea cotelor de mo ştenitor . Ar rezulta, astfel, o scindare a

6 Art. 94 pct. 1 lit. i) NCPC republicat.

Page 48: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 48/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 48

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

competenţei materiale în domeniul succesoral: partajul este în competenţa judecătoriei iar

celelalte cereri vor fi soluţionate de tribunal dacă valoarea acestora depăşeşte 200.000 lei [art.

92 lit. l)7]. În favoarea primei interpretări este adus ca argument art. 1038 conform căruia, „în

materie de mo ştenire, competen ţ a după  valoare se determină  f ăr ă  scăderea sarcinilor sau

datoriilor mo ştenirii. Se face astfel referire la materia mo ştenirii în leg ătur ă  strict ă  cu

determinarea valorii”. Dând curs acestei prevederi, ar rezulta că acele cereri de partaj care se

refer ă  la o succesiune vor fi de competenţa instanţei la care se va dezbate succesiunea, în

funcţie de valoare. În concluzie, judecătoria este competentă  să  soluţioneze cererile privind

împăr ţeli judiciare simple, împăr ţelile judiciare privind succesiunea fiind de competenţa

 judecătoriei sau tribunalului, în funcţie de valoare.

Împăr ţelile judiciare privind o moştenire nu presupun doar stabilirea de loturi, ci au

legătur ă cu probleme mai dificile precum stabilirea regulilor succesorale, stabilirea cotelor, a

masei succesorale etc. Problema care se pune în continuare este determinarea capătului

 principal de cerere în ipoteza unei cereri de succesiune în care există, foarte adesea, mai multe

capete de cerere: stabilirea masei, reducţiunea, raportul donaţiilor, o anulare de certificat de

moştenitor/testament, ieşirea din indiviziune. În funcţie de valoare, unele dintre acestea vor fi

de competenţa judecătoriei, altele de competenţa tribunalului. Este astfel necesar ă 

determinarea cererilor principale şi a celor accesorii. În doctrină  sunt oferite două  soluţii

 pentru stabilirea capătului de cerere principal. Prima este cea clasică: cauză-efect . Conform

acestei soluţii, cererea principală este cea care determină soluţia din cererea accesorie. Potrivit

celei de-a doua soluţii, cererea principală  este cea care determină  scopul acţiunii (e.g. la

întrebarea ,,de ce se cere reducţiunea/ anularea testamentului”, r ăspunsul ar fi ,,aceste cereri

sunt f ăcute cu scopul de a ieşi din indiviziune într-un anumit fel”). Astfel, conform acestei

teorii, ieşirea din indiviziune este scopul principal şi, prin urmare, capătul de cerere principal.

În această  logică, competenţa ar reveni judecătoriei, indiferent de valoarea obiectului.

Legiuitorul român a tranşat însă  problema în art. 30 alin. (4), unde este oferită  definiţia

cererilor accesorii: „Cererile accesorii sunt acele cereri a căror solu ţ ionare depinde de

 solu ţ ia dat ă  unui capăt de cerere principal”. Prin urmare, s-a optat pentru soluţia clasică 

cauză-efect . Astfel, în cazul unei cereri de reducţiune a liberalităţilor şi de ieşire din

indiviziune, cererea de reducţiune va genera competenţa, fiind capătul de cerere principal

7

 Art. 94 pct. 1 lit. j) NCPC republicat.8 Art. 105 NCPC republicat.

Page 49: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 49/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  49

deoarece va determina soluţia ieşirii din indiviziune. Problema apare însă  numai în cazul

 practicienilor care vor îmbr ăţişa teza conform căreia art. 92 lit. k) se refer ă inclusiv la cereri

de împăr ţeală judiciar ă în materie succesorală. Cu siguranţă însă, chestiunea este susceptibilă 

de a naşte întrebări şi dispute.

2.  Criteriile de determinare a competenţei materiale

În ceea ce priveşte criteriile de determinare a competen ţ ei materiale, se observă 

menţinerea criteriilor utilizate şi în prezent în Codul de procedur ă civilă:

 – Natura pricinii;

 – Valoarea [art. 92 lit. l)9];

 – Nivelul organului emitent al actului (în materie de contencios administrativ – art.

9410).

R ămâne o problemă delicată valoarea obiectului cererii, acesta fiind punctul tranşant

al determinării competenţei între judecătorie şi tribunal. Pragul este de 200.000 lei: până  la

200.000 inclusiv la judecătorie, peste 200.000 la tribunal. Reducerea pragului a dat naştere

unei îngrijor ări, considerându-se că va avea un efect catastrofal pentru Înalta Curte de Casaţie

şi Justiţie. Această  susţinere nu este în mare măsur ă  reală, art. 477 alin.  (2)11  ar ătând că 

cererile evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv nu sunt susceptibile de

recurs. Prin urmare, aceste litigii nu vor ajunge la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind

susceptibile doar de apel, care va fi exercitat la tribunal dacă valoarea este până la 200.000 lei

inclusiv sau la curtea de apel, dacă sunt între 200.000 şi 500.000 lei inclusiv.

În art. 96 şi următoarele12  este tratată  problema determinării competenţei după 

valoarea obiectului cererii introductive de instanţă. O întreagă  secţiune este rezervată  unei

chestiuni anterior nereglementate (cu excepţia art. 181 şi art. 112 CPC 1865), existând doar

doctrină şi jurisprudenţă.

9 Art. 94 pct. 1 lit. j) NCPC republicat.10 Art. 96 NCPC republicat.11

 Art. 483 alin. (2) NCPC republicat.12 Art. 98 şi urm. NCPC republicat.

Page 50: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 50/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 50

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

Reclamantul este acela care stabileşte valoarea. Aceasta poate fi contestată  de către

 pârât sau chiar de către instanţă, stabilirea competenţei materiale fiind o chestiune de ordine

 publică. Conform art. 96 alin. (2) NCPC13, „ pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere

accesoriile preten ţ iei principale, precum dobânzile, penalit ăţ ile, fructele, cheltuielile sau

altele asemenea, indiferent de data scaden ţ ei,  şi nici presta ţ iile periodice ajunse la scaden ţă 

în cursul judecăţ ii”. Legiuitorul îmbr ăţ i şează  teza conform căreia indiferent de curgerea

anterioar ă introducerii cererii de chemare în judecat ă a dobânzilor, penalit ăţ ilor, fructelor

etc., acestea nu vor fi luate în calcul la stabilirea valorii.

Articolul 97 alin. (2)14 introduce o soluţie inexistentă în reglementarea din CPC 1865,

a cărei nevoie a fost resimţită  în practică: „ În cazul în care mai multe capete principale decerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceea şi cauză  sau chiar cauze diferite, dar

aflate în strânsă  leg ătur ă , au fost deduse judecăţ ii printr-o unică  cerere de chemare în

 judecat ă , instan ţ a competent ă  să  le solu ţ ioneze se determină   ţ inându-se seama de acea

 preten ţ ie care atrage competen ţ a unei instan ţ e de grad mai înalt”. Există, astfel, mai multe

cereri principale, întemeiate pe raporturi juridice distincte, dar care au strânsă  legătur ă, fie

 pentru că este vorba de un titlu comun, fie pentru că există o strânsă legătur ă între cauze. În

cadrul reglementării actuale, diferenţa valorică  între diferitele capete de cerere principale

duce, de cele mai multe ori, la disjungere şi la suspendarea unei cauze până  la soluţionarea

celeilalte. Legiuitorul a creat astfel un caz nou de prorogare legal ă de competen ţă, în care

cereri de competenţa instanţei mai mici în grad vor fi soluţionate de instanţa mai mare în grad

ca urmare a strânsei legături. Spre exemplu, o persoană care are un titlu de proprietate unic,

 pretinde că  a dobândit un bun de la autorul lui, preluat de stat în orice formă, şi solicită 

anularea unor contracte de vânzare-cumpărate cu păr ţi diferite. De la persoana în cauză a fost

 preluată  de stat o singur ă  unitate locativă, dar acesta a fost ulterior divizată  în mai multe

apartamente, astfel că persoana în cauză are de anulat mai multe acte, întemeiate pe raporturi

 juridice diferite, dar bazate pe un singur titlu. Totodată, valorile sunt diferite, suprafeţele

apartamentelor fiind diferite. În acest tip de situaţii, analiza trebuie să  fie comună deoarece

este invocat acelaşi titlu, aceleaşi realităţi care au stat la baza preluării, raporturile juridice ale

dobânditorilor apartamentelor prezintă  aceleaşi probleme, având o strânsă  legătur ă: în baza

13

 Art. 98 alin. (2) NCPC republicat.14 Art. 99 alin. (2) NCPC republicat.

Page 51: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 51/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  51

aceleiaşi legi, cu acelaşi vânzător, cu eventuale probleme probatorii comune.  Judecarea

acestor cauze se va face de instan ţ a mai înalt ă în grad .

O noutate o reprezintă art. 100 NCPC15

: „Când prin ac ţ iune se cere plata unei păr  ţ idintr-o crean ţă , valoarea cererii se socote şte după  partea pretinsă  de reclamant ca fiind

exigibil ă”. Spre exemplu, creanţa unui reclamant este exigibilă  în propor ţie de 300.000 lei,

dar nu dispune de resurse suficiente pentru plata taxei de timbru. În virtutea principiului

disponibilităţii, reclamantul solicită  doar plata a 200.000 lei. Problema determinării

competenţei poate avea două soluţii: 1. în funcţie de valoarea cerută; 2. în funcţie de valoarea

creanţei, chiar nesolicitată integral. În art. 100 s-a optat pentru a doua soluţie, raţiunea fiind

evitarea gener ării competenţei după  propria voinţă  a reclamantului, deci evitarea eludăriidispoziţiilor imperative ale legii în materie de competenţă materială. În planul timbrajului nu

există efecte, taxa calculându-se în funcţie de valoarea solicitată. Tot în legătur ă cu acest text

s-a pus problema exigibilit ăţ ii crean ţ ei, ar ătându-se că art. 100 se refer ă la partea pretinsă de

reclamant ca fiind exigibil ă, nedorindu-se discutarea fondului în ceea ce priveşte

exigibilitatea.

O altă problemă soluţionată este cea referitoare la contractele cu executare succesivă.

Articolul 99 alin. (3) NCPC16 arată că „în cererile de aceea şi natur ă , privitoare la contracte

de loca ţ iune ori de leasing, precum  şi în acelea privitoare la predarea sau restituirea bunului

închiriat ori arendat, valoarea cererii se socote şte după  chiria sau arenda anual ă”. Aici

 practica judiciar ă a semnalat o problemă, existând mai multe soluţii susţinute cu argumente

solide. Este fixat, astfel, un criteriu legal într-o materie în care nu exista niciun reper

indiscutabil pentru stabilirea valorii obiectului. Aceeaşi regulă  se regăseşte şi în art. 101

 NCPC în materia cererilor privind prestaţii succesive17  dacă durata existenţei dreptului este

nedeterminată. Spre exemplu, cereri de rentă viager ă, renta viager ă neavând prin natura sa odurată  determinată. În cazul în care s-ar solicita însă  desfiinţarea contractului şi restituirea

 bunului, nu se va aplica acest criteriu, ci se va merge pe valoarea bunului [art. 99 alin. (2)18].

15 Art. 102 NCPC republicat.16 Art. 101 alin. (3) NCPC republicat.17

 Art. 103 NCPC republicat.18 Art. 101 alin. (2) NCPC republicat.

Page 52: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 52/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 52

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

Conform art. 99 alin. (1) NCPC19, „în cererile privitoare la executarea unui contract

ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competen ţ ei instan ţ ei se va  ţ ine seama de valoarea

obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a păr  ţ ii din obiectul dedus judecăţ ii”. Este vorba

de valoare reală a obiectului, şi nu cea din actul juridic, acesta fiind doar un reper.

Soluţia adusă  prin art. 10220  este una favorabilă  jurisprudenţei, ducând la uşurarea

sarcinii instanţelor. Conform alin. (1) al acestui articol, „în cererile având ca obiect un drept

de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în func ţ ie

de valoarea impozabil ă , stabilit ă  potrivit legisla ţ iei fiscale”. Problema stabilirii prin alte

mijloace se pune doar în situaţia în care valoarea impozabilă nu este stabilită [art. 102 alin. (2)

şi art. 96].

S-a pus problema instan ţ ei competente material să solu ţ ioneze conflictele de muncă , 

deoarece nu există  o prevedere expresă, litigiile de muncă  fiind amintite în NCPC doar în

materia recursului la art. 47721. În acest caz s-ar aplica dispoziţiile art. 92 pct. 1 lit. l)22  în

cazul cererilor evaluabile în bani, lit. j) în cazul obligaţiilor de face sau a nu face, iar pentru

contestaţii la decizii de sancţionare/concediere şi cereri de anulare clauze/contracte colective

se va aplica art. 93 pct. 1 –  în primă  instan ţă , toate cererile care nu sunt date prin lege în

competen ţ a altor instan ţ e23. S-a opinat că  nu aceasta a fost intenţia legiuitorului şi că 

omisiunea trebuie remediată  cât mai rapid pentru că  asigur ările sociale care se judecă  cu

 participarea asistenţilor r ămân, conform legii speciale, în competenţa tribunalului, şi vor

exista probleme serioase în administrarea şedinţei de judecată, pentru că asistenţii sociali vor

trebui să participe la şedinţe atât la judecătorii, cât şi la tribunale, deci vor fugi de la o instanţă 

la alta. S-a r ăspuns ar ătându-se că  eliminându-se prevederea expresă  a competenţei

tribunalului în cazul acestor categorii de litigii s-a dorit aducerea acestora sub inciden ţa art.

93 pct. (toate cererile care nu sunt date prin lege în competen ţ a altor instan ţ e). În mod cert,raportul de muncă are conţinut patrimonial, chiar litigiile privind sancţionarea sunt evaluabile

în bani. Astfel, se va lua în considerare valoarea salariului, litigiile de muncă  putând fi

soluţionate de judecătorie sau de tribunal, în funcţie de valoare. Trebuie admis, totuşi, că se

19 Art. 101 alin. (1) NCPC republicat.20 Art. 104 NCPC republicat.21 Art. 483 NCPC republicat.22

 Art. 94 pct. 1 NPCP republicat.23 Art. 95 pct. 1 NCPC republicat.

Page 53: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 53/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  53

 pun probleme de administrare (de exemplu, corpul asistenţilor – unii vor trebui să  fie la

 judecătorie, alţii la tribunal, specializarea judecătorilor etc.). Se pare că  în cele din urmă va

 prevala soluţia de păstrare a competenţei tribunalului în privinţa acestei categorii de litigii,

chestiune ce va forma obiectul unei propuneri de modificare fie a legii dialogului social, fie

chiar a legii de punere în aplicare a noului Cod de procedur ă civilă.

O altă problemă care s-a pus este valoarea obiectului în cazul cererii de pronun ţ are a

unei hot ărâri care să  ţ ină  loc de contract autentic. Astfel, valoarea bunului se va stabili

 potrivit: 1. art. 102 NCPC24 – valoare impozabilă; 2. art. 99 alin. (1) NCPC 25 – valoarea de

circulaţie şi nu cea din contract sau 3. Legea nr. 146/1997 – valorile notariale? S-a apreciat

că urmează a fi avut ă în vedere a doua variant ă, pentru că este vorba despre executarea unuicontract şi se va lua în considerare valoarea reală a bunului, cu precizarea că valoarea trecută 

în contract este o prezumţie care poate fi luată  sau nu în considerare de judecător. S-a mai

ar ătat că art. 102 se aplică doar în privinţa cererilor având ca obiect un drept de proprietate

sau alte drepturi reale asupra unui imobil, şi nu atunci când se solicită  executarea unui

antecontract.

În acelaşi context, s-a pus problema  stabilirii valorii de circula ţ ie. În regimul CPC

1865, aceasta ar fi fost stabilită prin recurgerea la prevederile Legii nr. 146/1997 care trimitea

la diverse acte normative şi în baza căreia judecătorul putea pune în discuţia păr ţilor o

eventuală valoare derizorie sau putea solicita stabilirea unei valori rezonabile, urmând ca, în

caz de refuz, să dispună efectuarea unei expertize. Se apreciază că ar fi logic să se aplice în

cazul perfectării unei vânzări prin pronunţarea unei hotărâri prevederile art. 102 NCPC26 

deoarece prin hotărâre se va dobândi un drept de proprietate. Totodată, valoarea impozabilă 

este clar ă, nefiind nevoie ca judecătorul să aprecieze care este valoarea reală/de circulaţie. S-a

r ăspuns ar ătându-se că  valoarea reală  poate fi stabilită  prin orice mijloc de probă, inclusiv prezumţia că valoarea impozabilă  este cea reală. Astfel, în cazul art. 99 NCPC27, valoarea

 poate fi cea din act, cea impozabilă sau o alta dacă judecătorului i se pare că niciuna dintre

cele două  enunţate nu satisface condiţia realităţii. Se poate recurge la metode externe de

determinare, precum catalogul cu care lucrează notarii publici. Există, prin urmare, un regim

24 Art. 104 NCPC republicat.25 Art. 101 alin. (1) NCPC republicat.26

 Art. 104 NCPC republicat.27 Art. 101 NCPC republicat.

Page 54: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 54/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 54

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

diferit de cel al art. 102 care obligă la luarea în calcul a valorii impozabile. Tot în legătur ă cu

această chestiune trebuie amintite prevederile art. 1261 alin. (2) NCPC28, conform cărora, la

 primul termen de judecată, „în mod excep ţ ional, în cazul în care pentru stabilirea competen ţ ei

 sunt necesare l ămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune aceast ă  chestiune în

discu ţ ia păr  ţ ilor  şi va acorda un singur termen în acest scop”.  Este posibil, astfel, ca la

 primul termen una dintre păr ţi să  conteste valoarea stabilită  de cealaltă  parte iar valoarea

impozabilă  să nu poate fi stabilită, fiind necesar ă administrarea de probe. Problema care se

 pune este dacă o expertiză poate fi f ăcută într-un singur termen. Se apreciază că este posibil ca

o expertiză să fie f ăcută într-un singur termen, legiuitorul lăsând a înţelege, totuşi, că acesta

trebuie să  fie ultima metodă  de folosit. Judecătorul este, astfel, invitat să  recurgă  la alte

metode pentru determinarea valorii reale şi doar excepţional la expertiză. Cu toate acestea, nuexistă o sancţiune în cazul în care se vor acorda două sau mai multe termene pentru lămuriri

sau probe suplimentare. Eventual, s-ar putea formula de partea interesată o contestaţie privind

tergiversarea procesului.

O altă  situaţie adusă  în discuţie este aceea în care judecătorul cere anumite acte

 păr ţilor pentru dovedirea valorii, dar partea nu se conformează. Or, în NCPC nu mai există o

 prevedere care să permită judecătorului să suspende cauza, similar ă art. 155 CPC 1865. S-a

 precizat că, în acest caz, judecătorul va dispune o expertiză, dar oricum, şi în NCPC există o

 prevedere similar ă art. 155 CPC 1865, în art. 2361.29 

O altă chestiune adusă în discuţie priveşte cererile de evacuare, mai exact competenţa

 judecătoriei de a soluţiona cereri de evacuare indiferent de valoare. Judecătoria va judeca

cererile de evacuare doar când acestea reprezintă capăt unic de cerere [art. 92 pct. 1 lit. f)30]

sau în cazul procedurii speciale de evacuare. Dacă există cerere de reziliere şi capăt de cerere

de predare a bunului ca urmare a rezilierii, în funcţie de valoarea chiriei anuale, competenţava reveni fie judecătoriei, fie tribunalului.

28 Art. 131 alin. (2) NCPC republicat.29

 Art. 131 NCPC republicat.30 Art. 94 pct. 1 lit. d) NCPC republicat.

Page 55: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 55/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  55

3.  Competenţa teritorială 

În ceea ce priveşte competen ţ a teritorial ă, în principiu r ămân aceleaşi trei cazuri: de

drept comun, alternativă  şi exclusivă, cu câteva precizări. În privinţa competenţei de dreptcomun, există o modificare: la art. 106  NCPC31 modificat prin LPA (art. 5 CPC 1865) nu se

mai regăseşte situaţia în care pârâtul are domiciliul în str ăinătate. În fapt, această situaţie este

reglementată  în NCPC la art. 105132, în materia competenţei internaţionale a instanţelor

române. Această modificare este una justificată deoarece art. 5 CPC 1865 introducea o normă 

de competenţă internaţională alta decât cea din Legea nr. 105/1992.

O mică problemă se poate ridica în legătur ă cu domiciliul . Este acceptat faptul că prin

domiciliu  se înţelege locul unde persoana stă  în mod statornic, fiind vorba de domiciliul de

fapt, şi nu de cel indicat în actele de stare civilă. Este un câştig al jurisprudenţei. Aceste

 prevederi trebuie coroborate cu dispoziţiile art. 91 NCC care instituie o prezumţie, ar ătând că 

dovada domiciliului se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate. La alin. (2) al

aceluiaşi articol se precizează  că, în lipsa acestor menţiuni, instituirea sau schimbarea

domiciliului nu va putea fi opusă altor persoane. Se instituie, practic, o inopozabilitate fat ă de

ter  ţ i a oricărei situa ţ ii de fapt care contravine men ţ iunilor din cartea de identitate. Această 

dispoziţie trebuie să aibă efect şi pe plan procesual. Astfel, persoana care îşi asumă riscul de a

locui în altă parte şi nu ia măsurile de a declara locuinţa statornică pentru a fi menţionată în

registrele de evidenţă a populaţiei, îşi asumă, implicit, riscul ca reclamantul care-l va cita la

locul indicat în registrele de evidenţă  să  poată  invoca inopozabilitatea situaţiei de fapt. Din

acest moment se poate marca o modificare în ceea ce priveşte ideea domiciliului de fapt : în

situaţia în care reclamantul care indică domiciliul pârâtului ca fiind cel prevăzut în registrele

de evidenţă a populaţiei şi nu se face proba că a cunoscut domiciliul de fapt prin alte mijloace

[art. 91 alin. (3) NCC], procesul se va judeca valabil cu citarea pârâtului la adresa indicată de

reclamant. Domiciliul de fapt va fi inopozabil atât reclamantului, cât şi instanţei, aceasta fiind

tot un ter ţ.

Articolele 107, 108, 109 NCPC33 privind competenţa teritorială corespund legislaţiei

în vigoare şi principiilor cu care oper ăm în prezent. Articolul 11034  este un corespondent al

31 Art. 108 NCPC republicat.32

 Art. 1065 NCPC republicat.33 Art. 109, 110, 111 NCPC republicat.

Page 56: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 56/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 56

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

art. 19 CPC 1865, cu precizarea că în alin. (2) se introduce o prevedere importantă: un pârât

 poate fi chemat în judecat ă  numai în scopul sesizării instan ţ ei competente pentru el.  Este

vorba despre un abuz de drept procesual: un reclamant cheamă în judecată o persoană dar nu

 pentru că vrea să se judece realmente, ci pentru a crea un cerc procesual în raport de care să 

atragă o anume competenţă. În acest caz, oricare dintre pârâţi poate invoca necompetenţa la

 primul termen de judecată la care păr ţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. Instanţa nu o

 poate invoca din oficiu, fiind o competenţă teritorială alternativă.

Problema care se pune în continuare este aceea de a şti dacă, o dată  cu invocarea

excepţiei de necompetenţă  materială, pârâtul trebuie să  invoce şi lipsa calităţii procesuale

 pasive a copârâtului respectiv. Se presupune că dacă acesta ar avea calitate procesuală pasivă,ar fi greu de susţinut că  a fost chemat în proces numai pentru a atrage competenţa unei

instanţe. Prin urmare, este vorba despre o persoană care nu are calitate procesuală, dar este

chemată  în proces pentru a atrage competenţa, după care se admite lipsa calităţii procesuale

 pasive dar instanţa r ămâne competentă. Astfel, ar trebui ca în primul rând să fie invocată lipsa

calităţii procesuale pasive şi, totodată, necompetenţa instanţei atrasă  prin chemarea unei

 persoane care nu are calitate procesuală pasivă.

Articolul 111 NCPC35  reproduce dispoziţiile art. 10 CPC 1865, cu unele mici

modificări. Prima modificare priveşte punctul 1 referitor  stabilirea filia ţ iei, care nu era

anterior caz de competenţă alternativă. Astfel, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei mai

este competentă instanţa domiciliului reclamantului. Se instituie un regim de favoare pentru

reclamanţi, care sunt cu precădere minori, persoane aflate în situaţii de dificultate. O altă 

modificare priveşte punctul 8, conform căruia, în afar ă de instanţa de la domiciliul pârâtului,

mai este competentă  „instan ţ a domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect

executarea, constatarea nulit ăţ ii absolute, anularea, rezolu ţ iunea, rezilierea sau denun ţ areaunilateral ă  a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect

repararea pagubelor produse consumatorilor”. Este o normă de favoare pentru consumator.

O altă  modificare priveşte punctul 9, ce vizează  cereri în domeniul r ă spunderii

delictuale, fiind adăugată  ca instanţă  competentă  cea în a cărei circumscripţie s-a produs

 prejudiciul. Deşi este vorba de o preluare a unei reglementări europene, modificarea este una

34

 Art. 112 NCPC republicat.35 Art. 113 NCPC republicat.

Page 57: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 57/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  57

 problematică  deoarece fapta ilicită  poate fi comisă  prin mass-media, deci prejudiciul se

 produce oriunde. Prin urmare, orice instanţă de pe teritoriul ţării ar putea fi competentă. În

schimb, prevederea este în favoarea victimei.

În materie de tutel ă  şi familie, art. 1111  36  introduce competenţa alternativă. În fapt,

acest text reprezintă trecerea în procedur ă a unui text introdus prin legea de punere în aplicare

a Noului Cod civil. Conform alin. (1), instanţa de tutelă  este cea de la domiciliul/reşedinţa

celui ocrotit. Dar în cazul în care se vizează  autorizarea unor acte privind un imobil,

competenţa este una alternativă, fiind competentă  şi instanţa în a cărei circumscripţie

teritorială este situat imobilul. În acest caz, instanţa de tutelă şi de familie care a pronunţat

hotărârea trebuie să comunice de îndată o copie a hotărârii instanţei de tutelă şi de familie în acărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa cel ocrotit.

În materie de competen ţă  exclusivă, este consacrat un caz nou: art. 118 NCPC –

cererile împotriva unui consumator 37. Astfel, „cererile formulate de profesionist împotriva

unui consumator pot fi introduse numai la instan ţ a domiciliului consumatorului”. Aceste

 prevederi nu se confundă cu dispoziţiile pct. 8 de la art. 111 NCPC38, care au în vedere cereri

formulate de consumatori. Alegerea acestei soluţii a fost determinată de faptul că alegerea de

competenţă  în contractele dintre profesionist şi consumator este considerată  în practica

europeană o clauză abuzivă. Legiuitorul român a tranşat astfel problema, consacrând un caz

de competenţă exclusivă. În doctrina recentă s-a ar ătat, în mod justificat, că acest articol este

aplicabil chiar dacă acţiunea profesionistului nu vizează dispoziţii din legea privind protecţia

consumatorului, ci chestiuni precum plata etc. Este evident sensul dispoziţiei, aceasta fiind

una protecţie a păr ţii mai slabe. Prin urmare, pe fondul unui raport inegal, dispoziţia creează 

o inegalitate acceptabilă.

Articolul 123 NCPC39  introduce un nou tip de competenţă, cea  facultativă. Este o

înlăturare a unor cereri ulterioare, de recuzare, de str ămutare etc. Sunt vizate două situaţii: 1.

când judecătorul este reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desf ăşoar ă 

activitatea; 2. judecătorul este pârât într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desf ăşoar ă 

36 Art. 114 NCPC republicat.37 Art. 121 NCPC republicat.38

 Art. 113 alin. (1) pct. 8 NCPC republicat.39 Art. 127 NCPC republicat.

Page 58: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 58/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 58

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

activitatea. În prima situaţie, judecătorul nu mai poate sesiza instanţa la care îşi desf ăşoar ă 

activitatea, fiind obligat să aleagă una dintre instanţele de acelaşi grad aflate în circumscripţia

oricăreia dintre cur ţile de apel învecinate cur ţii de apel în a cărei circumscripţie se află 

instanţa la care îşi desf ăşoar ă  activitatea. În cea de a doua situaţie, instanţa r ămâne

competentă dar se ofer ă pârâtului posibilitatea de a alege una dintre instanţele de acelaşi grad

aflate în circumscripţia oricăreia dintre cur ţile de apel învecinate cur ţii de apel în a cărei

circumscripţie se află instanţa la care îşi desf ăşoar ă activitatea judecătorul.

4.  Prorogarea de competenţă 

În ceea ce priveşte modificările în domeniul prorogării, art. 134 NCPC40  referitor la

conexitate nu mai prevede, în mod expres, condiţia egalităţii în grad a instanţelor. De altfel, a

fost evidenţiat anterior că  în situaţia unor cereri principale de competenţa unor instanţe

diferite în grad, dar care sunt în strânsă legătur ă, instanţa mai înaltă în grad va fi competentă.

Or, dacă se permite păr ţii să sesizeze de la început instanţa mai înaltă în grad, prin derogare de

la regulile de competenţă  materială, nu apare exagerat ca în situaţii similare să  poată  fi

dispusă şi conexarea. Totuşi, acceptarea în practică a acestei soluţii ar putea să întâmpine o

anumită  rezistenţă, deoarece legiuitorul a păstrat regula existentă  şi astăzi, conform căreia

,,când una din cereri este de competenţa exclusivă a unei instanţe, conexarea se va face la acea

instanţă”, regulă din care ne-am obişnuit (corect sau nu) să deducem că atunci când ambele

instanţe sunt competente exclusiv conexarea nu poate opera. Consider ăm că  acest text,

existent şi în Codul de procedur ă  civilă de la 1865, împiedică conexarea, având drept scop

determinarea instanţei la care se conexează  pricinile. Singurul text în Codul de procedur ă 

civilă de la 1865 care împiedică conexarea este cel care impune condiţia egalităţii în grad a

instanţelor şi care nu se mai regăseşte în noua reglementare. Totuşi, pentru a opera conexareaeste necesar ca pricinile să  se afle în faţa primei instanţe, condiţie ce decurge implicit din

textul art. 134. Astfel, se menţine regula conform căreia conexarea poate fi dispusă  şi din

oficiu, dar se pune o limită  de timp: cel mai târziu la primul termen de judecat ă  înaintea

instan ţ ei ulterior sesizate [art. 134 alin. (2)]. Astăzi nu există  o limită  de timp expres

 prevăzută, limita fiind totuşi r ămânerea cauzelor la instanţe de acelaşi grad. Or, dispărând

40 Art. 139 NCPC republicat

Page 59: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 59/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  59

această  condiţie, era necesar ă  introducerea unei limite pentru a se preveni abuzurile (e.g.

cereri de conexare formulate în faze avansate ale procesului).

Tot în această materie a fost stabilită o regulă care anterior era discutabilă: instan ţ acare se va pronun ţ a asupra excep ţ iei de conexitate. Astfel, în practică  s-a decis că  asupra

acestei cereri se pronunţă  instanţa ulterior sesizată, în timp ce în doctrină  s-a ar ătat că, din

moment ce legea nu distinge, ambele instanţe sunt competente în privinţa acestei cereri41.

 Noul Cod de procedur ă  civilă  tranşează  această  problemă  în art. 134 alin. (2)42: instan ţ a

ulterior sesizat ă se va pronun ţ a asupra excep ţ iei conexit ăţ ii.

În materia str ămut ării, dispare str ămutarea pentru rudenie, dubla rudenie fiind un caz

extrem de rar semnalat de practică  (art. 135 NCPC43). În cazul în care apar totuşi astfel de

situaţii, poate fi solicitată recuzarea, motivele de incompatibilitate reglementate în noul Cod

de procedur ă civilă  fiind mai extinse (există şi o prevedere privind posibilitatea invocării şi

altor motive decât cele prevăzute expres – art. 41 pct. 1244 , respectiv atunci când exist ă alte

elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la impar  ţ ialitatea instan ţ ei).

O altă  modificare priveşte competen ţ a de solu ţ ionare a cererilor de str ămutare.

Astfel, conform art. 137 alin. (1) NCPC45

, în cazul bănuielii legitime cererea va fi soluţionată de curtea de apel, iar doar în cazul în care motivul de str ămutare se iveşte în faţa cur ţii de

apel, va fi competentă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Aceste prevederi au fost criticate,

 poate pe bună  dreptate, pe motivul că  ipotezele de bănuială  legitimă  într-un oraş  în care

funcţionează  o judecătorie, un tribunal şi o curte de apel, nu se regăsesc doar în cazul

 judecătoriei şi tribunalului, cuprinzând şi curtea de apel. În general, bănuiala legitimă  se

fundamentează  pe calitatea păr ţilor, particularităţile ce ţin de persoana sau situaţia acestora

manifestându-se într-o anumită zonă. Or, în multe cazuri, judecarea unei cereri de str ămutarede către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie era considerată  singurul remediu pentru evitarea

influenţelor locale. În aceste circumstanţe, probabil justiţiabilii vor avea un sentiment de

41 A se vedea Gh. Buta, M. Tăbârcă, Codul de procedur ă  civil ă  comentat  şi adnotat , Ed. Universul juridic,

Bucureşti, 2007, p. 528.42 Art. 139 alin. (2) NCPC republicat.43 Art. 140 NCPC republicat.44

 Art. 42 pct. 13 NCPC republicat.45 Art. 142 alin. (1) NCPC republicat.

Page 60: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 60/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 60

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

nedreptate. Justiţia poate pierde la capitolul imagine, dar dispoziţia va avea ca efect

degrevarea instanţei supreme de numărul mare de str ămutări, aflate pe rolul acesteia.

S-a ridicat problema corelării art. 111 pct. 546

 cu art. 11447

: art. 111 pct. 5 prevede ocompetenţă alternativă în ceea ce priveşte acţiunile de carte funciar ă; or, acestea privesc, de

cele mai multe ori, drepturi reale. Pe de altă parte, art. 114 prevede o competenţă exclusivă în

ceea ce priveşte drepturi reale imobiliare. S-a precizat că Noul Cod de procedur ă  civilă  nu

aduce nicio modificare faţă de Codul de procedur ă civilă de la 1865. Textul art. 111 pct. 5

 NCPC este actualul art. 10 pct. 2 teza a II-a CPC 1865 iar art. 114 NCPC corespunde art. 13

CPC 1865 (cereri privitoare la bunuri imobile), fiind consacrată  interpretarea doctrinar ă  şi

 jurisprudenţială  a acestui articol (cereri privind drepturi reale imobiliare, şi nu orice cereri privitoare la imobile, de exemplu contracte de închiriere).

O altă problemă ridicată priveşte dispoziţiile art. 106 NCPC48, în concret semnificaţia

sintagmei societate cu sediu necunoscut . Este vorba, în acest context, de societatea str ăină cu

sediul în str ăinătate şi cu reprezentanţă  în România iar reclamantul nu cunoaşte sediul din

str ăinătate sau poate fi vorba şi despre o societate română, însă  al cărei sediu înscris la

Registrul comer ţului nu mai este valabil, nu mai corespunde realităţii? S-a apreciat că a doua

variantă a fost cea avută în vedere la redactarea Noului Cod de procedur ă civilă.

O altă  întrebare a vizat noţiunea de reprezentan ţă: este o filială, sucursală, punct de

lucru? Prin urmare, poate fi reţinută  competenţa instanţei de la locul filialei, sucursalei,

 punctului de lucru? Referitor la această  problemă  s-a ar ătat că  sintagma acoper ă  toate

noţiunile menţionate, mai puţin filiala, deoarece acesta, având personalitate juridică, va fi

chiar ea pârâtă. Prin urmare, prin reprezentan ţă, în sensul acestui text s-ar înţelege sucursala

şi reprezentanţa  stricto sensu (un sediu secundar al societăţii-mamă din str ăinătate, lipsit de personalitate juridică proprie, care nu are un capital distinct de cel al societăţii-mamă şi poate

efectua numai operaţiuni de reprezentare a acesteia faţă  de partenerii săi comerciali din

România). O altă  întrebare a vizat cazul în care sediul fiind necunoscut există  mai multe

 puncte de lucru, în concret posibilitatea reclamantului de a introduce acţiunea la instanţa în

circumscripţia căreia se află  oricare dintre aceste puncte de lucru. S-a apreciat că, fiind în

46 Art. 113 pct. 5 NCPC republicat.47

 Art. 117 NCPC republicat.48 Art. 108 NCPC republicat.

Page 61: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 61/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

 prezenţa unei competenţe teritoriale alternative, reclamantul putând introduce acţiunea la

oricare din aceste instanţe.

O altă problemă  ridicată în legătur ă cu aceeaşi chestiune vizează situaţia introduceriiunei cereri de chemare în judecată la instanţa de la sediul pârâtei, necunoscând că acesta nu

mai este valabil  şi că  nu a fost operat ă  modificarea în Registrul comer  ţ ului. În această 

situaţie, pârâtul, invocând nevalabilitatea sediului, va trebui să arate, totuşi, care este sediul

valabil, în caz contrar comiţând un abuz de drept. În cazul în care nu există un sediu valabil,

acesta nu ar putea invoca în folosul lui dispoziţiile art. 106 NCPC. Oricum, instanţa nu va

 putea invoca necompetenţa deoarece este vorba despre o competenţă  de ordine privată.

Problema se rezolvă, de cele mai multe ori, prin invocarea excepţiei de necompetenţă teritorială, iar nu f ăcând apel la dispoziţiile art. 106. S-a adăugat că problema poate subzista,

totuşi, în situaţia în care reclamantul face verificări la Registrul Comer ţului şi constată  că 

sediul este expirat. Va putea acesta să introducă cererea de chemare în judecată la instanţa de

la un punct de lucru? Referitor la acest aspect s-a apreciat că, în privinţa competenţei,

 problema se rezolvă în funcţie de reacţia pârâtului prin întâmpinare. Cu alte cuvinte, în cazul

lipsei unei reacţii, instanţa r ămâne competentă. Problema poate apărea, totuşi, în privinţa

citării. Soluţia este una simplă: pârâtul nu se poate prevala de propria turpitudine pentru a

invoca nelegalitatea citării; totodată, se poate recurge şi citarea prin publicitate, care în noul

Cod ofer ă garanţii mai ample celui citat.

O ultimă problemă ridicată a vizat legea de punere în aplicare extrem de stufoasă care

modifică  foarte multe legi, f ăr ă  însă  a avea pretenţia că  această  modificare este una

exhaustivă. În acest context, s-a ar ătat că, întrucât Comisia de redactare nu îşi putea asuma

 parcurgerea tuturor actele normative pentru a stabili conformitatea cu dispoziţiile Noului Cod

de procedur ă civilă, au fost modificate explicit doar cele mai importante prevederi. Articolul83 lit. k) din Legea de punere în aplicare prevede că „la data intr ării în vigoare a Codului de

 procedur ă civil ă  se abrog ă: (…) k) orice alte dispozi ţ ii contrare, chiar dacă sunt cuprinse în

legi speciale”.  Aceasta este mijlocul la care a recurs comisia de redactare pentru a evita

aplicarea unor legi speciale care nu au fost abrogate expres, deşi intenţia legiuitorului a fost ca

 Noul Cod de procedur ă  civilă  să  se aplice şi în situaţiile respective. Astfel, legea generală 

abrogă prevederi din legea specială, fiind îndeplinită condiţia  prevederii exprese a abrogării.

Aceste dispoziţii au relevanţă  pe planul competenţei, existând legi care prevăd competenţespeciale. În această situaţie, astfel de dispoziţii speciale vor fi înlăturate în baza art. 83 lit. k),

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  61

Page 62: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 62/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 62

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

în măsura în care nu există prevederi în NCPC care să care să permită supravieţuirea lor [un

exemplu de normă  specială  îl constituie dispoziţiile art. 92 alin. (1) lit. a)  NCPC49  care

 stabilesc competen ţ a judecătoriei în solu ţ ionarea cererilor date de Codul civil în competen ţ a

instan ţ ei de tutel ă  şi de familie, în afar ă  de cazurile în care prin lege se prevede în mod

expres altfel ].

49 Art. 94 pct. 1 lit. a) NCPC republicat.

Page 63: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 63/411

 

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  63

Nulitatea actelor de procedură* - avocat Gheorghe Florea

 Prelegere sus ţ inut ă de dl. avocat Gheorghe FLOREA

Domnul avocat Gheorghe Florea  a prezentat noutăţile, modificările şi completările

aduse în materia nulităţii actelor de procedur ă, reglementată de noul Cod de procedur ă civilă 

 prin articolele 169-174 integrate în capitolul „Citarea şi comunicarea actelor de procedur ă”,

care, la rândul lui, este inclus în Titlul IV “Actele de procedur ă”.1 

 Nulitatea, ca sancţiune procedurală de drept comun, trebuie să fie ultima soluţie la care

apelează judecătorul în cazul în care nu se pot remedia neregularităţile procedurale altfel.

Reglementarea noului Cod de procedur ă  civilă  sistematizează  noţiunile procedurale

existente, defineşte noţional unde este cazul, clasifică pentru a simplifica şi lasă judecătorul să 

aprecieze dacă trebuie să opereze cu aplicarea sancţiunii sau nu.

 Nu este legal definită nici în noul Cod noţiunea de „act de procedur ă”, deci se va apela

la doctrină, jurisprudenţă pentru această noţiune tehnico-juridică. Ca observaţie de ansamblu,

s-a precizat că nu există elemente de noutate deosebită la acest capitol.

Articolul 143 alin. (1²) NCPC2 prezintă soluţia legiuitorului pentru noţiunea de cerere,

act : „în cazul în care prezentul cod prevede condi ţ ia formei scrise a sus ţ inerilor, apăr ărilor

 sau a concluziilor păr  ţ ilor ori a altor acte de procedur ă adresate instan ţ elor judecătore şti”.

Din acest text de lege putem trage concluzia că noua reglementare priveşte actul de procedur ă 

ca operaţiune juridică ce constă în manifestarea de voinţă ce ţine de naşterea, dinamizarea sau

stingerea unui raport procesual, dar şi ca instrumentum  probationis, respectiv forma scrisă,

indiferent că este f ăcut în scris sau oral şi consemnat ulterior în scris. Această distincţie între

*  Trimiterile din cuprinsul materialului la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă  civilă  au în vedere varianta

Codului anterioar ă  republicării în Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012, variantă  în vigoare la data susţinerii

 prelegerii. Pentru uşurinţa consultării materialului, corespondentul fiecărui articol în forma republicată a Codului

de procedur ă civilă urmează a fi indicat într-o notă de subsol.1 Art. 174-179 în forma Noului Cod de procedur ă civilă, republicată în M. Of. nr. 545/3.08.2012 (în continuare,

 NCPC republicat ).2 Art. 148 alin. (3) NCPC republicat.

Page 64: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 64/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 64

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

actul juridic ca manifestare de voinţă şi ca formalitate cu valoare juridică constatată în scris

este importantă  întrucât nulitatea priveşte atât actele de procedur ă  verbale, consemnate în

scris, cât şi actele de procedur ă scrise, ale păr ţilor şi ale instanţei deopotrivă.

Controlul actelor de procedur ă, inclusiv al celor care emană de la auxiliarii instanţei,

cum ar fi, de exemplu, expertizele, se realizează  permanent, continuu, în raport de felul

nulităţii, de regimul juridic al nulităţii, în raport de persoanele interesate să invoce nulitatea, în

raport de mijlocul procesual prin care se propune nulitatea.

Articolul 169 NCPC3  defineşte nulitatea  actului de procedur ă  ca o sancţiune

 procesuală. În realitate, sancţiunea a fost identificată prin efectele ei „ sanc ţ iunea care lipse şte

total sau par  ţ ial de efecte actul de procedur ă efectuat cu nerespectarea cerin ţ elor legale, de

 fond sau de formă”.Identificarea efectelor actelor de procedur ă este esenţială.

Lipsirea de efecte a unui act de procedur ă presupune o operaţiune logică şi necesitatea

de a şti care sunt efectele de care este lipsit actul în cauză, care sunt cerinţele de fond şi de

formă  ale actului respectiv – cu distincţiile dintre acestea – şi dacă se dă prioritate condiţiilor

de fond (deci celor prevăzute de lege pentru întocmirea actului de procedur ă) sau celor de

formă.

Alineatele (2) şi (3) ale art. 169 NCPC4

  consacr ă  o clasificare doctrinar ă  pe care jurisprudenţa a aplicat-o deja, dată de un criteriu nou, şi anume noţiunea de interes  public şi 

interes privat . Acest criteriu de clasificare între nulitatea absolută şi nulitatea relativă a actelor

de procedur ă nu se confundă cu noţiunea de ordine publică.

Articolele 170-171 NCPC5 fac distincţia conform unui alt criteriu de clasificare. Legea

analizează expres nulitatea condiţionată, tip de nulitate care derivă dintr-o clasificare cu o

conotaţie tehnică  ce implică descifrarea noţiunii de văt ămare, cu accepţiunea ei  procesual ă 

 pentru a se evita utilizarea acesteia în mod discreţionar. Vătămarea procesuală are caracterulde a fi una relativă, simplă, pentru că  legiuitorul prevede expres că „partea interesată poate

face oricând dovada contrar ă”.

Alineatul (2) al art. 1706  stabileşte că  vătămarea este prezumată  în cazul nulităţilor

exprese.

3 Art. 174 NCPC republicat.4 Art. 174 alin. (2) şi (3) NCPC republicat.5

 Art. 175 şi 176 NCPC republicat.6 Art. 175 alin. (2) NCPC republicat.

Page 65: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 65/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  65

 Există cazuri de nulitate necondiţionată pentru neîndeplinirea unor condiţii extrinseci

actului de procedur ă. Articolul 171 pct. 6 NCPC7 presupune efortul interpretului de a stabili

cazurile şi condiţiile extrinseci, f ăr ă a risca să devină discreţionar.

Articolul 172 NCPC8 introduce un instrument tehnic procesual din practică: criteriul

 pragmatic cu caracter corector al activităţii de aplicare a sancţiunii nulităţii, şi anume

„îndreptarea neregularit ăţ ilor actelor de procedur ă”. Alineatul al doilea arată  ficţiunea la

care apelează legiuitorul „nulitatea nu mai poate fi acoperit ă [deşi regula este cea de la alin.

(1)], dacă a intervenit decăderea ori o alt ă  sanc ţ iune procedural ă  sau dacă se produce ori

 subzist ă o văt ămare”. Alineatul acesta surprinde raportarea sancţiunii nulităţii la alte sancţiuni

ce pot interveni şi identifică posibilitatea sau imposibilitatea de regularizare a actului, regula

generală fiind regularizarea actului de procedur ă.Articolul 172 alin. (3) NCPC9 potrivit căruia „actul de procedur ă nu va fi anulat dacă 

 până  la momentul pronun ţării asupra excep ţ iei de nulitate a dispărut cauza acesteia”

 presupune, în realitate, ficţiunea la care recurge legiuitorul pentru a comprima tehnic raportul

dintre cauză  şi efect, care nu se produce decât dacă  se aplică  sau nu sancţiunea. Textul

interzice în mod imperativ aplicarea nulităţii dacă această cauză a dispărut. Trebuie verificate

din nou toate condiţiile ce fac actul juridic valabil.

Articolul 173 NCPC10

 ordonează activitatea în timp a participanţilor la procedur ă cu privire la termenul în care poate fi invocat ă nulitatea. Se stabileşte clar că, în ceea ce priveşte

nulitatea absolută, apare un subiect nou care poate să  o invoce, şi anume procurorul, cu

circumstanţierea „după caz”, „în orice stare a judecăţii cauzei”, ceea ce implică  o îndrituire

legală care trebuie verificată în fiecare situaţie concretă.

 Nulitatea relativă trebuie invocată, imperativ, în condiţiile art. 173 alin. (3).

Alineatul (4) al art. 173 NCPC11  consacr ă  în procedur ă  dreptul la tăcere al celui

îndreptăţit să  invoce o neregularitate procesuală  pentru aplicarea sancţiunii, drept la tăcerecare apar ţine păr ţii interesate şi care face, în realitate, această  tăcere să fie cea care, uneori,

 poate aduce vătămări, cu excepţia situaţiilor de renunţare expresă.

7 Art. 176 pct. 6 NCPC republicat.8 Art. 177 NCPC republicat.9 Art. 177 alin. (3) NCPC republicat.10

 Art. 178 NCPC republicat.11 Art. 178 alin. (4) NCPC republicat.

Page 66: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 66/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 66

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

Articolul 173 alin. (5) NCPC12  reia o regulă ce stă la baza judecăţii ce se derulează în

două etape. Etapa cercetării procesului presupune că actele de procedur ă întocmite sunt dintre

acelea al căror control de regularitate se realizează mult mai eficient, deoarece controlul este

imediat, permanent şi continuu.

Regula legală potrivit căreia „Toate cauzele de nulitate a actelor de procedur ă deja

efectuate trebuie invocate deodată, sub sancţiunea decăderii păr ţii din dreptul de a le mai

invoca” exprimă concepţia că, în realitate, şicana procesuală se tinde a fi reprimată şi printr-o

astfel de reglementare. Textul poate fi interpretat în sensul că are în vedere şi cazul de nulitate

absolută, ţinând cont de alineatul întâi („nulitatea absolută poate fi invocată de orice parte din

 proces, de judecător sau, după caz, de procuror, în orice stare a judecăţii cauzei, dacă legea nu

 prevede altfel”). Soluţia dată în rezolvarea unui asemenea conflict de norme aparent este cea aexcluderii nulităţii absolute de sub puterea acestei reguli, atât timp cât nulitatea absolută este

definită legal şi reglementarea sa distinctă este f ăcută pentru că interesul public este cel care

trebuie avut în vedere [art. 169 alin. (2) NCPC13]. Prin urmare, alineatul (5) nu poate fi

interpretat decât în sensul că decăderea operează exclusiv pentru cazurile de nulitate relativă.

Articolul 174 alin. (1) NCPC14 statuează expres că actul de procedur ă este desfiinţat

odată ce este declarat nul.

Legiuitorul foloseşte distincţia nul sau anulabil corespondentă distincţiei din materiade drept comun, de drept substanţial, distincţia având în vedere tipul de nulitate absolută sau

relativă.

Desfiinţarea actului de procedur ă  poate fi totală  sau par ţială, cu efect retroactiv,

 procedura trebuind reluată dacă legea o permite (de exemplu, citarea neregulat efectuată) iar

dacă  această  îndreptare nu mai poate fi f ăcută, actul de procedur ă  presupune aplicarea

măsurilor procesuale specifice în căile de atac şi reluarea judecăţii la un moment dat.

Alineatul (3) al art. 174 NCPC presupune desfiin ţ area actului subsecvent , condiţionat deexistenţa sa independentă de cel principal, nefiind vorba de o noutate în materie.

Procedura conversiunii  în materia actelor de procedur ă  este permisă  legal, în mod

expres şi este prevăzută de art. 174 alin. (4) NCPC15. Potrivit acestei reguli, ca şi până acum,

conform doctrinei şi practicii, este considerat valabil un act de procedur ă de alt tip decât cel

12 Art. 178 alin. (5) NCPC republicat.13 Art. 174 alin. (2) NCPC republicat.14

 Art. 179 alin. (1) NCPC republicat.15 Art. 179 alin. (4) NCPC republicat.

Page 67: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 67/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  67

nul dacă  sunt respectate condiţiile legii pentru cel identificat ca fiind valabil, de exemplu

recunoaşterile f ăcute într-o cerere de chemare în judecată  nulă, renunţări la drepturi f ăcute

inform în faţa instanţei, dar care sunt corecte din punct de vedere substanţial.

S-au ridicat o serie de întrebări.

Prima dintre acestea s-a referit la art. 171 pct. 6 NCPC16 – cerin ţ e legale extrinseci 

actului de procedur ă, solicitându-se, în acest sens, exemple. S-a ar ătat că astfel de elemente ar

fi: condiţia timbrajului, procedurile prealabile obligatorii în cazurile cerute de lege. S-a

 precizat că acestea pot atrage nulitatea numai în cazul în care legea nu dispune altfel.

O a doua întrebare a ridicat problema cererii de recurs introdusă  direct de partea

interesat ă la instan ţă, sancţionată cu nulitatea conform art. 13 alin. (2) NCPC, potrivit căruia

„ P ăr  ţ ile au dreptul, în tot cursul procesului de a fi reprezentate sau, după  caz, asistate încondi ţ iile legii. În recurs, cererile  şi concluziile păr  ţ ilor nu pot fi formulate  şi sus ţ inute decât

 prin avocat sau, după  caz, consilier juridic, cu excep ţ ia situa ţ iei în care partea sau

mandatarul acesteia, so ţ  ori rud ă până la gradul al doilea inclusiv, este licen ţ iat ă în drept .”

Aceasta constituie sau nu o condiţie extrinsecă legală? S-a apreciat că este dificil de precizat

dacă  această  condiţie este una extrinsecă  actului de procedur ă, având în vedere faptul că 

legiuitorul a adus un element de noutate în seria condiţiilor introducerii cererii de recurs şi a

cererilor formulate în această  cale de atac. Intenţia a fost ca, în realitate, să  se introducă  ogaranţie legală ca r ăspuns la o tehnicizare accentuată  a procedurii în căile de atac.

O ultimă întrebare a surprins problema îngr ădirii nejustificate a dreptului de acces la

instan ţ e  prin prisma art. 13 alin. (2) menţionat mai sus. Consecinţa acestei condiţii va fi

asaltarea instanţelor care pronunţă hotărâri în fond cu cereri de ajutor public judiciar pentru

introducerea cererilor în mod valabil. S-a apreciat că  o astfel de interpretare – cea mai la

îndemână  –- ignor ă  şi încurajează  avocatura clandestină  sau practicată  ilegal, deoarece

realitatea demonstrează  că  supraîncărcarea condicii instanţelor de control judiciar, în cazulcăilor extraordinare de atac, este şi rezultatul unor reglementări care exclud orice

responsabilitate în declararea căilor de atac, cu încurajarea nerespectării stricte a disciplinării

tehnice pe care o impune controlul judiciar extraordinar al hotărârilor judecătoreşti.

16 Art. 176 pct. 6 NCPC republicat.

Page 68: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 68/411

Page 69: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 69/411

 

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  69

Procedura în faţa primei instanţe: etapa scrisă.Cercetarea procesului: excepţiile procesuale.Probele: dovada cu înscrisuri, proba cu martori1.- Prof. univ. dr. Gabriel Boroi 

 Prelegere sus ț inut ă de dl. Prof. univ. dr. Gabriel BOROI

1.  Procedura în faţa primei instanţe

Un prim aspect pus în discuţie referitor la procedura în faţa primei instanţe a vizat

cerinţa referitoare la îndeplinirea procedurilor prealabile prevăzute de lege – chestiune

consacrată  însă  odată  cu modificările aduse Codului de procedur ă  civilă  prin Legea nr.

202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor.

Articolul 188 alin. (1) NCPC2  prevede că  „ sesizarea instan ţ ei se poate face numai

după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta”. Nu

se prevede însă în mod expres calificarea mijlocului procesual în cazul sesizării instanţei f ăr ă 

îndeplinirea procedurii prealabile. Referitor la acest ultim aspect, s-a apreciat că  suntem în

 prezenţa unei condi ţ ii speciale de exercitare a ac ţ iunii civile, în cazurile expres preăzute de

lege, astfel încât, neîndeplinirea procedurii prealabile, invocată  în termen (sub sancţiunea

decăderii, prin întâmpinare sau, în acele cazuri în care întâmpinarea nu este obligatorie, la

 primul termen de judecată la care păr ţile sunt legal citate, deşi situaţii de tipul celei din urmă 

 pot fi rar imaginate în practică) urmează  a îmbr ăca forma excep ţ iei de inadmisibilitate a

 sesizării instan ţ ei,  şi nu de prematuritate a cererii, aceasta din urmă găsindu-şi aplicarea doar

în situaţia în care dreptul subiectiv civil pretins prin cererea de chemare în judecată nu este

actual.

1  Trimiterile din cuprinsul materialului la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă  civilă  au în vedere varianta

Codului anterioar ă  republicării în Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012, variantă  în vigoare la data susţinerii

 prelegerii. Pentru uşurinţa consultării materialului, corespondentul fiecărui articol în forma republicată a Codului

de procedur ă civilă urmează a fi indicat într-o notă de subsol.2  Art. 193 alin. (1) în forma Noului Cod de procedur ă  civilă, republicată  în M. Of. nr. 545/3.08.2012 (în

continuare, NCPC republicat ).

Page 70: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 70/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 70

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

Alineatul (3) al art. 1883  conţine o dispoziţie specială, aplicabilă  în cazul sesizării

instanţei cu dezbaterea procedurii succesorale. În acest caz, legea prevede că „reclamantul va

depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea eviden ţ elor succesorale

 prevă zute de Codul civil. În acest caz, neîndeplinirea procedurii prealabile va fi invocat ă de

către instanţ ă , din oficiu, sau de către pârât”. Se observă că la alin. (3) nu se mai prevede un

termen, context în care se aplică termenul prevăzut la alin. (2); astfel, se poate susţine că alin.

(3) constituie o normă  specială  în raport cu dispoziţiile alin. (2), cu care, prin urmare, se

completează, în lipsă  de dispoziţie derogatorie. Pe de altă  parte, neexistând un termen

 prevăzut pentru instanţă, aceasta poate să invoce neîndeplinirea procedurii prealabile oricând

în cursul judecăţii în primă instanţă.

2.  Cererea de chemare în judecată 

Menţiunile care trebuie f ăcute în cererea de chemare în judecată sunt, în mare parte,

aceleaşi. În plus apare, ca menţiune obligatorie, codul numeric personal sau, după caz, codul

unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală  al reclamantului şi, de asemenea, al

 pârâtului, în întâmpinare.

Articolul 1944, referitor la înregistrarea  şi repartizarea cererii de chemare în

 judecat ă, prevede, la alin. (2), că, „după înregistrare, cererea şi înscrisurile care o înso ţ esc se

 predau pre şedintelui instan ţ ei sau persoanei desemnate de acesta, care va lua de îndat ă 

mă suri în vederea stabilirii în mod aleatoriu a completului de judecat ă”. S-a precizat că 

dispoziţia legală amintită face trimitere, cât priveşte repartizarea aleatorie, doar la complet, nu

şi la primul termen de judecată, a cărui stabilire urmează să intre în atribuţiile preşedintelui de

complet. Din acest moment, toate măsurile referitoare la cauză vor fi stabilite de completul

desemnat aleatoriu, inclusiv măsuri care – în reglementarea Codului de procedur ă civilă de la1865 – erau în competenţa preşedintelui instanţei.

3

 Art. 193 alin. (3) NCPC republicat.4 Art. 199 NCPC republicat

Page 71: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 71/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  71

3.  Regularizarea cererii

Conform art. 195 NCPC5, completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza (judecătorul

unic, fiind la judecata în primă instanţă), la primirea cererii, verifică dacă aceasta îndeplineştecondiţiile prevăzute de lege. În măsura în care constată  că  nu sunt îndeplinite condiţiile

 prevăzute de lege, va înştiinţa în scris pe reclamant asupra necesităţii regularizării cererii în

termen de 10 zile de la primirea comunicării. Referitor la termenul de 10 zile au fost aduse în

discuţie dispoziţiile art. 160 NCPC6 privind data îndeplinirii procedurii, context în care s-a

subliniat că stabilirea cu exactitate a termenului de 10 zile prevăzut de art. 195 este greu de

f ăcut, depinzând de momentul la care actul va ajunge la reclamant.

Modificarea cea mai importantă vizează însă sancţiunea nerespectării termenului de 10zile. Astfel, dacă  în reglementarea Codului de procedur ă  civilă  de la 1985, sancţiunea

 suspend ării judecăţ ii  nu era foarte utilă  (abstracţie f ăcând de faptul că  se prevedea

suspendarea în condiţiile în care judecata nu este încă  în curs, deşi există, fireşte, textul de

lege care dispune că procesul debutează odată cu înregistrarea cererii de chemare în judecată),

în noua reglementare, sancţiunea anul ării cererii este mult mai energică.

Anularea cererii de chemare în judecată  se face prin încheiere dată  în camera de

consiliu [art. 195 alin. (3) NCPC

7

]. Deşi regula este citarea păr ţilor, s-a subliniat că, în acestcaz, este evident că  încheierea va fi pronunţată  f ăr ă  citarea păr ţilor întrucât ne aflăm

 procedura de regularizare a cererii, pârâtul nu a aflat, prin ipoteză, de existenţa cererii iar un

argument de text în favoarea acestei soluţii este alin. (6) care se refer ă în mod expres la citarea

reclamantului la soluţionarea cererii de reexaminare; per a contrario, în ipoteza de la alin. (3)

nu este nevoie de citare.

Calea de atac împotriva încheierii de anulare este cererea de reexaminare care poate fi

formulată  în termen 15 zile de la data comunicării încheierii. Soluţionarea cererii de

reexaminare se face de către un alt complet decât cel căruia i s-a repartizat cauza, prin

încheiere definitivă  dată  în camera de consiliu, cu citarea reclamantului. Acest alt complet

 poate reveni asupra măsurii dacă a fost dispusă în mod eronat sau dacă neregularităţile au fost

înlăturate în termenul acordat [alin. (6)], caz în care cauza va fi retrimisă completului iniţial

învestit.

5 Art. 200 NCPC republicat.6

 Art. 165 NCPC republicat.7 Art. 200 alin. (3) NCPC republicat.

Page 72: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 72/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 72

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

Potrivit art. 196 NCPC8, odată îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru cererea

de chemare în judecată, judecătorul dispune, prin rezolu ţ ie, comunicarea acesteia către pârât,

cu menţiunea că întâmpinarea urmează a fi depusă în termen de 25 de zile de la comunicare

(spre deosebire de actuala reglementare, conform căreia întâmpinarea se depune cel mai târziu

cu 5 zile înaintea termenului stabilit pentru judecată).

Alineatul (2) al art. 196 operează  o modificare bine-venită  instituind obligativitatea

comunicării de îndat ă [conţinutul sintagmei “de îndată” urmează a fi apreciat de la caz la caz]

către reclamant a întâmpinarii, respectându-se astfel principiul egalităţii de arme. Se înlătur ă,

astfel, un neajuns existent în reglementarea Codului de procedur ă civilă de la 1865, din care

nu rezulta că  întâmpinarea se comunică, lucru altminteri greu de realizat din perspectiva

termenului de 5 zile până la care, cel mai târziu, putea fi depusă întâmpinarea.În termen de 10 zile de la comunicare, reclamantul are obligaţia, conform art. 196 alin.

(2) NCPC9, de a depune r ă spuns la întâmpinare – instituţie nouă – urmând ca pârâtul să  ia

cunoştinţă de acesta de la dosarul cauzei. R ăspunsul la întâmpinare nu va conţine pretenţii

noi, ci apăr ări, de fond sau de procedur ă, la apăr ările f ăcute de către pârât în întâmpinare.

 Primul termen de judecat ă, potrivit art. 196 alin. (3)10, va fi stabilit de către judecător,

 prin rezoluţie, în termen de 3 zile de la data depunerii r ăspunsului la întâmpinare şi nu va

 putea depăşi 60 de zile de la data rezoluţiei. Odată cu stabilirea primului termen, judecătoruldispune citarea păr ţilor. Referitor la termenul de 60 de zile s-a apreciat că  urmează  a fi

calificat ca termen relativ, ceea ce înseamnă  că nerespectarea lui nu va atrage sancţiuni cât

 priveşte valabilitatea actului de procedur ă.

Alineatele (5) şi (6) ale art. 196 stabilesc posibilitatea reducerii, respectiv creşterii

termenului în anumite împrejur ări.

4.  Măsuri pentru pregătirea judecăţii

Referitor la dispoziţiile art. 198 NCPC11 s-a subliniat că trebuie reţinută distincţia între

măsurile care pot fi luate de judecător prin rezolu ţ ie, în condiţiile alin. (1) [citarea pârâtului la

interogatoriu, alte măsuri pentru administrarea probelor şi alte măsuri necesare pentru

8 Art. 201 NCPC republicat.9 Art. 201 alin. (2) NCPC republicat.10

 Art. 201 alin. (3) NCPC republicat.11 Art. 203 NCPC republicat.

Page 73: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 73/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  73

desf ăşurarea procesului], respectiv prin încheiere executorie, conform alin. (2) – măsuri

asigur ătorii şi măsuri pentru asigurarea probelor.

Potrivit art. 199 NCPC12, până  la primul termen de judecată  la care este legal citat,

reclamantul poate să-şi modifice cererea de chemare în judecată  şi, de asemenea, poate

 propune noi dovezi. Referitor la această  din urmă  noţiune  – noi dovezi – s-a ar ătat că  este

utilizată şi în Codul de procedur ă civilă de la 1865. Sintagma nu se refer ă însă la dovezile pe

care, din vari motive, reclamantul nu le-a menţionat în cererea de chemare în judecată, ci este

vorba despre dovezi a căror necesitate a rezultat din întâmpinare, art. 248 NCPC 13 dispunând

că probele, sub sancţiunea decăderii, se propun de către reclamant, prin cererea de chemare în

 judecată  şi de către pârât, prin întâmpinare. În acest context, s-a subliniat că  dezideratul

disciplinării păr ţilor poate fi atins şi prin aplicarea energică a sancţiunilor, în practică existând

uneori tendinţa de a trece mai uşor mai ales peste sancţiunea decăderii (de exemplu, practica

acordării de termen pentru propunerea probelor).

Referitor la sancţiunea decăderii reclamantului din dreptul de a propune noi dovezi, s-

a pus întrebarea dacă aceasta trebuie invocată de pârât sau poate fi invocată din oficiu de către

instanţă. În prezent soluţia adoptată este că dispoziţiile în discuţie sunt de ordine privată iar

dacă pârâtul nu se opune, instanţa ia act de modificarea cererii. Soluţia trebuie însă nuanţată,

ţinând cont de dispoziţiile alin. (3) al art. 19914

 care face vorbire despre acordul expres altuturor păr  ţ ilor din proces. Or, neinvocarea decăderii de către pârât nu permite instanţei să ia

act de modificarea cererii, în acest caz nefiind vorba de un acord expres, ci, cel mult, de un

acord tacit. Dacă pârâtul nu este prezent, instanţa comunică acestuia intenţia reclamantului de

modificare a cererii şi prorogă  discutarea acestui aspect până  la comunicarea r ăspunsului

 pârâtului. În lipsa oricărui r ăspuns, condiţia acordului expres nu este întrunită şi judecata va

continua în cadrul stabilit prin cererea iniţială.

În legătur ă  cu procedura regularizării cererii de chemare în judecat ă, s-a pus problema dacă  aceasta se poate aplica prin analogie  şi cererilor reconven ţ ionale care nu

îndeplinesc condi ţ iile prevă zute de lege, dându-se exemplul cerin ţ elor referitoare la timbraj.

Referitor la această problemă au fost formulate două puncte de vedere.

Astfel, într-o primă  opinie s-a apreciat că  nu este recomandabil ă  aplicarea

dispozi ţ iilor referitoare la regularizarea cererii de chemare în judecat ă, în primul rând pentru

12 Art. 204 NCPC republicat.13

 Art. 254 NCPC republicat.14 Art. 204 alin. (3) NCPC republicat.

Page 74: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 74/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 74

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

că formularea cererii reconvenţionale este opţiunea pârâtului iar în al doilea rând, astfel s-ar

ajunge la dilatarea duratei de soluţionarea a cererii de chemare în judecată. Pe de altă parte, în

măsura în care caracterul inform este atras de nerespectarea cerinţelor privind timbrajul,

remediul îl constituie aplicarea dispoziţiilor speciale, respectiv punerea în vedere

reclamantului să  timbreze cererea la termen, cu sancţiunea anulării cererii în caz de

neîndeplinire a obligaţiei. Un alt argument de text îl constituie faptul că în art. 204 NCPC15 nu

există nicio trimitere la aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor din art. 195 NCPC16.

Într-o opinie exprimată în acelaşi sens s-a mai ar ătat că aplicarea prin analogie ar constitui o

adăugare la lege câtă vreme legiuitorul nu a prevăzut o atare posibilitate şi nu poate fi pus

semnul egalităţii între cele două cereri, cererea reconvenţională fiind, finalmente, determinată 

de atitudinea reclamantului.Într-o altă opinie s-a apreciat că dispozi ţ iile referitoare la regularizarea cererii pot fi

aplicate  şi cererii reconven ţ ionale, pentru următoarele argumente: cererea reconvenţională 

este o veritabilă  cerere de chemare în judecată  şi învesteşte instanţa similar unei cereri de

chemare în judecată, prin urmare, în mod simetric ar trebui să i se recunoască acelaşi regim

 juridic. Soluţia disjungerii de cererea principală  a reconvenţionalei informe, până  la

regularizarea ei, nu are susţinere în textele Codului, ipotezele avute în vedere la disjungere

fiind altele. Mai mult, aplicarea prin analogie a dispoziţiilor care privesc regularizarea cereriide chemare în judecată şi cererii reconvenţionale îşi găsesc fundament în dispoziţiile art. 5

alin. (3) NCPC, text introdus prin Legea de punere în aplicare a Noului Cod de procedur ă 

civilă. În susţinerea aceleiaşi opinii s-a susţinut că  trebuie avute în vedere, în primul rând,

interesele păr ţilor pentru soluţionarea litigiului şi, din acest punct de vedere, ar trebui să  se

acorde şi cererii reconvenţionale informe posibilitatea regularizării.

În finalul dezbaterii pe acest aspect s-a convenit că  poate fi adoptat ă solu ţ ia aplicării

 procedurii de regularizare  şi cererii reconven ţ ionale, argumentul de text în acest sensconstituindu-l dispoziţiile art. 196 NCPC, la care art. 204 alin. (5) face trimitere. Astfel,

 potrivit alin. (1) al art. 19617, comunicarea cererii reconvenţionale către reclamant va fi

dispusă de judecător, prin rezoluţie, de îndat ă ce constat ă îndeplinite condi ţ iile prevă zute de

lege pentru aceasta, ceea ce presupune că a fost verificată  îndeplinirea cerinţelor de formă.

15 Art. 209 NCPC republicat.16

 Art. 100 NCPC republicat.17 Art. 201 alin. (1) NCPC republicat.

Page 75: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 75/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  75

Dacă cererea reconvenţională este informă, se va declanşa procedura de regularizare, potrivit

dispoziţiilor cuprinse în art. 195 NCPC18.

Articolul 20319 NCPC operează o serie de modificări în ce priveşte întâmpinarea. O

 primă  modificare este dată  de dispoziţiile alin. (2) care prevăd în mod expres  sancţiunea

decăderii pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor

de ordine publică, dacă legea nu dispune altfel, pentru nedepunerea la timp a întâmpinării.

În ceea ce priveşte persoanele care o pot invoca, s-a ar ătat că, spre deosebire de

materia actului juridic, în care, în măsura în care natura interesului ocrotit nu poate fi stabilită,

se prezumă că interesul protejat este unul privat, în ipoteza nedepunerii întâmpinării este în

 joc nu doar interesul privat al reclamantului, ci mai degrabă  buna desf ăşurare a procesului.

Prin urmare, atât reclamantul, cât şi instan ţ a, din oficiu, pot invoca decăderea.Totodată, în noua reglementare nu se mai menţin prevederile art. 118 alin. (3) CPC

1865, referitoare la situaţia în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat. Aceasta

înseamnă că pârâtul nu mai are dreptul ca, la primul termen de judecată  la care păr ţile sunt

legal citate (prima zi de înf ăţişare, conform CPC 1865) să depună întâmpinarea şi, cu atât mai

mult, nu va mai putea beneficia de un termen suplimentar pentru pregătirea apăr ării şi

depunerea întâmpinării. Aceasta nu înseamnă  însă  că  la primul termen de judecată  nu are

dreptul de a formula apăr ări, decăderea din dreptul de a depune întâmpinare nefiindechivalentă cu decăderea din însuşi dreptul de a se apăra.

5.  Cererea reconvenţională 

O primă modificare semnalată cu privire la cererea reconvenţională priveşte condi ţ iile

de admisibilitate. Astfel, într-o formă  iniţială  a textului art. 204 alin. (1) NCPC20  s-a dorit

limitarea sferei de aplicare a cererii reconvenţionale doar la situaţiile în care pârâtul avea pretenţii faţă de reclamant derivând din acela şi raport juridic (similar arbitrajului sau materiei

comerciale). Întrucât o atare soluţie legislativă  ar fi condus la aplicarea extrem de rar în

 practică a cererii reconvenţionale în materie civilă  lato sensu, legiuitorul a simţit nevoia să 

adauge sintagma „pretenţii strâns legate de aceasta [cererea reclamantului]”, urmând ca

legătura să fie apreciată de la caz la caz.

18 Art. 200 NCPC republicat.19

 Art. 208 alin. (2) NCPC republicat.20 Art. 209 alin. (1) NCPC republicat.

Page 76: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 76/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 76

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

ăzute în citaţii.

Potrivit art. 204 alin. (4) NCPC21, cererea reconvenţională  se depune odată  cu

întâmpinarea (cu excepţia situaţiilor în care întâmpinarea nu este obligatorie, caz în care se va

depune la primul termen de judecată la care păr ţile sunt legal citate), sub sancţiunea decăderii

din dreptul de a-şi valorifica pretenţiile pe cale incidentală. Intervine, astfel, o modificare

importantă  faţă  de reglementarea Codului de procedur ă  civilă  de la 1865, potrivit căreia

nedepunerea la timp a cererii reconvenţionale atrage ca sancţiune judecarea separată  a

acesteia (art. 135 CPC 1865), deşi, au existat sub imperiul acestei reglementări şi soluţii în

 practică  în care, în mod greşit, s-a constatat decăderea. Cu toate acestea, pârâtul păstrează 

dreptul de a-şi valorifica pretenţiile pe calea unei cereri principale, care însă va declanşa un

 proces distinct.

Potrivit alin. (2) teza a II-a al art. 205 NCPC22, „ Dacă numai cererea principal ă esteîn stare de a fi judecat ă [nu însă şi atunci când reconvenţionala este în stare de a fi judecată,

iar cererea principală  nu]  instan ţ a poate dispune judecarea separat ă  a cererii

reconven ţ ionale. Cu toate acestea, disjungerea nu poate fi dispusă în cazuri anume prevă zute

de lege sau dacă  judecarea ambelor cereri se impune pentru solu ţ ionarea unitar ă  a

 procesului”. În această  situaţie, r ămâne competentă  aceeaşi instanţă, urmare a faptului că 

efectele prorogării de competenţă se menţin şi după disjungere.

6.  Dispoziţii generale cu privire la judecată 

Ca element de noutate în această  materie, art. 210 alin. (1) teza a II-a NCPC23 

 prevede, cu titlu de recomandare, că  lista de şedinţă  va cuprinde şi intervalele orare

orientative fixate pentru strigarea cauzelor, ţinând cont de orele fixate şi prev

Articolul 211 prevede, la alin. (4)24, printre atribuţiile preşedintelui de complet,

 posibilitatea de a limita în timp intervenţia fiecărei păr ţi. Această dispoziţie are corespondentîn art. 128 alin. (3) CPC 1865, prevăzând, în plus, că, înainte de a da cuvântul păr ţii,

 preşedintele trebuie să îi pună în vedere timpul pe care îl va avea la dispoziţie. Se mai impune

 precizarea că dispoziţia în cauză vizează o mai bună organizare şi desf ăşurare a şedinţelor de

 judecată, în scopul respectării intervalelor orare dinainte stabilite pentru fiecare cauză.

21 Art. 209 NCPC republicat.22 Art. 210 alin. (2) NCPC republicat.23

 Art. 215 NCPC republicat.24 Art. 216 alin. (4) NCPC republicat.

Page 77: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 77/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  77

Referitor la acest aspect, s-a ridicat problema indicării în lista de şedinţă a orei la care

este programat un anumit litigiu. S-a apreciat că ora poate fi indicată  în lista de şedinţă, în

condiţiile în care dispoziţiile 152 alin. (1) lit d) NCPC25  impun indicarea orei în citaţie iar

lista de şedinţă se redactează ulterior întocmirii citaţiilor.

În contextul unor dezbateri mai ample privitoare la planificarea pe intervale orare a

şedinţelor, spaţii disponibile etc., s-a ridicat problema sanc ţ iunii care intervine în ipoteza în

care judecata trebuia să se desf ăşoare în camera de consiliu  şi ea s-a desf ăşurat în  şedin ţă 

 publică. S-a ar ătat că, în acest caz, nu este de dorit aplicarea sancţiunii nulităţii (sens în care a

existat o soluţie în practică, în care s-a admis recursul pentru acest motiv şi s-a casat

hotărârea). Regula în materie o reprezintă publicitatea iar desf ăşurarea şedinţei în camera de

consiliu este reglementată  în avantajul păr ţilor, singurele în măsur ă  să  formuleze obiecţiunidacă judecata s-a desf ăşurat în şedinţă publică. Pe de altă parte, textele trebuie interpretate în

spiritul lor iar aplicarea sancţiunii este condiţionată  de existenţa unei vătămări. Desigur,

soluţia nu este valabilă  în situaţia inversă, în care, deşi pricina trebuia judecată  în şedinţă 

 publică, aceasta s-a judecat în camera de consiliu.

Dispoziţiile referitoare la amânarea judecăţ ii prin învoiala păr  ţ ilor   se menţin

neschimbate, fiind preluate în noua reglementare la art. 216 NCPC26. Potrivit acestui text,

amânarea judecăţii în baza înţelegerii păr ţilor se poate face o singur ă  dată  în cursul procesului. Se menţine aceeaşi sancţiune pentru cazul în care, după  suspendare, păr ţile nu

stăruiesc în judecată, şi anume suspendarea cauzei şi repunerea ei pe rol doar după achitarea

taxelor de timbru, conform legii.

Trebuie precizat că  limitarea prevăzută  la art. 216 nu se aplică  şi situaţiei în care

 partea interesată cere amânarea judecăţ ii pentru lipsă de apărare (art. 217 NCPC27), aceasta

 putând fi dispusă ori de câte ori sunt întrunite condiţiile cerute de lege – lipsa de apărare să fie

temeinic motivată şi neimputabilă păr ţii sau reprezentantului acesteia. Nu în ultimul rând, o intervenţie binevenită a legiuitorului se regăseşte în textul art.

230 NCPC28, care, în teza a II-a face referire la noţiunea de încheiere interlocutorie, aşa cum

este admisă  şi astăzi în practică  – „Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, f ăr ă  a se

25 Art. 157 alin. (1) lit. d) NCPC republicat.26 Art. 221 NCPC republicat.27

 Art. 222 NCPC republicat.28 Art. 235 NCPC republicat.

Page 78: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 78/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 78

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

hot ărî în totul asupra procesului, se solu ţ ionează excep ţ ii procesuale, incidente procedurale

ori alte chestiuni litigioase”.

7.  Cercetarea procesului

În această  materie, seria noutăţilor este deschisă  prin prevederile art. 23329. Astfel,

alin. (1) prevede pentru judecător obligaţia ca, la primul termen de judecat ă , după ascultarea

 păr ţ ilor, să  estimeze durata necesar ă  pentru cercetarea procesului, durat ă  ce va fi

consemnat ă  în încheierea de  şedin ţă. Alineatul (2) statuează  că, pentru motive temeinice,

 judecătorul va putea să revină asupra duratei estimate iniţial.

Potrivit dispoziţiilor art. 237 NCPC30, în cazul în care, „în cursul cercet ării

 procesului, reclamantul renun ţă  la judecarea cererii de chemare în judecat ă ori la dreptul

 pretins, intervine învoiala păr  ţ ilor sau sunt admise cereri ori excep ţ ii care pun capăt în

întregime procesului, f ăr ă a mai fi necesar ă dezbaterea asupra fondului în camera de consiliu

 sau în  şedin ţă publică , judecătorul se va pronun ţ a asupra cauzei prin hot ărâre”. Cu privire la

acest text de lege, s-a f ăcut precizarea că renunţarea la un capăt de cerere se poate face şi în

cursul procedurii de regularizare, noţiunea ”în cursul cercetării procesului” putând fi

interpretată  într-un sens mai extins, şi anume ca debutând în momentul imediat următor

înregistr ării cererii de chemare în judecată. Astfel, de exemplu, pentru ipoteza în care

reclamantul doreşte să renunţe la un capăt de cerere şi instanţa îi pune în vedere să îl timbreze,

nu s-ar impune soluţia anulării întregii cereri în cazul în care nu se îndeplineşte obligaţia de

timbrare, ci se poate lua act de renunţarea la un că pat de cerere în cadrul procedurii de

regularizare.

Potrivit art. 238 NPCP31, cercetarea procesului se încheie imediat ce judecătorul se

consider ă  lămurit, dând o încheiere în acest sens prin care fixează termen pentru dezbatereafondului în şedinţă publică. De la regula conform căreia această procedur ă are loc în şedinţă 

 publică, alin. (3) al art. 238 prevede pentru păr ţi posibilitatea de a conveni ca dezbaterile să 

aibă  loc în camera de consiliu, în aceeaşi zi sau la un alt termen. Este necesar ca acordul

 păr ţilor să  fie expres, neputând fi dedus din împrejurarea că  una din ele nu este prezentă.

29 Art. 238 NCPC republicat.30

 Art. 243 NCPC republicat.31 Art. 244 NCPC republicat.

Page 79: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 79/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  79

Conform alin. (2), „ pentru dezbaterea fondului, judecătorul pune în vedere păr  ţ ilor să 

redacteze note privind sus ţ inerile lor  şi să le depună la dosar cu cel pu ţ in 5 zile înainte de

termenul stabilit potrivit alin. (1), f ăr ă  a aduce atingere dreptului acestora de a formula

concluzii orale”. În aplicarea acestui text, păr ţile vor trebui să îşi dea concursul întrucât textul

nu instituie o sancţiune specifică pentru situaţia în care păr ţile nu depun note.

Cu privire la invocarea unei eventuale neconcordanţe între dispoziţiile art. 238 alin.

(3) NCPC şi art. 127 din legea fundamentală, privitor la caracterul public al dezbaterilor, s-a

apreciat că  nu se pune problema admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate întrucât

Constituţia se refer ă doar la pronunţarea hotărârilor judecătoreşti, care trebuie să aibă loc în

şedinţă publică. Nu trebuie omis nici faptul că în procesul civil primează interesele private ale

 păr ţilor.

8.  Excepţii procesuale

În această materie, legiuitorul noului Cod de procedur ă civilă face mai curând o serie

de precizări, neputându-se vorbi de modificări substanţiale.

Dată  fiind structurarea procesului civil în etape, se pot face câteva observaţii în ce

 priveşte soluţionarea excepţiilor procesuale.Astfel, potrivit art. 242 alin. (1) NCPC32, care preia, în mare parte, prevederile art. 137

 NCPC 1865, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedur ă, precum şi

asupra celor de fond care fac inutilă administrarea de probe (element de noutate) sau, după 

caz, cercetarea în fond a cauzei. În continuare, alin. (4) prevede că excepţiile vor putea fi unite

 fie cu administrarea probelor ,  fie cu fondul cauzei  numai dacă  pentru judecarea lor este

necesar să se administreze aceleaşi dovezi ca şi pentru finalizarea etapei cercetării procesului

sau, după caz, pentru soluţionarea fondului. S-a precizat însă, că unirea excepţiilor ar fi maidegrabă  posibilă  cu administrarea probelor pentru că  după  administrarea probelor comune

fondului şi soluţionării excepţiilor ne aflăm, prin ipoteză, încă în camera de consiliu, caz în

care urmează a se da cuvântul pe excepţie, şi nu a se fixa imediat termen în şedinţă publică 

 pentru dezbaterea fondului.

32

 Art. 248 alin. (1) NCPC republicat.

Page 80: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 80/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 80

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

În ce priveşte ordinea solu ţ ionării excep ţ iilor , alin. (2) al art. 242 NCPC33  lasă 

instanţei libertate deplină, stabilind însă un criteriu în acest sens, şi anume efectele pe care

acestea le produc. Referitor la acest aspect, s-a precizat că soluţionarea unei excepţii înaintea

alteia nu înseamnă  în mod automat cauză  de nulitate; trebuie evitat formalismul excesiv.

Evident, dacă una dintre excepţii este dirimantă, nu se va trece la soluţionarea celorlalte, cu

atât mai mult cu cât, în urma casării se vor pune în discuţia păr ţilor şi motivele care au r ămas

nesoluţionate în primul ciclu procesual. S-a apreciat, totuşi, că primează chestiunile legate de

citare, soluţionarea cu prioritate a excepţiei referitoare la citare fiind de natur ă  să  asigure

discutarea în contradictoriu a tot ceea ce urmează. Finalmente, sub rezerva verificării

îndeplinirii condiţiilor de regularitate prevăzute de lege, inclusiv, dacă este cazul, cu privire la

sesizarea instanţei, este recomandabilă analizarea cu prioritate a excepţiilor peremptorii, care,dacă s-ar admite, ar împiedica desf ăşurarea în continuare a procesului.

9.  Probele

Potrivit art. 24834 alin. (1) teza I NCPC, sub sancţiunea decăderii, „ probele se propun

de către reclamant prin cererea de chemare în judecat ă , iar de către pârât prin întâmpinare,

dacă legea nu dispune altfel”.Alineatul (2) prevede limitativ cazurile în care sancţiunea decăderii poate fi înlăturată.

Acest lucru nu face însă ca ea să fie de ordine privată, putând fi invocată şi din oficiu de către

instanţă, întrucât natura juridică  a decăderii şi posibilitatea oferită de legiuitor de a înlătura

această sancţiune reprezintă chestiuni distincte.

Formularea unora din cazurile în care sancţiunea decăderii este înlăturată ţine cont de

consacrarea în Noul Cod de procedur ă  civilă  a etapei cercetării, respectiv a dezbaterii

 procesului. Astfel, dovezile care nu au fost propuse la timp vor putea fi cerute şi încuviinţateatunci când necesitatea rezultă  fie din modificarea cererii  (pct. 1), fie din cercetarea 

 judecătorească şi partea nu o putea prevedea (pct. 2); când partea învederează  instanţei că,

din motive temeinic justificate, nu a putut propune în termen probele cerute; acest caz

echivalează, în privinţa efectelor, cu o repunere în termen, însă  nu poate fi considerată  o

repunere în termen propriu-zisă, textul de lege fiind mai permisiv, iar motivele lăsate la

33

 Art. 248 alin. (2) NCPC republicat.34 Art. 254 NCPC republicat.

Page 81: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 81/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  81

aprecierea instanţei; punctul 4 menţine cazul prevăzut de actualul pct. 3 al art. 138 CPC 1865,

şi anume când administrarea probei nu pricinuieşte amânarea judecăţii; de asemenea,

decăderea poate fi înlăturată prin acordul expres al tuturor păr ţilor.

Dispoziţiile alin. (6) al art. 24835  sunt deja cunoscute – „(...) păr  ţ ile nu pot invoca în

căile de atac omisiunea instan ţ ei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus  şi

administrat în condi ţ iile legii”; în acest caz, deşi teoretic se poate vorbi de o culpă a instanţei,

culpa păr ţilor este mai mare.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 249 alin. (1) NCPC36  a fost semnalat faptul că 

denumirea marginală  („admisibilitatea probelor ”) nu corespunde întru totul conţinutului

alineatului –„ probele trebuie să  fie admisibile potrivit legii  şi să  ducă  la solu ţ ionarea

 procesului”.Un text de lege care ar putea ridica unele dificultăţi de interpretare este cel de la art.

252 alin. (1)37, potrivit căruia „probele se pot încuviinţa numai dacă sunt întrunite cerinţele

 prevăzute de art. 249 [admisibilitate şi concludenţă], în afar ă  de cazul în care ar exista

 pericolul ca ele să  se piard ă prin întârziere”. Textul va trebui interpretat în sensul în care,

daca partea va învedera pericolul pierderii probei – în condi ţiile în care ne aflăm în etapa

încuviinţării probelor, şi nu în procedura de asigurare a dovezilor – fiind necesare mai multe

termene pentru a se dezbate admisibilitatea, ea va fi încuviinţată şi administrată, urmând caulterior să se stabilească dacă este ori nu admisibilă.

Dispoziţiile art. 252 alin. (2) NCPC38  stabilesc conţinutul încheierii prin care se

încuviinţează  probele şi „faptele ce trebuie dovedite, mijloacele de probă  ce trebuie

încuviinţate,  precum  şi obliga ţ iile ce revin păr  ţ ilor în leg ătura cu administrarea acestora”,

context în care s-a precizat că, în practică, există tendinţa încuviinţării probelor f ăr ă a se face

în cuprinsul încheierii toate menţiunile cerute de acest text de lege.

Articolul 256 NCPC

39

  stabileşte modul în care se imput ă  cheltuielile pentruadministrarea probelor . Astfel, potrivit alin. (1), dacă proba a fost cerută de una dintre păr ţi,

instanţa îi pune în vedere acesteia ca, în termenul fixat, să depună  la grefa instanţei dovada

 plăţii sumelor necesare pentru administrarea probei respective. Atunci când proba este dispusă 

35 Art. 254 alin. (6) NCPC republicat.36 Art. 255 alin. (1) NCPC republicat.37 Art. 258 alin. (1) NCPC republicat.38

 Art. 258 alin. (2) NCPC republicat.39 Art. 262 NCPC republicat.

Page 82: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 82/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 82

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

din oficiu sau la cererea procurorului, instanţa va stabili, prin încheiere, cheltuielile de

administrare a acesteia şi partea care trebuie să  le plătească, putându-le pune în sarcina

ambelor păr ţi [alin. (2)].

O problemă care a fost ridicată cu privire la aceste dispoziţii vizează aplicarea textului

alin. (3) al aceluia şi articol   care face trimitere doar la dispoziţiile alin. (1) – proba

încuviinţată  la cererea păr ţii, caz în care nedepunerea sumei stabilite de instanţă  atrage

decăderea păr ţii din dreptul de a mai administra dovada numai în faţa acelei instanţe, nu şi în

faţa instanţei de apel – nu şi la cele ale alin. (2).

O primă  precizare cât priveşte posibilitatea de a aplica dispoziţiile alin. (3) pentru

ipoteza menţionată  la alin. (2), s-a f ăcut în sensul că  nu se recomandă  folosirea sintagmei

decăderea păr  ţ ii din  probă, întrucât este vorba despre neîndeplinirea de către parte a uneiobligaţii fixate de instanţă, şi nu din dreptul de a mai propune probe.

Astfel, pentru ipoteza în care instanţa a pus cheltuielile administr ării probei (de

exemplu, o expertiză), în sarcina ambelor păr ţi, în cazul în care acestea nu depun la timp suma

stabilită, urmează  să  se constate că nu se poate administra proba din motive imputabile şi,

dacă aceste motive sunt imputabile şi reclamantului, instanţa urmează să  suspende  judecata,

în temeiul art. 2361  NCPC40  (echivalentul art. 1551  CPC 1865). Din acest motiv, se

recomandă  ca aceste cheltuieli să  fie puse (şi) în sarcina reclamantului, acesta fiind primulinteresat în soluţionarea litigiului, şi numai în situaţii de excepţie să  fie puse în sarcina

 pârâtului. O astfel de situaţie de excepţie ar putea fi imaginată pentru ipoteza judecării cererii

reconvenţionale. În această  situaţie, în caz de neplată  nu se poate suspenda doar cererea

reconvenţională, întrucât suspendarea operează  în bloc; mai întâi se va disjunge judecata

cererii reconvenţionale de cererea principală, urmând ca judecata cererii reconvenţionale să 

fie suspendată în temeiul art. 2361 NCPC.

10. Proba cu înscrisuri

Potrivit art. 259 NCPC41, prin „înscris” se înţelege „orice scriere sau alt ă consemnare

care cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori de

modalitatea de conservare  şi stocare”. Pe de altă parte, conform art. 260 NCPC42, „înscrisul

40 Art. 242 NCPC republicat.41

 Art 265 NCPC republicat.42 Art. 266 NCPC republicat.

Page 83: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 83/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  83

 pe suport informatic este admis ca probă în acelea şi condi ţ ii ca înscrisul pe suport de hârtie,

dacă îndepline şte condi ţ iile prevă zute de lege” iar conform art. 261 NCPC43, „înscrisurile în

 formă  electronică  sunt supuse dispozi ţ iilor legii speciale  [Legea nr. 455/2001 privind

semnătura electronică]”.

Articolul 276 NCPC44 conţine noţiunea de „înscris pe suport informatic”. Astfel, când

datele unui act juridic sunt redate pe un suport informatic, documentul care reproduce aceste

date constituie instrumentul probator al actului, dacă  este inteligibil şi prezintă  garanţii

suficient de serioase pentru a face deplină  credinţă  în privinţa conţinutului acestuia şi a

identităţii persoanei de la care emană.

În materia mijloacelor materiale de probă, a fost semnalat faptul că, deşi art. 335 alin.

(2) NCPC45, cu denumirea marginală  „lucrurile ca mijloace de probă”, prevede că  suntmijloace materiale de probă  fotografiile, fotocopiile, filmele (...), dată  fiind redactarea în

termeni generali a art. 25946  care vorbeşte despre „orice altă  consemnare”, o înregistrare

video a încheierii unui contract ar urma să fie supusă regulilor din materia înscrisurilor, iar nu

a mijloacelor materiale de probă. În mod similar, proba materială  are o accepţiune care

 permite aplicarea regulilor de la proba cu înscrisuri.

În ceea ce priveşte regimul juridic al copiilor , au fost semnalate dispoziţiile art. 281

 NCPC47

  care confer ă  copiilor f ăcute pe microfilme sau pe suporturi informatice o for ţă  probantă mai mare decât copiilor legalizate de pe înscrisurile tradiţionale (art. 280 NCPC48).

De asemenea, au fost semnalate dispoziţiile art. 295 NCPC49  care, în privinţa

înscrisurilor sub semnătur ă privat ă, prevăd sanc ţ iunea decăderii pentru necontestarea scrierii

sau semnăturii la primul termen după depunerea înscrisului şi cele ale art. 29850 care dispun

că „dacă cel mai târziu la primul termen după prezentarea unui înscris folosit în proces una

dintre păr  ţ i declar ă  că  acesta este fals prin falsificarea scrierii sau semnăturii, ea este

obligat ă să arate motivele pe care se sprijină” [alin. (1)], urmând ca, pentru ipoteza în care partea care foloseşte înscrisul nu este prezentă, instanţa să  ordone ca aceasta să  se prezinte

43 Art. 267 NCPC republicat.44 Art. 282 NCPC republicat.45 Art. 341 NCPC republicat.46 Art. 265 NCPC republicat.47 Art. 287 NCPC republicat.48 Art. 286 NCPC republicat.49

 Art. 301 NCPC republicat.50 Art. 304 NCPC republicat.

Page 84: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 84/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 84

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

 personal pentru a lua cunoştinţă de denunţarea înscrisului ca fals, să depună originalul şi să 

dea explicaţiile necesare [alin. (2)].

Page 85: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 85/411

 

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  85

Procedura în faţa primei instanţe: probele* - judecător Valentin MITEA 

 Prelegere sus ţ inut ă de dl. judecător Valentin MITEA

 Noul Cod de procedur ă  civilă  tranşează  mai vechea dispută  a apartenenţei materiei

 probelor în plan normativ la Codul civil sau la Codul de procedur ă civilă, în favoarea acestuia

din urmă. Soluţia este una firească, dată  fiind împrejurarea că probele interesează  în cursul

 procesului civil, iar desf ăşurarea acestuia este reglementată, firesc, de Codul de procedur ă 

civilă.

Articolul 250 NCPC enumer ă  mijloacele de probă, cuprinzând între acestea, cu

caracter de noutate, şi mijloacele materiale de probă. Alături de acestea sunt menţionate,

 previzibil, mijloacele de probă  recunoscute şi sub vechea reglementare: înscrisuri, martori,

 prezumţii, mărturisirea uneia dintre păr ţi, expertiza, cercetarea la faţa locului.

Enumerarea este doar aparent exemplificativă, finalul art. 250 lăsând să se înţeleagă că 

orice alte mijloace de probă  pot fi admise numai dacă  ele sunt permise expres de lege,

determinarea sferei şi a mijloacelor de probă fiind de ordine publică.

Articolul 256 NCPC stabileşte limitele în care păr ţile pot dispune prin conven ţ ii

asupra  probelor , ele putând încheia, în mod valabil, convenţii privitoare la admisibilitatea,

obiectul sau sarcina probei, afar ă  de acelea care privesc drepturi de care păr ţile nu pot

dispune, a celor care fac imposibilă ori dificilă dovada actelor sau faptelor juridice ori, după 

caz, care contravin ordinii publice sau bunelor moravuri.

În esenţă, putem reţine că păr ţile nu pot restrânge posibilitatea probaţiunii, ci, eventual

o pot extinde, aşa cum se şi întâmplă adesea în practică, atunci când, spre exemplu, sunt de

acord să  se admită proba cu martori pentru a fi dovedit un act juridic al cărui obiect are o

valoare mai mare de 250 lei.

*  Trimiterile din cuprinsul materialului la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă  civilă  au în vedere varianta

Codului republicată în Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012.

Page 86: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 86/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 86

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

După cum prevede art. 237 alin. (2) pct. 7 NCPC, în faţa primei instanţe (cu precizarea

expresă că nu şi la judecata în căile de atac), încuviin ţ area  şi administrarea probelor  are loc

în etapa cercetării procesului. Astfel, instanţa va încuviinţa probele solicitate de păr ţi, pe care

le găseşte admisibile, precum şi pe acelea pe care, din oficiu, le consider ă  utile judecării

 procesului, urmând a le administra în condiţiile legii.

1.  Proba cu înscrisuri

În această materie, un important element de noutate este reprezentat de evocarea în

 Noul Cod de procedur ă  civilă  a înscrisurilor pe suport informatic  şi a celor în format

electronic. Reglementarea de detaliu a acestora este însă  asigurată  de Legea nr. 455/2001

 privind semnătura electronică1, lege la care se face trimitere şi în cuprinsul art. 267 NCPC,

referitor la rolul semnăturii într-un înscris. Potrivit art. 4 al legii, înscrisul în formă 

electronică reprezintă o „colecţie de date în formă electronică între care există relaţii logice şi

funcţionale şi care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificaţie inteligibilă,

destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar”, iar

 semnătura electronică  reprezintă  „date în formă  electronică, care sunt ataşate sau logic

asociate cu alte date în formă electronică şi care servesc ca metodă de identificare”.În ce priveşte for ţa probantă a unor asemenea înscrisuri, legea prevede că înscrisul în

formă  electronică  ce are asociată  sau încorporată  o semnătur ă  electronică  certificată  este

asimilat înscrisului sub semnătur ă privată, iar dacă acesta este recunoscut de cel căruia i se

opune, produce aceleaşi efecte ca un înscris autentic.

Putem anticipa că  cele care vor domina şi în perioada următoare în activitatea de

 judecată vor fi înscrisurile sub semnătur ă privată, care îşi păstrează caracteristicile cunoscute

în prezent. Se menţin, astfel, formalitatea multiplului exemplar, menţiunea „bun şi aprobat”,dispoziţiile referitoare la data certă, cele referitoare la registrele şi hârtiile domestice. În timp,

vom înregistra însă o utilizare tot mai ridicată a înscrisurilor în formă electronică, astfel că va

trebui, şi noi, să ne dezvoltăm competenţele în acest domeniu.

Înscrisurile autentice îşi vor păstra regimul deja cunoscut, Noul Cod de procedur ă 

civilă neoferind elemente de noutate semnificative.

1 Publicată în M. Of. nr. 429/31.07.2001.

Page 87: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 87/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  87

Cu caracter de noutate, în Noul Cod de procedur ă civilă sunt dedicate câteva articole

unor înscrisuri cu privire la care nu au existat până  în prezent dispoziţii exprese, deşi în

doctrină  şi în jurisprudenţă  ele erau acceptate ca atare. Astfel, art. 289-291 reglementează 

regimul zis al altor înscrisuri, după  cum urmează: art. 289 asimilează  înscrisurilor sub

semnătur ă privată, dacă  legea nu prevede altfel, contractele încheiate pe formulare tipizate,

standardizate ori încorporând condiţii generale tip, biletele, tichetele şi alte asemenea

documente, precum şi telexul şi telegrama ale căror originale, depuse la oficiul poştal, au fost

semnate de expeditor. Articolul 290 prevede că planurile, schiţele, hârtiile, fotografiile şi orice

alte documente anexate au aceeaşi putere doveditoare ca şi înscrisurile la care sunt alăturate,

dacă au legătur ă directă cu înscrisul şi poartă semnătura persoanei care l-a întocmit. În sfâr şit,

art. 291 reglementează regimul modificărilor operate asupra unui astfel de înscris, statuând că acestea vor fi luate în considerare numai dacă au fost constatate sub semnătur ă de persoana de

la care emană înscrisul modificat.

Administrarea probei cu înscrisuri se face la fel ca şi până în prezent, sub acest aspect

neexistând modificări esenţiale. Vechile dispoziţii se menţin şi în ce priveşte procedura

verificării de scripte.

2.  Proba cu martori

Potrivit art. 309 NCPC, care preia aproape integral prevederile vechiului Cod civil,

 proba cu martori este admisibilă  în toate cazurile în care legea nu dispune altfel, ea fiind,

aşadar, o probă de utilizare generală. Alineatul al doilea şi următoarele ale aceluiaşi articol

 prevăd, însă, unele situaţii în care se derogă de la regula statuată de alin. (1).

Putem remarca, astfel, că  nu va fi primită  proba cu martori pentru a dovedi un act

 juridic al cărui obiect are o valoare mai mare de 250 lei [alin. (2)], când forma scrisă estecerută ad validitatem [alin. (3)], când forma scrisă este cerută ad probationem, în acest din

urmă  caz existând însă  unele excepţii prevăzute la art. 309 alin. (4) NCPC, împotriva sau

 peste ceea ce cuprinde un înscris şi nici pentru a dovedi ceea ce se pretinde că  s-ar fi zis

înainte, în timpul sau în urma întocmirii lui, chiar dacă  legea nu cere forma scrisă  pentru

dovedirea actului juridic respectiv, cu excepţia situaţiilor prevăzute la alin. (4).

În ce priveşte administrarea probei cu martori, nu intervin modificări substanţiale, însă 

noua reglementare face o serie de precizări bine venite. Astfel, după  ce se prevede că 

ascultarea martorilor are loc după  încuviinţarea probei şi citarea lor, art. 312 statuează  că 

Page 88: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 88/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 88

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

ascultarea martorilor este permisă  chiar la termenul la care proba a fost încuviinţată  şi, de

asemenea, că  la termenul fixat pentru administrarea probei, partea va putea aduce martorii,

chiar dacă  aceştia nu au fost citaţi. Alineatul (3) al aceluiaşi articol prevede, foarte util, că 

dacă partea care s-a obligat să prezinte martorul la termenul de judecată f ăr ă a fi citat, nu-şi

îndeplineşte obligaţia, instanţa va dispune citarea martorului pentru noul termen. Această din

urmă  dispoziţie legală  tranşează  o situaţie care până  în prezent a dat naştere unor soluţii

diferite, unele instanţe sancţionând partea care nu şi-a îndeplinit obligaţia, din motive

imputabile ei, cu decăderea din dreptul de a mai administra proba cu martori ce fusese

încuviinţată, în timp ce alte instanţe, considerând proba câştigată cauzei, preferau să dispună 

citarea martorilor pentru următorul termen. Această din urmă soluţie a fost, pe bună dreptate,

transpusă în Noul Cod de procedur ă civilă, căci probele, odată încuviinţate, apar ţin cauzei şicontribuie la aflarea adevărului.

Unele modificări apar şi în ceea ce priveşte sfera persoanelor care nu pot fi ascultate

ca martori în procesul civil. Se menţin categoriile ar ătate în art. 189 CPC 1865, dar se adaugă 

alte câteva: logodnicul ori concubinul [art. 315 alin. (1) pct. 2] şi cei aflaţi în duşmănie sau în

legături de interese cu vreuna dintre păr ţi [art. 315 alin. (1) pct. 3]. Dovada existenţei

relaţiilor de concubinaj dintre parte şi persoana chemată ca martor se va putea face prin orice

mijloc de probă, fiind vorba despre o situaţie de fapt. Aceeaşi este situaţia şi cu privire ladovedirea relaţiilor de duşmănie sau a legăturii de interese, acestea reprezentând, şi ele, tot

situaţii de fapt.

Articolul 324 NCPC conţine, şi el, o prevedere inexistentă  anterior, referindu-se la

modul în care judecătorul urmează să aprecieze proba cu martori, statuând că acesta va ţine

seama de sinceritatea martorilor şi de împrejur ările în care aceştia au luat cunoştinţă de faptele

relatate.

Articolul 326 NCPC, având ca notă  marginală  ”drepturile băne şti ale martorului”,aduce o completare la prevederile art. 200 CPC 1865, dispunând că martorului care provine

dintr-o altă localitate i se cuvine nu doar rambursarea cheltuielilor de transport, ci şi a celor de

cazare şi masă. Acest text de lege trebuie însă  interpretat cu prudenţă, evitându-se unele

abuzuri ale martorilor care ar solicita nejustificat cheltuieli de cazare şi masă, atunci când

distanţa dintre localitatea de sediu al instanţei şi localitatea în care martorul domiciliază ar fi

mică sau foarte mică, neimpunând cazare.

Totodată, pentru a stabili sumele ce i se cuvin martorului pentru timpul în care a lipsit

de la locul de muncă, instanţa se va raporta la indemnizaţia acestuia, iar în cazul în care

Page 89: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 89/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  89

cuantumul acesteia nu poate fi determinat cu exactitate sau dacă martorul nu lucrează, instanţa

va aprecia în concret, de la caz la caz.

Drepturile băneşti astfel stabilite se asigur ă, potrivit alin. (2) al art. 326 NCPC, de

 partea care a propus martorul şi sunt constatate, la cerere, de către instanţă, prin încheiere

executorie.

3.  Prezumţiile

 Noul Cod de procedur ă civilă păstrează acelaşi regim al prezumţiilor şi distincţia între

 prezumţii legale şi judiciare.

Articolul 329 NCPC reproduce soluţia consacrată de art. 1203 C. civ. 1864, limitând

admisibilitatea prezum ţ iilor judiciare la situaţiile în care este permisă administrarea probei cu

martori, însă  nu mai păstrează  excepţia referitoare la cazul în care se atacă  un act ca fiind

f ăcut prin fraudă, dol sau violenţă.

4.  Expertiza

Regimul juridic general al probei cu expertiza r ămâne cel deja cunoscut, noul Cod

f ăcând doar unele completări sau nuanţări.

Cu privire la  persoanele  care pot participa la efectuarea expertizei, Noul Cod de

 procedur ă civilă ofer ă, prin alin. (5) al art. 330, o reglementare nouă: „la efectuarea expertizei

 pot participa exper  ţ i ale şi de păr  ţ i  şi încuviin ţ a ţ i de instan ţă , având calitatea de consilieri ai

 păr  ţ ilor, dacă legea nu dispune altfel ”. Tot astfel, alin. (5) prevede că, în acest caz, ei pot să 

ofere relaţii, să formuleze întrebări şi observaţii şi, dacă este cazul, să întocmească un raport

separat cu privire la obiectivele expertizei.Legea le recunoaşte, astfel, un rol potenţial util acestor exper ţi care, lucrând în numele

 păr ţilor şi condiţionat de acceptarea de către acestea, pot să formuleze observaţii, întrebări şi

să dea lămuriri pe care instanţa le poate avea în vedere, în măsura în care sunt pertinente.

Ultima parte a alin. (5) reglementează un aspect important, respectiv posibilitatea ca

expertul ales de parte să întocmească  un raport separat  cu privire la obiectivele expertizei.

Utilitatea acestei dispoziţii legale rezultă, întâi de toate, din faptul că  ofer ă  instanţei

 posibilitatea de a realiza o analiză comparativă între raportul întocmit de exper ţii pe care i-anumit prin încheiere şi argumentele aduse de către expertul numit de parte, ceea ce poate

Page 90: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 90/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 90

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

conferi o mai mare rigoare şi greutate ştiinţifică  concluziilor trase de instanţă  în urma

expertizei.

Articolul 331 NCPC cuprinde dispoziţii referitoare la numirea expertului, păstrându-se

regula potrivit căreia, dacă păr ţile nu se învoiesc asupra numirii exper ţilor, ei vor fi numiţi de

către instanţă prin tragere la sor ţi, de pe lista întocmită şi comunicată de către biroul local de

expertiză, cuprinzând persoanele înscrise în evidenţa sa şi autorizate.

În ce priveşte con ţ inutul încheierii prin care instan ţ a nume şte exper  ţ ii, apar câteva

elemente suplimentare în raport de ceea ce prevedea reglementarea anterioar ă. Astfel, pe

lângă obiectivele expertizei şi termenul în care aceasta trebuie să  fie întocmită, instanţa va

stabili onorariul provizoriu al expertului şi, dacă  este cazul, avansul pentru cheltuielile de

deplasare, separat de onorariu. Potrivit alin. (3) al art. 331 NCPC, dovada plăţii onorariului sedepune de către partea care a fost obligată  prin încheiere, la grefa instanţei. Aşadar, plata

onorariului se face anticipat, deşi el este stabilit doar provizoriu, păstrându-se însă 

 posibilitatea major ării sumei, în raport de munca depusă de către expert.

În scopul estimării sumei ce i se cuvine ca onorariu, dar şi, mai important, pentru

stabilirea termenului de predare a raportului de expertiză, instanţa îl poate convoca pe expert

în cadrul unei audieri în camera de consiliu. Dacă, însă, acest lucru ar fi dificil de realizat

(deoarece, spre exemplu, expertul/exper ţii nu şi-ar avea domiciliul în raza teritorială  ainstanţei), aceasta are la dispoziţie, în sensul Noului Cod de procedur ă civilă, şi posibilitatea

de a fixa un termen scurt în care expertul să estimeze şi să comunice în scris costul lucr ării şi

timpul necesar finalizării acesteia.

La cazurile în care este necesar ă  efectuarea unei expertize la fa ţ a locului, art. 335

 NCPC mai adaugă unul, anume atunci când sunt necesare explicaţiile păr ţilor. Citarea se va

face prin scrisoare recomandată  cu conţinut declarat şi confirmare de primire şi, sub

sancţiunea nulităţii, ea va fi comunicată păr ţii cu cel puţin 5 zile înainte. În cuprinsul citaţieiva fi indicat şi locul în care se va efectua lucrarea.

Următoarele alineate ale art. 335 NCPC ofer ă  câteva noutăţi interesante în

reglementare, în intenţia – binevenită – de a oferi soluţii unor situaţii procedurale care, de

lege lata  sunt din păcate lipsite de suport normativ. Astfel, dacă  una dintre păr ţi opune

rezistenţă  sau împiedică  în orice alt mod efectuarea lucr ării, instanţa va putea socoti ca

dovedite afirmaţiile f ăcute de partea adversă cu privire la împrejurarea de fapt ce face obiectul

lucr ării, în contextul administr ării celorlalte probe. Legiuitorul ofer ă, aşadar, dezlegare unor

 probleme întâlnite adesea în practică, prin introducerea unei sancţiuni specifice, care are

Page 91: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 91/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  91

aptitudinea de a se dovedi mai eficientă decât cea a amenzii judiciare. Partea finală a alin. (3)

conţine însă  o precizare importantă, atr ăgându-se atenţia judecătorului că  hotărârea nu va

 putea fi dată exclusiv pe baza interpretării atitudinii păr ţii, aceasta trebuind să fie coroborată 

cu celelalte dovezi administrate în cauză.

Este esenţial ca în contextul administr ării tuturor probelor, în final, judecătorul să-şi

 poată  forma convingerea sincer ă  că  soluţia prefigurată  reflectă  adevărul. O dispoziţie

asemănătoare, însă pentru o altă  situaţie, este înscrisă  în art. 225 CPC 1865, potrivit căruia

„dacă partea, f ăr ă motive temeinice, refuză să r ă spund ă la interogator sau nu se înf ăţ i şează ,

instan ţ a poate socoti aceste împrejur ări ca o mărturie deplină sau numai ca un început de

dovad ă în folosul păr  ţ ii potrivnice”. Referitor la prudenţa necesar ă în aplicarea unor astfel de

texte legale, fosta instanţă  supremă  recomanda, într-o decizie de îndrumare, ca atunci cândeste posibilă administrarea altor probe, instanţele să nu socotească refuzul de a r ăspunde ori

de a se prezenta la interogatoriu ca dovadă  deplină, ci mai degrabă  ca început de dovadă.

Mecanismul fiind similar şi în ipoteza evocată de art. 335 alin.(3) NCPC, o astfel de dezlegare

r ămâne valabilă  şi în ambianţa noilor reglementări, rolul judecătorului nefiind acela de a

 pronunţa o hotărâre precumpănitor sancţionatorie, ci una care să corespundă adevărului.

O problemă ce s-ar putea ivi în practică în aplicarea acestor dispoziţii este legată de

citarea păr ţilor la efectuarea expertizei. Trebuie precizat că, într-o atare situaţie, nu estenecesar ca citaţia să conţină toate menţiunile cerute pentru citarea la termenul de judecată, ci

numai data, ora şi locul unde se va face lucrarea. Confirmarea de primire trebuie alăturată 

raportului de expertiză, pentru ca partea să nu poată invoca neprimirea citaţiei drept motiv de

neprezentare.

Alineatul (5) al art. 335 NCPC conţine şi el un alt element de noutate, întrucât îi

confer ă  judecătorului posibilitatea ca, în mod excepţional, când aflarea adevărului în cauză 

este indisolubil legată de efectuarea probei cu expertiza tehnică, să autorizeze folosirea for  ţ ei publice în vederea efectuării expertizei. Autorizaţia este dată  prin încheiere executorie

 pronunţată în camera de consiliu, după ascultarea păr ţilor. Dispoziţiile acestui alineat urmează 

a fi avute în vedere în situaţia în care efectuarea expertizei este esenţială  pentru aflarea

adevărului şi soluţionarea cauzei, iar sancţiunea prevăzută  de alin. (3) nu ar putea fi, în

circumstanţele cauzei, aplicată.

Articolul 336 NCPC, privitor la raportul de expertiză, redă  conţinutul art. 209 CPC

1865, cu o diferenţă minor ă, anume majorarea termenului de depunere a raportului de la 5 la

10 zile. Această modificare este binevenită întrucât, uneori, în practică termenul de 5 zile s-a

Page 92: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 92/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 92

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

dovedit a fi prea scurt pentru ca păr ţile să studieze raportul şi să formuleze obiecţii ori pentru

ca instanţa să studieze raportul.

 Noul Cod de procedur ă civilă confer ă, însă, şi un plus de flexibilitate procedurii, dând

 posibilitatea micşor ării termenului, în cazurile urgente.

5.  Mijloacele materiale de probă 

 Noutatea cea mai importantă, am spune, în ce priveşte categoriile de mijloace de

 probă, este oferită  prin prevederile art. 341-343 NCPC, ele stabilind regimul juridic al

mijloacelor materiale de probă. Acestea nu erau recunoscute sub Codul de procedur ă civilă de

la 1865 ceea ce, în mod evident, devenise un neajuns, în condiţiile în care evoluţia ştiinţifică a

 permis crearea unor instrumente şi dispozitive capabile să  stocheze şi să  redea sunete şi

imagini.

Articolul 341 NCPC defineşte mijloacele materiale de probă ca fiind „acele lucruri

care, prin însu şirile lor, prin aspectul lor ori semnele sau urmele pe care le pă strează ,

 servesc la stabilirea unui fapt care poate duce la solu ţ ionarea procesului”.

De asemenea, sunt mijloace materiale de probă  şi „ fotografiile, fotocopiile, filmele,

discurile, benzile de înregistrare a sunetului, precum  şi alte asemenea mijloace tehnice, dacă nu au fost ob ţ inute prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri”.

Va trebui însă  să  se ţină  cont de necesitatea respectării vieţii intime şi private,

 putându-se anticipa că  uneori va fi dificil de stabilit ce înseamnă  respectare a bunelor

moravuri. În principiu, noţiunea de „bune moravuri” evocată de art. 341 alin. (2) NCPC se

raportează la anumite standarde şi valori morale impuse de societate, dar care se află  într-o

continuă evoluţie şi transformare, fiind nu doar îndeajuns de dinamice, ci şi destul de proteice.

6.  Mărturisirea

Reglementată  de art. 348-358 NCPC, mărturisirea nu comportă  modificări esenţiale

faţă de reglementarea anterioar ă. În cuprinsul acestor articole, legiuitorul redă unele dispoziţii

din Codul civil de la 1864 şi, totodată, ofer ă  suport normativ unor soluţii deja acceptate în

doctrină şi jurisprudenţă.

Sunt lămurite noţiunile de „mărturisire judiciar ă” şi „mărturisire extrajudiciar ă” şi, deasemenea, condiţiile de admisibilitate şi regimul juridic al acestora.

Page 93: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 93/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  93

Cu privire la interogatoriu, art. 354 alin. (3) NCPC face o precizare foarte utilă: atunci

când interogatoriul a fost dispus din oficiu, precum şi în cazul prevăzut la art. 352 alin. (2)

(când, cu încuviinţarea preşedintelui, judecătorul, procurorul sau partea adversă  adresează 

întrebări direct celui chemat la interogatoriu), întrebările şi r ăspunsurile vor fi consemnate în

încheierea de şedinţă, nefiind necesar ă întocmirea unei liste separate. În acest caz, semnătura

 păr ţii nu mai este necesar ă, întrucât hotărârea judecătorească  este un act autentic ce face

dovada deplină cu privire la constatările personale ale agentului instrumentator.

Un alt element de noutate se regăseşte în cuprinsul art. 352 alin. (5) NCPC, acesta

 prevăzând că  „atunci când ambele păr  ţ i sunt de fa ţă  la luarea interogatoriului, ele pot fi

confruntate”.

7.  Asigurarea probelor

În materia asigur ării probelor, să  remarcăm că  unele modificări apar în ce priveşte

căile de atac. Articolul 238 CPC 1865 prevede că încheierea instanţei este executorie şi poate

fi atacată  cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă  s-a dat cu citarea păr ţilor,

respectiv de la comunicare, dacă s-a dat f ăr ă citarea lor. Pe de altă parte, potrivit art. 361 alin.

(1) NCPC, încheierea de admitere a cererii de asigurare este executorie şi nu este susceptibilă de atac, în timp ce încheierea de respingere poate fi atacată cu apel, în aceleaşi condiţii ca şi în

reglementarea anterioar ă. Tot ca deosebire faţă  de vechiul Cod, să  remarcăm că  încheierea

dată în timpul judecării cauzei va putea fi atacată separat, iar nu doar odată cu fondul.

Articolul 364 NCPC aduce unele modificări în ce priveşte  procedura constat ării de

urgen ţă a unei st ări de fapt . Astfel, orice persoană care are interesul să constate de urgenţă o

anumită  stare de fapt, care ar putea să  înceteze ori să  se schimbe până  la administrarea

dovezilor, va putea să  se adreseze direct executorului judecătoresc în circumscripţia căruiaurmează să fie f ăcută constatarea.

Intervenţia instanţei devine necesar ă  numai atunci când, fiind cerut concursul păr ţii

adverse sau al altei persoane pentru efectuarea constatării, acest acord lipseşte. Instanţa va

 pronunţa o încheiere prin care va autoriza executorul judecătoresc să efectueze constatarea,

f ăr ă a fi obligatorie citarea celui împotriva căruia se cere [art. 364 alin. (3)].

Page 94: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 94/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 94

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

8.  Administrarea probelor de către avocaţi sau consilieri juridici

Deşi introdusă  încă  prin O.U.G. nr. 138/2000, această  procedur ă  nu s-a bucurat de

aplicabilitate în practica instanţelor, lipsind solicitările de a se recurge la utilizarea ei. Noul Cod de procedur ă  civilă  preia reglementarea cuprinsă  în actualele art. 2411-

24222, însă aduce o completare menită  să impulsioneze păr ţile şi avocaţii, stimulându-i în a

utiliza procedura.

Astfel, în cuprinsul art. 367 NCPC se prevede că la primul termen de judecată la care

 păr ţile au fost legal citate şi la care acestea sunt prezente sau reprezentate, instanţa le va

întreba dacă  sunt de acord ca probele să  fie administrate potrivit dispoziţiilor din această 

subsecţiune. În acest fel, este provocat un dialog între parte şi avocatul ei, şansele de a serecurge la folosirea procedurii urmând, probabil, a creşte.

9.  Dezbaterea în fond a procesului

După  finalizarea cercetării judecătoreşti în camera de consiliu, instanţa trece la

dezbaterile în fond, care, ca regulă, se desf ăşoar ă  în şedinţă  publică. Această  etapă  a

 procesului civil corespunde punerii de concluzii în fond, conţinutul ei fiind reprezentat, deci,de pledoaria finală a păr ţilor.

Aşa cum prevede art. 389 NCPC, obiectul dezbaterilor în fond   îl constituie

împrejur ările de fapt  şi temeiurile de drept invocate de păr  ţ i în cererile lor sau ridicate din

oficiu de către instan ţă.

Înainte de a trece la punerea de concluzii în fond, din oficiu sau la cererea păr ţilor,

instanţa va pune în discuţia acestora cererile, excepţiile procesuale şi apăr ările care nu au fost

soluţionate în cursul cercetării procesului, precum şi cele care, potrivit legii, pot fi invocate în

orice stare a procesului. Cu alte cuvinte, la acest moment al judecăţii, încă  li se mai ofer ă 

 păr ţilor posibilitatea de a invoca unele excepţii absolute, dintre acelea susceptibile de invocare

oricând în cursul procesului, de a mai formula unele apăr ări sau cereri noi (spre exemplu, o

cerere de recuzare, dacă abia la acest moment partea a luat cunoştinţă de existenţa unui motiv

de recuzare; o cerere de suspendare sub motivul că dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în

 parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul altei judecăţi etc.).

Tot în această  etapă  procesuală, instanţa, potrivit art. 391 NCPC, poate încuviinţa

administrarea unor probe noi  sau readministrarea  altora, în cazul în care, din dezbateri,

Page 95: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 95/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  95

rezultă  necesitatea acestei măsuri. Cu referire la această  chestiune, o prevedere utilă  este

cuprinsă  în art. 244 alin. (2) NCPC, potrivit căreia pentru dezbaterea fondului, judecătorul

 pune în vederea păr ţilor să redacteze note privind susţinerile lor şi să le depună la dosar cu cel

 puţin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru dezbaterea fondului în şedinţă publică. Astfel,

este posibil ca din cuprinsul notelor scrise să rezulte necesitatea completării sau refacerii unor

 probe.

Potrivit art. 391 NCPC, dacă păr ţile declar ă că nu mai au cereri de formulat şi nu mai

sunt alte incidente de soluţionat, preşedintele deschide dezbaterile asupra fondului cauzei,

dând cuvântul păr ţilor, în ordinea şi condiţiile prevăzute la art. 316 (mai întâi pârâtul, apoi

reclamantul şi, în cele din urmă, procurorul, cu excepţia cazului în care acţiunea a fost pornită 

de acesta), pentru ca fiecare să îşi susţină cererile şi apăr ările formulate în proces.Articolul 393 NCPC se refer ă  la continuarea dezbaterilor în fond şi prevede că 

dezbaterile începute vor fi continuate la acelaşi termen până  la închiderea lor, cu excepţia

cazului în care, pentru motive temeinice, instanţa stabileşte ca acestea să continue într-o altă 

zi, chiar în afara orelor fixate pentru judecarea cauzelor.

Atunci când consider ă că au fost lămurite toate împrejur ările de fapt şi temeiurile de

drept ale cauzei, preşedintele declar ă dezbaterile închise, iar cauza r ămâne în pronunţare în

aceeaşi zi sau se amână pentru o altă zi. Dacă instanţa consider ă necesar, poate cere păr ţilor să depună  completări la notele depuse potrivit art. 244 NCPC. De asemenea, ele pot depune

completări chiar şi f ăr ă ca instanţa să le fi cerut.

O dispoziţie legală  inexistentă  anterior, dar care decurgea în mod natural din

exigenţele referitoare la respectarea principiului contradictorialităţii şi a aceluia al dreptului la

apărare, este cea cuprinsă  în art. 394 alin.(3) NCPC, potrivit căreia „după  închiderea

dezbaterilor, păr  ţ ile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sanc ţ iunea de a

nu fi luat în seamă”. Un text aflat în strânsă legătur ă cu acesta este acela mai particularizant,din cuprinsul art. 452 NCPC, care prevede că dovada existenţei şi a întinderii cheltuielilor de

 judecată  pot fi f ăcute de partea care le pretinde numai până  la data închiderii dezbaterilor

asupra fondului cauzei.

10. Deliberarea şi pronunţarea hotărârii

Făr ă  să  fi suferit modificări de substanţă, dispoziţiile referitoare la deliberarea şi

 pronunţarea hotărârii aduc unele completări şi precizări.

Page 96: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 96/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 96

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

Astfel, termenul maxim de amânare a pronun ţării hot ărârii a fost majorat de la 7, la

15 zile [art. 396 alin. (1)], oferindu-se judecătorului o durată mai generoasă pentru deliberare.

Ca şi până acum, acest termen r ămâne unul de recomandare şi maximal, ceea ce înseamnă că 

 judecătorul poate amâna pronunţarea cu mai puţin de 15 zile, însă nu ar avea dreptul de a o

amâna cu mai mult de 15 zile.

Articolul 396 alin. (2) NCPC prevede că, în cazul în care pronunţarea hotărârii a fost

amânată potrivit alin. (1), preşedintele poate stabili ca  păr  ţ ile să ia act de solu ţ ie de la grefa

instan ţ ei, unde le va fi pusă la dispoziţie. Înştiinţarea păr ţilor asupra acestui aspect se va face

odată  cu anunţarea amânării. Şi aceasta este o reglementare cu caracter de noutate,

flexibilizându-se formalităţile asociate pronunţării hotărârii, fiind vădit că, din raţiuni ce ţin de

 pragmatism şi din necesitatea de a simplifica desf ăşurarea acestor proceduri, legiuitorul i-aoferit instanţei posibilitatea de a aduce soluţia la cunoştinţa păr ţilor printr-un act echivalent

 pronunţării, dar care nu este o pronunţare propriu-zisă.

Potrivit art. 397 NCPC, ca şi până acum, instanţa este obligată  să  se pronunţe – iar

această soluţie legală este una clasică – omnia petita, ea neputând acorda mai mult, mai puţin

sau altceva decât ceea ce s-a cerut, afar ă de cazul când legea prevede altfel.

O noutate ofer ă şi alin. (2) al art. 397 NCPC. Potrivit textului legal, „dacă cererea are

ca obiect preten ţ ii privitoare la obliga ţ ia de între ţ inere, aloca ţ ia pentru copii, chirie, arend ă , plata salariului, rate din pre ţ ul vânzării sau alte sume datorate periodic, instan ţ a îl va obliga

 pe pârât, la cererea reclamantului, după plata taxelor de timbru, potrivit legii,  şi la achitarea

 sumelor devenite exigibile după data introducerii cererii”. Textul se refer ă, aşadar, la prestaţii

 periodice sub forma unor sume de bani, având în vedere situaţia în care, pe parcursul

 procesului, se împlineşte scadenţa pentru astfel de sume cu care instanţa nu fusese învestită 

 prin cererea de chemare în judecată întrucât la momentul sesizării ei nu erau încă scadente. În

acest caz, în aplicarea principiului disponibilităţii, reclamantul va trebui să cear ă instanţei să-loblige pe pârât şi la plata acestor sume de bani, nu înainte însă de a achita taxa de timbru

corespunzătoare noilor pretenţii.

Articolul 399 NCPC aduce o majorare a termenului înăuntrul căruia trebuie să aibă 

loc judecata în complet de divergen ţă, atunci când este cazul. În prezent, termenul este de cel

mult 5 zile, iar noul cod îl majorează  la 20 de zile, pentru cazul în care nu este posibilă 

 judecarea în aceeaşi zi. De asemenea, se mai prevede că, în cauzele urgente, termenul nu

 poate fi mai mare de 7 zile. Majorarea termenului de judecare în complet de divergenţă vine

în întâmpinarea unei probleme frecvent întâlnite în practică, aceea a nerespectării termenului

Page 97: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 97/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  97

de 5 zile, acesta dovedindu-se unul nerealist de redus. Cu toate acestea, r ămâne de văzut dacă 

şi noul termen, cel de 20 de zile, va fi suficient de generos, având în vedere c ă, potrivit noilor

reglementări, în anumite circumstanţe procedura de citare poate pretinde mai mult timp pentru

efectuare decât în prezent.

În ce priveşte întocmirea minutei, noul Cod nu aduce elemente cu adevărat noi. Să 

remarcăm că art. 401 alin. (1) prevede că „după ce a fost luat ă hot ărârea, se va întocmi de

îndat ă  o minut ă  care va cuprinde solu ţ ia  şi în care se va ar ăta, când este cazul, opinia

 separat ă a judecătorilor afla ţ i în minoritate”.

Alin. (2) consacr ă normativ o cutumă existentă în practică, prevăzând, sub sancţiunea

nulităţii absolute, că  minuta va fi semnată  de către judecători şi, după  caz, de către

magistratul-asistent, pe fiecare pagină. Ulterior, minuta se va consemna într-un registruspecial, ţinut la grefa instanţei, care poate avea şi formă electronică.

Dispoziţiile referitoare la posibilitatea păr ţii de a renunţa la calea de atac în faţa primei

instanţe se păstrează, cu precizarea că apar totuşi nuanţări. Ca şi în reglementarea anterioar ă,

renunţarea va fi menţionată într-un proces-verbal ce se va semna de preşedinte şi de grefier,

însă noutatea poate fi remarcată în cuprinsul alin. (2) al art. 404, care prevede că renunţarea se

va putea face şi după declararea căii de atac, în faţa preşedintelui instanţei care a pronunţat

hotărârea sau a persoanei desemnate de acesta ori prin înscris autentic, cu condi ţia ca dosarulsă nu fi fost deja înaintat instanţei superioare. În prezent, o astfel de renunţare este posibilă,

însă  de ea trebuie să  ia act instanţa competentă  să  judece calea de atac, chiar dacă, la

momentul renunţării, dosarul se mai află la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată.

11. Unele incidente procedurale

11.1  Renunţarea la judecată Expresie a principiului disponibilităţii, legea confer ă  celui care a pornit procesul

dreptul de a renunţa oricând, pe parcursul acestuia, la judecată, uneori însă  cu anumite

condiţii.

Ca şi în reglementarea anterioar ă, renunţarea la judecată  se poate face verbal, în

şedinţa de judecată, sau prin cerere scrisă, personal sau prin mandatar cu procur ă specială.

Alineatul (3) al art. 406 reia conţinutul art. 246 alin. (3) CPC 1865, stabilind că dacă 

renunţarea a intervenit după comunicarea cererii de chemare în judecată, la cererea pârâtului,

Page 98: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 98/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 98

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

instanţa îl poate obliga pe reclamant la suportarea cheltuielilor pricinuite acestuia prin

chemarea în judecată.

De la momentul primului termen la care păr ţile sunt legal citate, renun ţ area la

 judecat ă  este condi ţ ionat ă, potrivit art. 406 alin. (4) NCPC, de acordul expres sau tacit al

 pârâtului. Dacă acesta nu este prezent la termenul la care reclamantul declar ă  că  renunţă  la

 judecată, instanţa îi acordă un termen până la care să-şi exprime poziţia, tăcerea, în acest caz,

valorând acord. Aşadar, noul Cod face o precizare oportună mai ales în contextul în care, în

reglementarea anterioar ă, nu exista un temei care să îngăduie instanţei ca, într-o atare situaţie,

să  ia act de renunţare. Or, în dreptul procesual tăcerea valorează  acord numai atunci când

legea prevede expres aceasta.

În ce priveşte calea de atac împotriva hotărârii prin care s-a luat act de renunţarea la judecată, aceasta r ămâne în continuare recursul, cu precizarea – f ăcută  la alin. (6) – că, în

acest caz, recursul este de competenţa instanţei ierarhic superioare, iar nu a Înaltei Cur ţi de

Casaţie şi Justiţie. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Cur ţi de Casaţie şi

Justiţie, hotărârea prin care s-a luat act de renunţare este definitivă.

11.2  Suspendarea procesului

 Noul Cod de procedur ă civilă păstrează formele de suspendare acceptate şi în prezent:

voluntar ă, de drept şi facultativă.

Suspendarea voluntar ă  îşi conservă  temeiurile deja consacrate în reglementarea

actuală, anume acordul expres al păr ţilor, respectiv neprezentarea păr ţilor legal citate la

strigarea cauzei, sub condiţia ca niciuna din ele să  nu fi cerut judecata în lipsă. Această 

dispoziţie trebuie coroborată şi cu prevederile art. 244 alin. (4) NCPC, în sensul că cererea de

 judecare în lipsă  presupune că  partea care a formulat-o a fost de acord şi ca dezbaterea

fondului să aibă loc în camera de consiliu, afar ă de cazul în care a solicitat expres ca aceasta

să aibă loc în şedinţă publică.

Articolul 411 alin. (2) face o precizare necesar ă, dispunând că cererea de judecată în

lipsă produce efecte doar în instanţa în faţa căreia a fost formulată. Această interpretare a fost

îmbr ăţişată adesea în practică, însă consacrarea ei expresă nu poate fi decât binevenită.

Articolul 412 NCPC, privitor la suspendarea de drept  a procesului, păstrează ipotezele

existente în prezent, însă adaugă şi unele noi. Astfel, instanţa va fi obligată să suspende cauza

şi atunci când a formulat o cerere de hotărâre preliminar ă adresată Cur ţii de Justiţie a Uniunii

Europene, potrivit tratatelor pe care se întemeiază  Uniunea Europeană  (procedura

Page 99: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 99/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  99

 prejudicială, reglementată de art. 234 din Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene, potrivit

căruia instanţele naţionale pot cere Cur ţii de Justiţie a Uniunii Europene lămuriri cu privire la

interpretarea şi aplicarea dreptului comunitar).

În legătur ă cu această ipoteză, se cuvine precizat că are neajunsul de a majora durata

de soluţionare a procesului, fiind necesar să se aştepte soluţia dată de instanţa europeană. Pe

de altă  parte, există  o raţiune extrem de importantă  care face ca soluţia legiuitorului de a

impune suspendarea să  fie una justificată: este vorba despre nevoia judecătorului pus în

situaţia de a interpreta şi aplica o normă de drept european de a fi lămurit înainte de a da o

soluţie ce are la bază tocmai respectiva normă.

După  ce preia fidel cele două  ipoteze prezente în art. 244 CPC 1865, privitoare la

suspendarea facultativă, art. 413 alin. (3) NCPC propune o interesantă  şi oportună noutate,statuând că  instan ţ a va putea reveni motivat asupra suspend ării, dacă: se constată că partea

care a cerut-o nu are un comportament diligent în cadrul procesului care a determinat

suspendarea, tergiversând soluţionarea acestuia; urmărirea penală durează mai mult de 1 an de

la data la care a intervenit suspendarea, f ăr ă  a se dispune o soluţie în acea cauză. Trebuie,

aşadar, remarcat că  textul legal evocat confer ă  instanţei prerogativa de a reconsidera

suspendarea cauzei, aceasta f ăcând o apreciere în concret a situaţiei existente.

Un alt element de noutate priveşte calea de atac împotriva încheierii prin care s-adispus suspendarea procesului. Articolul 414 NCPC dispune că  aceasta poate fi atacată 

separat cu recurs la instanţa ierarhic superioar ă, afar ă  de cazul în care suspendarea a fost

dispusă  de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Se renunţă, aşadar, la dispoziţia existentă  în

 prezent, potrivit căreia încheierile de suspendare pronunţate în recurs sunt irevocabile, ceea ce

înseamnă că în acele puţine cazuri în care tribunalul sau curtea de apel vor judeca recursuri,

va fi posibilă atacarea cu un recurs distinct a încheierilor de suspendare (recurs în interiorul

recursului). Legiuitorul a admis această  ipoteză  întrucât instanţa de recurs este pusă  în faţaunui incident procedural nou, născut întâia oar ă înaintea sa şi care, anterior, nu f ăcuse obiectul

unei verificări jurisdicţionale.

11.3  Perimarea cererii

Sub reglementarea noului Cod de procedur ă  civilă, pentru toate cazurile de natur ă 

civilă (în înţelesul larg al noţiunii, consonant cu noua concepţie promovată de Codul civil în

vigoare) va exista un termen unic de perimare a cererii, de 6 luni, ce curge de la ultimul act

de procedur ă îndeplinit de instanţă sau de păr ţi.

Page 100: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 100/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 100

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

Ca şi în reglementarea anterioar ă, perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi

invocată  pentru prima oar ă  la instanţa de apel. Efectele cererii de perimare, precum şi ale

actului întrerupător de perimare, se produc şi asupra coparticipanţilor.

Hotărârea prin care s-a constatat perimarea poate fi atacată, potrivit art. 421 alin. (2),

cu recurs la instanţa ierarhic superioar ă. Când hotărârea a fost pronunţată de Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie, recursul se judecă  de Completul de 5 judecători, fiind de remarcat, sub

acest aspect, că  în acest fel se tranşează  şi controversele existente sub reglementarea

anterioar ă  privitoare la (ne)recunoaşterea recursului contra unei hotărâri care, dată  fiind în

recurs, constată perimarea acestei căi de atac.

O instituţie nouă în Codul de procedur ă civilă, însă nu str ăină de procesul civil, este

 prevăzută la art. 423: perimarea instan ţ ei. Preluat din Cod civil de la 1864 (art. 1891) şi uşormodificat, textul dispune că orice cerere adresată unei instanţe şi care a r ămas în nelucrare

timp de 10 ani (30 de ani, în vechea reglementare) se perimă  de drept, chiar în lipsa unor

motive imputabile păr ţii. De această dată, chiar dacă procesul a r ămas în nelucrare inclusiv

din culpa instanţei, efectul extinctiv general este angajat.

12. Hotărârile judecătoreşti

Articolul 424 NCPC preia şi completează dispoziţiile art. 255 CPC 1865, stabilind că 

hotărârile prin care cauza este soluţionată  de prima instanţă  sau prin care aceasta se

dezînvesteşte f ăr ă  a soluţiona cauza [alin. (1)], precum şi cea prin care judecătoria

soluţionează  căile de atac împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu

activitate jurisdicţională  sau ale altor organe cu astfel de activitate [alin. (2)], se numesc

 sentin ţ e. Alineatul (1) tranşează, aşadar, o controversă  existentă  în practică, anume aceea

referitoare la natura juridică  a hotărârii date de instanţă atunci când îşi declină competenţa,statuând că ea lua forma unei sentinţe.

Hotărârea prin care instanţa se pronunţă  asupra apelului, recursului şi recursului în

interesul legii, precum şi hotărârea pronunţată ca urmare a anulării în apel a hotărârii primei

instanţe şi reţinerii cauzei spre rejudecare ori ca urmare a rejudecării cauzei în fond după 

casarea cu reţinere în recurs, se numeşte decizie [alin. (3)].

Hotărârea prin care instanţa se pronunţă  asupra contestaţiei în anulare sau asupra

revizuirii se numeşte, după caz, sentin ţă sau decizie [alin. (4).

Page 101: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 101/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  101

Toate celelalte hotărâri date de instanţă  se numesc încheieri, dacă  legea nu prevede

altfel [alin. (5)].

În ce priveşte con ţ inutul hot ărârii, acesta r ămâne neschimbat pentru hotărârile

 pronunţate de judecătorii, tribunale şi cur ţi de apel. Unele modificări apar însă în ce priveşte

conţinutul hotărârilor pronunţate în recurs, Noul Cod de procedur ă civilă optând, prin art. 499,

 pentru o simplificare a motivării acestora.

Articolul 425 alin. (3) NCPC aduce unele precizări, stabilind expres că în partea finală 

a dispozitivului, instanţa va trebui să arate dacă hotărârea este executorie (aspect cu privire la

care se f ăcea menţiune şi până  în prezent, însă  f ăr ă a exista un text legal) şi, de asemenea,

atunci când hotărârea este supusă apelului sau recursului, se va ar ăta şi instan ţ a la care se

depune cererea pentru exercitarea căii de atac.Dispoziţiile legale referitoare la redactarea şi semnarea hotărârii aduc o noutate,

cuprinsă  în teza finală a art. 426 alin. (2) NCPC. Potrivit acestuia, judecătorul care este de

acord cu soluţia dată, dar pentru alte considerente decât cele expuse în hotărâre, va redacta

separat opinia concurent ă. Se recunoaşte, aşadar, dreptul judecătorului la opinie concurentă,

vechea reglementare neconţinând o dispoziţie similar ă.

Alineatul (4) al art. 426 NCPC aduce o modificare de însemnătate mai degrabă 

 practică, atribuind  pre şedintelui de complet prerogativa de a semna hot ărârea în locul judecătorului aflat în imposibilitate de a semna. R ămâne, în continuare, atribuţia preşedintelui

de instanţă  să  semneze hotărârea atunci când şi preşedintele de complet se află  în

imposibilitate de a semna ori când completul este format dintr-un singur judecător.

Privitor la comunicarea hot ărârii, Noul Cod de procedur ă civilă prevede că hotărârea

se va comunica din oficiu păr ţilor, în copie, chiar dacă este definitivă, ceea ce reprezintă, de

asemenea, un element de noutate.

13. Efectele hotărârii judecătoreşti

După  pronunţarea hotărârii, instanţa se dezînvesteşte şi niciun judecător nu poate

reveni asupra părerii sale (art. 429 NCPC).

Articolul 430 NCPC, privitor la autoritatea de lucru judecat , preia concepţia Codului

de procedur ă civilă francez, dispunând că hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau

în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt

incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

Page 102: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 102/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 102

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

Alineatul (4) atenuează însă această dispoziţie, stabilind că atunci când hotărârea este supusă 

apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.

O dispoziţie cu caracter de noutate se regăseşte în alin. (2) al art. 430 NCPC, care

 prevede că autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul hot ărârii şi considerentele pe care

acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. Deşi susceptibilă 

de unele critici, această  dispoziţie îşi are utilitatea ei practică, din perspectiva faptului că,

adesea, anumite statuări cuprinse în considerentele hotărârii sprijină direct şi necesar soluţia

din dispozitiv ori dezleagă unele chestiuni litigioase, fiind indisolubil legate de acesta.

Articolul 431 NCPC reglementează  efectul negativ al autorit ăţ ii de lucru judecat  

dispunând că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul

aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. Cel aflat într-o atare situaţie se poate apăra invocândexcepţia absolută  şi dirimantă  a autorităţii de lucru judecat. Alineatul (2) reglementează 

efectul pozitiv al lucrului judecat : oricare dintre păr ţi poate opune lucrul anterior judecat într-

un alt litigiu, dacă are legătur ă cu soluţionarea acestuia din urmă.

 Excep ţ ia autorit ăţ ii de lucru judecat   r ămâne, potrivit noului Cod, una de ordine

 publică, putând fi invocată de instanţă sau de păr ţi în orice stare a procesului, chiar înaintea

instanţei de recurs. Consolidându-i statutul juridic, teza finală a art. 432 NCPC prevede că,

urmare a admiterii excepţiei, păr ţii i se poate crea, în propria cale de atac, o situaţie mai readecât aceea din hotărârea atacată. Prin urmare, principiul non reformatio în pejus  r ămâne

ineficace în faţa autorităţii de lucru judecat, aceasta având preeminenţă.

14. Îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii

Reglementată în cuprinsul art. 442-447 NCPC, soluţionarea acestor cereri nu a suferit

modificări semnificative.Îndreptarea, lămurirea şi înlăturarea dispoziţiilor contradictorii se vor face ca şi în

 prezent, unele precizări suplimentare apar însă  în ce priveşte completarea hot ărârii. Astfel,

art. 444 NCPC prevede că „dacă prin hot ărârea dat ă instan ţ a a omis să se pronun ţ e asupra

unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se

 poate cere completarea hot ărârii în acela şi termen în care se poate declara, după caz, apel

 sau recurs împotriva acelei hot ărâri, iar în cazul hot ărârilor date în căile extraordinare de

atac sau în fond după casarea cu re ţ inere, în termen de 15 zile de la pronun ţ are”.

Page 103: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 103/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  103

Aşadar, faţă  de reglementarea actuală, noul Cod face referire la completarea

hotărârilor date în căile extraordinare de atac, însă  omite o altă  ipoteză, anume aceea a

hot ărârilor date de judecătorii în primă  şi ultimă  instan ţă.  Într-o atare situaţie, s-ar putea

aplica, prin asemănare, în temeiul art. 5 alin. (3) NCPC, teza finală  a art. 444, astfel încât

cererea de completare a hotărârilor pronunţate de judecătorie în primă  şi ultimă  instanţă  să 

 poată fi introdusă în termen de 15 zile de la pronunţare, precum în cazul hotărârilor definitive.

Un text cu totul nou în cadrul acestor proceduri este cel al art. 447 NCPC. Potrivit

acestuia, „ În cazul în care cererea de îndreptare, de l ămurire sau de completare a hot ărârii a

 fost admisă , cheltuielile f ăcute de parte în aceste cereri vor fi suportate de stat, din fondul

constituit potrivit legii. Când cererea a fost respinsă , cheltuielile vor fi suportate de parte

 potrivit dreptului comun”.Plecând de la constatarea – subînţeleasă – că în asemenea situaţii păr ţile cărora li s-au

admis cererile nu sunt în culpă, noile dispoziţii legale obligă la constituirea unui fond bugetar

care să servească la despăgubirea păr ţii care a f ăcut cheltuieli în legătur ă cu aceste cereri.

Page 104: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 104/411

Page 105: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 105/411

 

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  105

Proceduri speciale: procedura ordonanţei de plată* - judecător Gheorghe-Liviu ZIDARU 

 Prelegere sus ţ inut ă de dl. judecător Gheorghe-Liviu ZIDARU

1.  Observaţii introductive

Pe lângă  procedura contencioasă  „clasică“, legiuitorul a instituit şi o seamă  de

 proceduri speciale mai simple (adiacente), care să degreveze instanţa, în special judecătoriile,

de procedura contencioasă de drept comun, aceasta având un caracter mai complex.

Trebuie menţionat că  în procedura contencioasă  de drept comun există  noutăţi

semnificative, îndeosebi etapa scrisă  şi divizarea procedurii în faţa primei instanţe în două 

faze, respectiv cercetarea şi dezbaterea procesului.

Astfel, după  înregistrarea dosarului la instanţă, se iau măsuri în vederea desemnării

aleatorii a completului de judecată  (nu şi a termenului), după care se urmează, facultativ, o

 procedur ă  de regularizare, conform art. 200 NCPC.  Nu se stabile şte termen de judecat ă;completul de judecată  verifică  dacă  sunt îndeplinite cerinţele destul de amănunţite şi de

exigente prevăzute pentru cererea de chemare în judecată  în art. 194 NCPC: „Cererea de

chemare în judecat ă  va cuprinde: a) numele  şi prenumele, domiciliul sau re şedin ţ a păr  ţ ilor

ori, pentru persoane juridice, denumirea  şi sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde  şi

codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare

 fiscal ă , numărul de înmatriculare în registrul comer  ţ ului sau de înscriere în registrul

 persoanelor juridice şi contul bancar ale reclamantului, precum şi ale pârâtului, dacă păr  ţ ile posed ă  ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în mă sura în care

acestea sunt cunoscute de reclamant. Dispozi ţ iile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile.

 Dacă  reclamantul locuie şte în str ăinătate, va ar ăta  şi domiciliul ales în România unde

urmează să i se facă toate comunicările privind procesul; b) numele, prenumele  şi calitatea

celui care reprezint ă  partea în proces, iar în cazul reprezent ării prin avocat, numele,

*  Trimiterile din cuprinsul materialului la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă  civilă  au în vedere varianta

Codului republicată în Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012.

Page 106: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 106/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 106

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

 prenumele acestuia  şi sediul profesional. Dispozi ţ iile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt

aplicabile în mod corespunzător. Dovada calit ăţ ii de reprezentant, în forma prevă zut ă la art.

151, se va al ătura cererii; c) obiectul cererii  şi valoarea lui, după pre ţ uirea reclamantului,

atunci când acesta este evaluabil în bani, precum  şi modul de calcul prin care s-a ajuns la

determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Pentru imobile, se

aplică în mod corespunzător dispozi ţ iile art. 104. Pentru identificarea imobilelor se vor ar ăta

localitatea  şi jude ţ ul, strada  şi numărul, iar în lipsă , vecinăt ăţ ile, etajul  şi apartamentul,

 precum şi, când imobilul este înscris în cartea funciar ă , numărul de carte funciar ă  şi numărul

cadastral sau topografic, după caz. La cererea de chemare în judecat ă se va anexa extrasul

de carte funciar ă , cu ar ătarea titularului înscris în cartea funciar ă , eliberat de biroul de

cadastru  şi publicitate imobiliar ă  în raza căruia este situat imobilul, iar în cazul în careimobilul nu este înscris în cartea funciar ă , se va anexa un certificat emis de acela şi birou,

care atest ă acest fapt; d) ar ătarea motivelor de fapt  şi de drept pe care se întemeiază cererea;

e) ar ătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Când dovada se face prin

înscrisuri, se vor aplica, în mod corespunzător, dispozi ţ iile art. 150. Când reclamantul

dore şte să  î  şi dovedească  cererea sau vreunul dintre capetele acesteia prin interogatoriul

 pârâtului, va cere înf ăţ i şarea în persoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică. În

cazurile în care legea prevede că pârâtul va r ă spunde în scris la interogatoriu, acesta va fiata şat cererii de chemare în judecat ă. Când se va cere dovada cu martori, se vor ar ăta

numele, prenumele  şi adresa martorilor, dispozi ţ iile art. 143 alin. (1) teza a II-a fiind

aplicabile în mod corespunzător; f) semnătura”.

Articolul 194 NCPC un este un text foarte amplu, dar nu sunt deosebiri esen ţiale faţă 

art. 112 CPC 1865. Se ştie că nici astăzi marea majoritate a reclamanţilor nu respectă  întru

totul dispoziţiile acestui articol (de exemplu, chiar şi în situaţia în care cererea se motivează în

fapt şi în drept cât de cât coerent, nu indică aproape nimeni numele şi adresa martorilor deja prin cererea de chemare în judecată, aceste date fiind indicate ulterior).

Există câteva nout ăţ i privind cererea de chemare în judecat ă, de exemplu dacă cererea

are ca obiect un imobil, la cererea de chemare în judecată  se va anexa un extras de carte

funciar ă emis de biroul de carte funciar ă, iar în cazul în care imobilul nu este înscris în cartea

funciar ă, se va anexa un certificat emis de acelaşi birou, care atestă acest fapt.

De asemenea, dacă obiectul pricinii este evaluabil în bani, trebuie indicată valoarea

acestuia, cu explicarea modului de calcul şi depunerea înscrisurilor doveditoare necesare.

Page 107: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 107/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  107

În cazul în care lipsurile formale ale cererii prezintă o anumită gravitate, completul de

 judecată va cita reclamantul cu menţiunea de a-şi îndrepta, completa sau rectifica cererea, iar

dacă reclamantul nu se conformează, se pronunţă o încheiere de anulare care poate fi atacată 

cu cerere de reexaminare la alt complet.

După  regularizare are loc acea procedur ă  prealabilă  scrisă  care creează  numeroase

 probleme de ordin administrativ în perspectiva intr ării în vigoare a NCPC; se comunică 

cererea cu înscrisurile anexate pârâtului, care dispune de un termen de 25 de zile (mărit prin

LPA) pentru a depune întâmpinare. Întâmpinarea se comunică reclamantului care trebuie să 

depună r ăspuns la întâmpinare în termen de 10 zile şi abia după aceea completul de judecată 

fixează termen de judecată.

Urmează etapele anterior menţionate, respectiv cercetarea procesului şi dezbaterea înşedinţă publică.

S-a ar ătat că  în procedurile speciale lucrurile sunt mai simple, ele urmează  mai

degrabă  tipologia vechiului Cod de procedur ă  civilă, decât sistemul acesta relativ complex

 prevăzut de noul Cod pentru procedura contencioasă de drept comun.

În continuare s-a f ăcut observaţia că, probabil, în multe dosare nu vor fi întâlnite toate

aceste etape: dacă nu se depune întâmpinare ori, după caz, r ăspuns la întâmpinare în termenul

 prevăzut de lege, judecătorul fixează termenul de judecată după împlinirea termenului pentrudepunerea actului de procedur ă respectiv [de exemplu, s-a împlinit termenul pentru depunerea

întâmpinării, f ăr ă  ca aceasta să  fie depusă; în acest caz, judecătorul fixează  termen de

 judecată, potrivit art. 201 alin. (4) NCPC]. Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut

atrage sancţiunea decăderii din dreptul de a propune excepţii relative, ca de exemplu

necompetenţa teritorială  şi de a propune probe [art. 208 alin. (2)]. În materia probei există 

diverse modalităţi de atenuare a consecinţelor acestei decăderi [a se vedea dispoziţiile art. 254

alin. (2)], în vreme ce în cazul excepţiilor relative ce trebuiau invocate prin întâmpinare, oasemenea posibilitate nu există. Spre exemplu, în cazul necompetenţei teritoriale relative,

neinvocarea acesteia prin întâmpinare, atunci când întâmpinarea nu este obligatorie, face ca

necompetenţa să  se acopere în mod definitiv, instanţa sesizată  devenind competentă; ca

urmare, o eventuală  excepţie invocată abia la primul termen la care păr ţile sunt legal citate

trebuie respinsă, ca tardiv formulată, decăderea fiind luată în considerare din oficiu [art. 130

alin. (3) NCPC].

Termenele de 25, respectiv 10 zile trebuie calculate pe zile libere [art. 181 alin. (1) pct.

2] având în vedere şi durata necesar ă emiterii şi comunicării actelor de procedur ă, precum şi

Page 108: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 108/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 108

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

durata necesar ă comunicării actului de procedur ă depus de parte la poştă; aceste chestiuni au

fost tratate şi într-un material elaborat de Consiliul Superior al Magistraturii, în vederea

intr ării în vigoare a Codului. Orientativ, judecătorul ar trebui să aştepte aproximativ 35 de zile

de la data primei rezoluţii înainte de a verifica dacă pârâtul a depus întâmpinare în termenul

acordat în acest scop de lege.

2.  Consideraţii privind procedura specială a ordonanţei de plată 

2.1  Sediul materiei

Cartea a VI-a, Titlul IX, art. 1.013 – 1.024

2.2  Domeniu de aplicare 

Potrivit art. 1013 NCPC, „(1) Prevederile prezentului titlu se aplică crean ţ elor certe,

lichide  şi exigibile constând în obliga ţ ii de plat ă a unor sume de bani care rezult ă dintr-un

contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist  şi o autoritate contractant ă ,

constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris,

însu şit de păr  ţ i prin semnătur ă ori în alt mod admis de lege.”

S-a ar ătat că  este vorba de o transpunere în NCPC a O.U.G. nr. 119/2007 privind

măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată  rezultate din contracte

comerciale. Prin Legea de punere în aplicare a Noului Cod de procedur ă civilă – Legea nr.

76/2012 se abrogă  integral atât O.G. nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, cât şi

O.U.G. nr. 119/2007, eliminându-se acel concurs de acte normative ce reglementau, practic,

două proceduri paralele, situaţie ce a fost criticată în doctrină. Legiuitorul a complicat inutil

lucrurile în 2007, instituind o procedur ă  paralelă  cam cu aceleaşi cerinţe de fond cu cele

 prevăzute de O.G. nr. 5/2001 (diferită  în O.U.G. nr. 119/2007 fiind cerinţa de a fi vorba

despre contracte încheiate între comercianţi, fiind exceptate contractele încheiate întrecomercianţi şi consumatori, care intrau însă sub incidenţa OG nr. 5/2001).

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 a transpus Directiva 2000/35/CE a

Parlamentului European şi a Consiliului din 29 iunie 2000 privind măsurile pentru combaterea

întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale.

 Noua reglementare consacr ă  o modificare faţă  de dispoziţiile O.U.G. nr. 119/2007,

 prin înlocuirea termenului de comerciant   cu cel de  profesionist . Articolul 1 din O.U.G. nr.

119/2007 face referire la contracte încheiate între profesionişti.

Page 109: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 109/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  109

Articolul 1.013 nu mai restrânge sfera de aplicare a procedurii ordonanţei de plată,

fiind inclus şi domeniul de aplicare al fostei O.G. nr 5/2001 privind somaţia de plată, aşa încât

 prevederile se aplică „creanţelor certe, lichide şi exigibile constând (în loc de corelative, cum

ar fi fost corect, în limbaj juridic; creanţele nu constau în obligaţii de plată) în obligaţii de

 plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil  [în sens larg – contract de drept

 privat în general], inclusiv [dar nu exclusiv] din cele încheiate între un profesionist şi o

autoritate contractantă (…).” Celelalte cerinţe amintesc mai degrabă de O.G. nr. 5/2001.

Ceea ce este clar este că textul de lege (art. 1013) se aplică numai crean ţ elor  ce au ca

obiect plata unei  sume de bani, ca şi în fosta reglementare; nu apare nimic nou în această 

 privinţă.

O controversă practică a rezultat din interpretarea ad litteram – şi cam nejuridică – anoţiunii de «contract» din O.U.G. nr. 119/2007. Multe păr ţi şi chiar avocaţi erau de părere că,

de vreme ce legea se referea la un contract ar fi necesar un înscris constatator al acordului de

voinţă, nefiind suficient un contract constatat în formă  simplificată  (de exemplu, o factur ă 

acceptată); se confunda, practic, actul juridic, ca negotium iuris, cu înscrisul constatator;

aşadar, adesea erau formulate cereri întemeiate pe O.U.G. nr. 119/2007 numai în acele cazuri

în care exista un contract scris. Acordul de voinţă trebuie înţeles ca negotium juris, şi de fapt

acesta este contractul şi potrivit art. 942 C. civ. 1864 şi potrivit textului omonim din art.1.166 NCC,  contractul   este un acord de voin ţă  dintre două  sau mai multe păr ţi pentru a

constitui, a modifica sau stinge un raport juridic, nicidecum nu este vorba despre înscrisul

constatator al contractului.

Din noua formulare a textului rezultă  separarea pe care legiuitorul o face între

contract, ca act juridic şi înscris; nu trebuie confundat cu înscrisul constatator, nu trebuie să 

fie un înscris unic; acordul de voinţă  poate rezulta dintr-o factur ă  acceptată  ori din

corespondenţa păr ţilor. Trebuie să  existe un înscris, înscrisul să  emane de la debitor şi să confirme existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile.

Au fost aşadar, eliminate prin LPA vechile restrângeri ale domeniului de aplicare

impuse de O.U.G. nr. 119/2007, fiind incluse şi contractele încheiate între  profesioni şti  şi

consumatori; dacă acestea ar fi fost exceptate în continuare, s-ar fi ajuns în situaţia nedorită în

care recuperarea creanţelor cu valoare foarte mică ar fi trebuit să parcurgă procedura de drept

comun, ceea ce ar fi fost deosebit de păgubitor atât pentru creditori, cât şi pentru instanţa de

 judecată, care ar fi trebuit să soluţioneze un număr foarte mare de dosare într-o procedur ă mai

complicată.

Page 110: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 110/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 110

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

2.3  Somaţia

Găsim o noutate în cuprinsul art. 10141, respectiv condiţia ca în prealabil  (înainte de

sesizarea instanţei cu cererea de ordonanţă) să  fie comunicată  debitorului o  soma ţ ie  (prin

intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată cu conţinut declarat şi

confirmare de primire) prin care i se pune în vedere să plătească suma datorată în termen de

15 zile de la primirea acesteia. Această somaţie întrerupe prescripţia extinctivă.

Pe lângă  dorinţa firească de a degreva pe cât posibil instanţa şi de a obţine o plată 

 benevolă  in extremis, sursa reglementării poate fi regăsită  în Codul de procedur ă  civilă din

1940 (Codul de procedur ă civilă Carol al II-lea), care nu a mai intrat în vigoare, fiind amânat

 sine die în septembrie 1940 şi care, de altfel, a fost un model consistent pentru NCPC (după 

cum reiese din expunerea de motive a proiectului de lege, precum şi din hotărârea de Guverncare aprobă  tezele prealabile), aşa cum şi Codul civil Carol al II-lea a constituit un model

 pentru Codul civil azi în vigoare. Codurile noi nu au apărut aşadar de nicăieri, ele se

întemeiază  atât pe o tradiţie juridică  românească, cât şi pe soluţii preluate din dreptul

comparat ori din proiectele de codificări savante europene.

În această  materie, a ordonanţei de plată, Codul Carol al II-lea prevedea în titlul

dedicat ordonanţelor judecătoreşti (ordonanţe prezidenţiale – primul capitol şi ordonanţă  de

 plată – al doilea capitol): dacă creditorul prezenta înscrisul original care constata o creanţă certă, lichidă  şi exigibilă, judecătorul de ocol emitea o ordonanţă, f ăr ă  citarea păr ţilor, prin

care îl soma pe debitor să plătească. Debitorul primea ordonanţa şi existau 2 variante:

 – dacă formula opoziţie în termen de 5 zile, ordonanţa se anula automat şi se trecea în

 procedura de judecată de drept comun;

 – dacă nu formula opoziţie, practic, se constituia titlul executoriu.

O procedur ă  foarte simplă, în care, într-o fază  iniţială  necontencioasă, judecătorul

apreciază pe baza unor probe sumare dacă trebuie emisă somaţia; dacă debitorul nu o contestă rapid, somaţia devine titlu executoriu, iar dacă o contestă se trece în procedura de judecată de

drept comun.

1 Art. 1.014. Comunicarea somaţiei: „(1) Creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului

 judecătoresc sau prin scrisoare recomandat ă , cu con ţ inut declarat  şi confirmare de primire, o soma ţ ie, prin care

îi va pune în vedere să pl ătească suma datorat ă în termen de 15 zile de la primirea acesteia. (2) Aceast ă soma ţ ie

întrerupe prescrip ţ ia extinctivă  potrivit dispozi ţ iilor art. 2.540 din Codul civil, care se aplică  în mod

corespunzător.”

Page 111: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 111/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  111

Aceasta este, în linii mari, reglementarea şi în Codul de procedur ă civilă german (unde

de altfel s-a trecut la prelucrarea computerizată a somaţiilor de plată, sub supravegherea unui

grefier cu studii superioare, iar nu a unui judecător, cererea nefiind verificată  sub aspectul

temeiniciei pretenţiei), precum şi în Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului

European şi al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de

somaţie de plată. Există, aşadar, în dreptul comparat această soluţie, a structur ării procedurii

 pe două etape: una necontencioasă şi una contencioasă. În O.G. nr. 5/2001 privind somaţia de

 plată nu a fost preluat, din păcate, acest model; iniţial a existat ideea de a se soluţiona cererea

cu sau f ăr ă citare, dar în Parlament, cu ocazia aprobării ordonanţei, s-a stipulat că cererea se

soluţionează  întotdeauna cu citare. Ca urmare, deşi formal în cuprinsul O.G. nr. 5/2001 se

face trimitere la aplicabilitatea, în completare, a dispoziţiilor din materie necontencioasă, înfapt suntem în prezenţa unei proceduri simplificate cu puternice tr ăsături contencioase.

În procedura actuală  se pierde un avantaj esenţial, degrevarea judecătorului de o

 procedur ă (în fapt) contencioasă. Dacă debitorul nu contestă, lucrurile merg mai simplu, este

o procedur ă  pseudocontencioasă, care implică  o verificare sumar ă  a temeiniciei pretenţiei

formulate. În schimb, obligaţia instanţei de a motiva hotărârea este aceeaşi ca în procedura

contencioasă, deci această procedur ă nu constituie o degrevare semnificativă pentru instanţele

 judecătoreşti, câtă  vreme hotărârea nu este redactată  pe un formular ori în altă  manier ă simplificată faţă de dreptul comun.

Sancţiunea necomunicării somaţiei este inadmisibilitatea cererii de emitere a

ordonan ţ ei de plat ă, potrivit art. 1016 alin. (2) NCPC. Scopul acestei somaţii prealabile este

de a obţine o plată benevolă şi de a degreva, implicit, instanţa. Putem vedea aici un rudiment

al fazei procesuale necontencioase cuprinse în Codul din 1940. Nu se poate aprecia că această 

condiţie ar constitui o ingerinţă nejustificată în dreptul de acces la justiţie. Scopul urmărit este

legitim, iar procedura prealabilă se realizează în mod facil.Cuprinsul somaţiei nu trebuie apreciat într-o manier ă  formalistă. Ar trebui să  fie

suficientă  indicarea cuantumului debitului principal şi sursa debitului. Ar fi excesiv să  se

considere că  în instanţă  creditorul nu ar putea pretinde şi accesorii precum dobânzi şi

 penalităţi aferente debitului principal, dacă  aceste accesorii nu au fost menţionate şi în

cuprinsul somaţiei.

Articolul 1.016 alin. (2) prevede că  „la cerere se anexează  înscrisurile ce atest ă 

cuantumul sumei datorate  şi orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia. Dovada

Page 112: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 112/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 112

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

comunicării soma ţ iei prevă zute la art. 1.014 alin. (1) se va ata şa cererii sub sanc ţ iunea

respingerii acesteia ca inadmisibil ă”. 

În privinţa acestei proceduri prealabile sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun în

materie cu privire la procedura prealabilă, şi anume dispoziţiile art. 193 NCPC, conform

cărora instanţa va fi sesizată  numai după  îndeplinirea procedurii prealabile, dacă  legea

 prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii se ataşează  la cererea

introductivă de instanţă. În schimb, neîndeplinirea procedurii prealabile poate fi invocată doar

de pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii.

2.4  Efectele somaţiei

Pe lângă faptul că permite formularea ulterioar ă a cererii de emitere a ordonanţei de

 plată, somaţia întrerupe prescripţia extinctivă  potrivit dispoziţiilor art. 2.540 NCC, care se

aplică în mod corespunzător. Acest text, care trebuie citit împreună cu art. 2.537 pct. 4 NCC,

 prevede că  prescripţia este întreruptă prin punerea în întârziere a celui în folosul căruia curge

 prescripţia, numai dacă aceasta este urmată de chemarea lui în judecată în termen de 6 luni de

la data punerii în întârziere.

Spre deosebire de fostul Decret nr. 167/1958, conform căruia prescripţia se întrerupea

 prin sesizarea instanţei ori a organului arbitral sau prin recunoaşterea debitorului, potrivit

 NCPC, deja punerea în întârziere are acest efect întreruptiv de prescripţie, deci se atribuie

efect întreruptiv de prescripţie unei simple notificări, cu condiţia ca, într-un termen rezonabil,

stabilit de lege, să urmeze sesizarea instanţei – fie pe calea ordonanţei de plată, fie pe calea

dreptului comun.

Întrebarea care se ridică este următoarea: de vreme ce se face trimitere la Noul Cod

civil, ce se va întâmpla în cauzele în care acesta nu este aplicabil, pentru că, după cum se ştie,

art. 201 LPA NCC prevede că  Noul Cod civil nu se aplică  prescripţiilor începute înaintea

intr ării în vigoare a Codului civil. Or, instanţele pot fi sesizate acum şi încă vreun an-doi cu

cereri de emitere a ordonanţei de plată care privesc creanţe al căror drept la acţiune se prescrie

 potrivit legii vechi.

Potrivit art. 203–204 LPA NCC, anumite dispoziţii punctuale referitoare la cauzele de

suspendare şi de întrerupere a prescripţiei sunt aplicabile şi prescripţiilor în curs la data de

1.10.2011; aceste excepţii de la regula generală, a supravieţuirii legii vechi în materie de

 prescripţie, nu privesc şi întreruperea prescripţiei prin punerea în întârziere a debitorului.

Page 113: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 113/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  113

Aşadar, prevederile art. 1.014 alin. (2) NCPC se aplică doar prescripţiilor începute sub

imperiul Noului Cod civil, iar nu şi celor anterioare, care r ămân supuse legii vechi [art. 6 alin.

(4) NCC].

Aşadar, chiar în cazul creanţelor ale căror drepturi la acţiune se prescriu conform legii

anterioare Noului Cod civil, după intrarea în vigoare a NCPC, somaţia trebuie f ăcută oricum

înainte de a sesiza instanţa cu cererea de emitere a ordonanţei de plată, pentru că ea constituie

o cerinţă de ordin procedural, aplicabilă tuturor proceselor începute după intrarea în vigoare a

 NCPC (conform art. 3 LPA NCPC). Somaţia nu va avea efect întreruptiv de prescripţie decât

dacă prescripţia este guvernată de prevederile Noului Cod civil, însă ea constituie o procedur ă 

 prealabilă necesar ă sesizării instanţei, sub sancţiunea respingerii cererii, ca inadmisibilă.

2.5  Competenţa

Sub aspectul competenţei, se menţine regula conform căreia ordonanţa se soluţionează 

de instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.

În ce priveşte competen ţ a material ă, potrivit art. 95 pct. 1 NCPC, competenţa de

 judecare a cauzelor în primă instanţă revine tribunalului, dacă legea nu prevede altfel. Cu titlu

de excepţie, art. 94 pct. 1 lit. j) NCPC dispune că „ Judecătoriile judecă (…) orice alte cereri

evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea păr  ţ ilor,

 profesioni şti sau neprofesioni şti”.

Cererea de ordonanţă de plată este, prin definiţie, o cerere evaluabilă în bani, pentru că 

are ca obiect plata unei sume de bani; ea va fi de competenţa judecătoriei dacă  cererea

 principală are ca obiect o sumă de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea păr ţilor

şi a tribunalului, dacă valoarea este de peste 200.000 lei.

Se aplică toate regulile de drept comun cu privire la determinarea competenţei după 

valoarea obiectului cererii ar ătate în capătul principal de cerere, inclusiv dispoziţiile art. 98

alin. (2) NCPC, conform cărora „ pentru stabilirea valorii nu se vor avea în vedere accesoriile

 preten ţ iei principale, precum dobânzile, penalit ăţ ile, fructele, cheltuielile sau altele

asemenea, indiferent de data scaden ţ ei  şi nici presta ţ iile periodice ajunse la scaden ţă  în

cursul judecăţ ii”.

Prin urmare, chiar dacă, spre exemplu, dobânzile sunt scadente anterior cererii

introductive de instanţă, ele nu se iau în considerare (dacă avem un capăt de cerere principal

 pentru suma de 195.000 lei şi dobânzi în valoare de 30.000 lei, competentă va fi judecătoria şi

Page 114: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 114/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 114

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

nu tribunalul). Aceeaşi regulă  este, desigur, aplicabilă  şi procedurii contencioase de drept

comun.

Mai departe s-a ar ătat că  sub aspectul competen ţ ei teritoriale  există  câteva noutăţi.

Este de menţionat, totuşi, că  procedura ordonanţei de plată, în mod evident, nu este o

 procedur ă necontencioasă; este o procedur ă contencioasă care presupune citarea pârâtului, iar

el formulează apăr ări, aşa încât nu se mai poate reţine soluţia practicii potrivit căreia, inclusiv

în materia procedurii ordonanţei de plată, se poate invoca din oficiu excepţia necompetenţei

teritoriale. Câtă vreme art. 1.015 NCPC face doar trimitere la dispoziţiile dreptului comun,

sunt aplicabile prevederile art. 130 alin. (3) NCPC, referitoare la invocarea excepţiei de

necompetenţă  relativă  doar de către pârât, prin întâmpinare, dacă  aceasta este obligatorie

[precum în cazul ordonanţei de plată, conform art. 1.018 alin. (3) NCPC].În ce priveşte competenţa teritorială  ar putea fi incidente anumite cazuri de

competenţă alternativă, precum cel prevăzut de art. 113 alin. (1) pct. 3 NCPC, care se refer ă la

competenţa instanţei „locului prevă zut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a

obliga ţ iei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezolu ţ iunea sau rezilierea unui

contract”.

În cazurile de excepţie în care reclamantul este consumator  [art. 113 alin. (1) pct. 8.

 NCPC] el beneficiază de o competenţă alternativă: „instan ţ a domiciliului consumatorului, încererile având ca obiect executarea, constatarea nulit ăţ ii absolute, anularea, rezolu ţ iunea,

rezilierea sau denun ţ area unilateral ă a contractului încheiat cu un întreprinzător/profesionist

ori alt profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse

consumatorilor”.

În schimb, ca noutate, în situaţia tipică, în care consumatorul este pârât  (de exemplu,

i se cere plata facturilor de telefonie, gaze, electricitate etc.) iar reclamantul   este un

 profesionist , deci nu în cazul litigiilor între neprofesionişti, art. 121 NCPC instituiecompeten ţ a exclusivă a instanţei de la domiciliul consumatorului: „Cererile formulate de un

 profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instan ţ a domiciliului

consumatorului. Dispozi ţ iile art. 126 alin. (2) r ămân aplicabile”. Se curmă, astfel,

 posibilitatea inser ării unor clauze atributive de competenţă în contractele de adeziune propuse

de profesionist consumatorului (contracte de leasing, de telefonie), în favoarea instanţei de la

domiciliul profesionistului), clauze care sunt considerate în jurisprudenţa CJUE ca fiind

abuzive; cert este că  acum avem o competenţă  exclusivă  în art. 118 NCPC în favoarea

Page 115: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 115/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  115

instanţei de la domiciliul consumatorului, nemaifiind permisă  prorogarea convenţională  a

competenţei, anterior naşterii diferendului juridic al păr ţilor.

Articolul 126 alin. (2) atenuează  însă  caracterul imperativ al normei de competenţă 

 prevăzute de art. 121, prevăzând că  „în litigiile din materia protec ţ iei drepturilor

consumatorilor, precum  şi în alte cazuri prevă zute de lege, păr  ţ ile pot conveni alegerea

instan ţ ei competente, în condi ţ iile prevă zute la alin. (1), numai după  na şterea dreptului la

despă gubire. Orice conven ţ ie contrar ă este considerat ă ca nescrisă”. Ca urmare, deşi norma

este imperativă până  la data naşterii dreptului la despăgubire, după această dată (a încălcării

obligaţiilor izvorâte din raportul de drept substanţial), beneficiarul normei, respectiv

consumatorul, poate renunţa la ea, prorogând în mod valabil competenţa în favoarea altei

instanţe, inclusiv pentru cererile formulate de profesionist.Apreciem că  instanţa este obligată  să  invoce din oficiu necompetenţa teritorială 

decurgând din încălcarea dispoziţiilor art. 121 NCPC [şi, după  caz, ale art. 126 alin. (2)

 NCPC, în măsura în care a fost prorogată competenţa cu nerespectarea condiţiilor prevăzute

de acest text], în condiţiile prevăzute de art. 130 alin. (2) NCPC (cel mai târziu la primul

termen de judecată la care păr ţile sunt legal citate). Această interpretare ar fi şi în concordanţă 

cu jurisprudenţa CJUE, care obligă instanţa să verifice chiar din oficiu dacă clauza atributivă 

de competenţă  stipulată  într-un contract de adeziune încheiat între un consumator şi un profesionist şi care intr ă sub incidenţa Directivei (CE) nr. 13/93 privind clauzele abuzive în

contractele încheiate cu consumatorii are caracter abuziv şi, în caz afirmativ, să  se declare

necompetentă, cu excepţia situaţiei în care consumatorul renunţă  la beneficiul sancţiunii

edictate de lege în favoarea sa.  A fortiori, invocarea ex officio  a necompetenţei se impune

atunci când profesionistul a sesizat altă instanţă decât cea de la domiciliul consumatorului, în

lipsa oricărei convenţii cu acesta.

Dacă însă după invocarea din oficiu a necompetenţei teritoriale, pârâtul se declar ă deacord cu judecarea cauzei de către instanţa sesizată, aceasta r ămâne competentă să soluţioneze

cauza, nefiind posibilă  o declinare a competenţei, chiar împotriva voinţei consumatorului.

Această soluţie se impune în raport de partea finală a textului. De vreme ce, în condiţiile art.

126 alin. (2) NCPC, după  naşterea diferendului juridic între păr ţi este oricum posibilă 

 prorogarea convenţională  a competenţei, acordul explicit al pârâtului referitor la judecarea

cererii de către instanţa sesizată  de reclamantul profesionist ar echivala cu o convenţie

atributivă  de competenţă  (tacită, dar neîndoielnică), încheiată  după  naşterea dreptului la

despăgubire, deci eficace din perspectiva art. 126 alin. (2) NCPC. Soluţia legii este firească,

Page 116: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 116/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 116

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

întrucât protecţia conferită de lege nu trebuie să fie „impusă“ consumatorului, degenerând în

 paternalism.

2.6  Cuprinsul cererii introductiveEste o formă  simplificată  a cerinţelor din art. 194 NCPC care reprezintă  dreptul

comun. Mai există  un text în afar ă  de art. 194 care reglementează  cererea de chemare în

 judecată  în general, respectiv art. 148 NCPC care arată  tot ceea ce trebuie să  conţină orice

cerere adresată instanţei.

Singurul aspect derogatoriu de la dreptul comun se refer ă  la proba cu înscrisurile

doveditoare. Astfel, potrivit art. 1.016, „(1) Cererea privind ordonan ţ a de plat ă va cuprinde:

a) numele  şi prenumele, precum  şi domiciliul sau, după  caz, denumirea  şi sediul

creditorului;b) numele  şi prenumele, codul numeric personal, dacă  este cunoscut,  şi

domiciliul debitorului persoană fizică , iar în cazul debitorului persoană juridică , denumirea

 şi sediul, precum  şi, după caz, dacă sunt cunoscute, codul unic de înregistrare sau codul de

identificare fiscal ă , numărul de înmatriculare în registrul comer  ţ ului ori de înscriere în

registrul persoanelor juridice  şi contul bancar; c) suma ce reprezint ă  obiectul crean ţ ei,

temeiul de fapt  şi de drept al obliga ţ iei de plat ă , perioada la care se refer ă acestea, termenul

la care trebuia f ăcut ă plata  şi orice element necesar pentru determinarea datoriei;d) suma ce

reprezint ă dobânzile aferente sau alte despă gubiri ce se cuvin creditorului, potrivit legii;e)

 semnătura creditorului.(2) La cerere se anexează  înscrisurile ce atest ă  cuantumul sumei

datorate  şi orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia. Dovada comunicării soma ţ iei

 prevă zute la art. 1.014 alin. (1) se va ata şa cererii sub sanc ţ iunea respingerii acesteia ca

inadmisibil ă. (3) Cererea  şi actele anexate la aceasta se depun în copie în atâtea exemplare

câte păr  ţ i sunt, plus unul pentru instan ţă”.

Coroborat cu dispoziţiile din art. 1.020 NCPC, acest text impune concluzia univocă 

 potrivit căreia singura probă  admisibilă  în această  procedur ă  este cea cu înscrisuri, plus

declaraţiile păr ţilor – vine debitorul şi spune că  recunoaşte datoria (mărturisirea judiciar ă 

spontană).

Spre deosebire de dreptul comun, judecătorul dispune citarea păr ţilor, conform art.

1018 NCPC, cu cel puţin 10 zile înaintea termenului de judecată. De vreme ce în citaţie este

 precizat că debitorul trebuie să depună întâmpinare cu cel puţin 3 zile înainte de termenul de

 judecată, înseamnă că termenul este fixat de la bun început de completul stabilit aleatoriu, iar

nu doar la sfâr şitul fazei scrise.

Page 117: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 117/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  117

La stabilirea termenului trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 1.022  alin.  (1) care

recomandă finalizarea procedurii (emiterea ordonanţei de plată) în termen de 45 de zile de la

introducerea cererii, în cazul în care debitorul nu contestă creanţa prin întâmpinare; termenul

de 45 de zile se datorează  împrejur ării că, între timp, Directiva 35/2000 a fost înlocuită  cu

Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 februarie 2011 privind

combaterea întârzierii în efectuarea plăţilor în tranzacţiile comerciale şi care recomandă ca, în

situaţia în care debitorul nu contestă pretenţiile formulate, statele să instituie o procedur ă care

să garanteze obţinerea unui titlu executoriu în 45 de zile; este singura dispoziţie de procedur ă 

din această nouă directivă, procedura aplicabilă fiind lăsată, pentru rest, la latitudinea statelor

membre.

Aşadar, dacă  debitorul nu contestă, şi scăzându-se şi termenul necesar pentrucomunicarea actelor de procedur ă, ar trebui ca procesul să se încheie în termenul de 45 de zile

recomandat de lege, dar mai greu de respectat întocmai la instanţele aglomerate. Important

este că  termenul de judecată  este în mod semnificativ mai scurt decât în procedura

contencioasă de drept comun.

Se păstrează  prezum ţ ia de recunoa ştere instituită şi de O.U.G. nr. 119/2007 decurgând

din necontestarea de către debitor prin întâmpinare a pretenţiilor creditorului, ca şi în

reglementarea anterioar ă, acest aspect fiind menţionat şi în citaţie [art. 1018 alin. (3)].Este recomandabilă  aplicarea acestei prezumţii de recunoaştere în completarea unui

 probatoriu incipient, iar nu în lipsa oricărei probe; de exemplu, dacă  există  dovada

comunicării facturilor nesemnate debitorului, iar acesta nu formulează obiecţiuni şi nici nu se

apăr ă  în proces, ori dacă  o parte din facturi sunt acceptate, iar altele nu, prezumţia de

recunoaştere poate fi o opţiune raţională (fiind de altfel de presupus că creditorul nu emitea

facturi f ăr ă temei, câtă vreme datorează TVA pentru suma facturată, chiar înainte de încasare,

cel puţin potrivit regimului fiscal existent până foarte recent).Dacă  păr ţile încheie o tranzacţie, se ia act de aceasta printr-o încheiere definitivă,

 potrivit art. 1.019 NCPC. Definitiv, în sistemul Noului Cod de procedur ă civilă, echivalează 

cu ceea ce în sistemul Codului de procedur ă civilă de la 1865 era irevocabil (conform art. 634

 NCPC); în dreptul comun, potrivit art. 440 NCPC, hotărârea care consfinţeşte tranzacţia

intervenită între păr ţi poate fi atacată pentru motive procedurale, numai cu recurs la instanţa

ierarhic superioar ă.

Page 118: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 118/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 118

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

2.7  Contestarea creanţei

 Art. 1.020. Contestarea crean ţ ei.  „(1) Dacă  debitorul contest ă  crean ţ a, instan ţ a

verifică dacă contesta ţ ia este întemeiat ă , în baza înscrisurilor aflate la dosar şi a explica ţ iilor

 şi l ămuririlor păr  ţ ilor. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiat ă , instan ţ a va

respinge cererea creditorului prin încheiere.

(2) Dacă apăr ările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe

decât cele prevă zute la alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de

drept comun, instan ţ a va respinge cererea creditorului privind ordonan ţ a de plat ă  prin

încheiere.

(3) În cazurile prevă zute la alin. (1)  şi (2), creditorul poate introduce cerere de

chemare în judecat ă potrivit dreptului comun”.În măsura în care nu se ajunge la acest deznodământ fericit al plăţii, ori al înţelegerii

cu privire la plată, art. 1021 NCPC instituie mai multe soluţii diferenţiate, mai multe cazuri de

respingere:

a) dacă  debitorul contest ă  crean ţ a  şi contestaţia se consider ă  întemeiată, instan ţ a

respinge cererea creditorului prin încheiere. În acest caz persistă  acelaşi echivoc ca şi în

O.U.G. nr. 119/2007, respectiv dacă  textul ar trebui interpretat în sensul că  numai dacă 

debitorul contestă  creanţa se verifică  temeinicia cererii; această  dispoziţie, preluată  dinDirectiva CE nr. 35/2000, are legătur ă  cu filozofia par ţial diferită  a actelor europene în

această materie: sunt proceduri (în dreptul german, francez, italian) în care, dacă pârâtul nu

vine şi nu formulează apăr ări, se pronunţă o hotărâre în lipsă prin care cererea formulată de

reclamant este admisă. Se face doar o examinare a concludenţei: dacă  faptele susţinute de

reclamant, aşa cum sunt ele relatate, ar fi adevărate, justifică ele petitul cererii sau nu? La noi

această  manier ă  de a degreva justiţia de foarte multe cereri contencioase ar fi periculoasă,

 pentru că  păr ţile îşi valorifică  drepturile în maniera pe care o ştim, pârâţii vin când vin,siguranţa comunicării citaţiei nu există, domiciliile reale nu corespund cu cele declarate,

motiv pentru care, chiar în lipsa pârâtului, instanţa trebuie să administreze probe cu privire la

temeinicia cererii. Acesta ar putea fi suportul conceptual al unor asemenea dispoziţii, ar putea

rezulta, dacă  o luăm foarte strict, că  dacă  debitorul nu contestă  creanţa nu s-ar mai face o

examinare a temeiniciei. Practica nu urmează  o atare interpretare. Pe de altă  parte,

necontestarea creanţei dă  loc doar unei prezumţii de recunoaştere, pe care legea doar o

recomandă judecătorului, f ăr ă a o impune; este clar că judecătorul român verifică temeinicia

cererii chiar f ăr ă  apăr ări formulate de pârât, fiind format în acest sens, să  verifice cererile

Page 119: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 119/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  119

deduse judecăţii indiferent de poziţia procesuală a pârâtului, dar nu ar trebui să r ămână  f ăr ă 

importanţă  dacă  pârâtul contestă  sau nu creanţa. În măsura în care există  certitudinea

comunicării cererii introductive către pârât (de exemplu, citaţia a fost primită de registratura

 persoanei juridice pârâte ori de către pârât personal), iar acesta nu formulează  apăr ări, este

 plauzibilă conjectura conform căruia acesta nu contestă un debit pe care îl priveşte ca fiind

real.

 b) în măsura în care apăr ările de fond formulate de debitor presupun administrarea

altor probe decât cele prevăzute la art. 1.020 alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit

legii, în procedura de drept comun, instanţa va respinge cererea creditorului prin încheiere.

În ambele cazuri, ambele tipuri de ordonanţe (atât în caz de contestaţie găsită 

întemeiată, cât şi în caz de necesitate de administrare a noi probe) nu au autoritate de lucru judecat pe fond, întrucât creditorul poate introduce cererea de chemare în judecată  potrivit

dreptului comun. Din practica de aplicare a procedurii somaţiei de plată rezultă însă că nu este

suficient simplul fapt că  debitorul susţine că  debitul nu ar exista şi recurge la o contestare

generică a creanţei, afirmând că „sunt necesare probe complexe pentru desluşirea adevăratelor

raporturi juridice dintre păr ţi”, f ăr ă ca aceste probe să  fie indicate şi argumentate, şi f ăr ă  a

exista un temei serios şi probat pentru contestarea creanţei, nu înseamnă  că  instanţa va

respinge cererea. Trebuie să  existe o apărare substanţială, plauzibilă, susţinută  de dovezi;altminteri, dacă avem un contract clar care spune că trebuie plătită suma de x lei, iar debitorul

vine şi spune că trebuie audiaţi martori şi administrate expertize, iar instanţa ar respinge doar

în considerarea acestei atitudini procesuale, atunci eficacitatea procedurii ar fi serios

compromisă.

2.8  Emiterea ordonanţei

 Art. 1.021. Emiterea ordonan ţ ei . „(1) În cazul în care instan ţ a, ca urmare a

verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, precum şi a declara ţ iilor păr  ţ ilor, constat ă că 

 preten ţ iile creditorului sunt întemeiate, va emite o ordonan ţă de plat ă , în care se precizează 

 suma şi termenul de plat ă.

(2) Dacă  instan ţ a, examinând probele cauzei, constat ă  că  numai o parte dintre

 preten ţ iile creditorului sunt întemeiate, va emite ordonan ţ a de plat ă  numai pentru aceast ă 

 parte, stabilind şi termenul de plat ă. În acest caz, creditorul poate formula cerere de chemare

în judecat ă potrivit dreptului comun pentru a ob ţ ine obligarea debitorului la plata restului

datoriei”.

Page 120: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 120/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 120

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

În cazul în care instanţa admite cererea, se emite ordonan ţ a de plat ă, în cuprinsul

căreia se precizează suma şi termenul de plată. Admiterea poate fi total ă [art. 1021 alin. (1)]

sau par  ţ ial ă [art. 1.021 alin. (2)]. Dacă admiterea este par ţială, creditorul poate formula cerere

întemeiată pe dreptul comun la plata restului datoriei.

Ordonanţa de respingere nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului; ea poate,

în schimb, să constituie un mijloc de probă semnificativ în procesul de fond, în măsura în care

nu sunt administrate probe ori înf ăţişate motive noi, de natur ă a justifica admiterea cererii.

2.9  Cererea în anulare

Ordonanţa de plată poate fi atacată cu cerere în anulare.

Potrivit art. 1.023 NCPC, debitorul poate formula cerere în anulare în termen de 10

zile de la data înmânării (fiind inaplicabilă, practic, ideea înmânării imediat după pronunţarea

soluţiei) sau comunicării (termenul este mai scurt decât cel de drept comun pentru formularea

apelului, respectiv a recursului, care a fost mărit la 30 de zile).

Cu titlu de noutate, cererea în anulare poate fi introdusă  şi de creditor   împotriva

încheierii prin care i se respinge cererea, respectiv împotriva ordonanţei prin care i s-a admis

cererea doar în parte. Practic, se restabileşte echilibrul procesual între păr ţi. În prezent, doar

debitorul poate formula cerere în anulare, ceea ce face ca, în cazurile mai complicate, în care

este neclar ă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru admiterea cererii, judecătorul să 

 poată fi înclinat să respingă cererea, de vreme ce încheierea sa este irevocabilă. Însă, aceasta

înseamnă că, cel mai probabil, instanţele vor fi din nou sesizate pe calea dreptului comun.

În măsura în care cererea în anulare este formulată  de debitor, art. 1.023 alin. (3)

 prevede că prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerinţelor prevăzute de

acest titlu din cod pentru emiterea ordonanţei de plată, ori, după  caz, cauze de stingere a

obligaţiei de plată  ulterioare emiterii ordonanţei de plată; cererea în anulare nu modifică 

 parametrii verificării jurisdicţionale, condiţiile speciale prevăzute de lege pentru ordonanţa de

 plată  fiind în continuare aplicabile. Simetric invers, creditorul poate critica nesocotirea

aceloraşi dispoziţii legale, în sensul că, deşi erau îndeplinite condiţiile cerute pentru emiterea

ordonanţei, instanţa a respins cererea, în mod netemeinic şi/sau nelegal.

Cererea în anulare se soluţionează  de către instanţa care a pronunţat ordonanţa de

 plată, în complet format din 2 judecători. În această  materie vom avea, aşadar, complete

colegiale şi la judecătorie, nu numai la tribunal şi la cur ţile de apel.

Page 121: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 121/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  121

De vreme ce art. 1.023 alin. (6) prevede că se va pronunţa o hotărâre definitivă, fiind

anulată  în tot sau în parte ordonanţa, suntem în prezenţa unei căi de atac eminamente

devolutivă , de reformare sui generis, pentru că nu se adresează unei instanţe superioare. Este

un fel de apel orizontal, o cale de atac cu privire la toate aspectele de fapt şi de drept ale

cauzei, adresată unui complet de la aceeaşi instanţă.

În lipsa unei reglementări mai amănunţite, genul proxim pentru această cale de atac ar

fi apelul. Cu toate acestea, completul învestit cu judecarea cererii în anulare va judeca

întotdeauna fondul, nu se poate trimite cauza spre rejudecare, indiferent cât de grave sunt

erorile procedurale comise (cererea a fost soluţionată cu nelegala citare a păr ţii care a atacat

hotărârea, o excepţie peremptorie a fost greşit admisă etc.), ci va trebui soluţionată cererea pe

fond.Potrivit art. 1.023 alin. (7), în cazurile prevăzute la alin. (2), dacă  instanţa învestită 

admite cererea în anulare, va pronunţa o hotărâre definitivă prin care va emite ordonanţa de

 plată, dispoziţiile art. 1.021 aplicându-se în mod corespunzător. În schimb, în condiţiile alin.

(8), hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este definitivă.

Cererea în anulare nu suspendă executarea, ca în reglementarea anterioar ă. Însă, într-o

formulare mai clar ă, de natur ă să elimine controversele care existau în trecut, art. 1024 NCPC

 prevede că ordonanţa de plată este executorie, chiar dacă este atacată cu cerere în anulare şiare autoritate de lucru judecat provizorie până la soluţionarea cererii în anulare.

Pe de altă parte, în mă sura în care este admisă, ordonanţa de plată are autoritate de

lucru judecat asupra fondului, nemaifiind posibilă contestarea chestiunilor de fapt şi de drept

care au f ăcut obiectul judecăţii pe nicio altă cale [conform art. 1.020 alin. (3) şi art. 1.021 alin.

(2), a contrario; art. 712 alin. (1) NCPC].

În condiţiile art. 1.024 alin. (2) NCPC, „împotriva execut ării silite a ordonan ţ ei de

 plat ă partea interesat ă poate face contesta ţ ie la executare, potrivit dreptului comun. În cadrulcontesta ţ iei nu se pot invoca decât neregularit ăţ i privind procedura de executare, precum  şi

cauze de stingere a obliga ţ iei ivite ulterior r ămânerii definitive a ordonan ţ ei de plat ă”.

Ordonanţa de plată devine definitivă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii

în anulare.

2.10  Aspecte de drept substanţial

Articolul 1.017, intitulat „determinarea dobânzii”, reglementează  aspecte de drept

substanţial. Acest text nu are ce căuta în Codul de procedur ă civilă, cum nu avea ce să caute

Page 122: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 122/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 122

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

nici în O.U.G. nr. 119/2007; asistăm la o transpunere greşită a Diretivei 2000/35/CE privind

combaterea întârzierii efectuării plăţilor în cazul tranzacţiilor comerciale, întrucât aceste

reglementări, menite să realizeze obiectivul combaterii întârzierii plăţilor, urmărit în Uniunea

Europeană, ar trebui să  fie aplicabile indiferent dacă  instanţa este sesizată  cu o cerere de

emitere a ordonanţei de plată, ori pe calea dreptului comun. Or, din amplasarea lui în acest

capitol ar rezulta că  el se aplică numai dacă  se formulează o cerere pe calea ordonanţei de

 plată, ceea ce este greşit.

O contradicţie există  între art. 1.017 alin. (1) teza finală, care a preluat sistemul

conform căruia dobânda legală  se raportează  la dobânda de referinţă  publicată  în prima zi

lucr ătoare a fiecărui semestru, şi art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 13/2011 cu privire la dobânda

legală2: în prezent, dobânda legală se calculează în raport de dobânda de referinţă publicată înfiecare lună.

Recent, Guvernul României a adoptat un proiect de lege privind măsurile pentru

combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din

contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante, în vederea

transpunerii Directivei 2011/7/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 februarie

2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăţilor în tranzacţiile comerciale.3 Potrivit

art. 23 din proiect, art. 1.017 NCPC ar urma să fie abrogat la data intr ării în vigoare a legii.

2 Publicată în M. Of. nr. 607/29.08.2011.3

 Publicată  în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L48 din 23 februarie 2011. Proiectul poate fi consultat pehttp://www.just.ro/LinkClick.aspx?fileticket=cQBqECd50WU%3d&tabid=2272/ 

Page 123: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 123/411

 

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  123

Proceduri speciale: evacuarea din imobilele folosite sau ocupate f ără drept* - judecător Gheorghe-Liviu ZIDARU 

 Prelegere sus ţ inut ă de dl. judecător Gheorghe-Liviu ZIDARU

Sursa de inspiraţie pentru reglementarea acestei proceduri se regăseşte în Codul de

 procedur ă civilă Carol al II-lea din 1940. Procedura instituită de NCPC este deosebit de utilă,

întrucât rezolvă o adevărată problemă socială, frecvent ivită în practică: tergiversarea cererilor

de evacuare, pentru a locui f ăr ă titlu şi f ăr ă echivalent în imobilul altuia.

1.  Domeniu de aplicare

Domeniul de aplicare al acestei proceduri alternative este reglementat de art. 1.033

 NCPC, conform căruia „(1) Dispozi ţ iile prezentului titlu se aplică  în litigiile privind

evacuarea din imobilele folosite sau, după caz, ocupate f ăr ă drept de către fo ştii locatari sau

alte persoane. (2) În sensul prezentului titlu, termenii de mai jos au următorul în ţ eles:

a) locaţiune – orice loca ţ iune scrisă sau verbal ă , incluzând şi subloca ţ iunea;

b) locatar  – locatarul principal, chiria ş sau arenda ş , sublocatarul sau un cesionar al

locatarului, indiferent dacă persoana care solicit ă evacuarea este locatorul sau sublocatorul

ori dobânditorul imobilului;

c) locator  – locatorul principal, sublocatorul, cesionarul şi dobânditorul imobilului;

d) imobil  – construc ţ ia, terenul cu sau f ăr ă  construc ţ ii, împreună  cu accesoriile

acestora;

e) ocupantul – oricare persoană , alta decât proprietarul sau locatarul, care ocupă în

 fapt imobilul cu sau f ăr ă permisiunea ori îng ăduin ţ a proprietarului;

 f) proprietar  – titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, inclusiv locatarul”.

*  Trimiterile din cuprinsul materialului la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă  civilă  au în vedere varianta

Codului republicată în Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012.

Page 124: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 124/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 124

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

Există, aşadar, două mari ipoteze:

a) ipoteza în care se cere evacuarea locatarului sau sublocatarului;

 b) ipoteza în care se cere evacuarea ocupantului.

În ambele cazuri, procedura este facultativă [art. 1.034 alin. (1) NCPC]. Alternativele

urmează a fi discutate pentru fiecare ipoteză în parte.

a) În primul caz, ac ţ iunea se îndreapt ă împotriva unei persoane care a de ţ inut un titlu

care o îndrept ăţ ea să folosească (să de ţ ină ) imobilul – locatarul sau sublocatarul – titlu care

nu mai exist ă la momentul introducerii ac ţ iunii.

Calitatea procesuală activă apar ţine atât locatorului principal, cât şi sublocatorului care

cere evacuarea sublocatarului; de asemenea, apar ţine dobânditorului imobilului, în acele

cazuri în care contractul de locaţiune încheiat anterior nu-i este ori a încetat să-i fie opozabil[art. 1.033 alin. (2) lit. b), c) şi f) NCPC]. În mod corespunzător, calitatea procesuală pasivă 

apar ţine, după  caz, locatarului ori sublocatarului, după  cum poate fi vorba şi despre un

arendaş sau de cesionarii acestora.

În ce priveşte opozabilitatea locaţiunii faţă de dobânditorul imobilului, urmează  a fi

avute în vedere dispoziţiile art. 1811 NCC (a se vedea şi art. 130 din Legea nr. 71/2011 – LPA

 NCC – cu privire la aplicabilitatea ratione temporis a acestei dispoziţii, text care derogă de la

regula generală  a supravieţuirii legii vechi, instituită de art. 102 LPA NCC, şi cele ale art.1.649 NCC, pentru ipoteza în care titlul locatorului a fost desfiinţat).

Sub aspectul interesului formulării acţiunii în evacuare de către locator (şi asimilaţii

acestuia), trebuie avut în vedere că, potrivit art. 1.798, art. 1.809 alin. (2) şi (3) NCC,

contractul de locaţiune constatat prin înscris sub semnătur ă privată şi înregistrat la organele

fiscale competente, respectiv încheiat în formă autentică, constituie titlu executoriu atât în ce

 priveşte plata chiriei, cât şi în ce priveşte obligaţia de restituire a bunului dat în locaţiune, la

expirarea duratei convenite.De asemenea, în condiţiile art. 1.816 NCC, o locaţiune f ăcută  f ăr ă  determinarea

duratei poate fi denunţată  unilateral de oricare dintre păr ţi, prin notificare; după  expirarea

termenului de preaviz contractul de locaţiune încheiat în condiţiile prevăzute de art. 1.809

alin. (2) şi (3) NCC constituie titlu executoriu în privinţa obligaţiei de predare.1 

1  Cu privire la delicata problemă  a aplicabilităţii ratione temporis  a acestor dispoziţii din Noul Cod civil

semnalăm doar că, într-o concepţie, calitatea de titlu executoriu nu poate fi recunoscută  decât contractelor

încheiate după  intrarea în vigoare a NCC, faţă  de prevederile art. 102 alin. (1) LPA NCC, care se refer ă  laefectele şi executarea contractului, în vreme ce în altă  concepţie, fiind vorba despre dispoziţii cu caracter

Page 125: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 125/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  125

Principial, în aceste ipoteze lipseşte interesul de a sesiza instanţa pentru obţinerea

titlului executoriu, în condiţiile în care creditorul obligaţiei de predare/restituire a imobilului

deţine deja un titlu executoriu.

Cererea în evacuare poate fi formulată când dreptul locatarului (în sensul larg, anterior

ar ătat) s-a stins într-una din modalităţile prevăzute de lege, enunţate de art. 1.037 alin. (1)

 NCPC. Îndeosebi trebuie menţionată  ipoteza rezilierii unilaterale (conform art. 1.552, art.

1.817 NCC), ca urmare a neexecutării unei obligaţii principale ce incumbă  locatarului

(îndeosebi, dar nu exclusiv, plata chiriei), dar şi denunţarea unilaterală  a contractului f ăr ă 

termen (art. 1.816 NCC), ori în alte situaţii, când păr ţile au convenit facultatea denunţării

unilaterale de către locator (art. 1.276 NCC).

În acest caz, este obligatorie notificarea locatarului şi acordarea unui termen de 30 dezile pentru eliberarea imobilului, termen care curge de la data comunicării notificării prin

executor judecătoresc. În cazul locaţiunii pe durată nedeterminată, denunţarea cerută de lege

 pentru încetarea contractului va fi considerată  şi notificare de evacuare, chiar dacă  nu

cuprinde o menţiune expresă în acest sens. Locatarul poate însă renunţa la această notificare,

inclusiv prin contractul de locaţiune; legea cere însă  pentru dovada acestei manifestări de

voinţă forma scrisă (art. 1.037 NCPC).

Referitor la sfera de aplicare a noţiunii de „locatar”, s-a ridicat problema dacă, la nivelteoretic, poate fi asimilat locatarului titularul contractului de leasing (deşi leasingul nu este

locaţiune, iar contractul de leasing este şi el considerat titlu executoriu). Referitor la acest

aspect, s-a precizat că, în principiu, ar putea fi concepută o aplicare extensivă a textelor de

lege, spre exemplu, nu doar locatarului, ci şi comodatarului. Chiar dacă nu s-ar primi o atare

aplicare extensivă, un comodatar ori un utilizator al cărui drept de folosinţă a încetat ar putea

fi considerat „ocupant”, în sensul art. 1.033 alin. (2) lit. e) NCPC.

 procedural (în pofida amplasării lor în Codul civil), sunt aplicabile regulile generale intertemporale din dreptul

 procesual civil, adică art. 725 alin. (1) CPC 1865 în vigoare la data de 1.10.2011. Ultima opinie pare preferabil ă 

sub aspectul efectelor practice pe care le produce, respectiv facilitarea realizării drepturilor locatorului şi

degrevarea instanţelor judecătoreşti de litigii având ca obiect evacuarea foştilor locatari. Nici nu s-ar putea

invoca principiul protecţiei încrederii legitime, întrucât locatarul nu are un interes legitim ca, în cazul

neexecutării obligaţiei de restituire a imobilului, să  fie mai întâi chemat în judecată şi abia apoi executat silit;

eventuale apăr ări cu privire la fondul raportului juridic dintre păr ţi pot fi oricum invocate şi în contestaţia laexecutare.

Page 126: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 126/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 126

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

b) În al doilea caz, ac ţ iunea se îndreapt ă împotriva unei persoane care a de ţ inut un

titlu  şi care ocupă  în fapt imobilul, cu sau f ăr ă  îng ăduin ţ a proprietarului ori detentorului

legitim al bunului [conform art. 1033 alin. (2) lit. e) şi f) NCPC].

Calitatea procesuală  activă  apar ţine proprietarului, dar şi celui care deţine bunul în

temeiul unui contract încheiat cu proprietarul, de exemplu, un locatar. Calitatea procesuală 

 pasivă apar ţine, prin derogare de la dreptul comun, nu doar celui cu care proprietarul s-a aflat

în raporturi juridice obligaţionale având ca obiect transmiterea folosinţei, ori în raporturi de

simplă tolerare, ci şi celui care ocupă imobilul în lipsa oricărei înţelegeri sau toler ări, aducând

astfel atingere dreptului absolut şi exclusiv al proprietarului imobilului (art. 555 NCC).

În acest din urmă caz, acţiunea în evacuare formulată potrivit dispoziţiilor procedurii

speciale sancţionează  nemijlocit încălcarea unui drept real, preluând funcţiile acţiunii înrevendicare, pentru ipoteza în care pârâtul nu exhibă  niciun titlu asupra bunului. Pentru a

asigura eficacitatea procedurii, ar trebui să se considere că şi în situaţia în care pârâtul susţine

că ar exista un astfel de titlu, dar această susţinere nu are caracter pertinent şi nu este probată,

cererea în evacuare r ămâne admisibilă  chiar împotriva celui care se pretinde proprietar.

Apreciem însă că, în măsura în care cererea nu este formulată potrivit procedurii speciale, ci

 pe calea dreptului comun, în lipsa oricăror raporturi obligaţionale dintre păr ţi, cererea trebuie

calificată  drept revendicare, şi aceasta indiferent dacă  pârâtul exhibă  sau nu un titlu de proprietate, câtă vreme acţiunea în revendicare se îndreaptă atât împotriva posesorului, cât şi

împotriva detentorului precar sau a oricărei persoane care deţine bunul f ăr ă  drept [art. 563

alin. (1) NCC].2 

2 În sens contrar, sub imperiul Codului civil anterior, a se vedea Cas., s.com., dec nr. 169/18.01.2011, disponibilă 

 pe www.scj.ro, unde s-a reţinut că  „În materia acţiunii în evacuare, nu se pune în discuţie însuşi dreptul de

 proprietate asupra imobilului, ci doar folosinţa acestuia, folosinţă încălcată de către pârâţi, urmare a ocupării f ăr ă 

titlu a imobilului. (…) reclamanta nu a urmărit valorificarea unui drept de proprietate exclusiv şi absolut în

cadrul unei acţiuni în revendicare, ci doar un drept personal de creanţă având caracter relativ, în cadrul acţiunii în

evacuare, urmând constrângerea debitorului la executarea obligaţiei de a face. Altfel spus, reclamanta nu a

solicitat obligarea pârâţilor să îi recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului, ci doar evacuarea acestora

şi predarea bunului în materialitatea sa.

Se constată astfel că, în mod eronat au apreciat instanţele inferioare că acţiunea în evacuare constituie mijlocul

 procedural specific exclusiv raporturilor de locaţiune între păr ţi, reţinând că neopunerea unui titlu de către pârâţi

nu poate fi analizată decât în cadrul unei acţiuni în revendicare. Astfel, dispoziţiile art. 480 C. civ. constituie

temei de drept inclusiv pentru acţiunea în evacuare, ca mijloc procedural de valorificare a posesiei şi folosinţeiasupra bunurilor, ceea ce face pe deplin admisibilă şi întemeiată o asemenea acţiune.

Page 127: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 127/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  127

Proprietarul va prefera, de regulă, procedura specială  de evacuare împotriva

ocupantului, iar nu cererea în revendicare, din raţiuni care privesc celeritatea procesului şi

cuantumul taxei judiciare de timbru datorate.

În cazul ocupantului este obligatorie notificarea acestuia prin executor judecătoresc,

iar cererea poate fi introdusă  după  expirarea unui termen de 5 zile de la comunicarea

notificării (art. 1.038, art. 1.040 NCPC).

2.  Procedura aplicabilă 

Referitor la sesizarea instanţei, art. 1.040 NCPC dispune că  „ Dacă  locatarul sau

ocupantul notificat în condi ţ iile prezentului titlu  refuză  să  evacueze imobilul ori dacă 

locatarul a renun ţ at la dreptul său de a fi notificat  şi a pierdut, din orice motive, dreptul de a

 folosi imobilul, locatorul sau proprietarul va solicita instan ţ ei să  dispună , prin hot ărâre

executorie, evacuarea imediat ă  a locatarului sau ocupantului din imobil, pentru lipsă  de

titlu”.

Competenţa de soluţionare a cererii apar ţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se

află imobilul (art. 1.035 NCPC); competenţa teritorială trebuie socotită exclusivă, cu toate că 

este vorba despre o cerere patrimonială, faţă  de scopul textului, de a asigura proximitatea jurisdicţiei sesizate faţă de obiectul litigiului.

Plecând de la dispoziţiile art. 1.034 NCPC privind caracterul facultativ al procedurii3 

şi ale art. 1041 privind procedura de judecată şi calea de atac4 s-a subliniat faptul că odată cu

A susţine că  reclamanta nu se poate prevala de titlul său decât în cadrul unei acţiuni în revendicare prin

comparaţie de titluri, în condiţiile în care pârâţii nu au afirmat că ar deţine vreun titlu, contravine dispoziţiilor

legale sus menţionate, practicii şi doctrinei în materie.”

Soluţia este, f ăr ă  îndoială, echitabilă, dar ne întrebăm care este izvorul dreptului de „creanţă” având ca obiect

„obligaţia de a face”, altul decât obligaţia pârâtului de a respecta dreptul de proprietate al reclamantului, drept

absolut şi exclusiv, în condiţiile în care între păr ţi nu există raporturi contractuale? Şi atunci, delimitarea acţiunii

în revendicare de cea în evacuare s-ar face exclusiv în raport de poziţia procesuală  a pârâtului, care afirmă 

(exhibă) sau nu un titlu de proprietate? Ar fi o situa ţie aparte, în care natura juridică a cererii este configurată de

apăr ările pârâtului.3  „ Art. 1034. Caracterul facultativ al procedurii : „(1) Reclamantul are alegerea între procedura reglementat ă 

de prezentul titlu  şi procedura de drept comun. (2) De asemenea, dispozi ţ iile prezentului titlu nu aduc nicio

atingere drepturilor locatorului sau proprietarului la plata chiriei sau arenzii, la plata de despă gubiri  şi nicialtor drepturi nă scute în temeiul contractului sau al legii, după  caz. (3) În cazul ar ătat la alin. (2), pentru

Page 128: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 128/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 128

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

cererea principală în evacuare se mai poate cere doar plata chiriei ori arenzii exigibile, care

 pot fi, desigur, cerute şi pe calea altor proceduri prevăzute de lege, precum ordonanţa de plată,

 procedura aplicabilă cererilor cu valoare redusă, respectiv procedura de drept comun.

Alte despăgubiri, precum cele pentru daunele aduse imobilului de locatar sau ocupant,

 pot fi cerute numai pe cale separată.

Potrivit dispoziţiilor art. 1.036 NCPC (Citarea şi comunicarea actelor procedurale),

„(1) Locatarul  şi ocupantul imobilului sunt socoti ţ i ca având domiciliul lor obligatoriu la

imobilul pe care îl ocupă f ăr ă niciun drept. (2) Dacă imobilul este închis, toate notificările,

cita ţ iile  şi celelalte acte de procedur ă  emise potrivit dispozi ţ iilor prezentului titlu vor fi

afi şate la u şa imobilului”.

Suntem în prezenţa unor dispoziţii speciale cu privire la citarea pârâtului, derogatoriide la regula generală  a citării pârâtului la domiciliul său; pârâtul nu ar putea invoca

nevalabilitatea procedurii de citare sub cuvânt că domiciliul său se află în altă parte. Alineatul

(2) derogă de la regulile generale referitoare la modalităţile de citare.

În altă ordine de idei, s-a ridicat deja problema de a şti ce se va întâmpla în cazul în

care se cere evacuarea de pe un teren unde nu poate fi localizată o uşă. În acest caz, redevin

aplicabile, în completare, regulile generale în materie de citare.

realizarea drepturilor  şi îndeplinirea obliga ţ iilor izvorând din contract, precum  şi a celor prevă zute de

dispozi ţ iile legale aplicabile în materie, partea interesat ă , sub rezerva aplicării dispozi ţ iilor art. 1.041 alin. (4),

va putea proceda, după  caz, potrivit dispozi ţ iilor referitoare la ordonan ţ a de plat ă  sau celor privind

 solu ţ ionarea cererilor cu valoare redusă ori la sesizarea instan ţ ei competente, în condi ţ iile dreptului comun”.

4  Art. 1041. Procedura de judecat ă . Calea de atac: „(1) Cererea de evacuare se judecă cu citarea păr  ţ ilor, în

afar ă de cazul în care evacuarea imobilului pentru neplata chiriei sau a arenzii se solicit ă în baza unui contract

care constituie, pentru plata acestora, titlu executoriu, potrivit legii. (2) Cererea de evacuare se judec ă  de

urgen ţă , în camera de consiliu, cu dezbateri sumare, dacă s-a dat cu citarea păr  ţ ilor. (3) Întâmpinarea nu este

obligatorie. (4) Dacă s-a solicitat  şi plata chiriei ori a arenzii exigibile, instan ţ a, cu citarea păr  ţ ilor, va putea

dispune odat ă  cu evacuarea  şi obligarea pârâtului la plata acestora, inclusiv a sumelor devenite exigibile în

cursul judecăţ ii. (5) Hot ărârea de evacuare este executorie  şi poate fi atacat ă numai cu apel în termen de 5 zile

de la pronun ţ are, dacă s-a dat cu citarea păr  ţ ilor, sau de la comunicare, când s-a dat f ăr ă citarea lor”.

Page 129: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 129/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  129

3.  Procedura de evacuare

În continuare au fost prezentate dispoziţiile art. 1.0395 şi 1040 NCPC.

Dispoziţiile art. 1.039 rezolvă o problemă practică: uneori, proprietarul formula cerereîn evacuare, chiar dacă fostul locatar ori ocupantul păr ăsise în fapt imobilul, f ăr ă să fi existat o

 predare a imobilului către proprietar; în acest caz, cererea se formula pentru a se evita acuzaţii

ulterioare de violare a domiciliului. Or, în măsura în care imobilul este păr ăsit, ori prezumat

ca păr ăsit în condiţiile alin. (2), proprietarul ori detentorul legitim al bunului poate intra în

 posesia bunului, de drept, f ăr ă a mai sesiza instanţa.

Potrivit dispoziţiilor art. 1.040 NCPC (Sesizarea instanţei), „ Dacă  locatarul sau

ocupantul notificat în condi ţ iile prezentului titlu refuză  să  evacueze imobilul ori dacă locatarul a renun ţ at la dreptul său de a fi notificat  şi a pierdut, din orice motive, dreptul de a

 folosi imobilul, locatorul sau proprietarul va solicita instan ţ ei să  dispună , prin hot ărâre

executorie, evacuarea imediat ă a locatarului sau ocupantului din imobil, pentru lipsă de titlu.

În condiţiile art. 1.041 NCPC, cererea se judecă cu citare (dar cu „dezbateri sumare“,

limitate la îndreptăţirea folosirii bunului de către pârât, existenţa şi scadenţa obligaţiei de

restituire) sau f ăr ă citare, după distincţiile prevăzute de lege.

Din împrejurarea că  întâmpinarea nu este obligatorie [art. 1041 alin. (3) NCPC]

deducem că  nu va fi parcursă  procedura prealabilă  scrisă  din dreptul comun, ci completul

stabilit aleatoriu va fixa direct termen de judecată, comunicând cererea introductivă  şi

înscrisurile anexate către pârât. Acesta va fi în drept să  formuleze apăr ările ce fac obiectul

întâmpinării la primul termen de judecată la care păr ţile sunt legal citate.

O inovaţie binevenită  este reprezentată  de caracterul executoriu al hot ărârii primei

instan ţ e  [art. 1041 alin. (5)] – dispoziţiile în sens contrar cuprinse în legi speciale fiind

abrogate prin art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012. De asemenea, celeritatea procedurii este

subliniată de termenul de apel de 5 zile, derogatoriu de la dreptul comun, care curge de la

 pronunţare, în cazul în care hotărârea s-a dat cu citarea păr ţilor, respectiv de la comunicare, în

caz contrar [art. 1.041 alin. (5)].

5 Art. 1039. Evacuarea voluntar ă. (1) Dacă locatarul sau ocupantul care a fost notificat în condi ţ iile prezentului

titlu a păr ă sit imobilul, locatorul sau proprietarul poate intra în posesia acestuia, de drept, f ăr ă nicio procedur ă 

 judiciar ă de evacuare. În caz contrar, sunt incidente dispozi ţ iile prezentului capitol. (2) Se prezumă că imobilul

este păr ă sit în caz de încetare a activit ăţ ii economice ori de încetare a folosirii imobilului de către locatar sau

ocupant ori de către persoanele aflate sub controlul lor, precum  şi în cazul returnării cheilor imobilului,ridicării echipamentelor, mărfurilor sau altor bunuri mobile din imobil.”

Page 130: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 130/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 130

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

Dispoziţiile art. 1.0426 sunt foarte importante din punct de vedere practic, fiind evitată 

situaţia în care pârâtul formulează cerere reconvenţională cu privire la îmbunătăţiri, reale ori

 pretinse, şi solicită instituirea unui drept de retenţie. Cererea de plată a îmbunătăţirilor poate fi

formulată  numai pe cale separată. Din scopul urmărit de legiuitor, acela de a evita

temporizarea cererii de evacuare, rezultă  în mod logic că, chiar dacă  pârâtul cere pe cale

separată  instituirea unui drept de retenţie, nu s-ar putea în niciun caz dispune suspendarea

 judecăţii potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 NCPC, întrucât s-ar ajunge la situaţia contrar ă celei

urmărite de legiuitor.

Privitor la dreptul de retenţie trebuie menţionate şi dispoziţiile art. 1.823 alin. (3) NCC

care prevede faptul că, dacă îmbunătăţirile au fost f ăcute f ăr ă acordul locatorului nu se poateinvoca în niciun caz dreptul de retenţie.

În ceea ce priveşte suspendarea executării, dispoziţiile art. 1.0447 derogă de la dreptul

comun, suspendarea fiind posibilă  doar în ipoteze foarte strict delimitate, procedura fiind

elaborată  pentru protecţia intereselor legitime ale proprietarului ori locatorului, pentru a

contracara abuzurile care se petrec în practică în această materie.

 Ne aflăm în prezenţa unui text derogatoriu de la dreptul comun, suspendarea fiind

 posibilă  doar în ipoteze foarte strict delimitate, procedura fiind elaborată  pentru protecţiaintereselor legitime ale proprietarului ori locatorului, pentru a contracara abuzurile care se

 petrec în practică în această materie.

6  Art. 1042. Apăr ările pârâtului în cazul judecării cu citare: „(1) Pârâtul chemat în judecat ă , potrivit

 procedurii prevă zute în prezentul titlu, nu poate formula cerere reconven ţ ional ă , de chemare în judecat ă a altei

 persoane sau în garan ţ ie, preten ţ iile sale urmând a fi valorificate numai pe cale separat ă. (2) Pârâtul poate

invoca apăr ări de fond privind temeinicia motivelor de fapt  şi de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului

reclamantului”.7  Art. 1044. Suspendarea execut ării : „ (1) Executarea hot ărârii de evacuare nu va putea fi suspendat ă. Cu toate

acestea, în cazul evacuării pentru neplata chiriei sau a arenzii se va putea dispune suspendarea execut ării

hot ărârii în cadrul contesta ţ iei la executare sau a apelului exercitat de către pârât numai dacă  acesta

consemnează  în numerar, la dispozi ţ ia creditorului, chiria sau arenda la care a fost obligat, suma stabilit ă 

 pentru asigurarea ratelor de chirie sau arend ă  datorate până  la data cererii de suspendare, precum  şi cea

aferent ă  ratelor de chirie sau arend ă  ce ar deveni exigibile în cursul judecăţ ii procesului. (2) Suspendarea

încetează de drept dacă , la expirarea termenului pentru care chiria sau arenda a fost astfel acoperit ă , debitorul

nu cere  şi nu depune suma ce se va fixa de instan ţ a de executare pentru acoperirea unor noi rate, în condi ţ iile

 prevă zute la alin. (1) ”.

Page 131: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 131/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  131

4.  Dispoziţii speciale

Pentru configurarea domeniului de aplicare a acestei proceduri speciale sunt relevante

şi dispoziţiile art. 1.045 – Încetarea abuzului de folosinţă: „(1) Dacă locatarul, nerespectândobliga ţ iile ce îi revin privind folosirea normal ă , cu pruden ţă   şi diligen ţă , a imobilului

închiriat ori arendat, întrebuin ţ ează  imobilul în alt scop decât cel prevă zut în contract, îi

modifică structura stabilit ă prin construc ţ ie, îi produce stricăciuni ori săvâr  şe şte orice alte

abuzuri de folosin ţă , el va putea fi obligat, prin ordonan ţă  pre şedin ţ ial ă , dat ă  cu citarea

 păr  ţ ilor, la încetarea acestor abuzuri  şi la restabilirea situa ţ iei anterioare. (2) Dispozi ţ iile

alin. (1) se aplică  în mod corespunzător  şi pentru solu ţ ionarea cererii privind încetarea

oricăror abuzuri săvâr  şite de proprietarul care prejudiciază folosin ţ a normal ă a păr  ţ ilor sauinstala ţ iilor aflate în proprietate comună din imobilele cu mai multe etaje sau apartamente

ori care tulbur ă buna convie ţ uire în acel imobil”.

În ceea ce priveşte efectuarea reparaţiilor şi restrângerea folosinţei, art. 1.046, cu

denumirea marginală „Efectuarea reparaţiilor. Restrângerea folosinţei. Evacuarea” dispune că 

„ Prin ordonan ţă  pre şedin ţ ial ă , dat ă  cu citarea păr  ţ ilor, locatarul sau, când este cazul,

 sublocatarul poate fi obligat la efectuarea repara ţ iilor necesare ce îi revin potrivit legii,

 precum şi la restrângerea folosin ţ ei spa ţ iului închiriat ori chiar la evacuarea din acest spa ţ iu

dacă aceste mă suri se justifică pentru efectuarea repara ţ iilor ori lucr ărilor prevă zute de lege

în sarcina locatorului”,

Potrivit dispoziţiilor art. 996 alin. (5) NCPC, conform cărora „pe cale de ordonanţă 

 preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să  rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror

executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt”, admisibilitatea acestor măsuri

ar putea forma obiect de controversă. Însă măsurile la care se refer ă expres art. 1.045 şi urm.

ar putea fi considerate măsuri definitive, de unde rezultă  că  legiuitorul a rezolvat expres

chestiunea admisibilităţii acestor cereri, chestiune care nu mai trebuie verificată distinct, prin

raportare la dreptul comun al ordonanţei preşedinţiale. Articolul 1045 şi următoarele sunt

texte speciale, derogatorii de la dreptul comun al ordonanţei preşedinţiale; practic, se

împrumută doar „haina procedurală” referitoare la judecarea cererii, caracterul executoriu al

hotărârii, calea de atac, termenele speciale de pronunţare şi de motivare etc.

Abundenţa măsurilor care pot fi luate pe calea ordonanţei preşedinţiale (prevăzute de

 NCC şi NCPC) derivă din faptul că legiuitorul a ales să facă trimitere la procedura ordonanţei

 preşedinţiale ca la un tipar aplicabil ori de câte ori a considerat o anumită cerere a fi urgentă.

Page 132: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 132/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 132

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

Soluţia este raţională  sub aspectul tehnicii legislative, pentru că  altminteri ar fi trebuit să 

calchieze în diferite materii textele referitoare la ordonanţa preşedinţială. De aici rezultă însă 

că  nu se mai verifică  celelalte condiţii de fond prevăzute de dreptul comun pentru această 

 procedur ă, trimiterea la procedura ordonanţei preşedinţiale fiind una limitată  la procedura

aplicabilă.

Ca exemplu din practică judiciar ă a fost menţionat un caz în care locatorul a solicitat,

 pe calea ordonanţei preşedinţiale, să  i se permită  accesul în imobil pentru efectuarea unor

măsur ători cadastrale necesare rezolvării unor probleme litigioase dintre păr ţi, iar prima

instanţă  a respins cererea ca inadmisibilă, cu motivarea că  nu s-a respectat cerinţa

vremelniciei, întrucât accesul nu ar fi permis doar în mod vremelnic (!). O astfel de

interpretare formalistă şi rigidă a cerinţei vremelniciei ar însemna că ordonanţa preşedinţială ar putea fi la fel de bine abrogată întrucât nu ar mai prezenta nicio utilitate practică, mai ales

în cazul unor prestaţii pozitive impuse debitorului. Evident că, în cazul de mai sus, ar fi

tranşată definitiv problema accesului în imobil, locatorul f ăcând măsur ătorile, ori efectuând

reparaţiile necesare, dar s-a subliniat faptul că  ceea nu se stabileşte prin ordonanţă 

 preşedinţială cu autoritate de lucru judecat sunt aspectele de fond (de exemplu, cine trebuia să 

facă reparaţiile, cine trebuia să le plătească, dacă a fost predată întreaga suprafaţă convenită 

etc.). Aceste aspecte de fond pot face obiectul unei judecăţi ulterioare; în acest  sens ordonanţaeste doar vremelnică, întrucât nu înlătur ă posibilitatea soluţionării tuturor aspectelor litigioase

 privitoare la fondul raporturilor juridice dintre păr ţi, pe calea dreptului comun.

Cu alte cuvinte, vremelnicia nu este o condiţie care trebuie percepută  într-o manier ă 

mecanicistă, materială, întrucât, până la urmă, orice măsur ă care este vremelnică în ce priveşte

dezlegarea finală a raporturilor juridice între păr ţi are şi o conotaţie definitivă – spre exemplu,

sistarea construcţiilor pe o perioadă de timp este un element de fapt ireversibil, obligaţia de a

ridica provizoriu anumite lucr ări considerate abuzive produce, de asemenea, efecte materialeireversibile, evacuarea dintr-un imobil deţinut abuziv (admisibilă, după  noi, în vechea

reglementare, în măsura în care erau îndeplinite condiţiile art. 581 CPC 1865, îndeosebi

urgenţa şi aparenţa dreptului) produce, de asemenea, efecte ireversibile pentru perioada de

timp în care pârâtul nu a locuit în imobil, chiar dacă el este ulterior reintegrat etc.

Un alt text binevenit, întrucât reglementează o situaţie des întâlnită  în practică, este

 prevăzut cel de la art. 1.048 – Cereri ale asociaţiilor de proprietari: „ Dispozi ţ iile art. 1.045 se

aplică  în mod corespunzător  şi pentru solu ţ ionarea cererii formulate de o asocia ţ ie de

 proprietari împotriva proprietarilor, membri ai acesteia, în cazul în care neefectuarea

Page 133: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 133/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  133

repara ţ iilor ce sunt în sarcina fiecărui proprietar ori a repara ţ iilor sau a oricăror lucr ări la

 păr  ţ ile sau la instala ţ iile aflate în coproprietatea acestora ori la spa ţ iile aflate în proprietate

exclusivă afectează folosin ţ a normal ă a păr  ţ ilor comune sau a altor spa ţ ii locative din imobil,

 precum şi siguran ţ a locuirii în acel imobil”.

Aceste texte au foarte puţină legătur ă cu evacuarea, dar au fost probabil subsumate de

legiuitor chestiunii generice a tulbur ărilor locative şi de aceea se regăsesc în acest capitol.

Page 134: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 134/411

Page 135: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 135/411

 

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  135

Proceduri speciale: procedura cu privire la cererile de valoare redusă* - judecător Gheorghe-Liviu ZIDARU 

 Prelegere sus ţ inut ă de dl. judecător Gheorghe-Liviu ZIDARU

1.  Domeniu de aplicare

Cu privire la domeniul de aplicare, art. 1.025 alin. (1) NCPC dispune că: „(1)

 Prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, f ăr ă a se lua în considerare dobânzile,

cheltuielile de judecat ă  şi alte venituri accesorii, nu depăşe şte suma de 10.000 lei la data

 sesizării instan ţ ei”.

În cazul acestei proceduri nu mai suntem în prezenţa unei inovaţii româneşti, ci se

reproduc prevederile  Regulamentului (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European  şi al

Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu

valoare redusă. S-a precizat faptul că domeniul de aplicare al Regulamentului priveşte doar

litigiile cu un element de extraneitate privitor la păr ţi, în sensul că cel pu ţ in una dintre acestea

î  şi are re şedin ţ a obi şnuit ă  în alt stat membru decât instan ţ a sesizat ă  [art. 3 alin. (1) din

Regulament].

Regulamentul, prin natura sa fiind aplicabil nemijlocit, nu are nevoie de transpunere în

legislaţia internă. Este însă  utilă  transpunerea acestei proceduri în NCPC şi pentru litigiile

strict interne, pentru familiarizarea judecătorilor cu această procedur ă, deoarece ar fi fost greu

 pentru instanţele din România să  aplice, în cazurile în care Regulamentul ar fi nemijlocit

aplicabil, o procedur ă pe care practic nu o cunoşteau absolut deloc; de asemenea, procedurasimplificată, în măsura în care va fi suficient de popularizată, se va dovedi utilă  pentru

degrevarea instanţelor de o serie de litigii pentru care nu vor mai trebui să  desf ăşoare

 procedura complexă de drept comun.

Legea naţională prevede aplicabilitatea procedurii speciale, în măsura în care valoarea

capătului principal de cerere nu depăşeşte suma de 10.000 lei la data sesizării instanţei [f ăr ă a

*  Trimiterile din cuprinsul materialului la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă  civilă  au în vedere varianta

Codului republicată în Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012.

Page 136: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 136/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 136

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

fi luate în considerare accesoriile, ceea ce corespunde şi soluţiei de drept comun prevăzute de

art. 98 alin. (2) NCPC], în timp ce Regulamentul face referire la suma de 2.000 Euro; nefiind

în câmpul de aplicare al Regulamentului, legiuitorul naţional putea prevedea un plafon diferit

(de altfel, foarte apropiat); domnul profesor Gabriel Boroi a ar ătat, în cadrul unei prelegeri

anterioare, că  această  valoare este destul de redusă, iar dacă  procedura va avea succes, va

 putea fi mărită ulterior.

 Excep ţ iile de la domeniul de aplicare au fost preluate ca atare din Regulament. Astfel,

 potrivit dispoziţiilor art. 1.025 „(2)Prezentul titlu nu se aplică în materie fiscal ă , vamal ă sau

administrativă  şi nici în ceea ce prive şte r ă spunderea statului pentru acte sau omisiuni în

cadrul exercit ării autorit ăţ ii publice. (3) De asemenea, prezenta procedur ă  nu se aplică 

cererilor referitoare la: a) starea civil ă  sau capacitatea persoanelor fizice; b) drepturile patrimoniale nă scute din raporturile de familie; c) mo ştenire; d) insolven ţă , concordatul

 preventiv, procedurile privind lichidarea societ ăţ ilor insolvabile  şi a altor persoane juridice

 sau alte proceduri asemănătoare; e) asigur ări sociale; f) dreptul muncii; g) închirierea unor

bunuri imobile, cu excep ţ ia ac ţ iunilor privind crean ţ ele având ca obiect plata unei sume de

bani; h) arbitraj; i)  atingeri aduse dreptului la via ţă privat ă sau altor drepturi care privesc

 personalitatea”.

S-a dorit în special exceptarea materiilor de drept public, dar şi a unor aspectespecifice precum litigiile în materie succesorală  ori cele referitoare la regimurile

matrimoniale.

Legat de domeniul de aplicare, s-a ridicat problema dacă  cererea de chemare în

 judecată  poate privi şi altceva decât plata unei sume de bani, întrucât art. 1.025 alin. (1)

 prevede „valoarea cererii (...) nu depăşe şte suma de 10.000 lei la data sesizării instan ţ ei”.

Interpretarea propusă  în doctrină  este aceea că cererea trebuie să aibă ca obiect un drept de

creanţă  a cărui obligaţie corelativă  constă  în plata unei sume de bani, interpretare care seîntemeiază pe formularea art. 1.025 alin. (1), respectiv alin. (2) lit. g) NCPC.1 Această opinie

trebuie considerată  întemeiată; desigur, în practica judiciar ă  se va decide dacă  se va da

textelor o interpretare mai largă, în sensul că  procedura este aplicabilă  oricărei cereri

 patrimoniale al cărei obiect are o valoare de până la 10.000 lei inclusiv.

1

 În acest sens, a se vedea C.C. Dinu,  Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă  în contextul NouluiCod de procedur ă civil ă, în Revista Română de Drept Privat nr. 3/2011, p. 70, 71.

Page 137: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 137/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  137

2.  Caracterul alternativ

Trebuie subliniat caracterul alternativ al acestei proceduri, conform art. 1.026 alin.

(1) şi (2): „(1) Reclamantul are alegerea între procedura special ă reglementat ă de prezentultitlu  şi procedura de drept comun. 2) Dacă a sesizat instan ţ a cu o cerere redactat ă potrivit

art. 194, aceasta va fi solu ţ ionat ă potrivit procedurii de drept comun, cu excep ţ ia cazului în

care reclamantul, cel mai târziu la primul termen de judecat ă , solicit ă  în mod expres

aplicarea procedurii speciale”.

Având în vedere valoarea redusă  a cererilor înregistrate în această  procedur ă, se

 presupune că păr ţile nu vor fi asistate de avocat, sens în care s-a ar ătat faptul că păr ţile vor fi

asistate prin intermediul unor formulare aprobate prin Ordin emis de Ministerul Justiţiei, după cum rezultă din art. 1.028 NCPC. În acest sens, trebuie menţionat că aceste formulare au fost

aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 359/C din 29.01.20132, Ca urmare, din punct de

vedere practic, de cele mai multe ori alegerea procedurii speciale rezultă din completarea de

către reclamant a formularului anume destinat acestui scop. Doar prin excepţie, reclamantul

care a formulat o cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun poate opta pentru

aplicarea procedurii speciale la primul termen de judecată la care păr ţile sunt legal citate3.

Cu privire la modelul de formular a fost subliniată necesitatea ca acesta să nu fie unul

foarte tehnic, ci intuitiv, astfel încât să poată ghida, în lipsa unui avocat, chiar un justiţiabil

nefamiliarizat cu procedura; de asemenea, a fost subliniată necesitatea ca fomularul să conţină 

inclusiv un spaţiu suficient alocat descrierii pricinii, având în vedere obişnuinţa justiţiabilului

2 Publicat în M.Of. nr. 69/1.02.2013.3 Art. 1.028: „(1) Reclamantul declan şează procedura cu privire la cererile cu valoare redusă prin completarea

 formularului de cerere  şi depunerea sau trimiterea acestuia la instan ţ a competent ă , prin po şt ă sau prin orice

alte mijloace care asigur ă transmiterea formularului  şi confirmarea primirii acestuia. (2) Formularul de cerere

 se aprobă  prin ordin al ministrului justi ţ iei  şi con ţ ine rubrici care permit identificarea păr  ţ ilor, valoarea

 preten ţ iei, indicarea probelor  şi alte elemente necesare solu ţ ionării cauzei. (3) Odat ă cu formularul de cerere se

depun ori se trimit  şi copii de pe înscrisurile de care reclamantul în ţ elege să se folosească. (4)  În cazul în care

informa ţ iile furnizate de reclamant nu sunt suficient de clare sau sunt inadecvate ori formularul de cerere nu a

 fost completat corect, instan ţ a îi va acorda reclamantului posibilitatea să completeze sau să rectifice formularul

ori să furnizeze informa ţ ii sau înscrisuri suplimentare. Instan ţ a va folosi în acest scop un formular tip, care va fi

aprobat prin ordin al ministrului justi ţ iei. (5) În cazul în care reclamantul nu completează  sau nu rectifică 

 formularul de cerere în termenul stabilit de instan ţă , cererea se va anula”.

Page 138: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 138/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 138

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

de a nu se rezuma strict la faptele care fundamentează pretenţiile sale ori de a le expune pe

larg.

Formatorul a apreciat că, în situaţia în care instanţa care tipăreşte formularele

apreciază că spaţiul alocat descrierii pricinii nu este suficient, îl poate extinde, f ăr ă a se afecta

astfel spiritul Ordinului Ministerului Justiţiei; din sală  s-a f ăcut precizarea că depinde cine

imprimă formularele, existând şi posibilitatea ca acestea să sosească la instanţe deja tipărite.

În acelaşi context s-a exprimat opinia că popularizarea NCPC este în stadiu incipient,

nu numai la nivelul instanţelor judecătoreşti, cât mai ales în rândul justiţiabililor, sens în care

s-a apreciat că inclusiv instanţele ar trebui să popularizeze procedurile noi prin mijloace aflate

la îndemâna lor (de exemplu, prin afişare la sediul instanţelor a unui ghid cu privire la noua

 procedur ă, care să  cuprindă  şi explicarea avantajelor acesteia, în ce priveşte timbrajul,simplificarea procedurii, caracterul executoriu al hotărârii de primă instanţă).

3.  Taxele de timbru

Cu privire la taxele de timbru  a fost ar ătat faptul că, în cazul cererilor cu valoare

redusă, acestea vor fi, potrivit art. 2 alin. (1)2  din Legea nr. 146/1997, introdus prin LPA

 NCPC: – 50 lei pentru cererile cu o valoare de până la 2.000 lei;

 –150 lei pentru cererile cu o valoare între 2.000 lei şi 10.000 lei.

În materiile speciale în care legea prevede scutirea de plata taxei judiciare de timbru

(e.g., cererile formulate de asociaţiile de proprietari pentru plata cheltuielilor de întreţinere),

reclamantul nu va datora taxa de timbru, chiar dacă  optează  pentru aplicarea procedurii

speciale. Această  concluzie se impune inclusiv pentru a asigura aplicarea practică  a noilor

texte de lege.Potrivit art. 1.026 alin. (3) (text preluat din Regulament, ca şi celelalte texte în

general, care au fost preluate cu mici adaptări), „ Atunci când cererea nu poate fi solu ţ ionat ă 

 potrivit dispozi ţ iilor prevă zute de prezentul titlu, instan ţ a judecătorească  îl informează  pe

reclamant în acest sens, iar dacă reclamantul nu î  şi retrage cererea, aceasta va fi judecat ă 

 potrivit dreptului comun”. Acest text este aplicabil, spre exemplu, în cazul în care reclamantul

introduce, folosind formularul aferent procedurii speciale, o cerere având valoarea de 15.000

lei; în acest caz, în cadrul procedurii de regularizare, instanţa îi va comunica prin citaţie faptul

Page 139: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 139/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  139

că cererea sa nu poate fi soluţionată şi îl întreabă dacă  înţelege să  îşi retragă cererea sau să 

continue judecata conform dreptului comun.

Având în vedere că ne aflăm în prezenţa unui text derogatoriu, s-a ridicat problema

consecinţelor în cazul în care formularul nu îndeplineşte condiţiile pentru cererea de chemare

în judecată (art. 194 NCPC) sau nu este completat corect [art. 1.028 alin. (4)]. În acest caz,

conform prevederilor art. 1.028 alin. (4) NCPC, instanţa îi va acorda reclamantului

 posibilitatea să completeze sau să rectifice formularul ori să furnizeze informaţii sau înscrisuri

suplimentare, iar dacă  reclamantul nu completează  sau nu rectifică  formularul de cerere în

termenul stabilit de instanţă, cererea se va anula. Aceste dispoziţii constituie o particularizare

a prevederilor generale din materia regularizării cererii (art. 200 NCPC), care se vor aplica în

completare, pentru aspectele procedurale care nu sunt expres reglementate prin normelespeciale. Ca urmare, anularea se va pronunţa prin încheiere în camera de consiliu, f ăr ă citarea

 păr ţilor [art. 200 alin. (3) cu referire la art. 532 alin. (1) teza finală NCPC, care instituie, în

materie necontencioasă, regula citării facultative a păr ţilor]; din interpretarea sistematică a art.

200 rezultă că în ipoteza prevăzută de alin. (3), cererea se va anula f ăr ă citarea reclamantului,

doar pe baza verificării impuse de lege cu privire la remedierea lipsurilor – nici nu se pune

 problema citării pârâtului, câtă  vreme cererea introductivă, prin ipoteză, nu i-a fost

comunicată  şi nici nu trebuie înştiinţat de proces decât după  regularizarea cereriiintroductive!), iar cererea de reexaminare pe care reclamantul o poate formula, în condiţiile

dreptului comun, se soluţionează cu citarea reclamantului, conform art. 200 alin. (6) NCPC.

În acelaşi context s-a apreciat că un formular completat corect va constitui şi o cerere

care va respecta dispoziţiile art. 194 NCPC privind cuprinsul cererii de chemare în judecată,

astfel încât, în situaţia în care reclamantul, înştiinţat potrivit art. 1.026 alin. (3), tace sau nu îşi

retrage cererea, instanţa va putea proceda conform dreptului comun, respectiv va parcurge

 procedura prealabilă scrisă (art. 201 NCPC).

4.  Instanţa competentă în primă instanţă 

Cu privire la instan ţ a competent ă  în primă  instan ţă  s-a ar ătat că  aceasta este

 judecătoria  [conform 1.027 alin. (1) NCPC] iar competenţa teritorială se stabileşte potrivit

dreptului comun, astfel cum se prevede la art. 1.027 alin. (2) NCPC; s-a precizat, totodată,

faptul că, având în vedere că  suntem în prezenţa unei cereri patrimoniale, competenţa

teritorială va fi de ordine privată, regimul de invocare a excepţiei de necompetenţă fiind supus

Page 140: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 140/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 140

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

 prevederilor art. 130 alin. (3) NCPC. În acest context se pune problema dacă  în procedura

cererilor cu valoare redusă  întâmpinarea este obligatorie sau nu. În raport de formularea

imperativă  a art. 1.029 alin. (4) [„ pârâtul va depune sau trimite formularul de r ă spuns

completat corespunzător (...)”] soluţia corectă ar fi cea a obligativităţii r ăspunsului, ca formă 

specifică  a întâmpinării. Ca urmare, excepţia necompetenţei teritoriale relative trebuie

ridicată, sub sancţiunea decăderii, în termenul prevăzut de art. 1.029 alin. (4) NCPC.

5.  Desf ăşurarea procedurii

În continuare, privitor la desf ăşurarea procedurii, pornind de la prevederile art. 1.029

alin. (1) şi 2 [„(1) Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă  este scrisă  şi se

desf ăşoar ă  în întregul ei în camera de consiliu. (2) Instan ţ a poate dispune înf ăţ i şarea

 păr  ţ ilor, dacă  apreciază  acest fapt ca fiind necesar sau la solicitarea uneia dintre păr  ţ i.

 Instan ţ a poate să refuze o astfel de solicitare în cazul în care consider ă  că ,  ţ inând cont de

împrejur ările cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale. Refuzul se motivează  în scris  şi nu

 poate fi atacat separat”] a fost prezentat ca principal avantaj (atât pentru instanţă, cât şi în

general) al acestei proceduri faptul că  s-ar putea desf ăşura în întregime chiar şi în biroul

 judecătorului, având în vedere că  nu este necesar ă  citarea păr ţilor dacă  înscrisurile suntedificatoare.

În acest context, s-a ridicat întrebarea dacă textul va r ămâne în această formă, având în

vedere că  după  apariţia O.G. nr. 5/2001, care era foarte asemănătoare cu Regulamentul

 privind somaţia europeană  de plată  şi în cadrul căreia se prevedea că  hotărârea se dă  f ăr ă 

citare, Curtea Constituţională a declarat textul neconstituţional pentru încălcarea dreptului la

apărare, ceea ce a condus la modificarea ordonanţei.4 

4 Afirmaţia autorului întrebării nu este exactă. În forma iniţială a O.G. nr. 5/2001 se prevedea, într-adevăr, că 

citarea păr ţilor este facultativă [art. 4 alin. (2)], dispoziţie care nu a fost declarată neconstituţională. Prin Legea

nr. 295/2002, Parlamentul a modificat acest text de lege, instituind regula citării şi în această  materie, însă 

această  opţiune legislativă  nu s-a datorat unei decizii de neconstituţionalitate cu privire la textul anterior.

Dimpotrivă, prin Decizia nr. 141/30.04.2002, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate

ridicată cu privire la textul care prevedea citarea facultativă, ar ătând că „Posibilitatea soluţionării cererii şi f ăr ă 

citarea păr ţilor este justificată din motive similare celor care au fost avute în vedere de legiuitor la reglementarea

instituţiei ordonanţei preşedinţiale: adoptarea unor măsuri vremelnice pentru apărarea unor interese legitime,

urgenţa adoptării unor asemenea măsuri, dar şi încercarea de a stinge litigiul pe baza înţelegerii păr ţilor. Soluţiileadoptate de judecător în cadrul procedurii prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001  au un caracter

Page 141: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 141/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  141

În r ăspunsul la această întrebare s-a precizat faptul că textul este o preluare exactă a

 prevederilor Regulamentului, respectiv a art. 5 alin. (1), iar Curtea Constituţională  nu are

competenţa de a se pronunţa cu privire la conformitatea acestuia cu Constituţia. Ar fi ilogic să 

se considere că  legea care preia aceeaşi soluţie ca Regulamentul european ar contraveni

Constituţiei.

În acelaşi context, s-a subliniat necesitatea de a nu se asocia obligatoriu

contradictorialitatea cu citarea, întrucât se poate asigura contradictorialitatea şi printr-o

 procedur ă scrisă, nu numai printr-o procedur ă orală. Ca exemplu a fost indicată procedura de

filtrare a recursului, în care contradictorialitatea se asigur ă  prin comunicarea raportului

completului de filtru către păr ţi, care pot depune puncte de vedere scrise, f ăr ă a fi necesar ă 

deplasarea la instanţă, pentru dezbateri orale. De asemenea, s-a precizat că, în cazulregulamentelor comunitare, competenţa de a se pronunţa asupra încălcării drepturilor

fundamentale apar ţine CJUE, formatorul opinând că, având în vedere că nu putem invoca o

tradiţie românească în cazul unor astfel de proceduri f ăr ă citare sau cu citare facultativă, fiind

încă în stadiul coagulării acestora, nu putem să pretindem a-i învăţa pe judecătorii din statele

europene ce proceduri respectă sau nu dreptul la un proces echitabil, ci, din contr ă, noi putem

învăţa din experienţa acestora referitoare la proceduri scrise, care respectă  principiul

contradictorialităţii în altă manier ă decât prin citarea păr ţilor.În ceea ce priveşte probele, potrivit dispoziţiilor art. 1.029 alin. (9), „ Instan ţ a poate

încuviin ţ a  şi alte probe în afara înscrisurilor depuse de păr  ţ i. Nu vor fi însă încuviin ţ ate acele

 probe a căror administrare necesit ă cheltuieli dispropor  ţ ionate fa ţă de valoarea cererii de

chemare în judecat ă sau a cererii reconven ţ ionale”.

Cu privire la noţiunea de „probă care provoacă o cheltuială dispropor ţionată” a fost

dată ca exemplu ipoteza în care, dacă valoarea cererii este de 500 – 1000 lei, ar fi probabil de

evitat încuviinţarea probei cu expertiză, ajungându-se la o diferenţă prea mare între miza reală a litigiului şi cheltuielile necesare pentru soluţionarea acestuia.

În acest context trebuie menţionat că  în Codul civil există  un text cu certe valenţe

 procedurale, în materie probatorie, care permite instanţei învestite cu o cerere în acordarea

vremelnic şi sunt supuse căilor de atac. De asemenea, judecătorul, în vederea soluţionării cererii, poate dispune

citarea păr ţilor, dacă  înscrisurile depuse de creditor nu sunt suficient de convingătoare şi consider ă  că  sunt

necesare lămuriri şi explicaţii suplimentare. Ordonanţa cu somaţia de plată  se va emite numai când în urmaexaminării înscrisurilor prezentate se constată că pretenţiile creditorului sunt justificate.”

Page 142: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 142/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 142

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

despăgubirilor, întemeiată pe r ăspunderea civilă a debitorului, să estimeze prejudiciul al cărui

cuantum nu poate fi stabilit cu certitudine [art. 1.532 alin. (3) NCC].

Articolul 1.029 alin. (9) NCPC nu limitează probatoriul admisibil în această procedur ă 

la proba cu înscrisuri (ca urmare, nu trebuie confundate cerinţele acestei proceduri cu cele

aplicabile ordonanţei de plată) şi nici nu declar ă de plano inadmisibile probele care ar necesita

cheltuieli dispropor ţionate; se instituie un criteriu suplimentar care trebuie avut în vedere de

instanţă, atunci când aceasta decide asupra cererii de probe, pe lângă  admisibilitate şi

concludenţă.

6.  Soluţionarea cererii

În ceea ce priveşte soluţionarea cererii, art. 1.029 NCPC dispune că: „(1) Instan ţ a va

 pronun ţ a  şi redacta hot ărârea în termen de 30 de zile de la primirea tuturor informa ţ iilor

necesare sau, după  caz, de la dezbaterea oral ă. (2) În cazul în care nu se prime şte niciun

r ă spuns de la partea interesat ă în termenul stabilit la art. 1.029 alin. (4), (6) sau (8), instan ţ a

 se va pronun ţ a cu privire la cererea principal ă  sau la cererea reconven ţ ional ă în raport cu

actele aflate la dosar . (3) Hot ărârea primei instan ţ e este executorie de drept”.

Procedura în cazul cererilor cu valoare redusă ar putea fi abordată  foarte flexibil de

 judecători, în cazul în care se va depăşi obişnuinţa mentală a citării păr ţilor.

Formatorul a apreciat că, probabil din raţiuni administrative, ce privesc programul

ECRIS şi de planificare a şedinţelor completelor de judecată, judecătorul cauzei va stabili un

termen de soluţionare, în camera de consiliu, chiar dacă nu dispune citarea păr ţilor. Desigur,

nu trebuie exclusă  posibilitatea ca instanţa, constatând că  pentru soluţionarea pricinii sunt

necesare şi alte înscrisuri, să  pună  în vedere păr ţilor – de regulă, reclamantului – să completeze probele, depunând înscrisurile necesare. În cazul în care ar fi necesare şi alte

 probe în afara înscrisurilor ar fi recomandabilă  citarea păr ţilor, pentru a discuta probele în

şedinţă publică, în urma unei dezbateri orale contradictorii.

Potrivit art. 1.029 alin. (1) NCPC, procedura se desf ăşoar ă în întregul ei în camera de

consiliu.

Şi în cazul altor proceduri speciale s-a prevăzut soluţionarea cererilor în camera de

consiliu, soluţie regăsită de altfel şi în CPC 1865.

Page 143: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 143/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  143

Potrivit art. XII din Legea nr. 2/2013, „(1) Dispozi ţ iile Legii nr. 134/2010 privind

Codul de procedur ă  civil ă , republicat ă , privind cercetarea procesului  şi, după  caz,

dezbaterea fondului în camera de consiliu se aplică proceselor pornite începând cu data de 1

ianuarie 2016. (2) În procesele pornite începând cu data intr ării în vigoare a prezentei legi şi

 până la data de 31 decembrie 2015, cercetarea procesului  şi, după caz, dezbaterea fondului

 se desf ăşoar ă în  şedin ţă publică , dacă legea nu prevede altfel .”

Prin această  normă  legiuitorul a intenţionat doar să  amâne aplicarea dispoziţiilor

referitoare la desf ăşurarea cercetării procesului în faţa primei instanţe în camera de consiliu,

în procedura de drept comun, şi nu să  suspende aplicarea tuturor   dispoziţiilor NCPC

 privitoare la judecarea unor cereri în camera de consiliu. Această  soluţie este evidentă, atât

având în vedere raţiunile practice urmărite de legiuitor, cât şi faptul că  se face referire lacercetarea procesului, respectiv dezbaterea fondului; or, spre exemplu în cazul cererilor cu

valoare redusă, nici nu există aceste două etape procesuale, cu această denumire.

7.  Căi de atac

Potrivit art. 1.032 NCPC, hotărârea judecătoriei este supusă numai apelului la tribunal,

ceea ce corespunde soluţiei din dreptul comun. Diferenţa constă  în faptul că apelul nu estesuspensiv de executare, suspendarea fiind dispusă  de tribunal, la cererea motivată  a păr ţii,

numai cu plata unei cauţiuni de 10 % din valoarea contestată de apelant. Hotărârea instanţei

de apel este definitivă, în sensul art. 634 NCPC, nefiind aşadar supusă recursului.

8.  Întrebări

În încheiere formatorul a alocat timp pentru întrebări din partea participanţilor:

8.1  Probele suplimentare

Referitor la probele suplimentare care pot fi acceptate de judecător în condiţiile art.

1.029 alin. (9) NCPC, s-a ridicat problema dacă aceasta ar putea fi analizată ca o chestiune de

admisibilitate a procedurii, având în vedere că instanţa pronunţă o hotărâre pe fond. Întrucât,

în lipsa probelor, instanţa poate respinge cererea ca neîntemeiată, nu ar fi fost corect ca

aceasta să fie o condiţie de admisibilitate a cererii, în sensul ca administrarea probelor să nu

Page 144: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 144/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 144

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

conducă la cheltuieli dispropor ţionate, ceea ce i-ar permite reclamantului să folosească direct

 procedura de drept comun?

Formatorul a apreciat că  de vreme ce hotărârea (de admitere sau de respingere a

cererii) are autoritate de lucru judecat asupra fondului (spre deosebire de cazul ordonanţei de

 plată), cu toate consecinţele ce decurg din aceasta, prevederea alin. (9) trebuie privită  ca o

recomandare adresată  judecătorului, care va putea face o evaluare suplimentar ă  a probei,

inclusiv din perspectiva propor ţionalităţii cheltuielilor ocazionate de administrarea sa cu

valoarea obiectului cererii, căutând să administreze probe care să nu fie costisitoare; cu toate

acestea, judecătorul va admite proba, dacă o va considera concludentă, necesar ă soluţionării

cauzei, alternativa respingerii cererii pe fond fiind indezirabilă; prevederile art. 1.029 alin. (9)

nu trebuie interpretate ca un obstacol peremptoriu, în condiţiile în care hotărârea dată este overitabilă  hotărâre de fond; de asemenea, s-a precizat că, dacă prima instanţă ar administra

 proba, se poate completa oricum probatoriul în apel, unde se aplică, în principiu, regulile de

drept comun.

În tot cazul, art. 1.029 alin. (9) nu instituie o condiţie de admisibilitate a procedurii,

suplimentar ă faţă de cele prevăzute de art. 1025 NCPC, fiind vorba despre o regulă privitoare

la încuviinţarea probatoriului.

8.2  Caracterul alternativ [dispoziţiile art. 1.026 alin. (3) NCPC]

Referitor la dispoziţiile art. 1.026 alin. (3) NCPC [„ Atunci când cererea nu poate fi

 solu ţ ionat ă  potrivit dispozi ţ iilor prevă zute de prezentul titlu, instan ţ a judecătorească  îl

informează pe reclamant în acest sens, iar dacă reclamantul nu î  şi retrage cererea, aceasta

va fi judecat ă potrivit dreptului comun”]s-a ridicat problema concilierii acestor prevederi cu

cele ale art. 204 privitoare la modificarea cererii de chemare în judecată; poate fi considerată 

situaţia de la art. 1.026 alin. (3) o modificare a cererii, pot fi considerate aceste prevederi o

derogare de la condiţiile menţionate în art. 204? Care ar fi interesul de a retrage cererea dacă 

aceasta se judecă oricum conform dreptului comun?

Formatorul a precizat că r ăspunsul depinde, practic, de momentul în care instanţa pune

în vedere reclamantului că  cererea sa nu poate fi soluţionată  potrivit acestei proceduri

speciale; coroborând dispoziţiile art. 1.026 alin. (3) cu cele ale art. 1.028 alin. (4) se poate

concluziona că  deja în cadrul procedurii prealabile scrise instanţa l-ar putea informa pe

reclamant că cererea sa nu se încadrează în dispoziţiile legii speciale; totodată, instanţa îi va

 pune în vedere reclamantului să  timbreze la valoarea pretinsă, completând în mod

Page 145: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 145/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  145

corespunzător taxa de timbru plătită, dacă este cazul. Ca urmare, dacă reclamantul comunică 

acordul său privind transformarea cererii într-o cerere pe calea dreptului comun, la primul

termen de judecată  la care păr ţile sunt legal citate, această  cerere poate fi considerată  o

modificare, în sensul art. 204 alin. (1) NCPC. Dacă o asemenea comunicare nu este f ăcută, iar

reclamantul nici nu renunţă  la judecată, cererea va fi oricum judecată  potrivit dreptului

comun, conform art. 1.026 alin. (3) NCPC. Ca urmare, practic, nu este posibil ca reclamantul

să-şi modifice cererea în sensul ar ătat abia după primul termen de judecată la care păr ţile sunt

legal citate, întrucât această modificare fie are loc la primul termen, fie este considerată a fi

operat de drept, în temeiul legii.

Interesul retragerii cererii – o formă  de renunţare la judecată  – ar putea fi dat de

necesitatea unei mai bune pregătiri şi fundamentări a cererii formulate potrivit dreptuluicomun.

Page 146: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 146/411

Page 147: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 147/411

 

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  147

Procedura necontencioasă judiciară* - judecător Gheorghe-Liviu ZIDARU 

 Prelegere sus ţ inut ă de dl. judecător Gheorghe-Liviu ZIDARU

La prima vedere, procedura necontencioasă nu prezintă multe aspecte de noutate.

1.  Domeniul de aplicare

În ceea ce priveşte domeniul de aplicare, art. 527 NCPC dispune că „Cererile pentru

 solu ţ ionarea cărora este nevoie de interven ţ ia instan ţ ei, f ăr ă însă a se urmări stabilirea unui

drept potrivnic fa ţă de o alt ă  persoană , precum sunt cele privitoare la darea autoriza ţ iilor

 judecătore şti sau la luarea unor mă suri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare, sunt

 supuse dispozi ţ iilor prezentei căr  ţ i”.

A fost subliniat faptul că, prin instituirea instanţei de tutelă, procedurile

necontencioase (mai ales în ceea ce priveşte Cartea I din NCC, fiind date ca exemple

autorizarea încheierii actelor juridice de dispoziţie de către incapabil, numirea tutorelui, a

curatorului, descărcarea de gestiune etc.) vor cunoaşte un adevărat reviriment; în cadrul

cererilor de competenţa instanţei de tutelă, prevăzute de Cartea I referitoare la persoane din

 NCC, vom întâlni rar proceduri contencioase (de exemplu dizolvarea consiliului de familie),

spre deosebire de Cartea a II-a cu privire la familie (conform art. 265 NCC). Ar fi fost, poate,

de dorit o procedur ă mai elaborată, special destinată instanţei de tutelă.

*  Trimiterile din cuprinsul materialului la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă  civilă  au în vedere varianta

Codului republicată în Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012.

Page 148: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 148/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 148

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

2.  Competenţa

Este reglementată  de art. 528 NCPC: „(1) Cererile necontencioase care sunt în

leg ătur ă cu o cauză în curs de solu ţ ionare sau solu ţ ionat ă deja de o instan ţă ori care au caobiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instan ţ e se vor

îndrepta la acea instan ţă. (2) În celelalte cazuri, competen ţ a instan ţ ei  şi solu ţ ionarea

incidentelor privind competen ţ a sunt supuse regulilor prevă zute pentru cererile contencioase.

(3) În cazul în care competen ţ a teritorial ă nu poate fi stabilit ă potrivit dispozi ţ iilor alin. (2),

cererile necontencioase se vor îndrepta la instan ţ a în a cărei circumscrip ţ ie petentul î  şi are,

după caz, domiciliul, re şedin ţ a, sediul ori reprezentan ţ a, iar dacă niciuna dintre acestea nu

 se afl ă  pe teritoriul României, cererile se vor îndrepta, urmând regulile de competen ţă material ă , la Judecătoria Sectorului 1 al municipiului Bucure şti sau, după caz, la Tribunalul

 Bucure şti”.

În cazul litigiilor cu element de extraneitate textul consacr ă o competenţă  teritorială 

subsidiar ă  la Judecătoria Sectorului 1 şi Tribunalul Bucureşti; în cazul acestor litigii trebuie

verificat în prealabil dacă  instanţele române sunt competente internaţional [în special

Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa

 judiciar ă, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială] şi, dacă nu

sunt aplicabile actele europene în domeniul procesului civil internaţional, Cartea a VII-a

 NCPC, cu privire la procesul civil internaţional; totodată, s-a precizat faptul că  pentru

verificarea competenţei sunt incidente prevederile art. 130 NCPC privitoare la invocarea

excepţiei de necompetenţă şi cele ale art. 131 privitoare la verificarea competenţei.

În cazul procedurilor necontencioase propriu-zise, unde nu există pârât şi, deci, nu ar

avea cine să  invoce necompetenţa, instanţa îşi verifică  din oficiu inclusiv competenţa de

ordine privată (art. 529 NCPC).

3.  Procedura de soluţionare a cererii

Procedura de soluţionare a cererii este reglementată de art. 532 NCPC, potrivit căruia:

„(1) Cererea se judecă în camera de consiliu, cu citarea petentului  şi a persoanelor ar ătate în

cerere, dacă legea o impune. În caz contrar, judecata se face cu sau f ăr ă citare, la aprecierea

instan ţ ei. (2) Instan ţ a poate dispune, chiar din oficiu, orice mă suri utile cauzei. Ea are

Page 149: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 149/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  149

dreptul să asculte orice persoană care poate aduce l ămuriri în cauză , precum şi pe acelea ale

căror interese ar putea fi afectate de hot ărâre”.

Spre deosebire de reglementarea anterioar ă, se instituie regula citării facultative, la

aprecierea instanţei, în materie necontencioasă [art. 532 alin. (1) teza finală]. Doar dacă legea

impune citarea, aceasta este obligatorie.

În ce priveşte alin. (2), instanţa poate introduce, din oficiu, păr ţi în cauză, spre

deosebire de procedura contencioasă, în care instanţa poate face acest lucru doar în cazuri

excepţionale, expres prevăzute de lege, în celelalte situaţii neputând decât să pună în vedere

 păr ţilor necesitatea lărgirii cadrului procesual (conform art. 78 NCPC). Acest text de lege

 poate primi aplicare practică, spre exemplu, în cazul plângerilor de carte funciar ă  (spre

exemplu, se cere radierea unei notări, caz în care trebuie citat cel în folosul căreia a fost f ăcută notarea, ori dimpotrivă, se face plângere împotriva respingerii notării, caz în care trebuie citat

titularul dreptului tabular împotriva căruia s-ar face înscrierea).

4.  Modalitatea de soluţionare a cererii

Potrivit art. 533 NCPC, asupra cererii „ Instan ţ a se pronun ţă prin încheiere, în raport

cu toate împrejur ările de fapt  şi de drept ale cauzei, chiar dacă nu au fost invocate în cerere sau pe parcursul procedurii”.

Este un text interesant, sub aspectul rolului activ mai accentuat al instan ţei; se poate

constata că instanţa are o libertate mai accentuată în a stabili inclusiv faptele relevante pentru

soluţionarea pricinii şi a se lămuri cu privire la acestea, tocmai pentru că, prin definiţie, nu

există un litigiu între păr ţi.

5.  Căile de atac

În ceea ce priveşte calea de atac, art. 534 NCPC dispune că: „(1) Încheierea prin care

 se încuviin ţ ează  cererea este executorie. (2) Încheierea prevă zut ă  la alin. (1) este supusă 

numai apelului, cu excep ţ ia celei pronun ţ ate de un complet al Înaltei Cur  ţ i de Casa ţ ie  şi

 Justi ţ ie, care este definitivă. (3) Termenul de apel va curge de la pronun ţ are, pentru cei care

au fost prezen ţ i la ultima  şedin ţă  de judecat ă ,  şi de la comunicare, pentru cei care au

lipsit.(4) Apelul poate fi f ăcut de orice persoană  interesat ă , chiar dacă  nu a fost citat ă  la solu ţ ionarea cererii, termenul de apel curgând de la data la care a luat cuno ştin ţă  de

Page 150: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 150/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 150

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

încheiere, dar nu mai târziu de un an de la data pronun ţării. (5) Apelul se judecă în camera

de consiliu”.

În această  materie nu sunt noutăţi, în afar ă  de faptul că  se înlocuieşte recursul cu

apelul, cu excepţia dispoziţiilor alin. (4). Instituirea unui termen maxim de 1 an de la data

 pronunţării pentru persoanele interesate care nu au participat la proces în faţa primei instanţe

este de natur ă să asigure certitudinea juridică.

Această  procedur ă  are caracter de drept comun pentru procedurile necontencioase

 prevăzute de alte capitole ale NCPC, precum şi de legi speciale, completându-se, la rândul lor,

cu dispoziţiile mai elaborate din materia procedurii contencioase, în măsura în care acestea

din urmă sunt compatibile cu natura necontencioasă a cererii (art. 536 NCPC).

Page 151: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 151/411

 

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  151

Măsurile asigurătorii şi sechestrul asigurător* - avocat Traian BRICIU 

 Prelegere sus ţ inut ă de dl. avocat Traian BRICIU

1.  Măsurile asigurătorii şi sechestrul asigurător

1.1  Sediul materiei 

Cartea a VI-a, Titlul IV din Noul Cod de procedur ă civilă 

Primele modificări se regăsesc chiar în titlul capitolului: dacă în Codul de procedur ă 

civilă  de la 1865, Titlul IV din Cartea privind procedurile speciale este intitulat ,,măsuri

asigur ătorii”, în Noul Cod de procedur ă civilă apare denumirea de ,,mă surile asigur ătorii  şi

 provizorii”. Această  denumire a apărut prin Legea de punere în aplicare a Noului Cod de

 procedur ă  civilă  (Legea nr. 76/2012) şi vine ca urmare a articolului referitor la ,,măsuri

 provizorii în materia dreptului de proprietate intelectuală”, în care prin Legea de punere în

aplicare s-a încercat aducerea în Noul Cod de procedur ă  civilă  a unor reguli existente şianterior, însă disparate (art. 255 NCC, Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile

conexe, Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie), toate având la bază  o directivă 

europeană.

Sub aspectul noţiunilor de «măsuri asigur ătorii – măsuri provizorii», art. 1.559 NCC

defineşte mă surile asigur ătorii:  sechestrul, poprirea  şi sechestrul judiciar ; prin urmare,

dispoziţiile nou introduse nu erau măsuri asigur ătorii, aşa încât au fost numite măsuri

asigur ătorii şi provizorii.

*  Trimiterile din cuprinsul materialului la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă  civilă  au în vedere varianta

Codului anterioar ă  republicării în Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012, variantă  în vigoare la data susţinerii

 prelegerii.

Pentru uşurinţa consultării materialului, corespondentul fiecărui articol în forma republicată  a Codului de procedur ă civilă urmează a fi indicat într-o notă de subsol.

Page 152: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 152/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 152

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

1.2  Generalităţi

O chestiune generală cu privire la sechestrul asigur ător : legiuitorul nu poate fi acuzat

că nu a fost extrem de dornic să modifice. Este un capitol unde există modificări, însă nu sunt

atât de ample precum în alte domenii, pentru că elementele care puteau fi aduse cu titlu de

inovaţie nu încadrau foarte bine cu profilul debitorilor şi creditorilor noştri. Soluţiile de genul

„se pot lua măsuri asigur ătorii şi f ăr ă cauţiune sau cauţiunea este o chestiune excepţională” nu

cred ar fi reprezentat o soluţie bună. Realitatea pieţei noastre şi dreptul, ca reflex al

economiei, mă  fac să cred că o ideologie de tipul „să  facem legislaţia să  fie propice pentru

creditori” este o armă cu două  tăişuri: mulţi creditori nu sunt creditori, alţii sunt şicanatori,

astfel încât trebuie să  existe o rezervă, în sensul condiţionării luării măsurii de plata unei

cauţiuni şi caracterul semnificativ al acesteia.

1.3  Condiţiile de înfiinţare a sechestrului asigurător

În Codul de procedur ă civilă de la 1865 condiţiile de admisibilitate sunt prevăzute în

art. 591.

 Noul Cod de procedur ă civilă menţionează  aceleaşi condiţii de admisibilitate (în art.

940 – Condiţii de înfiinţare1: „(1) Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui crean ţă 

este constatat ă  în scris  şi este exigibil ă , poate solicita înfiin ţ area unui sechestru asigur ător

asupra bunurilor mobile  şi imobile ale debitorului, dacă  dovede şte că a intentat cerere de

chemare în judecat ă. El poate fi obligat la plata unei cau ţ iuni în cuantumul fixat de către

instan ţă. (2) Acela şi drept îl are  şi creditorul a cărui crean ţă nu este constatat ă în scris, dacă 

dovede şte că  a intentat ac ţ iune  şi depune, odat ă  cu cererea de sechestru, o cau ţ iune de

 jumătate din valoarea reclamat ă. (3) Instan ţ a poate încuviin ţ a sechestrul asigur ător chiar  şi

atunci când crean ţ a nu este exigibil ă , în cazurile în care debitorul a mic şorat prin fapta sa

asigur ările date creditorului sau nu a dat asigur ările promise ori atunci când este pericol ca

debitorul să  se sustrag ă  de la urmărire sau să  î  şi ascund ă  ori să  î  şi risipească  averea. În

aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească  îndeplinirea celorlalte condi ţ ii prevă zute la

alin. (1)  şi să depună o cau ţ iune, al cărei cuantum va fi fixat de către instan ţă”.

1.4  Competenţa

Referitor la acest aspect, s-a precizat că  nu există modificări, deşi textele difer ă: în

 Noul Cod de procedur ă civilă, faţă de Codul de procedur ă civilă de la 1865, se arată, în plus,

1

  Art. 952 în forma Noului Cod de procedur ă  civilă, republicată  în M. Of. nr. 545/3.08.2012 (în continuare, NCPC republicat ).

Page 153: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 153/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  153

că  este competentă  să  judece procesul instanţa competentă  să  judece procesul în primă 

instanţă: art. 941 alin. (1) NCPC2, faţă  de art. 592 CPC 1865 („cererea de sechestru se

adresează instan ţ ei care judecă procesul ”). Această prevedere nu era chiar atât de clar ă; noul

Cod prevede clar  că această competenţă apar ţine instanţei care judecă în primă instanţă.

Totodată, s-a mai ar ătat că, deşi nu suntem în prezenţa unei modificări, au existat

 jurişti care au susţinut că, de exemplu, cererea de sechestru formulată într-un proces care se

află deja în faza apelului trebuie adresată instanţei de apel. Soluţia era, evident, greşită. Nu a

fost o practică  extinsă  de asemenea soluţii greşite, însă  au fost suficiente încât să  justifice

menţionarea în mod expres că  este vorba despre instanţa care judecă  în primă  instanţă 

 procesul, chiar dacă acel proces se află în apel sau chiar în recurs.

1.5  Forma cererii 

Codul de procedur ă civilă de la 1865 nu indica o anumită formă a cererii sechestrului

asigur ător, astfel încât s-a dezvoltat o practică neunitar ă  (unii menţionează bunurile pe care

vor să  le sechestreze, alţii nu le individualizează, solicitând “sechestrul asupra bunurilor

mobile şi imobile”). Aşadar, în tăcerea textului de lege, s-a dezvoltat o practică neunitar ă; au

existat şi soluţii de respingere a cererii pentru motivul că nu au fost menţionate bunurile care

se dorea a fi sechestrate.

În acest context, legiuitorul a prevăzut mai ferm, în art. 941 alin. (1) teza a II-a

 NCPC3, că  petentul creditor nu este obligat să individualizeze bunurile; dispoziţia urmăreşte

să  uşureze sarcina creditorului, să nu îl pună pe acesta să  indice în cererea de sechestru ce

anume bunuri vrea să sechestreze. Argumentul care a generat o astfel de soluţie legislativă a

fost acela că  ar fi inechitabil să  i se cear ă creditorului să  individualizeze bunurile, cât timp

acest lucru ţine de punerea în executare a sechestrului. Or, tocmai asta face executorul

 judecătoresc, care identifică bunurile după ce are încheierea de sechestru. Făr ă acest aport al

executorului, care ar putea identifica bunurile mai bine decât creditorul, acesta din urmă s-ar

transforma într-un detectiv (fapt care chiar se întâmplă  în prezent). Actualmente, practica

majoritar ă este în sensul de a cere identificarea bunurilor. Soluţia din art. 941 NCPC tranşează 

o problemă în care practica era neunitar ă.

2

 Art. 953 alin. (1) NCPC republicat3  Idem.

Page 154: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 154/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 154

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

S-a ridicat problema ce se întâmplă cu cererea unui creditor care are o creanţă de o

anumită  valoare şi se descoper ă  abia în faza de executare că  singurul bun pe care îl are

debitorul este un imobil de o valoare mult mai mare decât creanţa pentru care s-a solicitat

sechestrul? Dispare, aşadar, filtrul instanţei în ce priveşte propor ţia dintre cuantumul creanţei

şi valoarea bunului sechestrat. Nu există niciun control asupra a ceea deţine debitorul pentru

 justificarea măsurii în raport cu valoarea creanţei.

Opinia exprimată  referitor la această problemă  a fost în sensul că efectul imediat al

noii reglementări este tranşarea problemei soluţionate în mod neunitar, însă  efectul mediat

este acela că dispare controlul judecătorului asupra propor ţionalităţii. Instanţa care analizează 

cererea nu poate verifica dacă  solicitarea creditorului este propor ţională. Aprecierea de

oportunitate a judecătorului dispare numai în faza prealabilă, a încuviinţării măsurii. Aceastase transfer ă  la executorul judecătoresc, care, având încheierea de sechestru, va stabili dacă 

sechestrează sau nu un anumit bun. Executorul poate să limiteze sechestrarea la bunuri care

sunt propor ţionale cu valoarea creanţei.

În cele din urmă, un control din partea instanţei cu privire la respectarea unui raport

echitabil de propor ţionalitate în aplicarea sechestrului există  şi în logica Noului Cod de

 procedur ă civilă, însă  intervenţia instanţei nu se realizează  în amonte, ci în aval. Sunt două 

soluţii posibile:a) instanţa are un control, totul se transfer ă în zona contesta ţ iei la executare; debitorul,

care va fi confruntat cu aplicarea unei măsuri asigur ătorii de către executor, contestă. Instanţa

are un control, însă nu instanţa care judecă sechestrul, ci instanţa care soluţionează contestaţia

la executare;

 b) dacă discrepanţa între creanţă şi măsura aplicată este atât de mare încât îi blochează 

 pentru o creanţă mică un bun de mare valoare, debitorul, confruntat cu aplicarea sechestrului,

 poate să uzeze de prevederile Noului Cod de procedur ă civilă: consemnarea sumei de bani şiridicarea  sechestrului, dând  garan ţ ii îndestul ătoare4  (un alt imobil, o sumă  de bani, o

4  Art. 944 (art. 956 NCPC republicat). Ridicarea sechestrului asigur ător . „(1) Dacă debitorul va da, în toate

cazurile, o garan ţ ie îndestul ătoare, instan ţ a va putea ridica, la cererea debitorului, sechestrul asigur ător.

Cererea se solu ţ ionează în camera de consiliu, de urgen ţă  şi cu citarea în termen scurt a păr  ţ ilor, prin încheiere

 supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la pronun ţ are, la instan ţ a ierarhic superioar ă. Apelul se judecă de

urgen ţă  şi cu precădere. Dispozi ţ iile art. 941 alin. (3) se aplică în mod corespunzător ”.

Page 155: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 155/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  155

scrisoare de garanţie bancar ă din partea băncii care îi finanţează proiectul). Este o combinare

între juridic şi economic, însă acestea sunt, în realitate, deblocările.

Contraargumentul la problema identificată de participanţi, care a condus la soluţia din

art. 944 NCPC este acela că  nu poate fi reţinută  culpa creditorului pentru a-l lipsi de

 posibilitatea asigur ării creanţei în situaţia în care debitorul are numai un bun foarte valoros.

Acesta din urmă  ar trebui să  se afle într-o situaţie mai proastă  decât a creditorului cu un

debitor cu un bun mai puţin valoros? Ar trebui să acceptăm că această creanţă a lui este mai

lipsită de suport?

1.6  Judecata cererii de sechestru

Se păstrează, în mare, soluţiile din reglementarea anterioar ă, cu precizarea că  în

cuprinsul încheierii de sechestru  trebuie menţionată  (instanţele fac şi în prezent acest lucru,

chiar dacă nu se prevede în mod expres)  suma până la care se dispune mă sura sechestrului5.

Această  menţiune este foarte importantă. În primul rând, reprezintă  o orientare pentru

executorul judecătoresc cu privire la limita valorii până la care sechestrează bunurile (să nu

facă  ce spune creditorul, ci ceea ce a spus creditorul şi a fost acceptat de către instanţă).

Uneori este utilă deoarece creditorul poate veni cu mai multe creanţe sau cu o creanţă mai

mare, însă numai unele creanţe sau o parte din creanţă  se bucur ă de dovada prin act scris,

instanţa încuviinţând măsura asigur ătorie în limita acelei creanţe sau păr ţi din creanţă. Pe de

altă  parte, în funcţie de valoarea creanţei acceptate a fi protejate provizoriu, se va face şi

eventuala ridicare a sechestrului. În genere, instanţele procedau astfel, însă  nu în toate

cazurile, iar legiuitorul a considerat că ar trebui menţionată această regulă în mod expres.

Referitor la acest aspect s-a precizat că, în condiţiile în care art. 907- 908 din vechiul

Cod comercial au supravieţuit până  la acest moment noului Cod civil, înseamnă  că  avem

reguli unitare pentru sechestru şi cauţiune, dispărând regula care exista doar în comercial cu

 privire la achitarea anticipată.

Cu privire la problema menţionată, s-a ar ătat că  noutatea adusă  de Noul Cod de

 procedur ă civilă este că pentru toate litigiile (indiferent de natura păr ţilor – profesionişti sau

nu) cau ţ iunea nu se mai pl ăte şte anticipat, ci  în termenul acordat de instan ţă  prin chiar

încheierea de admitere. Există o clarificare a practicii potrivit cu care în toate litigiile nu se

mai stabileşte termen în vederea achitării anticipate a cauţiunii. Textul are valoare numai

 pentru situaţia în care instanţa stabileşte cauţiunea, nu şi pentru ipoteza în care creditorul

5 Art. 953 alin. (2) NCPC republicat.

Page 156: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 156/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 156

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

solicită  sechestrul pentru o creanţă  care nu este constatată  prin act scris, deoarece acolo

instanţa nu are ce cauţiune să stabilească, pentru că este de jumătate din sumă şi aceea poate fi

 plătită anticipat, f ăr ă probleme. Concluzia este că  textul se refer ă numai la ipoteza creanţei

garantate prin act scris.

1.7  Comunicarea încheierii judecătoreşti

O altă modificare se refer ă  la comunicarea încheierii judecătore şti: în reglementarea

CPC 1865, se f ăcea în toate cazurile, de instanţă, din oficiu. În Noul Cod de procedur ă civilă,

conform art. 941 alin (21)6 comunicarea difer ă: creditorului i se comunică de îndat ă, de către

instanţă, în timp ce debitorului i se comunică  de către executorul judecătoresc odată  cu

aplicarea măsurii sechestrului.

Care a fost raţiunea pentru această disociere în materie de comunicare a încheierii? S-a

încercat să  se protejeze elementul surpriză. Vorbim de măsuri asigur ătorii. Bunurile, în

momentul anterior aplicării măsurii, pot fi uşor mutate, vândute. Or, măsura dispusă  de

instanţă  nu mai reprezintă  o surpriză  dacă  debitorului i se comunică  încheierea înainte de

aplicarea acesteia, prin executor judecătoresc. De obicei, comunicarea către debitor se f ăcea

înainte ca executorul să reuşească sechestrarea bunului. Practica a dovedit că debitorul ştie, de

cele mai multe ori, când se ia o măsur ă asigur ătorie împotriva lui. Aceasta a fost raţiunea care

a impus în LPA NCPC modificarea regulilor în materie de comunicare a încheierii.

Pe de altă  parte, debitorul are şi alte mijloace de a afla (de exemplu, portalul

instanţelor). Au existat discuţii în comisia de elaborare că aceste măsuri asigur ătorii ar trebui

 protejate şi prin norme de regulament al instanţelor, referitoare la secretizarea pe portalul

instanţelor, însă asemenea reguli nu pot fi introduse într-un cod fundamental, fiind mai curând

aspecte de resort administrativ.

1.8  Calea de atacSe păstrează termenul pentru exercitarea căii de atac de 5 zile de la comunicare. Calea

de atac însă nu mai este recursul, ca în CPC 1865, ci numai apelul . Dacă prima instanţă este

curtea de apel, calea de atac va fi recursul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

1.9  Executarea măsurii 

Pentru executarea măsurii nu este nevoie de încuviinţarea executării silite. Precizarea

este necesar ă, deoarece în practica unor instanţe se cerea încuviinţarea chiar şi pentru măsuri

6 Art. 953 alin. (3) NCPC republicat.

Page 157: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 157/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  157

asigur ătorii, ceea ce nu era nici în spiritul Codului de procedur ă  civilă  de la 1865. De

asemenea, nu este nevoie de somaţie.

Aşadar, lipsesc două elemente ale executării, încuviin ţ area şi  soma ţ ia prealabil ă, sau

orice altă autorizare din partea instanţei.

Există  şi alte reglementări ale Codului de procedur ă  civilă  de la 1865 care au fost

 preluate în Noul Cod de procedur ă  civilă: ridicarea sechestrului, faptul că  bunurile se

valorifică după ce se obţine titlul executoriu etc.

1.10  Sechestrul navelor civile

Această materie este reglementată pentru întâia dată în Codul de procedur ă civilă.

Sediul materiei este reprezentat de dispoziţiile art. 947 şi urm. NCPC7 care au o triplă 

sursă: convenţiile internaţionale, dispoziţiile din vechiul Cod comercial privind vânzarea şi

sechestrul navelor şi art. 907 şi 908 din vechiul Cod comercial.

Competen ţ a este mai largă decât în prezent. Este vorba de tribunalul locului unde se

afl ă nava, indiferent de instanţa la care s-a introdus sau urmează a se introduce acţiunea pe

fond.

În ceea ce priveşte acţiunea de fond, în legea de organizare judecătorească  nr.

304/2004 se prevede o competenţă specială în cazul navelor civile sau comerciale, maritime

sau fluviale: Tribunalele Constan ţ a şi Gala ţ i. În materia sechestrului asistăm la o desprindere

faţă de soluţia clasică, aplicabilă  acţiunii de fond, din cauza urgenţei maxime şi faptului că 

nava, deşi este concepută ideal ca bun imobil, prezintă dezavantajele de urmărire pe care le

are orice bun mobil. Din acest motiv, s-a optat ca orice tribunal din ţar ă, unde s-ar afla nava,

să fie competent să judece cerere de sechestru, chiar dacă nu ar fi competent şi în ce priveşte

soluţionarea fondului (de exemplu, tribunalele Giurgiu, Br ăila etc.).

O altă problemă vizează condi ţ iile de înfiin ţ are a sechestrului: nava, chiar dacă este în

 port, nu poate fi sechestrată, pentru că se consider ă că este pe punctul de plecare, atunci când

documentele de călătorie se află în mâna că pitanului. Sunt, aşadar, anumite condiţionări care

implică o urgenţă mai mare.

Un alt element de noutate, care a creat un impact şi asupra altor măsuri asigur ătorii

este acela că în materia sechestrului navelor, plecând de la o practică internaţională bazată pe

convenţiile internaţionale în materie maritimă şi fluvială şi de la urgenţa specifică sechestrului

navelor, există  posibilitatea introducerii ac ţ iunii sechestrului chiar înainte de introducerea

7 Art. 959 şi urm. NCPC republicat.

Page 158: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 158/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 158

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

ac ţ iunii de fond . La sechestrul asigur ător obişnuit, asupra celorlalte bunuri mobile şi imobile,

nu există posibilitatea introducerii cererii de sechestru înainte de introducerea acţiunii de fond.

Regăsim această posibilitate numai la sechestrul judiciar, dar nu şi la sechestrul asigur ător.

Legiuitorul a fost prudent, reglementând două  variante posibile: fie introducerea

acţiunii de fond, fie declanşarea procedurilor arbitrale în termen de cel mult de 20 de zile de la

data  încuviinţării măsurii, sub sancţiunea încetării de drept a măsurii asigur ătorii. S-a dorit,

 prin această  condiţionare, limitarea posibilităţilor de abuz din partea creditorului, care ar

întârzia în mod nepermis introducerea acţiunii de fond, prelungind în acest mod  sine die 

efectul măsurii asigur ătorii.

Alte norme în materia navelor sunt spectaculoase, deşi nu sunt neapărat noi. Ele se

regăseau în legi speciale sau în vechiul Cod comercial. Executarea măsurii revine că pit ăniei portului; este un executor de ocazie. Nu este ceva nou. Suntem, aşadar, în prezenţa unei

derogări de la regulile privind executarea sechestrului.

O altă prevedere interesantă este cea din art. 956 NCPC8, existentă şi până în prezent

în legea specială abrogată prin Legea de punere în aplicare a Noului Cod de procedur ă civilă:

oprirea temporar ă a plecării navei. Că pitănia portului poate opri temporar nava, chiar şi în

absenţa unei hotărâri judecătoreşti (în legea specială  se prevedea un termen de 24 de ore).

Spre exemplu, în situaţia în care se cunoaşte că  s-a depus cererea de sechestru, se face ocerere rapidă  la că pitănia portului, solicitându-se oprirea temporar ă  a plecării navei până  la

soluţionarea cererii de sechestru. Este o măsur ă provizorie, care se ia de obicei de instanţă,

însă  aici, având în vedere specificul, se adoptă  de că pitănia portului (măsura este oarecum

echivalentă, păstrând propor ţiile, cu materia suspendării executării: acea suspendare

 provizorie acordată  până  la judecarea cererii de suspendare sau, în materia sechestrului

 judiciar, numirea administratorului provizoriu până la judecarea cererii de sechestru judiciar,

 pentru a nu dispărea interesul de judecare a cererii provizorii).

2.  Poprirea asigurătorie

Singura modificare prin care se rezolvă  o problemă  de practică  este aceea că  în

materie de poprire bancar ă nu mai este necesar ă indicarea ter ţilor popriţi. A contrario, când nu

8 Art. 968 NCPC republicat

Page 159: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 159/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  159

suntem în prezenţa unei popriri bancare, ter ţii trebuie individualizaţi. S-a rezolvat, astfel,

 problema apărută în practică privind citarea şi comunicarea tuturor ter ţilor intervenienţi.

3.  Sechestrul judiciar

3.1  Modificări

A fost subliniată noutatea adusă de art. 960 alin. (2) şi urm.9, în sensul că, similar

 procedurii de la sechestrul navelor civile, în cazul sechestrului solicitat anterior acţiunii de

fond, creditorul este obligat să  introducă  acţiunea sau să  iniţieze demersurile pentru

constituirea tribunalului arbitral într-un termen de cel mult 20 de zile de la data încuviinţării

sechestrului, sub sancţiunea desfiinţării de drept a sechestrului judiciar, care se constată prin

încheiere definitivă, dată  cu citarea păr ţilor. A fost salutată  introducerea acestui text, în

condiţiile în care, în reglementarea Codului de procedur ă  civilă  de la 1865 era posibilă 

introducerea acţiunii – în cele trei situaţii prevăzute de art. 599 – f ăr ă a fi stabilit un termen

 pentru introducerea acţiunii de fond, iar creditorul putea amâna introducerea acţiunii până la

împlinirea termenului de prescripţie.

3.2  Competenţa

Cu privire la competen ţă, au fost prezentate dispoziţiile art. 961– Instanţa

competentă10: „Cererea pentru înfiin ţ area sechestrului judiciar se va adresa instan ţ ei

învestite cu judecarea ac ţ iunii principale în cazul prevă zut la art. 960 alin. (1), respectiv

instan ţ ei în circumscrip ţ ia căreia se afl ă bunul în cazurile prevă zute la art. 960 alin. (2)”,

context în care s-a precizat că, în cazul în care nu există acţiune de fond, competenţa materială 

apar ţine tribunalului (întrucât judecă  toate pricinile care nu sunt date expres în competenţa

 judecătoriei) iar competenţa teritorială  se determină  având în vedere locul unde se află 

 bunurile; în cazurile în care există acţiune de fond, cererea va fi una accesorie iar competenţa

va apar ţine instanţei care judecă acţiunea principală. 

9 Art. 971 şi urm. NCPC republicat10 Art. 973 NCPC republicat: „Cererea pentru înfiin ţ area sechestrului judiciar se va adresa instan ţ ei învestite cu

 judecarea ac ţ iunii principale în cazul prevă zut la art. 972 alin. (1), respectiv instan ţ ei în circumscrip ţ ia căreia se afl ă bunul în cazurile prevă zute la art. 972 alin. (2)”. 

Page 160: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 160/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 160

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

nt prevă zute la art. 255 din Codul civil]. 

În încheiere, s-a precizat că s-au menţinut aceleaşi reguli cu privire la administratorul-

sechestru (art. 96311) şi administratorul provizoriu (art. 96412).

4.  Măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală 

4.1  Generalităţi

În debutul prezentării s-a precizat că acest capitol reprezintă o noutate.

De asemenea, a fost subliniat faptul că dispoziţiile art. 9641 NCPC13seamănă  izbitor

cu dispoziţiile art. 255 NCC referitor la măsuri provizorii în materia drepturilor

nepatrimoniale. În acelaşi context, s-a precizat că  art. 9641  se doreşte a fi un text general

aplicabil măsurilor provizorii în materie de proprietate intelectuală  (patrimoniale sau

nepatrimoniale), derogatoriu de la dispoziţiile art. 255 NCC, care priveşte drepturi

nepatrimoniale [art. 9641  alin. (2): M ă surile provizorii necesare pentru protec ţ ia altor

drepturi nepatrimoniale su

4.2  Condiţii

S-a precizat că pentru a cere instanţei luarea unor măsuri provizorii în această materie

trebuie îndeplinite două condiţii: dovada credibil ă că drepturile de proprietate intelectuală fac

obiectul unei acţiuni ilicite, actuale sau iminente şi existenţa riscului unui prejudiciu greu de

reparat.

a) Cu privire la prima condiţie – dovada credibil ă şi a modului în care va fi aceasta

interpretată  în practică  au fost indicate ca repere prevederile Legii contenciosului

administrativ, care transpune în legislaţia internă  anumite recomandări privind protecţia

 provizorie în materie administrativă  – „caz bine justificat ”, presupunând elemente evidente

 privind nelegalitatea actului administrativ. De asemenea, s-a f ăcut trimitere la practica

internaţională, care foloseşte noţiunea „ prima facie” (analiză la prima vedere) sau fumus boni

 juris (ceva care nu este cert, dar care creează, în mod rezonabil, aparenţa de dreptate).

 b) Cu privire la a doua condiţie –  prejudiciu greu de reparat , s-a f ăcut trimitere la

 practica europeană, care foloseşte noţiunea „ pericullum in mora” (pericol de întârziere),

apreciată ca reprezentând situaţia în care dauna produsă prin neluarea măsurii ar fi dificil sau

11 Art. 975 NCPC republicat.12

 Art. 976 NCPC republicat.13 Art. 977 NCPC republicat.

Page 161: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 161/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  161

imposibil de reparat, în acelaşi context f ăcându-se referire şi la noţiunea de „pericol iminent”

din materia dreptului administrativ.

4.3  Măsuri care pot fi dispuse de instanţă Referitor la măsurile care pot fi luate, au fost prezentate dispoziţiile art. 9642  alin.

(2)14: „(2) Instan ţ a judecătorească poate să dispună în special: a) interzicerea încălcării sau

încetarea ei provizorie;b) luarea mă surilor necesare pentru a asigura conservarea probelor ”.

 Ne aflăm în prezenţa mai degrabă a unor măsuri de asigurare a dovezilor, decât a unor

măsuri asigur ătorii.

De asemenea, s-a precizat că enumerarea este enunţiativă, în sensul că se pot imagina

şi alte măsuri, fiind vorba de o sfer ă mai largă, ce excede noţiunii de «măsuri asigur ătorii».

4.4  Procedura

Cu privire la procedur ă, alin. (4) al art. 9642  NCPC15  prevede faptul că  măsurile

 provizorii se aplică prin intermediul altei proceduri speciale întrucât legiuitorul trimite expres

la aceasta:  ,,Instan ţ a solu ţ ionează  cererea potrivit dispozi ţ iilor privitoare la ordonan ţ a

 pre şedin ţ ial ă , care se aplică în mod corespunzător. În cazul în care cererea este formulat ă 

înainte de introducerea ac ţ iunii de fond, prin hot ărârea prin care s-a dispus mă sura

 provizorie se va fixa  şi termenul în care ac ţ iunea de fond trebuie să  fie introdusă , sub sanc ţ iunea încet ării de drept a acelei mă suri.” 

În ceea ce priveşte cau ţ iunea, impunerea ei reprezintă  o facultate pentru instanţă 

(cauţiunea este lăsată la aprecierea instanţei, atât sub aspectul necesităţii, cât şi sub aspectul

cuantumului, ca reper fiind indicat posibilul prejudiciu produs păr ţii adverse). Cauţiunea se

fixează prin hotărârea de adoptare a măsurilor provizorii, iar nu anticipat. Dispoziţiile alin. (5)

şi următoarele sunt apreciate ca o prudenţă a legiuitorului, tratându-se posibilitatea repar ării

eventualului prejudiciu cauzat prin măsura provizorie păr ţii adverse. Cu privire la prudenţalegiuitorului în ceea ce priveşte reglementarea regimului cauţiunii a fost dată  ca exemplu

situaţia în care reclamantul susţine faptul că pârâtul a preluat o oper ă (de exemplu, compoziţie

muzicală) asupra căreia are drept de autor [reclamantul solicită, în baza art. art. 9642 alin. (2)

lit. a)16, să  i se interzică artistului să o interpreteze] sau o carte de specialitate [reclamantul

14 Art. 978 alin. (2) NCPC republicat.15

 Art. 978 alin. (4) NCPC republicat.16 Art. 978 alin. (2) lit. a) NCPC republicat.

Page 162: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 162/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 162

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

solicită, în baza art. art. 9642  alin. (2) lit. a)17, scoaterea de pe piaţă  a exemplarelor

respective]; în situaţia în care reclamantul ar avea dreptate, măsura provizorie ar fi justificată 

întrucât publicul nu i-ar mai cumpăra opera întrucât a cumpărat-o deja mai ieftin de la pârât;

în situaţia în care reclamantul nu ar avea dreptate, pârâtului i s-ar cauza un prejudiciu prin

măsura asigur ătorie întrucât în această perioadă ar fi lipsit de veniturile generate de opera sa.

Astfel, s-a ar ătat că trebuie protejat atât cel care cere dispunerea măsurii provizorii, cât şi cel

împotriva căruia se dispune aceasta.

S-a subliniat, totodată, că regimul eliber ării cauţiunii este unul special, conform alin.

(8), prevederile acestuia prezentând o uşoar ă  derogare de la regimul general al restituirii

cauţiunii (art. 1.049 NCPC18). Suntem în prezenţa unor prevederi mai favorabile celui

împotriva căruia a fost dispusă  măsura provizorie (pârâtul este întrebat de instanţă  dacă  seopune la eliberarea cauţiunii şi dacă  acesta declar ă  astfel, abia atunci instanţa îi fixează 

termenul de maxim 30 zile pentru introducerea acţiunii de fond).

17

  Idem.18 Art. 1.063 NCPC republicat.

Page 163: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 163/411

 

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  163

Proceduri speciale: procedura partajului judiciar* - avocat Traian BRICIU 

 Prelegere sus ţ inut ă de dl. avocat Traian BRICIU

1.  Sediul materiei

Sediul materiei în constituie dispoziţiile art. 965-981 NCPC1 şi o serie de prevederi

din Noul Cod civil, respectiv art. 669-686, soluţia îmbinării prevederilor privind partajul din

cele două  coduri fiind considerată  întrucâtva tradiţională, întrucât şi vechiul Cod civil

conţinea astfel de texte.

2.  Competenţa

Pentru început au fost formulate câteva precizări în vederea lămuririi chestiunii

competenţei.

În ceea ce priveşte competen ţ a teritorial ă, s-a apreciat că  nu vor fi dificultăţi, ea

urmând să fie determinată astfel:

 – dacă  ne aflăm în prezenţa unui partaj succesoral, vom fi aplicabile dispoziţiile

 privind ultimul domiciliu al defunctului;

 – dacă  ne aflăm în prezenţa unui partaj care nu are temei succesoral, în masa

 partajabilă  existând un imobil, competenţa va apar ţine instanţei locului unde este situat

*  Trimiterile din cuprinsul materialului la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă  civilă  au în vedere varianta

Codului anterioar ă  republicării în Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012, variantă  în vigoare la data susţinerii

 prelegerii.

Pentru uşurinţa consultării materialului, corespondentul fiecărui articol în forma republicată  a Codului de

 procedur ă civilă urmează a fi indicat într-o notă de subsol.1 Art. 979-995 în forma Noului Cod de procedur ă civilă, republicată în M. Of. nr. 545/3.08.2012 (în continuare,

 NCPC republicat ).

Page 164: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 164/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 164

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

imobilul; în situaţia în care în masa partajabilă există mai multe imobile competenţa va fi una

alternativă;

 – dacă  ne aflăm în prezenţa unui partaj care nu are temei succesoral, în masa

 partajabilă  existând numai mobile, competenţa o va determina locul unde sunt situate

 bunurile; dacă nu se poate determina un loc al bunurilor mobile, competenţa va fi determinată 

de domiciliul pârâtului.

În ceea ce priveşte competen ţ a material ă, s-a precizat că, conţinutul textelor ridică 

 probleme de interpretare întrucât în condiţiile în care art. 92 pct. 1 lit. k) NCPC2 [ judecătoriile

 judecă  (.....) k) cererile de împăr  ţ eal ă  judiciar ă , indiferent de valoare] nu a preluat în

totalitate formularea art. 2 pct 1 lit. b) CPC 1865 care dă  partajul judiciar în competenţa

materială a judecătoriei, indiferent de valoarea bunurilor şi indiferent de cauza indiviziunii,inclusiv în cazul partajelor succesorale.

a) Astfel, s-a precizat că, dacă  ne aflăm în faţa unei cereri de partaj f ăr ă  probleme

succesorale, competenţa apar ţine exclusiv judecătoriei, conform art. 92 pct. 1 lit. k) NCPC.

 b) Dacă  însă  ne aflăm în faţa unei cereri de partaj care implică  rezolvarea unor

 probleme succesorale (stabilirea calităţii păr ţilor şi a masei succesorale, reducţiunea

liberalităţilor, anulare testament sau certificat de moştenitor), cele mai multe evaluabile în

 bani, textul ne-ar conduce către aplicarea regulii determinării competenţei în funcţie devaloare între judecătorie şi tribunal; în condiţiile în care art. 92 pct. 1 lit k) NCPC nu a preluat

formularea actualului art. 2 pct. 1 lit. b) („inclusiv în cazul partajelor succesorale”), această 

situaţie poate determina o interpretare caracterizată drept rezonabilă bazată pe o analiză  ad

litteram .

În acest context, formatorul a f ăcut trimitere la materialul suport de curs în care a

indicat două variante de interpretare:

 – Varianta 1 (V1): Dacă  există  o cerere de partaj accesorie altor chestiuni (reducţiune, anulare testament sau certificat de moştenitor sau alte asemenea, toate evaluabile

în bani), competenţa va apar ţine judecătoriei la o valoare mai mică  de 200.000 lei şi

tribunalului, pentru o valoare mai mare de 200.000 lei, cererile principale atr ăgând

competenţa instanţei şi pentru cererea accesorie de partaj.

Argumente în favoarea acestei variante:

2 Art. 94 pct. 1 lit. i) NCPC republicat.

Page 165: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 165/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  165

 – dispoziţiile art. 119 NCPC3  , care, referitor la cererile accesorii, adiţionale şi

incidentale dispune că: „  (1) Cererile accesorii, adi ţ ionale, precum  şi cele incidentale se

 judecă  de instan ţ a competent ă  pentru cererea principal ă , chiar dacă  ar fi de competen ţ a

material ă sau teritorial ă a altei instan ţ e judecătore şti, cu excep ţ ia cererilor prevă zute la art.

117” 

 – dispoziţiile art. 30 alin. (4) NCPC: „Cererile accesorii sunt acele cereri a căror

 solu ţ ionare depinde de solu ţ ia dat ă unui capăt de cerere principal”. 

 – dispoziţiile art. 970 alin. (2) NCPC - Încheierea de admitere în principiu4: „ Dacă , în

condi ţ iile legii, s-au formulat  şi alte cereri în leg ătur ă cu partajul  şi de a căror solu ţ ionare

depinde efectuarea acestuia, precum cererea de reduc ţ iune a liberalit ăţ ilor excesive, cererea

de raport al dona ţ iilor  şi altele asemenea, prin încheierea ar ătat ă la alin. (1) instan ţ a se va pronun ţ a  şi cu privire la aceste cereri”.

Concluzie  (V1): atunci când partajul depinde de soluţionarea prealabilă  a unor

 probleme de moştenire (succesorale), precum reducţiunea liberalităţilor, anularea

certificatului de moştenitor, anularea testamentului etc., competenţa se determină  după 

valoare, între judecătorie şi tribunal. Formatorul a precizat inclusiv faptul că  atribuirea

competenţei după  valoare judecătoriei sau tribunalului are implicaţii inclusiv în ceea ce

 priveşte căile de atac la îndemâna păr ţilor, dosarele de partaj judiciar putând ajunge, în cazulîn care valoarea depăşeşte 500.000 lei, inclusiv la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

 – Varianta 2 (V2): Cererile enumerate mai sus (reducţiunea liberalităţilor, anularea

certificatului de moştenitor, anularea testamentului, raportul donaţiilor) nu sunt cereri

 principale, ci sunt, de fapt, cereri accesorii, în condiţiile în care cererea principală, cea care

determină  scopul demersului judiciar (r ăspunsul la întrebarea ,,care este principalul scop

 pentru care reclamantul s-a adresat instanţei?”) este aceea că  s-a dorit împăr ţirea bunurilorîntr-un anumit mod, iar nu pentru că a dorit, în sine, raportul donaţiilor, anularea certificatului

de moştenitor, a testamentului ori reducţiunea liberalităţilor). În această logică, partajul ar fi

considerat capăt principal (el reprezintă  scopul demersului judiciar) iar celelalte cereri sunt

3 Art. 123 alin. (1) NCPC republicat: „Cererile accesorii, adi ţ ionale, precum  şi cele incidentale se judecă  de

instan ţ a competent ă pentru cererea principal ă , chiar dacă ar fi de competen ţ a material ă sau teritorial ă a altei

instan ţ e judecătore şti, cu excep ţ ia cererilor prevă zute la art. 120”. 4 Art. 984 alin. (2) NCPC republicat.

Page 166: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 166/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 166

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

considerate capete de cerere-,,mijloc”. S-a precizat, totodată, că prin natura lor, capetele de

cerere-,,mijloc” nu pot fi capete principale.

Formatorul a subliniat că  trebuie dat curs interpretării bazate pe analiza istorică  şi

logică  a textelor, care ar conduce la concluzia că  legiuitorul a dorit ca toate partajele,

indiferent de natura şi valoarea acestora, să  fie în competenţa judecătoriilor. Ca argument

suplimentar, a fost menţionat art. 9705 privind încheierea de admitere în principiu, invocându-

se faptul că  instanţa nu se poate pronunţa asupra cererilor principale prin încheiere

interlocutorie iar asupra cererii accesorii (partajul) prin hotărâre finală  (poate fi scopul

demersului judiciar mai bine evidenţiat prin încheierea interlocutorie decât prin hotărârea

finală? )

Referitor la acest aspect s-a exprimat şi opinia că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu-şi poate îndeplini rolul de unificator al practicii judiciare pe probleme foarte importante de

drept succesoral prin această  ficţiune de considerare a partajului drept capăt principal.

Formatorul a opinat că este posibil ca textul să  fie neclar tocmai pentru că au coexistat, pe

 parcursul elabor ării, aceste două curente de opinie: cel privind rolul Înaltei Cur ţi de Casaţie şi

Justiţie şi cel privind intenţia de a menţine partajele la judecătorie. Formatorul a precizat,

totodată, că, în pofida textului neclar, voinţa finală a legiuitorului pare să fi fost ca partajele,

considerate chestiuni mărunte, să r ămână în competenţa judecătoriei şi să nu ajungă la ÎnaltaCurte de Casaţie şi Justiţie.

Cu privire la cele două variante menţionate mai sus, punctul de vedere exprimat de dl

 judecător Liviu Zidaru a fost în sensul că:

 – dacă  prin cerere se solicită  doar partajul, indiferent de izvorul său, competenţa

apar ţine, în mod evident, judecătoriei;

 – dacă  cererea priveşte constatarea deschiderii succesiunii, stabilirea cotelor şi partajul, aceasta va fi de competenţa judecătoriei, cu motivaţia că, oricum, instanţa trebuie să 

se pronunţe prin încheierea de admitere privind bunurile supuse împăr ţelii, calitatea de

coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia etc. şi astfel, aceste cereri nu pot fi considerate

veritabile cereri principale, ci un preambul al partajului; de asemenea, a învederat faptul că 

instanţa se va pronunţa asupra lor indiferent dacă partea solicită sau nu constatarea deschiderii

succesiunii.

5 Art. 984 NCPC republicat.

Page 167: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 167/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  167

 – dacă  există  însă  capete de cerere de sine-stătătoare (reducţiune, anulare certificat

moştenitor), care nu pot fi considerate un simplu preambul la partaj, competenţa se va stabili

după valoare, în condiţiile Variantei 1.

Într-o altă  opinie exprimată  cu privire la acest punct, s-a apreciat necesar ă  analiza

dispoziţiilor art. 103 −  Cererile în materie de moştenire6: „ În materie de mo ştenire,

competen ţ a după  valoare se determină  f ăr ă  scăderea sarcinilor sau datoriilor mo ştenirii”,

menţionându-se că, dacă  se inversează  topica, putem conchide că, în materie de moştenire,

competenţa se determină după valoare.

Formatorul a menţionat că  acest text, în principiu, a stat la baza controversei,

alimentând ideea aplicării criteriului valorii în materie succesorală. Totuşi, el nu este de natur ă sa tranşeze disputa întrucât, spre exemplu, cererea de reducţiune f ăcută ca atare va fi judecată 

atribuindu-se competenţa după valoare, dar dacă cererea de reducţiune este însoţită de cerere

de partaj revenim la variantele iniţiale.

Referitor la această precizare, s-a ar ătat că  reducţiunea unei liberalităţi sau anularea

unui testament nu pot fi calificate ca accesorii conform definiţiei, întrucât nu depind de

soluţionarea partajului. Formatorul a ar ătat că o atare relaţie de interdependenţă este posibilă,

dând ca exemplu situaţia în care partea nu are calitate procesuală în ceea ce priveşte partajul.În ceea ce priveşte posibilitatea calificării acestor cereri drept incidentale, formatorul

a apreciat că o atare calificare nu poate fi dată întrucât nu sunt introduse pe parcurs, ci încă de

la începutul procesului, prin cererea de chemare în judecată.

Într-o altă  opinie s-a apreciat că  ar putea fi considerate cereri principale reunite,

formatorul remarcând că o astfel de situaţie ar conduce la o valoare mai mare şi ar atribui

competenţa unei instanţe superioare, conducând la varianta V1 şi numai calificarea drept

accesorii sau incidentale ar pleda pentru varianta V2.

3.  Procedura prealabilă 

Au fost prezentate dispoziţiile art. 188 alin. (3) – Procedura prealabilă7: „ La sesizarea

instan ţ ei cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune o încheiere emisă de

6

 Art. 105 NCPC republicat.7 Art. 193 alin. (3) NCPC republicat.

Page 168: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 168/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 168

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

notarul public cu privire la verificarea eviden ţ elor succesorale prevă zute de Codul civil. În

acest caz, neîndeplinirea procedurii prealabile va fi invocat ă de către instan ţă , din oficiu, sau

de către pârât”, subliniindu-se faptul se aplică  doar în cazul dezlegării unor probleme

succesorale şi că neîndeplinirea procedurii prealabile poate fi invocată din oficiu de instanţă,

spre deosebire de alte proceduri, caz în care poate fi invocată doar de pârât, prin întâmpinare.

4.  Obiectul partajului

Cu privire la obiectul partajului s-a f ăcut trimitere la textele din Noul Cod civil care

creează câteva situaţii confuze, enumerate în continuare.

Cu privire la partajul propriet ăţ ii comune în devălmăşie au fost precizate următoarele:

 – interdicţia partajului nu priveşte comunitatea soţilor, deoarece, potrivit art. 358

 NCC, partajarea acesteia este posibilă în timpul regimului comunităţii, f ăr ă a mai fi necesare

motive temeinice (astfel cum cerea vechiul art. 36 C. fam.), deci f ăr ă restricţii legale;

 – interdicţia partajului la proprietatea comună în devălmăşie este neclar ă atât timp cât

art. 686 NCC prevede că  regulile secţiunii privind partajul se aplică  şi bunurilor aflate în

devălmăşie;

 – ca soluţie a fost propusă  interpretarea conform căreia legiuitorul a introdusinterdicţia partajului la proprietatea comună  în devălmăşie, de la care exceptează  regimul

comunităţii soţilor, considerând textul aplicabil celorlalte cazuri de devălmăşie existente sau

care ar putea fi reglementate în viitor.

5.  Calitatea procesuală 

Cu privire la calitatea procesuală s-a ar ătat că: – au calitate procesuală activă şi pasivă coproprietarii, fiind vorba de un litisconsor ţiu

 procesual obligatoriu, conform art. 684 alin. (2) NCC: „Partajul f ăcut f ăr ă  participarea

tuturor coproprietarilor este lovit de nulitate absolut ă”; 

 – de asemenea, se recunoaşte dreptul creditorilor de a cere partajul sau de a interveni

în partajul cerut de coproprietari sau de alt creditor, conform art. 679 alin. (1) NCC:

„Creditorii personali ai unui coproprietar vor putea, de asemenea, să intervină , pe cheltuiala

lor, în partajul cerut de coproprietari ori de un alt creditor.  Ei nu pot însă să atace un partajefectuat, afar ă numai dacă acesta s-a f ăcut în lipsa lor  şi f ăr ă să se  ţ ină seama de opozi ţ ia pe

Page 169: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 169/411

Page 170: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 170/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 170

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

8.  Căile de atac

Privitor la dispoziţiile art. 972 – Căile de atac împotriva unor încheieri11: „ Încheierile

 prevă zute la art. 970 alin. (1) [încheierea de admitere în principiu, n.n.]  şi art. 971[încheierea de admitere în principiu suplimentar ă , n.n.] pot fi atacate numai cu apel odat ă cu

 fondul” a fost oferită o soluţie nuanţată, în sensul că regula atacării numai cu apel a încheierii

de admitere în principiu se aplică numai în acele cazuri în care hotărârea finală este atacabilă 

numai cu apel, conform art. 980 NCPC12; în celelalte cazuri (de exemplu, cererea de partaj

este formulată  ca o cerere incidentală), regimul căilor de atac este cel aplicabil cererii

 principale (probabil, apel-recurs).

9.  Suspendarea partajului

În continuare au fost prezentate dispoziţiile Noului Cod civil privind instituţia

,,suspendării a partajului”, respectiv art.  672 –   Conven ţ iile privitoare la suspendarea

 partajului - „Conven ţ iile privind suspendarea partajului nu pot fi încheiate pentru o perioad ă 

mai mare de 5 ani. În cazul imobilelor, conven ţ iile trebuie încheiate în formă  autentică  şi

 supuse formalit ăţ ilor de publicitate prevă zute de lege”, ar ătându-se că  se prevede aceeaşi posibilitate de suspendare timp de cel mult 5 ani, dar noutatea priveşte forma, în cazul

imobilelor fiind necesar ă  forma autentică  ad validitatem.  De asemenea, s-a precizat că 

suspendarea partajului poate fi opusă  doar creditorilor ulteriori, nu şi celor anteriori, cu

trimitere la dispoziţiile art. 678 NCC (care solicită  dată  certă  – în cazul mobilelor şi

îndeplinirea condiţiilor de publicitate – în cazul imobilelor).

O figur ă juridică aparte o constituie suspendarea pronun ţării partajului prin hot ărâre

 judecătorească  - ,,Instan ţ a sesizat ă  cu cererea de partaj poate suspenda pronun ţ area

 partajului, pentru cel mult un an, pentru a nu se aduce prejudicii grave intereselor celorlal  ţ i

coproprietari. Dacă  pericolul acestor prejudicii este înl ăturat înainte de împlinirea

termenului, instan ţ a, la cererea păr  ţ ii interesate, va reveni asupra mă surii”. S-a f ăcut

 precizarea că  există  o greşeală  terminologică  în formularea textului, în sensul că  ar trebui

11 Art. 986 NCPC republicat: „ Încheierile prevă zute la art. 984 alin. (1) şi art. 985 pot fi atacate numai cu apel

odat ă cu fondul”. 12 Art. 994 NCPC republicat.

Page 171: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 171/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  171

înţeles astfel: ,,instanţa va suspenda judecarea partajului”, iar nu formula utilizată de legiuitor

,,pronunţarea partajului”.

S-a remarcat faptul că dispoziţiile art. 673 NCC reprezintă o inovaţie în materie, în

sensul că ne aflăm în prezenţa unei ,,suspendări legale facultative”, dispusă de instanţă numai

la cererea unei păr ţi (nu poate fi dispusă din oficiu) cu durata de maxim un an. S-a precizat că 

în acest interval termenul de perimare nu curge. S-a ar ătat, de asemenea, că nu se indică cine

va trebui să  reintroducă cererea, dacă cererea se va repune pe rol din oficiu sau nu, dar s-a

 precizat că  după  un an începe să  curgă  termenul de perimare. Totodată, s-a menţionat că 

repunerea pe rol se face f ăr ă plata de taxe.

Ca justificare pentru introducerea textelor privind suspendarea a fost dată ca exemplu

existenţa unui moment de maximă  criză economică şi de cădere brutală  a pieţei, situaţie încare, dacă  s-ar lichida masa bunurilor, ar fi prejudiciat coproprietarul care ar urma să 

 primească sulta, faţă de coproprietarul care ar primi bunul, întrucât bunul prezintă aptitudinea

de a-şi recă păta valoarea. Modalitatea concretă prin care partea va face dovada că se găseşte

într-o astfel de situaţie va fi o chestiune de facto, lăsată la suverana apreciere a judecătorului.

10. Procedura partajului

Privitor la procedura partajului, Codul de procedur ă civilă conţine aspecte de noutate

legate de calea de atac şi efectele hot ărârii de partaj. 

a) Spre deosebire de reglementarea Codului de procedur ă  civilă  de la 1865, care

 permite drept căi de atac apelul şi recursul sau doar apelul, în funcţie de valoarea obiectului

cererii, până la sau peste 100.000 lei, noul Cod de procedur ă civilă prevede, la art. 980 alin.

(3)13 că hotărârea de partaj este supusă doar apelului dacă a fost introdusă pe cale principală,

în 30 de zile de la comunicare (acesta fiind termenul de drept comun în noul Cod de procedur ă  civilă). Dacă  cererea de partaj a fost introdusă pe cale incidentală  sau accesorie,

hotărârea va fi supusă căilor de atac corespunzătoare cererii principale14. Se reconfirmă, într-

un caz special, regula generală  în materia căilor de atac, reflectată  în art. 454 alin. (2)

 NCPC15. Exemple de cazuri în care cererea de partaj ar putea fi formulată pe cale incidentală 

sunt divor  ţ ul şi contesta ţ ia la executare.

13 Art. 994 alin. (3) NCPC republicat14

  Idem.15 Art. 460 alin. (2) NCPC republicat.

Page 172: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 172/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 172

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

 b) În privinţa efectelor cererii de partaj a intervenit o modificare de substanţă. Până la

noul Cod civil, hotărârea pronunţată în soluţionarea unei cereri de partaj avea efect declarativ.

 Noul Cod de procedur ă civilă prevede în mod expres efectul constitutiv al hotărârii de partaj

[art. 980 alin. (1)16]. În fapt, efectul este unul translativ. Teza efectului constitutiv al hotărârii

de partaj este consacrată  şi de art. 680 alin. (1) NCC – „ Fiecare coproprietar devine

 proprietarul exclusiv al bunurilor sau, după  caz, al sumelor de bani ce i-au fost atribuite

numai cu începere de la data stabilit ă  în actul de partaj dar nu mai devreme de data

încheierii actului, în cazul împăr  ţ elii voluntare sau, după caz, de la data r ămânerii definitive

a hot ărârii judecătore şti.”

Efectul declarativ al hotărârii de partaj din reglementarea anterioar ă  putea acoperi

înstr ăinările abuzive odată cu îndeplinirea condiţiei de a deveni proprietar exclusiv, în urma partajului. Prin urmare, actul de înstr ăinare abuzivă  r ămânea valabil tocmai datorită 

caracterului declarativ, în virtutea căruia se putea aprecia ca hotărârea operează  cu efect

retroactiv. Conform noului Cod de procedur ă  civilă, actul respectiv nu se mai acoper ă,

întrucât orice coproprietar, în baza noii reglementări, nu mai are ca opţiune doar acţiunea de

 partaj, ci şi acţiunea în revendicare îndreptată împotriva ter ţului, cu efectul de a readuce bunul

în coproprietate (cum prevede şi art. 643 NCC, conform căruia acţiunea în revendicare poate

fi introdusă chiar şi de un singur coproprietar), întrucât actul de înstr ăinare îi este inopozabil.Un alt efect al caracterului constitutiv este faptul că hotărârea de partaj trebuie înscrisă 

în cartea funciar ă. Temeiul înscrierii apare în Codul civil, la art. 680 alin. (2) teza a II-a –  ,,În

cazul imobilelor, efectele juridice ale partajului se produc numai dacă  actul de partaj

încheiat în formă autentică sau hot ărârea judecătorească r ămasă definitivă , după caz, au fost

înscrise în cartea funciar ă”.

16 Art. 994 alin. (1) NCPC republicat.

Page 173: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 173/411

 

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  173

Proceduri speciale: procedura privitoare la înscrierea drepturilordobândite în temeiul uzucapiunii* - avocat Traian BRICIU 

 Prelegere sus ţ inut ă de dl. avocat Traian BRICIU

Este vorba despre o procedur ă nouă ce trebuie corelată cu dispoziţiile din Codul civil

(art. 930 şi urm.).

1.  Diferite probleme de determinare a domeniului de aplicare

O problemă  dificilă  în practică, ridicată  de această  instituţie a fost determinarea

 persoanei care are calitate procesual ă  pasivă. Concepută  ca o procedur ă  contencioasă,

identificarea persoanei „pârâtului” într-o cerere privind uzucapiunea a reprezentat o necesitate

 procedurală, în contextul în care identificarea persoanei împotriva căreia a început posesia

utilă, care a condus la dobândirea dreptului pe cale de uzucapiune, a reprezentat, în multe

cazuri, o sarcină prea grea pentru reclamant. Într-o anumită măsur ă, procedura din sistemul

Codului de la 1865 transfer ă sarcina de la reclamant către o persoana nedeterminată şi care ar

fi interesată  să  facă  opoziţie. Procedura începută de reclamant este una necontencioasă, dar

 poate deveni contencioasă dacă o ter ţă persoană face opoziţie.

O primă  problemă pe care o ridică  această  nouă procedur ă  este dacă  se aplică doar

imobilelor înscrise în cartea funciar ă sau  şi celor neînscrise. Întrebarea decurge din modul în

care este redactat art. 1.036 alin. (3) NCPC1  care face o serie de menţiuni cu trimitere la

cartea funciar ă. Alineatul (2) al art. 1.036 NCPC2  prevede că  „reclamantul va ar ăta în

*  Trimiterile din cuprinsul materialului la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă  civilă  au în vedere varianta

Codului anterioar ă  republicării în Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012, variantă  în vigoare la data susţinerii

 prelegerii. Pentru uşurinţa consultării materialului, corespondentul fiecărui articol în forma republicată a Codului

de procedur ă civilă urmează a fi indicat într-o notă de subsol.1  Art. 1.050 alin. (3) în forma Noului Cod de procedur ă  civilă, republicată  în M. Of. nr. 545/3.08.2012 (în

continuare, NCPC republicat ).2 Art. 1050 alin. (2) NCPC republicat. 

Page 174: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 174/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 174

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

er facultativ.

osesiei.

cererea de înscriere data de la care posed ă  imobilul sub nume de proprietar, temeiul

uzucapiunii, faptul dacă imobilul posedat este sau nu înscris în cartea funciar ă (…)”, de unde

rezultă  că procedura se aplică  atât imobilelor înscrise, cât şi imobilelor neînscrise în cartea

funciar ă. Prin urmare, prevederile de la alin. (3) trebuie interpretate raportat la alin. (2) al art.

1036 NCPC3 care le confer ă un caract

Această  procedur ă  se aplică  uzucapiunii din noul Cod civil, Cartea a III-a „Despre

 bunuri” (art. 930 şi urm.), doar uzucapiunii extratabulare, argumentul în acest sens fiind titlul

din noul Cod de procedur ă  civilă  „Procedura privind înscrierea  drepturilor dobândite în

temeiul uzucapiunii în cartea funciar ă”.

O altă  problemă  ridicată  cu privire la această  procedur ă  este dacă  se aplică  şi

 posesiilor începute înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil. Problema este generată defaptul că  art. 1.036 alin. (3) lit. a) şi g) NCPC4  trimit la condiţiile din art. 930 NCC.

R ăspunsul însă trebuie să fie unul pozitiv. Deşi legiuitorul face trimiteri la noul Cod civil, nu

a exclus aplicarea procedurii pentru uzucapiunea începută anterior, cu privire la care se cere

doar a se respecta condiţiile de fond prevăzute de legea de la data începerii p

2.  Judecarea cererii şi efectele hotărârii

Articolul 1.036 NCPC5 stabileşte condiţiile, cuprinsul cererii. Ca element de noutate,

se remarcă „numele şi domiciliul a cel pu ţ in doi martori”.

Articolul 1.037 NCPC6  determină  activitatea instanţei în această  primă  fază  a

 procedurii: dispune, prin încheiere, citarea titularului dreptului înscris în cartea funciar ă sau a

succesorilor acestuia, dacă sunt cunoscuţi, precum şi emiterea unei somaţii şi afişarea acesteia

la imobilul în litigiu, la sediul instanţei, al biroului teritorial de cadastru şi publicitate

imobiliar ă şi la sediul primăriei în raza căreia se află imobilul, precum şi publicarea ei în două ziare de largă r ăspândire, dintre care cel puţin unul de circulaţie naţională. După această primă 

fază, urmează o perioadă de cel puţin 6 luni de aşteptare, termen înăuntrul căruia cei interesaţi

 pot face opoziţie – „soma ţ ia către to ţ i cei interesa ţ i să facă opozi ţ ie, cu precizarea că , în caz

3  Ibidem.4 Art. 1050 alin. (3) lit. a), g) NCPC republicat.5

  Idem.6 Art. 1051 NCPC republicat

Page 175: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 175/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  175

contrar, în termen de 6 luni de la emiterea celei din urmă publica ţ ii se va trece la judecarea

cererii” [conform art. 1.037 alin. (2) lit. e) NCPC7].

De aici decurg trei ipoteze, dintre care doar două sunt reglementate de cod:

a)  După 6 luni nu se face opozi ţ ie  şi nu exist ă titular înscris în cartea funciar ă sau exist ă ,

dar a decedat  şi nu are succesori ori a renun ţ at sau titularul este persoană juridică  şi

a fost radiat ă. Cererea se va judeca în  procedur ă necontencioasă, neexistând pârât,

dar instanţa va verifica îndeplinirea condiţiilor uzucapiunii pe baza înscrisurilor şi a

audierii martorilor. S-a semnalat o aparenţă de incompatibilitate între aceste dispoziţii

şi cele asemănătoare cuprinse în Decretul nr. 115/1938, dar trebuie avută în vedere şi

legea de punere în aplicare a noului Cod civil, care abrogă orice dispoziţii procedurale 

contrare Codului, chiar şi pe cele din legi speciale, astfel încât procedura prevăzută înnoul cod să se aplice atât uzucapiunilor nou începute, cât şi celor anterioare.

 b)   Nu se face opoziţie, dar exist ă titular înscris în cartea funciar ă sau exist ă  succesori

care nu fac opozi ţ ie. Pentru această  ipoteză  Codul nu aduce şi o soluţie. Opinia

exprimată  de formator a fost în sensul aplicării regulilor de la lit. a), de mai sus,

motivat de faptul că  legiuitorul a dorit transformarea procedurii în una contencioasă 

numai în cazul în care s-ar formula opoziţie.

c)  Ipoteza în care s-a f ăcut opoziţie – „ Dacă  s-au formulat opozi ţ ii la cererea deuzucapiune, acestea vor fi comunicate reclamantului, pentru a formula întâmpinare

 potrivit dispozi ţ iilor de drept comun. După primirea întâmpinării se va fixa termen

 pentru solu ţ ionarea cererii de înscriere, cu citarea reclamantului  şi a oponen ţ ilor,

cărora li se va comunica  şi câte o copie de pe cererea de înscriere  şi întâmpinarea

depusă de reclamant ”. Dacă s-a formulat opoziţie, procedura devine contencioasă, de

drept comun, celelalte ipoteze fiind de procedur ă necontencioasă.

Articolul 1.037 alin. (1) NCPC

8

 pune o problemă: „După depunerea cererii, instanţadispune, prin încheiere, citarea titularului dreptului înscris în cartea funciar ă  sau a

 succesorilor acestuia, dacă  sunt cunoscuţi, precum şi emiterea unei somaţii şi afişarea

acesteia la imobilul în litigiu, la sediul instanţei, al biroului teritorial de cadastru şi publicitate

imobiliar ă şi la sediul primăriei în raza căreia se află imobilul, precum şi publicarea ei în două 

ziare de largă r ăspândire, dintre care cel puţin unul de circulaţie naţională”. Întrucât titularul

dreptului înscris în cartea funciar ă a fost citat înainte de a fi f ăcut opoziţie, citarea ar trebui

7

 Art. 1051 alin. (2) lit. e) NCPC republicat.8 Art. 1051 alin. (1) NCPC republicat.

Page 176: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 176/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 176

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

interpretată ca înştiinţare privitor la dreptul de a se face opoziţie sau este citat pentru judecata

cererii după  trecerea termenului de 6 luni, indiferent dacă  face sau nu opoziţie? În

concordanţă cu cele expuse anterior, s-a apreciat că citarea la care se refer ă art. 1.037 NCPC9 

este, în realitate, o înştiinţare asupra faptului că are dreptul de a face opoziţie. În ipoteza în

care nu face opoziţie, cererea de înscriere a drepturilor dobândite în temeiul unei uzucapiunii

nu se va judeca în contradictoriu cu acesta.

Articolul 1.038 alin. (2) NCPC10 poate, de asemenea, pune probleme. Astfel, potrivit

acestui text, „În toate cazurile, registratorul de carte funciar ă nu va putea dispune înscrierea

dreptului, în temeiul uzucapiunii, dacă acesta a fost intabulat sau înscris provizoriu în folosul

unei alte persoane, chiar după împlinirea termenului de uzucapiune; în cazul în care s-a f ăcut

numai o notare, se va putea dispune înscrierea dreptului, f ăr ă ca înscrierea să fie opozabil ă celui care a cerut notarea”, astfel încât, în ciuda faptului că există o hotărâre judecătorească 

şi că nici proprietarul nu a f ăcut opoziţie, registratorul de carte funciar ă nu va putea dispune

înscrierea dreptului, pentru că aceasta compatibilizează cu o prevedere din Codul civil care

acum dispune că  dobândirea dreptului de proprietate operează  de la înscriere, nu de la

momentul începerii posesiei. Pare o dispoziţie în defavoarea reclamantului care riscă  să  se

 judece mai mulţi ani, să plătească  taxă de timbru, iar în final să obţină o hotărâre ineficace.

Dispoziţii trebuie corelate cu cele ale art. 82 al Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare anoului Cod civil care vizează ipotezele art. 930-934 NCC (uzucapiunea imobiliar ă) şi cu art.

56 din aceeaşi lege, conform căruia dispoziţiile Codului civil privind dobândirea drepturilor

reale imobiliare prin înscriere în cartea funciar ă  cu efect constitutiv operează  numai după 

finalizarea lucr ărilor cadastrale.

Articolul 1.037 alin. (1) NCPC11  a ridicat şi problema ipotezei defunctului f ăr ă 

 succesori, caz în care se obţine un certificat de vacanţă  succesorală, iar statul poate face

opoziţie prin unitatea administrativ-teritorială. Orice ter ţ  poate face opoziţie, sub cenzurainteresului personal.

9  Ibidem.10

 Art. 1.052 alin. (2) NCPC republicat 545/3.08.2012).11 Art.1.051 NCPC republicat.

Page 177: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 177/411

 

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  177

Proceduri speciale: procedura divorţului* - avocat Traian BRICIU 

 Prelegere sus ţ inut ă de dl. avocat Traian BRICIU

1.  Competenţa

Articolul 903 NCPC1, care reglementează  instanţa competentă  corespunde art. 607

CPC 1865. Acesta aduce însă un element de noutate prin alin. (1), astfel cum a fost modificat

 prin Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a noului Cod de procedur ă civilă: „Cererea de

divor  ţ  este de competen ţ a judecătoriei în circumscrip ţ ia căreia se afl ă cea din urmă locuin ţă 

comună a so ţ ilor. Dacă so ţ ii nu au avut locuin ţă comună sau dacă niciunul dintre so ţ i nu mai

locuie şte în circumscrip ţ ia judecătoriei în care se afl ă  cea din urmă  locuin ţă  comună ,

 judecătoria competent ă este aceea în circumscrip ţ ia căreia î  şi are locuin ţ a pârâtul, iar când

 pârâtul nu are locuin ţ a în  ţ ar ă   şi instan ţ ele române sunt competente interna ţ ional, este

competent ă  judecătoria în circumscrip ţ ia căreia î  şi are locuin ţ a reclamantul”. Referitor laacest text, opinia exprimată de formator a fost în sensul că acesta nu a reprezentat niciodată 

norma care să stabilească competenţa internaţională a instanţelor.

2.  Cereri soluţionate din oficiu

Articolul 907 alin. (2) NCPC2 se refer ă la cererile pe care, în mod tradiţional, instanţa

le soluţiona din oficiu „Când so ţ ii au copii minori, nă scu ţ i înaintea sau în timpul că sătorieiori adopta ţ i, instan ţ a se va pronun ţ a asupra exercit ării autorit ăţ ii părinte şti, precum  şi

*  Trimiterile din cuprinsul materialului la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă  civilă  au în vedere varianta

Codului anterioar ă  republicării în Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012, variantă  în vigoare la data susţinerii

 prelegerii.

Pentru uşurinţa consultării materialului, corespondentul fiecărui articol în forma republicată  a Codului de

 procedur ă civilă urmează a fi indicat într-o notă de subsol.1

 Art. 914 NCPC republicat.2 Art. 918 NCPC republicat.

Page 178: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 178/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 178

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

asupra contribu ţ iei părin ţ ilor la cheltuielile de cre ştere  şi educare a copiilor, chiar dacă 

acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divor  ţ ”. Noutatea constă în faptul că instanţa se

 pronunţă asupra exercit ării autorit ăţ ii părinte şti, aspect care trebuie coroborat cu dispoziţiile

Codului civil şi interpretat în sensul stabilirii de către instanţă şi a locuinţei minorului. Prin

urmare, acest aspect trebuie precizat expres în dispozitiv.

Se menţin regulile actuale, conform cărora instanţa trebuie să se pronunţe din oficiu şi

asupra contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare, precum şi cu privire la

numele pe care foştii soţi îl vor purta după căsătorie.

3.  Continuarea procesului în caz de deces al reclamantului

Articolul 914 NCPC3, ca regulă generală, preia reglementarea Codului de procedur ă 

civilă  de la 1865, astfel încât, în ipoteza în care unul dintre soţi decedează  în cursul

 procesului, se va dispune închiderea dosarului. Alineatul al doilea introduce o excep ţ ie, şi

anume posibilitatea continuării procesului de divor ţ prin moştenitorii reclamantului.

 Noutatea textului poate genera o serie de probleme cu care nu ne-am confruntat până 

în prezent:

 – o primă  situaţie ar fi cea în care soţul supravieţuitor este şi moştenitor. Textulvizează  situaţia celorlalţi moştenitori, excluzând situaţia confuziunii între calitatea de

reclamant şi pârât în cazul decesului primului;

 – o altă  situaţie ce se poate ivi este cea în care moştenitori sunt copiii defunctului,

astfel încât aceştia nu vor putea fi reprezentaţi de părinte, ci se va institui curatela specială,

 pentru contrarietate de interese între reprezentat şi reprezentantul legal;

 – o altă  problemă  este posibilitatea stabilirii calităţii de moştenitor a unităţii

administrativ-teritoriale. S-a apreciat că o atare situaţie este exclusă, deoarece textul de legevorbeşte expres de moştenitori iar unitatea administrativ-teritorială  nu dobândeşte această 

calitate, ea preluând moşteniri vacante (se exceptează  cazul în care unitatea administrativ-

teritorială  ar fi beneficiara unui legat). De altfel, conform art. 963 NCC, patrimoniul

defunctului se transmite unităţii administrativ-teritoriale ,,în lipsa moştenitorilor legali sau

testamentari”;

3 Art. 925 NCPC republicat.

Page 179: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 179/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  179

 – este de remarcat că  pentru a se putea continua procesul de către moştenitorii

reclamantului este necesar ca divor ţul să  fi fost întemeiat pe culpa pârâtului (chiar

neexclusivă); în schimb, pentru admiterea cererii de divor ţ, continuată  de moştenitori, este

necesar să se constate culpa exclusivă a soţului pârât;

 – alineatul (4) al art. 9144  ridică o altă problemă, respectiv data producerii efectelor

hot ărârii de divor  ţ . Aceasta premerge momentului decesului. Se va suspenda calitatea soţului

supravieţuitor, printr-o ficţiune juridică, până la finalizarea procesului, întrucât, în calitate de

moştenitor, e posibil să nu mai fie interesat să continue procesul.

4.  Culpa exclusivă  a reclamantului, atunci când pârâtul nu a formulat cerere

reconvenţională. Efecte

O altă  chestiune nouă  este reglementată  de art. 922 NCPC5, respectiv culpa în

destr ămarea că sătoriei:  „(1) Instan ţ a va pronun ţ a divor  ţ ul din culpa so ţ ului pârât atunci

când, din cauza unor motive temeinice, imputabile acestuia, raporturile dintre so ţ i sunt grav

văt ămate  şi continuarea că sătoriei nu mai este posibil ă. (2) Instan ţ a poate să  pronun ţ e

divor  ţ ul din culpa ambilor so ţ i, chiar atunci când numai unul dintre ei a f ăcut cerere, dacă 

din dovezile administrate reiese că  amândoi sunt vinova ţ i de destr ămarea că sătoriei. (3)

 Dacă pârâtul nu a formulat cerere reconven ţ ional ă , iar din dovezile administrate rezult ă că 

numai reclamantul este culpabil de destr ămarea că sătoriei, cererea acestuia va fi respinsă ca

neîntemeiat ă , cu excep ţ ia cazului în care sunt îndeplinite condi ţ iile prevă zute la art. 9236  

 privind pronun ţ area divor  ţ ului din culpa exclusivă a reclamantului”.

Prin urmare, art. 922 reglementează  ipoteza în care reclamantul formulează  cerere,

solicitând divor ţul din culpa soţului pârât, iar alineatul (3) prezintă ipoteza în care soţul pârât

nu a formulat cerere reconvenţională. Soluţia tradiţională la problema ridicată în alineatul (3),este respingerea cererii de divor ţ, iar conform noului Cod se va respinge cererea ca

neîntemeiată, ca şi sub imperiul Codului de procedur ă  civilă  de la 1865, cu elementul de

noutate introdus de ultima teză, şi anume cu excepţia situaţiei în care sunt îndeplinite

condiţiile de la art. 9237. Reclamantul ar putea obţine desfacerea căsătoriei chiar dacă  se

4 Art. 925 alin. (4) NCPC republicat.5 Art. 933 NCPC republicat.6

 Art. 934 NCPC republicat.7 Art. 934 NCPC republicat.

Page 180: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 180/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 180

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

dovedeşte culpa sa exclusivă, dacă  îşi asumă eşecul căsătoriei şi soţii sunt despăr ţiţi în fapt

timp de 2 ani. Rezultă de aici mai multe ipoteze pentru cazul în care reclamantul formulează 

acţiune împotriva pârâtului, solicitând desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă  a pârâtului

sau din culpă comună:

a)  Se dovedeşte că pârâtul este culpabil – se admite cererea;

 b)  Se dovedeşte că şi pârâtul şi reclamantul sunt culpabili – se admite cererea;

c)  Se dovedeşte că  numai reclamantul este culpabil, iar pârâtul nu face cerere

reconvenţională, caz în care apar trei ipoteze subsecvente:

 – soţii sunt despăr ţiţi în fapt de cel puţin 2 ani, reclamantul recunoaşte şi îşi asumă 

eşecul căsătoriei din culpa sa şi se admite cererea;

 – reclamantul este exclusiv culpabil, îşi asumă eşecul căsătoriei dar nu este întrunită condiţia celor 2 ani de despăr ţire de fapt, caz în care, raportându-ne la textul la care face

trimitere art. 9228, cererea ar trebui respinsă;

 – reclamantul este exclusiv culpabil dar nu-şi asumă eşecul, dacă nu a rezultat culpa

 pârâtului şi nu stăruie în divor ţ, caz în care cererea este respinsă.

Se ridică  şi problema mijlocului procedural prin care reclamantul î  şi va manifesta

asumarea e şecului că sătoriei. Prin ipoteză, reclamantul a solicitat divor ţul din culpa pârâtului

sau, cel mult, culpa comună. Cum se va ajunge la exprimarea de către reclamant a asumăriieşecului căsătoriei? În această situaţie, dacă judecătorul doreşte să-l întrebe pe reclamant dacă 

îşi asumă  eşecul căsătoriei, din punct de vedere procedural, ar trebui să  o facă  înainte de

administrarea probatoriului, având în vedere că  prin cererea de chemare în judecată 

reclamantul solicită desfacerea căsătoriei din vina pârâtului. Până  la închiderea dezbaterilor

reclamantul se poate r ăzgândi şi adopta poziţia culpei proprii exclusive. S-a exprimat şi opinia

conform căreia consimţământul reclamantului la divor ţ se presupune dat din moment ce el a

formulat cererea. Acest punct de vedere nu poate fi acceptat, deoarece, în acest caz,reclamantul a formulat o cerere de divor ţ din culpa pârâtului sau culpă comună, ceea ce nu

 poate fi echivalat cu acceptarea pronunţării divor ţului din propria culpă exclusivă. Este nevoie

de o manifestare de voinţă  expresă, care este bine să  se producă  într-o fază  incipientă  a

 procesului, chiar şi prin afirmarea unui rol activ al judecătorului.

8 Art. 933 NCPC republicat.

Page 181: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 181/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  181

5.  Căi de atac

Un alt element de noutate priveşte calea de atac care este doar apelul .

În ceea ce priveşte căile de atac extraordinare, spre deosebire de soluţia tradiţională, potrivit căreia revizuirea nu era admisibilă  în materie de divor ţ, potrivit noului Cod sunt

 posibile atât revizuirea, cât şi contestaţia în anulare, dacă niciunul dintre soţi nu s-a căsătorit

ulterior. Niciuna dintre aceste căi extraordinare de retractare nu este posibilă, dacă vreunul

dintre soţi s-a căsătorit între timp.

Page 182: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 182/411

Page 183: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 183/411

 

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  183

Arbitrajul* - avocat Traian BRICIU 

 Prelegere sus ţ inut ă de dl. avocat Traian BRICIU

Clauzele neuzuale sunt acelea care prevăd în folosul celui care le propune câteva

elemente, printre care şi clauza compromisorie, prin care păr ţile renunţă la beneficiul instanţei

 judecătoreşti, soluţionându-şi cauza în faţa unui complet arbitral. Aşadar, clauza

compromisorie, în viziunea noului Cod civil, este o clauză  neuzuală. Este acea clauză 

standard care creează un drept exorbitant în favoarea unei păr ţi, a celei care a propus-o, şi are

un regim aparte: „dacă sunt astfel de clauze (printre care şi clauza compromisorie) şi prin care

se derogă de la normele privitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti, acestea nu produc

efecte decât dacă sunt acceptate în mod expres, în scris”.

O problemă  ce poate apărea în acest sens este cea care ţine de valabilitatea clauzei

compromisorii care trebuie acceptată expres, în scris. S-au conturat două opinii: una conform

căreia dacă  apare menţionată  în contract clauza, aceasta este acceptată  prin semnarea

contractului, iar altă  opinie susţine că  această  clauză  trebuie acceptată  expres, individual,

separat, tocmai pentru a se evita ,,strecurarea” acesteia în contract. Prin urmare, pentru a nu se

eluda anumite norme procesuale prin clauze standard, acestea trebuie asumate expres.

Articolul 1.203 NCC precizează  „în mod expres, în scris”, deci printr-o interpretare

gramaticală  rezultă  că  această  clauză  trebuie acceptată  expres, iar nu doar contractul în

întregime.

Legat de arbitraj, probleme pot apărea la aspectele de nulitate –  forma conven ţ iei de

arbitraj. Se poate invoca excepţia de necompetenţă a instanţei, întemeiată pe existenţa unei

convenţii arbitrale, în acest caz instanţa urmând să se pronunţe asupra valabilităţii şi, implicit,

*  Trimiterile din cuprinsul materialului la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă  civilă  au în vedere varianta

Codului anterioar ă  republicării în Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012, variantă  în vigoare la data susţinerii

 prelegerii. Pentru uşurinţa consultării materialului, corespondentul fiecărui articol în forma republicată a Coduluide procedur ă civilă urmează a fi indicat într-o notă de subsol.

Page 184: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 184/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 184

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

asupra problemei competenţei. Articolul 540 NCPC1, reglementează  forma convenţiei de

arbitraj astfel: ,,(1) Conven ţ ia arbitral ă se încheie în scris , sub sanc ţ iunea nulit ăţ ii. Condi ţ ia

 formei scrise se consider ă îndeplinit ă atunci când recurgerea la arbitraj a fost convenit ă prin

 schimb de coresponden ţă , indiferent de forma acesteia, sau  schimb de acte procedurale”. De

la regula prevăzută de art. 540 au fost reglementate şi derog ări. Astfel, conform la art. 541

alin. (1)-(2)2: „(1) Conven ţ ia arbitral ă  se poate încheia fie sub forma unei clauze

compromisorii, înscrisă în contractul principal ori stabilit ă într-o conven ţ ie separat ă , la care

contractul principal face trimitere, fie sub forma compromisului. (2) Existen ţ a conven ţ iei

arbitrale poate rezulta  şi din în ţ elegerea scrisă a păr  ţ ilor f ăcut ă în fa ţ a tribunalului arbitral ”.

Prin urmare, această  formă  scrisă  poate rezulta şi din faptul că  în faţa tribunalului arbitral

 păr ţile se înţeleg în scris şi chiar prin documente separate (reclamantul introduce acţiuneaarbitrală, iar pârâtul prin întâmpinare declar ă că înţelege să nu invoce excepţia, în sensul de a

 prevedea expres că este de acord cu competenţa tribunalului arbitral).

O altă problemă priveşte desfiin ţ area hot ărârii arbitrale, motivele în acest sens fiind

reglementate de art. 599 NCPC3, din conţinutul căruia a dispărut lit. i) din forma consacrată 

de Codul de procedur ă civilă de la 1865. Astfel, noua ipoteză reglementată de lit. i) a art. 599

se refer ă la situaţia în care: ,,după pronun ţ area hot ărârii arbitrale, Curtea Constitu ţ ional ă s-a

 pronun ţ at asupra excep ţ iei invocate în acea cauză , declarând neconstitu ţ ional ă  legea,ordonan ţ a ori o dispozi ţ ie dintr-o lege sau dintr-o ordonan ţă  care a f ăcut obiectul acelei

excep ţ ii ori alte dispozi ţ ii din actul atacat, care, în mod necesar  şi evident, nu pot fi disociate

de prevederile men ţ ionate în sesizare" . Aceasta vizează  ipoteza care, în procedura de drept

comun reprezintă  caz de revizuire, dar apare la acţiunea în anulare, întrucât în materie de

arbitraj nu există revizuire.

În ceea ce priveşte  judecata ac ţ iunii în anulare, competenţa apar ţine cur ţii de apel,

existând prevedere expresă în acest sens în noul Cod de procedur ă civilă („Competen ţ a de a judeca ac ţ iunea în anulare revine cur  ţ ii de apel în circumscrip ţ ia căreia a avut loc

arbitrajul ”)4.

Din punctul de vedere al compunerii instanţei se menţine reglementarea din Codul de

 procedur ă civilă de la 1865, astfel că acţiunea se soluţionează de un singur judecător, însă în

1 Art. 548 NCPC republicat.2 Art. 549 NCPC republicat.3

 Art. 608 NCPC republicat.4 Art. 610 NCPC republicat.

Page 185: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 185/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  185

 privinţa soluţiilor apar modificări. Conform Codului de procedur ă  civilă de la 1865, ori de

câte ori instanţa admite acţiunea în anulare, anulează hotărârea şi reţine cauza spre rejudecare,

 judecând în limitele convenţiei arbitrale. Articolul 604 alin. (3) lit. a)5 conţine o reglementare

diferită: „Admi ţ ând ac ţ iunea, curtea de apel va anula hot ărârea arbitral ă  şi: a)  în cazurile

 prevă zute la art. 599 alin. (1) lit. a), b)  şi e), va trimite cauza spre judecat ă  instan ţ ei

competente să o solu ţ ioneze, potrivit legii”. Prin urmare, nu se reţine cauza la curtea de apel,

 precum în reglementarea Codului anterior, ci se trimite la instanţa competentă să o judece în

lipsa clauzei arbitrale.

O noutate absolută  o reprezintă  posibilitatea trimiterii spre rejudecare la tribunalul

arbitral, dacă cel puţin una din păr ţi solicită acest lucru.

Conform alineatului (4) al art. 6046  introdus prin Legea de punere în aplicare,„ Hot ărârile cur  ţ ii de apel, pronun ţ ate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului" care se judecă 

de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

5 Art. 613 alin. (3) NCPC republicat: „Admi ţ ând ac ţ iunea, curtea de apel va anula hot ărârea arbitral ă  şi: a) în

cazurile prevă zute la art. 608 alin. (1) lit. a), b) şi e), va trimite cauza spre judecat ă instan ţ ei competente să o

 solu ţ ioneze, potrivit legii.”.6 Art. 613 alin. (4) NCPC republicat.

Page 186: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 186/411

Page 187: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 187/411

 

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  187

Executarea silită în lumina dispoziţiilor Noului Cod de procedură civilă* - Bogdan DUMITRACHE

 Prelegere sus ţ inut ă de dl. Bogdan DUMITRACHE, formator INM

1.  Sediul materiei

Instituţia executării silite este reglementată de Cartea a V-a a Noului Cod de procedur ă 

civilă („Despre executarea silită”), dispoziţiile acesteia urmând a fi aplicate executărilor silite

care îşi încep cursul după intrarea în vigoare a Noului Cod de procedur ă civilă.

În acest sens, relevante apar dispoziţiile art. 24 NCPC, precum şi ale art. 3 alin. (1) din

Legea 76/2012 privind punerea în aplicare a Noului cod de procedur ă civilă, conform cărora

„ Dispozi ţ iile legii noi de procedur ă se aplică numai proceselor  şi execut ărilor silite începute

după  intrarea acesteia în vigoare”. Pe cale de consecinţă, orice lege nouă  care cuprinde

norme de executare silită  va guverna numai proceduri de executare silită  născute după 

intrarea în vigoare a legii noi. 

2.  Procedura învestirii cu formulă executorie – element al Codului de procedură 

civilă de la 1865

Deşi conform art. 623 alin. (2) NCPC1, „Constituie titluri executorii hot ărârile

executorii, hot ărârile definitive, precum  şi orice alte hot ărâri sau înscrisuri care, potrivit

legii, pot fi puse în executare”, art. 10 din Legea nr. 76/20122 introduce un element de noutate

*  Trimiterile din cuprinsul materialului la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă  civilă  au în vedere varianta

Codului anterioar ă  republicării în Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012, varianta în vigoare la data susţinerii

 prelegerii.Pentru uşurinţa consultării materialului, corespondentul fiecărui articol în forma republicată a Codului

de procedur ă civilă urmează a fi indicat într-o notă de subsol.1 Art. 632 alin. (2) NCPC republicat.2 Articolul 10 din Legea nr. 76/2012 prevede: „Ori de câte ori printr-un act normativ se prevede învestirea cu

 formul ă executorie a unei hot ărâri judecătore şti sau a altui înscris, acestea vor fi puse în executare, de la dataintr ării în vigoarea a Codului de procedur ă civil ă , f ăr ă a fi necesar ă învestirea cu formul ă executorie.”

Page 188: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 188/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 188

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

ce constă în faptul că hot ărârile judecătore şti sau alte înscrisuri pot fi puse în executare f ăr ă 

a fi necesar ă învestirea cu formul ă executorie.

 Noutatea absolută priveşte hotărârile judecătoreşti, relativ la care nu mai este necesar ă 

învestirea cu formulă executorie.

În privinţa înscrisurilor (cecuri, cambii, bilete la ordin, contracte de asistenţă juridică),

Secţiile Unite ale Înaltei Cur ţi de Casaţie şi Justiţie au stabilit necesitatea învestirii lor cu

formulă executorie în aplicarea dispoziţiilor speciale ale Legii nr. 58/1934, Legii nr. 59/1934,

Legii nr. 51/1995. După  intrarea în vigoare a Noului Cod de procedur ă  civilă  şi aceste

înscrisuri vor intra sub incidenţa art. 10 din Legea nr. 76/2012.

Înainte de a încuviinţa executarea silită în privinţa acestor înscrisuri, instanţa trebuie să 

verifice îndeplinirea condiţiilor de validitate conform legii speciale aplicabile titlurilor decredit, putând respinge încuviinţarea executării silite atunci când înscrisul, altul decât o

hotărâre judecătorească, nu îndeplineşte condiţiile de formă  cerute de lege [art. 6313,

modificat prin Legea nr. 76/2012 coroborat cu art. 656 alin. (5) pct. 3 4]. Ca urmare, instanţa

va verifica aspectele formale ale cambiei, biletului la ordin şi cecului, conform Legii nr.

58/1934 şi Legii nr. 59/1934, neintrând în verificarea fondului, excesivă  la acest moment

 procesual.

Chiar şi în contextul în care a dispărut învestirea cu formulă executorie, r ămân în fiinţă încuviinţarea executării silite, precum şi formula executorie5.

3.  Procedura încuviinţării executării silite

3.1  Instanţa de executare

Potrivit art. 641 alin. (1)6, „ Instan ţ a de executare este judecătoria în circumscrip ţ ia

căreia se afl ă  biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor încare legea dispune altfel”. Din această  dispoziţie reiese că  însuşi executorul judecătoresc

învestit determină instanţa de executare, eliminându-se astfel diversitatea de proceduri născute

în aplicarea Codului de procedur ă civilă de la 1865.

3 Art. 640 NCPC republicat.4 Art. 665 alin. (5) pct. 3 NCPC republicat.5 Formula executorie este prevăzută de art. 656 alin. (7) NCPC şi se adaugă în partea finală a încheierii de

încuviinţare a executării silite.6 Art. 650 alin. (1) NCPC republicat.

Page 189: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 189/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  189

În privinţa competen ţ ei teritoriale a executorului judecătoresc, art. 6427  stabileşte

competenţa executorului judecătoresc în situaţia existenţei bunurilor imobile şi mobile,

 precum şi în cazul existenţei unei obligaţii de a face sau de a nu face, sancţiunea pentru

nerespectarea competenţei fiind nulitatea necondi ţ ionat ă8 a actelor de procedur ă efectuate.

Pe de altă parte, sub imperiul noilor dispoziţii, încuviinţarea executării silite produce

efecte pe întreg teritoriul ţării [art. 656 alin. (4) teza a II-a9], ceea ce înseamnă  că o sigur ă 

încuviinţare este suficientă10, nemaifiind nevoie de multiplele încuviinţări impuse de locul

situării bunurilor.

3.2  Încuviinţarea urmăririi silite imobiliare

Pentru a obţine încuviinţarea urmăririi imobiliare executorul judecătoresc trebuie să 

adreseze solicitarea de încuviinţare instan ţ ei de executare în circumscrip ţ ia căreia se afl ă 

imobilul  (art. 809 NCPC11). Dispoziţia cuprinsă în art. 809 apare ca o normă derogatorie de la

cea care prevede că  instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află 

 biroul executorului judecătoresc care face executarea [art. 641 alin. (1) NCPC12].

Pentru ca executorul să  poată  solicita instanţei încuviinţarea urmăririi imobiliare şi

 pentru respectarea întocmai a noilor dispoziţii trebuie însă întocmite două cereri distincte. O

 primă cerere este menţionată în cuprinsul art. 654 NCPC13, care face vorbire despre cererea

de executare şi despre cuprinsul ei. Această cerere se depune de către creditor sau de către

reprezentantul legal sau convenţional la sediul executorului judecătoresc. O a doua cerere este

 prevăzută  la art. 808 alin. (4) NCPC 14, care face vorbire despre cuprinsul cererii de

încuviin ţ are a urmăririi silite imobiliare, cerere depusă, şi ea, de către creditor.

7 Art. 651 NCPC republicat.8 Nulitatea necondiţionată este prevăzută de art. 176 NCPC.9 Art. 665 alin. (4) NCPC republicat.10  Articolul 656 alin. (4) teza a III-a [art. 665 alin. (4) teza a III-a] reiterează  ideea unicităţii încuviinţării

executării, încuviinţare care, odată emisă, se extinde  şi asupra titlurilor executorii ce se vor emite de executorul

 judecătoresc în cadrul procedurii de executare silit ă  încuviin ţ ate. Ca urmare, un act de adjudecare emis de

executor nu va atrage după sine necesitatea de a solicita instanţei încuviinţarea executării pe baza noului titlu

executoriu, o astfel de cerere fiind lipsită de interes. Nu intr ă  în sfera actelor emise de executor hotărârile de

validare a popririi, acestea fiind acte ale instanţei de judecată.11 Art. 819 NCPC republicat.12 Art. 650 alin. (1) NCPC republicat.13

 Art. 663 NCPC republicat.14 Art. 818 alin. (3) NCPC republicat.

Page 190: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 190/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 190

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

Prin urmare, dosarul instanţei care va soluţiona cererea de încuviinţare a urmării silite

imobiliare va cuprinde nu doar cererea de încuviinţare a executării silite, ci şi o cerere de

urmărire silită a bunurilor imobile. Observaţia este importantă prin prisma posibilităţii pe care

o are debitorul de a formula contestaţie la executare pe motivul inexistenţei cererii de

încuviinţare a urmăririi imobiliare. Procedura încuviinţării executării silite va debuta însă 

odată  cu depunerea, de către creditor sau de către reprezentantul său legal, a cererii de

executare, la biroul executorului judecătoresc.

Potrivit art. 654 alin. (3)15, cererea de executare silită trebuie să cuprindă: 

a) numele, prenumele  şi domiciliul sau, după caz, denumirea  şi sediul creditorului  şi

debitorului;

b) bunul sau, după caz, felul presta ţ iei datorate;c) modalit ăţ ile de executare solicitate de creditor.

Conform art. 654 alin. (4)16, „la cerere se vor ata şa titlul executoriu în original sau în

copie legalizat ă,  după  caz,  şi dovada achit ării taxelor de timbru, inclusiv timbrul judiciar,

 precum  şi, dacă  este cazul, înscrisurile anume prevă zute de lege”. Ca urmare, hotărârile

 judecătoreşti vor fi depuse în copii legalizate, f ăr ă  a mai fi necesar ă  învestirea cu formulă 

executorie, aceeaşi situaţie fiind aplicabilă şi cecurilor, cambiilor şi biletelor la ordin, precum

şi altor contracte care pot fi încheiate într-un singur exemplar.Articolul 655 alin. (1) NCPC17 aduce ca element de noutate în procedura înregistr ării

cererii de executare încheierea executorului judecătoresc18, aceasta fiind o încheiere prin care

executorul dispune înregistrarea cererii  şi deschiderea dosarului de executare, sau prin care

15 Art. 663 alin. (3) NCPC republicat.16 Art. 663 alin. (4) NCPC republicat.17 Art. 664 alin. (1) NCPC republicat.18 Cuprinsul încheierilor executorului judecătoresc este prevăzut în art. 647 NCPC (art. 656 NCPC republicat),

conform căruia încheierile se emit doar în cazurile de amânare, suspendare şi încetare a executării silite,

eliberare sau distribuire a sumelor obţinute din executare, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege, iar

acestea trebuie să  aibă  următorul cuprins: a) denumirea şi sediul organului de executare; b) data şi locul

întocmirii încheierii şi numărul dosarului de executare; c) titlul executoriu în temeiul căruia se efectuează 

 procedura de executare; d) numele şi domiciliul ori, după caz, denumirea şi sediul creditorului şi ale debitorului;

e) procedura de executare care face obiectul încheierii; f) chestiunea asupra căreia se adoptă  încheierea; g)

motivele în fapt şi în drept care au determinat darea încheierii; h) dispoziţia luată  de executor; i) calea şi

termenul de atac al încheierii; j) semnătura şi ştampila executorului judecătoresc.

Sancţiunea nerespectării acestui cuprins, cu excepţia literei g), este nulitatea încheierii întocmite, fiind vorbadespre o nulitate condiţionată expresă.

Page 191: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 191/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  191

refuză  motivat deschiderea procedurii de executare. Dacă  executorul refuză  deschiderea

 procedurii de executare, creditorul, în termen de 15 zile de la comunicarea încheierii, poate

face plângere19 la judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc

[art. 655 alin. (2) NCPC20].

Potrivit art. 656 alin. (1) NCPC21, în etapa încuviinţării executării, această încheiere,

împreună  cu cererea creditorului, cu titlul executoriu şi cu dovada taxei de timbru, va fi

depusă la instanţa de executare căreia executorul îi solicită încuviinţarea executării.

Instanţa poate încuviin ţ a  executarea silită sau poate, în lumina art. 656 alin. (5) pct. 1-

722, să resping ă cererea de încuviinţare a executării silite în cazurile strict prevăzute de acest

articol, r ămânându-i puterea de apreciere doar în prezenţa ˝  altor impedimente˝    (pct. 7). Ca

urmare, instanţa va fi îndreptăţită  să  respingă  cererea de încuviinţare dacă  cererea deexecutare nu emană de la creditor sau dacă nu există dovada calităţii de reprezentant legal, în

situaţia în care constată autoritatea de lucru judecat etc.

Pentru cazul prevăzut la pct. 1, când cererea de executare silit ă  este de competen ţ a

altui organ de executare decât cel sesizat,  Noul Cod de procedur ă  civilă  reglementează  cu

claritate cazurile în care executarea silită nu se realizează de către executorul judecătoresc, şi

anume când titlurile executorii au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau

 bugetului Uniunii Europene şi bugetului Comunităţii Europene a Energiei Atomice (art.61423).

În privinţa încheierii instan ţ ei, aceasta va cuprinde, conform art. 656 alin. (3) NCPC24,

„în afara men ţ iunilor ar ătate la art. 228 alin. (1), ar ătarea titlului executoriu pe baza căruia

 se va face executarea, suma, cu toate accesoriile pentru care s-a încuviin ţ at urmărirea, când

 s-a încuviin ţ at urmărirea silit ă  a bunurilor debitorului, modalitatea concret ă  de executare

 silit ă , atunci când s-a solicitat expres aceasta,  şi autorizarea creditorului să  treacă  la

executarea silit ă a obliga ţ iei cuprinse în titlul executoriu.”

19  Contestaţia la executare, inclusiv sub forma plângerii, poate fi folosită  în privinţa tuturor incidentelor la

executare silită, f ăcându-se aplicarea dispoziţiilor Noului Cod de procedur ă civilă; în privinţa altor competenţe

 pe care executorul nu le respectă, vor fi incidente dispoziţiile legii speciale – Legea nr. 188/2000.20 Art. 664 alin. (2) NCPC republicat.21 Art. 665 alin. (1) NCPC republicat.22 Art. 665 alin. (5) NCPC republicat.23

 Art. 623 NCPC republicat.24 Art. 665 alin. (3) NCPC republicat.

Page 192: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 192/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 192

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

Textul cuprinde cerinţe ale încheierii judecătoreşti, f ăr ă să menţioneze, în mod expres,

nulitatea pentru nerespectarea cuprinsului încheierii. Totodată, dispoziţia legală face referire

expresă la sumă, iar art. 653 NCPC25 prevede că executarea silită nu se poate face decât dacă 

creanţa este cert ă , lichid ă  şi exigibil ă.

Articolul 653 alin. (3)26  dă  o altă definiţie crean ţ ei lichide decât cea din Codul de

 procedur ă civilă de la 1865. Dacă, potrivit reglementării anterioare, creanţa este lichidă atunci

când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau este determinabilă cu ajutorul

actului de creanţă sau altor acte neautentice [art. 379 alin. (4)], în noua reglementare o creanţă 

este lichidă  atunci când obiectul ei este determinat   sau când titlul executoriu con ţ ine

elementele care permit stabilirea lui.

Când titlul executoriu conţine elemente care permit stabilirea obiectului (ce poate fiunul bănesc) acesta trebuie menţionat în încheierea prevăzută  la art. 656 alin. (3) NCPC,

împreună  cu accesoriile sumei, tocmai pentru ca executorul să  nu facă  acte de executare

 pentru mai mult sau pentru mai puţin. Nu apare, însă, necesar ă întocmirea unei expertize la

acest moment procesual.

Dacă  în titlul executoriu suma este stabilită  în valută, lucru permis de legislaţia

actuală, în încheierea de încuviinţare a executării suma trebuie menţionată  în valută. În

sprijinul acestei soluţii, art. 773 alin. (8) NCPC27

 (introdus prin Legea nr. 76/2012) prevedecă, în cazul în care titlul executoriu cuprinde o obligaţie de plată  în valută, „instituţiile de

credit sunt autorizate să efectueze convertirea în valuta indicată în titlul executoriu a sumelor

existente în conturile debitorului, fie în lei, fie într-o altă valută decât aceea în care se face

executarea, f ăr ă a fi necesar consimţământul titularului de cont, la cursul de schimb comunicat

de Banca Naţională a României pentru ziua respectivă”. Însă, prin existenţa fluctuaţiilor de pe

 piaţa bancar ă, este posibilă  ipoteza în care creditorul să  nu îşi vadă  recuperată  suma în

totalitate, acesta putând cere organului de executare să emită o adresă de poprire suplimentar ă  pentru diferenţa neîncasată.

Potrivit dispoziţiilor art 656 alin. (5) pct. 1 NCPC28, cererea de încuviinţare a

executării silite poate fi respinsă  dacă  este de competenţa altui organ decât cel sesizat.

Problemele care pot să apar ă în acest caz sunt:

25 Art. 662 NCPC republicat.26 Art. 662 alin. (3) NCPC republicat.27

 Art. 783 alin. (8) NCPC republicat.28 Art. 665 alin. (5) pct. 1 NCPC republicat.

Page 193: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 193/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  193

a.  determinarea competen ţ ei generale, atunci când titlul executoriu se încadrează  în

categoriile exceptate de la competenţa generală  a executorului judecătoresc prin

dispoziţiile art. 614 NCPC29. Având în vedere dispoziţiile acestui articol, atunci când

obiectul titlului executoriu îl constituie veniturile datorate bugetului general consolidat

sau bugetului Uniunii Europene şi bugetului Comunităţii Europene a Energiei

Atomice, competenţa apar ţine executorului fiscal, şi nu executorului judecătoresc.

 b.  determinarea competen ţ ei teritoriale. În legătur ă  cu acest aspect, continuând

dispoziţiile Legii nr. 202/2010, Noul Cod de procedur ă civilă stabileşte drept element

de referinţă, în ceea ce priveşte competenţa teritorială, curtea de apel. Astfel, potrivit

dispoziţiilor art. 642 alin. (1) NCPC30, „ Dacă prin lege nu se dispune altfel, hot ărârile

 judecătore şti  şi celelalte titluri executorii se execut ă de către executorul judecătorescdin circumscrip ţ ia cur  ţ ii de apel, după  cum urmează: a) în cazul urmăririi silite a

bunurilor imobile, al urmăririi silite a fructelor prinse de r ăd ăcini  şi al execut ării

 silite directe imobiliare, executorul judecătoresc din circumscrip ţ ia cur  ţ ii de apel

unde se afl ă  imobilul; b) în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile  şi al execut ării

 silite directe mobiliare, executorul judecătoresc din circumscrip ţ ia cur  ţ ii de apel unde

 se afl ă  domiciliul sau, după  caz, sediul debitorului; c) în cazul execut ării silite a

obliga ţ iilor de a face  şi a obliga ţ iilor de a nu face, executorul judecătoresc dincircumscrip ţ ia cur  ţ ii de apel unde urmează să se facă executarea”. Această prevedere

nu aduce însă atingere caracterului naţional al încheierii de încuviinţare a executării

silite31, întrucât art. 642 alin. (2) NCPC32 stabileşte un caz de prorogare a competenţei

executorului judecătoresc învestit cu cererea de executare: „ Dacă bunurile urmăribile,

mobile sau imobile, se afl ă în circumscrip ţ iile mai multor cur  ţ i de apel, oricare dintre

executorii judecătore şti care func ţ ionează pe lâng ă una dintre acestea este competent

 să  realizeze executarea, inclusiv cu privire la bunurile urmăribile aflate în raza

29 Art. 614 (art. 623 NCPC republicat) – „ Executarea silit ă a oricărui titlu executoriu, cu excep ţ ia celor care au

ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau bugetului Uniunii Europene  şi bugetului

Comunit ăţ ii Europene a Energiei Atomice, se realizează  numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă 

 prin legi speciale se dispune altfel .”30 Art. 651 NCPC republicat.31 Potrivit art. 656 alin. (4) teza a II-a NCPC [ art. 665 alin. (4) NCPC republicat] „ (...) Încuviinţarea executării

silite produce efecte pe întreg teritoriul ţării (...)”.32 Art. 650 alin. (2) NCPC republicat.

Page 194: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 194/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 194

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

xecutare să fie una de drept.

celorlalte cur  ţ i de apel ”33. Astfel, dacă  sunt identificate bunuri urmăribile şi în raza

altor cur ţi de apel decât cea în care îşi desf ăşoar ă activitatea, în baza acestei prorogări

de competenţă  şi ţinând cont de caracterul naţional al încuviinţării executării silite,

executorul judecătoresc poate proceda la efectuarea unor acte de executare şi în afara

cur ţii de apel în care îşi desf ăşoar ă activitatea. De exemplu, pentru a evita respingerea

cererii de încuviinţare a executării silite pe motivul necompetenţei teritoriale,

executorul judecătoresc cu sediul în raza cur ţii de apel X, care solicită  încuviinţarea

executării silite judecătoriei din raza cur ţii de apel Y, ar trebui să  facă  dovada

existenţei în raza cur ţii de apel X, a unui bun sau a unui venit urmăribil, apar ţinând

aceluiaşi debitor. Astfel, judecătoria învestită cu cererea de încuviinţare a executării

silite va putea avea reprezentarea clar ă a faptului că încuviinţarea este cerută de cătreun executor judecătoresc competent, prin efectul prorogării de competenţă stabilite de

către art. 642 alin. (2) NCPC.

Articolul 656 alin. (5) pct. 5 NCPC34 constituie un element de noutate faţă de Codul

de procedur ă  civilă  anterior. Astfel, potrivit prevederilor acestui articol, cererea de

încuviinţare a executării silite poate fi respinsă  dacă  debitorul se bucur ă  de imunitate de

executare. Legea nu defineşte însă  noţiunea de „imunitate de executare”. O interpretare a

acestei noţiuni se poate realiza utilizându-se prevederile dreptului diplomatic şi consular, f ăr ă a respinge însă  de plano  alte prevederi care ar putea fi aplicabile; trebuie însă  ca această 

imunitate de e

Referitor la dispoziţiile art. 656 alin. (5) pct. 6 NCPC35 („titlul cuprinde dispoziţii care

nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită”) acestea ridică  probleme în ceea ce

 priveşte aplicabilitatea practică, întrucât trebuie să se ţină seama de faptul că:

 – titlul este unul executoriu;

 – titlul nu poate fi adus la îndeplinire pe cale de executare silită;33 Articolul 373 alin. (1) CPC 1865– „ Dacă prin lege nu se dispune altfel, hot ărârile judecătore şti  şi celelalte

titluri executorii se execut ă de executorul judecătoresc din circumscrip ţ ia cur  ţ ii de apel în care urmează să se

efectueze executarea, ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscrip ţ ia cur  ţ ii

de apel în care se afl ă acestea. Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se afl ă  în circumscrip ţ iile mai

multor cur  ţ i de apel, este competent oricare dintre executorii judecătore şti care func ţ ionează  pe lâng ă  una

dintre acestea.”34 Art. 665 alin. (5) pct. 5 NCPC republicat.35

 Art. 665 alin. (5) pct. 6 NCPC republicat. Corespondentul acestui articol în Codul de procedur ă civilă de la1865 îl reprezintă art. 3731 alin. (4) pct. 4.

Page 195: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 195/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  195

 – motivele care determină  imposibilitatea executării silite sunt altele decât cele

menţionate expres de prevederile art. 656 alin. (5).

Articolul nu are însă în vedere executarea silită a obligaţiilor de a face, de a nu face

sau executarea silită  a obligaţiilor intuituu personae, întrucât cu privire la acestea există 

 prevederi exprese atât în Codul de procedur ă civilă de la 1865 (art. 5802 – 5805), cât şi în Noul

Cod de procedur ă civilă (art. 885-89136).

Articolul 656 alin. (3) şi (4) NCPC37  consacr ă  un alt element de noutate faţă  de

 prevederile Codului de procedur ă  civilă  anterior. Astfel, în alin. (3) se vorbeşte despre

autorizarea creditorului de a trece la executarea silit ă  a obliga ţ iei cuprinse în titlul

executoriu, ceea ce ar putea genera ideea că  această  încuviinţare este încuviinţarea titlului

executoriu, şi nu a unui executor judecătoresc. Alineatul (4) stabileşte faptul că încuviinţareaexecutării silite permite creditorului să  cear ă  executorului judecătoresc care a solicitat

încuviin ţ area să  recurg ă , simultan ori succesiv, la toate modalit ăţ ile de executare prevă zute

de lege în vederea realizării drepturilor sale. Aceste prevederi pot genera ideea, împărtăşită 

de altfel de practică, că, odată ce s-a pronunţat încuviinţarea executării silite, creditorul este

ostaticul executorului.

Pentru a se realiza o oarecare compensare, Noul Cod de procedur ă  civilă 

reglementează, în art. 64338

, instituţiile recuzării şi înlocuirii executorului judecătoresc.

3.3  Recuzarea şi înlocuirea executorului judecătoresc

3.3.1   Recuzarea executorului judecătoresc

Cu privire la reglementarea actuală a acestei instituţii, în practică există opinii diferite

atunci când se pune problema de a se şti dacă cererea de recuzare, prin ea însăşi, suspendă 

executarea. Cu privire la acest aspect, s-au conturat două opinii:

a)  cererea de recuzare a executorului judecătoresc nu suspendă executarea întrucât unasemenea efect nu este prevăzut în mod expres de legea specială; dacă s-ar fi dorit

un asemenea efect al cererii, legea specială  ar fi f ăcut trimitere la dispoziţiile

Codului de procedur ă civilă, aşa cum se întâmplă în cazul motivelor de recuzare;

36 Art. 902-913 NCPC republicat.37

 Art. 665 alin. (3) şi (4) NCPC republicat.38 Art. 652 NCPC republicat.

Page 196: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 196/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 196

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

 b)  cererea de recuzare a executorului judecătoresc suspendă executarea pentru că, dacă 

 judecătorul recuzat nu mai poate efectua niciun act de procedur ă, cu atât mai mult

executorul judecătoresc recuzat nu mai poate efectua niciun act de executare.

 Noul Cod de procedur ă civilă ofer ă o soluţie cu privire la această problemă stabilind

faptul că  cererea de recuzare nu suspendă, prin ea însăşi, executarea. Articolul 643 alin. (2)

 NCPC39  prevede posibilitatea instanţei de executare învestite cu soluţionarea cererii de

recuzare de a dispune suspendarea executării: „Cererea de recuzare nu suspend ă  de drept

executarea. Cu toate acestea, instan ţ a de executare poate dispune, motivat, suspendarea

execut ării până  la solu ţ ionarea cererii de recuzare, prin încheiere care nu este supusă 

niciunei căi de atac.” Pentru ca instanţa să se poată pronunţa asupra suspendării executării,

cel care cere suspendarea (nu obligatoriu debitorul) trebuie să  plătească  o cauţiune; spredeosebire de cauţiunea care trebuie plătită atunci când suspendarea este solicitată în contextul

unei contestaţii la executare, cauţiunea ce trebuie plătită  în cazul în care se solicită 

suspendarea executării în urma introducerii unei cereri de recuzare a executorului

 judecătoresc are un cuantum fixat prin dispoziţiile NCPC: „ Pentru a se dispune suspendarea,

cel care o solicit ă trebuie să dea în prealabil o cau ţ iune în cuantum de 1.000 lei. În cazul în

care valoarea crean ţ ei prevă zute în titlul executoriu nu depăşe şte 1.000 lei, cau ţ iunea va fi de

10% din valoarea crean ţ ei” [art. 643 alin. (2) teza a II-a NCPC40

]. Motivele de recuzare  sunt, potrivit art. 643 alin. (1) NCPC41, cele aplicabile

 judecătorilor şi prevăzute în art. 41 alin. (1) NCPC.

Un element de noutate în ceea ce priveşte motivele de recuzare este dat de prevederile

art. 41 alin. (1) pct. 1242, potrivit cărora executorul judecătoresc este recuzabil „atunci când

exist ă alte elemente [s.n. decât cele stabilite la pct. 1-11] care nasc în mod întemeiat îndoieli

cu privire la impar  ţ ialitatea sa.” Deşi introducerea acestei prevederi îşi are justificarea în

dispoziţiile art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului

43

, din punct de vedere practicva fi dificil de gestionat, având în vedere faptul că debitorul ar putea argumenta în cuprinsul

unei cereri de recuzare întemeiată pe aceste dispoziţii, că executorul judecătoresc încasează 

 parte din creanţă  drept onorariu, şi de aceea actele de executare efectuate sunt

39 Art. 652 alin. (2) NCPC republicat.40 Art. 652 alin. (2) teza a II-a NCPC republicat.41 Art. 652 alin. (1) NCPC republicat.42

 Art. 42 alin. (1) pct. 13 NCPC republicat.43 Hotărârea Pullar c. Regatului Unit al Marii Britanii, Hotărârea din 10 iunie 1996.

Page 197: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 197/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  197

necorespunzătoare. Chiar dacă  executorul judecătoresc încasează  un onorariu, fix sau ca

 procent din valoarea creanţei, o asemenea susţinere nu poate fi însă  reţinută, în caz contrar

ajungându-se la situaţia în care executarea silită ar fi blocată în urma introducerii unei cereri

de recuzare întemeiate pe art. 41 alin. (1) pct. 12; onorariul perceput de către executorul

 judecătoresc nu poate reprezenta un element care să  nască, în mod întemeiat, îndoieli cu

 privire la impar ţialitatea sa.

3.3.2   Înlocuirea executorului judecătoresc 

Potrivit art. 643 alin. (4) NCPC44, „ La cererea creditorului, instan ţ a care a încuviin ţ at

executarea silit ă poate dispune, pentru motive temeinice, înlocuirea executorului judecătoresc

cu alt executor judecătoresc indicat de către creditor  şi continuarea execut ării silite de cătrenoul executor judecătoresc. Dispozi ţ iile art. 644 alin. (3)45 se aplică în mod corespunzător .”

În ceea ce priveşte aplicabilitatea dispoziţiilor art. 644 alin. (3)46, această  trimitere indică 

instanţei faptul că trebuie să rezolve problema cheltuielilor de executare pentru că, dacă este

vorba despre o continuare a executării silite, nu se pune problema să se creeze două onorarii,

fiind vorba despre aceeaşi procedur ă de executare; în caz contrar, s-ar ajunge la o încărcare

artificială  a notei de plată  a debitorului, lucru nepermis chiar dacă  debitorul este de rea-

credinţă.Legea nu precizează  însă  ce se înţelege prin „motive temeinice”47, lăsându-le la

aprecierea instanţei. Noţiunea de „motive temeinice” – atunci când vorbim de instituţia

înlocuirii executorului judecătoresc – trebuie analizată ţinându-se seama de două aspecte:

 – „motivele temeinice” nu trebuie să  nască  în mod întemeiat îndoieli cu privire la

impar ţialitatea executorului, în acest caz existând posibilitatea introducerii unei cereri de

recuzare în temeiul dispoziţiilor art. 41 alin. (1) pct. 1248;

44 Art. 652 alin. (4) NCPC republicat.45 Art. 653 alin. (2) NCPC republicat.46  Idem.47 Noţiunea de „motive temeinice” se regăseşte şi în dispoziţiile art. 708 alin. (1) NCPC [art. 718 alin. (1) NCPC

republicat] referitoare la suspendarea executării: „  Până  la solu ţ ionarea contesta ţ iei la executare sau a altei

cereri privind executarea silit ă , la solicitarea păr  ţ ii interesate  şi numai pentru motive temeinice, instan ţ a

competent ă poate suspenda executarea (...)”.48 Art. 42 alin. (1) pct. 13 NCPC republicat.

Page 198: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 198/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 198

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

te:

 – instituţia înlocuirii se aplică în faza ulterioar ă încuviinţării executării silite, putând fi

înlocuit acel executor căruia, potrivit art. 656 alin. (4) NCPC49, creditorul poate să îi cear ă să 

treacă la executare, deci executorul care a solicitat încuviinţarea executării silite.

Astfel, prin „motive temeinice” trebuie să  înţelegem elemente de aparenţă  de

nelegalitate a executării şi/sau aspecte de oportunitate, în aprecierea lor ţinându-se seama pe

de o parte, de faptul că  simpla dorinţă  a creditorului de a înlocui executorul nu constituie

motiv temeinic, iar pe de altă parte, de faptul că exigenţa nu poate fi absolută întrucât există 

alte instituţii care reglementează astfel de situaţii (recuzarea, contestaţia la executare).

Dispoziţiile art. 643 alin. (4) NCPC50 vor avea aplicabilitate practică  ţinând cont de

cel puţin două aspec

 – există cazuri în care creditori nemulţumiţi de acţiunea sau inacţiunea executoruluidoresc să continue procedura cu un alt executor, nepermiţându-şi să depună o nouă cerere de

executare silită, din motive variate, cum ar fi, de exemplu, prescripţia executării;

 – în ceea ce îl priveşte pe creditor, această procedur ă poate fi mai simplă pentru că, pe

de o parte, în cazul introducerii unei cereri de recuzare va trebui să justifice motivele invocate,

iar pe de altă  parte, în cazul în care apelează  la procedura contestaţiei împotriva refuzului

executorului de a acţiona, admiterea unei astfel de contestaţii nu îi va fi suficientă întrucât în

urma admiterii unei astfel de contestaţii dosarul în instanţă se va închide iar creditorul se vaconfrunta cu acelaşi executor. Mai mult decât atât, a-i pretinde creditorului să aibă vocaţie la

înlocuirea executorului doar în cazul în care i s-a admis o procedur ă  judiciar ă  anterioar ă 

împotriva executorului judecătoresc ar determina ca întreaga procedur ă de executare să aibă o

durată mai mare decât procedura care a generat titlul executoriu.

Potrivit dispoziţiilor art. 656 alin. (5) pct. 2 NCPC51, cererea de încuviinţare a

executării silite poate fi respinsă dacă hot ărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit

legii, titlu executoriu. Cu privire la acest aspect este de menţionat faptul că, odată cu intrareaîn vigoare a Noului Cod civil, sfera titlurilor executorii s-a extins asupra unor înscrisuri în

raport cu care nu se mai pot pronunţa încheieri de respingere a cererilor de încuviinţare a

executării silite: contractul de comodat52, contractul de locaţiune – care, în anumite condiţii,

49 Art. 665 alin. (4) NCPC republicat.50 Art. 652 alin. (4) NCPC republicat.51 Art. 665 alin. (5) pct. 2 NCPC republicat.52

  Potrivit art. 2.157 NCC, „(1) În ceea ce prive şte obliga ţ ia de restituire, contractul de comodat încheiat în formă  autentică  sau printr-un înscris sub semnătur ă  privat ă  cu dat ă  cert ă  constituie titlu executoriu, în

Page 199: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 199/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  199

constituie titlu executoriu nu numai în privinţa obligaţiei de plată a chiriei53, ci şi în privinţa

obligaţiei de restituire a folosinţei bunului (predare silită  imobiliar ă)54, contractul de

împrumut de consumaţie55, contractul de ipotecă mobiliar ă sau imobiliar ă; cu privire la acest

din urmă  contract se rezolvă  problema referitoare la înscrisul care trebuie depus odată  cu

cererea de încuviinţare a executării silite – contractul din care se naşte creanţa garantată de

ipotecă  şi contractul de ipotecă  sau numai contractul de ipotecă? R ăspunsul este că  trebuie

depus doar contractul de ipotecă, cu menţiunea că acest contract trebuie să conţină informaţii

minimale cu privire la creanţă pentru ca instanţa să o poată analiza sub aspectul îndeplinirii

condiţiilor de a fi certă, lichidă şi exigibilă.

Apare aici o problemă  de drept tranzitoriu. Ipoteza este următoarea: instanţa este

învestită cu soluţionarea unei cereri privind încuviinţarea executării silite, cerere întemeiată peun contract de ipotecă sau pe un contract de închiriere încheiat înainte de 1 octombrie 2011,

data intr ării în vigoare a Noului Cod civil, contract care, la momentul încheierii nu era titlu

executoriu, dobândind această calitate odată cu intrarea în vigoare a dispoziţiilor Noului Cod

de procedur ă civilă. La momentul intr ării în vigoare a Noului Cod civil, dreptul tranzitoriu în

materie de executare silită a r ămas guvernat de dispoziţiile art. 725 alin. (1) teza finală CPC

1865, potrivit cărora dispoziţiile legii noi de procedur ă se aplică, din momentul intr ării ei în

vigoare, şi executărilor silite începute sub legea veche. Atunci când problema este strict legată de materia executării silite, ceea ce înseamnă că valenţa de titlu executoriu a contractului este

scoasă de sub aria executării contractului, astfel cum este ea reglementată de dispoziţiile art.

102 alin. (1) din LPA NCC56, se aplică dispoziţiile tranzitorii ale art. 725 alin. (1) teza finală 

condi ţ iile legii, în cazul încet ării prin decesul comodatarului sau prin expirarea termenului. (2) Dacă  nu s-a

 stipulat un termen pentru restituire, contractul de comodat constituie titlu executoriu numai în cazul în care nu

 se prevede întrebuin ţ area pentru care s-a împrumutat bunul ori întrebuin ţ area prevă zut ă  are un caracter

 permanent.”53 Potrivit art. 1.798 NCC, „Contractele de loca ţ iune încheiate prin înscris sub semnătur ă privat ă care au fost

înregistrate la organele fiscale, precum  şi cele încheiate în formă autentică constituie titluri executorii pentru

 plata chiriei la termenele şi în modalit ăţ ile stabilite în contract sau, în lipsa acestora, prin lege.”54 Potrivit art. 1.809 alin. (2) NCC, „ În privin ţ a obliga ţ iei de restituire a bunului dat în loca ţ iune, contractul

încheiat pe durat ă determinat ă  şi constatat prin înscris autentic constituie, în condi ţ iile legii, titlu executoriu la

expirarea termenului.” 55 Potrivit art. 2.165 NCC, „ Dispozi ţ iile art. 2157 alin. (1) se aplică  în mod corespunzător  şi împrumutului de

consuma ţ ie.”56

 Articolul 102 alin. (1): „Contractul este supus dispozi ţ iilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în totceea ce prive şte încheierea, interpretarea, efectele, executarea  şi încetarea sa.”

Page 200: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 200/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 200

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

CPC 1865. Consecinţa unei astfel de interpretări ar fi aceea că există posibilitatea încuviinţării

executării silite a unui contract încheiat chiar înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil,

contract care a dobândit calitatea de titlu executoriu odată cu intrarea în vigoare a NCC.

Deşi această  problemă  a generat deja o practică  neunitar ă  la nivelul instanţelor

 judecătoreşti, în sprijinul interpretării de mai sus există  Decizia Secţiilor Unite ale Înaltei

Cur ţi de Casaţie şi Justiţie nr. XIII din 20 martie 2006, care tranşează problema caracterului

de titlu executoriu al contractelor de credit bancar încheiate anterior intr ării în vigoare a Legii

nr. 58/1998 privind activitatea bancar ă, statuând faptul că  au caracter de titlu executoriu şi

contractele de credit bancar încheiate anterior intr ării în vigoare a acestei legi57. Prin decizia

menţionată, instanţa supremă statuează faptul că prevederile legale care recunosc valoarea de

titlu executoriu unor înscrisuri, fie că sunt cuprinse în Codul de procedur ă civilă, fie în legispeciale, au caracter de norme procedurale referitoare la executarea silită  iar acest caracter

trebuie avut în vedere chiar dacă în momentul naşterii raportului juridic de drept material nu

exista o dispoziţie legală care să-i confere calitate de titlu executoriu înscrisului constatator al

convenţiei dintre păr ţi.

4.  Contestaţia la executare

Din analiza dispoziţiilor art. 701 alin. (1) NCPC58 rezultă faptul că există mai multe

specii ale contestaţiei la executare:

a.  contestaţie împotriva executării silite;

 b.  contestaţie împotriva încheierilor date de executorul judecătoresc;

c.  contestaţie împotriva oricărui act de executare silită;

2 Prin decizia menţionată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că „dispoziţiile art. 79 alin. (2) din Legea

nr. 58/1998, atribuind contractelor de împrumut bancar, f ăr ă nicio distincţie, valoarea de titlu executoriu, au în

vedere, prin prisma unor interese de ordine publică şi a regulilor prescrise executării silite în natur ă a obligaţiilor,

nu numai contractele care se vor încheia după  intrarea în vigoare a textului menţionat, dar şi pe cele încheiate

sub imperiul legii vechi. Mai exact, acţiunea în timp a textului menţionat cuprinde şi efectele viitoare ale unor

raporturi juridice trecute ( facta  futura), ceea ce impune concluzia, în baza art. 1 din Codul civil, că textul, privit

ca lege nouă, este de imediată  aplicare. De altfel, acţiunea legii noi în sensul ar ătat este dictată  şi de situarea

textului în materia normelor executării silite care, ca norme de procedur ă, nici nu retroactivează  şi nici nu

supravieţuiesc, ci sunt de imediată  aplicare. Mai mult, procedura de executare silită  fiind de ordine publică,

rezultă existenţa unei situaţii juridice obiective legale, cu privire la care orice lege nouă are un efect imediat.”58 Art. 711 alin. (1) NCPC republicat.

Page 201: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 201/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  201

d.  contestaţie împotriva refuzului executorului judecătoresc de a efectua executarea silită 

sau de a îndeplini un act de executare silită.

4.1  Aspecte comuneIndiferent de obiectul executării silite, deci de specia de contestaţie la executare,

competenţa apar ţine, potrivit art. 703 alin. (1) NCPC59, instan ţ ei de executare: „Contesta ţ ia

 se introduce la instan ţ a de executare60.”

Odată cu legea de punere în aplicare a dispoziţiilor Noului Cod de procedur ă civilă s-a

ajuns la concluzia că  o astfel de modalitate de reglementare a competenţei în procedura

contencioasă nu se justifică întotdeauna, având în vedere faptul că, în majoritatea situaţiilor, o

astfel de procedur ă nu îl implică pe executorul judecătoresc. S-a decis, astfel, stabilirea unei

competenţe alternative [art. 703 alin. (2) NCPC61]:

a)   judecătoria în a cărei circumscrip ţ ie î  şi are domiciliul sau sediul debitorul ,

atunci când este vorba despre o urmărire silită prin poprire şi dacă domiciliul

sau sediul debitorului se află în circumscripţia altei cur ţi de apel decât cea în

care se află instanţa de executare;

 b)   judecătoria de la locul situării imobilului, atunci când este vorba despre

urmărirea silită  a imobilelor, urmărirea silită  a fructelor şi a veniturilor

generale ale imobilelor şi dacă imobilul se află în circumscripţia altei cur ţi de

apel decât cea în care se află instanţa de executare.

4.2  Contestaţia împotriva executării silite

În acest caz se urmăreşte chiar anularea executării silite iar un aspect important în ceea

ce priveşte această formă de contestaţie la executare îl reprezintă chiar identificarea, întrucât:

 – de cele mai multe ori debitorul solicită anularea executării silite însă, la o analiză 

atentă a contestaţiei, se ajunge la concluzia că, în realitate, ea vizează un act sau, eventual,mai multe acte ale executării silite;

 – nici codul anterior şi nici Noul Cod de procedur ă  civilă nu conţin prevederi clare

referitoare la ceea ce înseamnă „act de executare” şi nu toate actele pe care le face un executor

59 Art. 713 alin. (1) NCPC republicat.60 Potrivit art. 641 alin. (1) NCPC [art. 650 alin. (1) NCPC republicat], „Instan ţa de executare este judecătoria în

circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea

dispune altfel.”61 Art. 713 alin. (2) NCPC republicat.

Page 202: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 202/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 202

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

 judecătoresc sunt acte de executare; cu titlu exemplificativ pot fi menţionate cererea de

încuviinţare a executării silite, adresa către o direcţie locală  de taxe şi impozite în vederea

identificării unui bun urmăribil, procesul-verbal de situaţie în cazul urmăririi silite imobiliare,

acte efectuate de către executorul judecătoresc care nu sunt însă acte de executare;

 – această lipsă de precizie cu privire la determinarea actului de executare, acolo unde

în mod evident nu se critică  întreaga executare silită, poate obliga instanţa să  intre în

 probleme de fond, lucru care nu s-ar întâmpla dacă ar exista o reglementare clar ă a noţiunii de

«act de executare»; în acest din urmă caz, instanţa ar fi obligată să respingă ca inadmisibilă o

contestaţie la executare care are ca obiect altceva decât un act de executare.

4.3  Motivele contestaţiei împotriva execut

ării silite

A.  Prescrip ţ ia execut ării , împlinită  la data depunerii cererii de executare, este de

natur ă  să  justifice o soluţie a instanţei de admitere a contestaţiei la executare, în sensul

anulării executării silite. Sediul materiei îl reprezintă art. 696-700 NCPC62. Potrivit art. 6961 

alin. (1)63, prescripţia nu operează de plin drept, ci numai la cererea persoanei interesate, prin

 persoană  interesată  înţelegându-se nu numai debitorul, ci şi un ter ţ  care are interesul să 

 blocheze procedura de executare. De menţionat sunt şi prevederile alin. (2) al art. 6961 64 

 prevederi anticipate de altfel de dispoziţiile Noului Cod civil, care doresc să dea o soluţie unei

 probleme ivite în practică, şi anume aceea în care a operat prescripţia dreptului de a cere

executarea silită  şi, totuşi, nu s-a împlinit termenul de prescripţie a dreptului la acţiune,

situaţie întâlnită în cele mai multe cazuri în legătur ă cu drepturile reale; având în vedere însă 

noua reglementare a prescripţiei, destul de favorabilă creditorului, o astfel de ipoteză poate fi

întâlnită şi în cazul drepturilor de creanţă. Într-o astfel de situaţie, soluţia oferită de Noul Cod

de procedur ă civilă, preluată de altfel din Noul Cod civil65, este aceea că, „în cazul hotărârilor

 judecătoreşti şi arbitrale, dacă dreptul de a obţine obligarea pârâtului este imprescriptibil sau,

62 Art. 705-710 NCPC republicat.63 Art. 706 alin. (1) NCPC republicat.64 Art. 706 alin. (2) NCPC republicat.65  Articolul 2.539 alin. (3) NCC: „ Prescrip ţ ia nu este întrerupt ă  nici dacă  hot ărârea judecătorească  sau

arbitral ă  şi-a pierdut puterea executorie prin împlinirea termenului de prescrip ţ ie a dreptului de a ob ţ ine

executarea silit ă. În acest caz însă, dacă dreptul de a ob ţ ine obligarea pârâtului este imprescriptibil sau nu s-a

 prescris încă , se va putea face o nouă cerere de chemare în judecat ă ori de arbitrare, f ăr ă a se putea opuneexcep ţ ia autorit ăţ ii de lucru judecat ”.

Page 203: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 203/411

Page 204: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 204/411

Page 205: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 205/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  205

 – atunci când s-a dorit ca o anumită situaţie să ducă la desfiinţarea titlului executoriu,

actualul Cod de procedur ă  civilă  a menţionat în mod expres acest lucru (spre exemplu, cu

referire la căile de atac);

 – situaţia este menţinută şi în contextul Noului Cod de procedur ă civilă; vorbim, astfel,

de schimbare în parte, ca intervenţie a instanţei de apel, şi casare în parte, ca intervenţie a

instanţei de recurs. Cu privire la recurs poate interveni o discuţie legată de faptul că nu se face

o distincţie între casarea în parte şi casarea totală, iar ubi lex non distinguit nec nos distingere

debemus: „actele de executare sau de asigurare f ăcute în temeiul unei asemenea hot ărâri

[s.n., casate] sunt desfiin ţ ate de drept dacă  instan ţ a de recurs nu dispune altfel .  Instan ţ a va

constata aceasta, din oficiu, prin dispozitivul hot ărârii de casare.” [art. 494 alin. (2)

 NCPC71]; o asemenea distincţie se face însă în art. 490 alin. (2)72 care dispune că  în caz deadmitere a recursului, hotărârea atacată poate fi casată, în tot sau în parte. Referitor la acest

aspect s-a apreciat că o casare par ţială a hotărârii r ă peşte hotărârii respective, în partea în care

a fost casată, puterea, ceea ce înseamnă  că  actele de executare care corespund acelei păr ţi

casate sunt desfiinţate de drept; chiar dacă instanţa nu ar constata prin dispozitivul hotărârii de

casare faptul că actele de executare sunt desfiinţate de drept, executorul judecătoresc căruia i

se aduce la cunoştinţă o astfel de hotărâre casată în tot va fi obligat să procedeze la încetarea

executării. Articolul 494 alin. (2) teza finală73

 are drept finalitate obligarea judecătorului la afi extrem de atent, precaut, minuţios şi receptiv la miza practică a hotărârii pronunţate. Din

 punctul de vedere al moderatorului, o interpretare asemănătoare ar trebui dată şi în ceea ce

 priveşte apelul, cu atât mai mult cu cât, în contextul Noului Cod de procedur ă civilă, apelul

este calea ordinar ă de atac.

4.4  Diferite modalităţi de executare

O urmărire silită mobiliar ă având ca obiect diferite bunuri poate fi anulată dacă nu a

fost precedată de somaţie – art. 721 alin. (1) NCPC74 stabileşte faptul că, „dacă în termen de o

 zi de la comunicarea soma ţ iei înso ţ ite de încheierea de încuviin ţ are a execut ării debitorul nu

 pl ăte şte suma datorat ă , executorul judecătoresc va proceda la sechestrarea bunurilor mobile

urmăribile ale debitorului, în vederea valorificării lor, chiar dacă acestea sunt de ţ inute de un

71 Art. 500 alin. (2) NCPC republicat.72 Art. 496 alin. (2) NCPC republicat.73

 Art. 500 alin. (2) teza finală NCPC republicat.74 Art. 731 alin. (1) NCPC republicat.

Page 206: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 206/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 206

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

ter  ţ .” Astfel, dacă  nu a fost comunicată  somaţia însoţită  de încheierea de încuviinţare a

executării silite, toate actele de executare sunt susceptibile de a fi anulate, iar hotărârea prin

care se dispune anularea ar trebui să precizeze faptul că se anulează urmărirea silită mobiliar ă,

eventualele alte forme de executare silită existente împotriva debitorului respectiv r ămânând

valabile.

În legătur ă  cu comunicarea încheierii de încuviinţare a executării silite, aceasta

reprezintă un element de noutate introdus de NCPC, fiind prevăzută sub sancţiunea nulităţii

executării.75  Nulitatea este, deci, una expresă, discuţia r ămânând cu privire la felul ei –

condiţionată sau necondiţionată – aspect important, pentru că, pe de o parte, trebuie stabilit

din ce punct trebuie creditorul să suporte riscurile neglijenţei executorului şi, pe de altă parte,

 până  la ce punct trebuie să-i oferi unui debitor drepturile de a semnala în timp util că esteexecutat, deşi nu ar trebui, sau că este executat pentru mai mult decât ar fi obiectul real al

executării sau în legătur ă  cu alte bunuri decât cele pe care le datorează. Noul Cod de

 procedur ă  civilă  nu stabileşte în mod imperativ un termen în care trebuie f ăcută  această 

comunicare, însă este evident faptul că ea trebuie să preceadă efectuarea actelor de executare;

f ăr ă a-i impune executorului să facă de îndată această comunicare, legiuitorul îl obligă însă să 

îl prevină pe debitor asupra stadiului în care se află procedura de executare (cu excepţia acelor

cazuri în care legea permite f ăr ă  somaţie, cum ar fi, de exemplu, poprirea, urmărirea silită mobiliar ă, în anumite cazuri76, proceduri de executare silită directă).

Termenul în care poate fi depusă contestaţia la executare este, potrivit art. 704 alin. (1)

 NCPC77, ca şi în reglementarea anterioar ă, de 15 zile, f ăr ă ca legea să îl califice din punctul

de vedere al naturii sale – termen de decădere sau termen de prescripţie. De altfel, nici

reglementarea anterioar ă  nu stabilea care este natura acestui termen iar în practică  se

75 Articolul 666 NCPC republicat: „ (1) Dacă cererea de executare a fost încuviin ţ at ă , executorul judecătoresc

va comunica debitorului o copie de pe încheierea dat ă în condi ţ iile art. 665, împreună cu o copie, certificat ă de

executor pentru conformitate cu originalul, a titlului executoriu  şi, dacă legea nu prevede altfel, o soma ţ ie. (2)

Comunicarea titlului executoriu  şi a soma ţ iei, cu excep ţ ia cazurilor în care legea prevede că executarea se face

 f ăr ă  soma ţ ie ori f ăr ă  comunicarea titlului executoriu către debitor, este prevă zut ă  sub sanc ţ iunea nulit ăţ ii

execut ării.”76 Articolul 731 alin. (2) NCPC republicat: „ În cazul în care exist ă pericol evident de sustragere a bunurilor de

la urmărire, la solicitarea creditorului f ăcut ă  în cuprinsul cererii de executare, instan ţ a, prin încheierea de

încuviin ţ are a execut ării, va dispune sechestrarea bunurilor urmăribile, odat ă cu comunicarea soma ţ iei către

debitor. În acest caz, se va face men ţ iunea corespunzătoare în chiar încheierea de încuviin ţ are a execut ării.”77 Art. 714 alin. (1) NCPC republicat.

Page 207: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 207/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  207

considera că  este un termen de decădere. Pentru a ajunge la o astfel de concluzie se poate

folosi, pe de o parte, argumentul duratei, ştiut fiind faptul că, în general, termenele de

decădere au o durată mai scurtă, iar pe de altă parte, considerarea acestui termen ca fiind de

decădere se bazează pe tradiţie, întrucât anterior anului 2000 majoritatea actelor de executare

erau efectuate de către judecător iar contestaţia împotriva unui act efectuat de către judecător

nu avea cum să nu fie calificată drept o cale de atac iar un termen stabilit pentru exercitarea

unei căi de atac este un termen de decădere atât potrivit Codului anterior, cât şi potrivit Noului

Cod de procedur ă civilă.

După  anul 2000 însă, instanţa de executare, cu excepţia cazului în care înfiinţează 

 poprirea pentru anumite obligaţii, nu mai este organ de executare, ci controlează o executare

instrumentată de o persoană care exercită un serviciu public pe baza unei iniţiative private,f ăr ă  a avea atribuţii jurisdicţionale. Reacţiile faţă  de modul în care acţionează  sau nu

acţionează persoana respectivă este dificil să fie privite ca o cale de atac. Or, dacă nu sunt căi

de atac şi nu vorbim nici despre acte de procedur ă într-un proces deja început, termenul de 15

zile poate fi privit şi ca un termen de prescrip ţ ie.

De asemenea, mai este de observat, pe lângă  faptul că  regulile aplicabile judecării

contestaţiei la executare sunt cele prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, şi faptul că 

această contestaţie nu vizează nici o hotărâre judecătorească, pentru a putea fi considerată cuadevărat o cale de atac, şi nici un alt act care provine de la un organ cu activitate

 jurisdicţională, fiind o modalitate de a acţiona atunci când există o vătămare determinată de

modul în care a fost efectuată executarea. Acest lucru poate fi considerat un alt argument în

favoarea opiniei potrivit căreia termenul de 15 zile este un termen de prescripţie.

Determinarea naturii acestui termen prezintă importante consecinţe practice. Dacă ar fi

considerat un termen de prescripţie a dreptului la acţiune, potrivit Noului Cod civil,

neexercitarea contestaţiei în termenul stabilit are implicaţii favorabile pentru cel împotrivacăruia se împlineşte termenul de prescripţie. Dacă  este considerat a fi termen de decădere,

 potrivit Codului de procedur ă  anterior, pentru a obţine repunerea în termen trebuie f ăcută 

dovada unei împrejur ări mai presus de voinţa celui care trebuia să  acţioneze (avem deci un

criteriu subiectiv), în timp ce potrivit Noului Cod de procedur ă  civilă  (art. 18178) trebuie

f ăcută dovada unor motive întemeiate (avem deci un criteriu obiectiv).

Potrivit art. 704 alin. (1) NCPC79, termenul începe să curgă de la data când:

78

 Art. 186 NCPC republicat.79 Art. 714 alin. (1) NCPC republicat.

Page 208: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 208/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 208

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

1. contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă;

2. cel interesat a primit comunicarea ori, după  caz, înştiinţarea privind înfiinţarea

 popririi. Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie

 pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de

către ter ţul poprit;

3. debitorul care contestă  executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a

executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă  de primul act de executare, în

cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau

executarea se face f ăr ă somaţie.

Termenul de 15 zile trebuie gestionat foarte atent de către instanţă, fiind un termen

raportat la nişte motive de contestaţie. Cu titlu de exemplu, dacă se doreşte criticarea moduluiîn care s-au desf ăşurat lucrurile la al doilea termen de licitaţie, trebuie stabilit dacă 

contestatarul se află în termenul stabilit pentru completarea cererii iniţiale atunci când solicită,

de exemplu, să  se constate faptul că  încuviinţarea executării silite nu a fost acordată  cu

respectarea dispoziţiilor legale, cu atât mai mult cu cât acea încuviinţare i-a fost şi

comunicată, poate chiar înainte de procesul-verbal de situaţie (ipoteza vizând o urmărire silită 

imobiliar ă). Potrivit dispoziţiilor art. 702 alin. (3) NCPC80, „ Nu se poate face o nouă 

contesta ţ ie de către aceea şi parte pentru motive care au existat la data primei contesta ţ ii. Cutoate acestea, contestatorul î  şi poate modifica cererea ini ţ ial ă  ad ăugând motive noi de

contesta ţ ie dacă , în privin ţ a acestora din urmă , este respectat termenul de exercitare a

contesta ţ iei la executare”. Ceea ce trebuie subliniat în legătur ă cu aceste prevederi este faptul

că, deşi contestaţia se supune regulilor stabilite pentru cererea de chemare în judecată care,

 potrivit art. 199 NCPC81, poate fi completată până la primul termen de judecată la care păr ţile

sunt legal citate, atunci când se critică  o executare sau un act de executare, cererea

modificatoare trebuie să  fie depusă  în termenul de 15 zile stabilit pentru introducereacontestaţiei la executare.

80 Art. 712 alin. (3) NCPC republicat.81

 Art. 204 NCPC republicat.

Page 209: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 209/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  209

5.  Procedura de judecată 

Un element de noutate este introdus prin dispoziţiile art. 706 alin. (2) NCPC82 – care

va rupe din automatismul actual, creat şi din raţiuni verificate în practică – conform cărora, încaz de contestaţie, instanţa solicită executorului judecătoresc copie certificată de pe dosarul de

executare, chiar dacă  nu se critică  întreaga procedur ă  de executare, ci doar o secvenţă  a

acesteia, lucru ce ar necesita punerea la dispoziţia instanţei doar a unor pagini din dosarul de

executare creat pentru instrumentarea procedurii. Articolul 706 alin. (2) stabileşte că „instan ţ a

 sesizat ă va solicita de îndat ă executorului judecătoresc să-i transmit ă , în termenul fixat, copii

certificate de acesta, de pe actele dosarului de executare contestate, dispozi ţ iile art. 28083 

 fiind aplicabile în mod corespunzător,  şi îi va pune în vedere păr  ţ ii interesate să  achitecheltuielile ocazionate de acestea.” Dispoziţiile acestui articol vor genera probleme practice

 pentru că, dacă până la intrarea în vigoare a Noului Cod de procedur ă civilă instanţa putea să 

dispună  executorului să  îi pună  la dispoziţie copia certificată  a dosarului de executare iar

executorul avea obligaţia de a se conforma, sub sancţiunea aplicării unei amenzi civile, sub

imperiul Noului Cod de procedur ă  civilă  instanţa poate dispune livrarea dosarului de

executare în întregime, însă acest lucru se va r ăsfrânge asupra debitorului, în interesul căruia

ar fi proba, care va trebui să achite cheltuielile ocazionate. Probleme apar întrucât nu se ştie

care ar putea fi documentele justificative în baza cărora executorul ar putea pretinde asemenea

cheltuieli, pentru că  facturile emise de către executor cuprind, în general, onorariile de

executare; deşi există o Anexă la Ordinul ministrului justiţiei nr. 2550/2006 privind aprobarea

onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti care

cuprinde diferite cheltuieli legate de executarea silită, nu sunt avute în vedere aceste

operaţiuni referitoare la solicitarea de către instanţă  a copiilor de pe dosarul de executare

silită. Astfel, instanţa va trebui ca, prin adresa transmisă executorului, să selecteze actele de

care are nevoie, în caz contrar debitorul putând susţine faptul că  i se impută nişte cheltuieli

care nu erau necesare.

Acest lucru determină  flexibilizarea noţiunii „de îndată”. De îndată  instanţa va

înregistra dosarul, cu privire la termenul la care poate fi transmisă adresa fiind posibile două 

variante:

82

 Art. 716 NCPC republicat.83 Art. 286 NCPC republicat.

Page 210: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 210/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 210

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

 – la primul termen de judecată  la care păr ţile sunt legal citate, într-o discuţie în

contradictoriu, în funcţie de modul în care şi-a precizat debitorul contestaţia, să se stabilească 

de care acte din dosarul de executare este nevoie şi să se transmită adresa;

 – judecătorul transmite adresa solicitând anumite documente referitoare la actele de

executare contestate, urmând ca, la primul termen de judecată la care păr ţile sunt legal citate,

să se suplimenteze probatoriul dacă se ajunge la concluzia că este nevoie şi de alte acte din

dosar sau chiar de întregul dosar.

Referitor la acest aspect, a fost ridicată problema deductibilităţii cheltuielilor efectuate

cu produsele de papetărie În activitatea pe care o desf ăşoar ă, executorul judecătoresc nu

efectuează cheltuieli pe care şi le deduce din veniturile obţinute? De ce să fie obligat debitorul

la plata acestor cheltuieli cât timp ele interesează  desf ăşurarea activităţii executorului şimodul în care acesta relaţionează  cu instanţa de judecată? Obligaţia de a înainta copii

certificate de pe dosarul de executare este o obligaţie care se naşte în sarcina executorului.

Cu privire la problemele ridicate, s-a precizat că suntem în prezenţa a două probleme

distincte: o problemă  legată  de avansarea sumelor – pentru că  această  cheltuială  este

deductibilă, însă de la cine poate fi recuperată? şi alta legată de recuperarea lor.

O astfel de problemă nu apărea în reglementarea anterioar ă potrivit căreia executorul

este obligat să furnizeze instanţei copii ale dosarului; nu are relevanţă faptul că trebuie f ăcutenişte cheltuieli şi nu există niciun text de lege care să îl exonereze de această obligaţie.

Discuţia are la bază  situaţiile întâlnite în practică. Astfel, invocându-se aceste

cheltuieli, instanţele s-au văzut în situaţia de a primi dosarele în original sau chiar de a nu le

 primi ori executorul stabilea un onorariu fix pentru copiere care, de altfel, nu are un temei

legal. Executorul nu poate stabili niciun tarif pentru furnizarea acestor copii întrucât această 

activitate nu intr ă  în activitatea de executare silită; executorul judecătoresc face acte de

executare şi angajează cheltuieli în legătur ă cu aceste acte. În mod practic, un executor careîntârzie trimiterea actelor la instanţă  este un executor care, într-o parte netransparentă  a

considerentelor hotărârii ce urmează a fi pronunţată, creează o problemă creditorului. În cazul

clasic în care debitorul atacă, iar executarea nu este suspendată, ceea ce însemnă că frâna este

doar soluţionarea contestaţiei, întrucât în momentul în care contestaţia se soluţionează  şi

decizia instanţei este executorie, executorul are obligaţia să se oprească, ideea de a întârzia

trimiterea dosarului la instanţă pentru a împiedica în acest fel pronunţarea soluţiei fiind o idee

care joacă în defavoarea creditorului, mai ales în acele ipoteze în care situaţiile de fapt sunt

Page 211: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 211/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  211

interpretabile întrucât acest mod de a acţiona sau de a nu acţiona creează premisele ca balanţa

să se încline în favoarea contestatorului.

În reglementarea anterioar ă lucrurile erau foarte clare. Executorul trebuie să îşi facă un

coş global, existând o logică: pierzi pe anumite chestiuni dar câştigi pe altele şi trebuie să ai

înţelepciunea de a nivela lucrurile.

Textul este unul nou care creează  în sarcina instanţei o acţiune de verificare, de

diligenţă  atunci când solicită  copii, în sensul în care va trebui analizat în ce măsur ă  sunt

necesare copii ale întregului dosar sau doar copii ale actelor care interesează procedura de

executare. Este foarte adevărat faptul că există situaţii în care executorii nu trimit copiile sau

le trimit fracţionat, însă  şi în aceste situaţii există  un moment al adevărului pentru că, în

funcţie de susţinerile contestatorului, judecătorul apreciază că există acte pe care executorulnu le-a trimis şi dacă există cea mai mică suspiciune iar contestatorul doreşte copia dosarului

întrucât susţine că dosarul conţine alte înscrisuri care relevă ceea ce doreşte să demonstreze,

atunci se va depune copia întregului dosar de executare. Ceea ce aduce nou acest text este, în

 primul rând, faptul că nu este nevoie din start de copia întregului dosar; depinde însă şi de

ceea ce permite contestaţia, pentru că poate exista o contestaţie prin care se susţine faptul că 

toate actele din dosar sunt false, caz în care, dacă aceste susţineri sunt infirmate de realitate,

cu atât mai mult se justifică suportarea cheltuielilor ocazionate.Calea de atac împotriva hotărâre pronunţate este apelul . Potrivit art. 709 alin. (1)

 NCPC84, „ Dacă admite contesta ţ ia la executare, instan ţ a,  ţ inând seama de obiectul acesteia,

după  caz, va îndrepta ori anula actul de executare contestat, va dispune anularea ori

încetarea execut ării înse şi, va anula ori l ămuri titlul executoriu.” Acest text nu este identic cu

cel din reglementarea anterioar ă, şi anume art. 40485.

În primul rând, este de observat această menţiune care nu aduce neapărat ceva nou dar

ţine de o subliniere: instanţa va dispune anularea ori încetarea executării  ţ inând seama deobiectul acesteia. Dacă  un debitor contestator cere anularea executării, instanţa trebuie să 

verifice dacă  există acte de executare care nu s-au f ăcut cu respectarea dispoziţiilor prevăzute

de lege, caz în care are îndatorirea de a nu anula întreaga procedur ă  de executare, ci de a

admite în parte contestaţia la executare şi de a anula actele de executare f ăcute cu

84 Art. 719 alin. (1) NCPC republicat.85  Art. 404 alin. (1) CPC 1865 „ Dacă  admite contesta ţ ia la executare, instan ţ a, după  caz, anulează  actul de

executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, dispune anularea ori încetarea execut ării înse şi, anulareaori l ămurirea titlului executoriu sau efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzat ă.”

Page 212: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 212/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 212

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

nerespectarea dispoziţiilor legale, fiind de dorit ca aceste acte anulate să  fie menţionate în

dispozitivul hotărârii. Hotărârea judecătorească  are putere de lucru judecat în privinţa

dispozitivului unit cu considerentele, lucru menţionat expres în Noul Cod de procedur ă 

civilă86. Însă, tocmai pentru că  această hotărâre este una care va intra în circuitul executării

silite, şi nu de puţine ori păr ţile executării şi executorii judecătoreşti sunt concentraţi pe

dispozitiv, este bine ca dispozitivul să arate ce acte se execută, cu clauza că şi orice alte acte

de executare subsecvente, ulterioare actului anulat, intr ă  sub aceeaşi sancţiune. Dacă  este

cazul să se anuleze toată executarea, aceasta se va anula (de exemplu, ca urmare a invocării

 prescripţiei). Dacă  însă, în realitate, este vorba doar despre anumite acte de executare, este

 bine ca aceste precizări să fie f ăcute.

Mai pot fi contestate încheierile executorului. Potrivit art. 647 alin. (1) NCPC87,executorul judecătoresc emite încheieri. Alineatul (3) al aceluiaşi articol menţionează  faptul

că „dacă prin lege nu se dispune altfel, încheierile se dau f ăr ă citarea păr  ţ ilor, se comunică 

acestora, sunt executorii de drept  şi pot fi atacate numai cu contesta ţ ie la executare” şi, în

continuarea acestei căi de atac specifice, există  în Noul Cod de procedur ă  civilă  două 

reglementări:

a) articolul 701 alin. (1)88  potrivit căruia „ Împotriva execut ării silite, a încheierilor

date de executorul judecătoresc, precum  şi împotriva oricărui act de executare se poate facecontesta ţ ie de către cei interesa ţ i sau văt ăma ţ i prin executare. (...)”

 b) articolul 704 alin. (2)89, potrivit căruia „Contesta ţ ia împotriva încheierilor

executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se

 poate face în termen de 5 zile de la comunicare.” Este de observat faptul că  acest text

cuprinde o derogare cu privire la termenul în care poate fi exercitată contestaţia. Avem, astfel,

un echilibru între criticile care pot fi aduse la adresa încheierilor executorului judecătoresc,

critici care nu va fi greu să fie aduse într-o primă perioadă – nu neapărat scurtă – de aplicare a prevederilor noului Cod, şi asta pentru că, potrivit art. 647 alin. (2)90, exceptând menţiunile

86  Articolul 430 alin. (2) NCPC republicat: „ Autoritatea de lucru judecat prive şte dispozitivul, precum  şi

considerentele pe care acesta se sprijină , inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.”87 Art. 656 NCPC republicat.88 Art. 711 alin. (1) NCPC republicat.89

 Art. 714 alin. (2) NCPC republicat.90 Art. 656 alin. (2) NCPC republicat.

Page 213: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 213/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  213

 privind calea şi termenul de atac, toate celelalte menţiuni pe care trebuie să  le conţină 

încheierea dată de executorul judecătoresc sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii91.

Criticile aduse la adresa unor astfel de încheieri trebuie f ăcute însă în termen de 5 zile.

A da eficienţă acestui termen înseamnă, printre altele, să nu primeşti sau să observi că este

tardivă o critică  f ăcută  într-o contestaţie, la al doilea sau al treilea termen de licitaţie într-o

executare silită  imobiliar ă  în care se spune că  preţul nu a fost fixat în mod procedural;

încheierea prin care executorul a stabilit preţul a fost dată cu încălcarea cerinţelor prevăzute

de lege, în sensul în care executorul trebuie să  stabilească  preţul de vânzare a imobilului

 pornind de la preţurile medii din zona respectivă. Dacă o astfel de încheiere a fost comunicată 

şi au trecut trei zile f ăr ă  ca ea să  fie contestată, înseamnă  că  preţul a fost stabilit în mod

corespunzător. Pe de o parte, procedura de executare silită, în ansamblul ei şi, în particularexecutarea silită  imobiliar ă, în cadrul căreia sunt emise patru încheieri în perioada

 premergătoare licitaţiei, se birocratizează, ceea ce înseamnă  o vulnerabilizare a ei, şansele

omiterii unor acte fiind mai mari. Pe de altă  parte însă, dacă  legea prevede posibilitatea

emiterii acestor încheieri, prevăzând posibilitatea atacării lor într-un anumit termen, odată 

expirat termenul nu se poate obţine, prin diverse mijloace, repunerea în termen. Pot exista

astfel şi beneficii, tocmai pentru că aceste încheieri au alocată o reacţie procedurală.

Faza urmăririi silite imobiliare este o fază care abundă de încheieri date de executorul judecătoresc, şi aceasta pentru că procedura este una destul de gravă întrucât priveşte imobile

care apar ţin debitorului. Dacă  la predarea silită  imobiliar ă, prin ipoteză, imobilele apar ţin

creditorului care cere executarea şi, din diverse motive, deşi a fost obligat printr-o hotărâre

 judecătorească  să predea imobilele respective, pârâtul refuză  acest lucru, în cazul urmăririi

silite imobiliare este vorba despre transformarea în bani a unor imobile care apar ţin

debitorului. Astfel, în cadrul acestei proceduri încheierile executorului judecătoresc sunt date

cu ocazia stabilirii preţului şi a fixării termenului de licitaţie. Articolele 825-827 NCPC

92

,91 Art. 647 alin. (1): „ Amânarea, suspendarea  şi încetarea execut ării silite, eliberarea sau distribuirea sumelor

ob ţ inute din executare, precum  şi alte mă suri anume prevă zute de lege se dispun de executorul judecătoresc prin

încheiere, care trebuie să cuprind ă: a) denumirea  şi sediul organului de executare; b) data  şi locul întocmirii

încheierii  şi numărul dosarului de executare; c) titlul executoriu în temeiul căruia se efectuează procedura de

executare; d) numele  şi domiciliul ori, după  caz, denumirea  şi sediul creditorului  şi ale debitorului; e)

 procedura de executare care face obiectul încheierii; f) chestiunea asupra căreia se adopt ă  încheierea; g)

motivele în fapt  şi în drept care au determinat darea încheierii; h) dispozi ţ ia luat ă  de executor; i) calea  şi

termenul de atac al încheierii; j) semnătura şi  ştampila executorului judecătoresc”.92 Art. 835-837 NCPC republicat.

Page 214: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 214/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 214

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

 judecată.

deşi într-o viziune directă  se adresează  executorului judecătoresc, se adresează, în egală 

măsur ă, şi instanţei de

6.  Încheierile emise de executor în cadrul procedurii

6.1  Încheierea prin care se stabileşte valoarea de circulaţie a imobilului

Articolul 825 alin. (1) NCPC93 prevede faptul că „ Executorul judecătoresc va stabili

de îndat ă , prin încheiere, valoarea de circula ţ ie a imobilului, raportat ă  la pre ţ ul mediu de

 pia ţă din localitatea respectivă ,  şi o va comunica păr  ţ ilor .”

Deşi la o primă vedere reglementarea poate şoca, ea nu este nouă: art. 500 alin. (2)

CPC 1865 stabileşte că „Executorul va stabili de îndată preţul imobilului, iar în cazul în care

consider ă necesar va cere părerea unui expert. Dispoziţiile art. 411 alin. (3) sunt aplicabile.”94 

Astfel fiind, executorul are două variante: 

 – să stabilească el preţul, în conformitate cu prevederile art. 500 alin. (2) teza I CPC

1865;

 – să cear ă părerea unui expert, în conformitate cu prevederile art. 500 alin. (2) teza a

II-a CPC 1865, caz în care va trebui să-i pună în vedere faptul că trebuie să ia în considerare

valoarea de circulaţie iar raportul de expertiză  trebuie comunicat păr ţilor. Aceasta estevarianta care a fost utilizată cel mai des în practică.

Articolul 825 alin. (1) NCPC95, într-o formulare mai clar ă  decât în reglementarea

anterioar ă, îi permite executorului să  stabilească  de îndată  preţul, prin raportare la preţul

mediu de piaţă din localitatea respectivă.

6.2  Încheierea de desemnare a expertului:

 – Executorul nu poate stabili el preţul [art. 825 alin. (3) NCPC96, potrivit căruia „(...)

în cazul în care nu poate proceda el însu şi la evaluare, executorul judecătoresc va numi un

expert care să stabilească valoarea de circula ţ ie a imobilului”];

93 Art. 835 NCPC republicat.94 Articolul 411 alin. (3) CPC 1865: „ Executorul judecătoresc este obligat să identifice  şi să evalueze cu acordul

 păr  ţ ilor bunurile sechestrate, iar în caz contrar va solicita efectuarea unei expertize. Bunurile vor fi evaluate la

valoarea lor de circula ţ ie. O copie de pe raportul de expertiză se comunică  şi debitorului.”95

 Art. 835 NCPC republicat.96 Art. 835 alin. (3) NCPC republicat.

Page 215: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 215/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  215

 – Executorul a stabilit preţul însă păr ţile îi cer expertiză. În aceste situaţii, potrivit art.

825 alin. (6) NCPC97, „ Expertul va fi numit de către executor prin încheiere executorie care

va ar ăta  şi termenul de depunere a raportului de expertiză , dispozi ţ iile art. 747 alin. (6)-(9)98 

aplicându-se în mod corespunzător. Încheierea se comunică păr  ţ ilor  şi expertului. Creditorul

 poate depune la dosar înscrisuri în vederea evaluării imobilului, dacă este cazul .”

6.3  Încheierea prin care fixează preţul imobilului

Potrivit art. 826 alin. (1) NCPC99: „ Executorul va fixa pre ţ ul imobilului, care va fi

 pre ţ ul de pornire a licita ţ iei, la valoarea stabilit ă  conform art. 825100 , prin încheiere

definitivă , dat ă f ăr ă citarea păr  ţ ilor .”

6.4  Încheierea prin care stabileşte termenul pentru vânzarea imobilului

Conform dispoziţiilor art. 827 alin. (1) NCPC101: „ În termen de 5 zile de la stabilirea

 pre ţ ului imobilului, executorul va fixa, prin încheiere definitivă , termenul pentru vânzarea

imobilului, ce va fi adus la cuno ştin ţ a publică prin publica ţ ii de vânzare.”

Referitor la acest punct s-a pus problema identificării raţiunii pentru care încheierea de

stabilire a preţului nu poate fi atacată  prin contestaţie la executare În r ăspunsul oferit, s-a

 precizat că aceasta este dată de prevederile art. 825 NCPC102. Potrivit acestui articol, într-o

 primă  fază  executorul stabileşte valoarea de circulaţie, printr-o încheiere care se comunică.Dacă  această  încheiere nu este atacată, executorul trebuie să  dea o încheiere de fixare a

 preţului. Stabilirea valorii de circulaţie nu se substituie stabilirii exacte a preţului.

Într-o altă intervenţie la acest punct s-a pus problema dacă această raţiune subzistă în

ipoteza în care preţul a fost stabilit printr-o expertiză cerută de păr ţi. S-a apreciat că în această 

ipoteză, soluţia este contestaţia la executare împotriva actului de executare. În acest caz,

obiectul contestaţiei va fi, de exemplu, şedinţa în care s-a adjudecat imobilul în baza acestui

 preţ stabilit prin încheierea definitivă. Preţul se poate contesta ulterior, f ăr ă a putea contestaînsă încheierea prin care acesta a fost stabilit. Consecinţa de ordin practic este dată de faptul

că  debitorul nu va avea şanse să  suspende executarea înainte de primul termen de licitaţie

97 Art. 835 alin. (6) NCPC republicat.98 Art. 757 alin. (6)-(9) NCPC republicat.99 Art. 836 alin. (1) NCPC republicat.100 Art. 835 NCPC republicat.101

 Art. 837 alin. (1) NCPC republicat.102 Art. 835 NCPC republicat.

Page 216: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 216/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 216

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

întrucât pentru suspendare ar trebui f ăcută o contestaţie la executare, de exemplu împotriva

încheierii, dacă  aceasta este criticată, şi până  la soluţionarea contestaţiei la executare să 

solicite, ca măsur ă provizorie, suspendarea executării; or, potrivit reglementării din Noul Cod

de procedur ă civilă, calea unei contestaţii împotriva încheierii de stabilire a preţului nu este

admisibilă.

Hotărârea expertului nu poate să  r ămână  inatacabilă  din punctul de vedere al celor

două păr ţi pentru că imobilul poate fi sub sau supraevaluat. În acest sens, importanţă prezintă 

şi dispoziţiile art. 825 alin. (8)103, potrivit cărora „ Refuzul debitorului de a permite accesul

expertului în imobil în vederea evaluării nu împiedică  evaluarea, urmând să  se ia în

considerare înscrisurile depuse la dosarul de executare, precum  şi orice alte date sau

informa ţ ii disponibile, inclusiv cele ob ţ inute de executor pe baza demersurilor întreprinse încondi ţ iile art. 650104”. Dispoziţiile acestui articol creează în sarcina executorului obligaţia de

103 Art. 835 alin. (8) NCPC republicat.104  Art. 659 NCPC republicat: „(1)  La cererea executorului judecătoresc, cei care datorează  sume de bani

debitorului urmărit ori de ţ in bunuri ale acestuia supuse urmăririi, potrivit legii, au datoria să comunice în scris

toate informa ţ iile necesare pentru efectuarea execut ării. Ei sunt  ţ inu ţ i să declare întinderea obliga ţ iilor lor fa ţă 

de  debitorul urmărit, eventuale modalit ăţ i care le-ar putea afecta, sechestre anterioare, cesiuni de crean ţă ,

 subroga ţ ii, preluări de datorie, nova ţ ii, precum  şi orice alte acte sau fapte de natur ă să modifice con ţ inutul ori

 păr  ţ ile raportului obliga ţ ional sau regimul juridic al bunului de ţ inut. La cererea executorului judecătoresc sau a

 păr  ţ ii interesate, instan ţ a de executare poate lua mă surile prevă zute de art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. f)  şi la art.

189. (2) De asemenea, la cererea executorului judecătoresc, institu ţ iile publice, institu ţ iile de credit  şi orice alte

 persoane fizice sau juridice sunt obligate să îi comunice, de îndat ă , în scris, datele  şi informa ţ iile apreciate de

executorul judecătoresc ca fiind necesare realizării execut ării silite, chiar dacă  prin legi speciale se dispune

altfel. Tot astfel, organele fiscale sunt obligate să comunice, în acelea şi condi ţ ii, datele  şi informa ţ iile pe care le

administrează , potrivit legii. La cererea executorului judecătoresc sau a păr  ţ ii interesate, instan ţ a de executare

 poate lua mă surile prevă zute la art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. f)  şi la art. 189. (3) Dacă cei sesiza ţ i nu dispun de

informa ţ iile solicitate sau, după caz, refuză să le dea, Ministerul Public va întreprinde, la cererea executorului

 judecătoresc, diligen ţ ele necesare pentru aflarea informa ţ iilor cerute, în special pentru identificarea entit ăţ ilor

 publice sau private la care debitorul are deschise conturi sau depozite bancare, plasamente de valori mobiliare,

este ac ţ ionar ori asociat sau, după  caz, de ţ ine titluri de stat, bonuri de tezaur  şi alte titluri de valoare

 susceptibile de urmărire silit ă. (4) Executorul judecătoresc este obligat să asigure secretul informa ţ iilor primite,

dacă legea nu prevede altfel. Aceste informa ţ ii nu pot fi utilizate decât în scopul pentru care au fost cerute, fiind

interzisă cu desăvâr  şire, sub sanc ţ iunile prevă zute de lege, divulgarea lor către ter  ţ e persoane sau utilizarea lor

 pentru crearea unei baze de date personale. (5) În vederea ob ţ inerii informa ţ iilor necesare execut ării,executorul judecătoresc are acces liber la cartea funciar ă , la registrul comer  ţ ului  şi la alte registre publice care

Page 217: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 217/411

Page 218: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 218/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 218

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

Potrivit art. 806 alin. (4) NCPC107  (text nou faţă de Codul anterior, dar nu neapărat

nou faţă  de legislaţia în ansamblul său), „Creditorul ipotecar nu poate cere scoaterea la

vânzare silit ă a bunurilor neipotecate ale debitorului său decât în cazul în care urmărirea

 silit ă a bunurilor imobile ipotecate nu a condus la îndestularea creditorului ipotecar în limita

 sumelor totale datorate” iar art. art. 2.478 NCC stipulează: „Creditorul nu poate urmări în

acela şi timp vânzarea imobilelor care nu sunt ipotecate decât în cazul când bunurile care îi

 sunt ipotecate nu sunt suficiente pentru plata crean ţ ei sale.” Codul de procedur ă  civilă 

anterior, stabilea, în art. 492 alin. (1), faptul că, „Creditorul ipotecar poate urmări în acela şi

timp  şi imobilele neipotecate ale debitorului său.”

Având în vedere toate aceste reglementări, apare o problemă  de drept tranzitoriu

generată de intrarea în vigoare, la 1 octombrie 2011, a Noului Cod civil, pentru că: – articolul 223 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod civil prevede faptul că la

data intr ării în vigoare a Noului Cod civil se abrogă orice dispoziţii contrare, chiar cuprinse în

legi speciale;

 – norma prevăzută  în art. 2.478 NCC nu este o normă  de drept substanţial şi nici

măcar de drept procesual, în sensul strict al noţiunii, ci este o normă care ţine de executarea

silită;

 – dincolo de faptul că executarea silită  nu este o ramur ă distinctă de drept, art. 725alin. (1) CPC 1865 stabileşte o distincţie, prevăzând faptul că  „ Dispozi ţ iile legii noi de

 procedur ă  se aplică , din momentul intr ării ei în vigoare,  şi proceselor în curs de judecat ă 

începute sub legea veche, precum  şi execut ărilor silite începute sub acea lege.”

Dispoziţia cuprinsă în Legea de punere în aplicare a Noului Cod civil este o dispozi ţie

care face aplicarea noţiunii de «ultraactivare a legii vechi» nu doar în ceea ce priveşte dreptul

material, ci şi în ceea ce priveşte dreptul procesual, însă  nu se refer ă  la procedurile de

executare silită, subiectul normei fiind ”procese şi cereri”. Consecinţa poate fi aceea că  la 1octombrie 2011:

 – din punctul de vedere al normelor de drept substanţial, instanţa va analiza normele în

vigoare la momentul introducerii cererii;

 – din punctul de vedere al normelor de drept procesual, instanţa va analiza normele în

vigoare la momentul începerii procesului;

107 Art. 816 alin. (4) NCPC republicat.

Page 219: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 219/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  219

 – organul de executare silită  va aplica normele în vigoare la momentul la care

realizează  executarea silită, pentru că  dreptul tranzitoriu în materia executării silite pare să 

r ămână guvernat de dispoziţiile art. 725 alin. (1) teza finală CPC 1865, şi nu de dispoziţiile

art. 223 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod civil. Prin urmare, nu este exclusă 

interpretarea potrivit căreia art. 2.478 NCC a intrat în vigoare la 1 octombrie 2011.

Potrivit art. 819 NCPC108, „ În cazul în care debitorul sau ter  ţ ul dobânditor ocupă el

însu şi imobilul urmărit, la cererea creditorului sau a executorului, instan ţ a de executare va

 putea, după împrejur ări, să ordone evacuarea sa din imobil, în tot sau în parte, fie de îndat ă ,

 fie într-un anumit termen”. Această  prevedere consacr ă  o soluţie relativ atipică, pentru că 

reglementează o procedur ă deschisă împotriva unui proprietar. Instanţa de executare este tot

instanţa care a încuviinţat urmărirea silită imobiliar ă, iar hotărârea se dă tot cu drept de apel,fiind însă  executorie şi putând fi, deci, pusă  în executare silită  în condiţiile predării silite

imobiliare, nefiind exclus ca până  când se rezolvă  predarea silită  imobiliar ă  în temeiul

hotărârii de evacuare dată în condiţiile art. 819 NCPC să se facă şi adjudecarea. Severitatea

acestei măsuri poate fi considerată  invers propor ţională  cu detalierea condiţiilor în care

măsura poate fi luată, legiuitorul statuând în acest caz „după împrejur ări”. Textul nu stabileşte

cu exactitate momentul până  la care poate fi luată  această măsur ă, după  împrejur ări putând

însemna: – refuzul debitorului de a permite accesul expertului în vederea evaluării imobilului;

 – refuzul debitorului de a permite expertului topografic efectuarea măsur ătorilor

necesare, în cazul în care nu există carte funciar ă deschisă109;

 – hotărâri judecătoreşti din care rezultă că debitorul este, de exemplu, piroman etc.

S-a precizat că  noţiunea ”după  împrejur ări” implică  o conduită  obstrucţionistă  din

 partea debitorului iar măsura ar trebui să aibă caracter temporar.

Referitor la acest aspect s-a pus în discuţie faptul că  la aprecierea noţiunii ”după împrejur ări” ar putea fi avut în vedere şi un criteriu de propor ţionalitate între ceea ce

108 Art. 829 NCPC republicat.109 În acest sens sunt dispoziţiile art. 818 alin. (2) potrivit cărora „ În cazul în care imobilul supus urmăririi nu

este înscris în cartea funciar ă , executorul judecătoresc va solicita biroului de cadastru  şi publicitate imobiliar ă ,

în numele debitorului (s.n. – ac ţ iune oblică sui generis) deschiderea căr  ţ ii funciare, în baza unei documenta ţ ii 

cadastrale întocmite de o persoană autorizat ă  şi a titlurilor de proprietate ob ţ inute, când este cazul, în condi ţ iile

art. 650. Cheltuielile necesare vor fi avansate de creditor  şi vor fi imputate debitorului cu titlu de cheltuieli deexecutare silit ă , în condi ţ iile art. 660.”

Page 220: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 220/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 220

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

urmăreşte creditorul prin evacuare şi care ar fi consecinţele pe care le va suporta debitorul în

urma evacuării. În acest sens, cu titlu exemplificativ, ar putea fi luate în considerare anumite

distrugeri pe care le-ar putea provoca debitorul asupra imobilului, anumite cheltuieli foarte

mari pe care ar trebui să le suporte în legătur ă cu imobilul respectiv pe parcursul executării

silite. În toate cazurile, trebuie să fie vorba de ceva foarte grav.

8.  Calendarul vânzării

Licitaţia înseamnă  publicitate iar esenţa unei licitaţii corecte înseamnă  un preţ  de

 pornire corect şi o publicitate corect f ăcută. În privinţa publicităţii, art. 828 alin. (4) NCPC110 

aduce elemente de noutate întrucât introduce în mod obligatoriu, sub sancţiunea nulităţii,

alături de modalităţile clasice de realizare a publicităţii, publicarea într-un ziar de circulaţie

naţională, dacă valoarea imobilului depăşeşte suma de 250.000 lei, sau într-un ziar local, dacă 

nu trece peste această  sumă. Teza a doua a acestui alineat reglementează  posibilitatea

extinderii publicităţii, relevanţa fiind aceea că  dacă nu se face publicitate şi prin alte ziare,

reviste, nu va fi anulată executarea, însă dacă se fac astfel de demersuri, cheltuielile avansate

sunt cheltuieli care se pot imputa debitorului cu titlu de cheltuieli cu executarea silită. Prin

urmare, această  reglementare este importantă pentru că, pe de o parte, pune o problemă  devaliditate a procedurii (teza I) iar, pe de altă  parte, pentru că  pune o problemă  de

”deductibilitate” a cheltuielilor în sensul raporturilor dintre debitor şi creditor (teza a II-a).

Sunt posibile trei termene de licitaţie, în strânsă legătur ă cu aceste termene fiind preţul

de adjudecare. Potrivit reglementării anterioare, la primul termen al licitaţiei nu se putea

adjudeca imobilul dacă nu se oferea preţul de începere a licitaţiei. La al doilea termen, potrivit

art. 509 alin. (5) CPC 1865, „ În cazul în care nu este oferit nici pre ţ ul la care imobilul a fost

evaluat, vânzarea se va amâna la un alt termen, de cel mult 60 de zile, pentru care se va faceo nouă publica ţ ie (...). La acest termen, licita ţ ia va începe de la pre ţ ul de 75% din cel la care

imobilul a fost evaluat. Dacă  nu se ob ţ ine pre ţ ul de începere a licita ţ iei, la acela şi termen

bunul va fi vândut la cel mai mare pre ţ   oferit. Vânzarea se va putea face chiar dacă  se

110 Art. 838 alin. (4) NCPC republicat: „ Publica ţ ii în extras cuprinzând men ţ iunile prevă zute la alin. (1) lit. a),

c),  şi f)-m), se vor face, sub sanc ţ iunea nulit ăţ ii, într-un ziar de circula ţ ie na ţ ional ă , dacă valoarea imobilului

depăşe şte suma de 250.000 lei, sau într-un ziar local dacă nu trece peste aceast ă sumă. Publica ţ ia, în extras sau

în întregul ei, va putea fi publicat ă  şi în ziare, reviste  şi alte publica ţ ii existente care sunt destinate vânzării unorimobile de natura celui scos la licita ţ ie, inclusiv pe pagini de internet deschise în acela şi scop”

Page 221: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 221/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  221

 prezint ă o singur ă persoană care ofer ă pre ţ ul de la care începe licita ţ ia.” Din interpretarea

ultimelor două  teze ale acestui alineat ar putea rezulta următoarea soluţie: dacă  nu a oferit

nimeni 75% din preţul iniţial dar sunt doi licitatori, atunci câştigă  cel care ofer ă  mai mult

(chiar dacă  sub preţul de începere); dacă există un singur licitator, atunci acesta câştigă, cu

condiţia ca preţul oferit să fie cel de începere a licitaţiei. În practică au existat situaţii în care

executorul refuză  să  declare adjudecatar pe acela care, chiar fiind într-o competiţie, ofer ă 

 preţul cel mai mare, care este totuşi, în opinia executorului, un preţ  derizoriu. Codul de

 procedur ă  civilă  anterior nu conţinea dispoziţii exprese în acest sens, preţul derizoriu fiind

apreciat prin raportare la dispoziţiile Codului civil de la 1864 referitoare la condiţia ca preţul

să fie serios şi determinat. Noul Cod civil cuprinde dispoziţii exprese referitoare la noţiunea

de «preţ derizoriu».În reglementarea Noului Cod de procedur ă civilă, în legătur ă cu această noţiune se află 

următoarele dispoziţii:

 – art. 847 alin. (2)111  care prevede faptul că  vânzarea silită  nu poate fi atacată  nici

 pentru leziune;

 – art. 835 alin. (9)112 care prevede că „ Dacă nici la a doua licita ţ ie imobilul nu a fost

adjudecat, la cererea creditorului, executorul judecătoresc va putea stabili o nouă licita ţ ie, în

condi ţ iile prevă zute la alin. (8). La termenul stabilit la alin. (8), licita ţ ia va începe de la pre ţ ul de 50% din pre ţ ul de pornire al primei licita ţ ii. Dacă nu se ob ţ ine acest pre ţ   şi exist ă 

cel pu ţ in doi licitatori, bunul va fi vândut, la acest din urmă  termen, la cel mai mare pre ţ  

oferit, chiar dacă  acesta din urmă  este mai mic decât valoarea crean ţ ei ori a garan ţ iei.

Vânzarea se va putea face chiar dacă  se prezint ă o singur ă persoană care ofer ă  pre ţ ul de

 pornire al acestei licita ţ ii. În con ţ inutul publica ţ iei de vânzare întocmite pentru cel de-al

treilea termen vor fi inserate, sub sanc ţ iunea nulit ăţ ii, toate aceste men ţ iuni privind modul de

 stabilire a pre ţ ului de adjudecare a imobilului la al treilea termen”. Asemănătorreglementării anterioare, la primul termen nu se poate adjudeca dacă  nu se ofer ă  preţul de

 pornire. La al doilea termen se porneşte tot de la 75% din preţul de pornire dar, ca şi element

de noutate, nu se poate adjudeca dacă preţul oferit nu reprezintă cel puţin 30% din preţul de

 pornire. La cel de-al treilea termen, dacă sunt cel puţin doi licitatori, se poate întâmpla orice.

Finalitatea unei astfel de proceduri este de a satisface o creanţă iar acest lucru îl poate face în

 primul rând debitorul, prin vânzarea imobilului, întrucât notificarea înscrisă în cartea funciar ă 

111

 Art. 857 alin. (2) NCPC republicat.112 Art. 845 alin. (9) NCPC republicat.

Page 222: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 222/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 222

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

nu îl împiedică să vândă imobilul iar opozabilitatea acestei înstr ăinări faţă de creditor – şi în

reglementarea anterioar ă  şi în cea a Noului Cod de procedur ă  civilă  – există  dacă  se

consemnează ceea ce creditorul are de luat, la care se adaugă cheltuielile de executare.

9.  Poprirea

9.1  Generalităţi

Articolul 770 alin. (5) lit. b) NCPC113 care prevede că nu sunt supuse executării silite

 prin poprire „ sumele reprezentând credite nerambursabile ori finan ţări primite de la institu ţ ii

 sau organiza ţ ii na ţ ionale  şi interna ţ ionale pentru derularea unor programe ori proiecte”,

conţine o adăugire faţă  de reglementarea anterioar ă  a art. 452 alin. (2) lit. b) CPC 1865,

 potrivit căreia nu sunt supuse executării silite prin poprire „ sumele reprezentând credite

nerambursabile sau finan ţări primite de la institu ţ ii sau organiza ţ ii interna ţ ionale pentru

derularea unor programe ori proiecte.”

Conform art. 770 alin. (5) lit. c) NCPC114, nu sunt supuse executării silite prin poprire

„ sumele aferente pl ăţ ii drepturilor salariale viitoare pe o perioad ă  de 3 luni de la data

înfiin ţării popririi”, anterior termenul fiind, de lege lata, de 6 luni.

9.2  Validarea popririi

Procedura reglementată de art. 779 NCPC115 îl obligă pe judecător să verifice nu doar

dacă există raporturi între debitor şi ter ţul poprit, ci şi dacă s-a depus o adresă de înfiinţare a

 popririi, dacă  la această  adresă  s-a anexat o copie a titlului executoriu, adică  acele cerinţe

formale care însoţesc actul de executare al popririi; instanţa de validare trebuie să  ia act de

existenţa unei popriri care respectă prevederile în vigoare iar, sub acest aspect, Noul Cod de

 procedur ă  civilă  stabileşte obligaţia instanţei de a comunica ter ţului poprit fie o copie a

încheierii de încuviinţare a executării silite, fie un certificat privind soluţia pronunţată  în

dosar. În acest sens sunt prevederile art. 772 alin. (1) teza I116.

113 Art. 780 alin. (5) lit. b) NCPC republicat.114 Art. 780 alin. (5) lit. c) NCPC republicat.115

 Art. 789 NCPC republicat.116 Art. 782 alin. (1) teza I NCPC republicat.

Page 223: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 223/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  223

Despre această măsur ă va fi înştiinţat şi debitorul, căruia, potrivit art. 772 alin. (1) teza

a II-a117, i se va comunica, în copie, adresa de înfiinţare a popririi, la care se vor ataşa şi copii

certificate de pe încheierea de încuviinţare a executării silite sau de pe certificatul privind

soluţia pronunţată în dosar, şi titlul executoriu.

Conform art. 776 NCPC118, consemnarea nu se va mai face în 15 zile, astfel cum

 prevedea reglementarea anterioar ă, ci în 5 zile. Termenul maxim în care ter ţul poprit trebuie

să consemneze sumele este de 5 zile de la comunicarea popririi.

În ceea ce priveşte procedura de validare a popririi (art. 779 NCPC119) trebuie f ăcută o

menţiune valabilă şi pentru reglementarea anterioar ă, şi anume că ter ţul poprit, chiar de rea-

credinţă, nu trebuie să achite nota de plată pe care debitorul nu o achită faţă de creditor. Pe de

o parte, este evident faptul că nu se poate valida o poprire pentru o sumă mai mare decât ceadatorată creditorului de către debitor, dar, pe de altă parte, nu se poate valida o poprire pentru

o sumă mai mare pe care ter ţul poprit o datorează debitorului său. Ter ţul poprit este sancţionat

 pentru refuzul de a lua act de înfiinţarea popririi şi de a se comporta în consecinţă, dar această 

sancţiune nu înseamnă că el trebuie f ăcut, încă de la început, solidar r ăspunzător cu debitorul

 poprit. Dacă  nici după  validarea popririi ter ţul poprit nu se conformează, este expus unei

 proceduri de executare silită  pentru care se va obţine o încuviinţare, întrucât suntem în

 prezenţa unui titlu executoriu emis de instanţa de validare şi nu de executorul judecătoresc,ceea ce determină o procedur ă de executare distinctă.

10. Obligaţii alternative

Articolul 666 NCPC120  are în vedere obligaţiile alternative: „Când titlul executoriu

cuprinde o obliga ţ ie alternativă , f ăr ă  să  se arate termenul de alegere, executorul

 judecătoresc va notifica debitorului să  î  şi exercite acest drept în termen de 10 zile de lacomunicarea încheierii de încuviin ţ are a execut ării, sub sanc ţ iunea decăderii”  [alin. (1)].

Textul nu va fi aplicabil în foarte multe cazuri. Atunci când titlul executoriu este reprezentat

de o hotărâre judecătorească, alegerea este, într-un fel, a creditorului; nu se au în vedere

situaţiile de subsidiaritate de tipul X este obligat la predarea bunului iar, în cazul în care

117 Art. 782 alin. (1) teza a II-a NCPC republicat.118 Art. 786 NCPC republicat.119

 Art. 789 NCPC republicat.120 Art. 675 NCPC republicat.

Page 224: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 224/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 224

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

 predarea nu mai este posibilă, X este obligat la plata echivalentului. Alegerea apar ţine

debitorului dar numai până la momentul la care raportul juridic ajunge să fie supus judecăţii.

11. Evacuarea

În ceea ce priveşte problematica evacuării, nu sunt foarte multe elemente de noutate,

întrucât Legea nr. 202/2010 a prefaţat unele dintre aceste modificări, stabilind faptul că  în

intervalul 1 decembrie – 1 martie nu se pot efectua evacuări. Articolul 5781 CPC 1865 este

 preluat de art. 885 alin. (1) NCPC121 : „ Nicio evacuare din imobilele cu destina ţ ie de locuin ţă 

nu poate fi f ăcut ă de la data de 1 decembrie  şi până la data de 1 martie a anului următor,

decât dacă creditorul face dovada că , în sensul dispozi ţ iilor legisla ţ iei locative, el  şi familia

 sa nu au la dispozi ţ ie o locuin ţă  corespunzătoare ori că  debitorul  şi familia sa au o alt ă 

locuin ţă corespunzătoare în care s-ar putea muta de îndat ă.” Alineatul (2) al aceluiaşi articol

 prevede şi excepţii: „ Dispozi ţ iile alin. (1) nu se aplică  în cazul evacuării persoanelor care

ocupă abuziv, pe căi de fapt, f ăr ă niciun titlu, o locuin ţă  şi nici celor care au fost evacua ţ i

 pentru că pun în pericol rela ţ iile de convie ţ uire sau tulbur ă în mod grav lini ştea publică.” Un

element de noutate este dat de termenul la somaţia de executare, care nu mai este de 5 zile, ci

de 8 zile (art. 886 NCPC122).Articolul 887 alin. (1) NCPC123 este un text care ar trebui privit în corelaţie cu art. 702

alin. (5) NCPC124. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 887 alin. (1), în vederea executării silite,

„executorul judecătoresc se va deplasa la fa ţ a locului, va soma pe debitor să păr ă sească de

îndat ă  imobilul, iar în caz de împotrivire, îl va evacua din imobilul respectiv pe debitor

împreună  cu toate persoanele care ocupă  imobilul în fapt ori f ăr ă  niciun titlu opozabil

creditorului, cu sau f ăr ă ajutorul for  ţ ei publice, după caz, punând pe creditor în drepturile

 sale.” Articolul 702 alin. (5) anticipează  şi vine în sprijinul acestei soluţii, vorbind desprecondiţiile de admisibilitate ale contestaţiei la executare, responsabilizându-l pe executor: „ În

cazul procedurii urmăririi silite mobiliare sau imobiliare ori a pred ării silite a bunului imobil

 sau mobil, contesta ţ ia la executare poate fi introdusă  şi de o ter  ţă persoană , însă numai dacă 

aceasta pretinde un drept de proprietate ori un alt drept real cu privire la bunul respectiv.” În

121 Art. 895 NCPC republicat.122 Art. 896 NCPC republicat.123

 Art. 897 alin. (1) NCPC republicat.124 Art. 712 alin. (5) NCPC republicat.

Page 225: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 225/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  225

acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 38 alin. (3) NCPC125, art. 1.832 alin. (2) NCC126 şi art. 563

alin. (4) NCC127. În legătur ă  cu acest din urmă  articol, trebuie f ăcută, totuşi, menţiunea că 

executarea silită  nu poate fi f ăcută  împotriva ter ţului dobânditor înscris în cartea funciar ă,

rectificarea înscrierilor în cartea funciar ă neputând fi f ăcute de către executor, ci doar de către

instanţă.

Articolul 649128  consacr ă, în alin. (3) şi (4), texte noi care permit executorului

 judecătoresc să angajeze r ăspunderea agenţilor for ţei publice dacă  aceştia refuză  să  sprijine

activitatea de executare silită sub motiv că există impedimente de orice natur ă: „(3) Agen ţ ii

 for  ţ ei publice nu pot refuza să  sprijine activitatea de executare silit ă  sub motiv că  exist ă 

impedimente, de orice natur ă , la executare, singurul r ă spunzător pentru nesocotirea acestora

 fiind executorul judecătoresc, în condi ţ iile legii. (4) În caz de refuz, dispozi ţ iile art. 183 alin.(2129 ) şi ale art. 184-186 130 sunt aplicabile în mod corespunzător .”

Tot în zona presiunii realizării executării şi tot cu caracter de noutate, se află şi art.

617 NCPC131: „Statul este obligat să asigure, prin agen ţ ii săi, executarea în mod prompt  şi

efectiv a hot ărârilor judecătore şti  şi a altor titluri executorii, iar, în caz de refuz, cei văt ăma ţ i

au dreptul la repararea integral ă a prejudiciului suferit .”

În reglementarea anterioar ă, dispoziţiile legale incidente acestui aspect erau:

 – art. 579 CPC 1865 care prevedea că executorul judecătoresc va elibera imobilul cuajutorul for ţei publice, punând pe creditor în drepturile sale;

 – art. 401 alin. (1) CPC 1865 reglementa un termen de 15 zile pus la dispoziţia

 persoanei care pretindea un drept de proprietate sau un alt drept real;

125 Art. 39 alin. (3) NCPC republicat: „ Hot ărârea pronun ţ at ă contra înstr ăinătorului sau succesorului universal

ori cu titlu universal al acestuia, după caz, va produce de drept efecte  şi contra succesorului cu titlu particular,

 şi va fi întotdeauna opozabil ă  acestuia din urmă , cu excep ţ ia cazurilor în care a dobândit dreptul cu bună-

credin ţă  şi nu mai poate fi evins, potrivit legii, de către adevăratul titular .”126  Art. 1.832 alin. (2) NCC: „ Încetarea, din orice cauză , a contractului de închiriere, precum  şi hot ărârea

 judecătorească de evacuare a chiria şului sunt de drept opozabile  şi se execut ă  împotriva tuturor persoanelor

care locuiesc, cu titlu sau f ăr ă titlu, împreună cu chiria şul .”127  Art. 563 alin. (4) NCC: „ Hot ărârea judecătorească  prin care s-a admis ac ţ iunea în revendicare este

opozabil ă  şi poate fi executat ă  şi împotriva ter  ţ ului dobânditor, în condi ţ iile Codului de procedur ă civil ă.”128 Art. 658 NCPC republicat.129 Art. 188 alin. (2) NCPC republicat130

 Art. 189-191 NCPC republicat.131 Art. 626 NCPC republicat.

Page 226: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 226/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 226

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

 – dispoziţiile O.U.G. nr. 97/2005 privitoare la domiciliu (în prezent reglementate în

 Noul Cod civil); ca element de identificare a persoanei fizice, domiciliul nu confer ă niciun

drept subiect civil, logica fiind inversă, în sensul în care, dacă persoana are un drept subiectiv

civil probabil, în baza acestuia, poate dobândi un domiciliu;

 – dispoziţiile Legii nr. 26/1990 cu privire la sediu şi punctul de lucru, un anumit sediu

al persoanei juridice nedeterminând, în mod obligatoriu, vreun drept asupra imobilului în care

este stabilit acest sediu.

Finalitatea practică a acestor discuţii este determinată de întrebarea dacă se formează 

un singur dosar de executare sau vor exista tot atâtea dosare câte persoane se află în imobilul -

obiect al evacuării.

Page 227: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 227/411

 

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  227

Căile de atac. Prezentare de ansamblu* - Prof. univ. dr. Gabriel BOROI 

 Prelegere sus ţ inut ă de dl. Prof. univ. dr. Gabriel BOROI

1.  Enumerarea căilor de atac

Această prezentare va avea în vedere dispoziţii generale, comune mai multor căi de

atac.

O precizare foarte importantă  este aceea că  sistemul căilor de atac este regândit în

reglementarea Noului Cod de procedur ă civilă. În reglementarea Codului de procedur ă civilă 

de la 1865 există, cu titlu de excepţie, cazuri în care calea de atac a recursului este suprimată 

(cereri cu valoare redusă, de exemplu); în noua reglementare a Codului de procedur ă civilă 

vor exista, de asemenea, destul de multe cazuri în care nu va mai exista recursul. Va trebui

acordată  o atenţie deosebită  legii de punere în aplicare şi dispoziţiilor tranzitorii şi finale.

Legiuitorul a intervenit în anumite situaţii, modificând norma din legea specială şi înlocuindcalea de atac a recursului cu cea a apelului. Dimpotrivă, sunt situaţii în care legiuitorul nu a

intervenit prin modificarea normei din legea specială, caz în care aceasta va continua să  se

aplice.

Vor fi numeroase cazuri în care nu va mai exista recursul, judecata având loc doar în

 primă  instanţă  şi în apel. Precizăm, astfel, că  recursul trebuie să  fie destinat în principal

soluţionării problemelor de drept. În mod excepţional, va exista şi situaţia în care hotărârea (în

sens larg, hotărârea de primă  instanţă) va fi supusă  direct recursului, de regulă, la instanţaimediat superioar ă. În acest caz însă, derogarea priveşte strict calea de atac – recursul – nu şi

natura acesteia, în sensul că  suntem în prezenţa unui recurs veritabil, cu înlăturarea

„hibridului” prevăzut de art. 3041 CPC 1865, care, deşi se intitula recurs, era judecat mai

degrabă ca un apel.

*

  Trimiterile la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă  civilă  au în vedere varianta Codului republicată  înMonitorul Oficial nr. 545/3.08.2012.

Page 228: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 228/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 228

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

Articolul 456 NCPC prevede: „Calea ordinar ă  de atac este apelul, iar căile

extraordinare de atac sunt recursul, contesta ţ ia în anulare  şi revizuirea”, calificarea

recursului drept cale extraordinar ă  de atac fiind una deja tradiţională. Textul are în vedere

numai căile de atac reglementate de Noul Cod de procedur ă  în acest titlu (Titlul II) dar, în

mod excepţional, există şi căi de atac specifice anumitor materii, cum ar fi în cazul ordonanţei

de plată  sau al cererilor de reexaminare. În lipsa unor texte exprese de lege, adică  a unei

reglementări prin norme speciale, va trebui ca acestea să  fie calificate ca fiind căi de atac

devolutive, în special din perspectiva motivelor de invocare.

2.  Legalitatea căii de atac

Articolul 457 NCPC a încercat să  rezolve o problemă, însă  nu în mod complet.

Alineatul (1) al acestui articol prevede că  „ Hot ărârea judecătorească  este supusă  numai

căilor de atac prevă zute de lege, în condi ţ iile  şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de

men ţ iunile din dispozitivul ei”. Denumirea marginală a acestui articol este „Legalitatea căii

de atac”,  ceea ce presupune că  reglementarea căii de atac este dată  de lege, şi nu de

 judecătorul care soluţionează  o anume cauză. Potrivit acestui text de lege, trebuie avute în

vedere nu doar felul căii de atac – apel sau recurs, ci şi condiţiile de exercitare şi termenele.Astfel, pot exista situaţii în care calea de atac a fost indicată  corect, însă, din eroare, în

cuprinsul hotărârii a fost menţionat un alt termen.

În continuare, art. 457 alin. (2) NCPC prevede că „ Men ţ iunea inexact ă din cuprinsul

hot ărârii cu privire la calea de atac deschisă  contra acesteia nu are niciun efect asupra

dreptului de a exercita calea de atac prevă zut ă de lege.” Se poate observa că  această  idee

reiese şi din primul alineat al aceluiaşi articol.

Potrivit art. 457 alin. (3) NCPC, „dacă instan ţ a respinge ca inadmisibil ă calea de atacneprevă zut ă de lege, exercitat ă de partea interesat ă  în considerarea men ţ iunii inexacte din

cuprinsul hot ărârii cu privire la calea de atac, hot ărârea pronun ţ at ă de instan ţ a de control

 judiciar va fi comunicat ă , din oficiu, tuturor păr  ţ ilor care au luat parte la judecata în care s-a

 pronun ţ at hot ărârea atacat ă. De la data comunicării începe să  curg ă , dacă  este cazul,

termenul pentru exercitarea căii de atac prevă zute de lege”. Acest text de lege se refer ă  la

ipoteza în care, în mod eronat, judecătorul a indicat o altă cale de atac decât cea existentă în

materia respectivă. În acest context, trebuie plasate acele situaţii în care, chiar şi după intrarea

în vigoare a Noului Cod de procedur ă civilă, vor fi aplicabile dispoziţiile care reglementează 

Page 229: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 229/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  229

căile de atac în Codul de procedur ă  civilă  anterior, întrucât va trebui să  ne raportăm la

momentul de început al procesului (de exemplu, casări cu trimitere spre rejudecare). În

ipoteza menţionată  de textul de lege, dacă  instanţa respinge ca inadmisibilă  calea de atac

neprevăzută de lege (deja legiuitorul sugerează ce soluţie se va da acelei căi de atac), această 

hotărâre de respingere ca inadmisibilă  se va comunica din oficiu tuturor celor care au avut

calitatea de păr ţi la judecata în primă instanţă, chiar dacă acestea nu au figurat ca păr ţi şi în

calea de atac. Aşadar, hotărârea nu se va comunica neapărat tuturor păr ţilor din calea de atac.

În acest fel se repun pe poziţie de egalitate toţi cei care au avut calitatea de păr ţi la judecata în

 primă instanţă.

De la data acestei comunicări începe să curgă, dacă este cazul  (menţiune importantă 

întrucât sunt avute în vedere doar acele situaţii în care calea de atac este deschisă de lege, dareste alta decât cea exercitată, nu şi ipotezele în care ea nu este reglementată de lege), termenul

 pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege.

Dacă, pe de altă parte, calea de atac este corect indicată de judecător, însă  termenul  

este indicat în mod incorect   şi se acordă  un termen mai lung decât cel prevăzut de lege,

soluţia cea mai simplă ar fi respingerea ca tardivă. O altă soluţie ar fi aceea de a aplica, pentru

identitate de raţiune, dispoziţiile art. 457 alin. (3) NCPC. Ar fi firesc ca, şi în această situaţie,

să  i se acorde păr ţii posibilitatea de exercitare a căii de atac, întrucât partea s-a încrezut înmenţiunile din dispozitiv. A fost propusă  ca soluţie repunerea în termen a păr ţii (art. 186

 NCPC). „Motivele temeinic justificate” în sensul dispoziţiilor art. 186 NCPC presupun lipsa

culpei păr ţii respective, altfel spus cazul fortuit. Într-o astfel de situaţie, ar putea fi reţinută 

culpa celui care a pronunţat hotărârea, ceea ce ar compensa lipsa de cunoştinţe juridice

aprofundate a păr ţii cu privire la calea de atac şi termenul de exercitare a acesteia. Prin

urmare, se poate admite soluţia repunerii în termen, cu condiţia ca partea să o solicite, instanţa

de judecată neputând să o acorde din oficiu. Dacă partea nu a solicitat repunerea în termen,instanţa va pronunţa soluţia de respingere a căii de atac ca inadmisibilă. Referitor la această 

din urmă  soluţie, de respingere de plano ca inadmisibilă  a căii de atac, s-a exprimat opinia

 potrivit cu care se poate considera că noua reglementare înăspreşte condiţiile sub acest aspect,

câtă vreme, sub imperiul Codului de procedur ă anterior, practica instanţelor era de a pune în

discuţia păr ţilor calificarea căii de atac. În ceea ce priveşte termenul de exercitare a căii de

atac, existau până acum două soluţii în practică: respectiv una condiţionată de formularea de

către parte a cererii de repunere în termenul de formulare a căii de atac iar potrivit celei de a

doua, la momentul recalificării căii de atac se oferea posibilitatea păr ţii de motiva calea de

Page 230: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 230/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 230

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

atac, termenul de motivare urmând să curgă de la momentul recalificării. Niciuna din aceste

variante nu e nici înlăturată, nici interzisă potrivit noului Cod.

Cu privire la această opinie, s-a apreciat însă, pe de o parte, că opţiunea legiuitorului

nu a fost în sensul niciuneia din cele două variante, deşi poate această soluţie ar fi fost mai

 practică, şi, în plus, soluţia recalificării căii de atac nu era aplicabilă în toate ipotezele nici sub

imperiul Codului de procedur ă civilă anterior, în funcţie de împrejur ările speţei, ajungându-se

în unele situaţii la repunerea în termen. Astfel, dacă  în loc de apel, partea exercita recurs,

calificarea corectă a căii de atac nu ridica probleme, întrucât toate motivele de recurs sunt a

 fortiori şi motive de apel; invers însă, dacă partea exercita apel în loc de recurs, se ajungea tot

la o repunere în termen, de fapt o repunere în termenul de motivare a recursului. În ceea ce

 priveşte susţinerea privind înăsprirea condiţiilor de exercitare a căilor de atac, s-a precizat că noua reglementarea recunoaşte, prin textul alin. (3) al art. 457, dreptul păr ţii de a exercita din

nou calea de atac. Practic, legiuitorul a dorit să  dea posibilitatea rejudecării căii de atac

corecte, şi nu să  lipsească partea de orice cale de atac, iar soluţia pare a fi favorabilă  şi în

raport de r ăspunderea magistratului care a indicat calea de atac neprevăzută, în realitate, de

lege, întrucât, prin respingerea căii de atac ca tardivă  eroarea magistratului produce sau ar

 putea produce consecinţe faţă de parte.

În concluzie, din perspectiva păr ţii aflată în eroare (şi aici poate fi f ăcută o conexiunecu reglementarea erorii esenţiale şi scuzabile - viciu de consimţământ din Noul Cod civil) este

de dorit să se încerce îndreptarea erorii – prin repunerea păr ţii în termenul de exercitare a căii

de atac, dacă  partea solicită  acest lucru – şi nu respingerea căii de atac ca tardivă, cu

consecinţa definitivării soluţiei.

Cu privire la această concluzie a fost exprimată şi opinia că recunoaşterea posibilităţii

 păr ţii de a exercita din nou calea de atac, dincolo de costurile pe care le implică un asemenea

demers, alături de reglementarea ca obligatorie a întâmpinării, a r ăspunsului la întâmpinareetc. pot întârzia soluţionarea procesului, în condiţiile în care unul din obiectivele Noului Cod

este şi asigurarea soluţionării cu celeritate a cauzelor şi asigurarea respectării imperativului

soluţionării cauzei într-un termen rezonabil. Referitor la această observaţie, s-a menţionat că 

legiuitorul nu a dorit exclusiv soluţionarea cu celeritate sau a da preeminenţă unui principiu

 pe seama celorlalte, ci şi asigurarea echilibrului armelor şi că prevederea unor termene mai

mari poate conduce, finalmente, la o scurtare a litigiului, prin evitarea acordării mai multor

termene, chiar mai scurte, astfel cum se întâmplă frecvent în practică. Cu privire la asigurarea

respectării principiului egalităţii armelor s-a mai ridicat problema modului în care se asigur ă 

Page 231: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 231/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  231

respectarea acestui principiu în condiţiile, pe de a o parte, recunoaşterii posibilităţii păr ţii de

mai exercita calea de atac (corectă, de această dată) care defavorizează partea adversă iar, pe

de altă parte, prin înlăturarea posibilităţii instanţei ca, în exercitarea rolului activ, să recalifice

calea de atac şi să  aplice sancţiunile corespunzătoare ca urmare a recalificării căii de atac.

Referitor la această  observaţie, s-a precizat însă, că  abia prin această  reglementare se

restabileşte echilibrul armelor, minuta instanţei care a indicat greşit calea de atac profitând

 păr ţii adverse. În plus, pe actuala redactare a textului, câtă vreme se recunoaşte existenţa unui

remediul cât priveşte indicarea greşită a căii de atac, trebuie admisă existenţa un remediu şi

cât priveşte indicarea greşită a termenului de exercitare.

În acest context, a fost ridicată problema admisibilităţii exercitării căii de atac corecte,

în ipoteza în care prima cale de atac a fost anulată ca netimbrată, apreciindu-se că, în acestcaz, cel puţin pentru ipoteza timbrajului identic, nu prezintă relevanţă calea de atac exercitată 

de parte – apel sau recurs – câtă vreme taxa de timbru nu a fost achitată, ceea ce a determinat

anularea căii de atac ca netimbrată. Plecând însă de la această întrebare, şi având în vedere

formula de început a alin. (3) al art. 457 [„dacă instanţa respinge ca inadmisibilă (…)”], s-a

 pus problema dacă  textul nu admite pronunţarea şi unei alte soluţii, în afara respingerii ca

inadmisibilă, pentru calea de atac neprevăzută  de lege exercitată  în considerarea menţiunii

inexacte din cuprinsul hotărârii şi dacă nu cumva, admiţând această posibilitate, ori de câte oricalea de atac nu a fost respinsă  ca inadmisibilă  să  poată  fi aplicată  în continuare soluţia

recalificării şi repunerii păr ţii, după caz, în termenul de exercitare sau de motivare a căii de

atac, astfel cum s-a conturat aceasta sub imperiul reglementării anterioare. S-a apreciat că o

interpretare per a contrario  a dispoziţiilor menţionate ar putea conduce la o atare soluţie,

textul alin. (3) al art. 457 NCPC urmând a fi aplicabil ori de câte ori, în faţa instanţei de

control judiciar, cu ocazia calificării căii de atac, apelantul sau recurentul nu a cerut repunerea

în termen; în cazul în care o atare cerere a fost formulată, instanţa se va pronunţa asupraacestei cereri.

În condiţiile în care, potrivit art. 457 alin. (3) NCPC calea de atac urmează  a fi

respinsă ca inadmisibilă, partea va trebui să timbreze încă o dată calea de atac corectă.

3.  Subiectele căilor de atac

Articolul 458 NCPC nu aduce nicio noutate. Potrivit acestui text de lege, „căile de

atac pot fi exercitate numai de păr  ţ ile aflate în proces care justifică un interes, în afar ă de

Page 232: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 232/411

Page 233: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 233/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  233

În ceea ce priveşte problema momentului la care păr ţile pot renunţa în mod valabil la

dreptul de a invoca neregularităţi procedurale, s-a ar ătat că păr ţile pot renunţa valabil la acest

drept numai după ce el s-a născut, ceea ce presupune că neregularitatea procedurală există. Se

 poate face o comparaţie cu actul juridic lovit de nulitate relativă. Confirmarea nulităţii relative

 poate avea loc numai după  încheierea actului, şi nu înainte sau în momentul încheierii

acestuia. Şi în această situaţie, nu se poate renunţa anticipat la neregularităţi despre care nu se

 poate şti dacă vor exista şi care vor fi în concret.

Pentru ipoteza inser ării unor astfel de clauze în contractul încheiat de păr ţi, trebuie

 precizat faptul că o asemenea clauză nu poate produce efecte. Mai ales în materia dreptului

consumatorilor, atare clauze inserate în contractele încheiate cu consumatorii pot fi

considerate clauze abuzive.Dacă  s-a produs deja neregularitatea, dar nu a fost pronunţată  hotărârea, se pune

 problema dacă păr ţile pot conveni în acest sens cu ocazia concluziilor pe fond sau numai după 

 pronunţarea hotărârii. Soluţia poate că nu este practică din punctul de vedere al păr ţilor, însă 

 partea poate şti la ce renunţă numai după pronunţarea hotărârii. Aşadar, declaraţia verbală de

renunţare poate fi dată în faţa instanţei cu ocazia pronunţării hotărârii sau prin înscris autentic

ulterior.

Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, „C ăile extraordinare de atac pot fi exercitate  şiconcomitent, în condi ţ iile legii. Recursul se judecă cu prioritate”. Teza I a acestui text de

lege nu ridică probleme, căile extraordinare de atac putând fi exercitate şi concomitent, însă 

 prezintă  interes teza a II-a, potrivit căreia recursul se judecă cu prioritate. Se poate imagina

situaţia în care împotriva aceleiaşi hotărâri s-a formulat atât recurs, cât şi revizuire sau

contestaţie în anulare. Dacă  recursul se judecă  cu prioritate faţă de eventuala revizuire sau

contestaţie în anulare, acest lucru înseamnă că, dacă este cazul, trebuie suspendată judecata în

calea de retractare.

5.  Unicitatea căii de atac

Articolul 460 NCPC reglementează  un principiu admis chiar şi f ăr ă  text expres de

lege, în contextul vechii reglementări – unicitatea căii de atac. Conform art. 460 alin. (1)

 NCPC, „O cale de atac poate fi exercitat ă  împotriva unei hot ărâri numai o singur ă  dat ă ,

dacă  legea prevede acela şi termen de exercitare pentru toate motivele existente la data

declar ării acelei căi de atac”. Textul are, în principal, în vedere apelul, recursul, contestaţia în

Page 234: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 234/411

Page 235: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 235/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  235

6.  Partea din hotărâre care se atacă 

Articolul 461 NCPC cuprinde reglementări referitoare la partea din hotărâre care poate

fi atacată. Astfel, primul alineat al acestui articol dispune că  „Calea de atac se îndreapt ă împotriva solu ţ iei cuprinse în dispozitivul hot ărârii” – soluţie consacrată, de altfel, şi de

 practica judiciar ă, prin respingerea căii de atac îndreptată exclusiv împotriva considerentelor

ca lipsită de interes, iar conform celui de-al doilea alineat, „Cu toate acestea, în cazul în care

calea de atac vizează  numai considerentele hot ărârii prin care s-au dat dezleg ări unor

 probleme de drept ce nu au leg ătur ă  cu judecata acelui proces sau care sunt gre şite ori

cuprind constat ări de fapt ce prejudiciază  partea, instan ţ a, admi ţ ând calea de atac, va

înl ătura acele considerente  şi le va înlocui cu propriile considerente, men ţ inând solu ţ iacuprinsă în dispozitivul hot ărârii atacate”.

Aşadar, în situaţia unor considerente greşite, există posibilitatea formulării unei căi de

atac, apel sau recurs, exclusiv împotriva acestora. Problema prezintă  importanţă  practică  în

ceea ce priveşte plata cheltuielilor de judecată.

Referitor la posibilitatea acordării cheltuielilor de judecată solicitate de partea căreia i

s-a admis calea de atac împotriva considerentelor, au fost formulate două puncte de vedere:

acordarea cheltuielilor de judecată este justificată întrucât calea de atac a fost admisă, partea a

exercitat-o în mod justificat, nu este în culpă, motiv pentru care cheltuielile pe care le-a

efectuat (şi aici pot fi avute în vedere în special cele de deplasare, cu onorariul pentru

reprezentarea prin apăr ător calificat etc.) nu are trebui să  r ămână  în sarcina ei; în opinia

contrar ă s-a argumentat că nu poate fi reţinută o culpă a păr ţii adverse, astfel încât soluţia va fi

de admitere a apelului sau recursului, f ăr ă  a acorda însă cheltuieli de judecată  păr ţii care a

declarat-o.

Din perspectiva taxelor judiciare aplicabile, trebuie avut în vedere că  un astfel de

recurs sau apel nu este evaluabil în bani.

Trebuie precizat faptul că atât cel care a câştigat procesul, cât şi cel care a pierdut pot

avea interes să atace considerentele.

De asemenea, referitor la acest text, s-a mai precizat că  el consacr ă  o „soluţie de

minută”, facilitând redactarea acesteia, atunci când instanţa de control judiciar, deşi a

menţinut hotărârea atacată, a modificat considerentele acesteia. De altfel, ipoteza clasică avută 

în vedere de acest text, f ăr ă a exclude însă situaţiile în care şi partea care a pierdut procesul

 poate justifica un interes în atacarea considerentelor – de exemplu, dacă  în considerentele

Page 236: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 236/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 236

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

hotărârii pronunţate într-o acţiune în revendicare se reţine că posesorul este de rea-credinţă,

 proprietarul poate cere contravaloarea folosinţei imobilului pentru ultimii trei ani. Într-o astfel

de ipoteză, se justifică  interesul posesorului care a pierdut procesul de a ataca doar

considerentele – este cea în care considerentele greşite vor fi atacate de partea care a câştigat

şi care, în consecinţă, nu are interes să atace şi soluţia.

O altă precizare a privit faptul că ipoteza alin. (2) al art. 461 are în vedere doar cazul în

care, deşi considerentele sunt greşite, soluţia este corectă, pentru ipoteza în care atât

considerentele, cât şi soluţia sunt greşite, partea având deschisă  calea de atac împotriva

soluţiei.

S-a ridicat problema modului de redactare a minutei în ipoteza în care instanţa de

control judiciar, admiţând calea de atac împotriva considerentelor, substituie propriulconsiderent celor ale instanţei de fond. Referitor la acest aspect, s-a precizat că în niciun caz,

considerentul/considerentele noi ale instanţei de control judiciar nu se va regăsi în dispozitiv,

ci în motivarea hotărârii instanţei de control judiciar. Menţiunea din dispozitiv va privi

admiterea apelului sau, după  caz, a recursului, soluţia cu privire la considerente (indicarea

considerentelor noi urmând a fi f ăcută însă în motivare), şi menţinerea celorlalte dispoziţii. În

ceea ce priveşte soluţia pe considerentul propriu-zis, formularea va diferi în funcţie de situaţia

 particular ă  a fiecărei speţe; astfel, în unele cazuri se va impune, probabil, soluţia cea maisimplă, respectiv înlăturarea considerentului care nu are legătur ă cu cauza; în alte situaţii, este

 posibil ca instanţa de control judiciar să fie nevoită să reia întreaga argumentare în fapt şi în

drept cu privire la un anumit considerent (de exemplu, incidenţa nulităţii absolute a fost corect

reţinută dar nu a fost identificată în mod corect cauza de nulitate).

De asemenea, s-a f ăcut distincţia între mecanismul cenzur ării considerentelor de către

instanţa de control judiciar şi cel al îndreptării erorilor materiale, utilizat de instanţa care a

 pronunţat hotărârea, context în care s-a precizat că, în privinţa considerentelor greşite saustr ăine de cauză, la care face referire art. 461 nu suntem în prezenţa unei simple erori

materiale, ci a unei  gre şeli de judecat ă, întrucât considerentul trebuie să explice soluţia din

dispozitiv.

7.  Înţelegerea părţilor în căile de atac

Articolul 462 NCPC a cărui denumire marginală este „ În ţ elegerea păr  ţ ilor în căile de

atac” prevede că „ P ăr  ţ ile pot solicita instan ţ ei legal învestite cu solu ţ ionarea unei căi de atac

Page 237: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 237/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  237

 să  ia act de în ţ elegerea lor cu privire la solu ţ ionarea litigiului. Dispozi ţ iile art. 438-441 se

aplică în mod corespunzător ”.

În ceea ce priveşte calea de atac la care se refer ă articolul 462 NCPC, trebuie f ăcută 

 precizarea că aceasta poate fi atât apelul, cât şi recursul, revizuirea sau contestaţia în anulare.

Pentru a lua act de tranzacţia păr ţilor va trebui ca, în prealabil, să  fie desfiinţată 

hotărârea atacată, iar pentru desfiinţarea acestei hotărâri trebuie mai întâi admisă  calea de

atac. Totuşi, trebuie precizat faptul că admiterea căii de atac nu se va face neapărat pentru

motivul invocat, ci doar pentru a putea lua act de tranzacţia păr ţilor.

De asemenea, s-a mai precizat că pentru aplicarea dispoziţiilor art. 462 textul impune

condiţia ca instan ţ a să fi fost legal învestit ă cu solu ţ ionarea unei căi de atac, condiţie care nu

se verifică atunci când, de exemplu, păr ţile, în exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, deregulă în scopul fraudării ter ţilor, invocă tranzacţia, caz în care ar putea fi invocată din oficiu

excepţia de tardivitate, care se va soluţiona cu prioritate faţă de alte incidente, cu consecinţa

respingerii contestaţiei în anulare sau revizuirii ca tardiv introdusă, astfel încât instanţa nu va

mai putea lua act de tranzacţie.

8.  Achiesarea la hotărâre

Articolul 463 NCPC referitor la achiesarea la hotărâre nu aduce nicio noutate faţă de

actuala reglementare. Potrivit acestui text de lege, „(1)  Achiesarea la hot ărâre reprezint ă 

renun ţ area unei păr  ţ i la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja

împotriva tuturor sau a anumitor solu ţ ii din respectiva hot ărâre. (2) Achiesarea, atunci când

este condi ţ ionat ă , nu produce efecte decât dacă este acceptat ă expres de partea adversă. (3)

 Dispozi ţ iile art. 404 r ămân aplicabile”.

9.  Măsurile de administrare judiciară 

Articolul 465 NCPC referitor la măsurile de administrare judiciar ă constituie un text

util. Conform acestui articol, „ M ă surile de administrare judiciar ă  nu pot face obiectul

niciunei căi de atac”. Până  acum nu exista un text de lege care să  permită  excluderea

exercitării căilor de atac raportat la chestiuni cu privire la care nu se realiza o activitate de

 judecată, cum ar fi, spre exemplu, preschimbarea termenului de judecată  sau alte măsuridispuse prin rezoluţie sau în chiar în cuprinsul unor încheieri, de exemplu cu privire la

Page 238: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 238/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 238

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

administrarea unor probe etc. S-a precizat că şi conexarea ar fi trebuit considerată o măsur ă de

administrare a justiţiei, dar opţiunea legiuitorului Noului Cod de procedur ă civilă a fost alta,

acesta reglementând posibilitatea exercitării căii de atac, odată cu hotărârea finală.

Page 239: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 239/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  239

Apelul. Apelul principal, apelul incident şi apelul provocat.Procedura apelului şi soluţiile posibile în apel* - Prof. univ. dr. Gabriel BOROI

 Prelegere sus ţ inut ă de dl. Prof. univ. dr. Gabriel BOROI

1.  Obiectul apelului

În ceea ce priveşte obiectul apelului, art. 466 alin. (2) NCPC prevede că „Sunt supuse apelului şi hot ărârile date în ultimă instan ţă dacă , potrivit legii, instan ţ a nu putea să judece decât în

 primă instan ţă”, soluţie admisă chiar în lipsa unui text de lege expres. În continuare, alin. (3)

din acelaşi articol prevede că  „ Hot ărârile date în ultimă  instan ţă  r ămân neapelabile, chiar

dacă  în hot ărâre s-a ar ătat că au fost pronun ţ ate în primă  instan ţă.” Acest text de lege se

refer ă la legalitatea căii de atac. Astfel, menţiunile din cuprinsul hotărârii nu pun la dispoziţia

 păr ţii o cale de atac şi nici nu o privează  de o cale de atac, dacă  aceasta nu corespunde

dispoziţiilor legale incidente. Referitor la art. 466 alin. (4) NCPC trebuie men ţionat faptul că acesta nu aduce nicio noutate: „ Împotriva încheierilor premerg ătoare nu se poate face apel

decât odat ă cu fondul, afar ă de cazul când legea dispune altfel .”

2.  Situaţiile în care partea nu poate face apel principal

Potrivit art. 467 alin. (1) NCPC, „ Partea care a renun ţ at expres la apel cu privire la o

hot ărâre nu mai are dreptul de a face apel principal ”; aceasta poate face însă apel incidentdacă partea adversă va exercita apel principal.

Articolul 467 alin. (2) NCPC prevede că „ Partea care a executat par  ţ ial hot ărârea de

 primă instan ţă , de şi aceasta nu era susceptibil ă de executare provizorie, nu mai are dreptul

de a face apel principal cu privire la dispozi ţ iile executate”. Această soluţie este admisă şi în

conformitate cu actuala reglementare, nu numai în caz de achiesare expresă, ci şi în caz de

achiesare tacită la hotărâre. Diferenţa între actuala reglementare şi cea care urmează a intra în

*

  Trimiterile la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă  civilă  au în vedere varianta Codului republicată  înMonitorul Oficial nr. 545/3.08.2012

Page 240: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 240/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 240

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

vigoare este aceea că Noul Cod de procedur ă civilă prevede imposibilitatea păr ţii de a formula

apel principal. 

3.  Termenul de apel

Este reglementat în art. 468 alin. (1) NCPC, potrivit căruia termenul de drept comun

este de 30 de zile – „Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hot ărârii, dacă 

legea nu dispune altfel ”. Termenul este unul judicios.

Articolul 468 alin. (2) NCPC reglementează  un caz de echipolenţă/echivalenţă  –

„Termenul de apel prevă zut la alin. (1) curge de la comunicarea hot ărârii, chiar atunci când

aceasta a fost f ăcut ă odat ă cu încheierea de încuviin ţ are a execut ării silite”. Potrivit Codului

de procedur ă civilă anterior, termenul de apel curge de la comunicarea hotărârii, chiar atunci

când aceasta a fost f ăcută odată cu somaţia de executare.

Conform art. 468 alin. (3) NCPC, „ Dacă o parte face apel înainte de comunicarea

hot ărârii, aceasta se socote şte comunicat ă la data depunerii cererii de apel .”

Dispoziţiile art. 468 alin. (4) NCPC trebuie coroborate cu cele ale art. 92 alin. (4)

 NCPC. Astfel, art. 468 alin. (4) prevede că „ Pentru procuror, termenul de apel curge de la

 pronun ţ area hot ărârii, în afar ă  de cazurile în care procurorul a participat la judecareacauzei, când termenul de apel curge de la comunicarea hot ărârii”, iar art. 92 alin. (4) dispune

că  „ Procurorul poate să exercite căile de atac împotriva hot ărârilor pronun ţ ate în cazurile

 prevă zute la alin. (1), chiar dacă  nu a pornit ac ţ iunea civil ă , precum  şi atunci când a

 participat la judecat ă , în condi ţ iile legii.” Procurorul poate să exercite căile de atac împotriva

hotărârilor pronunţate în cazurile în care poate să declanşeze procesul civil, existând, aşadar, o

oarecare limitare sub acest aspect, indiferent dacă a pornit sau nu acţiunea civilă, precum şi

când a participat la judecată, indiferent dacă participarea sa era obligatorie sau facultativă.Articolul 468 alin. (5) NCPC, referitor la efectul suspensiv al termenului de apel, nu

aduce noutăţi – „Termenul de apel suspend ă  executarea hot ărârii de primă  instan ţă , cu

excep ţ ia cazurilor anume prevă zute de lege. În acelea şi condi ţ ii, executarea se suspend ă dacă 

apelul a fost exercitat în termen”.

Page 241: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 241/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  241

4.  Întreruperea termenului de apel

Articolul 469 NCPC referitor la întreruperea termenului de apel preia dispoziţii deja

existente – „(1) Termenul de apel se întrerupe prin moartea păr  ţ ii care are interes să  facă apel. În acest caz se face din nou o singur ă comunicare a hot ărârii, la cel din urmă domiciliu

al păr  ţ ii, pe numele mo ştenirii, f ăr ă  să se arate numele  şi calitatea fiecărui mo ştenitor. (2)

Termenul de apel va începe să curg ă din nou de la data comunicării prevă zute la alin. (1).

 Pentru mo ştenitorii incapabili, cei cu capacitate restrânsă  sau dispăru ţ i ori în caz de

mo ştenire  vacant ă , termenul va curge din ziua în care se va numi tutorele, curatorul sau

administratorul provizoriu, după  caz. (3) Apelul nu constituie prin el însu şi un act de

acceptare a mo ştenirii. (4) Termenul de apel se întrerupe  şi prin moartea mandataruluicăruia i s-a f ăcut comunicarea. În acest caz se va face o nouă comunicare păr  ţ ii, la domiciliul

ei, iar termenul de apel va începe să curg ă din nou de la aceast ă dat ă”.

5.  Cuprinsul cererii de apel

Articolul 470 NCPC se refer ă la cuprinsul cererii de apel. Se poate observa că la litera

 b) s-a păstrat menţiunea referitoare la indicarea hot ărârii atacate, f ăr ă  alte precizări. Nutrebuie să  existe un formalism excesiv şi să  se solicite indicarea numărului hotărârii, fiind

suficient să se constate că în dosarul respectiv nu este decât o singur ă hotărâre care va forma

obiectul apelului. De asemenea, aplicarea textului menţionat nu trebuie f ăcută într-o manier ă 

excesiv de formalistă nici pentru ipoteza în care, din motivarea apelului rezultă că partea este

nemulţumită şi faţă de măsura dispusă prin încheierea premergătoare hotărârii, încheiere care

face corp comun cu aceasta. Sancţiunile care intervin pentru lipsa menţiunilor prevăzute la

alin. (1) sunt nulitatea (pentru neindicarea hotărârii şi lipsa semnăturii) şi decăderea (pentru

neindicarea probelor în susţinerea apelului şi a motivelor de fapt şi de drept pe care se

întemeiază).

În ceea ce priveşte art. 470 alin. (5) NCPC, există  situaţii în care termenul pentru

exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, cum ar fi, de

exemplu, cel al pronunţării acesteia. În cazul ordonanţei preşedinţiale, a fost ridicată problema

duratei termenului de exercitare a căii de atac, şi anume dacă  aceasta este egală  cu durata

termenului de drept comun – 30 de zile sau cu durata termenului special prevăzut pentru

această materie – 5 zile. Textul legal ofer ă soluţia pentru această problemă în sensul că, din

Page 242: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 242/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 242

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

 punctul de vedere al duratei, termenul de motivare este egal cu termenul de exercitare a

apelului pentru materia respectivă. Practic, poate exista situaţia, în care termenul de exercitare

a apelului se suprapune cu termenul de motivare, caz în care motivarea trebuie să  se

regăsească  în cuprinsul cererii de apel şi situaţia în care termenul de exercitare precede

termenului de motivare a apelului.

6.  Depunerea cererii de apel

În continuare, art. 471 alin. (1) NCPC prevede că „ Apelul  şi, când este cazul, motivele

de apel se depun la instan ţ a a cărei hot ărâre se atacă , sub sanc ţ iunea nulit ăţ ii”. Aşadar, atât

cererea de exercitare a apelului, cât şi cererea de motivare a acestuia se depun tot la prima

instanţă.

Dispoziţiile privind introducerea cererii de recurs şi apoi a cererii de apel, sub

sancţiunea nulităţii, la instanţa care a pronunţat hotărârea în primă instanţă au fost declarate

neconstituţionale. O atare soluţie nu ar mai trebui să fie dată de instanţa constituţională pentru

că, în conformitate cu art. 425 alin. (3) teza finală  NCPC, în hotărâre trebuie indicată  nu

numai calea de atac, ci şi instanţa de judecată  la care partea trebuie să  o depună  – „Când

hot ărârea este supusă  apelului sau recursului se va ar ăta  şi instan ţ a la care se depunecererea pentru exercitarea căii de atac”. Declararea textelor menţionate anterior ca

neconstituţionale este eronată întrucât se poate imagina ipoteza în care păr ţile, cu intenţia de a

întârzia executarea – apelul fiind suspensiv de executare – introduc cererea de apel la organe

de jurisdicţie cum ar fi Curtea Constituţională sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Acestea

ar trebui să înregistreze aceste cereri, să fixeze primul termen şi apoi să-şi decline competenţa.

Prin urmare, prin menţiunile cuprinse în art. 425 alin. (3) teza finală  NCPC se urmăreşte

evitarea unor abuzuri care ar conduce la tergiversarea judecăţii.Articolul 471 alin. (3) NCPC prevede că  „ În cazul în care cererea de apel nu

îndepline şte condi ţ iile prevă zute de lege, pre şedintele instan ţ ei sau persoana desemnat ă  de

acesta care prime şte cererea de apel va stabili lipsurile  şi îi va cere apelantului să completeze

 sau să modifice cererea de îndat ă , dacă este prezent  şi este posibil, ori în scris, dacă apelul a

 fost trimis prin po şt ă , fax, po şt ă electronică sau curier. Completarea sau modificarea cererii

 se va face înăuntrul termenului de apel. Dacă pre şedintele sau persoana desemnat ă de acesta

apreciază  că  intervalul r ămas până  la expirarea termenului de apel nu este suficient, va

Page 243: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 243/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  243

acorda un termen scurt, de cel mult 5 zile de la expirarea termenului de apel, în care să se

depună completarea sau modificarea cererii”.

În principiu, completarea sau modificarea cererii se va face înăuntrul termenului de

apel, respectiv, dacă  este cazul, înăuntrul termenului de motivare a apelului, întrucât este

 posibil ca fie completarea, fie modificarea să  vizeze doar cererea de motivare a apelului.

Legea recunoaşte nu numai judecătorului de la instanţa de recurs, ci şi celui de la instanţa de

apel posibilitatea de a prelungi termenul de apel, deci inclusiv de exercitare a apelului, dacă 

este cazul, cu cel mult 5 zile. Acest termen poate prezenta similitudini cu termenul

administrativ acordat de prima instanţă  de judecată, însă  în acest caz, dacă  partea nu îşi

modifică cererea, instanţa de apel va trebui să dispună măsura corespunzătoare.

Articolul 471 alin. (5) NCPC prevede că „ După primirea cererii de apel, respectiv amotivelor de apel, pre şedintele instan ţ ei care a pronun ţ at hot ărârea atacat ă  va dispune

comunicarea lor intimatului, împreună  cu copiile certificate de pe înscrisurile al ăturate  şi

care nu au fost înf ăţ i şate la prima instan ţă , punându-i-se în vedere obliga ţ ia de a depune la

dosar întâmpinare în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării”. Trebuie f ăcută 

menţiunea că, odată cu întâmpinarea sau cel mai târziu la împlinirea acestui termen, partea va

 putea formula şi apel incident sau provocat.

În continuare, art. 471 alin. (6) NCPC prevede că  „ Instan ţ a la care s-a depusîntâmpinarea o comunică de îndat ă apelantului, punându-i-se în vedere obliga ţ ia de a depune

la dosar r ă spunsul la întâmpinare în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării.

 Intimatul va lua cuno ştin ţă  de r ă spunsul la întâmpinare din dosarul cauzei”, iar potrivit

următorului alineat al aceluiaşi articol, „ Pre şedintele sau persoana desemnat ă de acesta, după 

împlinirea termenului de apel pentru toate păr  ţ ile, precum  şi a termenelor prevă zute la alin.

(5)  şi (6), va înainta instan ţ ei de apel dosarul, împreună cu apelurile f ăcute, întâmpinarea,

r ă spunsul la întâmpinare  şi dovezile de comunicare a acestor acte, potrivit alin. (5)  şi (6)”.Prin urmare, se poate observa opţiunea legiuitorului de grevare în special a primei instanţe,

care este însă mult mai practică faţă de situaţia în care aceeaşi procedur ă prealabilă ar fi avut

loc la instanţa de apel.

7.  Motivarea apelului

Referitor la motivarea apelului, potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (2) NCPC, „ În cazul

în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive,

Page 244: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 244/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 244

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

mijloace de apărare sau dovezi noi, instan ţ a de apel se va pronun ţ a, în fond, numai pe baza

celor invocate la prima instan ţă”. Altfel spus, instanţa nu va putea pronunţa soluţia de

respingere sau de anulare a apelului ca nemotivat. Judecătorul poate constata decăderea din

dreptul de a motiva apelul când partea depune motivele de apel după expirarea termenului

care curge de la comunicarea hotărârii. Dacă  hotărârea a fost comunicată, prin ipoteză, la

 primul termen de judecată, termenul de motivare a apelului a expirat anterior. Doar în situaţia

în care a fost omisă  comunicarea hotărârii primei instanţe se poate imagina ca la primul

termen de judecată în apel partea să se afle înăuntrul termenului de motivare. Într-o astfel de

situaţie, se constată  decăderea din dreptul de a motiva apelul, însă  se trece la soluţionarea

apelului ţinând cont de ceea ce există în dosar de la judecata în primă instanţă, deşi, în mod

normal, motivarea apelului ar trebui să însemne motive de critică la adresa hotărârii. Aşadar,soluţia este diferită faţă de situaţia recursului care se anulează ca nemotivat. Totodată, trebuie

f ăcută precizarea că instanţa ar putea reţine, totuşi, motive de nelegalitate de ordine publică.

8.  Pregătirea judecăţii apelului

Dispoziţiile privind pregătirea judecăţii apelului sunt cuprinse în art. 475 NCPC.

Potrivit alin. (1) din acest articol, „ Pre şedintele instan ţ ei de apel sau persoana desemnat ă deacesta, îndat ă  ce prime şte dosarul, va lua, prin rezolu ţ ie, mă suri în vederea repartizării

aleatorii la un complet de judecat ă”, iar următorul alineat prevede că  „ Pre şedintele

completului de judecat ă stabile şte primul termen de judecat ă , care va fi de cel mult 60 de zile

de la data rezolu ţ iei pre şedintelui instan ţ ei de apel, dispunând citarea păr  ţ ilor. Dispozi ţ iile

art. 201 alin. (5)  şi (6) se aplică  în mod corespunzător ”. La instanţele de judecată  cu un

volum mare de cauze este posibil ca stabilirea primului termen de judecată  să  nu poată  fi

f ăcută  cu respectarea acestui termen. Totuşi, trebuie precizat faptul că  încălcarea acestuitermen nu este de natur ă a atrage consecinţe în ceea ce priveşte hotărârea ce urmează  a se

 pronunţa.

Conform art. 475 alin. (3) NCPC, „ Apelurile principale, incidente  şi provocate f ăcute

împotriva aceleia şi hot ărâri vor fi repartizate la acela şi complet de judecat ă. Când apelurile

au fost repartizate la complete diferite, ultimul complet învestit va dispune pe cale

administrativă  trimiterea apelului la completul cel dintâi învestit ”. Întrucât ultimul complet

învestit va dispune pe cale administrativă trimiterea apelului la completul cel dintâi învestit,

nu va exista o cale de atac şi nici conflicte de competenţă. Probleme ar putea apărea în ipoteza

Page 245: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 245/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  245

chestiunilor de calificare a materiei (civil, contencios administrativ), cu consecinţe inclusiv pe

 planul compunerii instanţei (de exemplu, în materia litigiilor de muncă).

9.  Apelul incident şi apelul provocat

Prezintă, de asemenea, interes şi apelul incident, reglementat de art. 472 NCPC şi cel

 provocat, reglementat de art. 473 NCPC. Apelul provocat va fi, în continuare, rar întâlnit în

 practică. Reglementarea apelului incident este mai clar ă ca redactare.

 Apelul principal   este cel exercitat înăuntrul termenului de exercitare a apelului, iar

ceea ce se exercită după împlinirea termenului de apel  şi până la depunerea întâmpinării la

apelul principal deja exercitat  constituie apel incident .

Dacă  se formulează  apel incident, nu se va mai aplica principiul non reformatio in

 pejus. Raţiunea apelului incident este aceea de a-l determina pe cel care a exercitat apelul

 principal în termen să se gândească dacă nu a obţinut destul prin hotărârea apelată, având în

vedere faptul că ar putea obţine mai puţin.

Page 246: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 246/411

Page 247: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 247/411

 

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  247

Efectele apelului, judecata şi soluţiile în apel, potrivit Noului Cod deprocedură civilă* - judecător Gheorghe-Liviu ZIDARU

 Prelegere sus ţ inut ă de dl. judecător Gheorghe-Liviu ZIDARU

1.  Efectele apelului

În doctrină1  s-a ar ătat că  apelul declarat în termen produce următoarele efecte: a)învestirea instanţei de apel; b) efectul suspensiv şi c) efectul devolutiv. Primul efect fiind de

ordinul evidenţei, voi face câteva referiri la ultimele două.

1.1  Efectul suspensiv

Potrivit art. 468 alin. (5) NCPC, termenul de apel suspendă  executarea hotărârii de

 primă instanţă, cu excepţia cazurilor anume prevăzute de lege. În aceleaşi condiţii, executarea

se suspendă  dacă  apelul a fost exercitat în termen. Se poate observa că, spre deosebire de

reglementarea actuală, a fost consacrat in terminis efectul suspensiv al termenului de apel.

Prin derogare de la această regulă, art. 448 prevede că hotărârile primei instanţe sunt

executorii de drept, în cazurile expres prevăzute de acest text, precum şi de alte dispoziţii

legale.2  Articolele 449 şi 450 reglementează  executarea provizorie judecătorească  şi

suspendarea executării provizorii, în termeni aproape identici cu reglementarea anterioar ă.

*  Materialul a avut la bază  prezentarea f ăcută  în cadrul conferinţei organizate de Institutul Naţional al

Magistraturii cu privire la căile de atac în Noul Cod de procedur ă civilă (20.09.2012).1 A se vedea: V.M. Ciobanu, G. Boroi,  Drept procesual civil. Curs selectiv. Teste gril ă, ed. a V-a, Ed. C.H.

Beck, Bucureşti, 2011, p. 336, 337; M. Tăbârcă , Drept procesual civil” vol. II, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,

2005, pp. 48 – 58.2 Noul Cod civil constituie un cod de drept privat unificat, aplicându-se tuturor raporturilor juridice, indiferent de

calitatea păr ţilor, profesionişti sau neprofesionişti [art. 3 alin. (1) NCC]. În concordanţă  cu această  abordare,

 NCC nu mai prevede o procedur ă de judecată specială pentru litigiile comerciale, ori cu profesionişti – ci doar

unele dispoziţii speciale în materie de competenţă  – una din consecinţele acestei opţiuni fiind eliminarea

reglementării cuprinse în art. 7208 CPC 1865, potrivit căreia, în materie comercială, apelul nu suspendă de drept

executarea. Neajunsurile practice ale acestei omisiuni ar putea fi înlăturate în măsura în care partea interesată va

solicita primei instanţe să  încuviinţeze execuţia vremelnică a sentinţei ce urmează a fi pronunţată, în condiţiileart. 449 NCPC.

Page 248: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 248/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 248

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

1.2  Efectul devolutiv

În ce priveşte efectul devolutiv, acesta constituie o tr ăsătur ă esenţială a acestei căi de

atac, care constă  în faptul că  apelul provoacă  o nouă  judecată  în fond, atât cu privire la

 problemele de fapt, cât şi cu privire la cele de drept, dar în limitele stabilite, expres sau

implicit, prin cererea de apel.

 Noul Cod de procedur ă civilă consacr ă mai multe articole efectului devolutiv. Acestea

nu aduc noutăţi de fond, ci constituie o formă îmbunătăţită a textelor anterior în vigoare (art.

292, 294 şi 295 CPC 1865).

Articolul 476 alin. (1) prevede, cu valoare de principiu, că apelul exercitat în termen

 provoacă  o nouă  judecată  asupra fondului,3

  instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi îndrept.

Cu toate acestea, alin. (3) prevede că prin apel este posibil să nu se solicite judecata în

fond sau rejudecarea, ci anularea hotărârii de primă instanţă şi respingerea ori anularea cererii

de chemare în judecată ca urmare a invocării unei excepţii sau trimiterea dosarului la instanţa

competentă. 

Într-o formulare care reia întocmai dispoziţiile art. 295 CPC 1865, art. 479 alin. (1)

 NCPC, dispune că instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de

fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă. Motivele de ordine publică pot fi invocate şi dinoficiu.

Efectul devolutiv este limitat de criticile formulate de apelant, expresie a  principiului

disponibilit ăţ ii [art. 479 alin. (1)]. Motivarea apelului este, aşadar, un aspect esenţial pentru

succesul căii de atac; teoretic, un apel nemotivat provoacă o devoluţiune totală [art. 476 alin.

(2)], dar, în acest caz, nu pot fi invocate motive, mijloace de apărare sau dovezi noi.

3 Trebuie, aşadar, revizuite acele exprimări care disting între „instanţa de fond” şi „instanţa de apel”, întrucât

apelul constituie al doilea grad de jurisdicţie în fond. Corectă ar fi referirea la „prima instanţă de fond” ori la

„prima instanţă”. Pe de altă  parte – şi acest aspect este mult mai important – trebuie revizuită  tendinţa unor

instanţe de apel de a ignora caracterul devolutiv al acestei căi de atac, manifestată  prin evitarea frecventă  a

rejudecării fondului şi prin adoptarea, adesea facilă ori pur şi simplu nelegală, a soluţiei trimiterii cauzelor spre

rejudecare. A se vedea pe larg cu privire la această problemă în reglementarea vechiului Cod, precum şi pentru

 propuneri de lege ferenda, L. Zidaru, „În ţ elesul sintagmei «rezolvarea procesului f ăr ă  a intra în cercetarea

 fondului»,  potrivit art. 297 alin. (1) din Codul de procedur ă civil ă. Considera ţ ii de drept comparat cu privire la

trimiterea cauzei spre rejudecare de către instan ţ a de apel”, în Revista Română  de Drept Privat (RRDP) nr.

4/2007, pp. 194 şi urm.

Page 249: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 249/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  249

Dacă hotărârea primei instanţe este atacată numai par ţial, ceea ce nu s-a atacat trece în

 puterea lucrului judecat.

Totuşi, potrivit art. 477 (a cărui denumire marginală este „ Limitele efectului devolutiv 

determinate de ceea ce s-a apelat ” – tantum devolutum quantum apellatum), alin. (1),instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de

către apelant, „ precum  şi cu privire la solu ţ iile care sunt dependente de partea din hot ărâre

care a fost atacat ă”.

O problemă care s-a ivit în practică referitor la acest efect vizează soluţia instanţei în

ipoteza în care pârâtul apelează  soluţia de admitere a cererii de chemare în judecată  şi se

admite apelul. În acest caz, instanţa va respinge cererea de chemare în garanţie formulată de

 pârât, ca r ămasă  f ăr ă  obiect, deşi chematul în garanţie nu a formulat, la rândul său, apel

(principal ori incident)? Se agravează, în acest fel, situaţia pârâtului în propria cale de atac?

Dacă pârâtul care a căzut în pretenţii în cererea principală  şi a obţinut admiterea în

 parte a cererii de chemare în garanţie formulează  apel pe ambele cereri, este evident că 

chematul în garanţie poate să „adere” la apelul pârâtului („partea potrivnică”), formulând un

apel incident [art. 472 alin. (1)].

Dar dacă  apelul pârâtului priveşte doar cererea principală? S-ar mai putea admite o

„aderare” la apelul său, de către chematul în garanţie, prin care să tindă la respingerea cererii

de chemare în garanţie ca r ămasă  f ăr ă obiect, în condiţiile în care art. 472 alin. (1) vorbeşte

despre „intimatul” care formulează apel în cadrul procesului în care se judecă „apelul f ăcut de

 partea potrivnică”?

Apreciez că  r ăspunsul la această  din urmă  întrebare trebuie să  fie negativ, nefiind

îndeplinite condiţiile pentru formularea apelului incident. Pe de altă  parte însă, consider că 

instanţa de apel care admite apelul pârâtului şi respinge cererea de chemare în judecată 

formulată  de acesta ar urma să  respingă  şi cererea de chemare în garanţie ca r ămasă  f ăr ă 

obiect, întrucât această din urmă cerere a fost formulată tocmai pentru ipoteza în care pârâtul

ar cădea în pretenţii; o asemenea soluţie nu contravine principiului non reformatio in peius,

întrucât pârâtul a obţinut ceea ce voia în principal, respectiv respingerea cererii îndreptate

împotriva sa, şi nu poate pretinde să se menţină concomitent şi soluţia de admitere a cererii de

chemare în garanţie.

Potrivit art. 477 alin. (2), devoluţiunea va opera cu privire la întreaga cauză  atunci

când apelul nu este limitat la anumite soluţii din dispozitiv, ori atunci când se tinde la anularea

hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil.

Indivizibilitatea litigiului există, spre exemplu, atunci când se formulează o cerere în

revendicare de mai mulţi/toţi coproprietarii (conform art. 643 NCC şi art. 63 LPA NCC), iar

Page 250: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 250/411

Page 251: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 251/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  251

de şi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.

Aşadar, pentru ca partea interesată  să-şi conserve dreptul de a invoca în recurs motivele de

casare prevăzute de lege, nu este suficient ca ea să exercite un apel nemotivat, sub cuvânt că 

acesta provoacă o devoluţiune totală, cuprinzând implicit şi criticile la care se refer ă art. 488alin. (2) NCPC, ci este necesar ca respectivele critici să constituie obiectul unor motive de

apel explicite. Dacă s-ar primi soluţia contrar ă – combătută aici – ar însemna că apelantului

neglijent, care omite să-şi motiveze în termen apelul, i se creează  o situaţie mai favorabilă 

decât celui care şi-a îndeplinit obligaţiile procesuale şi a depus motive de apel, dar a criticat

sentinţa apelată  doar sub unele aspecte, f ăr ă  a formula şi critici ce s-ar subsuma ulterior

motivelor de casare prevăzute de lege.

În apel nu se poate schimba calitatea păr ţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în

 judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi6

. Păr ţile pot să expliciteze însă pretenţiile careau fost cuprinse implicit în cererile sau apăr ările adresate primei instanţe.

Apelul este o cale de atac; în consecinţă, instanţa de apel verifică numai ceea ce s-a

 judecat în prima instanţă, neputând fi, de regulă, f ăcute cereri noi, respectiv formulate

 pretenţii care nu au fost analizate de prima instanţă ori modificate elementele pe care aceasta

le-a avut în vedere la darea soluţiei. S-a admis invocarea dreptului de retenţie, a beneficiului

de discuţiune ori a unei legi noi direct în apel, ca mijloace de apărare. Totuşi, dacă dreptul de

retenţie este în legătur ă  cu o cerere în despăgubire formulată  pentru prima oar ă  în apel,

apărarea nu poate fi primită.7

 Micşorarea pretenţiilor este permisă, nu însă şi majorarea câtimii acestora, întrucât ar

contraveni regulilor specifice privind judecarea apelului, îndeosebi principiului tantum

devolutum quantum iudicatum [art. 478 alin. (3) şi art. 482 NCPC].

Se vor putea cere, de asemenea, dobânzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte

despăgubiri ivite după  darea hotărârii primei instanţe şi va putea fi invocată  compensaţia

legală. Aceste dobânzi, rate, venituri trebuie să  fi format obiectul judecăţii şi în primă 

instanţă; altfel, nu s-ar putea cere direct în apel ratele şi dobânzile scadente după pronunţarea

sentinţei.

Referitor la acest aspect, s-a pus problema dacă actualizarea cu rata inflaţiei („orice

altă  despăgubire” ivită  în legătur ă  cu ceea ce s-a judecat în primă  instanţă) se subsumează 

dispoziţiilor art. 478 alin. (5)? Apreciez că r ăspunsul este afirmativ, respectiv s-ar putea cere

6  În apel nu este posibilă  transformarea unei cereri în realizare într-o cerere în constatare, ori invers  – Trib.

Bucureşti, dec. nr. 730/1998; dacă  iniţial s-a cerut anularea pentru dol, iar în apel se solicită  anularea pentru

incapacitate şi pentru eroare asupra persoanei cocontractantului, se schimbă cauza cererii, în sensul art. 294 alin.

(1) C.pr.civ – Cas., s. com., dec. nr. 900/2008, apud  M. Tăbârcă, Gh. Buta, CPC comentat  şi adnotat , p. 847.7 Pentru detalii, a se vedea M. Tăbârcă, Gh. Buta, CPC comentat  şi adnotat , p. 850.

Page 252: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 252/411

Page 253: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 253/411

Page 254: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 254/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 254

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

Admiterea de plano a cererii de administrare a probei pare nejustificată, câtă  vreme

instanţa ar trebui să examineze, mai întâi, dacă apelul este fondat, respectiv, e.g. dacă 

expertiza este necorespunzător întocmită, şi numai în cazul în care găseşte criticile

fondate, să  admită  apelul şi să  dispună  refacerea expertizei; dacă  criticile suntnefondate, dispunerea unei expertize noi este inutilă, prelungeşte procesul şi atrage

costuri noi, la care se adaugă dificultatea de a motiva înlăturarea noii expertize.

Aşadar, exigenţa simetriei ar putea reclama ca instanţa de apel să  se pronunţe întâi

asupra motivului de apel prin care se critică  expertiza anterior administrată; dacă 

acesta este nefondat, apelul va fi respins ca atare; dacă este fondat, apelul va fi admis,

urmând a fi dispusă  efectuarea expertizei – un posibil instrument îl pot constitui

 prevederile art. 297 alin. (2) teza a II-a CPC 1865, respectiv ale art. 480 alin. (6)

 NCPC (s-ar putea susţine că  hotărârea întemeiată  pe o expertiză necorespunzătoareeste lovită de nulitate).

Ca alternativă, s-ar putea concepe pronunţarea unei încheieri interlocutorii (mai ales

când s-au formulat mai multe motive de apel), ori pur şi simplu respingerea probei, ca

neutilă cauzei, urmând ca motivele să fie explicate în cuprinsul deciziei.

Practica judiciar ă  a consacrat şi soluţia contrar ă, conform căreia „instan ţ a nu poate

respinge o probă cu motivarea că , raportat la criticile apelantului, preten ţ iile acestuia

apar ca inadmisibile, întrucât o atare atitudine are semnifica ţ ia unei antepronun ţări.

 Apelul este o cale unitar ă de atac, iar criticile formulate prin intermediul acestuia nu pot face obiect de analiză  pentru instan ţ a învestit ă  cu solu ţ ionarea lui decât după 

administrarea probatoriului”10. 

Această soluţie este susceptibilă de obiecţii, întâi, pentru că interpretează prea extensiv

noţiunea de „antepronunţare”, iar în al doilea rând, pentru că instanţei de apel trebuie

să i se recunoască prerogativa cenzur ării caracterului concludent şi util al unei probe,

întocmai ca şi primei instanţe. În tot cazul, noua reglementare circumstanţiază clar ce

10 C.A. Bucureşti, s. a III-a civ., dec. nr. 221/2006 apud  M.Tăbârcă, Gh. Buta, CPC comentat  şi adnotat , p.

852.

Page 255: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 255/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  255

(nu) constituie antepronunţare [confom art. 42 alin. (1) pct. 1 partea finală NCPC]11 iar

exercitarea unor prerogative date de lege instanţei, precum încuviinţarea probelor ori a

altor cereri formulate de păr ţi, nu poate fi în niciun fel echivalată cu exprimarea părerii

asupra soluţiei ce va fi pronunţată.De regulă, în practică, în asemenea cazuri proba este încuviinţată, urmând ca asupra

concludenţei sale instanţa de apel să  se pronunţe prin decizie. Trebuie reţinut că 

administrarea unei noi expertize în apel nu înlătur ă posibilitatea instanţei de apel de a

reţine, motivat, că expertiza anterioar ă este cea temeinică, urmând să o aibă în vedere

la stabilirea situaţiei de fapt. Această  apreciere, în măsura în care este respectată 

exigenţa motivării, scapă cenzurii instanţei de recurs.

 – În cazul probei cu expertiză trebuie discutată semnificaţia neformul ării de obiec ţ iuni

la prima instan ţă. În acest scop, distingem între două  categorii de motive ce pot fiinvocate în cadrul obiecţiunilor:

a) motive formale (nulitatea expertizei). Acestea se acoper ă  prin neinvocare,

conform art. 178 alin. (3) NCPC; interesante sunt şi prevederile alin. (4) ale

aceluiaşi articol, conform cărora partea interesată poate renunţa, expres sau tacit, la

dreptul de a invoca nulitatea relativă. Aşadar, în cazul neinvocării in limine litis a

neregularităţilor raportului de expertiză, de natur ă  a atrage nulitatea acestora, se

impune concluzia că partea interesată a renunţat tacit la acestea, de unde rezultă că 

ea nu le mai poate opune pentru prima oar ă în apel.

b) motive de fond, care privesc însăşi temeinicia expertizei. Chiar şi în acest caz,

neformularea obiecţiunilor ar putea avea aceeaşi semnificaţie, a renunţării la

11 Trebuie precizat că legea de procedur ă nici nu se refer ă la „antepronunţare”, ci exprimarea unei păreri asupra

soluţiei în cauza pe care judecătorul a fost desemnat să judece. Pentru a deveni incompatibil pe temeiul acestei

dispoziţii legale, judecătorul trebuie să  exprime limpede, ori să dea de înţeles f ăr ă  echivoc că  părerea sa este

formată dincolo de punctul în care dezbaterile contradictorii ar mai putea-o influenţa.

Dimpotrivă, nu poate fi recuzat judecătorul care lasă să se întrevadă, chiar cu o anumită probabilitate, soluţie pe

care o va pronunţa, prin încheierile interlocutorii pronunţate pe parcursul procesului, prin încuviinţarea ori

respingerea anumitor probe, ori prin punerea în discuţie a unor motive de fapt sau de drept pe care le consider ă 

relevante pentru soluţionarea cauzei. Potrivit art. 14 alin. (4) – (6) NCPC, judecătorul este chiar obligat să pună 

în discuţie motivele de fapt şi de drept pe care intenţionează  să-şi întemeieze hotărârea, pentru a preveni

surprinderea păr ţilor şi a le permite să combată părerea preliminar ă formată pe baza lecturii dosarului, tocmai în

vederea asigur ării unei contradictorialităţi formale, efective. Această  obligaţie – existentă, de altfel, şi în

cuprinsul art. 129 alin. (4) CPC 1865, chiar dacă în termeni mai puţin fermi – nu se rezumă la punerea în discuţia

 păr ţilor a excepţiilor procesuale ce pot fi invocate şi din oficiu (caz în care excepţia trebuie motivată  de

 judecător, pentru a permite punerea de concluzii în cunoştinţă  de cauză), ci, pentru identitate de raţiune, şi amotivelor de drept substanţial, fie ele de ordin factual sau juridic.

Page 256: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 256/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 256

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

dreptul de critică faţă de cuprinsul raportului de expertiză, faţă de prevederile art.

338 alin. (2) NCPC, conform cărora o nouă expertiză va trebui cerută motivat, sub

sancţiunea decăderii, la primul termen după  depunerea raportului, iar dacă  s-au

formulat obiecţiuni, la termenul imediat următor depunerii r ăspunsului laobiecţiuni ori, după caz, a raportului suplimentar. 

Cred că art. 338 alin. (2) NCPC nu poate fi privit ca neavând nicio semnificaţie în

faza procesuală  a apelului. Astfel, trebuie distins între situaţia în care o probă 

nesolicitată  în faţa primei instanţe este cerută pentru prima oar ă  în apel, ceea ce

legea îngăduie [înlăturând implicit decăderea ce intervine la prima instanţă, potrivit

art. 254 alin. (1) NCPC], şi situaţia în care se cere refacerea unei probe deja

administrate, pe motiv că  aceasta este necorespunzătoare; carenţele expertizei

administrate la prima instanţă  trebuie invocate în condiţiile art. 338 alin. (2) NCPC, şi nu pot fi invocate pentru prima oar ă direct în apel.

Posibilitatea instanţei de apel de apreciere suverană a probelor a fost consacrată şi în

 jurisprudenţă12 şi, în acelaşi sens, s-a învederat că legiuitorul a suprimat art. 304 pct. 11 CPC

1865, care permitea cenzurarea aprecierii eronate a probelor administrate, de unde rezultă că 

modul în care procedează  instanţa de apel în privinţa încuviinţării probelor nu mai poate fi

supus controlului instanţei de recurs.13 

2.3  Neagravarea situaţiei părţii în propria cale de atac

 Noul Cod conţine o reglementare diferită  a principiului  non reformatio in pejus  (al

neagravării situaţiei păr ţii în propria cale de atac).

Astfel, potrivit art. 481 NCPC – în forma iniţială – apelantului nu i se poate crea în

 propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată, afar ă de cazul în care

12  „Completarea probelor este o chestiune de apreciere a mijloacelor de probă care scapă controlului instanţei

superioare. Instanţa a uzat de un drept suveran de apreciere a mijloacelor de probă când a respins suplimentarea

 probei cu martori, cerută de recurent în apel”− Cas. I, dec. nr. 1873/10.03.1926 apud  G. Boroi, O. Spineanu-

Matei, CPC adnotat , p. 521; „Motivând de ce proba cu martori în apel nu este necesar ă, instanţa de apel a f ăcut

numai uz de dreptul conferit de lege şi n-a încălcat prin aceasta nicio dispoziţie legală”  −  Cas I, dec. nr.

705/20.03.1929 apud  G. Boroi, O. Spineanu-Matei, CPC adnotat , p. 521; „Administrarea unor probe din oficiu

constituie o simplă  posibilitate pentru instanţa de apel, rolul activ neavând semnificaţia unei încălcări a

 principiului disponibilităţii în procesul civil. Obligaţia de a-şi proba pretenţiile revenea reclamantului, în

condiţiile art. 1169 C.civ.” – C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 1232/2002, în G. Boroi, O. Spineanu-Matei,

CPC adnotat , p. 522; „De vreme ce instanţa de apel poate reface ori completa probele, desfiinţarea cu trimitere

spre rejudecare pentru administrarea de probe constituie o solu ţie nelegală” – C.S.J. s. civ., dec. nr. 3026/1999,

dec. nr. 3044/2000, apud G. Boroi, O. Spineanu-Matei, CPC adnotat , p. 522.13 A se vedea M. Tăbârcă, Gh. Buta, CPC comentat  şi adnotat , p. 755.

Page 257: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 257/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  257

el consimte expres la aceasta sau dacă se invocă motive de ordine publică de drept material  

[alin. (1)] iar motivele de ordine publică  de drept procesual nu pot atrage înr ăut ăţ irea

 situa ţ iei păr  ţ ii în propria cale de atac, afar ă de cazurile în care legea prevede altfel [alin.

(2)].În urma modificărilor aduse prin Legea nr. 76/2012, art. 481 prevede că apelantului nu

i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată, afar ă 

de cazul în care el consimte expres la aceasta sau în cazurile anume prevă zute de lege.

În condiţiile reglementării Codului de procedur ă civilă anterior, în doctrină s-a susţinut

că instanţa nu poate să invoce din oficiu şi nici nu poate să admită excepţii absolute invocate

de intimat, dacă admiterea acestora ar duce la agravarea situaţiei păr ţii care a avut iniţiativa

declar ării căii de atac. Cu toate acestea, s-a apreciat că  excepţiilor de incompatibilitate, de

necompetenţă absolută şi de nulitate a hotărârii nu li se poate opune principiul non reformatioin pejus, întrucât admiterea acestor excepţii duce la desfiinţarea hotărârii atacate şi la reluarea

 judecăţii, f ăr ă ca instanţa de apel să statueze asupra fondului.14 

Opţiunea de principiu a Noului Cod este însă diferită, respectiv în sensul că motivele

de ordine publică de drept procesual nu pot atrage înr ăutăţirea situaţiei păr ţii în propria cale de

atac, dacă legea nu dispune expres altfel15. În condiţiile în care alin. (2) extinde aplicabilitatea

 principiului non reformatio in pejus chiar şi la situaţiile în care s-ar fi putut invoca motive de

ordine publică  de drept procesual, era însă  surprinzătoare soluţia de a permite agravarea

situaţiei păr ţii în propria cale de atac în cazul în care se invocă motive de ordine publică dedrept material. 

Pentru a nu exista incertitudini cu privire la câmpul de aplicare al unui principiu

fundamental în materia căilor de atac, prin Legea nr. 76/2012 s-a revenit asupra acestei

reglementări, fiind permisă agravarea situaţiei păr ţii în propria cale de atac doar în cazurile

anume prevă zute de lege, f ăr ă a se distinge între motive de ordine publică de drept material  şi

de drept procesual. A şadar,  şi în cazul ultimelor, este necesar ca legea să  permit ă  expres

agravarea situa ţ iei păr  ţ ii în propria cale de atac, în caz contrar, regula fiind deplin

14 În acest sens, a se vedea: M. Tăbârcă , op. cit., vol. II, p. 73, 74; A. Nicolae, Aspecte ale aplicării principiului

non reformatio in pejus în procesul civil , Dreptul nr. 10/2001, pp. 74 – 85.15 În contextul unei dispute similare în doctrina germană, unii autori au susţinut că principiul neagravării situaţiei

 păr ţii în propria cale de atac nu se refer ă  la chestiuni de ordin procedural care sunt sustrase dreptului de

dispoziţie al păr ţilor; pe de altă  parte, alţi autori au susţinut că partea este cea care decide, formulând sau nu

calea de atac, dacă hotărârea r ămâne nemodificată; în acest sens, nici reglementările de ordin procedural nu sunt

sustrase întrutotul dreptului de dispoziţie al păr ţilor, întrucât instanţa de control judiciar nu se învesteşte

niciodată din oficiu. A se vedea H.-J. Musielak , Grundkurs ZPO  (Curs elementar de procedur ă  civil ă), Ed.C.H. Beck, München, 2005, p. 302.

Page 258: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 258/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 258

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

aplicabil ă ,  şi aceasta chiar dacă  judecătorul a fost incompatibil, ori exist ă  alte motive de

nulitate a hot ărârii.

Prin derogare de la această regulă, articolul 432 teza a II-a NCPC prevede că, în cazul

în care se admite excepţia autorităţii lucrului judecat, se poate agrava situaţia păr ţii în propriacale de atac.

2.4  Invocarea excepţiilor în apel

Invocarea unor excepţii procesuale în calea de atac, în măsura în care acestea privesc

 judecata în primă  instanţă  şi nu însăşi cererea de apel, se face prin intermediul unui motiv

(eventual, de ordine publică), iar nu pe calea unei excepţii propriu-zise.

Ca urmare, chiar dacă  apelantul invocă, în cuprinsul motivelor de apel, „excepţia”

lipsei calităţii procesuale active, a lipsei de interes, necompetenţa etc., acestea sunt, înrealitate, motive şi trebuie calificate ca atare, nefiind necesar ca instanţa să dispună că „admite

excepţia…”. Dacă  nu se acceptă  această  opinie se poate ajunge la situaţii absurde. Spre

exemplu, în cazul în care acţiunea în anularea certificatului de moştenitor a fost admisă  de

 prima instanţă, iar în apel se invocă  excepţia prescripţiei dreptului la acţiunea în anulare,

admiterea excepţiei prejudecă  apelul, aceasta fiind, practic, un motiv în sprijinul cererii de

admitere a căii de atac.

În practica judiciar ă  s-a statuat că  „în ceea ce priveşte excepţiile lipsei calităţii

 procesuale active şi inadmisibilităţii promovării acţiunii în revendicare, invocate de intimaţii- pârâţi, tribunalul apreciază, în primul rând, că acestea nu sunt excepţii procesuale în adecvata

folosire a terminologiei juridice, excepţiile invocate în etapele căii de atac neputând viza decât

calea de atac concret exercitată (excepţia tardivităţii, excepţia nulităţii căii de atac etc.), iar nu

cererea de chemare în judecată, din moment ce obiectul căii de atac îl constituie hotărârea

 primei instanţe sau a instanţei de apel, iar nu cererile păr ţilor, ca în cazul judecăţii în primă 

instanţă. Ca atare, aceste "excep ţ ii procesuale", în măsura în care ar fi invocate de însăşi

 partea care declar ă calea de atac, reprezintă motive de apel, respectiv de recurs, iar, în măsura

în care ar fi invocate de către cealaltă parte care nu a declarat cale de atac şi prin admiterea

cărora s-ar tinde la schimbarea soluţiei primei instanţe, invocarea acestora are caracter

inadmisibil, această ultimă situaţie fiind şi cazul speţei de faţă”16. Referitor la această soluţie

trebuie f ăcută însă observaţia că este discutabilă susţinerea că aceste mijloace de apărare sunt

inadmisibile, ele putând fi invocate, ca motive de ordine publică, prin întâmpinare [art. 478

alin. (2)], însă doar pentru a obţine respingerea apelului, nu şi pentru a obţine o schimbare a

soluţiei primei instanţe, în defavoarea apelantului.

16 Trib. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 1006/24.11.2011, nepublicată.

Page 259: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 259/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  259

3.  Soluţiile instanţei de apel

3.1  Regula generală 

În ce priveşte soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de apel, art. 480 NCPCconţine o reglementare amplă, care dă eficienţă caracterului devolutiv al apelului. După cum

am văzut, apelul provoacă o nouă judecată asupra fondului, întrucât instanţa de apel exercită,

în limitele cererii de apel, un control complet al legalităţii şi temeiniciei hotărârii apelate,

având posibilitatea de a reface sau completa probatoriul administrat de prima instanţă. Ca

atare, instanţa trebuie să  se pronunţe, de regulă, ea însăşi asupra fondului cauzei, fie prin

menţinerea, fie prin schimbarea soluţiei primei instanţe, ori, dacă  este cazul, prin evocarea

fondului nejudecat de prima instanţă.

În acest sens, art. 480 alin. (1) dispune că  instanţa de apel poate păstra hotărâreaatacată, situaţie în care, după caz, va respinge, va anula apelul ori va constata perimarea lui.

Potrivit alin. (2), în caz de admitere a apelului, instanţa poate anula ori, după caz, schimba în

tot sau în parte hotărârea apelată.

Aceste dispoziţii legale, care constituie regula în ce priveşte soluţiile instanţei de apel,

sunt mai detaliate faţă de art. 296 CPC 1865, care se mulţumea să prevadă că instanţa de apel

 poate păstra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată. Scopul acestor reglementări

este de a cuprinde, într-o manier ă sintetică, toate soluţiile ce pot fi pronunţate de instanţa de

apel, inclusiv în situaţiile particulare prevăzute de alineatele următoare.Aşadar, de regulă, instanţa de apel pronunţă o hotărâre proprie în cauză, păstrând ori

schimbând soluţia primei instanţe. Celelalte soluţii au caracter de excepţie, fiind de strictă 

interpretare şi aplicare.

3.2  Evocarea fondului, respectiv trimiterea cauzei spre rejudecare

Potrivit art. 480 alin. (3) NCPC, „în cazul în care se constat ă că , în mod gre şit, prima

instan ţă a solu ţ ionat procesul f ăr ă a intra în judecata fondului ori judecata s-a f ăcut în lipsa păr  ţ ii care nu a fost legal citat ă , instan ţ a de apel va anula hot ărârea atacat ă  şi va judeca

 procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instan ţ a de apel va anula hot ărârea atacat ă  şi va

trimite cauza spre rejudecare primei instan ţ e sau altei instan ţ e egale în grad cu aceasta din

aceea şi circumscrip ţ ie, în cazul în care păr  ţ ile au solicitat în mod expres luarea acestei

mă suri prin cererea de apel ori prin întâmpinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă 

o singur ă dat ă în cursul procesului. Dezlegarea dat ă problemelor de drept de către instan ţ a

de apel, precum  şi necesitatea administr ării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii

 fondului”.

Page 260: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 260/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 260

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

Potrivit modificărilor aduse Codului de procedur ă  civilă de la 1865 prin O.U.G. nr.

138/2000, în cazul în care prima instanţă a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată 

f ăr ă  a intra în cercetarea fondului şi instanţa de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat

hotărârea apelată, aceasta va evoca fondul şi va judeca procesul, pronunţând o hotărâredefinitivă [art. 297 alin. (1) CPC 1865, în redactarea anterioar ă Legii nr. 219/2005].

Soluţia evocării fondului – existentă în legislaţia interbelică, dar şi în dreptul comparat

 – era destinată  să  asigure, în primul rând, celeritatea judecăţii cauzei, scurtând durata

 procesului şi evitând, astfel, tergiversarea judecăţii prin reluarea ciclului procesual, din motive

imputabile primei instanţe, iar pentru păr ţi, aducea economie de timp şi bani17. Ulterior, în

mod regretabil, legiuitorul a revenit la soluţia criticabilă a Legii nr. 59/1993, fiind eliminată 

 posibilitatea evocării fondului.

Pentru a înţelege raţiunea reglementării Noului Cod, trebuie amintit că, potrivit art. 21alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană pentru apărarea

drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, păr ţile au dreptul la un proces echitabil,

desf ăşurat într-un termen rezonabil.

Într-o cauză care interesează contextul analizat aici, Cârstea  şi Grecu c. României,18 

din păcate insuficient receptată în jurisprudenţă şi în doctrină, Curtea Europeană a Drepturilor

Omului a constatat încălcarea art. 6 parag.1 din Convenţie, sub aspectul depăşirii termenului

rezonabil de soluţionare a cauzei, şi a statuat, cu deplin temei, că  repetarea casărilor cu

trimitere, ca urmare a erorilor comise de instanţele inferioare, „denotă  o deficienţă  defuncţionare a sistemului judiciar”. Curtea a reţinut, ca o circumstanţă  agravantă  pentru

încălcarea dreptului la un proces echitabil, că  „trimiterea cauzei spre rejudecare putea

continua la nesfâr şit, deoarece nicio prevedere legală nu îi putea pune capăt.”

Concluzia care se impune este că  trimiterea repetată  a cauzei spre rejudecare este

incompatibilă cu dreptul păr ţilor la soluţionarea cauzelor lor într-un termen rezonabil. Păr ţile

nu trebuie să suporte consecinţele erorilor comise de instanţele care au judecat procesul, prin

 prelungirea nejustificată a ciclului procesual, ele având interesul legitim al soluţionării rapide

a litigiului cu care au învestit instanţa. Cu atât mai mult, dacă legea ar permite în continuaretrimiterea repetată  spre rejudecare a cauzelor, în condiţii la fel de interpretabile ca în

reglementarea anterioar ă, ar deveni iluzoriu principiul soluţionării cauzelor într-un termen

17  A se vedea V.M. Ciobanu, G. Boroi , Drept procesual civil. Curs selectiv. Teste gril ă, ediţia a V-a, Ed.

C.H.Beck, Bucureşti, 2011, p. 363.18 Hotărârea Cur ţii din 15.06.2006, publicată în M.Of. nr. 485/19.07.2007. Este vorba despre un litigiu de munc ă 

a cărui durată a depăşit 7 ani şi 8 luni, cauza fiind trimisă spre rejudecare de trei ori, de două ori de către instanţa

de recurs şi odată  de către instanţa de apel (a cărei soluţie este cu atât mai frapantă  cu cât instanţa de recurscasase cu trimitere la instanţa de apel, iar nu la prima instanţă).

Page 261: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 261/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  261

„optim şi previzibil”, prevăzut de art. 6 alin. (1) NCPC. Acest principiu trebuie raportat, în

cele din urmă, la durata întregului proces, iar nu doar la o singur ă fază procesuală. Pe de altă 

 parte, s-a avut în vedere că  soluţia evocării necondiţionate a fondului ar fi de natur ă  să 

încurajeze admiterea facilă a unor excepţii peremptorii de către prima instanţă, ceea ce ar faceca, adesea, fondul cauzei să fie judecat pentru prima oar ă de către instanţa de apel. Ca urmare,

legiuitorul a formulat o soluţie de compromis, pentru a nu exclude parcurgerea dublului grad

de jurisdicţie în fond şi a nu încuraja instanţele de prim grad să admită cu uşurinţă excepţii

 procesuale peremptorii.

Din art. 480 alin. (3) teza I rezultă că regula, în cele două ipoteze prevăzute de text,

este anularea hot ărârii apelate  şi evocarea fondului de către instanţa de apel.

Ipoteza în care judecata apelului s-a f ăcut în lipsa păr  ţ ii care nu a fost legal citat ă nu

comportă discuţii deosebite, însă trebuie observat că numai apelantul, iar nu şi partea adversă ori instanţa din oficiu, poate invoca nulitatea relativă  decurgând din citarea sa nelegală  la

 prima instanţă, nefiind vorba despre o nulitate de ordine publică. În acest sens sunt dispoziţiile

art. 160 NCPC.

Câteva observaţii se impun însă  cu privire la cazul în care se constată  că, în mod

greşit, prima instan ţă a solu ţ ionat procesul f ăr ă a intra în  judecata  fondului.

În doctrină  s-a apreciat că  sintagma prevăzută  de art. 297 alin. (1) CPC 1865 („a

rezolvat procesul f ăr ă a intra în cercetarea fondului”) se refer ă la două ipoteze:

1)  situaţia în care prima instanţă  a soluţionat în mod greşit procesul, f ăr ă  a intra în

cercetarea fondului, pe baza unei excepţii procesuale – prescripţie, putere de lucru

 judecat, inadmisibilitate, lipsa calităţii procesuale etc.;

2)   prima instanţă s-a pronunţat asupra altor aspecte decât cele cu care a fost învestită, ori

în cazul în care a omis să analizeze o cerere principală ori incidentală, sau, în unele

cazuri, accesorie19.

Pentru interpretarea dispoziţiilor Noului Cod de procedur ă civilă trebuie să se plece de

la această interpretare riguroasă, dându-se, totodată, cuvenita importanţă modificării operatede art. 480 alin. (3) teza I, care se refer ă  la „ judecata” fondului, iar nu la „cercetarea”

acestuia. Deşi modificarea poate părea subtilă, ea relevă  intenţia legiuitorului de a elimina

interpretarea extensivă – care nu este suficient de limpede exclusă de litera actuală a legii – a

sintagmei în discuţie, în sensul că  s-ar referi şi la acele situaţii în care instanţa nu ar fi

„cercetat suficient” fondul cauzei, prin administrarea tuturor probelor necesare, ori prin

19 A se vedea L. Zidaru, loc.cit ., p. 211; în acelaşi sens, s-a apreciat că „instanţa nu cercetează  fondul atunci

când pronunţă soluţia în temeiul unei excepţii procesuale, omite să se pronunţe asupra unei cereri, ori dă altcevadecât s-a cerut” – M. Tăbârcă, op. cit , vol. II, p. 74.

Page 262: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 262/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 262

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

analiza exhaustivă a motivelor de fapt ori de drept prezentate de păr ţi. În acest sens, trebuie

reamintit că apelul este devolutiv, iar instanţa de apel este ţinută  să rejudece fondul cauzei,

administrând probele necesare şi substituindu-şi, dacă este cazul, propriile considerente celor

lacunare ori incorecte ale primei instanţe.În concepţia Noului Cod, numai situa ţ iile în care instan ţ a a solu ţ ionat gre şit procesul

în temeiul unei excep ţ ii procesuale, ori în care s-a pronun ţ at asupra a cu totul altceva decât

 s-a cerut, constituie cazuri în care nu s-a judecat fondul, cu consecin ţ a, de principiu, a

anul ării sentin ţ ei  şi evocării fondului. După  cum vom vedea, nejudecarea fondului este şi

singura ipoteză (pe lângă nelegala citare a păr ţii care a lipsit de la judecată) în care, în condiţii

strict determinate, este posibilă şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

În ce priveşte însă situaţia în care instanţa a omis să soluţioneze o cerere cu care a fost

învestită, o atare omisiune nu mai poate fi criticată pe calea apelului, partea care se consider ă  prejudiciată  fiind obligată  să  cear ă completarea hotărârii20. Astfel, potrivit art. 444 alin. (1)

 NCPC, „dacă prin hot ărârea dat ă instan ţ a a omis să se pronun ţ e asupra unui capăt de cerere

 principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere

completarea hot ărârii în acela şi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs

împotriva acelei hot ărâri, iar în cazul hot ărârilor date în fond după casarea cu re ţ inere, în

termen de 15 zile de la pronun ţ are”.

Articolul 445 NCPC – text de o importanţă  capitală  – prevede că  îndreptarea,

lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii sau completarea hotărârii nu poate fi cerut ă  pe calea apelului sau recursului, ci numai în condi ţ iile art. 442-444. Textul echivalent se

regăseşte în cuprinsul art. 2812a CPC 1865, introdus prin Legea nr. 202/2010.

Prin urmare, prin Legea nr. 202/2010, respectiv prin Noul Cod de procedur ă civilă este

eliminat concursul anterior, nejustificat, dintre posibilitatea de a cere completarea hotărârii, pe

de o parte, şi posibilitatea de a formula apel sau recurs, pe de altă parte, dacă instanţa a omis

să  se pronunţe asupra unei cereri deduse judecăţii. De vreme ce admiterea apelului ori

recursului ar duce la trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instan ţă, nu se vede de ce

cauza ar trebui întâi să ajungă în faţa instanţei superioare de control şi abia apoi să se întoarcă la prima instanţă pentru completarea judecăţii, în loc să se cear ă direct completarea hotărârii.

În acest sens, soluţia Noului Cod elimină  o cauză  foarte frecventă  a trimiterii cauzei spre

rejudecare de către instanţa de apel ori recurs, fiind de natur ă  să  evite tergiversări ale

 judecăţii, imputabile instanţelor. Prin urmare, nepronunţarea asupra unei cereri deduse

 judecăţ ii nu constituie un motiv de ordine publică , care ar putea fi luat în considerare din

20  Această  soluţie a fost propusă  de multă  vreme în doctrină; a se vedea S. Zilberstein, V.M. Ciobanu,

Corela ţ ia dintre recurs  şi căile extraordinare de atac, în Studii şi Cercetări Juridice nr. 1/1985, apud   V.M.Ciobanu, Tratat teoretic  şi practic de procedur ă civil ă, Ed. Naţional, Bucureşti, 1997, vol. II, p. 408, nota 314.

Page 263: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 263/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  263

oficiu de instan ţ a de apel 21. Partea care se consider ă prejudiciată prin nesoluţionarea cererii

deduse judecăţii trebuie să  cear ă  primei instanţe remedierea omisiunii şi completarea

hotărârii. Dacă nu o face, ea poate ataca cu apel hot ărârea pronun ţ at ă numai cu privire la

 punctele litigioase efectiv solu ţ ionate prin aceast ă  hot ărâre,  ceea ce corespunde adagiuluitantum devolutum quantum iudicatum.

În deplin acord cu soluţia prevăzută de art. 445, articolul 471 alin. (8) prevede că dacă 

s-au formulat atât apel, cât şi cereri potrivit art. 442-444 (de îndreptare, lămurire sau

completare a hotărârii), dosarul nu va fi trimis instanţei de apel decât după  împlinirea

termenului de apel privind hotărârile date asupra acestor din urmă cereri. Prin urmare, partea

 poate formula atât apel împotriva soluţiei date prin sentinţă  cererilor sale, cât şi cerere de

completare, în cazul în care instanţa a omis să soluţioneze unele capete de cerere. În această 

situaţie, va fi solu ţ ionat ă mai întâi cererea de completare, iar ulterior cauza va fi înaintat ă instan ţ ei de control judiciar, pentru solu ţ ionarea apelului  (dacă  este cazul, şi a apelului

declarat împotriva hotărârii de completare, care poate fi atacată cu apel în aceleaşi condiţii ca

 prima sentinţă).

În concluzie, solu ţ ia anul ării sentin ţ ei  şi evocării fondului, prevă zut ă de art. 480 alin.

(3) teza I NCPC se dispune numai atunci când instan ţ a, în mod gre şit, a solu ţ ionat cauza în

temeiul unei excep ţ ii procesuale, a dat cu totul altceva decât s-a cerut, ori atunci când a

 judecat procesul în lipsa păr  ţ ii nelegal citate, iar aceast ă parte a formulat apel pentru acest

motiv.

3.3  Alte motive eventuale de anulare şi de trimitere spre rejudecare

În raport de caracterul de excepţie al art. 480 alin. (3) NCPC,22  dar şi în raport de

caracterul devolutiv al apelului, consacrat de întreaga reglementare, se pune problema în ce

măsur ă noţiunea de „soluţionare a procesului f ăr ă a intra în judecata fondului” poate fi extinsă 

şi la situaţiile în care prima instanţă  s-a pronunţat asupra cererilor deduse judecăţii, dar în

temeiul unui probatoriu incomplet, ori în care motivarea soluţiilor pronunţate lipseşte în tot

sau în parte.

21  În acest sens, cu privire la omisiunea primei instanţe de a se pronunţa asupra unei cereri incidentale, sub

imperiul reglementării anterioare Legii nr. 202/2010, a se vedea M. Tăbârcă, op.cit., vol. II, p. 64, nota 98.22 În acelaşi sens, în practica judiciar ă s-a decis că „potrivit regulii înscrise în art. 296 C.pr.civ., instanţa de apel

 poate păstra în tot sau în parte hotărârea atacată. De aici, concluzia că  în virtutea efectului devolutiv pe care-l

care apelul, instanţa de apel este obligată să rejudece fondul cauzei, în limita motivelor de apel. În mod cu totul

excepţional, prin art. 297 alin. (1) C.pr.civ. s-a dat posibilitatea instan ţei de apel să  trimită  cauza pentru

rejudecare la prima instanţă dacă aceasta a rezolvat procesul f ăr ă a intra în cercetarea fondului” –C.A. Târgu-

Mureş, s. civ., dec. nr. 91/R/9.02.1998. Decizia citată  este disponibilă  în aplicaţia ECRIS LLDS (IndacoSystems).

Page 264: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 264/411

Page 265: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 265/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  265

a) cel pu ţ in una din păr  ţ i a solicitat expres trimiterea cauzei spre rejudecare, prin

cererea de apel ori prin întâmpinare24 

Această condiţie este logică şi, totodată, necesar ă, întrucât dacă ambele păr ţi consimt

ca fondul cauzei să  fie soluţionat de instanţa de apel, din raţiuni ce vizează  celeritatea procesului şi reducerea costurilor, nu se mai justifică  rejudecarea cauzei de către prima

instanţă, din considerentul că păr ţile ar fi lipsite de un grad de jurisdicţie. Principiul dublului

grad de jurisdicţie în fond este instituit în cele din urmă în interesul păr ţilor, care pot renunţa

la beneficiul celor două instanţe de fond, pentru soluţionarea rapidă a litigiului.

Soluţia Noului Cod de procedur ă civilă pune capăt unei situaţii frecvente în practică,

în care păr ţile formulau critici împotriva soluţiei primei instanţe şi solicitau pronunţarea unei

soluţii diferite în apel, însă instanţa de apel invoca din oficiu motive care determină trimiterea

cauzei spre rejudecare (pentru „necercetarea fondului”) şi dispunea o soluţie care nu a fosturmărită de păr ţi, fiind adesea potrivnică interesului acestora de a obţine o hotărâre definitivă,

într-un termen rezonabil.

În cazul în care partea care ar fi interesată să obţină trimiterea cauzei spre rejudecare

nu solicită pronunţarea acestei soluţii prin cererea de apel sau prin întâmpinare, cererea cu

acest obiect formulată ulterior nu mai poate fi luată în considerare, fiind tardivă [art. 185 alin.

(1)  25], caz în care instanţa de apel este obligată să evoce fondul. Decăderea din dreptul de a

cere trimiterea cauzei spre rejudecare trebuie luată  în considerare din oficiu de instanţa de

apel, chiar dacă  păr ţile nu o invocă, fiind instituită  în interesul unei bune administr ări a justiţiei.

Apreciez că  ar fi fost de dorit ca partea care formulează  cererea de trimitere spre

rejudecare să  argumenteze de ce soluţia trimiterii spre rejudecare este preferabilă, chiar în

condiţiile prelungirii duratei procesului, pentru a evita formularea unor cereri pur dilatorii.

Mai mult, ar fi fost de dorit ca, şi în situaţia îndeplinirii tuturor condiţiilor prevăzute de art.

480 alin. (3) teza a II-a, trimiterea spre rejudecare să fie o simplă facultate pentru instanţa de

apel, care ar trebui să poată opta motivat pentru evocarea fondului. O asemenea soluţie poate

fi judicioasă în acele cazuri în care soluţia trimiterii ar fi pur formală (spre exemplu, instanţa aadmis o excepţie aflată  în legătur ă  cu fondul cauzei, precum excepţia lipsei calităţii

 procesuale active într-o acţiune reală, iar la dosar se află toate dovezile necesare soluţionării

fondului), ori în care evocarea fondului este necesar ă pentru a preveni prelungirea excesivă a

24 Această condiţie expresă se regăseşte şi în procedura civilă germană, fiind prevăzută de art. 538 alin. (2) ZPO.

A se vedea L. Zidaru, loc .cit., p. 206.25 Potrivit acestui text de lege, „când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea

acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, afar ă  de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedur ă f ăcut peste termen este lovit de nulitate”.

Page 266: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 266/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 266

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

te cazurile.

duratei procesului, în raport cu natura şi complexitatea cauzei, precum şi cu interesele

legitime ale păr ţilor (de exemplu, în cazul litigiilor de dreptul familiei, ori de dreptul muncii).

b) solu ţ ia trimiterii spre rejudecare nu a mai fost dispusă anterior în cursul procesului

Condiţia enunţată rezultă limpede din partea finală a textului de lege: „trimiterea spre

rejudecare poate fi dispusă  o singur ă  dată  în cursul procesului”26. În prezenţa acestei

formulări categorice şi în lipsa oricărei distincţii, se impune concluzia că  trimiterea spre

rejudecare nu ar putea fi dispusă a doua oar ă nici dacă apare un motiv diferit care ar justifica

această soluţie. Spre exemplu, în cazul în care apelantul a lipsit de la judecata în fond, nefiind

legal citat, şi cauza se trimite spre rejudecare pentru acest motiv, o nouă  trimitere spre

rejudecare nu mai este posibilă, chiar dacă prima instanţă, în mod greşit, a soluţionat cauza în

temeiul unei excepţii procesuale, deşi trebuia să judece în fond. Prin urmare, dacă trimiterea

spre rejudecare a fost deja dispusă  anterior în acelaşi proces, evocarea fondului devineobligatorie, în toa

Semnalez diferenţa textului Noului Cod faţă de art. 297 alin. (1) CPC 1865 (modificat

 prin Legea nr. 202/2010), unde cele două cazuri sunt enunţate separat şi apare de două  ori

sintagma „o singur ă dată”. În Noul Cod de procedur ă civilă, este clar că rejudecarea poate fi

dispusă o singur ă dată în cursul întregului proces, indiferent de motive.

Cele două  condiţii sunt cumulative, iar lipsa oricăreia dintre ele face ca soluţia

trimiterii spre rejudecare să devină inoperantă, şi să se revină  la regula enunţată  în art. 480

alin. (3) teza I, respectiv instanţa de apel va evoca fondul şi va judeca procesul27.

În cazul în care prima instanţă a admis greşit o excepţie procesuală iar instanţa de apel

anulează  sentinţa şi evocă  fondul, ea poate ulterior să  pună  în discuţie, ca motiv de ordine

 publică, altă excepţie procesuală absolută, nefiind necesar ca „evocarea fondului” să constea

neapărat în abordarea fondului raportului juridic litigios. Însă, dacă  admiterea acestei noi

excepţii se vădeşte a fi greşită, instanţa de recurs va casa decizia li va trimite cauza instanţei

26 O formă intermediar ă a proiectului NCPC, supusă dezbaterii publice în anul 2008, dispunea că „trimiterea spre

rejudecare poate fi dispusă o singur ă dată”. Din această formulare nu rezulta suficient de clar că interdicţia unei

noi trimiteri se refer ă la întreaga durată a procesului, fiind interzisă o nouă trimitere spre rejudecare, chiar pentru

alt motiv decât cel avut în vedere la adoptarea primei soluţii de acest gen. Consider că  formularea propusă  în

forma finală  a Codului elimină orice ambiguitate şi orice posibilitate de interpretare a textului contra intenţiei

manifeste a legiuitorului.27 Spre exemplu, prima instanţă a soluţionat cauza în temeiul unei excepţii procesuale, dar nici apelantul şi nici

intimatul nu cer trimiterea spre rejudecare, ci prefer ă evocarea fondului în apel. Sau, dimpotrivă, apelantul cere

trimiterea spre rejudecare, însă  o asemenea soluţie fusese deja dispusă  anterior în acelaşi proces, caz în careevocarea fondului devine obligatorie.

Page 267: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 267/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  267

de apel pentru rejudecarea apelului, ori, după  caz, va casa cu reţinere, după  distincţiile

 prevăzute de art. 497 şi de art. 498 alin.(1) şi (2) NCPC.

De asemenea, dacă  pricina fusese trimisă  spre rejudecare o dată  primei instanţe de

către instanţa de apel, iar prima instanţă a admis din nou, în mod eronat, o excepţie procesuală  peremptorie, instanţa de apel va anula sentinţa şi va evoca fondul, conform art. 480 alin. (3)

 NCPC.

Soluţia este raţională, întrucât, în caz contrar, păr ţile ar fi grav prejudiciate de erorile

repetate ale primei instanţe. Chiar dacă uneori trimiterea spre rejudecare este favorizată de un

impuls „punitiv” ori „educativ” la adresa primei instanţe, nu trebuie pierdut din vedere că cele

cu adevărat sancţionate prin această soluţie sunt păr ţile.

Reglementările Noului Cod de procedur ă  civilă, care impun, ca regulă, evocarea

fondului, chiar când hotărârea pronunţată de instanţa de apel ar fi definitivă, în sensul art. 634

 NCPC, şi permit doar în condiţii restrictive trimiterea cauzei spre rejudecare nu pot fi

nesocotite, sub cuvânt că  se asigur ă  principiul dublului grad de jurisdicţie. Acest principiu

 poate fi aplicat doar în măsura în care este consacrat de lege, iar nu împotriva acesteia. De

asemenea, Convenţia europeană  a drepturilor omului nu impune existenţa dublului grad de

 jurisdicţie în materie civilă. Prin urmare, nu ar fi posibilă  înlăturarea prevederilor art. 480

 NCPC pe temeiul art. 6 din Convenţie, întrucât aceste prevederi legale nu numai că nu sunt

contrare dreptului la un proces echitabil, ci dimpotrivă, îi dau expresie într-o manier ă 

adecvată.

Potrivit art. 480 alin. (3) teza a III-a, dezlegarea dată problemelor de drept de către

instanţa de apel, ca şi necesitatea administr ării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii

fondului. „Judecătorii fondului” sunt fie judecătorii apelului, dacă instanţa a anulat sentinţa şi

a fixat termen pentru evocarea fondului, fie judecătorii primei instanţe.

3.4  Anularea sentinţei pentru necompetenţa primei instanţe, invocată în termen

Articolul 480 alin. (4) NCPC dispune că  „dacă  instan ţ a de apel stabile şte că prima

instan ţă a fost necompetent ă , iar necompeten ţ a a fost invocat ă  în condi ţ iile legii, va anulahot ărârea atacat ă  şi va trimite cauza spre judecare instan ţ ei competente sau altui organ cu

activitate jurisdic ţ ional ă competent, ori, după caz, va respinge cererea, ca inadmisibil ă”.

Cu titlu prealabil, subliniez că necompetenţa este invocată în calea de atac sub forma

unui motiv – după caz, de apel, de recurs ori de contestaţie în anulare – iar nu a unei excep ţ ii;

dacă, bunăoar ă, excepţia necompetenţei materiale ridicată de pârât a fost respinsă, pârâtul va

declara apel şi va invoca drept motiv de apel necompetenţa materială a primei instanţe, iar nu

Page 268: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 268/411

Page 269: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 269/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  269

3.4.2   Necompeten ţ a de ordine publică 

a) Necompeten ţ a material ă şi teritorial ă de ordine publică 

În ce priveşte necompetenţa de ordine publică, premisa raţionamentului corect este că,

dacă necompetenţa nu a fost invocată la primul termen de judecată la care păr ţile sunt legalcitate – ori, în condiţiile art. 131 alin. (2) NCPC, la termenul acordat în mod excepţional

 pentru lămurirea împrejur ărilor de fapt necesare stabilirii competenţei – aceasta  se acoper ă 

definitiv  şi nu mai poate fi invocată  în tot cursul procesului30. Ca atare, instanţa sesizată 

devine  competentă  să  soluţioneze cauza, tocmai ca efect – implicit, dar logic necesar – al

dispoziţiilor care limitează în timp posibilitatea de a invoca excepţia de necompetenţă; regula

instituită de art. 1591 alin. (2) CPC 1865, respectiv de art. 130 alin. (2) NCPC poate fi citită şi

în felul următor: „Dacă  necompeten ţ a material ă ori teritorial ă de ordine publică nu a fost

invocat ă  la primul termen de judecat ă  la care păr  ţ ile sunt legal citate, instan ţ a sesizat ă r ămâne competent ă  să solu ţ ioneze cauza. Invocarea ulterioar ă a excep ţ iei de necompeten ţă 

nu este posibil ă.” Desigur, întrucât normele legale în discuţie sunt suficient de clare şi, pe de

altă  parte, se adresează  în primul rând profesioniştilor dreptului, o formulare atât de

descriptivă nu era necesar ă.

Dacă  excepţia de necompetenţă  nu a fost invocată  în aceste condiţii, atunci

necompetenţa instanţei sesizate se acoper ă definitiv, iar instanţa sesizată devine competent ă să 

soluţioneze cauza cu care a fost sesizată  (deşi nu este în general competentă  să  soluţioneze

cauze de acelaşi fel), în temeiul art. 130 alin. (2) sau (3) NCPC. Ca atare, apelul sau recursuldeclarat de orice parte pe motivul necompetenţei de ordine publică a primei instanţe trebuie

respins, ca nefondat, instanţa de control judiciar neavând nici posibilitatea de a invoca din

oficiu această necompetenţă.31 

reglementare a recursului în Proiectul de lege privind Codul de procedur ă civil ă, Curierul Judiciar nr. 10/2009,

Supliment, p. 24.30  Bineînţeles, această  concluzie este valabilă  şi dacă  se schimbă  judecătorul care intr ă  în compunerea

completului de judecată, întrucât competenţa priveşte instanţa, iar nu judecătorul. Faptul că, eventual, „noul”

 judecător consider ă  că  trebuia invocată necompetenţa şi nu este de acord cu încheierea prin care instanţa şi-a

constatat propria competenţă  nu poate prezenta nicio relevanţă, atât faţă  de caracterul imperativ al limitei

stabilite de art. 130 alin. (2) şi (3) NCPC, cât şi faţă  de împrejurarea că, în general, judecătorul este ţinut de

încheierile interlocutorii (chiar pronunţate de alt coleg), asupra cărora nu mai poate reveni, nici măcar dacă  le

consider ă nelegale (conform şi art. 235 NCPC).31  „Actualmente, art. 1591  alin. (2), introdus prin Legea nr. 202/2010, prevede că  necompetenţa materială  şi

teritorială de ordine publică poate fi invocată de păr ţi sau de judecător la prima zi de înf ăţişare, în faţa primei

instanţe. Prin urmare, dacă nu s-a procedat astfel, nu mai poate fi invocată direct în apel sau recurs.” – a se vedea

G. Boroi, O. Spineanu-Matei, CPC adnotat , p. 310; „În ceea ce priveşte invocarea necompetenţei prinintermediul căilor de atac, necompetenţa materială  şi cea teritorială  exclusivă nu mai pot fi invocate direct în

Page 270: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 270/411

Page 271: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 271/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  271

atac este o chestiune subsecventă problemei de a şti dacă necompetenţa poate fi analizată de

instanţa de control judiciar. Cu alte cuvinte, instanţa de apel sau recurs trebuie întâi să verifice

dacă este în drept să examineze, în acest stadiu al procedurii, dacă prima instanţă a fost sau nu

competentă, scop în care trebuie să  examineze dacă  au fost sau nu respectate condiţiile prevăzute de art. 130 alin. (2) sau (3).33  Dacă  r ăspunsul este afirmativ, atunci instanţa de

control judiciar verifică  „pe fond” competenţa primei instanţe; în cazul în care ajunge la

concluzia că prima instanţă a fost competentă, va respinge calea de atac, ca nefondată; dacă,

dimpotrivă, constată  că  prima instanţă  nu a fost competentă, va proceda conform legii, în

instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională  competent. Textul, modificat prin Legea nr.

76/2012, este limpede, în sensul că excepţia de necompetenţă nu poate fi ridicată pentru prima oar ă în instanţa de

apel, în cazurile prevăzute de art. 130 alin. (2) şi (3) NCPC.De asemenea, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 3 NCPC, se poate cere casarea hot ărârii recurate „când hot ărârea a

 fost dat ă cu încălcarea competen ţ ei de ordine publică a altei instan ţ e, invocat ă în condi ţ iile legii”. Modificarea

textului, prin adăugarea condiţiei „invocat ă în condi ţ iile legii”, se impunea, ca urmare a redactării identice date

 prin Legea nr. 202/2010 motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 CPC 1865. Ca atare, omisiunea acestei

 precizări finale din textul Noului Cod ar fi putut da naştere unor interpretări greşite.33  Această  interpretare se impune şi în lumina art. 132 alin. (2), potrivit căruia „dacă  instan ţ a se declar ă 

competent ă , va trece la judecarea pricinii. Încheierea poate fi atacat ă numai odat ă cu hot ărârea pronun ţ at ă în

cauză”. Prin urmare, exercitarea căii de atac cu privire la competenţă  este posibilă  dacă necompetenţa a fost

invocată  în termen, iar instanţa s-a declarat explicit competentă  şi a respins excepţia necompetenţei; de

asemenea, în cazul în care instanţa ar omite să se pronunţe asupra excepţiei invocate în termen.

Opinia contrar ă  (I. Deleanu, Tratat 2011, p. 622, nota 2; I. Deleanu, Considera ţ ii cu privire la excep ţ iile

 procesuale în contextul prevederilor proiectului Noului Cod de procedur ă civil ă, în R.R.D.P. nr. 4/2009, p. 55,

nota 116; p. 57, inclusiv nota 122), exprimată, e drept, înainte de clarificările aduse în această materie prin Legea

nr. 76/2012, nu putea fi primită  nici în raport de forma iniţială  a Noului Cod, întrucât ar fi un nonsens să  se

limiteze în timp posibilitatea primei instanţe de a invoca din oficiu necompetenţa sa materială  (ori teritorială 

exclusivă), iar în acelaşi timp, să existe, totuşi, posibilitatea invocării necompetenţei de ordine publică a primei

instanţe direct în apel sau recurs, chiar din oficiu. În acest fel, judec ătorul de la prima instanţă care sesizează 

ulterior că  este necompetent să  soluţioneze cauza ar fi obligat să  administreze probe şi să  se pronunţe asupra

fondului, ştiind că hotărârea sa va fi ulterior desfiinţată de către instanţa de control judiciar – şi aceasta indiferent

de temeinicia soluţiei pronunţate.

Ca urmare, dacă s-ar admite posibilitatea instanţei de control judiciar de a invoca din oficiu necompetenţa de

ordine publică  a primei instanţe ar însemna că  aceasta din urmă  este, de fapt, obligat ă  să  invoce excepţia de

necompetenţă  în orice stare a pricinii  – orice altă  soluţie „mixtă” fiind o vădită  incongruenţă  – ceea ce, în

 prezenţa unui text precum art. 130 NCPC, nu se poate susţine, f ăr ă  ca dispoziţia legală  respectivă  să  fie f ăţiş 

eludată. În acest sens, precizăm că  una este dezacordul faţă  de soluţia adoptată  de legiuitor, care poate avea

 păr ţile sale bune şi mai puţin bune, alta, însă, este de a adopta o interpretare contrar ă legii, în scopul de a o golide conţinut.

Page 272: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 272/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 272

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

sensul anulării sau, după  caz, al casării hotărârii anterioare şi al sesizării jurisdicţiei

competente.

În concluzie, toate dispoziţiile legale referitoare la condiţiile de invocare a excepţiei de

necompetenţă, la condiţiile în care poate fi formulată  calea de atac şi la soluţiile ce pot fi pronunţate de instanţele de control judiciar trebuie interpretate într-o manier ă sistematică şi

coerentă, în aşa fel încât fiecăruia din aceste texte să  i se recunoască domeniul de aplicare

stabilit de legiuitor.

Desigur, instanţa de apel sau recurs şi-ar putea invoca din oficiu, la primul termen de

 judecată,  propria sa necompeten ţă, după  cum şi păr ţile ar putea invoca excepţia

corespunzătoare;34  în acest caz însă, admiterea excepţiei va avea ca efect declinarea

competenţei de soluţionare a apelului, respectiv recursului, şi sesizarea instanţei de control

 judiciar competente (iar nu desfiinţarea primei hotărâri), care va soluţiona pe fond calea deatac respectivă  (chiar dacă  nici prima instanţă  nu era competentă, dar necompetenţa s-a

acoperit, nefiind invocată potrivit art. 130).

Chiar dacă excepţia de necompetenţă invocată în termen a fost pe nedrept respinsă de

 prima instanţă, consider că dacă apelantul nu invocă necompetenţa ca motiv de apel, instanţa

de apel nu ar putea lua în considerare necompetenţa din oficiu, ca motiv de ordine publică,

aceasta acoperindu-se ca urmare a omisiunii apelantului de a-şi reitera critica în calea de atac

(este posibil ca apelantul să fie nemulţumit de soluţia asupra fondului şi să declare apel, f ăr ă a

mai considera util să invoce necompetenţa primei instanţe, pentru a nu se ajunge la anulareahotărârii şi la reluarea întregului ciclu procesual)35.

34 Iar nu necompetenţa primei instanţe (nici măcar indirect: e.g., curtea de apel este competentă să soluţioneze

apelurile împotriva hotărârilor tribunalului şi nu s-ar putea declara necompetentă  pe motiv că  pricina trebuia

 judecată  în primă  instanţă de judecătorie; secţia civilă nu se poate considera necompetentă, dacă pricina a fost

 judecată în primă instanţă tot de secţia civilă, chiar dacă, după materie, competentă ar fi fost secţia de litigii de

muncă, întrucât necompetenţa după natura cauzei s-a acoperit). Ipoteza ar putea prezenta importanţă practică în

măsura în care legiuitorul ar institui competenţe diferite pentru soluţionarea apelului sau recursului, dând, spre

exemplu, unele apeluri în competenţa tribunalelor, iar altele în competenţa cur ţilor de apel. Noul Cod de

 procedur ă civilă conţine o dispoziţie de principiu [art. 483 alin. (3)] prin care dă recursul în competenţa Înaltei

Cur ţi de Casaţie şi Justiţie, însă în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa

ierarhic superioar ă [art. 483 alin. (4)].35  În acest din urmă  caz, ca şi atunci când necompetenţa materială  ori teritorială  exclusivă  este invocată  de

intimat, prin întâmpinare, instanţa de apel trebuie să  aibă  în vedere dispoziţiile art. 481 NCPC, care interzic

agravarea situaţiei apelantului în propria cale de atac, cu excepţia cazului în care el consimte expres la aceasta

sau în cazurile anume prevăzute de lege. Anularea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, înconsiderarea necompetenţei care nu a fost invocată  de apelant, ci de instanţă  din oficiu, ori de către partea

Page 273: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 273/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  273

Mai dificilă  este situaţia în care soluţionarea cauzei de către un „complet

necompetent” atrage şi o alcătuire diferită a completului de judecată36. În acest caz, s-ar putea

susţine că  va interveni anularea, respectiv casarea hotărârii pentru greşita compunere a

completului de judecată, invocarea acestei neregularităţi nefiind limitată în timp, ca în cazulnecompetenţei.

Apreciez corectă  acea opinie potrivit căreia, în cazul în care, urmare a greşitei

calificări a naturii juridice a litigiului, acesta este soluţionat de un complet necompetent – şi,

totodată, inadecvat compus, în raport de “adevărata natur ă” a litigiului – greşita alcătuire a

completului se află  în strânsă  legătur ă cu necompetenţa, neputând fi privită  în mod separat.

Aşa fiind, de vreme ce prin neinvocarea excepţiei de necompetenţă, completul respectiv

devine competent să soluţioneze cauza, nu se mai poate vorbi despre o “nelegală compunere”,

care să conducă la soluţia anulării, respectiv a casării hotărârii37

.Potrivit art. 480 alin. (5) NCPC, în cazul în care instanţa de apel constată  că ea are

competenţa să  judece în primă  instanţă, va anula hotărârea atacată  şi va judeca în fond,

 pronunţând o hotărâre susceptibilă, după  caz, de apel sau recurs. În acest caz, se anulează 

sentinţa şi se trimite cauza la registratur ă pentru repartizare aleatorie la un complet de primă 

instanţă  (între secţii ori, după  caz, între complete, în funcţie de structura organizatorică  a

tribunalului sau a cur ţii de apel).

3.5  Anularea sentinţei când există alte motive de nulitate

În fine, când se constată că există un alt motiv de nulitate decât cel prevăzut la alin. (5)

(respectiv necompetenţa), iar prima instanţă a judecat în fond, instanţa de apel, anulând în tot

adversă, poate fi privită ca o agravare a situaţiei apelantului în propria cale de atac, chiar dacă acesta căzuse în

 pretenţii la prima instanţă, în considerarea prelungirii duratei procesului, ca urmare a reluării ciclului procesual.36 Practic, această problemă se ridică în cazul conflictelor de muncă, soluţionate de un complet alcătuit dintr-un

 judecător şi doi asistenţi judiciari. Dacă, bunăoar ă, un proces civil ori de contencios administrativ este dedus

soluţionării secţiei ori completului specializat în materia conflictelor de muncă ori invers, un litigiu de muncă 

este dedus soluţionării instanţei civile ori de contencios administrativ, pe lângă necompetenţă (care se acoper ă,

dacă nu este invocată în termenul legal) se poate constata şi greşita alcătuire a completului de judecată.37 Într-o altă opinie, greşita compunere a completului de judecată atrage anularea, respectiv casarea hotărârii, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare. Această soluţie nu poate fi primită, în primul rând pentru că greşita alcătuire a

completului de judecată nu are nimic de-a face cu nesoluţionarea fondului cauzei. Textele incidente într-o atare

situaţie ar fi art. 480 alin. (6), în cazul apelului, respectiv art. 497 şi art. 498 alin. (1), în cazul recursului.

În fine, în ultima opinie, într-o asemenea situaţie intervine casarea hotărârii primei instanţe, însă cu reţinere, şi

trimiterea cauzei secţiei ori completului competent (în raport de adevărata natur ă a litigiului) pentru rejudecarea

cauzei în fond după casare. În acest sens, a se vedea C.A. Piteşti, s.civ., dec. nr. 1365/6.09.2011, cu comentariuaprobativ  de A. Tabacu, în RRDJ nr. 3/2012, pp. 23 – 30.

Page 274: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 274/411

Page 275: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 275/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  275

4.  Concluzii

Reglementarea apelului în Noul de procedur ă  civilă  conţine unele îmbunătăţiri

semnificative faţă de Codul în vigoare. Dacă ne referim la efectele apelului şi la judecata înapel, cele mai mari noutăţi privesc soluţiile ce pot fi pronunţate de instanţa de apel. Efectul

reglementării propuse ar trebui să fie o soluţionare mai eficientă şi mai rapidă a cauzelor, f ăr ă 

ca păr ţile să  fie private de accesul la două  instanţe succesive, cu vocaţia plenitudinii de

 jurisdicţie, în fapt şi în drept. Totodată, este evidentă creşterea responsabilităţii judecătorilor

din apel, care trebuie să aplice în spiritul şi litera ei această reglementare nuanţată, pronunţând

adesea hotărâri definitive, nesusceptibile de recurs.

a procedurii insolvenţei, admiţând recursul, va casa hotărârea şi va trimite cauza judecătorului sindic pentru

deschiderea procedurii insolvenţei.” În motivare, s-a reţinut, între altele, că „Atribuţiile pe care legea le prevede

 pentru fiecare dintre participanţii la procedura insolvenţei sunt de competenţă  exclusivă, ele neputând fi

îndeplinite de un alt participant la procedur ă. Totodată, principalele atribuţii ale judecătorului sindic sunt

reglementate de art. 11 din lege, iar prima dintre acestea este prevăzută  la lit. a): «pronunţarea motivată  a

hotărârii de deschidere a procedurii şi, după caz, de intrare în faliment atât prin procedura generală, cât şi prin

 procedura simplificată». În acest context, este exclusă posibilitatea ca prin decizia de casare instanţa de recurs să 

 pronunţe deschiderea procedurii şi să  trimită cauza judecătorului sindic pentru dispunerea celorlalte măsuri pe

care le impune această fază distinctă a procedurii.”

 Ne putem întreba, retoric, dacă  instanţa de apel nu ar putea niciodată  schimba soluţia primei instanţe, pe

considerentul că  aceasta este exclusiv competentă  să  soluţioneze pricina. Soluţia Casaţiei r ămâne, aşadar,

discutabilă. În mod neinspirat, ea a fost însă introdusă în cuprinsul art. 8 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind

 procedura insolvenţei prin art. 59 pct. 2 din Legea nr. 76/2012.

Pentru observaţii critice pe deplin justificate cu privire la această soluţie, a se vedea A.A. Irinel,  Posibilitatea

instan ţ ei de recurs de a dispune deschiderea procedurii de insolven ţă. Punct de vedere asupra deciziei nr.

5/2011 pronun ţ at ă de către Înalta Curte de Casa ţ ie  şi Justi ţ ie în materia recursului în interesul legii, în RRDJ

nr. 3/2012, pp. 262 – 266 („În final, reiter ăm ideea conform căreia trimiterea la normele de competenţă 

reglementate de art. 11 din Legea nr. 85/2006, Legea insolven ţei, este nerelevantă deoarece atribuirea acestei

competenţe nu exclude posibilitatea instanţei de recurs de a modifica sentinţa recurată  dacă  starea de fapt şi

normele incidente impun aceasta” – ibidem, p. 266). „S-a argumentat că instanţa de recurs nu se poate substitui

 judecătorului-sindic, fiecare participant la procedur ă  având competenţe exclusive. Consider ăm că  instanţa de

control judiciar are cel puţin aceleaşi competenţe ca şi judecătorul sindic (…). A considera că instanţa de recurs

are mai puţine competenţe decât judecătorul-sindic înseamnă  a nega rolul de control efectiv al instanţei de

recurs.” În acest sens, a se vedea N. Ţăndăreanu, Punct de vedere (I) cu privire la studiul citat al d-lui judecător

A.A. Irinel, în RRDJ nr. 3/2012, pp. 266 – 268. În sens contrar, a se vedea A. Tabacu, G. Chiorniţă, Punct de

vedere (II) cu privire la studiul citat al d-lui judecător A.A. Irinel, în RRDJ nr. 3/2012, pp. 268 – 271.

Page 276: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 276/411

Page 277: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 277/411

 

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  277

Recursul. Procedura recursului. Particularităţile procedurii recursului careintră în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie* 

- Prof. univ. dr. Viorel Mihai CIOBANU

 Prelegere sus ţ inut ă de Prof. univ. dr. Viorel Mihai CIOBANU

1.  Recursul – cale ordinară sau extraordinară de atac. Istoric

Recursul este menţinut între căile extraordinare de atac, aşa cum a fost în perioadainterbelică. El a fost reglementat în Legea Înaltei Cur ţi de Casaţie şi numai în 1948 a fost

trecut în Codul de procedur ă civilă, primul cod democrat-popular, însă ca o cale ordinar ă de

atac. A r ămas ca atare până în anul 1992, ca singur ă cale ordinar ă de atac, când a apărut noua

Lege de organizare judecătorească, respectiv în anul 1993, când s-a modificat masiv Codul de

 procedur ă  civilă  (prin Legea nr. 59/1993) şi când legiuitorul a optat, în mod nefericit, să 

menţină recursul, alături de apel, între căile ordinare de atac, în loc să preia soluţia din Legea

Înaltei Cur ţi de Casaţie, potrivit căreia recursul era o cale extraordinar ă  de atac. Această 

confuzie, care a creat mari deservicii în practică, s-a menţinut până la O.U.G. nr. 138/2000,

când a fost calificat din nou corect, ca o cale extraordinar ă de atac.

Această gândire defectuoasă a fost determinată de faptul că atât politicienii, cât şi unii

 jurişti susţineau principiul triplului grad de jurisdicţie, ceea ce nu există în nicio ţar ă şi nu a

existat, practic, nici la noi. Grad de jurisdicţie însemnă, de fapt, o judecată completă, atât din

 punctul de vedere al legalităţii, cât şi din punctul de vedere al temeiniciei. Or, această judecată 

de control sub cele două aspecte este asigurată doar de apel. Recursul, chiar în perioada 1992-

2000, nu asigura un asemenea control; erau prevăzute nişte condiţii şi nişte motive restrictive

de exercitare, astfel încât era, de fapt, o cale extraordinar ă de atac, calificată în mod greşit ca o

cale ordinar ă de atac.

*  Trimiterile din cuprinsul materialului la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă  civilă  au în vedere varianta

Codului republicată în Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012.

Page 278: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 278/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 278

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

În prezent, mai exact din anul 2000, calificarea este corectă. Recursul a fost configurat

de o asemenea manier ă  încât să  asigure un control suplimentar, exclusiv pe aspecte de

legalitate. Aşadar, s-a stabilit clar că  nu este un grad de jurisdicţie care asigur ă  o a treia

 judecată pe fond, ci este o cale de atac prin care se face un control de legalitate. Acest fapt

rezidă atât în configurarea motivelor, cât şi în sublinierile pe care legiuitorul a avut grijă să le

facă în câteva texte.

Dorinţa comisiei de elaborare a Noului cod de procedur ă civilă a fost să se apropie de

reglementarea din perioada interbelică şi de reglementarea care există în toate ţările Uniunii

Europene, şi anume ca recursul să  fie soluţionat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,

deoarece numai judecând cvasitotalitatea recursurilor s-ar fi putut asigura o practică judiciar ă unitar ă, aşa cum pretinde Constituţia. Speranţa instanţei supreme de a realiza acest lucru prin

recursurile în interesul legii este iluzorie, nu se va putea face acest lucru. Deşi Comisia a

 prevăzut în textele sale această soluţie, în realitate, prin excepţiile care sunt prevăzute, în bună 

măsura la sugestia Înaltei Cur ţi, codul s-a îndepărtat mult de la acest principiu declarat.

2.  Obiectul recursului

Obiectul recursului îl reprezintă hotărârile care pot fi atacate prin intermediul aceste

căi extraordinare de atac. Astfel, potrivit art. 483 alin. (1) NCPC, „ Hot ărârile date în apel,

cele date, potrivit legii, f ăr ă  drept de apel, precum  şi alte hot ărâri în cazurile expres

 prevă zute de lege sunt supuse recursului”. Este vorba, deci, despre hotărâri pe care în viitorul

Cod le vom numi executorii, cele care astăzi ar fi echivalentul hotărârilor definitive, în

general, hotărâri date de instanţele de apel sau cele date f ăr ă drept de apel. Este vorba despre

toate aceste hotărâri în măsura în care legea nu exceptează  în mod expres anumite hotărâri

care sunt definitive, adică nerecurabile, potrivit Noului cod.

Alineatul (2) al aceluiaşi articol instituie însă  o serie de restricţii foarte importante.

Dacă se are în vedere reglementarea de astăzi, se poate observa că ponderea excepţiilor este

importantă la hotărârile susceptibile de apel, adică sunt foarte multe care nu pot fi atacate cu

apel, ceea ce nu este firesc; apelul fiind calea ordinar ă de atac, trebuie să se poată exercita ca

regulă. În noua reglementare, însă, excepţiile sunt multe în legătur ă cu hotărârile care nu sunt

supuse recursului. Este vorba despre hotărârile prevăzute de art. 94 pct. 1 lit. a)-i), adică de

Page 279: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 279/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  279

aproape toate hotărârile pronunţate de judecătorie. Sunt foarte multe; de exemplu, doar cele de

la lit. a): „ cererile date de Codul civil în competen ţ a instan ţ ei de tutel ă  şi de familie, în afar ă 

de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel”, aşadar toate hotărârile date în

materie de filiaţie, de căsătorie, de tutelă  nu vor putea fi niciodată  controlate pe calea

recursului, sau cele de la lit. i): „cererile de împăr  ţ eal ă  judiciar ă , indiferent de valoare”; 

aşadar, deoarece legea nu face distincţie, aici intr ă  şi cererile privind împăr ţeala în materie

succesorală. Prin urmare, vor fi categorii mari de pricini pentru care nu se va putea exercita

calea recursului. În realitate însă, rezultă din formulare că nu sunt supuse recursului nici cele

 prevăzute la lit. j): „orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până  la 200.000 lei

inclusiv, indiferent de calitatea păr  ţ ilor, profesioni şti sau neprofesioni şti (…)”  pentru că art.

483 alin. (2) exceptează  „cererile evaluabile în bani în valoare de până  la 500.000 leiinclusiv”. Aşadar, hotărârile pronunţate de judecătorie nu sunt susceptibile de a fi atacate cu

recurs, ci numai cu apel şi în aceeaşi situaţie se află  cauzele judecate în primă  instanţă  de

tribunal, al căror obiect are o valoare între 200.001 lei şi 500.000 lei.

 Nu sunt susceptibile de recurs nici hotărârile prevăzute de art. 94 pct. 2, unde se spune

în mod expres că sunt hotărâri date în primă şi ultimă instanţă, adică cele pe care le judecă şi

astăzi judecătoriile în mod definitiv, cu valoare de până la 2.000 lei (dispoziţie introdusă prin

Legea nr. 202/2010, a micii reforme). Trebuie însă observat că acest text, care nu se regăsea

în forma iniţială a codului, a fost abrogat prin O.U.G. nr. 4/2013. Această soluţie s-a impus,

întrucât textele corespunzătoare introduse în Codul de procedur ă civilă anterior prin Legea nr.

202/2010 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Cur ţii Constituţionale nr.

967/20.11.2012.1 

 Nu sunt, de asemenea, susceptibile de recurs hotărârile  privind naviga ţ ia civil ă  şi

activitatea în porturi, conflictele de muncă  şi de asigur ări sociale, în materie de expropriere,în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, indiferent că aceste

erori s-au produs în procese penale sau civile, ori de contencios administrativ şi fiscal.

Alineatul (2) teza a II-a prevede că  „nu sunt supuse recursului hot ărârile date de

instan ţ ele de apel în cazurile în care legea prevede că  hot ărârile de primă  instan ţă  sunt

 supuse numai apelului”. A fost nevoie să  se menţioneze această  categorie în mod expres,

1 Publicată în M.Of. nr. 853/18.12.2012.

Page 280: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 280/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 280

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

deoarece unele instanţe, chiar sub imperiul actualei reglementări, atunci când se prevedea

această soluţie f ăceau următorul raţionament: se prevede că nu sunt supuse apelului hotărârile

de primă instanţă, dar hotărârea dată în apel este supusă recursului sau nu? Pentru a nu exista

nici un dubiu, s-a prevăzut că  atunci când legea prevede că  hotărârea este supusă  numai

apelului, nu se poate exercita calea de atac a recursului. S-a considerat că este mai potrivit să 

se dea păr ţii calea de atac a apelului, care este o cale devolutivă, adică  provoacă  o nouă 

 judecată  asupra fondului, şi să  se suprime recursul în cazurile în care se socoteşte că  este

suficientă o singur ă cale de reformare. Nici Constituţia nu prevede ca recursul sau apelul să 

fie de ordin constituţional şi nici Convenţia europeană  a drepturilor omului nu consacr ă  în

mod expres în materie civilă dublul grad de jurisdicţie. Astfel, legiuitorul poate să deroge şi să 

suprime fie apelul, fie recursul, fie uneori, cum o face în privinţa cererilor de plată a sumei de până la 2.000 lei inclusiv, şi apelul şi recursul.

În legătur ă  cu obiectul recursului mai există  două  probleme: ce parte din hotărâre

 poate fi atacată cu recurs (problemă lămurită în mod expres de Noul cod) – numai dispozitivul

în principiu, dar art. 461 alin. (2) arată, totuşi, şi ipotezele în care s-ar putea ataca numai

considerentele, şi cum procedează  instanţa atunci când sunt atacate doar considerentele,

 pentru a nu exista dezavantajele care există de lege lata în pronunţarea soluţiei (de exemplu,

 prin admiterea căii de atac declarate împotriva considerentelor este evitată soluţia anterioar ă,

în care deşi recurentul criticase în mod justificat considerentele hotărârii recurate, calea de

atac era respinsă, ceea ce putea atrage obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată).

Articolul 483 nu spune nimic în privinţa încheierilor, dar şi acestea sunt, practic,

hotărâri, deci şi ele pot fi atacate cu recurs, în aceleaşi condiţii ca la apel, adică încheierile

 premergătoare nu pot fi atacate, de regulă, decât odată  cu hotărârea asupra fondului, dacă 

legea nu prevede altfel.

Există excepţii în ambele sensuri: de pildă, la recuzare sau abţinere, dacă s-au admis,

nu se poate iniţia nicio cale de atac, iar alteori se poate face doar recurs, ca de pildă în materie

de suspendare. De lege lata (art. 2441) se prevede calea de atac a recursului. În Noul cod de

 procedur ă civilă, art. 414 prevede că: „ Asupra suspend ării judecării procesului instan ţ a se va

 pronun ţ a prin încheiere, care poate fi atacat ă cu recurs, în mod separat, la instan ţ a ierarhic

 superioar ă. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casa ţ ie  şi Justi ţ ie, hot ărârea

este definitivă”. Aceasta este ultima formă a textului, deoarece în varianta iniţială, împotriva

Page 281: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 281/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  281

hotărârii date de Secţii se putea face recurs la Completul de 5 judecători. În Parlament s-a

suprimat acest drept, la propunerea Înaltei Cur ţi de Casaţie şi Justiţie.

Instanţa va pronunţa o încheiere şi în cazul admiterii şi în cazul respingerii cererii desuspendare. Această problemă a fost pusă în dezbatere, în contextul publicării recente a unei

decizii a Secţiei de contencios administrativ din 2011 – practică existentă şi la alte instanţe –

 prin care s-a decis că, potrivit art. 2441 din vechiul cod (art. 414 NCPC), nu pot fi atacate cu

recurs încheierile prin care s-a dispus suspendarea, deoarece alin. (2) prevede că „ Recursul se

 poate declara cât timp durează  suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva

încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât  şi împotriva încheierii prin care s-a dispus

respingerea cererii de repunere pe rol a procesului”.

O altă  interpretare, care consider ăm noi că  se impune, ar fi: din alin. (1) rezultă  că 

încheierea prin care se decide asupra suspendării este supusă separat recursului iar în alin. (2)

se introduce o derogare numai pentru termenul de recurs în cazul în care s-a admis

 suspendarea.  Dacă s-a respins cererea de suspendare, încheierea este supusă recursului în

termenul de drept comun.  Instanţa supremă  este de părere că  această  încheiere este una

 premergătoare şi poate fi atacată  numai odată  cu fondul. Or, această  soluţie contrazice

 prevederea expresă că se poate ataca cu recurs în mod separat.

Există şi alte încheieri, nu numai premergătoare, care soluţionează anumite incidente,

 pentru care legea prevede dacă sunt supuse apelului sau, după caz, recursului, în mod separat.

3.  Subiectele recursului

Există o normă în capitolul privind dispoziţiile generale referitoare la căile de atac, carearată cine poate să iniţieze calea de atac, valabilă, în principiu, şi în cazul recursului:

 –   în principal, păr ţile, mai exact partea care justifică un interes. Trebuie menţionată rezerva

că  intervenientul accesoriu nu poate iniţia calea de atac decât dacă  partea în favoarea

căreia intervine exercită calea de atac, textul din noul Cod fiind mult mai clar în această 

 privinţă;

 –    procurorul , în condiţii mai restrictive decât în actuala reglementare, deoarece Noul cod de

 procedur ă civilă prevede pentru Ministerul Public posibilitatea de a exercita căile de atac,

Page 282: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 282/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 282

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

 potrivit art. 92 alin. (4): „ Procurorul poate să exercite căile de atac împotriva hot ărârilor

 pronun ţ ate în cazurile prevă zute la alin. (1) [deci atunci când poate porni acţiunea civilă] ,

chiar dacă nu a pornit ac ţ iunea civil ă , precum  şi atunci când a participat la judecat ă , în

condi ţ iile legii”. În prezent, art. 45 nu prevede nicio restricţie, deci procurorul poate să 

exercite oricând calea de atac; 

 –   în mod excepţional,  persoane care nu au luat parte la judecat ă, dacă  legea îngăduie în

mod expres; de pildă, creditorii, pe calea acţiunii oblice, sau dacă există un text de lege

care să  le permită; de lege  lata, un astfel de text există  în cadrul procedurii

necontencioase; în Noul cod procedur ă  civilă  acest text s-a modificat, deschizându-se

calea apelului în locul recursului. 

4.  Sesizarea instanţei de recurs 

În ceea ce priveşte instanţa competentă, art. 483 alin. (3) stabileşte că: „ Recursul

urmăre şte să  supună  Înaltei Cur  ţ i de Casa ţ ie  şi Justi ţ ie examinarea, în condi ţ iile legii, a

conformit ăţ ii hot ărârii atacate cu regulile de drept aplicabile”. Aceasta este soluţia care ar

 justifica rolul Înaltei Cur ţi de Casaţie şi Justiţie de a asigura o practică judiciar ă unitar ă, aşa

cum se întâmplă în toate ţările Uniunii Europene. Din păcate, rolul acesta a fost diminuat prinexcepţiile prevăzute, categorii întregi de hotărâri neputând ajunge niciodată la Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie.

Pe de altă  parte, chiar în materiile în care se poate face recurs, există  o a doua

derogare, reprezentată  de situaţiile în care legea prevede că  recursul nu se soluţionează  de

Înalta Curte, ci de către instanţa ierarhic superioar ă celei care a pronunţat hotărârea. Aşadar,

vor exista în continuare recursuri soluţionate de tribunale şi cur ţi de apel. Este adevărat că, în

 principal, vor fi recursuri care vizează incidente procedurale, deci nu soluţii pe fond.

5.  Termenul de exercitare a recursului

În Noul cod nu sunt modificări majore: s-a majorat durata, ca şi la apel, crescând la 30

de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Page 283: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 283/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  283

Se aplică regulile de la apel, atât în ceea ce priveşte aplicarea principiului echipolenţei,

adică  acele momente pe care legiuitorul le echivalează  cu comunicarea, cât şi cazurile de

întrerupere, fie că  este vorba despre moartea păr ţii, fie că  este vorba despre moartea

mandatarului.

În cuprinsul art. 485 alin. (2) a r ămas dispoziţia din art. 310 CPC 1865: dacă  nu se

invocă  tardivitatea recursului prin întâmpinare sau dacă  formularea tardivă  a recursului nu

rezultă din dosar, el se va socoti f ăcut în termen.

 Noutatea mare – contestată în Parlament, dar care a r ămas – este că recursul nu-l mai

 poate face direct partea. În comisie au existat multe dezbateri pe această problemă şi s-a decis

să se recurgă la această soluţie în speranţa că nu se vor mai face recursuri care să fie dilatorii,

introduse doar cu scopul de a tergiversa, de a prelungi judecata. Asupra acestui fapt se atrage

atenţia încă  din titlul preliminar, în art. 13 alin. (2) teza a II-a: „ În recurs, cererile  şi

concluziile păr  ţ ilor nu pot fi formulate  şi sus ţ inute decât prin avocat sau, după caz, consilier

 juridic, cu excep ţ ia situa ţ iei în care partea sau mandatarul acesteia, so ţ   ori rud ă  până  la

 gradul al doilea inclusiv, este licen ţ iat ă în drept”. Acest lucru trebuie corelat cu dispoziţiile

 privind ajutorul public judiciar, pentru ca persoanele care nu au mijloace financiare să nu fie

împiedicate să exercite calea de atac a recursului.

În ceea ce priveşte cererea de recurs, care trebuie redactată, ca regulă, de avocat sau

de consilierul juridic, nu sunt noutăţi foarte mari faţă de reglementarea actuală: se solicită să 

cuprindă elementele de identificare a păr ţilor, hotărârea care se atacă trebuie individualizată,

motivele de nelegalitate (încă de aici se subliniază faptul că este vorba doar despre controlul

legalităţii), semnătura păr ţii sau a mandatarului. Noutatea constă în faptul că la cerere trebuie

ataşată dovada plăţii taxei judiciare de timbru şi că această menţiune, ca şi cele de la lit. a), c)şi e) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.  Aşadar, s-a menţinut o sancţiune care este

 prezentă şi în Codul anterior, dar care par ţial a fost declarată neconstituţională, sub motivul că 

cerinţele referitoare la nume şi la domiciliu sunt de un formalism excesiv, iar sancţiunea

nulităţii, în acest caz, ar fi mult prea gravă. Curtea Constituţională nu a sesizat însă că nulitatea

expresă nu are consecinţe decât asupra probei vătămării, în înţelesul că vătămarea se prezumă.

În rest, dacă lipsesc sau nu sunt îndeplinite cerinţele, trebuie să intervină tot nulitatea, care este

virtuală, doar că intervine în condiţii mai grele, fiindcă trebuie dovedit atât faptul că s-a produs

o vătămare, cât şi faptul că această vătămare nu se poate înlătura decât prin anularea actului. 

Page 284: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 284/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 284

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

În legătur ă cu cererea de recurs, se precizează că îşi găsesc aplicare unele dispoziţii de

la judecata în primă instanţă, respectiv: art. 82 alin. (1), care are în vedere dovada calităţii de

reprezentant (a r ămas soluţia din art. 161 al Codului anterior, şi anume că  nu se anulează 

imediat cererea, ci se acordă un termen, şi numai dacă în termen nu se acoper ă lipsa, atunci se

anulează cererea), art. 83 alin. (3) care are în vedere faptul că recursul poate fi exercitat doar

de avocat sau consilier ori rudele până la gradul al doilea, licenţiate în drept şi art. 87 alin. (2)

care se regăseşte şi în reglementarea actuală, în sensul că  „avocatul care a reprezentat sau

asistat partea la judecarea procesului poate face, chiar f ăr ă  mandat, orice acte pentru

 pă strarea drepturilor supuse unui termen  şi care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp  şi

 poate, de asemenea, să introducă orice cale de atac împotriva hot ărârii pronun ţ ate. În aceste

cazuri, toate actele de procedur ă se vor îndeplini numai fa ţă de parte. Sus ţ inerea căii de atac se poate face numai în temeiul unei noi împuterniciri”.

Referitor la cuprinsul cererii, s-a păstrat soluţia din Codul anterior, şi anume că 

motivarea recursului se poate face prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat. S-ar

 părea, la prima vedere, că este o opţiune a păr ţii, dar în realitate, ea este impusă de termenul de

recurs. Dacă termenul de recurs curge de la comunicarea hotărârii, atunci aceasta se cunoaşte

de la început şi sunt decelabile şi nemulţumirile, astfel încât acestea se pot deja formula,

deoarece criticile se formulează  în raport cu considerentele hotărârii atacate. Dacă, însă,

termenul de recurs curge de la pronunţare, în ipoteza în care există nemulţumiri, calea de atac

 poate fi exercitată, dar nu poate fi motivată  deocamdată, deoarece nu este cunoscut

raţionamentul judecătorului care a dat hotărârea. În acest caz, ca şi la apel, sunt două termene:

unul pentru exercitarea recursului, care curge de la pronunţare, se comunică hotărârea, şi, apoi,

alt termen de aceeaşi durată, dar care curge de la comunicare, în care se va face motivarea

recursului. Aşadar, pentru această  ipoteză, legea îngăduie să  se facă  motivarea printr-un

memoriu separat.

6.  Motivele de casare

Articolul 488 arată aceste motive şi subliniază faptul că exercitarea controlului are în

vedere doar legalitatea, pentru că  scopul recursului, prevăzut şi în art. 483, este acela de a

supune instanţei de recurs examinarea, în condi ţ iile legii, a conformit ăţ ii hot ărârii atacate cu

regulile de drept aplicabile:

Page 285: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 285/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  285

„1. când instan ţ a nu a fost alcătuit ă potrivit dispozi ţ iilor legale;

2. dacă hot ărârea a fost pronun ţ at ă de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea

 pe fond a procesului sau de un alt complet de judecat ă  decât cel stabilit aleatoriu pentru

 solu ţ ionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbat ă , cu încălcarea legii; 

3. când hot ărârea a fost dat ă cu încălcarea competen ţ ei de ordine publică a altei instan ţ e,

invocat ă în condi ţ iile legii; 

4. când instan ţ a a depăşit atribu ţ iile puterii judecătore şti; 

5. când, prin hot ărârea dat ă , instan ţ a a încălcat regulile de procedur ă a căror nerespectare

atrage sanc ţ iunea nulit ăţ ii; 

6. când hot ărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază  sau când cuprinde motive

contradictorii ori numai motive str ăine de natura cauzei; 7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat; 

8. când hot ărârea a fost dat ă  cu încălcarea sau aplicarea gre şit ă  a normelor de drept

material”.

Motivele nu sunt foarte diferite faţă de cele existente în reglementarea actuală.

Primul motiv este formulat identic: „când instan ţ a nu a fost alcătuit ă  potrivit

dispozi ţ iilor legale”. Au existat propuneri ale Comisiei de elaborare şi în alt sens: hotărârea să 

 poată fi desfiinţată pe calea recursului numai dacă a fost pronunţată de mai puţini judecători

decât prevede legea, mergându-se pe ideea că principiul colegialităţii ar fi idealul. Soluţia nu a

fost agreată de practicieni, revenindu-se la formularea anterioar ă, cu un înţeles mult mai larg:

că  nu a participat numărul judecătorilor prevăzut de lege, că  procurorul nu a intrat în

constituire, deşi concluziile sale erau obligatorii, potrivit legii, că grefierul nu a participat la

 judecată. Practicienii care au criticat soluţia Comisiei au argumentat că normele referitoare la

compunerea instanţei sunt totdeauna imperative, deci trebuie sancţionate, chiar dacă  este

vorba despre participarea unui număr mai mare de judecători decât prevede legea.

Motivul al doilea vizează  încălcarea principiului continuităţii în sens limitat, adică 

hotărârea poate fi casată dacă nu au fost aceia şi judecători de la judecat ă  şi la pronun ţ are. În

 Noul Cod s-a consacrat principiul continuităţii, aşa cum a fost prevăzut de Legea nr.

304/2004: „dacă hot ărârea a fost pronun ţ at ă de alt judecător decât cel care a luat parte la

dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecat ă decât cel stabilit aleatoriu

 pentru solu ţ ionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbat ă , cu încălcarea legii”

Page 286: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 286/411

Page 287: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 287/411

Page 288: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 288/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 288

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

 pronunţarea, pot fi invocate, deoarece în apel nu s-a mai putut. Este o soluţie prezentă  în

doctrină şi în prezent.

În ceea ce priveşte  sanc ţ iunea nemotivării, ea este păstrată. Articolul 489 prevede că „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excep ţ ia cazului prevă zut la

alin. (3). Aceea şi sanc ţ iune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează  în

motivele de casare prevă zute la art. 488”.

În perioada redactării Codului au fost practicieni care au invocat faptul că nu ar trebui

să intervină sancţiunea nulităţii, ci cea a decăderii, deoarece este vorba despre un act nef ăcut

în termen. Însă dacă ar interveni sancţiunea decăderii, s-ar pune problema repunerii în termen

şi ar apărea ipoteza nenumăratelor cereri de repunere în termen. Operând nulitatea, nu există 

 posibilitatea de a o îndepărta printr-o instituţie similar ă  repunerii în termen. De aceea

legiuitorul a ales această soluţie, iar Noul cod o păstrează. Ca şi în reglementarea anterioar ă 

însă, de la sancţiunea nulităţii există o excepţie prevăzută în alin. (3): „ Dacă legea nu dispune

altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică  pot fi ridicate din oficiu de către

instan ţă , chiar după  împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de

 filtrare, fie în  şedin ţă publică”. Aşadar, aceasta se poate doar dacă  legea nu prevede altfel;

adică, nu s-ar putea invoca necompetenţa materială sau teritorială de ordine publică, fiindcă o

interzice legea expres, peste primul termen la care partea a fost legal citată  în faţa primei

instanţe.

Referitor la acest punct s-a ridicat problema aplicabilităţii dispoziţiilor art. 489 şi

recursului la instanţa ierarhic superioar ă, pentru incidentele procedurale unde legea prevede

expres calea de atac a recursului, respectiv respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenţie.

S-a ar ătat că  toate dispoziţiile din materia recursului, cu excepţia filtrului, care se aplică numai la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se aplică la toate instanţele de recurs. Aşadar, va

trebui încadrat într-unul dintre motivele de casare din cele expres prevăzute de lege, cu atât

mai mult cu cât a dispărut cu totul ideea din art. 3041 al Codului de procedur ă civilă anterior:

„ Recursul declarat împotriva unei hot ărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacat ă cu apel nu

este limitat la motivele de casare prevă zute în art. 304, instan ţ a putând să examineze cauza

 sub toate aspectele”.  Nu mai sunt situaţii în care pe calea recursului se pot invoca orice

nemulţumiri. De fapt, această prevedere a fost introdusă în anul 1993 în Parlament.

Page 289: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 289/411

Page 290: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 290/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 290

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

r ăspundă la întâmpinare. După parcurgerea acestor operaţiuni, se înaintează dosarul instanţei

de recurs, care, nemaiavând atribuţii de acest gen, poate să  fixeze direct termen pentru

soluţionarea recursului, verificând dacă  au fost respectate dispoziţiile legale. Trebuie avut

grijă, ca şi la apel, ca la acelaşi complet să fie repartizate toate recursurile îndreptate împotriva

aceleiaşi hotărâri, inclusiv cele incidente şi cele provocate, procedura fiind simplificată  în

condiţiile în care toate recursurile se adună  la instanţa a cărei hotărâre se atacă  şi apoi se

înaintează instanţei de recurs.

7.  Judecata recursului

S-a menţinut dispoziţia din art. 316 actual, puţin îmbunătăţită, în art. 494 NCPC:

„ Dispozi ţ iile de procedur ă  privind judecata în primă  instan ţă   şi în apel se aplică   şi în

instan ţ a de recurs, în mă sura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta sec ţ iune”.

Aşadar, aceste norme generale se adaugă celor speciale privind recursul.

Judecata recursului vizează  numai legalitatea hotărârii atacate. Avocaţii trebuie să 

reprezinte păr ţile şi în partea orală  a recursului, nefiind suficient să  redacteze cererea de

recurs, ci, conform art. 13, trebuie să  şi pună  concluzii; practic, susţinerea şi combaterearecursului se face numai prin avocaţi.

Deşi motivele privesc exclusiv aspecte de nelegalitate, totuşi s-a păstrat dispoziţia

 privind probele. A existat în Comisia de elaborare discuţia dacă mai este cazul să se menţină 

această dispoziţie, având în vedere că nu se mai discută niciun aspect de netemeinicie. S-a

invocat faptul că ar putea exista motive de nelegalitate în legătur ă cu care să se poată aduce

înscrisuri noi şi de aceea s-a păstrat această dispoziţie cuprinsă în art. 492: „(1)  În instan ţ a de

recurs nu se pot produce noi probe, cu excep ţ ia înscrisurilor noi, care pot fi depuse, sub

 sanc ţ iunea decăderii, odat ă  cu cererea de recurs, respectiv odat ă  cu întâmpinarea. (2) În

cazul în care recursul urmează  să  fie solu ţ ionat în  şedin ţă  publică , pot fi depuse  şi alte

înscrisuri noi până la primul termen de judecat ă”.

Trebuie menţionată  o dispoziţie din art. 484 NCPC privind  suspendarea execut ării

hot ărârii. Ea este legată de problema mai largă a efectelor recursului. Există  şi aici efectul

general, cel de învestire a instanţei, efect recunoscut tuturor căilor de atac, deoarece, spredeosebire de judecata în primă instanţă, unde în mod excepţional în materie civilă judecătorul

Page 291: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 291/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  291

se poate pronunţa şi din oficiu, în materia căilor de atac judecătorul nu se poate manifesta f ăr ă 

să existe cerere. Acesta este efectul care îndreptăţeşte instanţa de recurs să se pronunţe.

În al doilea rând, recursul este o cale de atac, în principiu, nesuspensivă de executare.Totuşi, sub unele aspecte, s-a păstrat reglementarea din actualul art. 300 CPC 1865 şi există 

cazuri, în mod excepţional, în care cererea de recurs suspendă de drept executarea hotărârii.

Este vorba despre acele ipoteze în care judecătorul nu poate încuviinţa nici execuţia

vremelnică  judecătorească, din cauza consecinţelor grave care s-ar putea produce. Alineatul

(1) al art. 484 precizează  că  „recursul suspend ă  de drept executarea hot ărârii în cauzele

 privitoare la str ămutarea de hotare, desfiin ţ area de construc ţ ii, planta ţ ii sau a oricăror

lucr ări având o a şezare fixă , precum  şi în cazurile anume prevă zute de lege”. În celelaltecazuri, recursul nu suspendă  de drept executarea, dar suspendarea executării se poate

încuviinţa de către instanţă.

Aici intervin câteva noutăţi faţă de reglementarea anterioar ă. În primul rând, asupra

suspendării se va pronunţa numai completul de judecată, şi nu preşedintele instanţei sau

 preşedintele secţiei [conform art. 400 alin. (4), la care art. 300 alin. (3) CPC 1865 face

trimitere]. Instanţa va fi, după caz, completul stabilit aleatoriu, dacă dosarul nu a ajuns încă la

instanţa de recurs (se va constitui un complet special care se va pronunţa asupra cererii de

suspendare), completul de filtru, dacă s-a ajuns la această constituire a lui sau dacă s-a ajuns

la o judecată în şedinţă publică şi cererea de suspendare se formulează abia în acest moment,

acesta va fi competent să se pronunţe asupra cererii de suspendare.

O altă noutate este că legea stabileşte cuantumul cau ţ iunii, ceea ce se prevede în art.

718 care arată cum se calculează cauţiunea. Dacă este vorba despre o cerere neevaluabilă în

 bani, textul stabileşte o taxă fixă. Se fixează prin dispoziţia legală termenul în care trebuie să aibă  loc judecata şi pronunţarea şi faptul că  revenirea asupra măsurii se face în aceleaşi

condiţii.

Referitor la acest punct s-a formulat o observaţie în sensul că se prevede suspendarea

de drept undeva unde nu se poate face recurs, de exemplu la str ămutarea de hotare. Referitor

la această  observaţie, s-a precizat că  suntem în prezenţa unei inadvertenţe evidente

determinată de faptul că s-a preluat art. 300 şi nu s-a observat că în astfel de cazuri nu mai

 poate fi exercitată  calea de atac a recursului. Totuşi, dispoziţia şi-ar putea releva utilitatea,

Page 292: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 292/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 292

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

dacă cererea privind str ămutarea de hotare este formulată pe cale incidentă, în condiţiile în

care hotărârea este supusă şi recursului, prin raportare la cererea principală.

8.  Procedura filtrului 

Procedura de filtrare a recursului este o procedur ă relativ nouă, existând o tentativă de

introducere în 2003 din partea ministrului justiţiei de atunci, doamna Rodica Stănoiu. Aceasta

a introdus o procedur ă de filtru, f ăr ă prea multe consultări, precum şi alte modificări privind

competenţa, destul de inspirate: tribunalul oferea judecată de primă instanţă cu plenitudine de

competenţă, apelul mergea la curtea de apel, iar recursul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Propunerea a trezit reacţii foarte violente, mai ales la instanţa supremă, mergându-se până 

acolo încât s-a spus că nu se va aplica chiar dacă legea o prevede şi, din această cauză, foarte

repede aceste dispoziţii s-au abrogat şi s-a revenit la sistemul anterior. 

Pe de altă parte, există o preocupare nu numai la noi, ci şi în Europa, de asigurare a

unei legislaţii care să  protejeze instanţa supremă  de supraaglomerare, pentru a-i da

 posibilitatea ca, prin competenţa pe care o are, să  poată  asigura practica judiciar ă  unitar ă,

dezideratul oricărui sistem judiciar.

Dintre soluţiile care există  în Europa, s-a considerat că  cea mai potrivită  sistemului

românesc şi mentalităţii noastre ar fi procedura filtrului. Existau şi alte soluţii: de pildă, să se

dea competenţă preşedintelui cur ţii de apel să autorizeze, în fiecare caz în parte, dacă se poate

face sau nu recurs, în funcţie de importanţa cauzei, de valoarea jurisprudenţială a problemei

care se ridică. O asemenea soluţie poate funcţiona în Germania, dar nicidecum la noi. Sunt

ţări care au criterii diferite, combinate, pentru a evita supraaglomerarea instanţei supreme.

La noi s-a ajuns la această  variantă, care a suferit îmbunătăţiri majore faţă  de

 procedura introdusă  în 2003, şi care în prezent nu se aplică  la toate instanţele de recurs, ci

doar cauzelor care sunt de competenţa Înaltei Cur ţi de Casaţie şi Justiţie.

Primind dosarul, preşedintele instanţei, preşedintele de secţie, vicepreşedintele sau o

 persoană  desemnată  de către aceştia va stabili prin rezoluţie măsuri pentru identificarea

aleatorie a unui complet format din 3 judecători care să  decidă  asupra admisibilităţii în

 principiu a recursului. Preşedintele acestui complet sau judecătorul desemnat sau magistratul-

Page 293: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 293/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  293

asistent repartizat la acel complet va trebui să alcătuiască un raport. Comisia de elaborare a

Codului a propus ca repartizarea să  se facă  între toţi membrii completului, astfel încât

repartizarea dosarelor să fie echitabilă. Raportul trebuie întocmit de o asemenea manier ă încât

să  cuprindă  problemele de drept care se pun în speţa respectivă; de asemenea, raportul va

verifica dacă motivele se încadrează între motivele de casare prevăzute de lege, dacă recursul

îndeplineşte cerinţele formale (este timbrat, este introdus în termen, motivele sunt dezvoltate,

 probleme de calitate procesuală, dacă  este sau nu vădit nefondat). În alcătuirea raportului,

 judecătorul trebuie să recurgă la jurisprudenţa Cur ţii Constituţionale, a Înaltei Cur ţi de Casaţie

şi Justiţie, a Cur ții Europene a Drepturilor Omului şi a instanţelor comunitare, după cum este

cazul. Judecătorul care redactează acest raport nu devine prin aceasta incompatibil, o spune

Codul în mod expres.

Raportul întocmit se discută  în completul de filtru, după  care se comunică  în scris

 păr ţilor din proces. De asemenea, acestora li se solicită un punct de vedere, în scris. Oricum,

legiuitorul, prudent, prevede în art. 493 alin. (4) teza a II-a că: „ În lipsa dovezii de comunicare

a raportului  şi înainte de expirarea unui termen de 30 de zile de la comunicare, completul nu

va putea trece la examinarea recursului, potrivit alin. (5)  şi (6)”. Aşadar, legiuitorul şi-a luat

măsuri de precauţie ca aceste puncte de vedere să nu fie solicitate doar formal, ci să se aştepte

comunicarea lor şi să se poată face dovada că ele s-au avut în vedere la soluţionare.

În ceea ce priveşte soluţionarea propriu-zisă de către completul de filtru, este posibil,

ca ipoteză, ca toţi membrii completului să fie de acord că recursul fie nu îndeplineşte cerinţele

de formă, fie că motivele de casare invocate nu se încadrează în cele 8 limitativ prevăzute de

lege, fie că  recursul este vădit nefondat. Dacă  există  această unanimitate, se va pronunţa o

decizie, f ăr ă citarea păr ţilor, prin care recursul este, după caz, anulat sau respins şi decizia se

comunică  păr ţilor. Dacă nu sunt îndeplinite aceste cerinţe, adică nu există unanimitate, saudacă recursul este considerat admisibil, se poate trece la etapa următoare, şi anume recursul să 

fie soluţionat chiar de către completul de filtru. Dacă este vorba despre o problemă de drept

care nu este controversată sau care face obiectul unei jurisprudenţe constante a Înaltei Cur ţi de

Casaţie şi Justiţie, pronunţarea se face printr-o decizie definitivă care se comunică  păr ţilor,

completul ţinând seama de punctele de vedere exprimate de către păr ţi şi care au fost solicitate

de completul de filtru.

Page 294: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 294/411

Page 295: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 295/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  295

9.  Soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de recurs

În ceea ce priveşte soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de recurs, Noul cod este

inovator într-o oarecare măsur ă. Articolul 496 prevede toate soluţiile care se pot pronunţa,atunci când recursul a fost declarat admisibil în principiu: „(1)  În cazul în care recursul a fost

declarat admisibil în principiu, instan ţ a, verificând toate motivele invocate  şi judecând

recursul, îl poate admite, îl poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui. (2) În

caz de admitere a recursului, hot ărârea atacat ă poate fi casat ă , în tot sau în parte”.

După cum se poate observa, dispare solu ţ ia modificării hot ărârii, soluţie ce nu exista

nici în perioada interbelică. Ea a fost introdusă  în forma pe care o avem astăzi din 1957, a

dispărut în 1993, când s-a modificat şi republicat Codul, a fost reintrodusă  în 2000, în

speranţa că va asigura celeritate în soluţionarea cauzelor, dar a provocat mari nemulţumiri în

rândul justiţiabililor, fiindcă existau hotărâri la două grade de jurisdicţie favorabile păr ţii şi,

dintr-o dată, în recurs, prin modificare, se dădea o soluţie contrar ă, împotriva căreia nu mai

exista cale de atac.

În reglementarea Codului de procedur ă  civilă  anterior, între ipotezele pe care le

stabileşte art. 312 există şi aceea că, în cazul în care unele motive ar duce la casare, altele lamodificare, se pronunţă soluţia casării pentru toate, în vederea asigur ării unei judecăţi unitare.

S-a apreciat că  este mai potrivit să  se instituie doar o singur ă  soluţie, aceea a casării, cu

oarecare limite.

Pornindu-se de la ideea că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţa de recurs de

drept comun, s-au restructurat textele şi în ceea ce priveşte soluţiile. Astfel, s-au prevăzut mai

întâi soluţiile pe care le poate pronunţa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, înscrise în art. 497,

 păstrându-se, în esenţă, dispoziţia din reglementarea anterioar ă, în sensul că  Înalta Curte

casează  întotdeauna cu trimitere. Deci, ea nu reţine spre rejudecare. Cu titlu de noutate, a

dispărut şi ipoteza din art. 314 al codului anterior, potrivit căreia dacă  faptele au fost bine

stabilite şi s-a greşit numai aplicarea legii, instanţa supremă  poate reţine cauza şi să  se

 pronunţe pe baza unui text de lege aplicabil la speţă. S-a considerat că nu este cazul să  se

menţină  această ipoteză, deoarece în niciunul dintre motivele de casare instanţa supremă nu

mai verifică temeinicia, ci numai legalitatea. Aşadar, dacă  este caz de casare, ea va casa cu

trimitere fie la instanţa de apel, fie, dacă  s-a desfiinţat şi hotărârea acestei instanţe, în

Page 296: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 296/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 296

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

condiţiile în care instanţa de apel însăşi ar putea pronunţa această soluţie, la prima instanţă. S-

a păstrat dispoziţia care prevede că, în scopul bunei administr ări a justiţiei, casarea se poate

face şi la o altă instanţă, cu excepţia cazului în care s-a casat pentru incompetenţă, când nu s-

ar putea retrimite la instanţa care a judecat şi se va trimite la instanţa care este competentă,

 potrivit legii, sau la organul jurisdicţional competent, potrivit legii.

S-a prevăzut, de asemenea, spre deosebire de reglementarea anterioar ă, ce se întâmplă 

în cazul în care casarea s-a f ăcut pentru că  instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti 

sau atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, şi anume că cererea va fi respinsă ca

inadmisibilă.

Urmează textul care prevede ce se întâmplă în cazul în care recursul este soluţionat de

instanţele de excepţie, potrivit Noului Cod, adică tribunalele şi cur ţile de apel. Şi în cazul lor

s-a păstrat regula consacrată  de-a lungul timpului, şi anume că  aceste instanţe casează, de

regulă, cu reţinere spre rejudecare. Astfel, ele judecă  recursul iar dacă  îl admit, casează 

hotărârea cu reţinere şi procedează la rejudecare: „ În cazul în care competen ţ a de solu ţ ionare

a recursului apar  ţ ine tribunalului sau cur  ţ ii de apel  şi s-a casat hot ărârea atacat ă ,

rejudecarea procesului în fond se va face de către instan ţ a de recurs, fie la termenul la care a

avut loc admiterea recursului, situa ţ ie în care se pronun ţă  o singur ă  decizie, fie la un alt

termen stabilit în acest scop” [art. 498 alin. (1) NCPC]. 

În legătur ă cu acest aspect, Codul prevede în mod expres, în art. 501 alin. (4) că „în

cazul rejudecării după  casare, cu re ţ inere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe

 prevă zute de lege”. Această  dispoziţie a trebuit să  fie introdusă  în Cod ca urmare a unei

 practici contradictorii care exista în ţar ă la nivelul instanţelor de recurs. Existau instanţe care

susţineau că şi la rejudecare se pot încuviinţa ca probe noi numai înscrisurile. Or, în realitate,instanţa de recurs s-a pronunţat asupra recursului şi l-a admis, a casat hotărârea şi procedează 

la rejudecarea fondului, chiar dacă  rejudecarea o face însăşi instanţa de recurs. Ea nu mai

 procedează ca o instanţă de control, ci ca o instanţă care judecă în fond şi, deci, la rejudecarea

în fond după casare, sunt admisibile orice fel de probe noi, nu numai înscrisurile, solu ţie care

trebuia admisă şi în vechea reglementare.

În legătur ă cu excepţia de la regula casării cu reţinere, s-a păstrat, în principiu, soluţia

care exista în reglementarea anterioar ă şi care a fost amendată prin Legea micii reforme. Se

Page 297: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 297/411

Page 298: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 298/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 298

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

Referitor la judecata în fond după casare, regulile nu s-au schimbat: în ipoteza unei

casări totale, se produce o nouă  judecată  în întregime, având în vedere toate aspectele; în

ipoteza unei casări par ţiale, partea din hotărâre care nu a fost casată r ămâne cu autoritate de

lucru judecat şi se rejudecă doar ceea ce a fost desfiinţat. Dificultatea apare atunci când nu se

stabileşte dacă  s-a desfiinţat hotărârea total sau par ţial. În acest caz, trebuie interpretată 

hotărârea de către parte sau de către avocatul păr ţii, prin examinarea motivelor invocate şi a

considerentelor instanţei de recurs. De aceea, este recomandabil să se arate în hotărâre ce fel

de casare operează. Este important şi pentru stabilirea limitelor rejudecării.

În legătur ă cu rejudecarea, s-a modificat dispoziţia din art. 315 al Codului anterior, în

sensul că, potrivit art. 501 alin. (1) NCPC, numai problemele de drept sunt obligatorii pentru judecătorii fondului („în caz de casare, hot ărârile instan ţ ei de recurs asupra problemelor de

drept dezlegate sunt obligatorii pentru instan ţ a care judecă  fondul”). Articolul 315 CPC

1865 se refer ă  şi la necesitatea administr ării unor probe, dar acest lucru nu se mai poate

întâmpla sub imperiul noului Cod, deoarece instanţa de recurs nu verifică  niciun motiv de

temeinicie. Această  dispoziţie există  la apel, unde este specifică  şi unde nu exista un text

asemănător celui din art. 315 CPC 1865 până  la modificarea survenită  prin Legea micii

reforme.

Se păstrează dispoziţiile privind casarea pentru încălcarea regulilor de procedur ă, în

sensul că  judecata va reîncepe de la actul anulat. Articolul 501 alin. (3) prevede că  „după 

casare, instan ţ a de fond va judeca din nou, în limitele casării  şi  ţ inând seama de toate

motivele invocate înaintea instan ţ ei a cărei hot ărâre a fost casat ă”.

Ultimul text de la recurs (art. 502) are în vedere aplicarea principiului non reformatio

in pejus: „La judecarea recursului, precum  şi la rejudecarea procesului după  casareahot ărârii de către instan ţ a de recurs, dispozi ţ iile art. 481 sunt aplicabile în mod

corespunzător” iar potrivit art. 481, partea nu-şi poate înr ăutăţi situaţia în propria cale de atac, 

în afar ă de cazul în care consimte expres la aceasta sau în cazurile anume prevă zute de lege.

Pentru prima ipoteză, şi anume că  partea consimte expres la aceasta, s-a menţionat

faptul că  acest principiu este de ordine privată, soluţia plecând de la o dispută existentă  în

 jurisprudenţa veche şi în doctrină: prof. Ilie Stoenescu, în urmă  cu aproape 50 de ani, a

motivat de ce partea ar putea avea interes să nu se aplice principiul non reformatio in pejus, şi

Page 299: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 299/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  299

astfel, deşi, aparent, i s-ar crea o situaţie mai grea, să fie favorizată de soluţia care s-ar da în

recurs f ăr ă respectarea acestui principiu.

Cea de-a doua excepţie este dată  de dispoziţii exprese ale legii. Vorbind despreautoritatea de lucru judecat, a fost reglementată ca efect al hotărârii, iar art. 432, în teza a II-a,

stabileşte: „ca efect al admiterii excep ţ iei, păr  ţ ii i se poate crea în propria cale de atac o

 situa ţ ie mai rea decât aceea din hot ărârea atacat ă”.

10. Concluzii

Ca o concluzie generală cu privire la recurs, modificările nu sunt de natur ă să producă o tulburare sau o modificare în activitatea instanţelor de recurs, adică, în afara instanţei

supreme, unde s-a introdus procedura filtrului în interesul unei bune înf ă ptuiri a justiţiei, la

celelalte instanţe de recurs – tribunalele şi cur ţile de apel – se aplică, cu foarte puţine

modificări, reglementarea anterioar ă.

Problema ţine mai mult de mentalitate. Recursul a beneficiat, după  modificarea

Codului în anul 1993, de mulţi judecători care funcţionaser ă  până  atunci, în sistemul

comunist, când recursul era singura cale de atac de reformare. Şi chiar dacă  după 1993 s-a

reintrodus apelul ca şi cale de atac alături de recurs, aceştia tratau recursul f ăr ă  a-i sesiza

caracterul excepţional.

Toţi cei implicaţi în înf ă ptuirea justiţiei trebuie să r ămână cu ideea că dreptatea se face

în primele două grade de jurisdicţie, unde se pot administra orice fel de probe, unde se poate

invoca şi netemeinicia, şi nelegalitatea, unde pot invoca orice nemulţumire. Recursul trebuie

să r ămână o cale excepţională, prin care să poată fi îndreptate doar greşeli de aplicare a legii,astfel încât judecătorii de la primele instanţe să  nu le mai facă. Procedând astfel, se poate

asigura şi o practică judiciar ă unitar ă.

La noi, practica judiciar ă nu este izvor de drept, dar totuşi şi jurisprudenţa are un rol

important, unul creator, nu în sensul creării normelor de drept. Acest rol îi este recunoscut şi

la nivelul Cur ţii Europene a Drepturilor Omului, unde se discută  despre o jurisprudenţă 

constantă, uniformă. Există, din păcate, situaţii când la complete din aceeaşi secţie se dau

soluţii diferite pe aceeaşi problemă de drept, ceea ce produce insatisfacţie. Or, văzând recursul

Page 300: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 300/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 300

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

ca un factor de asigurare a practicii judiciare unitare, devine foarte importantă discutarea şi

studierea soluţiilor instanţelor de recurs. Din nefericire, există foarte multe materii în care nu

se ajunge la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar consecinţele vor fi nefaste, pentru că una

este să se pronunţe pe probleme de filiaţie, de pildă, 15 cur ţi de apel şi alta s-ar întâmpla dacă 

în această  materie ar judeca o singur ă  instanţă, o singur ă  secţie, care să  aibă  o concepţie

unitar ă.

Page 301: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 301/411

 

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  301

Motivele de casare şi soluţiile posibile în recurs* - Lector univ. dr. Ion DRAGNE

 Prelegere sus ţ inut ă de dl. lector univ. dr. Ion DRAGNE

1.  Introducere

Motivele de casare sunt reglementate în art. 488 NCPC, după cum urmează:

„(1) Casarea unor hot ărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de

nelegalitate:

1. când instan ţ a nu a fost alcătuit ă potrivit dispozi ţ iilor legale;

2. dacă  hot ărârea a fost pronun ţ at ă  de alt judecător decât cel care a luat parte la

dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecat ă decât cel stabilit aleatoriu

 pentru solu ţ ionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbat ă , cu încălcarea legii;

3. când hot ărârea a fost dat ă  cu încălcarea competen ţ ei de ordine publică  a altei

instan ţ e, invocat ă în condi ţ iile legii;

4. când instan ţ a a depăşit atribu ţ iile puterii judecătore şti;

5. când, prin hot ărârea dat ă , instan ţ a a încălcat regulile de procedur ă  a căror

nerespectare atrage sanc ţ iunea nulit ăţ ii;

6. când hot ărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază  sau când cuprinde

motive contradictorii ori numai motive str ăine de natura cauzei;

7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat;

8. când hot ărârea a fost dat ă cu încălcarea sau aplicarea gre şit ă a normelor de drept

material.

(2) Motivele prevă zute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă  ele nu au putut fi

invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, de şi au fost invocate în termen,

au fost respinse sau instan ţ a a omis să se pronun ţ e asupra lor ".

*  Trimiterile din cuprinsul materialului la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă  civilă  au în vedere varianta

Codului republicată în Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012.

Page 302: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 302/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 302

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

Astfel, prin abordarea comparativă  a acestei reglementări cu cea din Codul de

 procedur ă civilă anterior, observăm că au fost eliminate motivele de modificare a recursului şi

a r ămas numai cadrul casării. Intenţia Noului Cod de procedur ă  civilă  a fost aceea de a

consacra în mod neechivoc faptul că recursul este o cale de atac extraordinar ă, care vizează 

strict controlul legalităţii. Din această  perspectivă, este mai plastică  definirea recursului ca

fiind mai degrabă un conflict între hotărâre şi lege, şi nu un conflict între păr ţi. Din această 

cauză, se spune că  recursul, în forma casaţiei, are un aşa-zis „caracter normativ”, ajutând

legiuitorul. Prin urmare, în prezent, noţiunea de „casare” acoper ă şi ceea ce anterior defineam

ca fiind „motive de modificare”.

S-a pus problema dacă nu ar fi fost mai util – faţă de faptul că, oricum, recursul este o

cale extraordinar ă de atac – să se dea puterea judecătorului din recurs de a verifica legalitateahotărârii sub toate aspectele invocate de parte. Potrivit opiniei domnului profesor Viorel

Mihai Ciobanu, aceasta este o idee promovată  în alte sisteme de drept, însă  în sistemul de

drept român a fost menţinută  soluţia tradiţională  a enumer ării motivelor de recurs din două 

considerente: în primul rând, pentru a se păstra o tradiţie a enumer ării motivelor, iar în al

doilea rând, pentru a ajuta păr ţile. Totuşi, trebuie observat că  enumerarea limitativă  a

motivelor de casare, coroborată cu sancţiunile energice care intervin în cazul în care recursul

nu se încadrează între motivele prevăzute expres de lege, constituie un factor de disciplinare pentru avocaţi sau consilieri juridici, care vor fi astfel constrânşi să identifice şi să încadreze

cu multă atenţie criticile împotriva unei hotărâri în tiparele pe care legiuitorul le-a prevăzut

 pentru exercitarea acestei căi de atac.

2.  Scurt istoric al motivelor de recurs

Făcând o scurtă prezentare istorică a motivelor de recurs, se poate observa faptul că legiuitorul a fost tradiţional şi consecvent, iar modificările nu au fost substanţiale începând

din anul 1925. În decurs de aproape 80 de ani, cea mai mare parte a motivelor de casare sau

modificare s-au păstrat, cu mici modificări conjuncturale.

Ca orice modificare de amploare a legislaţiei, redactarea noului Cod de procedur ă  a

 pus problema dacă nu ar fi fost necesar ă o suplimentare a motivelor de recurs, astfel încât

 partea să aibă posibilitatea de a supune hotărârea recurată unui control de legalitate. Sub acest

aspect, eficienţa unei legislaţii nu este dată de posibilitatea ca legiuitorul să instituie motive

sau căi suplimentare, ci ca păr ţile să le exercite în bune condiţii şi să le valorifice pe cele care

Page 303: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 303/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  303

există. De asemenea, nu se pune problema dacă motivele de casare sau modificare sunt multe

sau puţine, ci aceea dacă sunt exercitate în bune condiţii cele care sunt prevăzute în Codul de

 procedur ă civilă.

În ceea ce priveşte evoluţia motivelor de casare începând cu anul 1925 şi până  în

 prezent, vom avea în vedere modificările substanţiale.

Astfel, Legea nr. 144/1925 pentru Curtea de Casaţie şi Justiţie prevedea 11 motive de

recurs, o parte dintre ele regăsindu-se şi în Noul Cod de procedur ă civilă. Conform art. 30 din

Legea nr. 144/1925,  casarea unei hotărâri se putea cere „când judecata nu s-a urmat cu

numărul de judecători cerut de lege”, reglementare asemănătoare celei referitoare la

alcătuirea instanţei din art. 488 alin. (1) pct. 1 NCPC, potrivit căreia „casarea unei hot ărâri se

 poate cere (...) când instan ţ a nu a fost alcătuit ă potrivit dispozi ţ iilor legale”.De asemenea, conform art. 30 din Legea nr. 144/1925, casarea unei hotărâri se putea

cere şi „când hot ărârea s-a dat de al  ţ i judecători decât acei care au luat parte la dezbaterea

 procesului în fond ”, reglementare care corespunde celei cuprinse în art. 488 alin. (1) pct. 2

 NCPC: „Casarea unor hot ărâri se poate cere (...) dacă  hot ărârea a fost pronun ţ at ă  de alt

 judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet

de judecat ă decât cel stabilit aleatoriu pentru solu ţ ionarea cauzei ori a cărui compunere a

 fost schimbat ă , cu încălcarea legii".În continuare, Legea nr. 144/1925 prevede: „casarea unei hot ărâri se putea cere  şi

când tribunalul sau curtea ce au judecat procesul vor fi fost compuse de judecători care n-au

îndeplinit condi ţ iunile cerute de lege", reglementare ce indică  încălcarea unei norme de

organizare judecătorească.

Un alt caz de casare prevăzut de art. 30 din Legea nr. 144/1925 este acela referitor la

ipoteza în care „încheierile tribunalelor sau cur  ţ ilor de apel, date cu titlu de deslu şiri la

împiedicările ivite cu ocaziunea punerii în lucrare a unei hot ărâri definitive, sau aduceriiîntru îndeplinire, se vor ataca cu contrarii hot ărârilor definitive". Trebuie precizat faptul că o

reglementare asemănătoare nu există în cadrul Noului Cod de procedur ă civilă decât dacă am

compara această prevedere cu cea referitoare la aplicarea greşită a legii [art. 488 alin. (1) pct.

8].

Următorul motiv de casare prevăzut de art. 30 din Legea nr. 144/1925 se refer ă  la

situaţia în care „hot ărârea nu cuprinde temeiurile pe care este bazat ă sau când se întemeiază 

 pe articole cu totul str ăine de firea pricinii, ori când omite a se pronun ţ a asupra unui mijloc

de apărare esen ţ ial în cauză". O reglementare asemănătoare se regăsea în art. 304 pct. 9 şi

Page 304: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 304/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 304

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

fostul pct. 10 CPC 1865, respectiv ipoteza în care instanţa a omis să se pronunţe asupra unor

dovezi administrate şi lipsa de temei legal sau aplicarea greşită a legii.

De asemenea, alte cazuri de casare prevăzute de Legea nr. 144/1925 aveau în vedere

următoarele situaţii  „când tribunalul sau Curtea au f ăcut o rea aplica ţ iune a legii, ori au

călcat forme de procedur ă esen ţ ial ă pentru validitatea hot ărârilor judecătore şti; când aceste

instan ţ e au depăşit competin ţ a lor ori au săvâr  şit un exces de putere în sensul că au trecut în

atribu ţ iunile altei puteri constituite în Stat ". Totodată, potrivit aceluiaşi act normativ,

„cererea în casa ţ ie pornit ă  în contra unei hot ărâri sub cuvânt de rea interpretare a

conven ţ iunii, nu va fi primit ă decât când interpretarea dat ă  prin acea hot ărâre ar schimba

însăşi natura conven ţ iunii, sau i-ar denatura în ţ elesul clar  şi vădit neîndoielnic”. Trebuie

avut în vedere şi cazul de casare referitor la „ situa ţ ia în care se comite o eroare grosier ă de fapt sau un exces de putere”. În acest sens, trebuie f ăcută precizarea că excesul de putere va fi

reglementat doar în  Codul de procedur ă  civilă  din 1948, ulterior această  noţiune fiind

eliminată  întrucât însăşi noţiunea de „ putere” avea o semnificaţie ideologică şi nu se putea

concepe ca puterea unică şi suverană a poporului să  fie împăr ţită  între instanţe de judecată,

Parlament şi autoritatea administrativă.

Începând cu anul 1948 reglementarea recursului şi a motivelor de casare este cuprinsă 

în Codul de procedur ă civilă, nemaifiind inclusă în legile de organizare ale Cur ţii de Casaţiesau ale instanţelor de judecată.

Codul de procedur ă  civilă din anul 1948  prevede, în art. 304, următoarele cazuri de

casare  „când instan ţ a nu a fost alcătuit ă potrivit dispozi ţ iunilor legale; când hot ărârea s-a

dat de al  ţ i judecători decât acei care au luat parte la desbaterea în fond a pricinei; când

instan ţ a a depăşit competin ţ a sa; când instan ţ a a depăşit puterea ce îi este dat ă prin lege;

când judecata s-a urmat cu încălcarea formelor de procedur ă care atrage pedeapsa nulit ăţ ii

în condi ţ iunile art. 105 al. II, afar ă numai dacă este nevoie de o verificare a împrejur ărilor de fapt în afara dosarului; când hot ărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină  sau când

cuprinde motive str ăine de firea pricinei; când hot ărârea pronun ţ at ă  este lipsit ă  de temei

legal; când judecata nu s-a pronun ţ at asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi

administrate, care erau hot ărîtoare pentru deslegarea pricinei; când prin hot ărârea dat ă s-a

călcat sau s-a aplicat gre şit legea; când hot ărîrea cuprinde o gre şeal ă gravă de fapt; când

instan ţ a, sub cuvânt de interpretare, a schimbat natura conven ţ iunii păr  ţ ilor, sau i-a schimbat

în ţ elesul l ămurit şi vădit neîndoelnic".

Page 305: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 305/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  305

Abordând comparativ cele două reglementări ale Codului de procedur ă civilă – cea din

1948, respectiv cea din 1993 ‒  se poate observa faptul că sunt asemănări vizibile între acestea.

În Codul de procedur ă civilă din 1993 au fost reluate cazurile de recurs reglementate de Codul

de procedur ă civilă din 1948, cu mici modificări.

În Codul de procedur ă civilă din 1952 au fost restructurate motivele de recurs, acesta

reglementând doar 5 astfel de cazuri. Noţiunea de „modificare a hot ărârii” este reglementată 

 pentru prima dată în acest cod. Totodată, instanţa de recurs este obligată să cerceteze pricina

sub toate aspectele, iar controlul exercitat prin recurs este unul atât de legalitate, cât şi de

temeinicie. Sunt date îndrumări judecătorului inclusiv referitor la ceea ce înseamnă 

netemeinicia.

Astfel, Codul de procedur ă civilă din 1952 prevedea, în art. 304 alin. (1), ca motiv decasare situaţia în care „instan ţ a nu a fost alcătuit ă  potrivit dispozi ţ iilor legale sau când

hot ărârea s-a dat de al  ţ i judecători, decât cei care au judecat fondul pricinii". Această 

reglementare corespunde art. 304 pct. 1 şi 2 din Codul de procedur ă civilă anterior şi art. 488

alin. (1) pct. 1 şi 2 NCPC, existând şi mici deosebiri.

Un alt motiv de casare reglementat de Codul de procedur ă  civilă  din 1952 este cel

referitor la cazul în care „instan ţ a a depăşit competen ţ a sa” şi care corespunde art. 304 pct. 3

din Codul de procedur ă civilă anterior şi art. 488 alin. (1) pct. 3 NCPC.Cel de-al treilea caz de casare prevăzut de Codul de procedur ă civilă din 1952 vizează 

ipoteza în care „ prin hot ărârea dat ă instan ţ a a încălcat formele de procedur ă prevă zute sub

 pedeapsa nulit ăţ ii de art. 105 alin. (2)" care se regăseşte în art. 304 pct. 5 din Codul de

 procedur ă civilă anterior şi în art. 488 alin. (1) pct. 5 NCPC.

Situaţia în care instanţa „a încălcat sau aplicat gre şit legea" este, de asemenea,

reglementată  de Codul de procedur ă  civilă  din 1952 ca motiv de casare, aceasta fiind,

totodată, prevăzută de art. 304 pct. 9 din Codul de procedur ă civilă anterior şi de art. 488 alin.(1) pct. 8 NCPC.

Ultimul motiv de casare reglementat de Codul de procedur ă  civilă  din 1952 era

reprezentat de situaţia în care „hot ărârea este netemeinică". Aşadar, existau situaţii în care

 judecătorul era obligat să verifice temeinicia hotărârii. Potrivit art. 306 alin. (2) din Codul de

 procedur ă civilă din 1952, cazurile de netemeinicie erau următoarele: „când hot ărârea era în

contradic ţ ie cu faptele stabilite în instan ţă; când instan ţ a nu a l ămurit toate faptele, din care

ar fi putut trage o concluzie just ă cu privire la raporturile  şi drepturile reciproce ale păr  ţ ilor

Page 306: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 306/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 306

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

 şi când instan ţ a a declarat ca stabilite anumite fapte f ăr ă a avea dovezi suficiente sau de şi

existau dovezi suficiente a considerat ca nefiind stabilite anumite fapte".

În perioada 1952-1993, recursul a fost calificat ca fiind cale de atac ordinar ă. În anul

1993 a fost reintrodus apelul, iar Codul de procedur ă civilă a reglementat 11 motive de recurs,

dintre care au fost eliminate două, şi anume cel referitor la greşeala grosier ă  de judecată,

grava eroare de fapt şi omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unor dovezi administrate.

Tot în anul 1993 a fost introdus un motiv de recurs despre care s-a apreciat c ă dubla

motivul de revizuire reglementat în art. 322 pct. 2, respectiv extra petita, plus petita sau minus

 petita şi s-a pus în discuţie în ce măsur ă este utilă reglementarea acestei critici şi ca motiv de

revizuire şi ca motiv de recurs.

Prin urmare, abordarea istorică a motivelor de recurs denotă faptul că există o anumită continuitate în legiferarea acestora, indiferent de denumire – motive de casare sau de

modificare. Aceste cazuri sunt denumite de Noul Cod de procedur ă civilă motive de casare.

Totodată, se observă că motive cum ar fi excesul de putere sau autoritatea de lucru judecat, au

 beneficiat de o reglementare în anumite perioade de timp.

S-a ridicat problema dacă ipoteza art. 3041 CPC 1865 ar mai putea fi regăsită în noua

legislaţie, instrumentul legal dând posibilitatea justiţiabilului de a critica hotărârea recurată 

atunci când aceasta nu era susceptibilă  de a fi atacată  pe calea apelului, în situaţia în carecriticile nu se regăseau în ipotezele prevăzute la art. 304 pct. 1-9 CPC 1865.

Referitor la această  problemă  s-a precizat că  în Noul Cod de procedur ă  civilă  s-a

urmărit ca recursul să nu mai poată fi folosit pentru a critica hotărârea recurată sub aspectul

temeiniciei, indiferent dacă aceasta este sau nu susceptibilă de a fi atacată pe calea apelului şi

a recursului sau, dimpotrivă, doar pe calea recursului. Prin urmare, art. 3041  din Codul

anterior nu va mai fi folosit decât în temeiul unei norme speciale, cu alte cuvinte, doar atunci

când legiuitorul va prevedea în mod expres dreptul instanţei de a verifica o hotărâre în recurssub toate aspectele.

O altă problemă care s-a ridicat în acest context, a vizat posibilitatea invocării, după 

depăşirea termenului de recurs, a motivelor de recurs care, potrivit legii, pot fi invocate şi de

instanţă din oficiu. Potrivit art. 489 alin. (3) NCPC, „ Dacă legea nu dispune altfel, motivele

de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instan ţă , chiar după 

împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în  şedin ţă 

 publică".  Aceste dispoziţii trebuie corelate cu art. 488 alin. (2) NCPC, potrivit căruia

„ Motivele prevă zute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe

Page 307: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 307/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  307

calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, de şi au fost invocate în termen, au fost

respinse sau instan ţ a a omis să se pronun ţ e asupra lor ".

Aşadar, din corelarea celor două texte reiese că după împlinirea termenului de recurs

 partea nu mai poate invoca motivele de recurs, atât cele care nu au fost invocate în primă 

instanţă sau în apel, cât şi cele care ar putea îmbr ăca forma unor excepţii de ordine publică.

Practic, problema ar viza aplicarea simetrică  a ipotezei în care partea poate invoca, după 

 prima zi de înf ăţişare – în accepţiunea reglementării anterioare – un motiv de ordine publică,

în condiţiile art. 132 şi 134 CPC 1865.

A existat o hotărâre de speţă, preluată de doctrină, în care s-a statuat că îi este permis

 păr ţii după prima zi de înf ăţişare să invoce motive de ordine publică, pentru că însăşi instanţa

o poate face. Legiuitorul noului Cod de procedur ă civilă se pare că a urmărit constrângerea,disciplinarea păr ţii, să  invoce excepţiile şi nulităţile, pe cât posibil, într-un anumit termen.

Sancţiunile difer ă, astfel dacă vorbim despre întâmpinare, sancţiunea vizează imposibilitatea

invocării excepţiilor, cu excepţia celor de ordine publică, dacă este vorba despre nulităţi, legea

obligă  partea ca pentru încălcări ale legii anterioare, nulităţile deja produse să  fie invocate

toate deodată; de asemenea, în materia excepţiilor procesuale, indiferent de tipul acestora – de

ordine publică sau relative – partea este obligată să le invoce deodată, sub sancţiunea plăţii de

despăgubiri faţă de partea adversă.În aceste context, se poate concluziona că, prin instituirea de termene de decădere şi

obligarea păr ţilor să invoce, după caz, nulităţile sau excepţiile, inclusiv cele de ordine publică,

într-un interval de timp, legiuitorul nu a înţeles să acorde păr ţii beneficiul de a invoca motive

de ordine publică, aşa cum îi este recunoscută această facultate instanţei de judecată. Este, de

altfel, dificil de imaginat cum partea, în procedura de filtrare, ar putea face şi altceva decât

ceea ce legea prevede, respectiv să  prezinte un punct de vedere asupra raportului întocmit

conform art. 493 alin. (2) NCPC. Spre exemplu, nu ar mai putea fi primită în procedura cvasi-necontencioasă din etapa filtr ării o excepţie de ordine publică pe care partea, din eroare, nu a

 putut să o invoce pe calea apelului sau excepţia invocată chiar după expirarea termenului de

recurs. Desigur, s-ar putea pune problema dacă ulterior acestei etape, după ce recursul a fost

declarat admisibil, apreciindu-se că  se impun verificări de către instanţa de recurs sau se

stabileşte termen de judecată pe fond a recursului, un atare drept ar putea fi recunoscut pentru

 parte. Chiar şi pentru această  ipoteză, se pare că  legiuitorul a rezervat dreptul de a invoca

încălcări de ordine publică doar instanţei.

Page 308: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 308/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 308

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

Există o excepţie care are un regim special, atât din perspectiva neaplicării principiului

non reformatio in pejus, cât şi din perspectiva reglementării separate. Astfel, Noul Cod de

 procedur ă preia din Codul civil instituţia autorit ăţ ii de lucru judecat  şi îi confer ă şi valenţă 

 procedurală, adică  o consacr ă  drept excepţie. Articolul 431 alin. (2) NCPC prevede că 

„Oricare dintre păr  ţ i poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are leg ătur ă 

cu solu ţ ionarea acestuia din urmă", iar conform art. 432 NCPC, „ Excep ţ ia autorit ăţ ii de lucru

 judecat poate fi invocat ă de instan ţă sau de păr  ţ i în orice stare a procesului, chiar înaintea

instan ţ ei de recurs. Ca efect al admiterii excep ţ iei, păr  ţ ii i se poate crea în propria cale de

atac o situa ţ ie mai rea decât aceea din hot ărârea atacat ă".

S-ar putea pune întrebarea dacă  această excepţie, fiind consacrată ca normă specială,

ar putea să  deroge de la regimul general aplicabil excepţiilor procesuale şi sunt avute învedere dispoziţiile art. 247 alin. (3) NCPC, potrivit cărora „ păr  ţ ile sunt obligate să  invoce

toate mijloacele de apărare  şi toate excep ţ iile procesuale de îndat ă ce le sunt cunoscute. În

caz contrar, ele vor r ă spunde pentru pagubele pricinuite păr  ţ ii adverse, dispozi ţ iile art. 189-

191 fiind aplicabile”. Astfel, cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, se pune

 problema dacă  partea ar putea să  invoce această  încălcare a legii, pe cale de excepţie, în

şedinţă publică  sau printr-un memoriu separat, după  împlinirea termenului de recurs. Într-o

atare situaţie, pentru partea interesată  nu va mai interveni sancţiunea decăderii. Chiar dacă această ipoteză ar fi interpretată ca o derogare de la regula privitoare la excepţiile procesuale

ea nu ar face decât să întărească ideea conform căreia partea care a uzat de dreptul de a invoca

motive de casare prin intermediul persoanei prezumate a fi profesionist nu mai poate să 

invoce, pe cale de excepţie sau prin memoriu separat, după împlinirea termenului de recurs,

motive de casare, inclusiv de ordine publică. Raţionamentul din art. 132 şi 134 CPC 1865 nu

credem că este aplicabil aici pentru că partea este obligată să invoce motivele de casare, iar pe

de altă parte, dreptul recunoscut instanţei de a invoca aceste excepţii nu înlătur ă  sancţiuneadecăderii care intervine pentru partea care nu a îndeplinit un act de procedur ă  în termenul

 prevăzut de lege. Credem, totuşi, că în raport de regulile generale, orientarea instanţelor va fi

aceea de a da un caracter cât mai restrictiv posibilităţii invocării motivelor de recurs altfel

decât în condiţiile şi termenele stabilite de legiuitor, de aceea este recomandabil ca şi

încălcarea autorităţii de lucru judecat să fie invocată în conformitate cu prevederile art. 488

alin. (2) NCPC.

Page 309: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 309/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  309

3.  Analiza motivelor de casare

În ceea ce priveşte analiza motivelor de casare, trebuie specificat că  Noul Cod de

 procedur ă civilă aduce modificări în această materie. Astfel, motivul de recurs prevăzut de art.304 pct. 6 CPC 1865 nu se mai regăseşte în reglementarea cuprinsă în art. 488 NCPC. Altfel

spus, extra petita, plus petita  sau minus petita constituie exclusiv motiv de revizuire. Tot ca

un element de noutate, a fost prevăzută casarea pentru încălcarea autorităţii de lucru judecat.

3.1  Încălcarea dispoziţiilor referitoare la alcătuirea instanţei

În art. 488 alin. (1) pct. 1 NCPC este reiterat un motiv de recurs tradi ţional referitor la

încălcarea normelor de organizare judecătorească. Acest motiv de recurs are în vedere

încălcarea dispoziţiilor referitoare la alcătuirea instanţei. Noţiunea de alcătuire a instan ţ ei este

una generică, incluzând atât dispoziţiile care reglementează  compunerea completului de

 judecată, cât şi pe cele referitoare la constituirea acestuia. Noţiunea de alcătuire a instan ţ ei

vizează  şi alte ipoteze, respectiv situaţiile în care a participat la judecată  un judecător

incompatibil sau un judecător a cărui recuzare s-a cerut, dar a fost respinsă sau instanţa a omis

a se pronunţa asupra ei sau, în cazurile prevăzute de lege, nu a participat la judecată 

 procurorul. Conceptul de alcătuire a instan ţ ei trebuie interpret şi mai extensiv, şi să fie avut în

vedere orice incident referitor la dreptul judecătorului de a face parte din complet, nu doarcazurile de incompatibilitate, indiferent dacă acestea vizează incompatibilitatea absolută sau

relativă. De exemplu, în Legea privind statutul judecătorilor şi procurorilor – Legea nr.

303/2004 se reglementează o competenţă restrânsă cu privire la judecătorii stagiari. În acest

caz, nu suntem în prezenţa unui caz de incompatibilitate, abţinere sau care să vizeze numărul

de judecători în sensul tradiţional de compunere a instanţei, ci este vorba despre o problemă 

de greşită  repartizare care, în opinia noastr ă, poate fi acoperită  de noţiunea „alcătuire a

instanţei”.În acelaşi context, s-a pus problema dacă  gre şita repartizare a cauzei la o sec ţ ie

 format ă din judecători specializa ţ i într-o anumit ă materie sau la un complet specializat  poate

fi invocată pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 1 sau pct. 3 NCPC. Articolul 135 NCPC referitor

la soluţionarea conflictului de competenţă prevede: „(1) Conflictul de competen ţă  ivit între

două  instan ţ e judecătore şti se solu ţ ionează  de instan ţ a imediat superioar ă   şi comună 

instan ţ elor aflate în conflict. (2) Nu se poate crea conflict de competen ţă cu Înalta Curte de

Casa ţ ie  şi Justi ţ ie. Hot ărârea de declinare a competen ţ ei sau de stabilire a competen ţ ei pronun ţ at ă de Înalta Curte de Casa ţ ie  şi Justi ţ ie este obligatorie pentru instan ţ a de trimitere.

Page 310: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 310/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 310

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

(3) Conflictul de competen ţă ivit între o instan ţă judecătorească  şi un alt organ cu activitate

 jurisdic ţ ional ă se rezolvă de instan ţ a judecătorească ierarhic superioar ă instan ţ ei în conflict.

(4) Instan ţ a competent ă  să  judece conflictul va hot ărî, în camera de consiliu, f ăr ă  citarea

 păr  ţ ilor, printr-o hot ărâre definitivă”. În continuare, art. 136 NCPC prevede că  „(1)

 Dispozi ţ iile prezentei sec ţ iuni privitoare la excep ţ ia de necompeten ţă   şi la conflictul de

competen ţă se aplică  prin asemănare  şi în cazul sec ţ iilor specializate ale aceleia şi instan ţ e

 judecătore şti. (2) Conflictul se va solu ţ iona de sec ţ ia instan ţ ei stabilite potrivit art. 135

corespunzătoare sec ţ iei înaintea căreia s-a ivit conflictul. (3) Conflictul dintre două sec ţ ii ale

 Înaltei Cur  ţ i de Casa ţ ie  şi Justi ţ ie se solu ţ ionează  de Completul de 5 judecători. (4)

 Dispozi ţ iile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător  şi în cazul completelor specializate”.

În acest context, s-a apreciat că simplul fapt al instituirii unei proceduri de soluţionarea conflictelor de competenţă  între complete specializate sau între secţii specializate nu

transformă  aceste dispoziţii în norme de competenţă, ele fiind în continuare norme de

organizare judiciar ă. Legiuitorul a avut în vedere să  prevină  situaţiile de oprire a cursului

 judecăţii f ăr ă  remedii, sfera de aplicare a conflictului de competenţă  fiind extinsă  în acest

scop. De aceea, în măsura în care pe calea recursului se va invoca o neregularitate cu privire

la rezolvarea conflictului de competenţă  între secţii sau complete specializate – evident, în

limitele permise de lege, care prevede că  măsurile dispuse în soluţionarea conflictului decompetenţă sunt definitive – să devină incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1 NCPC.

În ceea ce priveşte incompatibilitatea, trebuie menţionat faptul că  situaţiile de

incompatibilitate au fost, pe de o parte, dezvoltate, iar pe de altă  parte, acestea au fost

încadrate într-un sistem unitar din care fac parte şi motivele de recuzare. În art. 41 NCPC sunt

 prevăzute cazurile de incompatibilitate absolut ă  - „(1) Judecătorul care a pronun ţ at o

încheiere interlocutorie sau o hot ărâre prin care s-a solu ţ ionat cauza nu poate judeca aceea şi

 pricină  în apel, recurs, contesta ţ ie în anulare sau revizuire  şi nici după  trimiterea sprerejudecare. (2) De asemenea, nu poate lua parte la judecat ă cel care a fost martor, expert,

arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat-asistent sau mediator în aceea şi

cauză".

 Incompatibilit ăţ ile relative  sunt prevăzute în art. 42 NCPC, a cărui denumire

marginală  este „ Alte cazuri de incompatibilitate absolut ă”. Totuşi, trebuie menţionat faptul

că, în realitate, acestea nu constituie cazuri de incompatibilitate absolută, dreptul de a recuza

fiind lăsat la dispoziţia păr ţii interesate, supus însă sancţiunii decăderii în caz de neexercitare

în termenul reglementat de lege. În cazurile reglementate de art. 41 NCPC, judecătorul este

Page 311: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 311/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  311

 prezumat a fi părtinitor iar în situaţiile prevăzute de art. 42 NCPC, judecătorul poate fi într-o

astfel de situaţie, sub rezerva verificării de către un alt judecător a acestor cazuri. Aşadar,

termenul de "absolut " poate avea în vedere obligaţia judecătorului de a se abţine.

Referitor la situaţiile de incompatibilitate în care se poate afla judecătorul, a fost

semnalată  necorelarea textului art. 42 alin. (1) pct. 6 teza a II-a NCPC cu dispoziţiile din

Legea privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în sensul că, în situaţia în care împotriva

 judecătorului a fost începută urmărirea penală legea prevede suspendarea de drept din funcţie,

ceea ce exclude posibilitatea formulării unei cereri de recuzare pentru acest motiv.

Articolul 45 NCPC se refer ă  la  Invocarea incompatibilit ăţ ii absolute  ‒   „ În cazurile

 prevă zute la art. 41, judecătorul nu poate participa la judecat ă , chiar dacă nu s-a ab ţ inut ori

nu a fost recuzat. Neregularitatea poate fi invocat ă în orice stare a pricinii". Prin urmare, se păstrează  regimul de ordine publică  al actualelor incompatibilităţi, extinse însă  conform

textului de lege.

În ceea ce priveşte incompatibilităţile absolute, s-a pus problema sferei de aplicare a

dispoziţiilor art. 41, respectiv dacă, spre pildă, judecătorul care a soluţionat o excepţie

 procedurală  devine incompatibil să  soluţioneze cauza după  casarea cu trimitere spre

rejudecare. S-a apreciat că o concluzie în sensul aplicării dispoziţiilor art. 41 în acest caz, în

absenţa unei menţiuni exprese a legiuitorului în acest sens şi interpretând restrictiv cazurile deincompatibilitate, nu poate fi reţinută.

Cu privire la incompatibilităţi, este prevăzută  procedura de soluţionare a cererii de

abţinere a judecătorului recuzat sau de recuzare a judecătorului împotriva căruia s-a formulat

o astfel de cerere. Se poate ridica problema dacă  se vor aplica aceleaşi reguli cu privire la

 procedura de soluţionare a cererii de abţinere sau de recuzare şi în ipotezele în care

 judecătorul se află  într-una din vechile situaţii de incompatibilitate reglementate de art. 24

CPC 1865, preluate în art. 41 NCPC. Întrucât textul nu mai face nicio distincţie, r ăspunsuleste pozitiv, în sensul că va fi aplicabilă  această procedur ă, astfel încât judecătorul aflat în

situaţia de incompatibilitate absolută  prevăzută  de art. 41 nu va mai putea face parte din

completul care va soluţiona incidentul referitor la incompatibilitate. În acest sens, art. 45

 NCPC, prevede că, în cazul incompatibilităţilor prevăzute de art. 41 NCPC, judecătorul nu

 poate participa la judecată, chiar dacă  nu s-a abţinut sau nu a fost recuzat, neregularitatea

 putând fi invocată  în orice stare a pricinii, iar verificarea existenţei uneia dintre aceste

incompatibilităţi este realizată  de către grefierul de şedinţă, înainte de primul termen de

 judecată, potrivit art. 43 alin. (1) NCPC.

Page 312: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 312/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 312

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

Pe de altă parte, în situaţia abţinerii sau recuzării, completul de judecată îl va asculta

 pe judecător, dacă apreciază că este necesar, după  care va dispune ca acesta să fie menţinut

sau înlăturat din complet.

De altfel, în prezent, în Regulamentul de ordine interioar ă al instanţelor judecătoreşti

se precizează  că  toate incidentele care privesc membrii completului de judecată, cum ar fi

incompatibilitatea, abţinerea şi recuzarea, se judecă de către completul imediat următor.

În ipoteza în care cererea de recuzare este respinsă, se poate ridica întrebarea dacă,

dincolo de temeinicia cererii de recuzare, condiţia extrinsecă de a fi luată această măsur ă de

un complet legal constituit se poate verifica prin intermediul dispoziţiilor din art. 488 alin. (1)

 pct. 1 NCPC sau al celor prevăzute în art. 488 alin. (1) pct. 2 NCPC. Soluţia este aceea că sunt

aplicabile prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1 NCPC, întrucât în acest caz se pune o problemă legată de alcătuirea instanţei, în accepţiunea largă a acestei noţiuni.

O altă problemă referitoare la incompatibilitate ar fi aceea că doctrina, referindu-se la

acest caz, a avut în vedere magistraţii. Se pune, astfel, întrebarea dacă, având în vedere că sunt

consacrate motivele de recuzare şi în ceea ce îi priveşte pe grefieri sau pe magistraţii-asistenţi,

în cazul în care se invocă încălcarea acestor norme, va fi aplicabil tot art. 488 alin. (1) pct. 1

 NCPC? Referitor la această problemă s-a apreciat că participarea acestor persoane la judecată 

face parte, lato sensu, din alcătuirea instanţei, astfel încât orice critică trebuie să fie subsumată acestui motiv de casare

3.2  Încălcarea principiului continuităţii

Articolul 488 alin. (1) pct. 2 NCPC reprezintă un text de lege care a fost preluat din

vechea reglementare şi completat. Potrivit acestui articol, „casarea unei hot ărâri se poate

cere (...) dacă  hot ărârea a fost pronun ţ at ă  de alt judecător decât cel care a luat parte la

dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecat ă decât cel stabilit aleatoriu

 pentru solu ţ ionarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbat ă , cu încalcarea legii". În

această  situaţie, este vizată  încălcarea principiului continuităţii, consacrat ca principiu

fundamental în titlul preliminar, fiind apoi reluat în partea privitoare la judecată. Astfel, art.

19 NCPC prevede că  „ judecătorul învestit cu solu ţ ionarea cauzei nu poate fi înlocuit pe

durata procesului decât pentru motive temeinice, în condi ţ iile legii", iar potrivit art. 214

 NCPC, (1) „ Membrii completului care judecă procesul trebuie să r ămână aceia şi în tot cursul

 judecăţ ii. (2) În cazurile în care, pentru motive temeinice, un judecător este împiedicat să 

 participe la solu ţ ionarea cauzei, acesta va fi înlocuit în condi ţ iile legii. (3) Dacă înlocuirea

Page 313: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 313/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  313

 prevă zut ă la alin. (2) a avut loc după ce s-a dat cuvântul în fond păr  ţ ilor, cauza se repune pe

rol ".

Și sub imperiul actualei reglementări, potrivit Regulamentului de ordine interioar ă al

instanţelor judecătorești, judecătorii nu pot fi înlocuiţi decât în condiţiile şi pentru motivele

 prevăzute de lege.

Avantajul noii reglementări constă în faptul că principiul continuităţii a fost inserat ca

 principiu fundamental al procesului civil, deşi acesta vizează, în realitate, o regulă  de

organizare judecătorească. De asemenea, sunt prevăzute expres şi limitativ condiţiile în care

se pot aduce schimbări în compunerea completului de judecată. S-a păstrat însă  regula că 

această  cerinţă  a continuităţii nu este una absolută. Ca atare, modificările determinate de

motive obiective sau subiective pot să intervină, chiar şi în situaţia în care pricina a r ămas în pronunţare. Alături de situaţia în care hotărârea ar putea fi casată pentru că alţi judecători

decât cei care au judecat pricina pe fond au pronunţat hotărârea, noul text cuprinde alte două 

ipoteze: ipoteza în care completul de judecată  căruia i-a fost repartizată  cauza în mod

aleatoriu a fost schimbat sau, în condiţiile legii, un alt complet a fost schimbat.

În acest context, trebuie verificat dacă pct. 2 vizează şi încălcarea regulilor privitoare

la repartizarea aleatorie, fiindcă din modul în care este formulat acesta, ar sugera că poate fi

casată  hotărârea doar în ipoteza în care completul căruia i-a fost repartizată  cauza în modaleatoriu a fost schimbat, cu încălcarea legii. Dar ipoteza în care nu i-a fost repartizată cauza

în mod aleatoriu poate fi luată în discuţie? În Regulamentul de ordine interioar ă al instanţelor

 judecătorești se prevede într-o manier ă  imperativă  şi cu procedura aferentă  faptul că 

repartizarea aleatorie este o problemă  de ordine publică. Din această  perspectivă, se pune

întrebarea dacă  se poate cere şi dispune casarea hotărârii atunci când a fost schimbat

completul de judecată  căruia îi fusese repartizată aleatoriu cauza, în alte condiţii decât cele

 prevăzute de lege, cu atât mai mult în ipoteza în care dosarul nu a fost repartizat în mod corectde la început, conform principiului repartizării aleatorii, se poate invoca acest motiv? Textul

 prevede: „ sau de un alt complet de judecat ă decât cel stabilit aleatoriu pentru solu ţ ionarea

cauzei”,  prin urmare se porneşte de la premisa că  dosarul a fost repartizat aleatoriu, astfel

încât s-ar putea susţine că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 NCPC nu

 poate fi aplicabil în cazul încălcării regulilor de repartizare aleatorie.

Dacă dosarul nu a fost repartizat aleatoriu se poate invoca această încălcare a formelor

în baza art. 488 alin. (1) pct. 5 sau în baza art. 488 alin. (1) pct. 8 NCPC?

Page 314: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 314/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 314

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

Credem că, între varianta invocării motivului de casare de la punctul 2 sau cea a

motivelor de casare prevăzute la punctele 5 sau 8 ale art. 488 NCPC, este preferabilă prima,

întrucât termenul de aleatoriu  folosit într-o normă  care este eminamente de organizare

 judecătorească permite verificarea legalităţii hotărârii pe această cale, inclusiv din perspectiva

verificării legalităţii repartizării aleatorii.

Analizând normele referitoare la compunerea instanţelor, evocate mai sus, din

 perspectiva caracterului de ordine publică, sunt de ordine publică  cele privind

incompatibilităţile absolute (art. 41 NCPC) şi abţinerea [art. 43 alin. (2) NCPC]. Când se

vorbeşte despre recuzare, care este un drept al păr ţii, se identifică o normă de natur ă privată,

deci nu poate fi invocată pentru prima dată în apel, şi cu atât mai mult, nu poate fi invocată 

 pentru prima dată în recurs. Aşadar, situaţia premisă, pentru ca soluţia asupra recuzării să fiesupusă  judecăţii pe calea controlului de legalitate a recursului sub imperiul Noului cod, o

reprezintă  ipoteza în care partea a formulat cererea de recuzare, aceasta a fost respinsă  sau

 prima instanţă a omis să  se pronunţe asupra ei, a fost reiterată  în apel, iar instanţa de apel,

sesizată cu acest motiv, l-a respins sau a omis să se pronunţe asupra lui.

În ceea ce priveşte art. 488 alin. (1) pct. 2, acest motiv este de ordine publică  iar

verificarea respectării legii referitoare la repartizarea aleatorie a cauzei, legalitatea schimbării

compunerii completului de judecată şi continuitatea în sens restrâns, respectiv ca judecătorulcare a pronunţat hotărârea să  fie cel în faţa căruia s-au pus concluzii, se realizează  prin

verificarea încheierilor de şedinţă şi a proceselor-verbale întocmite de funcţionarii competenţi

cu repartizarea în regim aleatoriu în sistem Ecris.

Referitor la acest aspect s-a ridicat problema identificării acelor situaţii în care

specialistul IT a introdus un parametru în mod greşit şi, astfel, repartizarea aleatorie s-a f ăcut

eronat. Cu privire la această problemă  s-a ar ătat că  trebuie plecat de la premisa că  legea se

aplică. Astfel, Regulamentul de ordine interioar ă al instanţelor judecătorești conţine dispoziţiicare reglementează  modul în care sunt constituite completele cu continuitate, cu numere,

există  dispoziţii care instituie obligaţia conducerii instanţei de a desemna persoanele

specializate, există obligaţia persoanelor specializate de a completa anumite înscrisuri care au

valoare de act autentic, de a lista pricinile înregistrate la sfâr şitul fiecărei zile şi, potrivit

aceluiaşi Regulament, există  procesele-verbale şi încheierile de şedinţă, ataşate la dosarul

cauzei, care cuprind menţiuni despre această procedur ă, dar numai în cazul intervenirii unor

schimbări.

Page 315: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 315/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  315

Totodată, s-a mai precizat şi că  în cazul neefectuării operaţiunii informatice a

repartizării aleatorii în funcţie de parametrii dosarului, eventual în funcţie de hotărârea

colegiului de conducere prin care se stabilesc completele specializate în anumite materii,

sistemul informatic va menţiona operaţiunea ca nerealizată, iar acest fapt trebuie listat într-un

 proces-verbal din care rezultă motivele pentru care operaţiunea de repartizare aleatorie nu a

 putut fi finalizată cu succes. În acest caz, conducerea instanţei trebuie să hotărască de ce nu a

 putut fi repartizat dosarul şi se poate trece la un alt tip de termen. Aşadar, toate aceste

operaţiuni sunt verificabile.

De asemenea, trebuie menţionat faptul că nu se poate vorbi despre o reală repartizare

aleatorie dacă nu există cel puţin două complete într-o anumită materie. Acest fapt poate fi

verificat de către instanţa de control judiciar în ipoteza în care partea ar invoca, prin motivelede recurs, că dosarul nu a fost repartizat aleatoriu.

Aşadar, există dispoziţii în Regulamentul de ordine interioar ă care permit verificarea

schimbării compunerii completului în ipotezele obişnuite, obiective, în care se impune

schimbarea, dar, pe de altă  parte, regularitatea distribuirii ar trebui să  poată  fi verificată  şi

altfel decât prin accesarea sistemului Ecris.

În practică, există  două  modalităţi de verificare a regularităţii repartizării aleatorii:

automată  şi manuală, aşadar verificarea este una tehnică, nerezultând din dosar. În acestcontext, ar fi de dorit ca regularitatea repartizării să poată fi verificată şi să rezulte din actele

dosarului, prin asumarea responsabilităţii de către persoana care are aceste competenţe, de

 pildă  prin semnarea unui proces-verbal. Este adevărat că  există  un listing de repartizare

zilnică a tuturor cauzelor pe care îl face grefierul sau altă persoană desemnată cu operaţiunea

tehnică de repartizare aleatorie de serviciu şi unde apar toate cauzele înregistrate la instanţă în

ziua respectivă şi care au fost repartizate fie manual, fie aleatoriu, dar accesul la acest tip de

informaţie este mai dificil decât la dosarul cauzei şi pune în sarcina instanţei de control judiciar activităţi în plus, de pildă întocmirea de adrese de solicitare a acestor listinguri.

Tot referitor la acest punct a fost pusă în discuţie şi oportunitatea sancţionării ca motiv

distinct de recurs, circumscris punctului 2, a încălcării dispoziţiilor regulamentare de

repartizare aleatorie a cauzelor, cu atât mai mult cu cât, se pare că acest punct 2 sancţionează 

doar nesocotirea principiului continuităţii. Nesocotirea dispoziţiilor regulamentare poate

atrage r ăspunderea disciplinar ă sau sancţiuni de altă natur ă.

În acest context, se pune şi problema dacă  această  încălcare trebuie criticată  prin

 prisma motivului prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 2 sau a celui prevăzut la art. 488 alin. (1)

Page 316: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 316/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 316

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

 pct. 5, respectiv cel referitor la faptul că  instan ţ a a încălcat regulile de procedur ă  a căror

nerespectare atrage sanc ţ iunea nulit ăţ ii. Legat de această problemă s-a exprimat opinia că nu

ar putea fi vorba despre motivul prevăzut la pct. 5 întrucât normele care reglementează 

repartizarea aleatorie sunt norme de organizare şi nu de procedur ă. Într-o altă  opinie, s-a

apreciat că  activităţile prin intermediul cărora dosarele se repartizează  aleatoriu reprezintă 

activităţi procedurale supuse normelor de procedur ă propriu-zise din Regulamentul de ordine

interioar ă al instanţelor judecătorești. Este exclus ca greşita repartizare aleatorie să atragă doar

sancţiuni de natur ă  disciplinar ă. Acest fapt este criticabil cu certitudine în recurs, este

discutabil doar temeiul legal, dispoziţia legală căreia i se circumscrie: art. 488 alin. (1) pct. 1,

din perspectiva unei greşite compuneri a instanţei ori art. 488 alin. (1) pct. 2, din perspectiva

unei schimbări nelegale a completului pe parcursul judecăţii sau chiar a unei formări greşite acompletului.

Aşadar, dacă se pleacă de la ipoteza că pct. 2 al art. 488 are în vedere faptul că a fost

respectată  regula repartizării aleatorii sau ciclice, se sancţionează  schimbarea nelegală  a

completului de judecată cu ocazia dezbaterii fondului, circumscriindu-se art. 488 alin. (1) pct.

1, ca motiv de recurs, când se vorbeşte despre alcătuirea instanţei, respectiv art. 488 alin. (1)

 pct. 2, când se vorbeşte despre cele două  ipoteze: încălcarea principiului continuităţii, în

sensul că judecătorii în faţa cărora s-au pus concluzii trebuie să pronunţe şi hotărârea sau însensul că, fiind repartizată  pricina bine, completul nu trebuie să  se schimbe decât cu

respectarea legii, sau art. 488 alin. (1) pct. 5, când se vorbeşte despre încălcarea regulilor de

 procedur ă.

Tot referitor la această problemă s-a pus în discuţie, pentru ipoteza în care s-ar admite

 posibilitatea încadr ării în punctul 1 sau 5  ‒  nu şi la pct. 2, pentru că  în acest motiv se face

trimitere la momente ulterioare  ‒   remediul în situaţia de la pct. 1. Cu alte cuvinte, cum ar

 putea instanţa de fond, înainte să  se ajungă  la o critică  în recurs, să  combată  această neregularitate? La pct. 5 vorbim despre cauzarea unei vătămări. Legat de această problemă, s-

a ar ătat că normele referitoare la continuitatea completului de judecată  sunt acele norme în

care vătămarea se prezumă. Există text de lege în noua legislaţie care prevede că partea care

susţine încălcarea normelor referitoare la completul de judecată  nu trebuie să  facă  dovada

vreunei vătămări.

Punctul 1 se refer ă, între altele, la incompatibilităţi, la recuzare, în cazul în care a fost

incorect respinsă, lipsa procurorului sau a altor organe atunci când legea prevede expres

 participarea acestora, orice alt incident, de pildă, greşita repartizare a cauzei la un complet

Page 317: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 317/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  317

care nu avea specializarea necesar ă. Pentru toate aceste ipoteze însă, se cunosc remedii

 procedurale, spre exemplu, dacă  dosarul a revenit unui judecător stagiar, el poate trimite

cauza spre o nouă  repartizare. Nerespectarea principiului repartizării aleatorii a cauzei este

însă  o problemă  de organizare, şi tocmai din această  cauză  nu cunoaşte un remediu

 procedural. Referitor la această observaţie s-a apreciat însă că un remediu există întotdeauna;

spre exemplu, privitor la conflictele de competenţă între complete, dacă judecătorul ar primi

un dosar repartizat cu încălcarea regulilor de repartizare aleatorie sau ciclică, acesta îl poate

înainta, printr-o încheiere, preşedintelui instanţei, susţinând că nu a fost corect repartizat. În

 practică, în astfel de situaţii s-a procedat la scoaterea cauzei de pe rol; de asemenea, la unele

instanţe se invocă necompetenţa funcţională. Continuarea judecării cauzei de către un complet

nelegal învestit ar însemna că principiul repartizării aleatorii este un principiu proclamat, darneprotejat, iar pentru parte sau pentru instanţa de control este indiferentă  sancţionarea

funcţionarului care avea competenţe în realizarea acestei operaţiuni.

 Normele referitoare la aşa-zisa competenţă  a secţiilor specializate sau a completelor

specializate sunt norme de organizare, cu excepţia cazului în care legea prevede în mod

expres competenţa acestora, întrucât termenul de „competenţă” se raportează la instanţă, şi nu

la subdiviziunile instanţei. De pildă, dacă  se aprobă  de către Consiliul Superior al

Magistraturii înfiinţarea unei secţii specializate în cadrul unei instanţe, aceasta este o normă de organizare, şi nu una de competenţă. Nu se au în vedere tribunalele specializate, prevăzute

de legiuitor ca instanţe distincte, ci referirea vizează repartizarea între secţiile specializate sau

între completele specializate ale aceleiaşi instanţe, unde nu avem de-a face cu norme de

competenţă, chiar dacă legiuitorul încearcă  să găsească remedii pentru rezolvarea diverselor

incidente, deplasându-se la mecanismele competenţei.

Punctul 5 se refer ă la încălcarea regulilor de procedur ă, respectiv când a intervenit un

caz de nulitate. Nulitatea este de ordine publică  şi, în cazul în care se constată  ca fiindîntemeiat motivul de casare, sancţiunea este de casare cu trimitere în toate cazurile.

3.3  Încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiilelegii

 Noţiunile natur ă de ordine publică şi ordine privat ă au aceeaşi semnificaţie ca şi în

reglementarea actuală. Textul este corelat cu schimbările substanţiale ale regimului

competenţei, respectiv cu ceea ce şi în prezent există în art. 159 şi în art. 1591 CPC 1865.

În acest sens, încă  din Legea micii reforme legiuitorul a f ăcut distincţie întrecompetenţa de ordine publică şi cea de ordine privată. În art. 159 CPC 1865 se precizează că 

Page 318: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 318/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 318

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

„necompeten ţ a este de ordine publică sau privat ă”. Teza a II-a reia cazurile: „ Necompeten ţ a

este de ordine publică: 1. în cazul încălcării competen ţ ei generale, când procesul nu este de

competen ţ a instan ţ elor judecătore şti; 2. în cazul încălcării competen ţ ei materiale, când

 procesul este de competen ţ a unei instan ţ e de alt grad; 3 .  în cazul încălcării competen ţ ei

teritoriale exclusive, când procesul este de competen ţ a unei alte instan ţ e de acela şi grad  şi

 păr  ţ ile nu o pot înl ătura”. Atunci când competenţa nu este de natur ă exclusivă, ea este de

natur ă privată: „ În toate celelalte cazuri, necompeten ţ a este de ordine privat ă”.

Invocarea excepţiei de necompetenţă, cum precizează art. 130 NCPC, este supusă unor

reguli mult mai stricte: „ Necompeten ţ a material ă  şi teritorial ă  de ordine publică  trebuie

invocat ă  de păr  ţ i ori de către judecător la primul termen de judecat ă  la care păr  ţ ile sunt

legal citate în fa ţ a primei instan ţ e”. Prin urmare, există  un termen de decădere caresancţionează  şi depăşirea timpului în care putea fi invocat ă  o încălcare a unei norme de

ordine publică, acesta fiind elementul de noutate. De asemenea, judecătorul are obligaţia de a

verifica el însuşi competenţa la primul termen de judecată  sub imperiul Noului cod: „ La

 primul termen de judecat ă la care păr  ţ ile sunt legal citate în fa ţ a primei instan ţ e, judecătorul

este obligat, din oficiu, să  verifice  şi să stabilească  dacă  instan ţ a sesizat ă este competent ă 

 general, material  şi teritorial să  judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de

 şedin ţă temeiurile de drept pentru care constat ă competen ţ a instan ţ ei sesizate. Încheierea arecaracter interlocutoriu” (art. 131 NCPC).  Nou cod este mai restrictiv din acest punct de

vedere, prevăzând, în alin. (2) al aceluiaşi articol că, „în mod excep ţ ional, în cazul în care

 pentru stabilirea competen ţ ei sunt necesare l ămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va

 pune aceast ă  chestiune în discu ţ ia păr  ţ ilor  şi va acorda un singur termen în acest scop”.

Aşadar, este o problemă prealabilă care îl leagă pe judecător şi asupra căreia nu poate reveni.

Sub imperiul actualului Cod, verificarea din oficiu a judecătorului nu împiedică  partea să 

invoce necompetenţa dacă sunt îndeplinite anumite cerinţe, desigur, cu respectarea regulilor privitoare la caracterul interlocutoriu al încheierilor de şedinţă.

Din această perspectivă şi întrucât intenţia judecătorului a fost să mobilizeze partea să 

invoce nulităţile cât mai repede şi, dacă se poate, pe toate, şi să supună filtrului apelului toate

incidentele, ca o condiţie de admisibilitate a recursului, s-au instituit în art. 488 alin. (1) pct. 3,

două cerinţe: prima, ca necompetenţa invocată în cauză să fie una de ordine publică, şi cea de-

a doua, să  fi fost invocată  în condiţiile legii. Aceasta înseamnă  că necompetenţa materială 

funcţională  sau procesuală, precum şi necompetenţa teritorială  exclusivă  nu mai pot fi

invocate în recurs pentru prima dată. Ele pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în

Page 319: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 319/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  319

apel şi instanţa de apel le-a respins sau a omis să se pronunţe asupra lor. Ele nu ar fi putut fi

invocate pentru prima dată nici în apel, pentru că legea obligă partea să invoce necompetenţa

materială şi teritorială exclusivă în faţa primei instanţe.

În cazul în care se vorbeşte despre necompeten ţ a general ă a instan ţ elor de judecat ă,

aceasta şi-a păstrat regimul special, constând în posibilitatea de a fi invocată de către oricare

dintre păr ţi, în orice stare a pricinii, inclusiv de către instanţă din oficiu. Se pune întrebarea

dacă  i se recunoaşte recurentului posibilitatea de a invoca excepţia de ordine publică  a

necompetenţei generale pentru prima dată în recurs sau dacă, dimpotrivă, i se recunoaşte doar

instanţei de recurs dreptul de a invoca, în baza art. 489 alin. (3) NCPC, ca motiv de ordine

 publică, dar nu ca obligaţie, încălcarea normelor de competenţă  generală. S-a apreciat că 

legiuitorul a f ăcut această derogare şi  ‒  la fel cum s-a admis că excepţia autorităţii de lucru judecat ar putea să  fie invocată  fiindcă  există  normă  specială  ‒   să  fie identificată  o normă 

specială  care să  dea posibilitatea verificării competenţei generale ca urmare a iniţiativei

oricăreia dintre păr ţi şi a instanţei, inclusiv în faza recursului, pentru că  problema

competenţei generale este o problemă  care excede interesului privat şi vizează  delimitarea

competenţelor instanţelor de judecată  faţă  de organe f ăr ă  atribuţii jurisdicţionale din afara

 puterii judecătoreşti.

O altă problemă referitoare la acest motiv de casare este dacă legiuitorul a înţeles să restrângă  posibilitatea invocării excepţiei de necompetenţă  sau a incidentelor relative la

competenţă  doar la cele de ordine publică, întrucât art. 488 alin. (1) pct. 3 are în vedere

ipoteza în care hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de competenţă de ordine publică 

întocmai cum există  de lege lata  reglementat un motiv al contestaţiei în anulare de drept

comun, potrivit art. 317 pct. 2 CPC 1865.

Din această perspectivă, se pune întrebarea dacă se poate invoca pe calea recursului

necompetenţa instanţei care a judecat în primă instanţă, în situaţia în care aceasta s-a invocatîn primă instanţă şi aceasta a respins-o sau a omis să se pronunţe asupra ei, şi apoi s-a invocat

ca motiv de apel, iar instanţa de apel l-a respins sau a omis să se pronunţe asupra lui, sau este

nevoie să se restrângă cercetarea competenţei doar la regulile de ordine publică? Pârâtul, care

se află sub protecţia unei norme de competenţă de ordine privată, teritorială de drept comun,

se poate prevala în recurs de încălcare, în cazul în care incidentele referitoare la competenţa

teritorială de ordine privată au fost înlăturate pe această cale, poate găsi un alt motiv de casare

sau voinţa legiuitorului fost ca verificarea competenţei teritoriale de ordine privată să se facă 

doar în faţa instanţelor fondului? Se pare că nu este vorba despre o omisiune a legiuitorului;

Page 320: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 320/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 320

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

nu se poate accepta că această  limitare  ‒  “de ordine publică”  ‒  să fie rezultatul unei greşeli.

Din această cauză trebuie ales dintre cele două ipoteze: să se admită că legiuitorul nu mai dă 

 posibilitatea păr ţii să invoce necompetenţa de ordine privată ca motiv de casare, chiar dacă a

invocat-o în faţa instanţelor fondului, sau să  se meargă pe ipoteza reglementată de art. 488

alin. (1) pct. 5, respectiv să se aplice regimul comun al nulităţilor.

Aşadar, se poate discuta dacă, neputându-se invoca nulitatea hotărârii pentru

încălcarea regulilor de competenţă de ordine privată  în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 3, s-ar

 putea cere casarea prin intermediul motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 NCPC, cu

luare în considerare a limitelor acestui motiv, care vizează încălcarea regulilor de procedur ă.

Referitor la această  problemă  s-a pus problema dacă  nu cumva prin această 

interpretare sunt eludate dispoziţiile legii, deoarece intenţia legiuitorului a fost, se pare, de alimita în timp posibilitatea invocării excepţiei de necompetenţă teritorială de ordine privată în

faţa primei instanţe, fapt ce rezultă  în mod clar din dispoziţiile art. 130 alin. (3):

„Necompeten ţ a de ordine privat ă poate fi invocat ă doar de către pârât prin întâmpinare sau,

dacă  întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecat ă  la care

 păr  ţ ile sunt legal citate în fa ţ a primei instan ţ e”. Mai mult decât atât, coroborând aceste

dispoziţii cu cele ale art. 488 alin. (1) pct. 3 NCPC, ceea ce se poate verifica în recurs este

doar legalitatea hotărârii prin care instanţa s-a pronunţat cu privire la nesocotirea normelor denecompetenţă  de ordine publică, exceptând necompetenţa generală  care poate fi invocată 

oricând în recurs. Aşadar, doar aceasta se mai poate invoca. Felul în care instanţa de fond a

dispus cu privire la excepţia de necompetenţă de ordine publică mai poate fi verificat în recurs

iar necompetenţa de ordine privată nu ar mai putea fi invocată în recurs.

Referitor la această  observaţie s-a precizat că  nu s-a pornit de la ipoteza că 

necompetenţa de ordine privată  ar putea fi invocată prima dată  în recurs, ci de la aceea că 

recurentul a mai invocat în faţa instanţelor de fond această excepţie, dar ea a fost respinsă. Deasemenea, faptul că  se invocă  necompetenţa pentru prima dată  în recurs nu transformă 

recursul într-o cale ordinar ă de atac, pentru că  elementele privitoare la competenţă vizează 

legalitatea.

Articolul 176 NCPC, care reglementează nulitatea necondiţionată, precizează că partea

care o invocă  nu trebuie să  facă  dovada unei vătămări, enumerând, la pct. 3, domeniul

competenţei instanţei, f ăr ă distincţie.

Când legiuitorul a vrut să  acopere o anume greşeală, a f ăcut în aşa fel încât să  dea

 posibilitatea celui aflat în culpă  să o îndrepte. În actualul Cod, excepţia nulităţii actului de

Page 321: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 321/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  321

 procedur ă pentru lipsa calităţii de reprezentant poate fi remediată  în condiţiile art. 161 alin.

(1) şi (2) CPC 1865. În viitorul Cod de procedur ă civilă, această excepţie a nulităţii actului de

 procedur ă pentru lipsa calităţii de reprezentant nu poate fi invocată pentru prima dată în apel,

deci, dacă nu a fost invocată în faţa primei instanţe, ea nu mai poate fi invocată.

Pe de altă parte, art. 310 CPC 1865 a fost menţinut într-o anumită  formă în art. 485

alin. (2): „ Dacă intimatul nu a invocat prin întâmpinare sau din dosar nu reiese că recursul a

 fost depus peste termen, el se va socoti în termen”. Prin urmare, spiritul noii reglementări este

în sensul acoperirii nulităţilor atunci când aceasta se poate, însă într-o formă expresă.

S-a mai pus problema dacă nu cumva, în condiţiile în care a fost consacrat un motiv de

recurs special pentru competenţă, intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a restrânge această 

 problematică a competenţelor doar la competenţa de ordine publică, context în care invocarea punctului 5 al art. 488 alin. (1) NCPC pentru ipoteza compentenței de ordine privată să nu fie

 posibilă. S-a apreciat că este posibilă şi această interpretare. Legiuitorul a înţeles să restrângă 

cercetarea incidentelor privitoare la competenţă  în calea extraordinar ă  de atac a recursului

doar la cea generală, cea materială  si cea teritorială  exclusivă. Opinia moderatului este în

sensul ca încălcarea normelor de competenţă de ordine privată  să  poată  fi invocată, fiindcă 

recursul este o cale de atac de reformare, iar pentru încălcarea normelor de competenţă  de

ordine publică  ‒  spre deosebire de încălcarea normelor de competenţă de ordine privată  ‒  maiexistă încă o cale de atac, de retractare. Sub acest aspect, se pune întrebarea dacă legiuitorul a

dorit să facă distincţia între competenţa de ordine publică şi cea de ordine privată, astfel încât

cea din urmă să poată fi încălcată şi să nu poată fi remediată decât în faţa instanţelor fondului

sau s-a dorit doar circumstanţierea sferei persoanelor şi a condiţiilor în care poate fi invocată.

Tot referitor la acest punct, a mai fost exprimată opinia că interpretarea destul de largă 

a punctului 5 al art. 488 alin. (1) permite acestui text de lege să acopere absolut orice încălcare

de ordin procedural care ar atrage nulitatea, ceea ce ar însemna că toate celelalte puncte, cuexcepţia pct. 5, care vizează încălcări de ordin procedural, sunt nişte cazuri particulare ale pct.

5, înţeles ca un “drept comun“ în materie de nulităţi care pot fi invocate în recurs. Acceptând

această  interpretare ar exista o suprapunere de motive. Referitor la această  din urmă 

observaţie, s-a precizat însă că nu există o suprapunere. Există cazuri speciale de nulitate care

sunt încadrate ca motive de casare, şi există cazuri comune, pe care legiuitorul a înţeles să le

supună unui alt regim. Astfel, chiar dacă pct. 5 nu face nici un fel de distincţie între tipurile de

nulitate, între termenele în care putea fi invocată  acea nulitate, între nulitatea condiţionată,

necondiţionată, atare distincţii există  în dreptul comun al regimului nulităţii, astfel încât nu

Page 322: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 322/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 322

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

este nevoie ca legiuitorul să precizeze “în condiţiile în care a fost invocată, dar a fost respinsă 

ş.a.m.d.” De fapt, acest text a fost restructurat, nemaifiind circumscris ipotezelor reglementate

de art. 105 alin. (2) CPC 1865, respectiv lipsa formelor şi necompetenţa funcţionarului

 judecătoresc, ceea ce înseamnă că se poate susţine că intenţia legiuitorului a fost de a include

orice nulitate pentru nerespectarea regulilor de procedur ă, iar cu rezervele de rigoare, de a

încadra şi necompetenţa de ordine privată a instanţei de judecată care a pronunţat hotărârea

recurată. Astfel, ar putea fi identificat un argument pentru a susţine că necompetenţa de ordine

 privată  poate fi invocată  pe baza art. 488 alin. (1) pct. 5 NCPC, cu rezervele legate de

încadrarea necompetenţei private în “ regulile de procedur ă” despre care vorbeşte textul. De

aceea, problema distincţiei între nulităţile condiţionate sau necondiţionate nu este relevantă 

 pentru a se r ăspunde la această  întrebare, întrucât oricare dintre categoriile de norme  ‒   deorganizare, de competenţă sau de procedur ă propriu-zisă  ‒  pot fi protejate diferit. Astfel, dacă 

se încalcă norme privind organizarea instanţei de judecată intervine o nulitate necondiţionată 

de dovedirea unei vătămări, dar supusă prevederilor de la art. 488 alin. (1) şi (2) NCPC.

4.  Motivele de casare şi soluţiile posibile în recurs

4.1  Soluții în ipoteza motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 NCPC Art. 488. - „(1) Casarea unor hot ărâri se poate cere numai pentru următoarele motive

de nelegalitate: (...) 3. când hot ărârea a fost dat ă  cu încălcarea competen ţ ei de ordine

 publică a altei instan ţ e, invocat ă în condi ţ iile legii”. 

În ceea ce priveşte admiterea excep ţ iei necompeten ţ ei generale a instan ţ elor de

 judecat ă, ca efect a acestei excepţii, avem soluţia revelată în art. 4971 şi art. 498 NCPC2.

1  Art. 497.  Solu ţ iile pe care le poate pronun ţ a Înalta Curte de Casa ţ ie şi Justi  ţ ie - „Înalta Curte de Casa ţ ie  şi

 Justi ţ ie, în caz de casare, trimite cauza spre o noua judecat ă instan ţ ei de apel care a pronun ţ at hot ărârea casat ă 

ori, atunci când este cazul  şi sunt îndeplinite condi ţ iile prevă zute la art. 480 alin. (3), primei instan ţ e, a cărei

hot ărâre este, de asemenea, casat ă. Atunci când interesele bunei administr ări a justi ţ iei o cer, cauza va putea fi

trimisă oricărei alte instan ţ e de acela şi grad, cu excep ţ ia cazului casării pentru lipsa de competen ţă , când cauza

va fi trimisă instan ţ ei competente sau altui organ cu activitate jurisdic ţ ional ă competent potrivit legii. În cazul în

care casarea s-a f ăcut pentru că  instan ţ a a depăşit atribu ţ iile puterii judecătore şti sau când s-a încălcat

autoritatea de lucru judecat, cererea se respinge ca inadmisibil ă.”2   Art. 498. -  Solu ţ iile pe care le pot pronun ţ a alte instan ţ e de recurs. „(1) În cazul în care competen ţ a de

 solu ţ ionare a recursului apar  ţ ine tribunalului sau cur  ţ ii de apel  şi s-a casat hot ărârea atacat ă , rejudecarea procesului în fond se va face de către instan ţ a de recurs, fie la termenul la care a avut loc admiterea recursului,

Page 323: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 323/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  323

Soluţia pe care o va pronunţa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru încălcarea

regulilor de competenţă va fi aceea de casare a hotărârii recurate, fiindcă, pe de o parte, Noul

Cod de procedur ă  civilă  nu mai prevede posibilitatea modificării soluţiei de către această 

instanţă, iar pe de altă parte, casarea este singura soluţie prevăzută şi de legislaţia actuală, în

raport de prevederile art. 105 alin. (1) CPC 1865.

În cazul în care casarea s-a dispus pentru că  instanţa a depăşit atribuţiile puterii

 judecătoreşti sau când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, cererea se va respinge ca

inadmisibilă. În mod similar, când cererea este de competenţa unei autorităţi f ăr ă  atribuţii

 jurisdicţionale din afara puterii judecătoreşti, cererea se va respinge ca inadmisibilă. Prin

urmare, în această  situaţie, instanţa de judecată, admiţând recursul, va casa hotărârea care a

constatat că instanţa este competentă să judece, deşi era necompetentă general, şi va respingecererea ca nefiind de competenţa instanţelor de judecată.

În cazul în care se constată  că  instanţa a fost necompetent ă  material sau teritorial

exclusiv  ‒   fiindcă avem în vedere numai norme de ordine publică  ‒   instanţa de judecată va

admite recursul, iar în ipoteza Înaltei Cur ţi de Casaţie şi Justiţie va casa ori de câte ori va fi

necesar (presupunând că  se va relua judecata în fond după  casare de către o instanţă 

necompetentă, ipoteză  aproape exclusă  din punct de vedere practic, dar bună  ca exemplu

teoretic). Astfel, urmează  să  se reţină  că, atât în baza actualei legi, cât şi a noului Cod de procedur ă civilă, instanţa supremă are posibilitatea de a casa de mai multe ori.

Spre deosebire de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanţa de recurs, alta decât

instanţa supremă, va casa cu trimitere la instanţa competentă potrivit regulilor de la apel, însă,

în raport de prevederile art. 498 NCPC, va poate face acest lucru doar o singur ă dată în cursul

 procesului.

O altă problemă care interesează sub acest aspect, este cea de a şti dacă acest motiv de

casare este aplicabil şi în cazul în care cauza a fost gre şit repartizat ă unui complet sau unei sec ţ ii a instan ţ ei care a pronun ţ at hot ărârea recurat ă. Cu alte cuvinte, în condiţiile în care

 situa ţ ie în care se pronun ţă o singur ă decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop. (2) Instan ţ ele prevă zute

la alin. (1) vor casa cu trimitere, o singur ă dat ă în cursul procesului, în cazul în care instan ţ a a cărei hot ărâre

este atacat ă  cu recurs a solu ţ ionat procesul f ăr ă  a intra în judecata fondului sau judecata s-a f ăcut în lipsa

 păr  ţ ii care a fost nelegal citat ă , atât la administrarea probelor, cât  şi la dezbaterea fondului. În vederea

rejudecării, cauza se trimite la instan ţ a care a pronun ţ at hot ărârea casat ă ori la alt ă instan ţă de acela şi grad cu

aceasta, din aceea şi circumscrip ţ ie. Dispozi ţ iile art. 497 se aplică  în mod corespunzător, în caz de

necompeten ţă , de depăşire a atribu ţ iilor puterii judecătore şti şi de încălcare a autorit ăţ ii de lucru judecat”.

Page 324: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 324/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 324

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

viitorul Cod de procedur ă  civilă prevede că  şi incidentele legate de greşita repartizare între

completele şi secţiile specializate se soluţionează prin intermediul excepţiei de necompetenţă 

şi a conflictului de competenţă, poate fi invocată, pe calea acestui motiv de casare, greşita

repartizare a cauzei la o secţie sau la un complet specializat? Trebuie observat că textul legal

dispune în mod clar că  poate fi cerută  casarea unei hotărâri când hotărârea a fost dată  cu

încălcarea regulilor care vizează competenţa altei instanţe. Cu alte cuvinte, este improbabilă o

orientare a practicii judiciare în sensul ca, prin intermediul art. 488 alin. (3) pct. 3 NCPC, să 

se poată invoca un incident referitor la o aşa-zisă  necompetenţă a secţiei sau a unui complet

specializat. La această  concluzie se poate ajunge avându-se în vedere, pe de o parte, că 

excepţia de necompetenţă  şi conflictul de competenţă  dintre secţiile sau completele

specializate sunt căile procedurale prin care se ajunge la determinarea secţiei sau completuluispecializat, iar nu competent, care nu transformă  normele de organizare judecătorească  în

norme de competenţă, iar pe de altă  parte, că  incidentele referitoare la nelegalitatea

repartizării unei pricini la o secţie sau la un complet pot fi invocate ca motiv de casare pe baza

art. 488 alin. (1) pct. 1 NCPC.

4.2  Soluții în ipoteza motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 NCPC

 Art. 488. - „(1) Casarea unor hot ărâri se poate cere numai pentru următoarele motive

de nelegalitate: (..) 4. când instan ţ a a depăşit atribu ţ iile puterii judecătore şti”.

Articolul alin. (1) 488 pct. 4 NCPC vizează un motiv de casare care a fost constant

 prevăzut în legislaţia procesual civilă în perioada 1925 -1952, motiv care a fost reintrodus în

legislaţie în anul 1993, respectiv încălcarea limitelor puterii judecătoreşti.

Trebuie precizat că, până  la înlăturarea recursului în anulare din legislaţia procesual

civilă, acest motiv de nelegalitate era, în acelaşi timp, motiv de recurs în anulare (dintre cele

două motive de recurs în anulare unul avea în vedere situa ţia în care instanţa a pronunţat o

hotărâre prin care a depăşit limitele puterii judecătoreşti).

În ceea ce priveşte acest motiv de casare există 2 abordări:

 ‒   în primul rând, trebuie observat că  depăşirea limitelor autorităţilor judecătoreşti este

înţeleasă sau definită uneori ca fiind exces de putere, adică exercitarea puterii judecătoreşti în

exces, altfel decât în limitele prevăzute de lege;

 ‒   în accepţiunea, strictă  vorbim de exces de putere atunci când instanţa de judecată  se

substituie puterii legiuitoare sau puterii executive;

Page 325: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 325/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  325

 ‒   în accepţiunea extinsă, vorbim de exces de putere nu doar prin încălcarea atribuţiilor

altei puteri, ci şi prin substituirea faţă de orice altă autoritate sau pătrunderea în domenii în

care legiuitorul nu îi permite judecătorului. În acest sens, este dată ca exemplu situaţia în care

instanţa s-a pronunţat asupra unei excepţii de neconstituţionalitate şi a soluţionat-o pe fond,

apreciindu-se ca prin această  soluţie instanţa a depăşit limitele puterii judecătoreşti,

 pătrunzând în sfera de competenţă  a Cur ţii Constituţionale. În mod similar, s-a decis că  în

materia restituirii proprietăţilor instituţiilor de cult, în care Legea nr. 10/2001 prevede, în art.

8 alin. (2), că regimul unităţilor de cult va fi reglementat prin lege specială, soluţia instanţei de

a se pronunţa pe fond asupra unei cereri cu acest obiect echivalează  cu o substituire a

autorităţii legiuitoare. De asemenea, în materia dreptului muncii s-a pus problema dacă 

instanţa de judecată  poate să  verifice oportunitatea unor măsuri de restructurare sau numailegalitatea acestora. Părerea majoritar ă a fost că instanţa a depăşit limitele impuse de legiuitor

în momentul în care a apreciat asupra oportunităţii.

În legătur ă  cu acest motiv de casare, s-a ar ătat că  depăşirea limitelor puterii

 judecătoreşti ‒  motivul de recurs din 488 alin. (1) pct. 4 NCPC ‒  poate să fie, în acelaşi timp,

analizată şi ca o problemă de încălcare a regulilor de competenţă. Din această perspectivă, s-a

 pus problema dacă  nu cumva era suficientă  reglementarea motivului de casare referitor la

încălcarea regulilor de competenţă  de ordine publică, în care să  fie incluse şi ipotezelereferitoare la încălcarea regulilor separaţiei puterilor în stat. R ăspunsul doctrinei a fost

negativ, pentru că, în ceea ce priveşte competenţa, aceasta se raportează  la un alt organ cu

atribuţii jurisdicţionale, iar în afara sistemului puterii judecătoreşti există organe care nu au

atribuţii jurisdicţionale, raportat la care nu ar putea opera instituţia declinării. S-a mai ar ătat

că, în această  ipoteză, este vorba despre puteri cu atribuţii cu totul diferite, astfel încât

separaţia puterilor nu poate să  fie privită  ca o formă  mascată a necompetenţei. Aşadar, s-a

ar ătat că, dacă  este pusă  în discuţie încălcarea atribuţiilor altor puteri ale statului (puterealegislativă, puterea executivă), se poate constata încălcarea principiului fundamental al

separaţiei puterilor în stat, iar în ipoteza încălcării atribuţiilor altor autorităţi ale statului sau

imixtiunii instanţelor în alte domenii, în care nu au competenţe, se poate spune că instanţa a

încălcat normele de competenţă generală, dar nu că a fost vorba despre încălcarea principiului

separaţiei puterilor în stat.

În acest context, se pune problema soluției pe care o va pronunţa instanţa de recurs în

cazul în care se constată  că  instanţa a cărei hotărâre este supusă  controlului de legalitate a

 pronunţat o hotărâre cu încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat? În acest caz

Page 326: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 326/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 326

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

intervine tot casarea hot ărârii recurate, cu consecinţa respingerii cererii ca inadmisibilă, f ăr ă 

a se distinge după cum recursul este soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, curtea de

apel sau tribunal, soluţia fiind f ăr ă dubiu de interpretare.

Astfel, în ipoteza în care obiect al recursului este hotărârea de primă instanţă, instanţa

de recurs admite recursul, casează şi respinge cererea ca inadmisibilă.

În ipoteza în care, în primă  instanţă, s-a admis o cerere deşi, în speţă, instanţa a

încălcat limitele puterii judecătoreşti, iar apoi a fost respins apelul, se pune problema soluţiei

 pe care o va dispune instanţa de casare. Totodată, aceeaşi problemă se pune pentru ipoteza în

care a fost admisă  în mod corect la prima instanţă  excepţia lipsei puterii judecătoreşti de a

 judeca (întrucât doctrina a ar ătat că excesul de putere poate fi invocat şi pe cale de excepţie).

În prima ipoteză, instanţa de recurs, fie că este vorba despre Înalta Curtea de Casație șiJustiție, fie de o curte de apel sau un tribunal, va casa hotărârile judecătoreşti pronunţate de

instanţele inferioare şi va respinge cererea ca inadmisibilă.

Dacă prima instanţă a respins cererea ca efect al admiterii unei astfel de excepţii iar

instanţa de apel a constatat, în mod greşit, că prima instanţa era competentă, instanţa de recurs

va casa hotărârea instanţei de apel şi va menţine hotărârea primei instanţe. 

4.3  Soluții în ipoteza motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 NCPC

 Art. 488. - „(1) Casarea unor hot ărâri se poate cere numai pentru următoarele motive

de nelegalitate: (...) 5. când, prin hot ărârea dat ă , instan ţ a a încălcat regulile de procedur ă a

căror nerespectare atrage sanc ţ iunea nulit ăţ ii”.

În forma actuală, art. 304 pct. 5 CPC 1865 vorbeşte despre încălcarea formelor de

 procedur ă prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2). Cu alte cuvinte, alte motive

decât necompetenţa judecătorului. Din această  perspectivă  a fost extinsă  sfera chiar sub

imperiul legii actuale care, în art. 105 alin. (2) CPC 1865, are în vedere necompetenţa

funcţionarului judecătoresc sau încălcarea formelor de procedur ă, apreciindu-se că  textul

actual era neacoperitor. Astfel, formularea art. 488 alin. (1) pct. 5 NCPC este una mult mai

acoperitoare, iar întrucât textul nu mai distinge în funcţie de sursa încălcării, încălcarea de

către parte a regulilor de procedur ă prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii face aplicabil

motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 NCPC.

Se pune întrebarea dacă legiuitorul a avut în vedere doar cazurile de nulitate expresă.

Cu alte cuvinte, nulitatea virtuală  mai este protejată  prin intermediul casării? Referitor la

această  problemă, s-a apreciat că  textul trebuie să  acopere toate încălcările normelor de

Page 327: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 327/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  327

 procedur ă  propriu-zisă, cu excepţia celor care fac obiectul reglementării altor motive de

casare [art. 488 alin. (1) pct. 1-8, mai puţin punctul 5], indiferent dacă sunt cazuri de nulitate

absolută  sau relativă, dacă  sunt cazuri de nulitate expresă  sau virtuală, condiţionată  sau

necondiţionată, nefiind posibilă  imaginarea unei soluţii legislative care să  se îndepărteze

fundamental de regimul nulităţilor.

Astfel, textul acoper ă şi cazurile în care nulitatea este necondiţionată de existenţa unei

vătămări, prin urmare partea nu va fi obligată să demonstreze existenţa unei vătămări, lăsând,

desigur, dreptul păr ţii adverse să facă dovada contrar ă.

Cât priveşte nulitatea pentru încălcarea regulilor de procedur ă, trebuie să  avem în

vedere atât condiţiile extrinseci, cât şi pe cele intrinseci. Dacă, în cazul citaţiei, agentul

 procedural nu avea competenţa de a efectua actul de procedur ă al înmânării citaţiei, suntem în prezenţa unei încălcări a regulilor de procedur ă, dar este vorba despre o încălcare extrinsecă.

Înmânarea citaţiei nu este valabilă, cu toate că, intrinsec, actul este redactat cu respectarea

cerinţelor de formă, însă pentru că a fost înmânat de o persoană care nu avea calitatea de a

efectua această operaţiune procedurală, actul nu va fi menţinut.

Sub imperiul art. 488 alin. (1) pct. 5 NCPC nu este posibilă invocarea necompetenţei

de ordine publică, în condiţiile în care, prin reguli de procedur ă  înţelegem doar normele de

 procedur ă propriu-zise, adică  formele în care se desf ăşoar ă procesul, de exemplu, cuprinsulcitaţiei sau operaţiunea de înmânare a citaţiei.

Dacă  instanţa găseşte întemeiat un astfel de motiv, casează  cu trimitere, dacă  este

Înalta Curte de Casație și Justiție sau cu reţinere, dacă este vorba despre o curte de apel sau

tribunal, în măsura în care nu sunt aplicabile norme speciale de procedur ă.

4.4  Soluții în ipoteza motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 NCPC

 Art. 488. - „(1) Casarea unor hot ărâri se poate cere numai pentru următoarele motive

de nelegalitate: (...) 6. când hot ărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când

cuprinde motive contradictorii ori numai motive str ăine de natura cauzei”.

Textul are în vedere 3 ipoteze:

 ‒  nemotivarea hotărârii;

 ‒  când hotărârea cuprinde numai motive str ăine de natura pricinii;

 ‒  când hotărârea cuprinde motive contradictorii.

Există posibilitatea ca soluția să fie corectă dar motivarea să fie contradictorie, iar pe

fondul acestei situaţii partea declar ă  calea de atac.  De lege lata,  judecătorul nu va admite

Page 328: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 328/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 328

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

apelul sau recursul şi va schimba considerentele, ci va respinge calea de atac şi va schimba

considerentele, cu păstrarea dispozitivului.

Sub imperiul noului Cod, s-a prevăzut însă  şi posibilitatea atacării în calea de atac,

adică  inclusiv prin intermediul recursului, doar a considerentelor hotărârii, în condiţiile

 prevăzute de art. 461 alin. (2) NCPC. Să presupunem că reclamantul a avut câştig de cauză şi,

totodată, că în partea de considerente există o motivare care nu îndeplineşte cerinţele de la art.

461 alin. (2) NCPC. În acest caz, partea avea interesul să  se constate că, de pildă, deţine

imobilul în litigiu dintr-un alt moment decât cel reţinut în considerentele hotărârii, pentru a

face dovada că este posesor de bună-credinţă. În această situaţie, partea care a câştigat declar ă 

recurs iar instanţa de recurs, ţinând cont de împrejurarea că  dispozitivul este favorabil

recurentului, admite calea de atac şi schimbă considerentele, păstrând dispozitivul iniţial, princare îi era admisă cererea. Pentru a dispune însă  o măsur ă  în sensul celor de mai sus, este

necesar să se precizeze că apelul sau recursul priveşte exclusiv considerentele.

În acest context, s-a pus problema soluţiilor pe care le adoptă  instanţa de recurs în

cazul în care constată incidenţa motivului de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 6 NCPC.

În cazul în care hotărârea este nemotivată sau motivarea este contradictorie sau atât de

str ăină de natura pricinii încât nu se ştie ce a decis instanţa care a pronunţat hotărârea recurată,

Înalta Curte de Casație și Justiție casează cu trimitere în toate situaţiile, iar tribunalul şi curteade apel casează cu trimitere socotind că, în realitate, nu a avut loc o judecată asupra fondului.

În cazul în care motivarea este una contradictorie, instanţa poate să  caseze şi să  rejudece,

substituind propria motivare.

4.5  Soluții în ipoteza motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 NCPC

Art. 488. -  „(1) Casarea unor hot ărâri se poate cere numai pentru următoarele

motive de nelegalitate: (...) 7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat ”.

Este un motiv de casare nou introdus, care apropie recursul de revizuirea pentru

motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 CPC 1865, respectiv când există două hotărâri potrivnice.

Ce diferenţiază  în mod esenţial cele două motive este faptul că  a doua hotărâre, potrivnică 

 primeia, nu a devenit definitivă  în sistemul recursului reglementat de noul Cod, pe când în

cazul revizuirii ambele procese în care s-a pronunţat hotărârea potrivnică  s-au finalizat. În

ipoteza în care hotărârea este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, partea poate să formuleze

în acelaşi timp şi revizuire, dar cu precizarea că, în acest caz, potrivit dispoziţiilor generale

 prevăzute în art. 459 NCPC, recursul se judecă cu prioritate.

Page 329: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 329/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  329

Din această cauză este de înţeles de ce legiuitorul a prevăzut pentru cele două tipare

 juridice în care este cenzurată  legalitatea unei hotărâri, din perspectiva existenţei unei

autorităţi de lucru judecat, două soluţii diferite. În cazul în care se invocă excepţia autorităţii

de lucru judecat, instanţa de judecată, admiţând recursul şi casând hotărârea, respinge cererea

ca inadmisibilă. În cazul în care se formulează cererea de revizuire în temeiul art. 322 pct. 7

CPC 1865 sau în condiţiile viitorului 509 alin. (1) pct. 8 NCPC, instanţa va anula a doua

hotărâre.

4.6  Soluții în ipoteza motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 NCPC

Art. 488. -  „(1) Casarea unor hot ărâri se poate cere numai pentru următoarele

motive de nelegalitate: (...) 8 . când hot ărârea a fost dat ă cu încălcarea sau aplicarea gre şit ă 

a normelor de drept material .”

Dispoziţiile au în vedere motivul care acum se regăseşte la art. 304 pct. 9 CPC 1865.

În Noul Cod de procedur ă civilă prevederile vor fi reduse la încălcarea sau la aplicarea greşită 

a normelor de drept substanţial sau material.

Motivul pentru care lipsa de temei legal a fost exclusă  este acela că, de multe ori,

echivalează cu nemotivarea. A existat o discuţie în doctrină dacă noţiunea de „aplicare greşită 

a legii” evocată  în art. 304 pct. 9 CPC 1865 acoper ă  şi încălcările normelor de procedur ă.

R ăspunsul doctrinei a variat de la un „nu” hotărât până la un „da”, cu distincţia că pe această 

cale instanţa de recurs nu poate fi învestită cu verificarea regularităţii actelor de procedur ă ale

instanţei a cărei hotărâre se verifică, ci cu verificarea modului în care instanţa a judecat

aplicarea unei norme de procedur ă.

Soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa învestită cu acest motiv de casare, atunci

când îl găseşte întemeiat, difer ă după cum instanţa de recurs este Înalta Curte de Casație și

Justiție, tribunalul ori curtea de apel. Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție va casa cu

trimitere, iar celelalte instanţe de recurs casează  şi reţin spre rejudecare pentru a determina

legea corectă.

Este de avut în vedere că, în anumite situaţii, recursul nu poate fi exercitat pentru toate

motivele pe care le-am analizat. De exemplu, în art. 459 NCPC, unde sunt reglementate

regulile comune cu privire la căile de atac, avem o normă specială în alin. (2) care dispune că 

în cazul hotărârilor susceptibile de apel păr ţile, pe bază de acord autentic sau în faţa instanţei

de judecată, pot conveni ca judecata să  se facă  direct în recurs  ‒   adică  un omisso medio 

neechivoc  ‒   la instanţa care este competentă  să  judece recursul, şi nu la instanţa de apel,

Page 330: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 330/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 330

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

recursul urmând să  privească  numai motivele de legalitate vizând încălcarea normelor de

drept substanţial, adică art. 488 alin. (1) pct. 8 NCPC. În această situaţie  ‒  greu de întâlnit în

 practică   ‒   legiuitorul dă  posibilitatea celor interesaţi să  convină  cu privire la scurtarea

 procesului, prin acordarea dreptului judecătorului de a tranşa procesul pe criteriile de

legalitate decurgând din încălcarea dreptului substanţial.

Se pune întrebarea dacă art. 459 alin. (2) NCPC, dând posibilitatea instanţei de recurs

să  cerceteze legalitatea hotărârii din perspectiva aplicării normelor de drept substanţial,

transformă această cale de atac într-un recurs reglementat în prezent în art. 304 1 CPC 1865?

R ăspunsul este negativ, pentru că, în continuare, recursul va reprezenta un control de

legalitate, iar aplicarea greşită a legii şi încălcarea ei sunt privite din perspectiva situaţiei de

fapt complet stabilite, căreia judecătorul i-a aplicat un text greşit.De asemenea, există dispoziţii speciale în materia recursului declarat împotriva unei

hotărâri prin care se ia act de înţelegerea păr ţilor (art. 273 CPC 1865, respectiv art. 438 şi

următoarele NCPC).

 Norma specială  în materia motivelor de casare prevede, în art. 440 NCPC, că 

hotărârea care consfinţeşte tranzacţia intervenită  între păr ţi poate fi atacată  pentru motive

 procedurale numai cu recurs la instanţa ierarhic superioar ă. Motivele procedurale pentru care

 poate fi atacată hotărârea au în vedere doar vicii în legătur ă cu procedura prin care instanţa aluat act de acordul păr ţilor, fiind clar că  partea nu va putea să  invoce în recurs, în aceste

cazuri, aplicarea greşită a legii, de pildă, de vreme ce nu judecătorul a dat soluţia în cauză, ci

doar a luat act de acordul păr ţilor.

Page 331: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 331/411

 

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  331

Dispoziţii privind asigurarea unei practici judiciare unitare.Recursul în interesul legii;Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei

hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept- Conf. univ. dr. Marian Nicolae

 Prelegere sus ţ inut ă de dl. conf. univ. dr. Marian NICOLAE

1.  Introducere. Sedes materiæ

1.1  Noţiuni generaleTitlul al III-lea al Căr ţii a III-a a Noului Cod de procedur ă  civilă  (desemnat în

continuare şi cu acronimul „ NCPC ”)1, reglementează, în art. 514-521, două instituţii de mare

actualitate, esenţiale pentru asigurarea securităţii juridice, a unei justiţii egale, unice şi

echitabile, două instituţii menite să asigure interpretarea şi aplicarea unitar ă a legii, şi anume

recursul în interesul legii, prezent şi în reglementarea actuală, şi aşa numita „întrebare

 prealabilă” ce constă, mai exact, în sesizarea Înaltei Cur ţi de Casaţie şi Justiţie pentru darea

unei hotărâri prin care să  se dezlege o chestiune de drept ce face obiectul unei dispute încadrul unui proces în curs de desf ăşurare.

Importanţa acestor două  instituţii, dintre care cea de-a doua este cu totul nouă  în

reglementarea Codului de procedur ă  civilă, rezidă  în necesitatea asigur ării stabilităţii

raporturilor juridice civile şi a predictibilităţii soluţiilor judecătoreşti.

Sub aspectul condiţiilor de admisibilitate, dar mai ales al procedurii de judecată şi al

efectelor juridice ale hotărârilor, recursul în interesul legii şi „întrebarea prealabilă” se

aseamănă, uneori până  la identitate. Însă, o serie de particularităţi permit individualizareafiecăreia în parte, ca instituţie de sine stătătoare.

Aşa cum se poate observa, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele

măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor 2, în mod anticipat, a fost reformată instituţia

recursului în interesul legii din actualul Cod de procedur ă civilă, prin introducerea art. 3305-

3307. Odată  cu Legea nr. 76/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind

1

 Legea nr. 134/2010, publicată în M. Of. nr. 485/15.07.2010 şi republicată în M. Of. nr. 545/3.08.2012.2 Legea „micii reforme”,  publicată în M. Of. nr. 714/26.10.2010.

Page 332: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 332/411

Page 333: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 333/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  333

franceză, recursul în interesul legii a fost calificat ca fiind un recurs doctrinar. În dreptul

spaniol, ca şi în dreptul românesc, această calificare nu poate fi acceptată  întrucât deciziile

 pronunţate în recursul în interesul legii devin obligatorii pentru instanţe de la data publicării

lor în Monitorul Oficial. Alţi autori au considerat recursul în interesul legii ca fiind o cale

extraordinar ă de atac sau o cale de atac specială. Nici aceste calificări nu pot fi îmbr ăţişate

întrucât deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii

nu produc niciun efect asupra hotărârilor judecătoreşti supuse examinării şi nu schimbă 

situaţia juridică a păr ţilor din procesele în care acestea au fost pronunţate.

În realitate, recursul în interesul legii este un mijloc juridic de asigurare a interpretării

şi aplicării unitare a legii, nefiind nici o cale de atac veritabilă  şi nici un simplu recurs

academic.

3.3  Situaţia hotărârii prealabile

În ceea ce priveşte natura juridică a hotărârii pronunţate pentru dezlegarea în principiu

a unei chestiuni de drept, nici aceasta nu are valoarea unei căi de atac ci, mai degrabă, a unui

incident procedural, prin care se soluţionează o problemă de drept ivită într-un proces aflat în

curs de desf ăşurare şi de care depinde dezlegarea pe fond a cauzei. Scopul reglementării

acestei instituţii este, pe de o parte, asigurarea supremaţiei dreptului şi a unei practici unitare

şi, pe de altă parte, prevenirea pronunţării unor hotărâri contradictorii şi, implicit, a sesizării

Înaltei Cur ţi de Casaţie şi Justiţie cu recursuri în interesul legii.

Aşadar, un prim element de diferenţiere a instituţiilor supuse analizei rezidă în scopul

 pentru care acestea au fost instituite – recursul în interesul legii are menirea de a înlătura o

 practică neunitar ă deja intervenită în rândul instanţelor judecătoreşti, prin pronunţarea de către

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unei hotărâri cu efecte obligatorii, în timp ce hotărârea

 prealabilă are ca scop preîntâmpinarea apariţiei unei astfel de practici.

4.  Condiţii de admisibilitate

4.1  Enumerare

a) Condi  ţ iile de admisibilitate a recursului în interesul legii

O serie de deosebiri apar în ce priveşte condiţiile de admisibilitate. Astfel, art. 515

 NCPC prevede că  recursul în interesul legii este admisibil numai dacă  se face dovada că 

Page 334: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 334/411

Page 335: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 335/411

Page 336: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 336/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 336

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

Prima condiţie se refer ă la o chestiune (problemă) de drept, în înţelesul recursului în

interesul legii ( supra, nr. 4.2). Chestiunea de drept supusă  dezbaterii trebuie să  fie una

veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acesta

este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziţii legale, fie că se pune problema

că nu ar mai fi în vigoare etc. Poate fi vorba deopotrivă de o chestiune de drept material sau

de drept procedural (de exemplu, în cazul acţiunilor specifice de carte funciar ă, în procedura

adopţiei etc.), chiar dacă,  prima facie, ar rezulta că  e vorba doar de o chestiune de drept

material, de care depinde „fondul” cauzei (dar noţiunea de „fond” poate privi şi o regulă de

drept procedural, instrumental, dacă aceasta constituie obiectul principal, direct al litigiului).

În legătur ă cu a doua condiţie însă – chestiune de drept nouă –, textul art. 519 ridică o

 problemă  delicată  de ordin terminologic, întrucât nu conţine o detaliere asupra sensuluinoţiunii de chestiune de drept “nouă”. În redactarea din 2010 a Noului Cod de procedur ă 

civilă, la art. 512, referitor la întrebarea prealabilă, nu era prevăzută condiţia ca problema de

drept ridicată să fie una nouă, ci doar ca de aceasta să depindă soluţionarea cauzei şi să nu fi

fost dezlegată  unitar în practica instanţelor. Această  cerinţă  a fost introdusă  prin legea de

 punere în aplicare. Într-un amendament adus la proiectul legii de punere în aplicare, s-a

 propus ca prin această  sintagmă  să  se înţeleagă  doar acele probleme de drept ivite în

interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor unui act normativ nou. Acest amendament nu a fost primit, deoarece ar fi însemnat restrângerea condiţiei de admisibilitate a procedurii hotărârii

 prealabile, iar pe fond ar fi fost discutabilă, mai ales dacă se ţine cont de faptul că numeroase

dispoziţii legale, din cuprinsul unor acte normative vechi, nu au fost aplicate niciodată  în

 practică până  în prezent, astfel încât chestiunile de drept ivite ulterior ar fi, indiscutabil, tot

chestiuni de drept „noi”.

O altă interpretare, dar care, de asemenea, nu poate fi reţinută, ar conduce la înţelesul

de chestiune de drept ivită pentru prima oar ă în faţa unei instanţe judecătoreşti.În ceea ce ne priveşte, pentru dezlegarea sensului acestei sintagme, socotim că trebuie

citit textul art. 519 NCPC în întregul său. Astfel, prin chestiune de drept nouă urmează să se

aibă în vedere acea problemă de interpretare şi aplicare a unei dispoziţii legale asupra căreia

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a mai statuat (în recurs în interesul legii sau în recurs în

casaţie) şi care nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. Aşadar,

este posibil ca problema de drept să fie deja apărută în practica instanţelor, să fi primit chiar

soluţii diferite, câtă vreme cu privire la aceasta nu există o sesizare cu recurs în interesul legii.

Page 337: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 337/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  337

În situaţia excepţională  în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat deja,

sub orice formă, asupra problemei în discuţie, iar interpretarea dată este una eronată, există 

 posibilitatea unei schimbări de jurisprudenţă, însă  calea hotărârii prealabile nu mai este

deschisă.

În plus faţă de reglementarea recursului în interesul legii, este necesar ca de această 

chestiune de drept să atârne rezolvarea cauzei pe fond. Cu alte cuvinte, chestiunea de drept

trebuie să  fie esenţială, i.e.  să  privească  o problemă  de drept principală, de care depinde

soluţia pe fondul cauzei, de admitere sau de respingere a pretenţiilor reclamantului.

Cât priveşte condiţia ca instanţa care face sesizarea să  judece în ultimă  instanţă, se

observă  că, potrivit noului cod, poate fi vorba de o cauză  aflată  în etapa apelului sau a

recursului, nu însă  şi la judecata în primă  şi ultimă  instanţă, aceste cauze fiind date încompetenţa exclusivă a judecătoriei. Or, legea nu confer ă, în acest caz, legitimare procesuală 

unui complet din cadrul judecătoriei.

S-a ridicat un semn de întrebare cu privire la aplicabilitatea textului de lege Înaltei

Cur ţi de Casaţie şi Justiţie, prin prisma modificărilor aduse instituţiei recursului, în urma

cărora nu vor mai fi date soluţii de modificare, ci doar de casare a hotărârilor judecătoreşti, cu

trimitere spre rejudecare.

Într-adevăr, dacă noţiunea de soluţionare pe fond a unei cauze ar fi înţeleasă  într-unsens strict, comun, s-ar ajunge la situaţia în care legitimarea procesuală activă a Înaltei Cur ţi

de Casaţie şi Justiţie ar fi una iluzorie. Dacă, dimpotrivă, s-ar da un sens larg acestei sintagme,

 prin soluţionare pe fond urmând a se înţelege şi soluţionarea recursului, ca atare, ţinându-se

cont şi de motivele de recurs, atunci calitatea procesuală  activă  conferită  Înaltei Cur ţi de

Casaţie şi Justiţie ar fi una efectivă.

5.  Procedura de judecată 

5.1  Sesizarea instanţei supreme

Pentru sesizarea Înaltei Cur ţi de Casaţie şi Justiţie cu recurs în interesul legii, Codul

de procedur ă civilă atribuie legitimare procesuală  activă procurorului general al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei (în

dreptul francez, din ordinul ministrului justiţiei), colegiului de conducere al Înaltei Cur ţi de

Casaţie şi Justiţie, colegiilor de conducere ale cur ţilor de apel, precum şi Avocatului

Page 338: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 338/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 338

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

Poporului. Se poate observa că art. 514 NCPC păstrează conţinutul actualului art. 329 CPC

1865.

În cazul întrebării prealabile, lucrurile stau diferit, dreptul de a sesiza Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie revenind doar completului de judecată al cauzei în cursul căreia s-a ivit, în

ultimă  instanţă, chestiunea de drept, complet al Înaltei Cur ţi de Casaţie şi Justiţie, cur ţii de

apel sau tribunalului.

5.2  Completul de judecată 

 Numărul de judecători ai completului ce urmează  să  soluţioneze cele două  tipuri de

sesizări şi modul de alcătuire a acestuia difer ă. Astfel, recursul în interesul legii, potrivit art.

516 NCPC, urmează  să  fie judecat de un complet format din preşedintele sau, în lipsa

acestuia, unul dintre vicepreşedinţii Înaltei Cur ţi de Casaţie şi Justiţie, preşedinţii de secţii din

cadrul acesteia, precum şi 20 de judecători, din care 14 judecători din secţia/secţiile în a

cărei/căror competenţă  intr ă  problema de drept care a fost soluţionată  diferit de instanţele

 judecătoreşti şi câte 2 judecători din cadrul celorlalte secţii.

S-a dorit ca în compunerea completului ce judecă recursul în interesul legii să intre 25

de judecători ai Înaltei Cur ţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât, fiind vorba de o problemă de drept

deja apărută în practica instanţelor, acesta ar urma să fie mai eficient tranşată de un număr mai

mic de judecători, în locul Secţiilor Unite. De asemenea, pentru aceleaşi considerente, a fost

 preferată o formulă oarecum eterogenă a completului, din punctul de vedere al apartenenţei

 judecătorilor la secţiile Înaltei Cur ţi de Casaţie şi Justiţie (14 judecători din cadrul secţiei în

competenţa căreia intr ă problema de drept şi câte 2 judecători din celelalte secţii).

În situaţia în care chestiunea de drept ce urmează a fi dezbătută intr ă în competenţa a

două sau mai multe secţii ale Înaltei Cur ţi de Casaţie şi Justiţie (de pildă, secţiile I şi a II-a

civile), preşedintele sau unul dintre vicepreşedinţi va stabili numărul judecătorilor din secţiile

interesate care vor intra în compunerea completului.

Alineatul al treilea al art. 516 prevede procedura de alcătuire a completului, atunci

când problema de drept supusă dezbaterii nu este de competenţa niciuneia dintre secţii. Astfel,

 preşedintele sau unul dintre vicepreşedinţi va desemna câte 5 judecători din cadrul fiecărei

secţii.

Cât priveşte completul însărcinat cu darea unei hot ărâri prealabile, acesta urmează a

fi alcătuit, potrivit art. 520 alin. (6), din preşedintele secţiei corespunzătoare a Înaltei Cur ţi de

Casaţie şi Justiţie sau un judecător desemnat de acesta şi 12 judecători din cadrul secţiei

Page 339: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 339/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  339

respective, selectaţi în mod aleatoriu de preşedintele secţiei sau judecătorul desemnat de

acesta. Alineatul (8) al aceluiaşi articol ofer ă soluţia pentru situaţia în care chestiunea de drept

în discuţie interesează mai multe secţii ale Înaltei Cur ţi de Casaţie şi Justiţie. Astfel, în acest

caz, completul va fi alcătuit din preşedintele sau unul dintre vicepreşedinţii Înaltei Cur ţi de

Casaţie şi Justiţie (care va prezida completul), preşedinţii secţiilor interesate în soluţionarea

chestiunii de drept şi câte 5 judecători din cadrul acestora, desemnaţi aleatoriu de către

 preşedintele completului.

5.3  Judecata sesizării

Trecând la judecata propriu-zisă a celor două tipuri de sesizări, observăm că, în cazul

ambelor, legea prevede obligativitatea întocmirii unui raport ce va cuprinde soluţiile diferite

date problemei de drept şi argumentele pe care se fundamentează, respectiv chestiunea de

drept potenţial generatoare a unei practici neunitare, jurisprudenţa relevantă  a Cur ţii

Constituţionale, a Cur ţii Europene a Drepturilor Omului sau a Cur ţii de Justiţie a Uniunii

Europene, dacă  este cazul, doctrina în materie, precum şi opinia specialiştilor consultaţi

[atunci când preşedintele completului solicită  opinia scrisă  a acestora – art. 518 alin. (6)].

Totodată, judecătorii raportori vor întocmi şi vor motiva proiectul soluţiei ce se propune a fi

dată.

Preşedintele de complet va desemna, dintre membrii acestuia, 3 judecători pentru

întocmirea raportului asupra recursului în interesul legii, respectiv un judecător, pentru

întocmirea raportului asupra chestiunii de drept supuse judecăţii. Atunci când în componenţa

completului însărcinat cu darea unei hotărâri prealabile intr ă judecători din cadrul mai multor

secţii, preşedintele completului va desemna 2 judecători raportori, din fiecare secţie interesată.

În cazul hotărârii prealabile, raportul trebuie comunicat păr ţilor pentru ca acestea, în

termen de 15 zile de la comunicare, să poată depune, în scris, prin avocat sau, după caz, prin

consilier juridic, punctele lor de vedere privind chestiunea de drept supusă judecăţii.

În ceea ce priveşte judecata propriu-zisă, nu există  diferenţe notabile faţă  de procedura

obişnuită. Trebuie reţinut însă că la adoptarea hotărârii vor participa toţi membrii completului

şi nu se admit abţineri de la vot. Atât asupra recursului în interesul legii, cât şi asupra sesizării

 pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se pronunţă prin

decizie, valabilă dacă a fost adoptată prin votul favorabil a cel puţin două treimi din membrii

completului [art. 516 alin. (11) şi art. 520 alin. (12) NCPC]. Noul cod nu prevede însă care

este soluţia ce urmează  a fi dată  atunci când nu se întruneşte majoritatea de două  treimi.

Page 340: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 340/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 340

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

Suntem de părere că, într-o atare situaţie, ar trebui să devină incidente dispoziţiile din dreptul

comun, şi anume cele privitoare la adoptarea hotărârii în completul de divergenţă.

Hotărârile se motivează  în 30 de zile de la pronunţare şi se publică  în Monitorul

Oficial, Partea I, în termen de cel mult 15 zile de la motivare.

6.  Efectele hotărârilor judecătoreşti

6.1  Regimul general

În ambele cazuri, soluţiile date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pot fi de admitere

sau respingere, atunci când nu există o veritabilă problemă de drept sau nu sunt îndeplinite

alte condiţii de admisibilitate.

Iniţial, recursul în interesul legii, fiind calificat ca un recurs doctrinar, nu era învestit

cu for ţă juridică obligatorie. Chiar şi aşa, deciziile pronunţate în recurs în interesul legii erau

respectate ca atare în practica instanţelor judecătoreşti, considerându-se că ele se impun prin

for ţa argumentelor.

Ulterior, recursurile în interesul legii au fost înlocuite de aşa-numitele decizii de

îndrumare ale Tribunalului Suprem, care, de asemenea, erau urmate de către judecători.

După 1993, când a fost reintrodusă instituţia recursului în interesul legii, s-a prevăzutcă deciziile pronunţate nu au efecte asupra hotărârilor judecătoreşti şi situaţiei păr ţilor, dar că 

sunt obligatorii pentru instanţe. După modificările aduse prin O.U.G. nr. 138/2000, legea a

 prevăzut publicarea deciziilor în interesul legii în Monitorul Oficial, Partea I (până atunci, ele

erau aduse la cunoştinţa instanţelor cu ajutorul ministrului justiţiei), de la data respectivă 

urmând ca ele să capete for ţă juridică obligatorie.

În ciuda faptului că  de-a lungul timpului s-au ridicat numeroase excepţii de

neconstituţionalitate cu privire la această chestiune, deciziile date în recursul în interesul legiiîşi păstrează  caracterul obligatoriu, atât în prezent, cât şi în reglementarea viitoare, dată  de

 Noul Cod de procedur ă civilă. În argumentarea soluţiei de suprimare a dispoziţiilor referitoare

la această  chestiune, s-a invocat faptul că  se aduce atingere independenţei judecătorilor,

 principiului separaţiei puterilor în stat (autorităţile judecătorească  şi legislativă) şi, de

asemenea, că obligativitatea soluţiilor date în recursul în interesul legii ar veni în contradicţie

cu principiul potrivit căruia este interzis judecătorului să  stabilească  dispoziţii general

obligatorii prin hotărârile pe care le pronunţă în cauzele ce îi sunt supuse judecăţii.

Page 341: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 341/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  341

De cealaltă parte, în susţinerea caracterului obligatoriu al deciziilor în interesul legii,

s-a învederat că  acest lucru nu constituie o atingere la adresa independenţei judecătorilor,

întrucât aceştia trebuie să se supună legii şi nu doar să fie independenţi. Mai mult, s-a susţinut

că, prin pronunţarea deciziilor în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu creează 

norme juridice noi, ci doar dezleagă sensul celor deja existente, contribuind la interpretarea şi

aplicarea unitar ă a legii.

Ţinând cont de necesitatea existenţei unei practici uniforme şi asigur ării preeminenţei

dreptului, suntem de părere că unica modalitate prin care aceste deziderate pot fi atinse este

instituirea obligativităţii deciziilor date în recurs în interesul legii. De altfel, dacă  s-ar opta

 pentru o altă soluţie, intervenţia Înaltei Cur ţi de Casaţie şi Justiţie în situaţiile de divergenţă 

între soluţiile date de instanţe în cazuri de speţă identice, ar deveni lipsită de utilitate practică.Articolul 518 NCPC prevede că decizia în interesul legii îşi încetează aplicabilitatea la

data modificării, abrogării sau constatării neconstituţionalităţii dispoziţiei legale care a f ăcut

obiectul interpretării. De asemenea, Legea de organizare judiciar ă nr. 304/2004 prevede, în

art. 25, posibilitatea unei schimbări de jurisprudenţă, fie din proprie iniţiativă, fie ca urmare a

unei sesizări, caz în care vor înceta şi efectele deciziei date în interesul legii.

7.  Aplicarea în timp a deciziilor date în recurs în interesul legii

7.1  Scurte consideraţii

Cu privire la aplicarea în timp a deciziilor date în recursul în interesul legii, se impun

câteva precizări. Astfel, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie, „legea dispune numai pentru

viitor, cu excep ţ ia legii penale sau contraven ţ ionale mai favorabile”.

Prin urmare, aceste dispoziţii, referindu-se numai la aplicarea în timp a legilor, nu sunt

incidente în materia hotărârilor judecătoreşti care, prin natura lor, produc efecte declarative dedrepturi în marea lor majoritate, deci se aplică retroactiv, în considerarea unor acte sau fapte

 juridice trecute ori intervenite înainte de sesizarea instanţei de judecată. Totuşi, se impune a se

face distincţie între hotărârile judecătoreşti de speţă, care pot fi atât declarative, cât şi

constitutive de drepturi, şi hotărârile date în interpretarea şi aplicarea unitar ă a legii, cum sunt

deciziile în interesul legii şi hotărârile prealabile. Se poate pune, aşadar, problema incidenţei

dispoziţiilor din materia aplicării în timp a legii civile.

S-a exprimat opinia că, în cazul unei decizii de schimbare a jurisprudenţei Înaltei Cur ţi

de Casaţie şi Justiţie, fiind vorba de o practică înr ădăcinată, aceasta nu ar putea produce efecte

Page 342: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 342/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 342

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

în procesele aflate în curs de desf ăşurare, întrucât acest lucru ar aduce atingere securităţii

circuitului civil. În schimb, recursul în interesul legii, având menirea să  suprime o practică 

divergentă şi, totodată, nefiind de natur ă să afecteze stabilitatea raporturilor juridice, deoarece

existenţa acestora ar fi îndoielnică, ar trebui să  producă  efecte imediate, deci inclusiv în

 procesele în curs. Această chestiune însă este şi r ămâne delicată, necesitând o documentare

extinsă şi o analiză aprofundată, care să ţină seama şi de respectarea principiului aşteptărilor

legitime ale păr ţilor, motiv pentru care, în ceea ce ne priveşte, va face obiectul unei cercetări

viitoare.

Pe de altă parte însă, Legea de punere în aplicare a Noului Cod de procedur ă  civilă 

 prevede că  dispoziţiile acestuia urmează  să  se aplice numai proceselor începute după  data

intr ării sale în vigoare (art. 3), acest regim fiind valabil şi pentru prevederile art. 519 şiurmătoarele.

Tot astfel, efectele obligatorii ale hotărârii prealabile se vor extinde asupra proceselor

înregistrate după  data intr ării în vigoare a Codului de procedur ă  civilă, în celelalte procese

 pendinte urmând a se impune prin for ţa argumentelor, iar nu prin autoritatea deciziei.

8.  În loc de concluzie

Scurta analiză a regimului recursului în interesul legii şi al hotărârii prealabile date în

vederea soluţionării unei chestiuni de drept noi reliefează aptitudinea acestora de a reprezenta

mijloace juridice utile prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îşi poate îndeplini misiunea

constituţională  de a asigura, în vederea respectării principiului preeminenţei (supremaţiei)

dreptului, interpretarea şi aplicarea unitar ă  a legilor la nivelul întregii ţări, prin hotărâri

general-obligatorii.

Page 343: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 343/411

 

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  343

Contestaţia privind tergiversarea procesului. Abordare comparativă dinperspectiva Convenţiei europene a drepturilor omului* - Judecător dr. Beatrice Ramaşcanu

 Prelegere sus ţ inut ă de judecător dr. Beatrice RAMAŞ CANU

"Sed fugit interea fugit irreparabile tempus,

 singula dum capti circumvectamur amore."

(Virgiliu, Georgicele)

1.  Introducere

Pentru a înţelege această nouă  instituţie consacrată în Codul de procedur ă civilă, am

apreciat ca fiind necesar ă prezentarea unor aspecte generale cu privire la art. 6 parag. 1 din

Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (în continuare,

Conven ţ ia) referitor la termenul rezonabil1 şi la art. 13 care garantează dreptul la un recurs

efectiv2, cât şi raportul dintre aceste drepturi în materia duratei nerezonabile a procedurilor.

*  Trimiterile la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă  civilă  au în vedere varianta Codului republicată  în

Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012.1„ Orice persoană  are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public  şi într-un termen

rezonabil   (s.n.), de către o instan ţă  independent ă  şi impar  ţ ial ă , instituit ă  de lege, care va hot ărî fie asupra

încălcării drepturilor  şi obliga ţ iilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuza ţ ii în materie

 penal ă  îndreptate împotriva sa. Hot ărârea trebuie să  fie pronun ţ at ă  în mod public, dar accesul în sala de

 şedin ţă  poate fi interzis presei  şi publicului pe întreaga durat ă  a procesului sau a unei păr  ţ i a acestuia, în

interesul moralit ăţ ii, al ordinii publice, ori al securit ăţ ii na ţ ionale într-o societate democratică , atunci când

interesele minorilor sau protec ţ ia vie ţ ii private a păr  ţ ilor la proces o impun, sau în mă sura considerat ă absolut

necesar ă  de către instan ţă  când, în împrejur ări speciale, publicitatea ar fi de natur ă  să  aducă  atingere

intereselor justi ţ iei”.2 „Orice persoană , ale cărei drepturi  şi libert ăţ i recunoscute de prezenta Conven ţ ie au fost încălcate, are dreptul

de a se adresa efectiv unei instan ţ e na ţ ionale, chiar  şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care auac ţ ionat în exercitarea atribu ţ iilor lor oficiale”.

Page 344: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 344/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 344

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

În ceea ce priveşte contestaţia privind tergiversarea procesului, analiza va privi, în

 principal, aspectele practice ale acestei instituţii, pornind de la definiţia pe care o propunem,

caracterele juridice, motivele pentru care poate fi exercitată această contestaţie, procedura de

soluţionare, calea de atac şi legătura cu alte instituţii.

În loc de concluzii, vom încerca să găsim împreună r ăspunsul la următoarea întrebare – este

această nouă instituţie conformă standardului convenţional impus de art. 13?

2.  Durata rezonabilă a procedurii – garanţie a dreptului la un proces echitabil

Justiţia nu trebuie să fie doar dreaptă, ci şi înf ă ptuită în mod rapid. O justiţie dilatorie,

chiar dacă, în final, dreaptă, echivalează  de fapt cu o negare de justiţie, potrivit unei

arhicunoscute maxime din dreptul anglo-saxon „justice delayed – justice denied”. 

Protecţia procedurală  eficientă  înseamnă  întotdeauna o intervenţie rapidă  pentru

clarificarea unor raporturi juridice de drept substanţial. Este important ca sistemul juridic

naţional nu doar să garanteze drepturi substanţiale, ci să se ofere justiţiabilului şi o procedur ă 

aptă ca într-un interval optim să-şi poată valorifica aceste drepturi.

Legătura strânsă  dintre drepturile de natur ă  substanţială  şi garanţiile de ordin

 procedural a fost subliniată încă de la momentul lucr ărilor preparatorii ale Convenţiei de cătreraportorul M. Teitgen care sublinia că  „vrem să  garant ăm europenilor dreptul la apărare,

 garan ţ iile procedurale fundamentale deoarece ele sunt expresia intrinsecă  a libert ăţ ii

individuale  şi a celorlalte drepturi individuale”.  Este, aşadar, cert faptul că  garanţia

 procedurală, de natur ă  jurisdicţională, este o modalitate de protecţie a drepturilor

convenţionale, fiind consubstanţială spiritului însuşi al Convenţiei.

De altfel, dependenţa eficacităţii drepturilor de ordin material de existenţa unor

mecanisme procedurale de protecţie a determinat Curtea să  „proceduralizeze” textulConvenţiei şi în afara drepturilor de natur ă procedurală consacrate de art. 6, 73, 13, organele

Convenţiei au „citit” obligaţii de natur ă procedurală în conţinutul art. 24, 35, 86 şi art. 1 din

Primul Protocol adiţional la Convenţie7, folosind ca mediator teoria obligaţiilor pozitive.

3 Nici o pedeapsă f ăr ă lege4 Dreptul la viaţă 5 Interzicerea torturii6

 Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie7 Protecţia proprietăţii

Page 345: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 345/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  345

 Necesitatea de a avea o justiţie rapidă nu poate fi interpretată în sensul încălcării altor

obligaţii şi garanţii procedurale din conţinutul art. 6. Trebuie păstrat un echilibru între

celelalte garanţii ale unui proces echitabil (dreptul de acces la instanţă, contradictorialitatea,

 publicitatea, egalitatea armelor, motivarea hotărârilor judecătoreşti etc.) şi celeritatea

 procedurii.

Preocuparea de a asigura celeritatea procesului civil nu este specifică  doar ţării

noastre. Dimpotrivă, jurisprudenţa Cur ţii Europene a Drepturilor Omului în materia art. 6, cu

referire la nesoluţionarea proceselor într-un termen rezonabil este una extrem de bogată,

statele membre, în majoritatea lor, fiind condamnate de instanţa europeană pentru nesocotirea

acestei garanţii procedurale. Cu titlu de exemplu, menţionăm Yagtzilar  ş.a. contra Greciei8,

 Brigandi contra Italiei9, Poiss contra Austriei10, Comingersoll SA contra Portugaliei11, Tetucontra Fran ţ ei12 şi Ummuhan Kaplan contra Turciei13.

În ceea ce priveşte România, f ăr ă  a urmări o prezentare exhaustivă  a jurisprudenţei

Cur ții Europene a Drepturilor Omului în materie civilă, vom aminti câteva exemple de cauze

în care instanţa europeană  a pronunţat soluţii de condamnare pentru încălcarea art. 6 ca

urmare a unor proceduri judiciare care au depăşit termenul rezonabil. Astfel, în materia

dreptului familiei, menţionăm cauza  Monory contra României14; cauza Str ăin  ş.a contra

8 Cererea nr. 41727/98 , hotărârea din 6.12.2001. Perioada apreciată de Curte ca fiind nerezonabilă se întinde

între anii 1933 (1988) – 1997, fondul litigiului privind procedura de expropriere a unei livezi de măslini.9 Cererea nr. 11460/85, hotărârea din 19.02.1991. Perioada analizată de către instanţa europeană este cuprinsă 

între anii 1962 (1973) – 1990 iar litigiul a privit cererea reclamantului împotriva unui ter ţ  uzurpator care a

demolat o construcţie apar ţinând reclamantului, solicitându-se restabilirea situaţiei anterioare şi acordarea unor

despăgubiri.10 Cererea nr. 9816/82, hotărârea din 23.04.1987. Instanţa europeană a constatat încălcarea art. 6 în cadrul unor

 proceduri specifice fondului funciar, prin care se urmărea sistematizarea unor terenuri agricole, proceduri care s-

au desf ăşurat între anii 1965 – 1972, 1974 – 1987.11 Cererea nr. 35382/97, hotărârea din 6.04.2000. Reclamanta a invocat în faţa instanţei europene încălcarea art.

6 în cadrul unor proceduri de reorganizare şi lichidare judiciar ă ce au avut loc în perioada 1982-2000.12 Cererea nr. 60983/09, hotărârea din 22.09.2011. Durata cuprinsă între anii 1990 – 2011 pe parcursul căreia s-

au desf ăşurat proceduri judiciare privind reorganizarea judiciar ă  a fost declarată  de Curte ca fiind contrar ă 

exigenţelor art. 6.13 Cererea nr. 24240/07, hotărârea din 20.03.2012. Litigiul care s-a desf ăşurat între anii 1987 -2012 a privit

aspecte legate de dreptul succesoral şi probleme de cadastru.14 Cererea nr. 71099/01, hotărârea din 5.04.2002. Perioada avută în vedere de Curte a fost 1999 – 2004.

Page 346: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 346/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 346

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

 României15  a privit un litigiu prin care foştii proprietari urmăreau recuperarea unui imobil

înstr ăinat chiriaşilor în temeiul Legii nr. 112/1995; în materia despăgubirilor solicitate pentru

exploatarea unui brevet de invenţie ce apar ţinea reclamantului, Curtea a pronunţat hotărârea

 Nicolau contra României16; în cauza  Parohia Greco – Catolică  Sf. Vasile Polonă  contra

 României17, instanţa europeană a cenzurat două proceduri civile, una privind evacuarea care a

avut loc între anii 1994 – 2006 şi un alt litigiu având ca obiect revendicarea imobiliar ă 

desf ăşurat în faţa instanţelor naţionale între 2000 – 2007.

Relativ recent, în cauza Sega contra României18, Curtea a analizat din prisma art. 6,

durată  rezonabilă, perioada cuprinsă  între anii 1994- 2004 pe parcursul căreia s-a derulat

acţiunea în pretenţii formulată de reclamant urmare a unui accident rutier.

Mecanismul consacrat în materia duratei rezonabile de către Curte este următorul: 1.Stabilirea duratei procedurii de care se plânge reclamantul; 2. Aplicarea criteriilor consacrate

 pe cale pretoriană pentru a concluziona dacă art. 6 a fost încălcat sau nu. Prezentarea de faţă 

nu ne permite să insistăm asupra acestor aspecte, astfel încât doar vom reaminti, în linii mari,

aceste criterii.

Sub primul aspect, se consider ă că perioada de analizat debutează, de regulă, o dată cu

înregistrarea acţiunii pe rolul instanţei şi se termină, în mod obişnuit, la momentul r ămânerii

definitive (irevocabile) a hotărârii judecătoreşti. Este important de reţinut faptul că  instanţaeuropeană  nu impune norme imuabile, neputând fi vorba de un “mercurial” al duratei

 procedurilor, în general, ci se are în vedere întotdeauna cauza concretă dedusă judecăţii. După 

stabilirea acestei durate, instanţa europeană analizează complexitatea cauzei, comportamentul

 păr ţilor (inclusiv al autorităţilor) şi miza litigiului. Amintim că  în materia „contesta ţ iilor

asupra drepturilor  şi obliga ţ iilor cu caracter civil” sunt apreciate ca având o miză importantă 

 pentru păr ţi litigiile în materia dreptului muncii, cauzele cu minori, procesele prin care se

solicită  acordarea unor despăgubiri victimelor accidentelor, pentru privarea ilegală  delibertate, cauzele în care sunt implicate persoane vulnerabile (de exemplu, persoane vârstnice,

cele cu sănătate precar ă etc.).

15  Cererea nr. 57001/00, hotărârea din 21.07.2005. Litigiul desf ăşurat între anii 1993 (1994) – 1999 a fost

apreciat de instanţa europeană ca depăşind standardul termenului rezonabil garantat de art. 6.16 Cererea nr. 1295/02, hotărârea din 12.01.2006. Instanţa a constat încălcarea dreptului la judecarea cauzei

într-un termen rezonabil pentru durata procedurilor civile între anii 1995 – 2006.17

 Cererea nr. 65965/01, hotărârea din 7.04.200918 Cererea nr. 29022/04, hotărârea din 13.03.2012

Page 347: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 347/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  347

Analiza jurisprudenţei Cur ţii în materie de termen rezonabil dovedeşte că majoritatea

statelor Consiliului Europei au o problemă structurală de încălcare a art. 6 sub acest aspect.

Într-un studiu al Comisiei Europene pentru Eficienţa în Justiţie (în continuare, CEPEJ)

intitulat “Durata procedurilor judiciare în statele membre ale Consiliului Europei în baza

 jurispruden ţ ei Cur  ţ ii Europene a Drepturilor Omului”, adoptat la 8 decembrie 200619 au fost

analizate în detaliu cauzele care conduc la încălcarea termenului rezonabil, fiind propuse şi o

serie de remedii. 

Astfel, potrivit studiului CEPEJ, încălcarea termenului rezonabil are, în principal,

următoarele cauze  reglementări procedurale inadecvate, nelegala citare a păr ţilor, întârzieri

imputabile avocaţilor, exper ţilor, altor autorităţi, amânări succesive nejustificate, iner ţia

instanţelor în soluţionarea cauzelor (sub aspectul motivării, instrumentării cauzelor,transmiterii dosarelor pe cale administrativă  între diferitele autorităţi etc.) sau intervalele de

timp excesiv de lungi între termenele de judecată. Studiul amintit a concluzionat, în baza

 jurisprudenţei Cur ţii Europene a Drepturilor Omului, că  în cauze cu o miză  ridicată, o

 perioadă mai mare de doi ani a condus, în general, instanţa europeană la concluzia încălcării

art. 6.

3.  Dreptul la un recurs efectiv (art. 13)

Cel de-al doilea reper convenţional al noii instituţii din Codul de procedur ă  civilă,

contestaţia pentru tergiversarea judecăţii, este reprezentat, astfel cum anunţam la începutul

 prezentării, de dreptul la un recurs efectiv garantat de art. 13. Doctrina subliniază, în mod

corect, că acest drept este un reflex natural al sintagmei latine Ubi jus ibi remedium,  potrivit

căreia, în ipoteza nesocotirii unui drept subiectiv, trebuie să  existe şi un remediu, adică  o

 procedur ă care să permită apărarea acestuia.Trebuie precizat dintru început faptul că „recurs efectiv” şi „instan ţă na ţ ional ă” din 

cuprinsul art. 13 sunt noţiuni autonome, pe care instanţa europeană le-a dezvoltat şi explicat

în jurisprudenţa sa, f ăr ă  să existe o suprapunere noţională cu instituţiile juridice din dreptul

nostru naţional. Partea care se consider ă lezată printr-o măsur ă contrar ă Convenţiei trebuie să 

dispună, în planul dreptului naţional, de un „recurs”  efectiv pentru a obţine încetarea

încălcării şi repararea prejudiciului cauzat.

19 http://www.coe.int/t/dghl/cooperation/cepej/delais/Calvez_en.pdf

Page 348: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 348/411

Page 349: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 349/411

Page 350: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 350/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 350

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

Remediile pot privi fie proceduri  pendinte, sau dimpotrivă, partea poate apela la aceste

 proceduri după  finalizarea litigiului în cauză. Tipul procedurilor pentru care autorităţile au

reglementat astfel de mecanisme de remediere a duratei nerezonabile poate fi un alt criteriu

clarificare (remedii generale sau speciale, incidente doar în cauze penale, de exemplu).

Inventarul remediilor existente nu este, desigur, un scop în sine. Care din aceste

categorii enumerate mai sus sunt eficiente în sensul art. 13? Impune Curtea statelor semnatare

un anumit tip de remediu împotriva duratei nerezonabile a procedurilor?

Trebuie reţinut că  instanţa europeană  recunoaşte statelor în această materie o amplă 

marjă de apreciere. Statele sunt libere să aleagă tipul de remediul pe care îl consider ă adecvat

 pentru a repara în dreptul intern, în deplină  concordanţă  cu principiul subsidiarităţii,

încălcarea dreptului la soluţionarea unei cauze în termen rezonabil. Nu este mai puţin adevărat că din hotărârile instanţei de la Strasbourg pe tărâmul art.

13 se pot desprinde nişte indicii despre ceea ce înseamnă în această materie un recurs efectiv.

“ Preven ţ ia este cel mai bun remediu”. Cauza Scordino contra Italiei (nr. 1)28 a reprezentat

 pentru instanţa europeană  ocazia de a pune în balanţă  remediile strict pecuniare (legea

adoptată  de statul italian şi cunoscută  sub numele de “Legea Pinto”) şi mecanismele

acceleratorii. Acestea din urmă  prezintă  avantajul incontestabil al prevenirii încălcărilor

succesive ale termenului rezonabil în cadrului aceleiaşi proceduri, faţă de remediile pecuniarecare acţionează doar a posteriori. În egală măsur ă, a avea doar remedii acceleratorii într-un

sistem judiciar în care durata procedurilor a depăşit deja termenul rezonabil nu pare a fi

suficient când un litigiu concret s-a desf ăşurat pe o perioadă de timp excesivă, cu consecinţe

negative asupra patrimoniului unui reclamant.

Din considerentele hotărârii de Mare Camer ă sus-menţionate, precum şi din hotărârea

Vassilios Athanasiou  ş.a contra Greciei29 putem decela următoarele repere esenţiale ale unui

remediu conform standardului impus de art. 13. În primul rând, acţiunea prin care reclamantulrecurge la remediul naţional reparator pentru a obţine repararea prejudiciului cauzat de

nesocotirea termenului rezonabil trebuie, la rândul său, să  fie soluţionată  într-un termen

rezonabil. De asemenea, regulile procedurale în conformitate cu care se soluţionează o astfel

de acţiune trebuie să respecte garanţia echităţii, prevăzută de art. 6. În cazul în care se acordă 

despăgubiri, este necesar ca aceste sume reparatorii să fie achitate rapid, în termen de cel mult

6 luni. Totodată, instanţa europeană recomandă să nu se aplice taxe judiciare excesive, care să 

28

 Cererea nr. 36813/97, hotărârea de Mare Camer ă din 29.03.200629 Cererea nr. 50973/08, hotărârea din 21.12. 2010, § 55

Page 351: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 351/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  351

descurajeze reclamantul să utilizeze o asemenea cale de atac. În cazul remediilor de natur ă 

 pecuniar ă, Curtea recomandă ca instanţele naţionale să se orienteze, în privinţa cuantumului

acordat în concret unui reclamant, după  standardele folosite chiar de instanţa europeană  pe

tărâmul art. 41 când acordă o satisfacţie echitabilă pentru încălcarea art. 6.

În ceea ce priveşte România, prima cauză în care a fost evocată problema remediului

efectiv în ceea ce priveşte durata nerezonabilă a fost Abramiuc contra României.30 Guvernul a

invocat în faţa instanţei europene faptul că reclamantul avea la îndemână o plângere adresată 

Consiliului Superior al Magistraturii pentru angajarea r ăspunderii disciplinare a judecătorului

care a nesocotit obligaţia legală de a soluţiona procesul într-un termen rezonabil. Alături de

acest remediu, Guvernul a ar ătat că, în baza prevederilor constituţionale care impun

 judecătorului naţional să  aplice direct şi prioritar Convenţia, reclamantul avea la îndemână deopotrivă  o acţiune prin care să  solicite instanţelor naţionale acordarea de daune pentru

încălcarea termenului rezonabil. Curtea a apreciat că nici unul din cele două remedii evocate

de guvernul pârât nu este unul “efectiv” în sensul art. 13. Astfel, plângerea pentru

sancţionarea disciplinar ă a judecătorului nu are efecte imediate şi directe asupra duratei unei

 proceduri, ci produce consecinţe doar asupra situaţiei personale a magistratului în cauză, f ăr ă 

a determina înlocuirea acestuia de la conducerea completului de judecată sau acordarea unor

termene mai scurte într-un litigiu pendinte. Cu privire la posibilitatea reclamantului de ainvoca în mod direct în faţa instanţelor române prevederile Convenţiei, instanţa europeană a

constatat că hotărârile judecătoreşti depuse cu scopul de a dovedi “realitatea” acestui remediu

erau posterioare litigiului în speţă, nu purtau menţiunea că  ar fi fost irevocabile şi, cu o

singur ă  excepţie, nu se refereau la acordarea unor despăgubiri pentru nesocotirea duratei

rezonabile a procedurii.

Cu aceste remarci privitoare la art. 13 în ceea ce priveşte România încheiem partea

introductivă  a expunerii noastre, care a avut drept scop creionarea sistemului de referinţă convenţional care stă la baza legifer ării noii instituţii introduse în Codul de procedur ă civilă,

anume contestaţia pentru tergiversarea judecăţii. În opinia noastr ă, reperele convenţionale sus-

amintite sunt absolut necesare înţelegerii naturii juridice şi menirii contestaţiei reglementate

de art. 522 – 526 NCPC.

30 Cererea nr. 37411/02, hotărârea din 24.02.2009. Cauza priveşte proceduri execuţionale relative la indemnizaţii

acordate reclamantului în temeiul unor drepturi de proprietate intelectuală, proceduri care au avut loc în perioada1995- 2002, respectiv 1996-2002.

Page 352: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 352/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 352

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

5.  Dreptul la un proces echitabil, în termen optim şi previzibil, în reglementarea

Noului Cod de procedură civilă 

Astfel cum reamintea domnul profesor Viorel Mihai Ciobanu, citând, la rândul său,din Raportul de prezentare în faţa Consiliului de Stat a proiectului Codului de procedur ă civilă 

din 1865, „procedura este inima legisla ţ iunii unui stat (...) Codicele civil, f ăr ă  procedur ă ,

este ca un corp f ăr ă  inimă , este ca o bună  şi complect ă  ma şină  căreia îi lipse şte puterea

motrice”.

Sub impulsul amplei jurisprudenţe a Cur ţii Europene a Drepturilor Omului mai sus

citată în materia termenului rezonabil, şi în special a dreptului la un recurs efectiv, legiuitorul

român a reglementat pentru prima oar ă  în sistemul românesc de drept o instituţie menită  să asigure în mod expres celeritatea procesului civil. “Buna  şi completa ma şină” reprezentată de

noul Cod civil are acum, într-o exprimare metaforică, şi un motor capabil să îi asigure, printre

multiplele performanţe ale noii proceduri civile, şi celeritatea soluţionării cauzelor civile.

După cum spuneam, alegerea legiuitorului nu este întâmplătoare, este impusă de „necesitatea

gândirii unui sistem procedural civil modern, care să r ăspundă imperativelor funcţionării unei

 justiţii moderne, adaptate aşteptărilor sociale, şi să ducă la creşterea calităţii activităţii acestui

serviciu public. În acest scop, concepţia Noului Cod de procedur ă civilă trebuie să plece de la

deziderate actuale, precum accesul justiţiabililor la mijloace şi forme procedurale simple şi

accesibile şi accelerarea procedurii judiciare”31 (s.n).

Procesul civil, lato sensu, trebuie să  respecte cerinţa de a se încadra într-un termen

rezonabil. Deşi terminologia utilizată în alte acte normative, de exemplu în art. 21 alin. (3) din

legea fundamentală, se refer ă  la dreptul păr ţilor la soluţionarea cauzelor într-un termen

rezonabil , art. 6 NCPC utilizează sintagma de „termen optim  şi previzibil”.32 

Făr ă a intra în dezbateri de natur ă semantică (de exemplu, ne putem întreba dacă un

termen optim este, în mod necesar sau automat, şi rezonabil33) care nu ne sunt permise în

31  H.G. nr. 1527/12.12.2007 pentru aprobarea tezelor prealabile ale proiectului Codului de procedur ă  civilă,

 publicată în M.Of. nr. 889/27.12.200732 „(1) Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim  şi previzibil, de

către o instan ţă  independent ă , impar  ţ ial ă  şi stabilit ă  de lege. În acest scop, instan ţ a este datoare să dispună 

toate mă surile permise de lege  şi să asigure desf ăşurarea cu celeritate a judecăţ ii.(2) Dispozi ţ iile alin. (1) se

aplică în mod corespunzător  şi în faza execut ării silite”. 33

 Conform Dicţionarului explicativ al limbii române, optim  are înţelesul de care este cel mai bun, mai potrivit,mai favorabil sau mai indicat, care asigur ă cea mai bună eficienţă; în stare să corespundă cel mai bine intereselor

Page 353: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 353/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  353

cadrul dezbaterii de faţă, credem că  opţiunea legiuitorului pentru „termen optim  şi

 previzibil”(deşi, cum vom vedea mai jos, acesta “coexistă” în chiar cuprinsul Codului de

 procedur ă  civilă  cu termenul rezonabil) are la bază  concluzia studiilor amintite mai sus,

elaborate de Comisia de la Veneţia şi Comisia europeană  pentru eficienţa justiţiei, potrivit

căreia este important a avea un termen optim de soluţionare a unei proceduri şi previzibil

 pentru parte. Totuşi, aşa cum observam mai sus, în cuprinsul noului Cod de procedur ă civilă 

este folosită  şi noţiunea de „termen rezonabil”. Astfel, art. 201 alin. (6) NCPC, referitor la

fixarea primului termen de judecată  prevede că  „ În cazul în care pârâtul domiciliază  în

 str ăinătate, judecătorul va fixa un termen mai îndelungat, rezonabil  , în raport cu

împrejur ările cauzei. Citarea se va face cu respectarea dispozi ţ iilor art. 156.” (s.n.).

Tot astfel, în scopul asigur ării previzibilităţii duratei procesului, art. 238 alin. (1)obligă  judecătorul cauzei ca la primul termen de judecată  la care păr ţile sunt legal citate să 

facă, după  ascultarea păr ţilor, o estimare a duratei necesare  pentru cercetarea procesului,

ţinând cont de împrejur ările cauzei, astfel încât procesul să fie soluţionat într-un termen optim

şi previzibil, consemnând această evaluare în încheiere.

6.  Sediul materiei, definiţia şi caracterele juridice ale contestaţiei privind

tergiversarea procesului

Sediul materiei îl constituie dispoziţiile art. 522 – 526 NCPC.

În opinia noastr ă, contesta ţ ia privind tergiversarea procesului constituie mijlocul

 procedural prin care partea sau procurorul care participă  la judecat ă , nemul  ţ umit ă  de

încălcarea dreptului la solu ţ ionarea cauzei într-un termen optim  şi previzibil solicit ă 

instan ţ ei, pe cale incidental ă , luarea mă surilor legale pentru înl ăturarea acestei situa ţ ii.

În ceea ce priveşte caracterele contestaţiei privind tergiversarea procesului, trebuie precizat că aceasta constituie o procedur ă special ă , de sine-st ăt ătoare, neintrând în categoria

căilor de atac34. Un argument de text în favoarea acestei concluzii se desprinde din art. 525

alin. (3) NCPC care prevede că „ În toate cazurile, instan ţ a care solu ţ ionează plângerea nu va

 putea da îndrumări  şi nici nu va putea oferi dezleg ări asupra unor probleme de fapt sau de

urmărite.  Previzibil trimite la verbul a  prevedea, adică a deduce evoluţia evenimentelor viitoare plecând de la

cele prezente; a anticipa ceea ce s-ar putea întâmpla; a previziona, a întrezări.34

  Terminologic vorbind, termenul “contesta ţ ie”  este utilizat în materia căilor extraordinare de atac –“contesta ţ ie în anulare” sau în materia executării silite – “contesta ţ ia la executare”.

Page 354: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 354/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 354

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

drept care să anticipeze modul de solu ţ ionare a pricinii ori care să aducă atingere libert ăţ ii

 judecătorului cauzei de a hot ărî, conform legii, cu privire la solu ţ ia ce trebuie dat ă 

 procesului”. Prin urmare, este evident că  pe calea contestaţiei privind tergiversarea

 procesului, partea nu se poate plânge pe fond de netemeinicia sau nelegalitatea unor măsuri

luate de instanţă sau de anumite soluţii care pot avea şi efect dilatoriu (de exemplu, greşita

soluţionare a unei excepţii de necompetenţă).

Contestaţia are un caracter incidental   pentru că  este formulată  în faţa instanţei

învestită cu soluţionarea pe fond a pricinii. Scopul acestei instituţii este ca instanţa să adopte

măsurile legale necesare pentru înlăturarea situaţiilor care tergiversează judecata/executarea

silită, în sensul art. 6, şi nu de a oferi păr ţii posibilitatea de a obţine o anume soluţie pe fondul

cauzei sau de a critica temeinicia unor măsuri luate de instanţă sub aspect probator sau prinsoluţionarea unor excepţii.

Din perspectiva aplicării în timp a prevederilor Codului de procedur ă civilă, astfel cum

rezultă din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

 procedur ă  civilă35, contestaţia privind tergiversarea judecăţii este aplicabilă  proceselor şi

executărilor silite începute după intrarea în vigoare a noului Cod de procedur ă civilă.

7.  Subiectele contestaţiei privind tergiversarea procesului

Articolul 522 NCPC prevede subiectele care pot uza de această  contestaţie. Astfel,

 poate formula contestaţie privind tergiversarea procesului  partea36  (inclusiv intervenienţii)

nemulţumită  de durata procesului sau  procurorul   care participă  la judecata cauzei (în

condiţiile art. 92- 93 NCPC).

Calitatea procesuală activă recunoscută procurorului în această materie (f ăr ă a distingeîntre diferitele forme de participare în procesul civil) este justificată  de poziţia acestuia de

 participant la procesul civil care reprezintă  interesele generale ale societăţii, printre care

celeritatea procedurii reprezintă un element esenţial al ordinii de drept, în sensul art. 130 din

Constituţie.

35 M. Of. nr. 365/30.05.201236 Din formularea clar ă a textului este evident că un ter ţ, penitus extranei, chiar dacă ar avea interesul de a invoca

nerespectarea termenului optim şi previzibil al unei proceduri, nu are legitimare procesuală activă pentru a utilizacontestaţia pentru tergiversarea unei judecăţi, faţă de care este cu totul str ăin.

Page 355: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 355/411

Page 356: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 356/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 356

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

Celeritatea procedurii este indisolubil legată de ideea de termen în cadrul căruia legea

impune ca păr ţile să  îndeplinească  actele de procedur ă  sau să  utilizeze diversele mijloace

 procedurale care intr ă  în conţinutul acţiunii civile. Disciplinarea activităţii procesuale prin

fixarea termenelor impune, în egală  măsur ă, ca şi instanţele de judecată  să  respecte acele

termene stabilite de lege, înăuntrul cărora anumite activităţi trebuie realizate.

De obicei, partea este cea care va suporta sancţiunea nerespectării termenelor legale

imperative, prin decăderea din dreptul de a mai îndeplini acel act de procedur ă. Doctrina37 

admite unanim că  scopul decăderii este tocmai asigurarea celerităţii procesului, ce se poate

realiza prin cele două funcţii ale acestei sancţiuni – preventivă şi sancţionatorie.

În schimb, deşi obligaţia respectării termenelor legale revine şi instanţelor de judecată 

 pentru finalizarea unor proceduri, pronunţarea sau motivarea unei hotărâri, în ipotezanesocotirii acestor termene, cu consecinţe dilatorii pentru ansamblul procedurii, partea nu

avea la îndemână, sub imperiul fostului cod, vreun mijloc energic de acţiune. Cererile pentru

urgentarea procedurii utilizate în practică  pentru asemenea situaţii sau sesizarea Inspecţiei

 judiciare, în vederea aplicării unor sancţiuni de natur ă disciplinar ă acelui judecător nu ar fi

fost, în sine, de natur ă să conducă în mod direct la accelerarea procesului, prin acordarea unor

termene de judecată mai scurte, de exemplu.

Sub acest aspect, consacrarea, prin intermediul art. 522 alin. (2) pct. 1 NCPC, a acestui prim motiv de contestaţie pentru tergiversarea procedurii cauzată de nerespectarea de către

instanţă a termenelor legale este binevenită.

Ce fel de termene sunt cele avute în vedere de textul mai sus menţionat? Evident, sunt

termenele legale stabilite în mod expres de legiuitor. Noţiunea de „termen” cuprinde nu doar

ziua fixă, ci şi stadiul procedurii, intervalul, perioada de timp înăuntrul căreia instanţa era

obligată să finalizeze acea procedur ă38.

37 G. Boroi, Codul de procedur ă civil ă comentat  şi adnotat , Ed. All Beck, Bucureşti, 2001, vol. I, p. 273.38 Exprimările utilizate de legiuitor sunt din cele mai variate. De exemplu, “înainte de”, “cel mai târziu până la

terminarea cercet ării” pentru formularea cererii de chemare în garanţie f ăcută de reclamant sau intervenientul

 principal; sau “cel mai târziu la primul termen de judecat ă” pentru invocarea necompetenţei de ordine privată,

 pentru situaţia în care întâmpinarea nu a fost obligatorie, invocarea excepţiilor relative după  săvâr şirea

neregularităţii procedurale; ”la primul termen după”, potrivit art. 338, pentru solicitarea de efectuare a unei noi

expertize; “ termen scurt”  se refer ă la soluţionarea de către instanţă a excepţiilor de procedur ă, potrivit art. 248

alin. (3) sau solicitarea adresată  expertului desemnat, de a indica în scris costul lucr ării şi termenul necesar

efectuării expertizei, precum şi pentru constatarea perimării executării silite, conform art. 697; “de îndat ă”  pentru soluţionarea recuzării, abţinerii, trimiterii dosarului la instanţa competentă în situaţia admiterii excepţiei

Page 357: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 357/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  357

Pentru judecata în primă instan ţă , subliniem, cu titlu de exemplu, că termene pentru

 finalizarea unei proceduri sunt reglementate de art. 201 – referitor la fixarea primului termen

de judecată la cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei prevăzute de alin. (1) al aceluiaşi articol;

art. 64 – care stabileşte un termen de 24 ore pentru înaintarea dosarului instanţei competente

 pentru soluţionarea căii de atac împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de

intervenţie; art. 132 alin. (3) – referitor la înaintarea “de îndată” a dosarului instanţei

competente în cazul admiterii excepţiei de necompetenţă; art. 138 alin. (3) – care impune

trimiterea “de îndată” a dosarului primei instanţe învestite, dacă  se admite excepţia de

litispendenţă; art. 524 alin. (5) – care prevede ca dosarul să fie înaintat “de îndată” instanţei

competente pentru soluţionarea plângerii împotriva încheierii de respingere ca neîntemeiată a

contestaţiei privind tergiversarea procesului.În cadrul căilor de atac, termene pentru finalizarea unei proceduri sunt reglementate

de: art. 475 alin. (2) – referitor la fixarea primului termen de judecată în apel – cel mult 60 de

zile de la data rezoluţiei preşedintelui instanţei de apel; art. 493 alin. (2) care stabileşte că 

depunerea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului trebuie să aibă loc în cel

mult 30 de zile de la repartizarea dosarului (la Înalta Curte de Casaţie şi de Justiţie); art. 520

alin. (12) – referitor la soluţionarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a sesizării

 prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în cel mult 3 luni de la data învestirii.În materia execut ării silite, un termen pentru finalizarea procedurii este prevăzut de

art. 665 alin. (2) în materia cererii de încuviinţare a executării silite care ar trebui soluţionată 

în maximum 7 zile de la înregistrare.

În ceea ce priveşte  procedurile speciale, amintim următoarele termene prevăzute

 pentru finalizarea procedurii: art. 1022 – referitor la emiterea ordonanţei de plată, când

debitorul nu contestă creanţa, în maximum 45 de zile de la introducerea cererii; art. 1030 – în

 procedura cererilor de valoare redusă în cadrul căreia instanţa va pronunţa şi redacta hotărâreaîn 30 de zile de la primirea tuturor informaţiilor sau de la dezbaterea orală.

Termenele de pronun ţ are sau motivare  la care face referire primul motiv al

contestaţiei privind tergiversarea procesului sunt prevăzute în: art. 396 alin. (1), potrivit căruia

amânarea pronunţării nu poate depăşi 15 zile; art. 426 alin. (5) indică faptul că redactarea şi

de necompetenţă  sau în situaţia admiterii excepţiei de litispendenţă; ‟de urgen ţă”  – termenul pentru care se

dispune citarea păr ţilor în vederea constatării perimării (art. 420), soluţionarea cererilor de lămurire şi înlăturare

a dispoziţiilor contradictorii (art. 443), de completare a hotărârii (art. 444), de soluţionare a contestaţiei înanulare (art. 508), de soluţionare a cererii de intervenţie a altor creditori în procedura deja începută (art. 691) etc.

Page 358: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 358/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 358

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

semnarea hotărârii se realizează în cel mult 30 de zile de la pronunţare; art. 524 referitor la

soluţionarea contestaţiei privind tergiversarea procesului prevede că încheierea de respingere

se motivează în termen de 5 zile de la pronunţare; art. 665 alin. (2) fixează un termen de cel

mult 48 de ore pentru amânarea pronunţării în cererea de încuviinţare a executării silite,

motivarea încheierii fiind f ăcută  în cel mult 7 zile de la pronunţare; art. 998 alin. (4) în

materia ordonanţei preşedinţiale reglementează  un termen de cel mult 24 de ore pentru

amânarea pronunţării, motivarea f ăcându-se în cel mult 48 de ore de la pronunţare, iar

dispoziţiile sunt valabile şi pentru calea de atac a apelului în această materie.

Cel de-al doilea motiv de formulare a contestaţiei privind tergiversarea procesului este

reprezentat de nerespectarea termenului judecătoresc de către participanţi şi este reglementat

de art. 522 alin. (2) pct. 2 NCPC – „când instan ţ a a stabilit un termen în care un participantla proces trebuia să îndeplinească un act de procedur ă , iar acest termen s-a împlinit, însă 

instan ţ a nu a luat, fa ţă de cel care nu  şi-a îndeplinit obliga ţ ia, mă surile prevă zute de lege”.

Condiţia de admisibilitate a acestui caz de contestaţie este aceea ca instanţa să nu fi

luat faţă de participantul cu comportament dilatoriu măsura legală care se impunea. Astfel, în

cazul în care nu s-a respectat termenul judecătoresc de către participanţi, instanţa trebuia să 

aplice o amendă judiciar ă în condiţiile art. 187 sau să dispună aducerea martorului cu mandat

de aducere etc.Ipoteza cea mai simplă este aceea în care instanţa a omis cu totul să aplice sancţiunea

ce se impune pentru nesocotirea termenului judecătoresc.

Ce se întâmplă atunci când instanţa, după ce a pus în discuţia contradictorie a păr ţilor

aplicarea sancţiunii legale, fie din oficiu, fie la cererea uneia dintre păr ţi, ulterior a apreciat că 

nu se impune luarea măsurii legale? Ar putea fi folosit acest caz de contestaţie pentru

tergiversarea judecăţii şi pentru a obliga instanţa să  “revină” asupra propriei soluţii de

nesancţionare a acelui participant care nu a respectat termenul stabilit de instanţă? Altfel spus,funcţionează  mecanismul contestaţiei, pentru ipoteza evocată  mai sus, ca “o cale de

retractare”?

În opinia noastr ă, din moment ce textul nu distinge asupra motivelor care au condus

instanţa la neaplicarea măsurilor prevăzute de lege faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia,

art. 522 alin. (2) pct. 2 poate fi utilizat, deopotrivă, pentru omisiunea instanţei de a aplica

Page 359: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 359/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  359

aceste sancţiuni, cât şi pentru ipoteza în care a apreciat că  nu se impune, de exemplu,

aplicarea unei amenzi sau a oricărei alte sancţiuni legale39.

Cel de-al treilea motiv de formulare a contestaţiei privind tergiversarea procesului este

reprezentat de nerespectarea termenului judecătoresc de către ter ţi – „Când o persoană ori o

autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligat ă să comunice instan ţ ei, într-un anumit

termen, un înscris sau date ori alte informa ţ ii rezultate din eviden ţ ele ei  şi care erau necesare

 solu ţ ionării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instan ţ a nu a luat, fa ţă de cel care

nu  şi-a îndeplinit obliga ţ ia, mă surile prevă zute de lege” [art. 522 alin. (2) pct. 3].

Şi în cazul acestui motiv de formulare a contestaţiei privind tergiversarea procesului,

ca şi în situaţia celui de la pct. 2, condiţia impusă de text este ca instanţa de judecată să nu fi

luat acea măsur ă legală care se impunea faţă de ter ţul chemat să comunice instanţei diverseinformaţii necesare soluţionării procesului. Diferenţa faţă  de motivul anterior constă  în

subiectul care nu a respectat termenul judecătoresc, şi anume ter ţul. De exemplu, instanţa

trebuie să  aplice, în condiţiile art. 187 NCPC, amenda judiciar ă  pentru neprezentarea

martorului legal citat, pentru refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea lucr ării în

mod nejustificat la termenul fixat ori refuzul de a da lămuririle cerute, pentru neluarea de

către conducătorul unităţii în cadrul căreia urmează  a se efectua o expertiză  a măsurilor

necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, neprezentareaunui înscris sau a unui bun de către cel care îl deţine, la termenul fixat în acest scop de

instanţă, sau refuzul sau omisiunea unei autorităţi ori a altei persoane de a comunica, din

motive imputabile ei, la cererea instanţei şi la termenul fixat în acest scop, datele care rezultă 

din actele şi evidenţele ei.

Astfel de ipoteze pot fi întâlnite şi în cazul executării silite. De exemplu, conform art.

719 alin. (7), dacă  instanţa de judecată  admite contestaţia la executare şi constată  refuzul

nejustificat al executorului de a primi, înregistra cererea de executare sau de a îndeplini un actde executare silită ori de a lua orice altă măsur ă prevăzută de lege, poate aplica executorului o

amendă.

39 De altfel, în materia amenzilor judiciare, de exemplu, instanţa, din oficiu sau la cerere, poate aprecia că  se

impune aplicarea unei astfel de sancţiuni uneia dintre păr ţi care nu a respectat termenul acordat de instanţă 

 pentru îndeplinirea unei obligaţii procesuale, chiar dacă la un termen anterior a considerat că o astfel de măsur ă nu se impune.

Page 360: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 360/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 360

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

De asemenea, în cazul în care expertul, care este un ter ţ faţă de proces, nu se prezintă,

iar instanţa nu a dispus amendarea lui sau aducerea acestuia în fa ţa instanţei, se poate utiliza

această cale.

Apreciem, în mod identic cu cele analizate la cazul anterior, că este admisibil acest

motiv de contestaţie pentru tergiversarea judecăţii, în egală măsur ă, pentru omisiunea instanţei

de a dispune sancţionarea ter ţului care nu a respectat termenul judecătoresc impus în sarcina

sa, cât şi pentru ipoteza în care anterior a fost respinsă ca neîntemeiată cererea unei păr ţi prin

care se solicita tocmai aplicarea măsurii legale.

Ultimul motiv de exercitare a contestaţiei privind tergiversarea procesului este

reglementat de art. 522 alin. (2) pct. 4 NCPC şi este reprezentat de situaţia în care „instan ţ a

 şi-a nesocotit obliga ţ ia de a solu ţ iona cauza într-un termen optim  şi previzibil prin neluareamă surilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a

unui act de procedur ă necesar solu ţ ionării cauzei, de şi timpul scurs de la ultimul său act de

 procedur ă ar fi fost suficient pentru luarea mă surii sau îndeplinirea actului”.

“Termenul optim  şi previzibil” la care face referire textul trebuie “citit” în legătur ă cu

art. 238 NCPC, potrivit căruia, înainte de a intra în cercetarea procesului, instanţa de judecată 

 pronunţă o încheiere în care, după ascultarea păr ţilor, estimează termenul în care va fi cercetat

respectivul proces. Modalitatea în care, în concret, se vor face astfel de aprecieri cu privire ladurata procesului – care, în mod evident, nu pot fi pur subiective – urmează să fie determinată 

de practica instanţelor. Opinăm că statisticile instanţei/completului de judecată în soluţionarea

cauzelor similare sau identice pot oferi informaţii cât de cât obiective pentru a permite

instanţei să recurgă, în mod asumat şi util, la “predicţii” privind durata procesului.

Ce anume se înţelege prin “neluarea mă surilor stabilite de lege“  care a avut drept

consecinţă depăşirea termenului optim şi previzibil?

Având în vedere natura juridică a acestei instituţii, suntem de părere că partea nu poateevoca chestiunile de netemeinicie sau nelegalitate ale dezlegărilor date de instanţă şi care vor

 putea fi criticate prin intermediul căii de atac. Cel de-al patrulea motiv de exercitare a

contestaţiei privind tergiversarea procesului nu se aplică  în situaţii cum ar fi greşita

soluţionare a cererilor de suspendare, când s-a admis suspendarea, cu consecin ţa prelungirii

duratei procesului, greşita soluţionare a excepţiei de necompetenţă  materială, soluţionarea

cauzei f ăr ă  procedur ă  corectă  de citare a unei păr ţi, care va fi criticată  în calea de atac,

trimiterea în mod greşit a cauzei spre rejudecare instanţei de fond de către instanţa de apel,

deşi avea obligaţia reţinerii în vederea evocării fondului [art 480 alin. (3) şi (6)], trimiterea

Page 361: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 361/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  361

cauzei spre rejudecare instanţei de fond a doua oar ă, contrar dispoziţiilor art. 480 alin. (3),

trimiterea în mod greşit a cauzei spre rejudecare instanţei de apel de către instanţa de recurs,

în situaţia în care avea obligaţia rejudecării procesului în fond [art. 498 alin. (1)], casarea cu

trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel a doua oar ă, contrar dispoziţiilor art. 498

alin. (2) NCPC.

Exemple concrete în care poate fi utilizat acest motiv ar fi neînaintarea dosarului

instanţei de apel la finalizarea procedurii în faţa instanţei de fond, neaplicarea procedurilor

care ar fi permis o mai rapidă citare a păr ţilor 40, administrare a probelor 41, neîndeplinirea din

oficiu a unui act de procedur ă  necesar desf ăşur ării ulterioare a procedurii (necomunicarea

hotărârii către păr ţi de îndată  ce a fost redactată  şi semnată), nesoluţionarea într-un termen

optim a cererilor de repunere pe rol după  suspendarea cauzei, neefectuarea publicaţiilorimpuse de art. 944 (în procedura de declarare a mor ţii), neefectuarea afişelor şi publicaţiilor

impuse de art. 1.051 referitor la procedura privitoare la înscrierea drepturilor dobândite în

temeiul uzucapiunii etc.

Trebuie subliniat că acest motiv de contestaţie este condiţionat de dovedirea de către

contestator a faptului că timpul scurs de la neluarea de către instanţă a măsurilor stabilite de

lege sau de la neîndeplinirea din oficiu a actului de procedur ă  ar fi fost suficient pentru

complinirea acestor omisiuni.

9.  Termenul în care poate fi formulată  contestaţia privind tergiversarea

procesului

Sub aspectul termenului în care poate fi formulată contestaţia, subliniem că textul de

lege nu cuprinde nicio precizare. De cele mai multe ori, partea va uza de această  cale pe

 parcursul litigiului, imediat după ce a constatat că instanţa nu ia măsurile legale care se impun pentru a sancţiona comportamentul păr ţii sau ter ţului care contribuie la temporizarea

40 De exemplu, instanţa nu recurge la prevederile şi mecanismele prevăzute de unele instrumente comunitare,

cum ar fi Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului privind notificarea sau

comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială.41  De exemplu, prin recurgerea la o comisie rogatorie sau la prevederile şi mecanismele reglementate de

Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea între instan ţele statelormembre în domeniul obţinerii de probe în materie civilă sau comercială.

Page 362: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 362/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 362

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

 procedurii (motivele 2 şi 3), sau pentru a reclama că  instanţa însăşi nu respectă un anumit

termen pentru finalizarea procedurii sau pentru pronunţare (motivul 1).

Calea contestaţiei este deschisă  şi după  pronunţarea soluţiei atunci când instanţa

depăşeşte termenul de motivare a hotărârii (motivul 1) sau dacă  nu ia măsurile legale de

înaintare a dosarului instanţei pentru soluţionarea căii de atac (motivul 4).

10. Procedura de soluţionare a contestaţiei privind tergiversarea procesului

În ceea ce priveşte  procedura de solu ţ ionare a contesta ţ iei, trebuie reţinut faptul că 

 partea interesată  poate formula contestaţia în scris sau verbal în faţa instanţei, care are

obligaţia să o consemneze în încheierea de şedinţă. Instanţa este obligată să o soluţioneze de

îndată sau în cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii sau formularea ei verbală. Judecata se

face f ăr ă citarea păr ţilor.

Având un caracter incidental, contestaţia este de competenţa instanţei în faţa căreia a

intervenit unul din motivele prevăzute de art. 522 alin. (2) pct. 1-4 NCPC. Dat fiind că scopul

acestei instituţii este acela de a accelera procedura în curs, prin luarea de către instanţă  a

măsurilor necesare pentru a remedia încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un

termen optim şi previzibil, nu credem că  soluţionarea contestaţiei de către aceeaşi instanţă (complet) ar ridica, a priori, îndoieli cu privire la lipsa de impar ţialitate a judecătorului

chemat să “cenzureze” propriile omisiuni. La un nivel teoretic, raţiunile care au stat la baza

consacr ării incompatibilităţilor şi a cazurilor de recuzare/abţinere nu se regăsesc în figura

 juridică a contestaţiei pentru tergiversarea judecăţii, pentru a justifica atribuirea competenţei

de soluţionare în favoarea unui complet diferit decât cel în faţa căruia se desf ăşoar ă  litigiul

 pendinte.

În plus, motivele pentru care poate fi formulată  contestaţia pentru tergiversarea judecăţii sunt legate de elemente obiective ale procedurii civile (termene legale, termene

 judecătoreşti, sancţiuni/măsuri prevăzute de lege) şi nu lasă  loc – în opinia noastr ă  – unor

aprecieri subiective ale judecătorului cauzei.42 

42  Nu este mai puţin adevărat că, dat fiind riscul ca în paralel sau ulterior admiterii unei contestaţii pentru

tergiversarea judecăţii (motivul 1 sau 4) împotriva magistratului în cauză  să  fie declanşată  o procedur ă 

disciplinar ă  în temeiul art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, este posibil ca judecătorul în cauză să fie reticent în a recunoaşte propria culpă în tergiversarea procedurii.

Page 363: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 363/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  363

Pe de altă parte, diversitatea situaţiilor de fapt care se pot ivi în practica instanţelor de

 judecată ne îndeamnă la nuanţarea poziţiei exprimate mai sus. Putem lesne să ne imaginăm că 

 pentru partea deja nemulţumită  de modalitatea în care completul conduce litigiul, cu

consecinţa depăşirii termenului optim şi previzibil, a formula o contestaţie pentru

tergiversarea judecăţii în faţa aceluiaşi judecător pune sub semnul întrebării “aparen ţ a de

impar  ţ ialitate”43 de care ar trebui acesta să dea dovadă, tocmai pentru că judecătorului i se

cere, practic, să-şi recunoască propria culpă în depăşirea unor termene de motivare a hotărârii

(pentru cazul de la pct. 1, de exemplu).

Pentru o astfel de ipoteză în care, în circumstanţele particulare ale unei cauze, există 

motive concrete şi serioase să  se creadă  că  judecătorul este părtinitor în soluţionarea

contestaţiei pentru tergiversarea judecăţii, se pot invoca prevederile art. 42 pct. 13 NCPC carereglementează incompatibilitatea judecătorului, atunci când există elemente care nasc, în mod

întemeiat, îndoieli cu privire la impar ţialitatea sa.

11. Soluţiile ce pot fi date contestaţiei privind tergiversarea procesului

Sub aspectul  solu ţ iilor   care se pot pronunţa, dacă motivul invocat de parte din cele

 prevăzute de art. 522 alin. (2) pct. 1-4 NCPC este întemeiat, instanţa va pronunţa o încheierede admitere prin care ia de îndată  măsurile necesare înlătur ării situaţiei care a provocat

tergiversarea judecăţii (de exemplu, motivarea şi comunicarea hotărârii, efectuarea

 publicaţiilor în procedurile reglementate de art. 1.051 etc.). Încheierea de admitere nu este

supusă  vreunei căi de atac şi se motivează  în termen de 5 zile de la pronunţare.

Contestatorului se comunică, spre informare, o copie a încheierii.

Încheierea de respingere se pronunţă  în situaţia în care cererea este, în mod vădit,

neîntemeiată. Calea de atac se exercită prin intermediul plângerii, formulată  în termen de 3zile de la comunicare. Se observă că sunt reglementate termene foarte scurte, ceea ce denotă 

că legiuitorul a ţinut cont de recomandările instanţei europene ca însuşi “recursul efectiv”, în

sensul art. 13 al Convenţiei, să se desf ăşoare într-un termen rezonabil. Înaintarea dosarului se

43 Reamintim că, în temeiul art. 6, Curtea analizează garanţia impar ţialităţii instanţei de judecată sub un dublu

aspect – impar ţialitatea obiectivă  şi impar ţialitatea subiectivă. În orice caz, impar  ţ ialitatea subiectivă  care

semnifică tocmai absenţa oricăror prejudecăţi sau convingeri personale ale judecătorului în cauză cu privire la o

anumită  soluţie este prezumată până la proba contrar ă (Cererea nr. 17056/06, Micallef contra Maltei , hotărâreadin 15.10.2009, parag. 94).

Page 364: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 364/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 364

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

face de îndată, iar soluţionarea plângerii nu suspendă  judecata. Instanţa competentă  este

întotdeauna instanţa ierarhic superioar ă, care va soluţiona plângerea în complet de 3

 judecători, cu excepţia situaţiei în care procesul se judecă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,

caz în care plângerea se va soluţiona de un alt complet din cadrul aceleiaşi secţii. Soluţionarea

 plângerii are loc f ăr ă citarea păr ţilor, termenul de soluţionare este de 10 zile de la sesizare iar

cel de motivare este de 5 zile de la pronunţare.

Este important ca instanţa ierarhic superioar ă, admiţând plângerea împotriva încheierii

de respingere a contestaţiei, să dispună ca instanţa să îndeplinească actul de procedur ă sau să 

ia măsurile legale necesare, ar ătând care sunt acestea, şi să stabilească, atunci când este cazul,

un termen pentru îndeplinirea lor. Totuşi, aceasta nu trebuie să dea îndrumări sau dezlegări

asupra unor probleme de fapt sau de drept care să anticipeze modul de soluţionare a pricinii pe fond.

În acest punct al prezentării, se impune să  reflectăm asupra limitelor de apreciere a

 judecătorului în solu ţ ionarea contesta ţ iei privind tergiversarea judecăţ ii, mai ales că – astfel

cum subliniam mai sus – motivele acestui instrument procedural sunt legate de elemente

obiective ale procedurii civile – termene legale, termene judecătoreşti, sancţiuni/măsuri

reglementate de Codul de procedur ă civilă.

În concret, de exemplu, dacă judecătorul cauzei nu a pronunţat sau motivat hotărâreaîn termenul defipt de lege, se va admite în mod automat contestaţia promovată în baza art. 522

alin. (2) pct. 1 NCPC? Sau judecătorul pricinii va putea invoca “cauze exoneratoare de

r ăspundere” sau alte “elemente în circumstanţiere”, de exemplu, existenţa pe rolul său a unui

număr prea mare de cauze de soluţionat/motivat în acelaşi interval de timp?

Din modul în care este construită  această  instituţie (natur ă  juridică, scop, motive,

competenţă  de soluţionare, efecte etc.), suntem înclinaţi să  susţinem prima soluţie, care

favorizează o concepţie obiectivă asupra modului de soluţionare a acestei contestaţii. Cu toateacestea, este foarte probabil ca viitoarea practică în materie să ofere soluţii mai nuanţate, mai

ales că  motivele care stau la baza admiterii contestaţiei pentru tergiversarea judecăţii pot

atrage, deopotrivă, şi r ăspunderea disciplinar ă a judecătorului în baza art. 99 lit. h) din Legea

nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor 44. În acest sens, nu excludem ca, în

aprecierea caracterului întemeiat sau neîntemeiat al contestaţiei în baza primului motiv

44  Art. 99: „Constituie abateri disciplinare: (…) h) nerespectarea în mod repetat  şi din motive imputabile a

dispozi ţ iilor legale privitoare la solu ţ ionarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetat ă  în efectuarealucr ărilor, din motive imputabile”.

Page 365: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 365/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  365

 prevăzut de art. 522 alin. (2) pct. 1 NCPC, de exemplu, judecătorul cauzei să aibă în vedere

nu doar caracterul obiectiv al termenului de pronunţare/motivare a hotărârii care a fost

nesocotit în cauză, ci şi alte aspecte de natur ă a explica, justifica, circumstanţia o eventuală 

depăşire a termenului.

12.  Sancţionarea contestatorului de rea-credinţă 

Ca orice alt mijloc de procedur ă  ce intr ă  în conţinutul acţiunii civile, şi contestaţia

 pentru tergiversarea judecăţii riscă  să  fie deturnată  de la scopul pentru care a fost

reglementată, prin exercitarea sa cu rea-credin ţă de către parte. Acesta este motivul pentru

care legiuitorul a prevăzut sancţionarea abuzului de drept procedural în această materie prin

adoptarea unei reglementări speciale, cu scop disuasiv, pentru a nu încuraja păr ţile să utilizeze

această procedur ă în mod neîntemeiat. Astfel, contestatorul de rea-credinţă poate fi sancţionat

cu amendă, în cuantum între 500 lei şi 2.000 lei, aceasta fiind cea mai mare dintre toate

amenzile reglementate de Codul de procedur ă  civilă45. Dacă  acest mijloc procesual a fost

exercitat în mod neîntemeiat, la cererea păr ţii interesate, se pot acorda despăgubiri pentru

 prejudiciile cauzate, sens în care se va avea în vedere procedura reglementată în art. 190-191

 NCPC.Având în vedere că  elementul subiectiv, şi anume reaua-credinţă  în promovarea

contestaţiei, prezintă, în plan probator, o serie de dificultăţi, legiuitorul instituie o prezumţie

relativă cu privire la reaua-credinţă care ar putea rezulta, potrivit alin. (2) al art. 526 NCPC,

din caracterul vădit nefondat al contestaţiei ori al plângerii, precum şi din orice alte

împrejur ări care îndreptăţesc constatarea că  exercitarea acesteia s-a f ăcut în alt scop decât

acela pentru care legea o recunoaşte.

13. Raportul cu alte instituţii reglementate de noul Cod de procedură civilă 

În ceea ce priveşte raportul cu alte institu ţ ii, trebuie menţionat că  art. 189 NCPC

reglementează  instituţia despă gubirii pentru amânarea procesului. Partea interesată  poate

cere despăgubiri dacă partea adversă cauzează, cu intenţie sau din culpă, amânarea judecăţii

45 Prin comparaţie cu cuantumul amenzilor prevăzute de art. 187 NCPC.

Page 366: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 366/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 366

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

sau a executării silite, prin una dintre faptele prevăzute la art. 187 sau 188, cu consecinţa

 producerii unor prejudicii materiale sau morale.

Cele două  instituţii (despăgubirile pentru amânarea procesului şi contestaţia pentru

tergiversarea judecăţii) având finalităţi şi natur ă juridică diferite pot fi cumulate.

Astfel cum aminteam în partea de început a prezentării noastre, standardul Convenţiei

în materia recursului efectiv, conform art. 13, include şi o combinaţie de remedii. Reamintim,

totodată, că “recursul efectiv” nu presupune neapărat un singur mijloc procedural, ci poate

însemna o multitudine de căi de atac, în sensul autonom al Convenţiei, prin care se poate

accelera o procedur ă sau se poate obţine o reparaţie dacă s-a încălcat durata rezonabilă.

Cât timp există  posibilitatea acordării de despăgubiri în cazul în care s-a cauzat o

amânare a procesului, şi există şi mijlocul contestaţiei privind tergiversarea procesului, careeste un remediu preventiv şi accelerator, se poate concluziona că, în prezent, în România este

reglementat un recurs autonom, în sensul specificat de Convenţie, în prezenţa acestor două 

figuri juridice, reglementate de art. 189 şi art. 522 NCPC, care r ăspund, în opinia noastr ă,

exigenţelor prevăzute de art. 13.

Totuşi, trebuie f ăcută precizarea că art. 13 din Convenţie nu presupune obţinerea unui

rezultat favorabil în dreptul intern, important fiind ca remediul pentru încălcarea termenului

rezonabil să nu aibă o existenţă doar teoretică, ci să se dovedească a fi unul concret şi efectiv.Practica viitoare a instanţelor de judecată, după intrarea în vigoare a noului Cod de procedur ă 

civilă, va confirma sau infirma vocaţia contestaţiei pentru tergiversarea judecăţii de a fi un

astfel de remediu eficient, în sensul autonom al art. 13 din Convenţie.

Până la reglementarea acestui remediu în noul Cod de procedur ă civilă, România era

 printre puţinele state membre ale Consiliului Europei care nu avea în dreptul intern o cale

legală preventivă sau reparatorie pentru nesocotirea art. 6 în materia termenului rezonabil. Cu

toate acestea, pe rolul instanţelor române au existat litigii prin care reclamanţii au formulatacţiuni în despăgubiri în contradictoriu cu Statul român pentru depăşirea termenului rezonabil

în diverse proceduri, temeiul juridic invocat fiind art. 6 şi art. 13 din Convenţie, aplicate direct

şi prioritar în baza art. 21 din Constituţie. Soluţiile instanţelor au fost din cele mai diverse – de

la respingerea acestor cereri ca fiind inadmisibile, în lipsa unui temei de drept expres în

legislaţia noastr ă, la analizarea r ăspunderii delictuale a statului din prisma fostului art. 998 C.

civ. 1864, până la aplicarea directă a standardelor convenţionale în materia recursului efectiv

 pentru încălcarea termenului rezonabil şi a obligaţiilor pozitive ce reveneau Statului Român,

Page 367: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 367/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  367

de a se dota cu un arsenal juridic corespunzător pentru a respecta garanţia termenului

rezonabil.

Faţă  de reglementarea contestaţiei pentru tergiversarea judecăţii, ne putem întreba

dacă  partea interesată  ar putea recurge la o astfel de acţiune în despăgubiri formulată  în

contradictoriu cu Statul chiar şi după  intrarea în vigoare a noului Cod de procedur ă  civilă.

R ăspunsul la această întrebare poate fi dat prin reiterarea principiilor pe care le-am dedus din

 jurisprudenţa Cur ţii Europene a Drepturilor Omului în materia art. 13, amintită în prima parte

a prezentării. Astfel, instanţa europeană recunoaşte statelor o amplă marjă de apreciere în a

alege tipul de remediu apreciat adecvat, acesta putând fi atât un remediu accelerator, precum

contestaţia reglementată de art. 522 NCPC, cât şi de natur ă pecuniar ă, reparatorie46.

Pe de altă  parte, nu putem exclude ipoteza în care, deşi partea a utilizat procedura prevăzută  de art. 522 NCPC, încălcarea termenului optim şi previzibil să  se producă, cu

consecinţe negative asupra drepturilor patrimoniale (sau personal nepatrimoniale) ale unei

 păr ţi, situaţie în care singura soluţie ar putea fi o acţiune în despăgubiri promovată  în

contradictoriu cu Statul47, care a determinat prin comportamentul autorităţii sale judecătoreşti

încălcarea art. 6 din Convenţie.

În final, salutăm opţiunea legiuitorului român de a reglementa contestaţia pentru

tergiversarea judecăţii în cuprinsul noului Cod de procedur ă  civilă ca un posibil remediu însensul art. 13 din Convenţie pentru încălcarea termenului rezonabil prevăzut de art. 6. În

opinia noastr ă, standardul european în materie ar putea fi respectat dacă luăm în considerare

 posibilitatea păr ţii de a combina contestaţia pentru tergiversarea judecăţii cu instituţia

despăgubirilor pentru amânarea procesului, în baza art. 189 NCPC sau cu o acţiune îndreptată 

direct împotriva Statului, prin aplicarea directă  şi prioritar ă  a Convenţiei europene a

drepturilor omului.

46 A se vedea cauzele Scordino contra Italiei (nr. 1) şi Vassilios Athanasiou ş.a contra Greciei, cit. supra. 47 Acţiunea ar putea fi promovată şi în contradictoriu cu partea care a cauzat cu inten ţie sau din culpă amânarea

 judecăţii sau a executării silite, prin una dintre faptele prevăzute la art. 187 sau 188, cu consecinţa produceriiunor prejudicii materiale sau morale, în baza art. 189 NCPC.

Page 368: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 368/411

Page 369: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 369/411

 

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  369

Proceduri speciale: Procedura ofertei de plată şi consemnaţiunii* - Bogdan Dumitrache

 Prelegere sus ţ inut ă de dl. Bogdan DUMITRACHE, formator INM

1.  Introducere

În practică  pot apărea situaţii în care creditorul refuză  să primească  plata oferită  de

debitor. Caracterul neîntemeiat al refuzului creditorului de a primi plata generează oferta reală 

de plată  urmată  de consemnaţiune. Un exemplu poate fi constituit de cazul creditorului

ipotecar care nu se gr ă beşte să primească plata.

Această temă impune o dezbatere de ordin practic, cu atât mai mult cu cât Noul Cod

de procedur ă  civilă  aduce noutăţi în reglementarea procedurii ofertei de plată  şi a

consemnaţiunii. Consemnaţiunea nu este obligatorie de fiecare dată. Ea poate lipsi atunci când

creditorul acceptă suma de bani sau bunul datorat.

2.  Aplicarea în timp a dispoziţiilor privitoare la procedura ofertei de plată  şi

consemnaţiunii

Procedura ofertei de plată urmată  de consemnaţiune constituie un mod de stingere a

obligaţiilor. Noul Cod de procedur ă  civilă va avea în vedere incidenţa acestor dispoziţii, în

funcţie de izvorul obligaţiei în legătur ă cu care se ofer ă plata. Este necesar să se ţină cont şi de

Legea de punere în aplicare a Noului Cod civil – Legea nr. 71/2011, care are două dispoziţii

tranzitorii relevante referitoare la cartea despre obligaţii, şi anume art. 102 alin. (1)1  – şi 

referitor la aceste dispoziţii, s-a precizat că prevederile din materia procedurii ofertei de plată 

şi consemnaţiunii reglementate de Noul Cod de procedur ă civilă se vor aplica în legătur ă cu

obligaţiile care se nasc din contracte încheiate după  intrarea în vigoare a noului Cod de

*  Trimiterile la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă  civilă  au în vedere varianta Codului republicată  în

Monitorul Oficial nr. 545/3.08.2012.1

  „Contractul este supus dispozi ţ iilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce prive şteîncheierea, interpretarea, efectele, executarea  şi încetarea sa.”

Page 370: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 370/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 370

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

 procedur ă civilă – şi art. 1182, în legătur ă cu care s-a precizat că în materia extracontractuală,

se recomandă aplicarea imediată a legii noi.

De asemenea, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 76/2012 –

Legea de punere în aplicare a Noului Cod de procedur ă civilă, care are o normă  tranzitorie

foarte importantă  referitoare la procese şi cereri formulate după  1 februarie 2013 şi care

suportă incidenţa Noului Cod de procedur ă civilă.

3.  Aspecte procedurale privind oferta reală 

Din punctul de vedere al procedurii, există două variante de procedur ă de ofertă reală 

care să  ducă, în final, la liberarea debitorului. Este o procedur ă  spontan iniţiată de debitor,

care se derulează prin executorul judecătoresc şi în acest sens, dispoziţiile relevante sunt art.

1.006-1.009 NCPC.

 Norma de competen ţă  teritorial ă  se regăseşte în art. 1.006 alin. (1) NCPC, aceasta

acordând competenţă executorului judecătoresc din circumscrip ţ ia cur  ţ ii de apel în care se

afl ă domiciliul ori sediul creditorului  sau domiciliul ales al acestuia3. Domiciliul ales nu are

legătur ă  cu vreo procedur ă  judiciar ă, ci are legătur ă, dacă  obligaţia este contractuală, cu

faptul că în contractul din care se naşte obligaţia supusă acestui mod de stingere, creditorul şi-a ales un domiciliu pentru comunicare. 

Prin mijlocirea executorului judecătoresc se va trimite o  soma ţ ie, care o conţine o

invita ţ ie prin care creditorul este chemat la executorul judecătoresc pentru a primi obiectul

obligaţiei, cu precizarea – din Noul Cod civil, preluată din Codul civil anterior – că creditorul

nu poate fi silit să  primească  alt lucru decât cel acela care i se datorează, acesta fiind un

 principiu fundamental ce ocroteşte proprietatea asupra creanţei. Teoretic este simplu, practic

însă, deşi obligaţia care are ca obiect o sumă de bani este susceptibilă oricând de ofertă reală şi consemnaţiune, în privinţa accesoriilor creanţei – dobânzi, major ări, penalităţi, evoluţiile

legislative nu reprezintă o premisă favorabilă pentru un calcul uşor. În acest context, s-a atras

2 „Obliga ţ iile extracontractuale nă scute înainte de intrarea în vigoare a Codului civil sunt supuse modurilor de

 stingere prevă zute de acesta”.3 „(1) În scopul prevă zut la art. 1.005, debitorul va face creditorului, prin mijlocirea unui executor judecătoresc

din circumscrip ţ ia cur  ţ ii de apel în care se afl ă domiciliul ori sediul creditorului sau domiciliul ales al acestuia,

o soma ţ ie, prin care este invitat să primească presta ţ ia datorat ă. (2) În acea soma ţ ie se vor ar ăta locul, data  şiora când suma sau obiectul oferit urmează să îi fie predat creditorului”. 

Page 371: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 371/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  371

atenţia asupra faptului că  O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii

 băneşti a fost înlocuită  cu O.G. nr. 13/2011, care consacr ă  o altă  viziune asupra dobânzii

legale, un alt mod de definire a sferei de aplicare, după cum este vorba despre raporturi între

 profesionişti sau nu, cu scop lucrativ sau nu etc. Important, în acest context, este că  un

creditor are dreptul să  obţină  ca plată  capitalul şi întinderea exactă, la data ofertei, a

accesoriilor acestui capital. Orice altă ofertă îl îndreptăţeşte pe creditor să refuze şi ar trebui să 

conducă la o invalidare a procedurii de plată, deci la observarea faptului că obligaţia de plată 

nu s-a stins nici prin plată, nici printr-o ofertă  reală  de plată  derulată  cu respectarea

dispoziţiilor legale.

Limitele procedurii ca sfer ă de aplicare r ămân aceleaşi – o obliga ţ ie de a nu face nu se

 poate oferi ca plat ă. În acest context, s-au pus în discuţie dispoziţiile art. 1.524 NCC4 – textnou – care confer ă o pârghie mai ieftină şi mai rapidă decât cele oferite în procedura ofertei

reale de plată, cu un efect însă diferit, respectiv acela că debitorul nu este pus în întârziere. Şi

în acest caz însă, judecătorul trebuie să verifice disponibilitatea de executare a debitorului şi

existenţa unei conduite obstrucţioniste a creditorului.

O obliga ţ ie de a da având ca obiect o sumă de bani sau bunuri individual determinate 

este susceptibilă de mecanismul ofertei reale de plată urmate de consemnaţiune, cu o mică 

ajustare propusă de Noul Cod civil în art. 1.513-1.514. Articolul 1.513 NCC prevede, într-untext de trimitere din zona punerii în întârziere a creditorului, că „ Procedura ofertei de plat ă  şi

a consemna ţ iunii este prevă zut ă de Codul de procedur ă civil ă”. Articolul 1.514 NCPC5 ofer ă 

o informaţie legată  de posibilitatea de a-l pune în întârziere pe creditor, ceea ce poate

conduce, finalmente, la stingerea obligaţiei, prin alt procedeu decât procedura ofertei de plată 

şi consemnaţiunii, atunci când „natura bunului face imposibil ă  consemnarea”. Când

declanşează  procedura ofertei urmată  de consemnaţiune, debitorul trebuie să  aibă 

reprezentarea faptului că, în caz de neprezentare a creditorului, poate fi obligat la consemnare.De asemenea, textul art. 1.514 este important pentru că, în ipotezele enumerate, debitorul,

4  „Debitorul nu este în întârziere dacă  a oferit, când se cuvenea, presta ţ ia datorat ă , chiar f ăr ă  a respecta

 formalit ăţ ile prevă zute de art. 1.510-1.515, însă creditorul a refuzat, f ăr ă temei legitim, să o primească”.5  „(1) Dacă natura bunului face imposibil ă  consemnarea, dacă bunul este perisabil sau dacă depozitarea lui

necesit ă costuri de între ţ inere ori cheltuieli considerabile, debitorul poate porni vânzarea publică a bunului  şi

 poate consemna pre ţ ul, notificând în prealabil creditorului  şi primind încuviin ţ area instan ţ ei judecătore şti. (2)

 Dacă bunul este cotat la bursă sau pe o alt ă pia ţă reglementat ă , dacă are un pre ţ  curent sau are o valoare prea

mică  fa ţă  de cheltuielile unei vânzări publice, instan ţ a poate încuviin ţ a vânzarea bunului f ăr ă  notificareacreditorului”. 

Page 372: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 372/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 372

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

 primind încuviinţarea instanţei, poate porni vânzarea publică  a bunului şi poate consemna

 preţul, notificând în prealabil creditorul. În cazurile menţionate la alin. (2), vânzarea bunului

 poate fi încuviinţată de instanţă şi f ăr ă notificarea creditorului.

Aceste texte pun probleme procesuale cât priveşte determinarea instan ţ ei competente 

sau caracterul contencios sau necontencios al procedurii. Pentru caracterul necontencios ar

 putea pleda, aparent înşelător, termenul de ‟încuviinţare”, în contextul în care, atât Codul

anterior de procedur ă  civilă, cât şi Noul Cod de procedur ă  civilă  vorbesc în mod tipic de

 procedurile necontencioase ca proceduri care se refer ă  la autorizări, încuviinţări date de

instanţă; or, cel puţin ipoteza la care face referire art. 1.514 alin. (1) NCC ar merita o

dezbatere în contradictoriu, prin citarea creditorului, pentru că  instanţa va trebui, ca prim

lucru, să  verifice dacă  bunul oferit – şi despre care se pretinde că  nu este susceptibil deconsemnare – este un bun prin care se stinge obligaţia, prin care debitorul se liberează. În

acest caz, deşi efectul liberator de obligaţii se păstrează, nu se aplică procedura ofertei reale

de plată urmată de consemnaţiune.

S-a pus în discuţie situaţia în care debitorul datorează creditorului o sumă de bani sau

un bun individual determinat. Creditorul este somat să vină la executorul judecătoresc, acesta

se prezintă, primeşte banii şi se încheie proces-verbal prin care se constată acceptarea ofertei

reale, conform dispoziţiilor art. 1.007 NCPC („ În cazul în care creditorul prime şte suma saubunul oferit, debitorul este liberat de obliga ţ ia sa. Executorul judecătoresc va întocmi un

 proces-verbal prin care va constata acceptarea ofertei reale”). Practic, în acest caz, stingerea

obligaţiei se face prin plată.  Aceasta este explicaţia pentru care, la art. 1.012 NCPC, se

menţionează  faptul că  „dispozi ţ iile prezentului titlu  (Procedura ofertei de plată  şi

consemnaţiunii) se completează cu prevederile Codului civil referitoare la plat ă , precum şi cu

cele referitoare la ofertele de plat ă urmat ă  şi consemna ţ iuni”.

De asemenea, s-a pus în discuţie situaţia în care creditorul nu se prezintă sau refuză să  primească  obiectul sau suma oferită. În acest caz, debitorul procedează  la consemnare

conform art. 1.008 alin. (1) NCPC („ Dacă creditorul nu se prezint ă sau refuză să primească 

 suma ori obiectul oferit, executorul judecătoresc va încheia proces-verbal în care va

consemna aceste împrejur ări”).  Totuşi, debitorul nu va proceda imediat la consemnare, ci,

conform art. 1.008 alin. (3) NCPC, se va proceda la o nouă somaţie, a doua somaţie prin care

se arată  creditorului faptul că  ceea ce nu a dorit să  primească  de faţă  cu executorul

 judecătoresc se va depune de către debitor la o anumită  dată  şi într-un anumit loc –

„Consemnarea va fi precedat ă de o nouă soma ţ ie adresat ă creditorului în care se vor ar ăta

Page 373: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 373/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  373

 ziua  şi ora când  şi locul unde suma sau, după caz, bunul oferit se va depune”. Sumele de bani

vor fi depuse la o instituţie de credit, probabil CEC Bank sau o altă  instituţie. Prin urmare,

conform dispoziţiilor din Noul Cod de procedur ă civilă, se fac două somaţii.

4.  Anularea ofertei reale urmate de consemnaţiune

Articolul 1.009 NCPC reglementează  finalul acestei proceduri, mai precis procedura

 prin executorul judecătoresc – „(1)  După consemnare, executorul judecătoresc va constata

 printr-o încheiere dat ă  f ăr ă  citarea păr  ţ ilor, efectuarea pl ăţ ii  şi liberarea debitorului.

 Încheierea se comunică creditorului în termen de 5 zile de la întocmirea acesteia”. Dacă nu

se respectă termenul, creditorul va putea face o contestaţie privind tergiversarea procedurii de

ofertă reală urmată de consemnaţiune.

Trebuie subliniat faptul că, potrivit Noului Cod de procedur ă  civilă, executorul

 judecătoresc are competenţa de a încheia şi încheieri, nu numai procese-verbale.

Conform art. 1.009 alin. (2) NCPC, în termen de 15 zile de la comunicarea încheierii

executorului judecătoresc, creditorul va putea cere anularea încheierii  pentru nerespectarea

condi ţ iilor de validitate, de fond  şi de formă ale ofertei de plat ă  şi consemna ţ iunii. Cererea va

fi introdusă  la judecătoria în circumscripţia căreia s-a f ăcut consemnarea. Hotărârea judecătoriei poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare.

Textul consacr ă un tip de acţiune inversă acţiunilor cu care instanţele au fost sesizate

în practică, respectiv acţiuni prin care debitorul care a apucat să  consemneze, solicită 

constatarea valabilităţii ofertei reale urmate de consemnaţiune (este vorba, de exemplu, despre

contracte cu executare succesivă, în care, din corespondenţa păr ţilor rezultă că acestea nu au o

viziune unitar ă  asupra numărului sau întinderii obligaţiilor, iar debitorul care a f ăcut

cosemnarea doreşte o confirmare a regularităţii consemnării anterior termenului final alcontractului). Astfel de cereri erau întemeiate, de regulă, de debitori pe dispoziţiile care

reglementează această procedur ă în prezent (sau reglementau până la 1 octombrie 2011) şi art.

111 CPC 1865, deşi acest ultim text f ăcea trimitere doar la „constatarea existenţei sau

neexistenţei unui drept”.

Articolul 1.009 alin. (3) NCPC prevede că  „debitorul este considerat liberat la data

consemnării pl ăţ ii, în afar ă de cazul în care se anulează oferta de plat ă  şi consemna ţ iunea”.

Interpretarea sistematică a ultimelor două alineate ale art. 1.009 ar putea conduce la

ideea că singura cale procedurală de a anula oferta de plată este cea a cererii promovată de

Page 374: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 374/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 374

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

creditor în temeiul art. 1.009 alin. (2), o cerere care, probabil, se supune aceluiaşi mecanism

de pregătire a primului de termen de judecată, evaluabilă  în bani, cu consecinţa supunerii

timbrajului la valoare. În acest context, s-ar putea pune problema dacă  nu cumva, într-o

acţiune în pretenţii pe care creditorul vrea să o promoveze nu i se va putea opune ca un fine

de neprimire faptul că nu a promovat cererea în anulare prevăzută în art. 1.009 alin. (2). De

asemenea, trebuie observat că, spre deosebire de precizările pe care Codul de procedur ă civilă 

anterior le f ăcea în această materie, alin. (2) al art. 1.009 NCPC, are în vedere o acţiune în

anulare prin care pot fi dezbătute atât aspectele de formă, cât şi cele de fond. La ce se refera

aspectele de fond, în acest context? Competenţa executorului judecătoresc, ca şi existenţa

celei de-a doua somaţii sunt chestiuni de formă, astfel încât se pune problema dacă nu cumva

conţinutul ofertei de plată, în sensul verificării că, în raport cu data ofertei, ceea se ofer ă esteceea se datorează  creditorului, este o problemă  de fond. Dacă  lucrurile stau aşa, creditorul

care nu reacţionează împotriva unei încheieri prin care se constată liberarea debitorului este

un creditor care, pe fondul unui executor judecătoresc neglijent, riscă  să  piardă o parte din

creanţă (şi aici trebuie avute în vedere în mod special situaţiile de dubiu, care îl îndreptăţesc

 pe executorul judecătoresc să  refuze să  constate liberarea debitorului sau să  constate că 

debitorul este liberat în parte pentru că nu s-a oferit ceea ce s-a datorat). Oferta nu poate să 

apar ţină  executorului; iniţiativa apar ţine creditorului dar r ăspunderea executorului judecătoresc este cu atât mai mare în acest context, de a fi foarte riguros când constat ă  o

liberare totală a debitorului.

O altă  problemă  care poate fi pusă  referitor la acţiunea promovată  în condiţiile art.

1.009 alin. (3) NCPC, priveşte învestirea instanţei. Cu alte cuvinte, deşi creditorul solicită 

anularea încheierii, în realitate, în acest stadiu, este interesat şi să obţină o hotărâre executorie,

context în care se pune întrebarea în ce măsur ă calea procedurală prevăzută de art. 1.009 alin.

(2) îi permite să obţină şi obligarea debitorului la plata acelei păr ţi din prestaţie care nu a fostoferită  sau creditorul trebuie să  introducă, în paralel, o acţiune în pretenţii, obiectul

 pretenţiilor fiind exact partea din pretenţie ce face obiectul disputei.

5.  Oferta reală de plată în faţa instanţei

Articolul 1.010 NCPC prevede faptul că oferta de plat ă poate fi f ăcut ă  şi în timpul

 procesului, în fa ţ a oricărei instan ţ e, în orice stadiu al judecăţ ii.

Page 375: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 375/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  375

Oferta, prin ipoteză, se face într-un dosar de pretenţii, în care se discută  întinderea

creanţei şi în care debitorul doreşte să plătească dar, pentru ipoteza în care creditorul solicită 

 judecata în lipsă, declanşează  mecanismul ofertei de plată, mecanism nou-reglementat de

Codul de procedur ă civilă, care poate pune probleme privind tipul de hotărâre ce urmează a fi

 pronunţată. Astfel, pe ipoteza art. 1.010 NCPC, dacă judecătorul observă că s-a consemnat ce

se datorează, consemnare care a intervenit după ce acţiunea a fost pusă pe rol, credem că nu

 poate fi pronunţată o hotărâre prin care pârâtul să  fie obligat la plată, întrucât, la un termen

 precedent, prin încheiere, s-a constatat liberarea debitorului prin consemnare. În aceste

situaţii, probleme se pot pune cât priveşte accesoriile tip cheltuieli de judecată, şi în acest

context, trebuie remarcată schimbarea de terminologie consacrată de Noul Cod de procedur ă 

civilă, care nu mai vorbeşte despre partea care cade în pretenţii, ci despre partea care pierde procesul. Astfel, un reclamant care a apelat la justiţie, în condiţiile în care la unul din

termenele de judecată  pârâtul consemnează  prestaţia datorată, cu consecinţa constatării

liber ării lui prin încheiere, nu poate fi considerat un reclamant care pierde procesul, deşi pe

capătul principal de cerere nu se va putea admite obligarea la plată a pârâtului, obligaţia fiind

stinsă.

În ceea ce priveşte căile de atac, plecând de la dispoziţiile art. 1.010 alin. (1) teza I

(„Oferta de plat ă  poate fi f ăcut ă  şi în timpul procesului, în fa ţ a oricărei instan ţ e, în orice stadiu al judecăţ ii”), dacă  la prima instanţă, în acţiunea în pretenţii a câştigat reclamantul,

creditor în raportul obligaţional despre care s-a discutat, sau dimpotrivă, reclamantul a

 pierdut, a f ăcut apel, iar instanţa observă  că  în mod greşit i s-a respins acţiunea în primă 

instanţă, în contextul în care în decursul soluţionării apelului pe fond debitorul a consemnat

 prestaţia datorată, soluţia dată  în calea de atac trebuie să  reflecte că  nu a mai r ămas nicio

obligaţie de plată de executat de către debitor, pentru că  acesta s-a liberat prin oferta reală 

urmată de consemnaţiune.Referitor la dispoziţiile art. 1.010 alin. (3) a fost semnalat faptul că sfera situaţiilor de

excepţie, în care încheierile nu mai pot fi atacate cu recurs, este mai largă decât cea vizată de

text, putând fi avute în vedere aici şi încheierile pronunţate în apel, pentru acele situaţii în

care, potrivit legii, hotărârea pronunţată în apel nu este susceptibilă de recurs.

Page 376: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 376/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 376

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

6.  Elemente de noutate faţă  de reglementarea procedurii din Codul de

procedură  civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea de punere în aplicare a

Noului Cod civil

O primă  diferenţă  care delimitează  textele în vigoare ale procedurii ofertei de plată 

urmată  de consemnaţiune, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 71/2011, faţă  de

dispoziţiile prevăzute la art. 1.005-1.012 NCPC, se refer ă la faptul că executorul judecătoresc

emite două procese-verbale, şi nu un proces-verbal şi o încheiere, cum este prevăzut în Noul

Cod de procedur ă  civilă. A doua intervenţie a executorului judecătoresc este prilejuită  de

faptul că, în continuare, creditorul nu doreşte să primească plata şi este concretizată  într-un

 proces-verbal. Este o precizare importantă, ce dă  conţinut unei norme din Regulamentul deorganizare şi funcţionare a birourilor de carte funciar ă  care, la art. 101 alin. (4), vorbeşte

despre radierea înscrierii privilegiilor imobiliare [ipoteci legale, în noua reglementare] din

cartea funciar ă, care se poate efectua cu consimţământul titularului dreptului sau în baza

 procesului-verbal încheiat de executorul judecătoresc, în cadrul procedurii ofertei de plată 

urmată de consemnarea sumei. Deşi formularea textului este la singular, este evident că sunt

avute în vedere atât procesul-verbal prin care creditorul acceptă  plata, cât şi cel care este

urmarea consemnării.A doua diferenţă  se refer ă  la calea de atac împotriva hot ărârii prin care instan ţ a

 solu ţ ionează cererea în anularea hot ărârii formulat ă de către creditor . În Codul de procedur ă 

civilă modificat prin Legea de punere în aplicare a Codului civil se face menţiune despre calea

de atac a recursului împotriva hotărârii prin care s-a soluţionat cererea formulată  de către

creditor având ca obiect anularea ofertei reale urmată  de consemnaţiune, în Noul Cod de

 procedur ă civilă calea de atac consacrată fiind cea a apelului.

Trebuie observat, de asemenea, că nici procedura reglementată în Codul de procedur ă 

civilă  anterior intr ării în vigoare a Legii de punere în aplicarea Noului Cod civil, nici

 procedura reglementată în Codul de procedur ă civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea

de punere în aplicare a noului Cod civil, ca şi procedura reglementată  de Noul Cod de

 procedur ă civilă, nu par să ia în considerare ipoteza – nu neapărat cea mai tipică dar frecvent

întâlnită în practică – în care există o datorie bănească având ca titular o persoană juridică şi

care urmează  să  fie oferită  şi, eventual, consemnată  unui creditor căruia nu i se cunoaşte

contul, ori contul acestuia, deşi cunoscut, a fost închis sau restricţionat. Ipoteza nu face

inaplicabilă  procedura ofertei urmată  de consemnaţiune, ci impune doar o modificare în

Page 377: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 377/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  377

conţinutul somaţiilor, în sensul că creditorul este somat, prin debitor, să indice un cont în care

urmează să se facă plata, iar în caz de refuz, se va proceda la consemnarea sumei într-un cont

de consemnaţiuni, din care, la cererea la sa, creditorul îşi va putea recupera suma, pe baza

unui virament bancar ordonat de executorul judecătoresc.

7.  Retragerea bunului consemnat

Actul consemnării – ca act care finalizează acest mod de stingere a obligaţiei – este un

act unilateral, dar nu irevocabil. Articolul 1.515 NCC prevede faptul că „debitorul are dreptul

 să retrag ă bunul consemnat cât timp creditorul nu a declarat că  accept ă  consemnarea sau

aceasta nu a fost validat ă de către instan ţă. Crean ţ a rena şte cu toate garan ţ iile  şi celelalte

accesorii ale sale din momentul retragerii bunului”.

Acest text are ca premisă  faptul că  bunul nu se află  în posesia creditorului iar

formularea tezei I este o formulare care pare sincronizată mai degrabă cu dispoziţiile Codului

de procedur ă civilă, în forma anterioar ă modificării prin Legea de punere în aplicare a Noului

Cod civil. Astfel, după  modificarea prin Legea nr. 71/2011 nu se mai vorbeşte despre

validarea ofertei reale urmate de consemnaţiune, ci despre o intervenţie a judecătorului, în

sensul în care acesta soluţionează cererea în anularea ofertei reale urmate de consemnaţiune.Astfel, în ipoteza în care, iniţial, creditorul refuză plata iar apoi la un termen, aceasta a

fost consemnată  şi ulterior acceptată de creditor, din momentul acceptării de către creditor,

debitorul nu mai dreptul la retragerea bunului sau sumei consemnate.

De asemenea, trebuie avută  în vedere ipoteza validării prin respingerea cererii în

anulare formulată de creditor, intervenită în faza apelului, potrivit dispoziţiilor Noului Cod de

 procedur ă civilă sau chiar în primă  instanţă, conform Codului de procedur ă civilă modificat

 prin Legea de punere în aplicare a noului Cod civil, întrucât, în acest caz hotărârea poate fiatacată cu recurs, deci este definitivă.

Retragerea bunului consemnat implică interven ţ ia executorului judecătoresc. Referitor

la acest aspect, s-a pus problema dacă, atunci când i se cere să dispună  în sensul retragerii

 bunului consemnat, executorul judecătoresc are obligaţia să se intereseze de situaţia juridică 

sau este suficientă  o declaraţie pe proprie r ăspundere a debitorului în sensul că  nu i s-a

comunicat o acceptare din partea debitorului sau instanţa nu a validat oferta reală. Executorul

 judecătoresc ar trebui să-l întrebe pe creditor asupra acelei situaţii juridice şi să delibereze în

consecinţă. Dacă nu există o acceptare a consemnării sau o validare a instanţei, debitorul nu

Page 378: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 378/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 378

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

are dreptul să  retragă bunul consemnat. Soluţia pare în acord cu r ăspunderea sporită pe care

 procedura ofertei reale urmate de consemnaţiune o ofer ă executorului judecătoresc.

8.  Concluzii

Procedura ofertei reale şi consemnaţiunii a suferit, în noua reglementare, cele mai

 puţine modificări. Schimbarea cea mai importantă  pe care noul Cod o consacr ă  relativ la

această  procedur ă  este persoana pe care se pune presiune, necesitatea ca o reglementare

viitoare să prevadă situaţia punerii în întârziere a creditorului care refuză plata fiind susţinută 

în trecut şi în doctrină.

În partea de executare silită  noul Cod prevede, sub sancţiunea nulităţii, conţinutul

încheierilor date de executorul judecătoresc, singura excepţie de la această sancţiune operând

în privinţa menţiunii referitoare la calea de atac şi termenul de exercitare, pe care o

consider ăm însă  cea mai importantă, întrucât neexercitarea de către creditor a acţiunii în

anulare împotriva încheierii prin care executorul judecătoresc a constatat efectuarea plăţii şi

liberarea debitorului, deschide calea pentru debitor de a aprecia că  este înlăturată  singura

situaţie de excepţie de la prezumţia absolută  de liberare, prevăzută  de art. 1.009 alin. (3).

R ămâne de văzut dacă practica, în funcţie de gravitatea speţelor cu care se va confrunta, vaînţelege că  anularea ofertei de plată  şi consemnaţiunii se va putea consuma şi pe cale

incidentală, cu ocazia unui proces, cea mai tipică  ipoteză  în acest sens fiind acţiunea în

 pretenţii, în special în cazul de raporturi succesive ale creditorilor cu mai mulţi debitori.

Page 379: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 379/411

 

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  379

Contestaţia în anulare* - Prof. univ. dr. Gabriel BOROI

 Prelegere sus ţ inut ă de dl. Prof. univ. dr. Gabriel BOROI

1.  Introducere

Contestaţia în anulare a apărut mai mult pentru motivul consacrat vicierii procedurii

de citare – art. 317 alin. (1) pct. 1 CPC 1865, uneori fiind pusă sub semnul întrebării chiar

existenţa acesteia. La un moment dat, se admiteau chiar acţiuni în anulare pentru acest motiv,

iar în cele din urmă, începând cu anul 1948 a fost introdusă  în Codul de procedur ă  civilă,

alături de alte motive.

În practică  se întâlnesc frecvent contestaţii în anulare inadmisibile – în sens larg –

 pentru că există tendinţa justiţiabilului de a exercita toate căile de atac. Contestaţia în anulare

este un instrument la îndemâna păr ţii, având în vedere, în primul rând, taxele judiciare de

timbru relativ reduse, prevăzute în această materie.Ar fi fost util, din acest punct de vedere, dacă  procedura filtrului prevăzută  pentru

recursul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar fi fost reglementată şi pentru căile de atac de

retractare. Motivul pentru care nu s-a mers cu această procedur ă a filtrului prea departe a fost

experienţa, nu tocmai fericită, a introducerii recursului-filtru pentru o perioadă scurtă de timp.

Pe de altă parte, multe dintre contestaţiile în anulare şi revizuiri nu ajung la instanţa supremă.

Cu toate acestea, am apreciat că, totuşi, ar fi fost excesivă prevederea procedurii de filtru şi în

cazul căilor de atac de retractare. Pe viitor există, însă, posibilitatea de a regândi acest aspectşi a introduce un filtru, în funcţie de realităţile din practica instanţelor.

*

  Trimiterile la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă  civilă  au în vedere varianta Codului republicată  înMonitorul Oficial nr. 545/3.08.2012.

Page 380: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 380/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 380

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

2.  Modificări ale prevederilor contestaţiei în anulare faţă  de actuala

reglementare în privinţa motivelor şi condiţiilor de admisibilitate

Articolul 317 CPC 1865 prevedea contestaţia în anulare „de drept comun” sauobişnuită, cu care, teoretic, se poate ataca orice hotărâre irevocabilă (definitivă, în accepţiunea

 Noului Cod de procedur ă  civilă) iar în art. 318 se regăsea contestaţia în anulare specială  –

 pentru cele două motive – obiectul contestaţiei putându-l reprezenta numai o decizie dată în

recurs.

Pentru echivalentul art. 317 s-a păstrat în noua reglementare numai primul motiv

(acela fiind şi motivul care l-a determinat pe legiuitorul din 1948 să introducă această cale de

atac). Practic, avem un motiv general, de drept comun, sub aspectul obiectului, respectiv cel prevăzut de art. 503 alin. (1) NCPC  „Hot ărârile definitive pot fi atacate cu contesta ţ ie în

anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat  şi nici nu a fost prezent la termenul

când a avut loc judecata”. La acest articol se poate valorifica, f ăr ă rezerve, toată jurisprudenţa

aferentă art. 317 alin. (1) pct. 1 CPC, câtă vreme nu există deosebiri.

În schimb, din perspectiva condiţiilor de admisibilitate pentru acest motiv, faţă de alin.

(2) al art. 317 CPC 1865, a intervenit o modificare semnificativă în primele două alineate ale

art. 504 NCPC: „(1) Contesta ţ ia în anulare este inadmisibil ă  dacă motivul prevă zut la art.

503 alin. (1) putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului. (2) Cu toate acestea,

contesta ţ ia poate fi primit ă în cazul în care motivul a fost invocat prin cererea de recurs, dar

instan ţ a l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt incompatibile cu recursul sau

dacă recursul, f ăr ă vina păr  ţ ii, a fost respins f ăr ă a fi cercetat în fond” (s.n.). 

Se observă, astfel, că prima ipoteză r ămâne aceeaşi ca şi în art. 317 alin. (2) CPC 1865

(„instan ţ a l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt incompatibile cu recursul”),

 permiţând valorificarea jurisprudenţei existente în prezent. Este vorba, spre exemplu, de

ipoteza în care pentru cercetarea motivului era nevoie de administrarea de probe, altele decât

eventuale înscrisuri noi, admisibile în recurs. În acest caz, soluţia ar fi fost, în mod evident, de

respingere a recursului, aspect valabil şi pentru reglementarea din Noul Cod de procedur ă 

civilă.

Problema care se pune însă, este ce se mai poate acoperi din posibilele situaţii practice

în ipoteza a doua a alin. (2) al art. 504 („ f ăr ă  vina păr  ţ ii, recursul a fost respins f ăr ă  a fi

cercetat în fond”)? Sub imperiul reglementării anterioare se admitea că, în ipoteza recursului

respins f ăr ă  a fi cercetat în fond, în principiu, nu are relevanţă  dacă  a existat sau nu culpa

Page 381: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 381/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  381

contestatorului în pronunţarea soluţiei din recurs, fiind admise a se încadra în această ipoteză 

anularea recursului ca netimbrat, constatarea perimării, anularea recursului ca neregulat

introdus, excluzându-se, de regulă, respingerea recursului ca tardiv. În rest, se admitea că ori

de câte ori putea fi reţinută  o culpă  a păr ţii, dacă  se încadra în textul respectiv, practic,

contestaţia devenea admisibilă.

Întrucât este greu de imaginat o situaţie pe care să o acopere cea de-a doua ipoteză, nu

 putem decât să bănuim că s-a dorit restrângerea sferei de aplicare a contestaţiei în anulare. Cu

alte cuvinte, f ăr ă a intenţiona să se acopere o situaţie sau alta în concret, voinţa legiuitorului a

fost de a nu scă pa o eventuală situaţie viitoare care se poate subsuma acestei ipoteze.

3.  Citarea nelegală şi imposibilitatea invocării pe calea apelului sau, după caz, a

recursului [art. 503 alin. (1) NCPC]

Referitor la motivul constând în nelegala citare şi condiţia referitoare la imposibilitatea

invocării acestui motiv pe cale apelului sau recursului, după caz, noua reglementare nu şi-a

 propus să  tranşeze chestiunea referitoare la vicierea nu doar a procedurii de citare, ci şi a

 procedurii de comunicare. Ipoteza în discuţie este cea în care partea nu a fost legal citată  la

termenul la care a avut loc judecata şi nici nu a fost prezentă  la acel termen, fiind într-omaterie în care termenul de recurs curge nu de la comunicarea hotărârii, ci de la pronunţare.

Poate partea în acest caz, f ăr ă să fi exercitat recursul, să exercite direct contestaţie în anulare?

Referitor la acest aspect s-a subliniat că, pentru ipoteza în care termenul de recurs curge de la

 pronunţare, partea nefiind prezentă, nu i se poate reţine nicio culpă  în nerespectarea

termenului, motiv pentru care este îndreptăţită să solicite repunerea în termenul de recurs.

Pentru ipoteza în care vicierea priveşte procedura de comunicare (de regulă, ori de

câte ori viciul procedurii de citare constă  în indicarea altei locuinţe decât cea reală) – şi practica nu a fost unitar ă  în soluţionarea acestei probleme – într-o opinie s-a apreciat că 

trebuie distins după cum termenul de recurs curge de la pronunţare sau de la comunicare.

Pentru prima ipoteză, există, practic, două termene, cel de declarare a căii de atac şi

cel de motivare a recursului iar termenul de motivare a recursului nu a început să  curgă,

întrucât hotărârea nu a fost comunicată. În acest caz, nu ar putea fi solicitată nici repunerea în

termen, întrucât termenul de recurs nu a început să curgă, situaţia fiind identică aceleia în care

termenul de recurs curge de la comunicare dar hotărârea nu a fost comunicată. Pentru ipotezaîn care termenul de recurs curge de la comunicare, cele două termene – de declarare a căii de

Page 382: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 382/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 382

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

atac şi de motivare – se suprapun iar dacă  hotărârea nu a fost legal comunicată, practic,

termenul de declarare a recursului nu a început să curgă. S-a apreciat, în continuare, că nu ar

 putea fi recunoscut un drept de opţiune al păr ţii între exercitarea contestaţiei în anulare şi

recurs. Partea trebuie să  solicite comunicarea legală  a hotărârii, astfel încât, în termenul de

motivare a recursului, să  poată  invoca nelegala citare. Acesta este şi motivul pentru care

legiuitorul a prevăzut ca şi condiţie imposibilitatea invocării motivului nu în apel sau recurs,

ci pe calea apelului sau, după caz, a recursului.

Referitor la art. 503 alin. (1), s-a remarcat existenţa unei inadvertenţe cât priveşte

sintagma “hotărâri definitive”, de natur ă să inducă în eroare justiţiabilul, pentru că pe sentinţa

 primei instanţe, de exemplu, nu există menţiunea „definitivă”, ci doar pe cea prin care i s-a

respins apelul. În acest caz, justiţiabilul nu mai declar ă  recurs sau declar ă  recurs şi atacă hotărârea care conţine menţiunea „definitivă”, pierzând termenul de contestaţie pentru

sentinţa care a r ămas, în realitate, definitivă. Astfel, dacă în primă instanţă s-a dat o soluţie dar

 partea nu fost legal citată  și hotărârea nu poartă  mențiunea definitivă, fiind, prin urmare,

susceptibilă de apel, se pune problema ce se întâmplă când nici în apel partea nu este legal

citată, atacând cu contestaţie în anulare hotărârea din apel, în loc să  atace hotărârea care a

r ămas, în realitate, definitivă, adică  cea din primă  instanţă  (această chestiune vizează doar

 primul motiv de contestaţie). Referitor la acest aspect, s-a convenit că sintagma din alin. (1) alart. 503 – „hotărâri definitive” – trebuie să acopere şi hotărârile care la origine, evident, nu

erau definitive, dar care au r ămas definitive, pentru atare soluţie pledând şi dispoziţiile art.

504 alin. (1) şi (2). Prin urmare, „hotărâre definitivă” va fi, din perspectiva contestaţiei în

anulare pe acest prim motiv, şi hotărârea r ămasă  definitivă  – sintagmă  folosită  de art. 322

CPC 1865 cu referire la obiectul revizuirii („ Revizuirea unei hot ărâri r ămase definitivă  în

instan ţ a de apel sau prin neapelare, precum  şi a unei hot ărâri dat ă de o instan ţă de recurs

atunci când evocă fondul). Deşi această  formulă era mai bună, din păcate, în Noul Cod de procedur ă civilă, ea nu se mai foloseşte nici în materia revizuirii.

4.  Contestația în anulare împotriva hotărârilor instanțelor de recurs

Articolul art. 503 alin. (2) vizează doar hotărârile instanţelor de recurs, iar motivele prevăzute

la pct. 1-3 preiau, în mare, dispoziţiile art. 318 CPC 1865. Astfel, la pct. 2 regăsim motivul

constând în aceea că „dezlegarea dat ă recursului este rezultatul unei erori materiale”, astfel

încât toată jurisprudenţa aferentă urmează a fi preluată iar la pct. 3 a fost preluat motivul din

Page 383: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 383/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  383

art. 318 CPC 1865 constând  în aceea că  „instan ţ a de recurs, respingând recursul sau

admi ţ ându-l în parte, a omis să  cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de

recurent în termen”. Referitor la acest din urmă  motiv, se constată  însă  că  a dispărut

menţiunea „din gre şeal ă” şi a fost adăugată condiţia ca motivul să fi fost invocat de recurent

în termen, precizare importantă din perspectiva discuţiei referitoare la faptul că un motiv de

casare de ordine publică putea fi invocat de instanţă din oficiu iar recurentul îl putea invoca în

cursul judecăţii recursului iar instanța nu l-a luat în considerare. Având în vedere noua

 precizare, motivul de recurs trebuie invocat în termenul de motivare a recursului iar faptul că 

a fost invocat ulterior nu deschide recurentului calea contestaţiei în anulare.

4.1  Necompetența absolut

ă a instan

ței de recurs

și înc

ălcarea normelor referitoare la

alcătuirea instanței [art. 503 alin. (2) pct. 1 NCPC]

În plus faţă  de reglementarea anterioar ă, apar două  motive  pentru contestaţia în

anulare îndreptată împotriva deciziilor date de instanţele de recurs. Unul dintre ele, preluat

din art. 317 CPC 1865, a fost dezvoltat [art. 503 alin. (2) pct. 1 NCPC: „hot ărârea dat ă  în

recurs a fost pronun ţ at ă  de o instan ţă  necompetent ă  absolut sau cu încălcarea normelor

referitoare la alcătuirea instan ţ ei [prin „alcătuirea instanţei” trebuie să înţelegem compunerea

şi constituirea instanţei]  şi, de şi se invocase excep ţ ia corespunzătoare, instan ţ a de recurs aomis să se pronun ţ e asupra acesteia”.

În acest caz nu este vorba despre necompetenţa absolută  în cazul unei decizii

 pronunţate în apel, ci doar de necompetenţa absolută a instanţei de recurs, excepţie invocată în

termen. Se poate ca necompetenţa să fie atrasă de necompetenţa instanţei de fond şi ea să nu fi

fost invocată  în termen (cu referirire la necompetenţa teritorială  exclusivă  şi necompetenţa

materială care, potrivit noului Cod, nu o să mai poată  fi invocate în orice fază a judecăţii),

motiv pentru care necompetenţa, chiar absolută, a fost acoperită. Prin urmare, nu se poate

invoca în faţa instanţei de recurs faptul că este necompetentă câtă vreme necompetentă a fost

instanţa de fond.

Referitor la condiţia privind omisiunea instanţei de recurs de a se pronunţa asupra

necompetenţei, este greu de imaginat situaţia în care cererea ajunge la o instanţă de recurs

necompetentă, în condiţiile în care instanţele de fond au fost competente absolut, sau, în cea

de-a doua ipoteză, în care necompetenţa a existat de la debutul procesului la toate instanţele,

în faţa cărora a fost invocată  în termen, fiind reiterată şi în recurs, iar instanţa a omis să  se

 pronunţe asupra ei.

Page 384: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 384/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 384

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

A fost adăugată  o condiţie care, într-o anumită  perioadă, era acoperită  de pălăria

necompetenţei absolute, respectiv încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instan ţ ei. Pe

reglementarea din art. 317 pct. 2 CPC 1865 au existat, până în anul 1985, soluţii în sensul că 

textul este aplicabil, constituind motiv de contestaţie în anulare, şi în cazul incompatibilităţii

 judecătorului sau în alte cazuri de norme imperative referitoare la compunerea sau

constituirea instanţei. Şi această ipoteză poate fi rar imaginată în practică, respectiv situaţia în

care se invocă greşita compunere a instanţei şi instanţa nu se pronunţă asupra ei, cu atât mai

mult cu cât, în forma actuală a reglementării, se observă grija legiuitorului de a nu transforma

contestaţia în anulare în cale de reformare.

4.2  Dezlegarea dată

 recursului este rezultatul unei erori materiale [art. 503 alin. (2)pct. 2 NCPC]

La actualul art. 318 CPC aveam două motive pe care le regăsim şi astăzi la art. 503

alin. (2) pct. 2 NCPC: „dezlegarea dat ă recursului este rezultatul unei erori materiale”. Şi în

acest caz, jurisprudenţa aferentă primului motiv prevăzut la art. 318 CPC poate fi preluată.

Aici se poate pune iar ăşi în discuţie la ce trebuie să ne raportăm ca să stabilim dacă instanţa

de recurs a săvâr şit sau nu o greşeală materială, văzând şi practica izolată de a veni cu acte noi

în susţinerea contestaţiei în anulare. Altfel spus, la data la care s-a respins sau s-a soluţionatrecursul, faţă de ceea ce se regăsea în dosar nu există o greşeală materială, în schimb faţă de

un înscris lato sensu ataşat la dosar odată cu contestaţia în anulare ar apărea că este o greşeală 

materială. De exemplu, la dosar nu exista chitanţa din care să  rezulte plata taxei de timbru.

 Nici în acest caz, chiar dacă  se constată  că  greşeala apar ţine unui angajat din cadrul

departamentului auxiliar, contestaţia în anulare nu este admisibilă.

Referitor la acest punct, s-a ridicat problema dacă poate fi pus semnul egalităţii între

sintagma „orice alte erori materiale cuprinse în hotărâre” din conţinutul art. 442 alin. (1)

 NCPC referitor la îndreptarea hotărârii judecătoreşti şi eroarea materială la care face trimitere

art. 503 alin. (2) pct. 2 NCPC, în materia contestaţiei în anulare. S-a apreciat că  cele două 

noţiuni nu trebuie confundate pentru că, în cazul îndreptării hotărârii este vorba despre erori

materiale strecurate în hotărâre sau încheiere, în acest caz neputând fi schimbată  soluţia pe

fond, pe când, în cazul contestaţiei în anulare, este vorba despre erori materiale care au

determinat soluţia recursului. Oricum, acest motiv trebuie interpretat restrictiv, el nefiind

niciodată admisibil pentru a critica soluţia pronunţată în recurs, aşa cum încearcă de multe ori

 partea nemulţumită de soluţia instanţei de recurs.

Page 385: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 385/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  385

4.3  Omisiunea instanţei de a cerceta vreunul din motivele de casare invocate derecurent în termen [art. 503 alin. (3) pct. 3 NCPC]

La pct. 3 („instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să 

cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen”) este vorba totdespre o eroare a instanţei, cu precizarea însă că motivele la care se refer ă acest punct sunt

motivele de casare menţionate la art. 488 NCPC. Un eventual motiv de casare de ordine

 publică invocat de instanţă nu poate fi încadrat în acest punct, obligaţia de a ar ăta în termen

motivele de casare prevăzute de art. 488 revenind recurentului.

Ultimul motiv („instan ţ a de recurs nu s-a pronun ţ at asupra unuia dintre recursurile

declarate în cauză”), care la prima vedere pare pueril, a fost introdus în Noul Cod de

 procedur ă civilă ca urmare a cazurilor de acest fel semnalate în practica judiciar ă. Astfel, ladata redactării textelor din această  materie, comisia de elaborare a fost sesizată  cu câteva

situaţii în care hotărârile de fond nemulţumeau toate păr ţile din proces, acestea au f ăcut recurs

şi instanţa a omis să  soluţioneze unul din aceste recursuri. A fost formulată constestaţie în

anulare iar una dintre instanţe a interpretat această  situaţie ca fiind vorba tot despre o

omisiune a instanţei de a cerceta toate motivele de recurs invocate în termen. Pentru a curma

orice altă  eventuală  interpretare, comisia a simţit nevoia să  formuleze şi acest motiv de

contestaţie în anulare, deşi el este acoperit şi de pct. 3 de la acelaşi articol.

5.  Situaţia hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu

recurs

Şi pe viitor vor exista situaţii în care hotărârile nu vor putea fi atacate cu recurs, cu alte

cuvinte va exista o judecată  în primă  instanţă  şi una în apel, ipoteză  acoperită  şi de

reglementarea anterioar ă  (art. 318 CPC 1865), sub forma hotărârilor pronunţate în primă  şi

ultimă  instanţă. Era vorba de, exemplu, de plângeri îndreptate împotriva unor acte

administrativ-jurisdicţionale unde nu mai există cale de atac. Alineatul (3) al art. 503 NCPC

statuează că 3 dintre cele 4 motive se aplică, în mod corespunzător, hotărârilor instanţelor de

apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs. Altfel spus, apelul a fost solu ţionat de o

instanţă  necompetentă  absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la compunerea şi

constituirea instanţei iar excepţia invocată  în termen a r ămas nesoluţionată  sau dezlegarea

dată  apelului a fost rezultatul unei erori materiale (spre, exemplu, s-a anulat apelul ca

netimbrat, deşi la dosar existau acte din care rezulta că s-a achitat taxa de timbru, situaţie care

Page 386: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 386/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 386

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

nu se confundă cu anularea apelului ca insuficient timbrat, caz în care nu este deschisă calea

contestaţiei în anulare) sau au fost declarate mai multe apeluri şi instanţa nu s-a pronunţat

asupra tuturor.

O întrebare care s-a ridicat cu privire la acest text este dacă  el are în vedere numai

apeluri sau recursuri principale sau şi pe cele incidente şi provocate? Referitor la acest aspect,

s-a apreciat că, întrucât textul nu distinge, dacă  instanţa s-a pronunţat pe fond pe apelul

 principal şi nu s-a pronunţat şi pe apelul incident sau provocat – soluţia fiind identică şi pentru

ipoteza recursului – textul trebuie să îşi găsească aplicarea.

În ceea ce priveşte omisiunea menţionării punctului 3 în textul alin. (3) al art. 503, s-a

apreciat că, raţiunea punctului 3 a fost ca partea să  fie ţinută  de cele 8 motive de recurs

 prevăzute de art. 488; or, în apel, partea nu este ţinută de motive de apel prestabilite de lege.În acest context, dacă s-ar fi optat pentru preluarea motivului prevăzut la pct. 3 şi în privinţa

soluţiilor pronunţate în apel, neavând motive de apel prestabilite, exista riscul unei avalanşe

de contestaţii în anulare, în care diferenţa între motive şi argumentări s-ar fi estompat. Or, în

realitate, motivul de apel ar consta într-o eventuală nelegalitate sau netemeinicie calificată şi

dezvoltată de parte. Între a oferi această posibilitate sau a prelua la apel doar celelalte două 

motive, s-a optat pentru a doua variantă, prin urmare nu este vorba despre o omisiune sau o

eroare.Referitor la acele hotărâri care sunt pronunţate în primă  şi ultimă  instanţă  de

 judecătorie s-a precizat că, neputând fi atacate cu apel sau recurs, nu au deschisă nici calea de

atac a contestaţie în anulare. Pentru ipoteza în care excepţia de necompetenţă absolută a fost

invocată  şi instanţa a omis să  se pronunţe asupra ei s-a preferat varianta excluderii de la

 posibilitatea exercitării contestaţiei în anulare în condiţiile art. 503 alin. (2) [r ămâne deschisă 

 posibilitatea exercitării contestaţiei în anulare pe temeiul art. 503 alin. (1)], soluţia contrar ă 

f ăcând din contestaţia în anulare o cale de atac la îndemâna tuturor şi în toate situaţiile; eatrebuie să r ămână o cale de atac extraordinar ă.

6.  Instanţa competentă 

Potrivit art. 505 NCPC, „(1) Contesta ţ ia în anulare se introduce la instan ţ a a cărei

hot ărâre se atacă. (2) În cazul în care se invocă motive care atrag competen ţ e diferite, nu

operează prorogarea competen ţ ei”.

Page 387: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 387/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  387

 Nu se poate introduce o contestaţie în anulare la instanţa de recurs dacă  se atacă 

hotărârea instanţei de apel.

Aplicarea alin. (2) al art. 505 NCPC presupune existenţa a două contestaţii în anulare,

una împotriva deciziei date în recurs pentru vreunul din motivele prevăzute la art. 503 alin. (2)

şi încă una introdusă împotriva hotărârii recurate, pentru citare nelegală. Dacă contestatorul a

f ăcut o singur ă contestaţie în anulare, instanţa de recurs va trebui să îşi decline competenţa în

 privinţa motivului privind citarea nelegală la termenul la care a avut loc judecata în apel şi să 

reţină spre soluţionare doar contestaţia care vizează celelalte motive. În acest caz, instanţa de

recurs ar trebui să  suspende judecata până  la soluţionarea de către instanţa de apel a

contestaţiei în anulare. În cazul în care contestaţia în anulare de competenţa instanţei de apel

este admisă, instanţa de recurs urmează  să respingă contestaţia în anulare a cărei judecată afost suspendată  ca lipsită  de obiect, având în vedere dispariţia hotărârii atacate cu recurs.

Invers, dacă  se suspendă  la instanţa de fond (de apel) după  ce se respinge contestaţia în

anulare în recurs, s-ar putea să  fie nevoie ca instanţa să  se pronunţe şi pe contestaţia

suspendată la instanţa de fond.

7.  Termenul de exercitare

În reglementarea anterioar ă, art. 319 distingea în materia termenului după  cum

hotărârea care formează  obiectul contestaţiei era sau nu susceptibilă  de executare silită,

distincţie care a generat o serie de discuţii referitoare la calificarea hotărârii ca fiind

susceptibilă de executare silită, stabilirea termenului fiind legată  şi de momentul exercitării

contestaţiei la executare, deşi între această  din urmă  instituţie şi contestaţia în anulare nu

există foarte multe asemănări.

Pentru înlăturarea acestor neajunsuri, în noua reglementare s-a considerat oportună reglementarea unui termen unic. Astfel, potrivit art. 506 NCPC, „(1) Contesta ţ ia în anulare

 poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hot ărârii, dar nu mai târziu de

un an de la data când hot ărârea a r ămas definitivă. (2) Contesta ţ ia se motivează în termenul

de 15 zile prevă zut la alin. (1), sub sanc ţ iunea nulit ăţ ii acesteia”.

Apare ca noutate alin. (2), ca o dispoziţie foarte utilă, pentru că  în reglementarea

anterioar ă, neprevăzându-se un termen de motivare a contestaţiei în anulare, păr ţile formulau

uneori motivul direct în faţa instanţei sesizate cu soluţionarea contestaţiei în anulare. În

consecinţă, în noua reglementare s-a prevăzut, la art. 506 alin. (2), motivarea contestaţiei în

Page 388: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 388/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 388

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

anulare în termenul de 15 zile, sub sancţiunea nulităţii acesteia (sancţiune împrumutată de la

recurs, şi nu de la apel, soluţia diferită  în apel fiind justificată  de caracterul devolutiv al

acestei căi de atac).

Având în vedere că termenele de la alin. (1) şi (2) se suprapun, probabil că justiţiabilii,

în marea majoritate, vor opta pentru a introduce contestaţia în anulare deja motivată.

Potrivit art. 504 alin. (3) NCPC „(3) O hot ărâre împotriva căreia s-a exercitat

contesta ţ ia în anulare nu mai poate fi atacat ă  de aceea şi parte cu o nouă  contesta ţ ie în

anulare, chiar dacă se invocă alte motive”.

Referitor la acest text, având în vedere că  el se refer ă  la aceeaşi parte, s-a pus

 problema dacă hotărârea mai poate fi atacată cu o nouă contestaţie în anulare, dar de către altă 

 parte. S-a apreciat că r ăspunsul la această întrebare este afirmativ, cu condiţia însă ca partea să  justifice un interes, ceea ce înseamnă  că  toate păr ţile au pierdut, motivele de contestaţie să 

 privească  toate păr ţile interesate să  exercite contestaţia în anulare şi să  existe comunicări

diferite sau să nu existe comunicare a hotărârii. În ipoteza în care unei păr ţi nu i s-a comunicat

hotărârea, în timp ce alteia da, aceasta din urmă formulând şi contestaţia în anulare, timp în

care prima parte stă  în pasivitate, chiar se judecă  în contestaţia în anulare şi ulterior

formulează  şi ea contestaţia în anulare, situaţia este nefirească  şi nu este acoperită  nici de

cazurile de echipolenţă. Este, aici, o scă pare a legiuitorului chiar la cazurile de echipolenţă.

8.  Suspendarea executării

Prevederile din această  materie (art. 507:„Instan ţ a poate suspenda executarea

hot ărârii a cărei anulare se cere, sub condi ţ ia d ării unei cau ţ iuni. Dispozi ţ iile art. 484 se

aplică în mod corespunzător”) sunt neschimbate faţă de reglementarea anterioar ă. Cauţiunea

r ămâne obligatorie. Prevederile de la recurs sunt aplicabile, inclusiv cât priveşte cuantumulcauţiunii.

Se observă, însă, că  legiuitorul noului Cod de procedur ă  civilă  este mai riguros în

 privinţa suspendării executării silite, într-o perioadă existând tendinţa acordării ei mai facile,

cu consecinţa întârzierii realizării dreptului recunoscut în favoarea celeilalte păr ţi.

Page 389: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 389/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  389

9.  Procedura de judecată 

Potrivit art. 508 alin. (1),  „Contesta ţ ia în anulare se solu ţ ionează  de urgen ţă  şi cu

 precădere, potrivit dispozi ţ iilor procedurale aplicabile judecăţ ii finalizate cu hot ărâreaatacat ă.” Astfel, în cazul contestaţiei în anulare reglementate de art. 503 alin. (2), va fi

incidentă procedura aplicabilă  instanţei de recurs, pentru contestaţia în anulare reglementată 

de art. 503 alin. (3) va fi aplicabilă procedura instanţei de apel, iar pentru contestaţia având ca

motiv nelegala citare, poate fi aplicabilă chiar şi procedura din faţa primei instanţe.

Referitor la această prevedere, s-a precizat că formula „aplicabile judecăţii finalizate

cu hotărârea atacată” nu a avut în vedere aplicarea şi a procedurii filtrului din recurs.

Potrivit alin. (2) al art. 508, „ Întâmpinarea este obligatorie  şi se depune la dosar cucel pu ţ in 5 zile înaintea primului termen de judecat ă. Contestatorul va lua cuno ştin ţă  de

con ţ inutul acesteia de la dosarul cauzei”. Se observă, în acest context, că principiul egalităţii

de arme impune ca păr ţile să îşi facă cunoscute apăr ările atât la judecata în primă instanţă, cât

şi în căile de atac ordinare şi cele extraordinare. Totodată, în calea de atac a contestaţiei în

anulare nu se mai aplică  regulile procedurale de la judecata în primă  instanţă  privind

comunicarea întâmpinării, a r ăspunsului la întâmpinare etc. Referitor la ultima teză a alin. (2)

s-a ridicat problema admisibilităţii unei amânări, la cererea contestatorului, pentru a lua la

cunoştinţă de întâmpinare. S-a apreciat că un asemenea termen ar putea fi acordat, interesul

soluţionării contestaţiei apar ţinând contestatarului. Legat de acest aspect, a fost exprimată şi

opinia că  formularea textului exclude acordarea unui termen în acest scop contestatorului,

 pentru aceeaşi soluţie pledând şi argumentul potrivit cu care contestatorul şi-a asumat calea

extraordinar ă de atac cu toate rigorile impuse de judecata într-o procedur ă de urgenţă.

Pentru situaţia în care contestaţia în anulare este întemeiată, conform alin. (3), „ 

instan ţ a va pronun ţ a o singur ă hot ărâre prin care va anula hot ărârea atacat ă  şi va solu ţ iona

cauza. Dacă  solu ţ ionarea cauzei la acela şi termen nu este posibil ă , instan ţ a va pronun ţ a o

hot ărâre de anulare a hot ărârii atacate [şi nu o încheiere, astfel cum s-a susţinut în doctrină,

soluţie neîmbr ăţişată de jurisprudenţă]  şi va fixa termen în vederea solu ţ ionării cauzei printr-

o nouă hot ărâre”. În această ipoteză, vor exista două hotărâri: una de anulare a sentinţei sau

deciziei atacate şi hotărârea asupra recursului sau apelului.

În ultima teză a alin. (3) se precizează că „În acest ultim caz, hot ărârea de anulare nu

 poate fi atacat ă  separat”, altfel spus a fost preluată  întru totul soluţia jurisprudenţială  a

 pronunţării a două hotărâri, f ăr ă a se recunoaşte însă posibilitatea atacării primei hotărâri, pe

Page 390: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 390/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 390

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

considerentul că ar fi condus la tergiversarea procesului. Pe un considerent similar, s-a propus

şi în doctrină  ca soluţia de anulare a hotărârii atacate să  îmbrace forma încheierii

 premergătoare ce nu poate fi atacată  decât o dată  cu fondul. Potrivit alin. (4)  al art. 508, 

„Hot ărârea dat ă în contesta ţ ie în anulare este supusă acelora şi căi de atac ca  şi hot ărârea

atacat ă”, dispoziţie care exista şi în reglementarea anterioar ă, cu precizarea că  prezintă 

interes numai pentru motivul prevăzut la art. 503 alin. (1).

Page 391: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 391/411

Page 392: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 392/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 392

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

7. statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii  şi cei pu şi sub interdic ţ ie

 judecătorească  ori cei pu şi sub curatel ă  nu au fost apăra ţ i deloc sau au fost apăra ţ i cu

viclenie de cei însărcina ţ i să îi apere;

8. exist ă hot ărâri definitive potrivnice, date de instan ţ e de acela şi grad sau de grade

diferite, care încălcă autoritatea de lucru judecat a primei hot ărâri;

9. partea a fost împiedicat ă să se înf ăţ i şeze la judecat ă  şi să în ştiin ţ eze instan ţ a despre

aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voin ţ a sa;

10 . Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau

libert ăţ ilor fundamentale datorat ă  unei hot ărâri judecătore şti, iar consecin ţ ele grave ale

acestei încălcări continuă să se producă;

11. după  ce hot ărârea a devenit definitivă , Curtea Constitu ţ ional ă  s-a pronun ţ atasupra excep ţ iei invocate în acea cauză , declarând neconstitu ţ ional ă prevederea care a f ăcut

obiectul acelei excep ţ ii.

(2) Pentru motivele de revizuire prevă zute la alin. (1) pct. 3, dar numai in ipoteza

 judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii şi hot ărârile care nu evocă fondul”.

Referitor la obiectul revizuirii, o primă problemă pusă  în discuţie a vizat conţinutul

noţiunii de „hotărâri care evocă  fondul”. Referitor la acest aspect, într-o primă  opinie s-asubliniat că trebuie avute în vedere hotărârile instanţelor de apel şi de recurs. Astfel, atunci

când hotărârea instanţei de apel nu este supusă  recursului, instanţa anulează  şi va judeca

evocând fondul iar pentru ipoteza instanţei de recurs se are în vedere pronunţarea pe fond

după  casarea cu reţinere sau când s-a modificat hotărârea, interesând sub acest aspect

soluţionarea petitelor acţiunii. S-a dat ca exemplu pentru problema ridicată ipoteza în care se

respinge cererea pe temeiul unei excepţii peremptorii (de exemplu, prescripţia) iar ulterior se

descoper ă  un înscris deţinut de partea potrivnică  [astfel încât este incident motivul derevizuire prevăzut de art. art. 509 pct. 5 NCPC, exclus de alin. (2)], înscris care, dacă  ar fi

existat în dosar, ar fi condus la o altă soluţie cu privire la excepţie. Este, în acest caz, deschisă 

calea revizuirii? S-a apreciat că, în acest caz, hotărârea pronunţată cu privire la excepţie nu

evocă fondul iar într-o altă opinie s-a ar ătat că era mai potrivită utilizarea sintagmei „hotărâre

a primei instanţe” care ar fi acoperit toate ipotezele, nu numai soluţionarea fondului cauzei.

Tot la acest punct, o altă precizare a vizat faptul că, în acest caz, evocarea fondului nu

 priveşte atât fondul hotărârii, ci al situaţiei de care partea se prevalează, situaţie care ar pune

în discuţie împrejur ări de fapt în legătur ă cu acea hotărâre (de exemplu, inexistenţa la dosarul

Page 393: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 393/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  393

cauzei a dovezii recunoaşterii datoriei de către partea adversă, cererea fiind respinsă  ca

 prescrisă). În acest context, prezentarea ulterioar ă a unui înscris, în sens de mijloc de probă,

nu ar fi de natur ă să deschidă cale de atac a revizuirii.

În acelaşi context, au fost puse în discuţie şi dispoziţiile art. 459 NCPC care

reglementează ordinea în care se exercită căile de atac: „ (1) C ăile extraordinare de atac nu

 pot fi exercitate atât timp cât este deschisă calea de atac a apelului. (2) În cazul hot ărârilor

 susceptibile de apel, dacă  acesta nu a fost exercitat, recursul este inadmisibil. Cu toate

acestea, o hot ărâre susceptibil ă de apel  şi de recurs poate fi atacat ă , înăuntrul termenului de

apel, direct cu recurs, la instan ţ a care ar fi fost competent ă  să  judece recursul împotriva

hot ărârii date în apel, dacă păr  ţ ile consimt expres, prin înscris autentic sau prin declara ţ ie

verbal ă , dat ă în fa ţ a instan ţ ei a cărei hot ărâre se atacă  şi consemnat ă într-un proces-verbal. În acest caz, recursul poate fi exercitat numai pentru încălcarea sau aplicarea gre şit ă  a

normelor de drept material. (3) C ăile extraordinare de atac pot fi exercitate  şi concomitent,

în condi ţ iile legii. Recursul se judecă cu prioritate”.

O primă  problemă  pusă  în discuţie referitor la acest text priveşte  posibilitatea

exercit ării revizuirii dacă nu a fost exercitat ă calea de atac a apelului, în condiţiile în care,

 potrivit alin. (1) căile extraordinare de atac nu pot fi exercitate, atât timp cât este deschisă 

calea de atac a apelului. În reglementarea anterioar ă, art. 322 CPC 1865 deschidea calearevizuirii atât împotriva hotărârilor r ămase definitive în instanţa de apel, cât şi a celor care au

r ămas definitive prin neapelare. Raportat la această prevedere, noua reglementare pare a fi

mai restrictivă. Pe de altă parte, în cazul apelului, textul art. 459 nu prevede restricţionarea

exercitării omisso medio, ca în cazul recursului şi contestaţiei în anulare.

Discuţia privind admisibilitatea revizuirii pentru ipoteza în care nu s-a exercitat apelul

 prezintă  relevanţă  din perspectiva faptului că  pot exista situaţii în care, deşi termenul de

exercitare a apelului a expirat, partea se află încă în termenul de exercitare a revizuirii.S-a mai precizat, totodată, faptul că din formularea alin. (1) al art. 459 nu rezultă că,

dacă nu s-a exercitat apel, calea de atac a revizuirii nu este deschisă, textul vorbind despre

imposibilitatea exercit ării  căilor extraordinare de atac (deci şi a revizuirii) câtă  vreme este

deschisă calea de atac a apelului. În prelungirea alin. (1), referitor la raportul apel-recurs, alin.

(2) declar ă inadmisibil recursul omisso medio.

În concluzie, s-a apreciat că revizuirea este admisibilă dacă nu mai este deschisă calea

de atac a apelului. Dacă  este deschisă  calea apelului şi nu s-a f ăcut apel, este admisibilă 

Page 394: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 394/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 394

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

revizuirea. Dacă se exercită şi revizuirea şi recursul, lucru posibil din perspectiva alin. (3) al

art. 459, recursul se va judeca cu prioritate.

Faptul că  în Noul Cod de procedur ă  civilă  a dispărut sintagma „hotărâre r ămasă 

definitivă în apel sau prin neapelare” nu schimbă mult din acest punct de vedere.

„Tot referitor la acest punct, s-a mai precizat că revizuirea este calea de atac cea mai

 puţin atinsă de modificările noului Cod. Soluţia admisibilităţii revizuirii pentru ipoteza în care

calea de atac a apelului nu mai este deschisă  era admisă  şi în reglementarea anterioar ă  şi

trebuie admisă  în aceleaşi condiţii şi potrivit noii reglementări iar o interpretare  per a

contrario  a dispoziţiilor art. 459 alin. (1) conduce la aceeaşi concluzie, cel puţin la nivel

teoretic. Practic însă, prin majorarea termenului de apel la 30 de zile pot exista situaţii în care

nici măcar calea de atac a revizuirii să nu mai fie deschisă, ca urmare a împlinirii termenuluide revizuire, care este de o lună, cu excepţia motivelor pentru care termenul de exercitare a

revizuirii curge de la alte momente decât comunicarea hotărârii. Mai trebuie avut în vedere şi

faptul că  în categoria căilor de atac, revizuirea prezintă  anumite particularităţi; astfel, de

regulă, motivele vizează aspecte neimputabile păr ţii, spre deosebire de ipoteza contestaţiei în

anulare şi recursului. Nu a fost în intenţia redactorilor Codului să modifice soluţia anterioar ă.

Pe de altă parte, păstrarea menţiunii de „hotărâre definitivă” nu a fost considerată oportună,

având în vedere semnificaţia pe care noţiunea de “definitivă”o dobândeşte potrivit noiireglementări.

S-a mai ar ătat că noua reglementare a curmat o chestiune controversată din 322 NCPC

1865 referitoare la sfera de aplicare a hotărârilor care evocă  fondul. În practică problema a

vizat ipoteza în care prima instanţă respingea acţiunea, fiind respinse şi apelul şi recursul. În

acest caz, se punea problema care este hotărârea care evocă  fondul şi care poate fi atacată.

Practica a fost unanimă  în a aprecia că  hotărârea în apel, chiar dacă  era de respingere a

apelului, datorită caracterului devolutiv al acestei căi de atac, era o hotărâre care evoca fondulşi, prin urmare, susceptibilă de a fi atacată cu revizuire. Practica a fost însă controversată, în

ceea ce priveşte hotărârile din recurs: unele instanţe apreciau că hotărârile de recurs în care în

motivare apăreau analizate probleme de drept erau considerate hotărâri care evocă  fondul,

susceptibile de a fi atacate pe calea revizuirii, alte instanţe considerau, dimpotrivă, că  nu

 puteau fi atacate decât hotărârile din apel, cele pronunţate în recurs neavând vocaţia de a

evoca fondul.

Pentru ipoteza alin. (2) al art. 509 orice hotărâre judecătorească ar putea fi atacată cu

revizuire, pentru celelalte situaţii însă, doar hotărârile care antamează  fondul. Într-o altă 

Page 395: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 395/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  395

opinie, s-a ar ătat că  noţiunea de „hotărâri pronunţate asupra fondului” se refer ă  doar la

 judecata în primă  instanţă, inclusiv asupra excepţiilor procesuale de fond (excepţia calităţii

 procesuale, excepţia prescripţiei), altfel nu se justifică  următoarea noţiune folosită, cea de

hotărâri care evocă fondul, şi care include soluţiile pronunţate în căile de atac, apel sau recurs.

Referitor la această  observaţie, s-a f ăcut precizarea, cât priveşte excepţia prescripţiei, că 

aceasta nu este o veritabilă excepţie procesuală, ci mai degrabă o apărare de fond. Pe de altă 

 parte însă, analiza excepţiei privitoare la calitatea procesuală  antamează, de cele mai multe

ori, fondul cauzei (spre exemplu, într-o acţiune în revendicare, verificarea calităţii procesuale

active echivalează cu verificarea calităţii de proprietar). De asemenea, s-a mai precizat că ar fi

fost de dorit ca în locul sintagmei „hotărâri pronunţate asupra  fondului” să  fie folosită 

sintagma „hotărâri de fond. Au fost exprimate rezerve cu privire la extinderea noţiunii dehotărârii pronunţate asupra fondului la orice sentinţă  chiar dacă  vizează  hotărâri care

soluţionează excepţii procesuale de fond.

S-a mai ar ătat că trebuie plecat de la specificul motivelor de revizuire şi de la faptul că 

nu a asistăm la o schimbare de concepţie faţă de ceea ce caracteriza revizuirea în vechiul Cod.

Toate lucr ările de specialitate clarifică tipurile de hotărâri care pot face obiectul revizuirii şi

vechiul Cod vorbea, cu excepţia hotărârilor pronunţate în recurs după  casarea cu reţinere,

despre hotărâri r ămase definitive în apel sau prin neapelare, deci despre hotărâri date asuprafondului în relaţie cu motivele propriu-zise de revizuire. Inclusiv în Noul Cod, motivul

 privind nepronunţarea instanţei asupra unui lucru cerut este o chestiune ce ţine de abordarea

fondului cauzei. Noul Cod, schimbând formula de introducere a primului articol din materia

revizuirii, nu şi-a propus decât să accentueze această idee, să o clarifice, sens în care vorbeşte

despre hotărâri pronunţate asupra fondului, ceea ce trimite la hot ărârile primei instan ţ e prin

care se abordează  fondul cauzei  şi despre hotărâri care evocă  fondul, noţiune ce trimite la

hot ărârile prin care instan ţ a de apel, admi ţ ând apelul,  şi anulând hot ărârea atacat ă evocă  fondul dar poate vorba  şi despre hot ărâri ale instan ţ elor de recurs, atunci când acestea evocă 

 fondul . Singura modificare avută în vedere cu ocazia lucr ărilor comisiei de elaborare a Noului

Cod cât priveşte obiectul revizurii a vizat deschiderea căii de atac a revizuirii, pentru motivele

menţionate la alin. (2) al art. 509, tuturor hotărârilor, indiferent dacă  acestea evocă  sau nu

fondul. În sprijinul aceleiaşi interpretări poate fi folosit şi argumentul ce ţine de folosirea de

către legiuitor a noţiunii de hotărâre pronunţată asupra fondului, şi care poate fi interpretată ca

având o sfer ă de aplicare mai largă de cea ce „hotărâre pronunţată pe fond”.

Page 396: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 396/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 396

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

S-a precizat că în materie de contencios administrativ, la nivelul secţiei din cadrul ICCJ există 

controverse cât priveşte admisibilitatea revizuirii atunci când se respinge recursul ca

nefondat, deşi prin analiza tuturor motivelor se ajunge la o analiză pe fondul cauzei sau atunci

când instanţa de recurs se pronunţă asupra fondului prin admiterea recursului şi modificarea

hotărârii. În ultima perioadă, orientarea a fost în sensul că  revizuirea este admisibilă atunci

când instanţa de recurs s-a pronunţat ea însăşi asupra fondului (situaţii frecvente în această 

materie), nu şi atunci când a respins recursul ca nefondat. Referitor la aceste precizări, s-a

ar ătat că  ar trebui evitată  o interpretare categorică  şi cu caracter de generalitate, în sensul

imposibilităţii atacării cu revizuire a tuturor hotărârilor prin care recursul a fost respins ca

nefondat, sens în care s-a dat exemplul recursului respins în baza unui înscris care ulterior a

fost declarat fals.În ceea ce priveşte partea din hotărâre în care se reflectă  evocarea fondului, în

considerente sau în dispozitiv, s-a apreciat că trebuie luate în considerare considerentele care

explică soluţiile din dispozitiv şi care fac corp comun cu dispozitivul (considerente decizorii).

Potrivit alin. (3) al art. 310 se precizează  că nu va opera prorogarea competenţei. Şi

 pentru alin. (1) al art. 310 poate fi valorificată jurisprudenţa din reglementarea anterioar ă.

Page 397: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 397/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  397

2.  Termenul de exercitare

Referitor la termenul de exercitare, reglementat de art. 511 NCPC 1  s-a precizat că 

textul articolului este clar şi nu pune probleme. Au fost însă semnalate dispoziţiile alin. (4)(„Revizuirea se motivează  prin însăşi cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul

termenului de exercitare a acesteia, sub sanc ţ iunea nulit ăţ ii”) referitor la motivarea cererii de

revizuire, text similar celui de la contestaţia în anulare, precum şi faptul că acesta îşi va găsi

aplicare, cu privire la fiecare motiv în parte, pentru ipoteza în care prin aceeaşi cerere au fost

invocate mai multe motive de revizuire [art. 511 alin. (5)].

1

 „(1) Termenul de revizuire este de o lună  şi se va socoti: 1. în cazurile prevă zute la art. 509 alin. (1) pct. 1, dela comunicarea hot ărârii; 2. în cazul prevă zut la art. 509 alin. (1) pct. 2, de la cel din urmă act de executare;

3. în cazurile prevă zute la art. 509 alin. (1) pct. 3, din ziua în care partea a luat cuno ştin ţă  de hot ărârea

instan ţ ei penale de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului ori de hot ărârea care a declarat fals

înscrisul, dar nu mai târziu de un an de la data r ămânerii definitive a hot ărârii penale. În lipsa unei astfel de

hot ărâri, termenul curge de la data când partea a luat cuno ştin ţă  de împrejur ările pentru care constatarea

infrac ţ iunii nu se mai poate face printr-o hot ărâre penal ă , dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii

acestora; 4. în cazul prevă zut la art. 509 alin. (1) pct. 4, din ziua în care partea a luat cuno ştin ţă de hot ărârea

 prin care a fost sanc ţ ionat disciplinar definitiv judecătorul, dar nu mai târziu de un an de la data r ămâneriidefinitive a hot ărârii de sanc ţ ionare disciplinar ă; 5. în cazul prevă zut la art. 509 alin. (1) pct. 5, din ziua în

care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă; 6. în cazul prevă zut la art. 509 alin. (1) pct. 6, din ziua în care

 partea a luat cuno ştin ţă de casarea, anularea sau schimbarea hot ărârii pe care s-a întemeiat hot ărârea a cărei

revizuire se cere, dar nu mai târziu de un an de la data r ămânerii definitive a hot ărârii de casare, anulare sau

 schimbare; 7. în cazurile prevă zute la art. 509 alin. (1) pct. 7, din ziua în care statul ori alt ă persoană de drept

 public a luat cuno ştin ţă de hot ărâre, dar nu mai târziu de un an de la data r ămânerii definitive a acesteia; în

cazul minorilor, persoanelor puse sub interdic ţ ie judecătorească sau sub curatel ă termenul de revizuire este de

6 luni de la data la care cel interesat a luat cuno ştin ţă de hot ărâre, dar nu mai târziu de un an de la dobândirea

capacit ăţ ii depline de exerci ţ iu sau, după  caz, de la înlocuirea tutorelui persoanei puse sub interdic ţ ie, de la

încetarea curatelei ori înlocuirea curatorului; 8. în cazul prevă zut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data

r ămânerii definitive a ultimei hot ărâri. (2) În cazul prevă zut la art. 509 alin. (1) pct. 9, termenul de revizuire

este de 15 zile  şi se socote şte de la încetarea împiedicării. (3) Pentru motivele prevă zute la art. 509 alin. (1) pct.

10  şi 11, termenul este de 3 luni de la data publicării hot ărârii Cur  ţ ii Europene a Drepturilor Omului, respectiv

a deciziei Cur  ţ ii Constitu ţ ionale în Monitorul Oficial al României, Partea I. (4) Revizuirea se motivează prin

în săşi cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sanc ţ iunea

nulit ăţ ii. (5) Dacă prin aceea şi cerere se invocă motive diferite de revizuire, prevederile alin. (4) se aplică  în

mod corespunzător pentru fiecare motiv în parte”.

Page 398: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 398/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 398

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

Page 399: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 399/411

 

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  399

Motivele de revizuire şi soluţiile posibile în revizuire* - Judecător Valentin MITEA

 Prelegere sus ţ inut ă de dl. judecător Valentin MITEA

Discuţia despre revizuire a început furtunos, mai furtunos decât ar fi cazul, ţinând cont

că această cale de atac a suferit, comparativ cu celelalte, cele mai puţine modificări.

Plecând de la această precizare va trebui să examinăm noua reglementare raportându-

ne la multe lucruri pe care le cunoaştem deja; în acelaşi timp însă, există  unele aspecte

 punctuale, vizând fie anumite motive de revizuire, fie sfera de cuprindere a hotărârilor care

fac obiectul revizuirii, dar nu numai, ce obligă la discuţii şi nuanţări.

Constatarea esenţială, de la care trebuie pornită abordarea comparativă a reglementării

noi şi a celei anterioare r ămâne, însă, aceea că, în ansamblul ei, revizuirea îşi păstrează, în

foarte mare măsur ă, caracteristicile juridice.

1.  Motivele de revizuire

Trei noutăţi se detaşează  ca importanţă: cea dintâi priveşte  sfera motivelor de

revizuire, iar în legătur ă cu acestea trebuie să observăm că una din ipotezele prevăzute de art.

322 CPC 1865 (cea de la pct. 1: „dacă dispozitivul hot ărârii cuprinde dispozi ţ ii potrivnice ce

nu se pot aduce la îndeplinire”) a fost suprimată, neregăsindu-se în Noul Cod de procedur ă 

civilă nici măcar într-o formă modificată ori absorbită în vreun altul; a doua, tangentă celei

dintâi, că legiuitorul Noului Cod de procedur ă civilă a preferat să fragmenteze unele motive

de revizuire ce reuneau, în realitate, mai multe motive distincte (precum cele prevăzute la art.

322 pct. 4 şi 5 CPC 1865), dar care păstrează, în bună măsur ă, substanţa şi funcţia procedurală 

a celor anterioare. Cu alte cuvinte, o operaţiune de simplă  igienă  procedurală, iar nu o

reconsiderare de fond a condiţiei juridice a acestor motive; a treia, că  teza – aproape

sacrosanctă – potrivit căreia revizuirea poate avea ca obiect numai hotărâri care evocă fondul

*

  Trimiterile la dispoziţiile Noului Cod de procedur ă  civilă  au în vedere varianta Codului republicată  înMonitorul Oficial nr. 545/3.08.2012.

Page 400: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 400/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 400

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

a fost, în sfâr şit, atenuată, alin. (2) al art. 509 NCPC asigurând fundamentul acestei modificări

de concepţie.

Revenind la înlăturarea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 CPC 1865, este

oportun să  remarcăm că  opţiunea Noului Cod de procedur ă  civilă  era previzibilă:

introducerea, însă  prin O.U.G. nr. 138/2000 a instituţiei lămuririi hotărârii şi a înlătur ării

dispoziţiilor potrivnice (art. 2811  CPC 1865), menţinută  (prin art. 443) şi de Noul Cod de

 procedur ă civilă f ăcea dificil de justificat coexistenţa unor mijloace procedurale distincte (ne

referim la procedura înlătur ării dispoziţiilor potrivnice şi la cererea de revizuire întemeiată pe

dispoziţiile art. 322 pct. 1 CPC 1865), dar care serveau aceluiaşi scop. Prin urmare, s-a

renunţat la motivul de revizuire, preeminenţa procedurii prevăzute de art. 443 NCPC având,

între altele, un argument în faptul că  spre deosebire de revizuire – care întotdeauna estesupusă unui termen de exercitare – înlăturarea dispoziţiilor potrivnice nu cunoaşte o astfel de

condiţionare.

Pentru o înţelegere mai facilă a eventualelor elemente de noutate propun o examinare

sintetică, însă  f ăcută în manier ă comparativă, a motivelor de revizuire reglementate în Noul

Cod de procedur ă civilă.

1.1  Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 NCPC

(„s-a pronun ţ at asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronun ţ at asupra unui

lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”)

Acest motiv îl preia în totul pe acela prevăzut de art. 322 pct. 2 CPC 1865, astfel că 

 pentru înţelegerea lui este utilă  raportarea la consideraţiile doctrinare şi dezlegările

 jurisprudenţiale deja existente în ambianţa vechii reglementări. Să  remarcăm doar că, în

situaţia în care instanţa nu s-a pronunţat asupra vreunui lucru cerut, păr ţile mai au la îndemână 

şi procedura completării hotărârii (art. 444 NCPC).

1.2  Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 2 NCPC

(„obiectul pricinii nu se afl ă în fiin ţă”)

Reprezintă o preluare a motivului reglementat de art. 322 pct. 3 CPC 1865, Noul Cod

de procedur ă civilă neoferind nici un element de noutate. În consecinţă, se va putea ţine seama

de aprecierile f ăcute în marginea lui sub guvernământul vechii reglementări.

Page 401: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 401/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  401

Să observăm doar, ca potenţial instrument procedural tangent aceleiaşi problematici,

 prevederile art. 204 alin. (2) pct. 3 NCPC similare, practic, celor ale art. 132 alin. (2) pct. 3

CPC 1865, potrivit cărora reclamantul poate să solicite, f ăr ă a fi ţinut de rigorile impuse prin

alin. (1) al articolului, contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit în cursul procesului.

Tot astfel, şi prevederile art. 891 NCPC (privitoare, ca şi art. 574 CPC 1865, la intervertirea

executării), conform cărora în cazul în care în titlul executoriu nu s-a stabilit ce sumă urmează 

a fi plătită ca echivalent al valorii lucrului în cazul imposibilităţii predării acestuia, instanţa de

executare, la cererea creditorului, va stabili această sumă.

1.3  Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 3 NCPC

(„un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecat ă , a fost condamnat definitiv pentru o infrac ţ iune privitoare la pricină sau dacă hot ărârea s-a dat în temeiul unui înscris

declarat fals în cursul ori în urma judecăţ ii, când aceste împrejur ări au influen ţ at solu ţ ia

 pronun ţ at ă în cauză. În cazul în care constatarea infrac ţ iunii nu se mai poate face printr-o

hot ărâre penal ă , instan ţ a de revizuire se va pronun ţ a mai întâi, pe cale incidental ă , asupra

existen ţ ei sau inexisten ţ ei infrac ţ iunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi

citat  şi cel învinuit de săvâr  şirea infrac ţ iunii”)

De această dată, suprapunerea cu vechiul motiv de revizuire este doar par ţială, NoulCod de procedur ă civilă adăugând două elemente care, anterior, lipseau: primul este acela că 

se introduce o condiţie de admisibilitate („când aceste împrejur ări au influenţat soluţia

 pronunţată în cauză”) care, la nivel strict normativ, lipsea anterior, dar care, altfel, era socotită 

în doctrină  şi jurisprudenţă  ca subînţeleasă, fiind cerută  de logica internă  a motivului de

revizuire; al doilea (care, şi el, are valoare de noutate doar prin raportare la faptul că lipsea din

reglementarea imediat precedentă, căci altfel el a mai fost prezent în cadrul motivului de sub

art. 322 pct. 4 teza I CPC 1865) vizează teza finală a pct. 3 al art. 509 NCPC : „ În cazul în

care constatarea infrac ţ iunii nu se mai poate face printr-o hot ărâre penal ă , instan ţ a de

revizuire se va pronun ţ a, mai întâi, pe cale incidental ă , asupra existen ţ ei sau inexisten ţ ei

infrac ţ iunii invocate. În acest ultim caz, la judecata cererii va fi citat  şi cel învinuit de

 săvâr  şirea infrac ţ iunii ”.

Au existat întrebări ale participanţilor la conferinţă cu privire la hotărârea ce trebuie

dată  asupra existenţei infracţiunii în cazul pronunţării pe cale incidentală: această  hotărâre

 prin care se constată  existenţa infracţiunii trebuie să  fie dată  odată  cu admiterea cererii de

Page 402: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 402/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 402

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

revizuire? Cum ar trebui să  sune minuta? Se dau hotărâri separate? Se poate pune problema

antepronunţării judecătorului?

Problema ridicată  trimite la soluţia dată cererii de revizuire; Noul Cod de procedur ă 

civilă neaducând noutăţi cu privire la soluţiile ce trebuie date revizuirii, deci nici cu privire la

aceste aspecte.

Aşa fiind, r ămân utile concluziile trase sub reglementarea anterioar ă, acestea

 propunând ca, în cazul menţionat, să  se dea mai întâi o hotărâre prin care, constatându-se

existenţa infracţiunii, să  se desfiinţeze hotărârea atacată  cu revizuire, trecându-se apoi la

rejudecarea procesului şi dându-se, finalmente, o nouă hotărâre.

 Nu se poate vorbi, într-o asemenea situaţie, despre antepronunţarea judecătorului

cauzei, acesta desf ăşurând o activitate de judecată  pe care legea o impune explicit sauimplicit. Tot astfel, pronunţarea unei hotărâri intermediare nu implică, în mod necesar, şi

anticiparea exactă  şi în totalitatea ei a hotărârii prin care, la finele procedurii, se va judeca

 procesul, căci rejudecarea implică alte dezlegări decât cele deja f ăcute în cuprinsul hotărârii

intermediare.

O altă problemă  ridicată de către participanţi a fost aceea dacă ar trebui să existe un

rechizitoriu sau un alt act care să  permită  instanţei civile să  constate existenţa infracţiunii.

După unele opinii, trebuie să se facă dovada imposibilităţii derulării unui proces penal pentruca instanţa civilă să poată constata existenţa infracţiunii pe cale incidentală, afirmându-se că 

este necesar să existe un act emanând de la autoritatea competentă în materie penală din care

să  rezulte motivele în raport de care săvâr şirea infracţiunii nu se mai poate stabili în cadrul

unui proces penal. Dimpotrivă, alţi autori au exprimat opinia că  instanţa civilă  poate face

aceste verificări în mod direct, pe cale incidentală, f ăr ă  a fi necesar ă  prezentarea unui act

 precum cel menţionat mai sus. În ce mă  priveşte, prefer prima opinie, aceasta oferind un

fundament clar motivului de revizuire discutat. În favoarea ei vine, credem, şi un argumenttras din dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 3 teza finală  NCPC care se refer ă, sub aspectul

momentului de început al curgerii termenului de revizuire, la „(…) data când partea a luat

cuno ştin ţă de împrejur ările pentru care constatarea infrac ţ iunii nu se mai poate face printr-o

hot ărâre penal ă (…)”, ceea ce sugerează, credem, că aceste împrejur ări trebuie să-i fie aduse

la cunoştinţă de o autoritate penală competentă.

Page 403: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 403/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  403

1.4  Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 4 NCPC

(„Un judecător a fost sanc ţ ionat disciplinar definitiv pentru exercitarea func ţ iei cu rea-

credin ţă  sau gravă  neglijen ţă , dacă  aceste împrejur ări au influen ţ at solu ţ ia pronun ţ at ă  în

cauză”)

Acesta este un motiv de revizuire desprins din fostul art. 322 pct. 4 CPC 1865, Noul

Cod de procedur ă civilă preferând, în considerarea identităţii lui proprii, să-l consacre în mod

distinct. Motivul păstrează  substanţa antecesorului său normativ, propunând ca elemente de

noutate: referirea la „judecător” în loc de „magistrat”; impunerea condiţiei ca exercitarea

funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă să fi fost de natur ă a influenţa soluţia pronunţată 

în cauză. Şi de această  dată, lipsesc noutăţile veritabile, legiuitorul transpunând normativ

observaţii doctrinare şi jurisprudenţiale deja consolidate.

1.5  Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 NCPC

(„după darea hot ărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, re ţ inute de partea potrivnică 

 sau care nu au putut fi înf ăţ i şate dintr-o împrejurare mai presus de voin ţ a păr  ţ ilor”)

 Nici acest motiv de revizuire nu are caracter de noutate, el fiind copia pe deplin fidelă 

a celui prevăzut de art. 322 pct. 5 teza I CPC 1865. Aşa fiind, consideraţiile ce au însoţit până 

acum, doctrinar şi jurisprudenţial, acest motiv de revizuire, îşi păstrează actualitatea.

1.6  Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 6 NCPC

(„s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hot ărârea unei instan ţ e pe care s-a întemeiat

hot ărârea a cărei revizuire se cere”)

Acest motiv de revizuire îi corespunde aceluia prevăzut de art. 322 pct. 5 teza finală 

CPC 1865, preferându-se, şi de această  dată, prin observarea individualităţii lui, să  fie

consacrat ca motiv distinct. Substanţa precedentului motiv de revizuire este păstrată, NoulCod de procedur ă civilă oferind doar o actualizare terminologică, privitoare la soluţiile date

hotărârii invocate ca temei al revizuirii: vechiul motiv cerea desfiinţarea sau modificarea, cel

nou aduce în discuţie casarea, anularea sau schimbarea.

1.7  Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 7 NCPC

(„statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii  şi cei pu şi sub interdic ţ ie

 judecătorească  ori cei pu şi sub curatel ă  nu au fost apăra ţ i deloc sau au fost apăra ţ i cu

viclenie de cei însărcina ţ i să îi apere”)

Page 404: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 404/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 404

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

Şi de această dată, preluarea vechiului motiv de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 6

 NCPC 1865 este aproape integrală. Scopul motivului de revizuire r ămâne acelaşi, anume

asigurarea în plan procedural a protecţiei unor persoane aflate în situaţii speciale, fiind de

remarcat doar că din enumerarea f ăcută de art. 509 pct. 7 NCPC lipseşte referirea la persoane

 juridice de utilitate publică şi, tot astfel, la cei dispăruţi.

Legiuitorul noului Cod de procedur ă civilă a considerat, sub acest din urmă aspect, că 

este suficientă  referirea la „cei puşi sub curatelă”, în condiţiile în care art. 178 NCC,

referindu-se la cazurile în care se poate institui curatela, evocă  [lit. d)] şi situaţia în care „o

 persoană  a dispărut f ăr ă  a exista informa ţ ii despre ea  şi nu a l ă sat mandatar sau

administrator general ”. Rezultă, aşadar, că  referirea la cel dispărut nu se mai justifica a fi

menţinută, sub condiţia însă, ca privitor la acesta să se fi instituit curatela, căci altfel motivulde revizuire nu l-ar mai primi sub incidenţa lui.

De remarcat şi referirea f ăcută  la „minori şi cei puşi sub interdicţie”, anterior legea

f ăcând vorbire despre cei incapabili. Lipseşte, deci, o modificare de fond, intervenţia Noului

Cod de procedur ă civilă privind doar terminologia utilizată.

Să  remarcăm doar, consonant cu ceea ce deja s-a spus în marginea dispoziţiilor art.

322 pct. 6 CPC 1865, că legea îngăduie revizuirea doar dacă apărarea a lipsit în totul ori dacă 

a fost f ăcută cu viclenie. Nu o îngăduie, însă, când apărarea a existat, dar a fost prea puţindiligentă  sau când calitatea ei a fost una modestă. Exceptând ipoteza apăr ării f ăcute cu

viclenie, putem spune că motivul de revizuire în discuţie se sprijină, fundamental, pe formula

dihotomică apărare-non-apărare.

1.8  Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 NCPC

(„exist ă hot ărâri definitive potrivnice, date de instan ţ e de acela şi grad sau de grade diferite,

care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hot ărâri”)

Şi de această dată avem de-a face cu o reiterare a unui motiv preexistent, art. 322 pct.

7 CPC 1865 referindu-se la cazul în care „(…) exist ă hot ărâri definitive potrivnice, în una  şi

aceea şi pricină , între acelea şi persoane, având acelea şi calit ăţ i”. 

 Noul Cod de procedur ă civilă conservă, aşadar, substanţa vechiului motiv, preferând

doar o ajustare de suprafaţă, el evocând, sintetic, încălcarea autorităţii de lucru judecat, f ăr ă a

face alte precizări. Or, condiţiile autorităţii de lucru judecat, în ce priveşte efectul lor negativ,

sunt înf ăţişate de art. 431 alin.(1) NCPC („ Nimeni nu poate fi chemat în judecat ă de două ori

Page 405: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 405/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  405

în aceea şi calitate, în temeiul aceleia şi cauze  şi pentru acela şi obiect ”), astfel că  simetria

dintre vechiul şi noul motiv de revizuire este, se poate spune, desăvâr şită.

De aici, şi concluzia că  aprecierile f ăcute în doctrină  şi jurisprudenţă  în marginea

motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 CPC 1865 r ămân utile, ele putând fi avute în

vedere pentru (re)conturarea problematicii asociate şi „noului” motiv.

1.9  Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 9 NCPC

(„partea a fost împiedicat ă  să  se înf ăţ i şeze la judecat ă   şi să  în ştiin ţ eze instan ţ a despre

aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voin ţ a sa”)

Este încă  un motiv de revizuire preluat, cu o fidelitate completă, din Codul de

 procedur ă civilă anterior, care îl conţinea sub art. 322 pct. 8.Teza esenţială  a motivului este, după  cum se cunoaşte, aceea că  judecata f ăcută  în

condiţiile ar ătate în textul legal inculcă  o viciere gravă  a dreptului la apărare, astfel că  o

corecţie procedurală trebuia (şi trebuie) să existe.

Condiţiile impuse sunt cumulative şi de strictă  interpretare, ceea ce trimite, în mod

necesar, şi la concluzia că : 1) atunci când partea nu a fost legal citată, ea are la îndemână, în

limitele legii, alte căi de atac decât revizuirea; 2) când partea a fost legal citată  şi avea

 posibilitatea de a informa instanţa cu privire la faptul că, din motive mai presus de voinţa ei,nu se poate prezenta în instanţă, revizuirea este inadmisibilă.

1.10  Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 10 NCPC

(„Curtea Europeană  a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau

libert ăţ ilor fundamentale datorat ă  unei hot ărâri judecătore şti, iar consecin ţ ele grave ale

acestei încălcări continuă să se producă”)

Este un motiv de revizuire preexistent, Codul de procedur ă civilă anterior înf ăţişându-l

în art. 322 pct. 10, el adăugându-i în partea finală o condiţie pe care însă Noul Cod nu a mai

 păstrat-o: consecinţele grave ale încălcării „nu pot fi remediate decât prin revizuirea hot ărârii

 pronun ţ ate”.

Înlăturarea acestei condiţii conduce, am spune, la concluzia că revizuirea nu trebuie să 

fie, precum în prezent, singurul mijloc procedural pus la dispoziţia păr ţii pentru a înlătura

consecinţele încălcării drepturilor sau libertăţilor sale fundamentale, ea fiind îngăduită chiar şi

atunci când, în paralel, legea ar recunoaşte şi alte căi procedurale destinate aceluiaşi scop.

Page 406: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 406/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 406

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

De remarcat, de asemenea, şi că în acord cu statuările Deciziei nr. 233 din 15.02.2011

a Cur ţii Constituţionale, nu a fost păstrată şi o mai veche condiţie, aceea ca revizuirea să aibă 

ca efect o hotărâre care evocă fondul.

1.11  Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 NCPC

(„după  ce hot ărârea a devenit definitivă , Curtea Constitu ţ ional ă  s-a pronun ţ at asupra

excep ţ iei invocate în acea cauză , declarând neconstitu ţ ional ă  prevederea care a f ăcut

obiectul acelei excep ţ ii”)

Acest motiv de revizuire îşi are corespondent – unul par ţial însă – în acela prevăzut de

art. 322 pct. 10 CPC 1865, care, mult prea ramificat, exprima aceeaşi teză.

A fost, aşadar, păstrat filonul vechiului motiv (ne referim la intervenirea unei decizii aCur ţii Constituţionale prin care a fost declarată  neconstituţională  o prevedere care, într-un

 proces determinat, f ăcuse obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate), nemaimenţinându-se

însă unele referiri mai degrabă redundante [ precum „(…) care, în mod necesar  şi evident, nu

 pot fi disociate de prevederile men ţ ionate în sesizare”], căci ele rezultau în chip logic din

ipoteza primar ă a textului legal. Trebuie avut în vedere, sub acest aspect, că  sesizarea Cur ţii

Constituţionale în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 poate fi f ăcută numai dacă 

 prevederea reclamată ca neconstituţională „(…) are leg ătur ă cu solu ţ ionarea cauzei în orice fază a litigiului  şi oricare ar fi obiectul acestuia”. Or, această cerinţă o include deja pe aceea

evocată, în partea sa finală, de art. 322 pct. 10 CPC 1865.

2.  Obiectul revizuirii

În legătur ă  cu reglementarea motivelor de revizuire mai trebuie remarcată, în

considerarea importanţei ei, şi prevederea cuprinsă  în alin. (2) al art. 509 NCPC : „ Pentrumotivele de revizuire prevă zute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4,

 pct. 7-10 sunt supuse revizuirii şi hot ărârile care nu evocă fondul.”

Acest text legal are caracter de noutate doar în plan normativ, căci altfel el impune

soluţii care, în doctrină, fuseser ă reclamate de mai multă vreme încă în ambianţa reglementării

oferite revizuirii de Codul de procedur ă civilă 1865. Altfel spus, avem de-a face cu un r ăspuns

normativ la solicitări vechi şi, am spune, deja consolidate, el evidenţiind, pe bună dreptate, că 

regula clasică potrivit căreia ar putea face obiectul revizuirii doar o hotărâre ce evocă fondul

apare, uneori, ca inadecvată. De aici, constatarea că  în raport cu unele motive de revizuire,

Page 407: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 407/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  407

abordarea fondului nu este necesar să  condiţioneze admisibilitatea acestei căi de atac,

legiuitorul noului Cod oprindu-se la cele menţionate în cuprinsul alin. (2) al art. 509 NCPC.

Faţă  de întrebarea ridicată  de unii participanţi la această  întâlnire, ar ăt că, în

înţelegerea mea, era, într-adevăr, oportună menţionarea în alin. (2) al art. 509 NCPC inclusiv

a motivului de revizuire prevăzut la pct. 11, câtă  vreme norma legală  criticată  pentru

neconstituţionalitate ar putea fi una care, deşi într-o semnificativă  legătur ă  cu soluţionarea

litigiului, să  nu intereseze sub aspectul soluţionării fondului cauzei, ea putând conduce la

soluţionarea pricinii în temeiul unei excepţii procesuale.

Vom vedea, în timp, dacă  doctrina şi jurisprudenţa vor găsi potrivit să  impună  o

asemenea abordare, cunoscut fiind că, pretorian, tot astfel se f ăcuse uneori şi cu privire la

motivele de revizuire pe care astăzi le evocă alin. (2) al art. 509 NCPC.Tot în legătur ă cu obiectul revizuirii, dar sub un alt aspect, să observăm şi că partea de

început a alin. (1) al art. 509 se refer ă la „hot ărâri pronun ţ ate asupra fondului sau care evocă 

 fondul ”, înlocuind textul anterior care impunea şi alte condiţii, chiar dacă  toate gravitau în

 jurul aceleiaşi teze-reper, anume că hotărârea trebuie să evoce fondul.

3.  Termenul de revizuire (art. 511 NCPC)

Acesta îşi păstrează, în raport cu fiecare dintre motivele de revizuire, durata prevăzută 

şi prin art. 324 CPC 1865, legiuitorul socotind că  nu sunt necesare modificări. Totuşi, din

raţiuni privitoare la asigurarea securităţii circuitului juridic civil, pentru situaţiile menţionate

în cuprinsul art. 511 alin. (1) pct. 3 teza I, pct. 4, pct. 6 şi pct. 7 NCPC a fost instituit, cu

caracter de noutate în reglementare, un termen limită  de 1 an, calculat de la momentele

ar ătate, diferenţiat, în cuprinsul acestor texte legale, în interiorul căruia să  se exercite

revizuirea. În caz contrar, aceasta devine inadmisibilă şi trebuie respinsă, chiar dacă partea arfi luat cunoştinţă despre motivele ce întemeiază revizuirea doar ulterior împlinirii termenului

de 1 an.

4.  Cererea de revizuire

 Noul Cod de procedur ă civilă nu ofer ă noutăţi privitoare la forma şi conţinutul cererii

de revizuire, cu o singur ă excepţie, notabilă însă: potrivit art. 511 alin. (4) NCPC, revizuirea

Page 408: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 408/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 408

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

se motivează  prin însăşi cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de

exercitare a acesteia, sub sancţiunea nulităţii.

Este o prevedere legală  cu adevărat utilă, funcţia ei de disciplinare a conduitei

revizuientului fiind evidentă. Se cunoaşte că vechiul Cod de procedur ă civilă nu cuprindea o

dispoziţie similar ă, ceea ce genera, în practică, interpretări neuniforme cu privire la termenul

în care cererea de revizuire trebuia motivată şi la consecinţele eventualei nemotivări în acest

termen.

De această dată, legea stabileşte un termen şi o sancţiune precise, clarificând aceste

aspecte.

5.  Procedura de judecată a cererii de revizuire

Potrivit art. 513 alin. (1) NCPC, cererea de revizuire se soluţionează  cu observarea

dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea atacată. Se prefer ă aşadar

 – şi pe bună  dreptate – împrumutul dispoziţiilor procedurale care au guvernat şi judecata

finalizată  prin hotărârea atacată  cu revizuire. Opţiunea legiuitorului este una firească, ea

ţinând seama de faptul că ne aflăm în faţa unei căi de atac de retractare, astfel că  simetria

 procedurală este soluţia oportună.Articolul 326 alin. (1) CPC 1865 uza de o prevedere mai pu ţin inspirată: „Cererea de

revizuire se judecă potrivit dispozi ţ iilor prevă zute pentru cererea de chemare în judecat ă”, el

f ăcând, f ăr ă  a distinge în funcţie de etapa procedurală  în care a fost pronunţată  hotărârea

atacată  (primă  instanţă, apel, chiar recurs uneori), o simplă  referire la regulile specifice

 judecăţii în primă instanţă şi refuzând, cel puţin aparent, soluţia mai flexibilă adusă de Noul

Cod.

Din evidente raţiuni de celeritate, întâmpinarea nu i se comunică  revizuentului, aşacum ar fi pretins raportarea la prevederile art. 201 alin. (2) NCPC; dimpotrivă, soluţia aleasă 

de legiuitor este una conservatoare, revizuentul urmând a lua cunoştinţă  de conţinutul

întâmpinării de la dosarul cauzei [art. 513 alin. (2) teza a II-a NCPC].

6.  Soluţiile posibile în revizuire

Potrivit art. 513 alin. (4) NCPC, „dacă instan ţ a încuviin ţ ează cererea de revizuire, eava schimba, în tot sau în parte, hot ărârea atacat ă , iar în cazul hot ărârilor definitive

Page 409: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 409/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/  409

 potrivnice, ea va anula cea din urmă  hot ărâre. Se va face ar ătare de hot ărârea dat ă  în

revizuire, în josul originalului hot ărârii revizuite”.

Se poate, prin urmare, constata că Noul Cod de procedur ă civilă nu aduce, în legătur ă 

cu soluţiile ce pot fi pronunţate în revizuire, nicio noutate, el preluând prevederile art. 327

alin. (1) şi (2) CPC 1865.

Aceasta înseamnă, totodată, că  observaţiile şi concluziile f ăcute sub reglementarea

veche vor trebui, în continuare, avute în vedere, ceea ce se va putea dovedi util. Pe de altă 

 parte însă, vor persista unele controverse ori incertitudini generate de vechea reglementare,

 pentru care Noul Cod nu ofer ă soluţii.

Două sunt expresiile de care uzează noua reglementare pentru a se referi la soluţiile ce

ar putea fi pronunţate în revizuire: schimbarea hotărârii atacate în revizuire, respectiv [însă numai pentru revizuirea admisă în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 NCPC] anularea celei de-a

doua hotărâri. Prima este, cu certitudine, vădit insuficientă, ea neavând aptitudinea de a

acoperi întreaga paletă de soluţii ce ar putea fi pronunţate în revizuire.

6.1  Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. (1) NCPC

În cazul în care se admite cererea de revizuire pentru acest motiv, se va schimba

hotărârea atacată, fiind, în principiu, recomandat să se dea o singur ă hotărâre în cazul în care

avem de a face cu  plus petita  sau extra petita. În situaţia în care însă ar fi vorba de minus

 petitia, este posibil să  fie nevoie de administrarea de noi dovezi, ceea ce ar putea justifica

darea unei hotărâri intermediare de admitere a revizuirii, r ămânând ca apoi să  se pronunţe o

hotărâre de fond cu privire la acel capăt de cerere.

6.2  Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 2 NCPC

În cazul cererii de revizuire pentru acest motiv, soluţia obişnuit oportună  este ca

 printr-o singur ă  hotărâre să  se admită cererea şi să  fie obligată partea la plata contravalorii bunului, în cazul în care există probe la dosar cu privire la contravaloare; în cazul în care nu

există  probe cu privire la contravaloarea bunului pierit, ar fi util să  se admită  cererea de

revizuire printr-o hotărâre intermediar ă, iar apoi să se administreze probele necesare, dându-se

la final o hotărâre de obligare a debitorului la plata contravalorii.

6.3  Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 3 şi 4 NCPC

În acest caz, dacă se invocă faptul condamnării judecătorului, se va putea da o hotărâre

intermediar ă  prin care se va desfiinţa hotărârea atacată  cu revizuire, trecându-se apoi la

Page 410: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 410/411

Acest document reprezintă un rezumat al transcriptului conferinţelor ţinute în Aula INM în 2012.

Pentru conţinutul complet, a se urmări prelegerile la adresa: http://www.inm-lex.ro/NCPC/ 410

C on f e r i n ţ e l eN O U L C O D D E P R O C E D U R Ă  C I V I L Ă  

rejudecarea procesului şi, deci, la pronunţarea unei noi hotărâri asupra cauzei. În acelaşi fel se

va proceda şi atunci când motivul de revizuire este cel ar ătat la pct. 4 al art. 509 alin. (1)

 NCPC.

În cazul celorlalte ipoteze ar ătate la pct. 3 al art. 509 alin. (1) NCPC, achiesăm la

 punctul de vedere exprimat în doctrină, potrivit căruia, atunci când revizuirea este considerată 

admisibilă, se va putea pronunţa o încheiere interlocutorie asupra admisibilităţii, după care se

va putea trece la refacerea sau completarea probaţiunii, dându-se apoi o nouă  hotărâre prin

care procesul va fi rejudecat.

6.4  Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 NCPC

Este de avut în vedere soluţia propusă pentru cazul în care, în sensul art. 509 alin. (1)

 pct. 3, un expert care a luat parte la judecată a fost condamnat pentru o infracţiune privitoare

la pricină.

6.5  Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 6 NCPC

În acest caz se poate da o singur ă hotărâre, în cazul în care la dosar există suficiente

 probe, sau se poate da o hotărâre intermediar ă de admisibilitate a revizuirii, trecându-se apoi

la administrarea de probe în completare şi rejudecarea pricinii printr-o nouă hotărâre.

6.6  Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 7 NCPC

În acest caz se anulează  hotărârea atacată, pronunţându-se o hotărâre intermediar ă,

după  care se administrează  probele suplimentare necesare în cauză  (în ipoteza lipsei de

apărare, precum şi în cazul apăr ării f ăcute cu viclenie), iar apoi se pronunţă o nouă hotărâre

care soluţionează cauza.

6.7  Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 NCPC

În acest caz se anulează  ce-a de a doua hotărâre potrivnică, aceasta fiind neavenită.Instanţa nu va proceda la compararea celor două hotărâri pentru a vedea care este cea corectă,

cea dintâi r ămânând singura validă juridic.

6.8  Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 9 NCPC

Soluţia în acest caz de admitere a cererii de revizuire este de a desfiinţa, printr-o

hotărâre intermediar ă, hotărârea atacată, trecându-se apoi la administrarea probelor pe care

 partea nelegal citată nu le-a putut propune, după care se va da o nouă hotărâre. Când însă nu

Page 411: 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

7/18/2019 168308880 Conferinte INM Noul Cod de Procedura Civila

http://slidepdf.com/reader/full/168308880-conferinte-inm-noul-cod-de-procedura-civila 411/411

I n s t i t u t u l N a ţ i o n a l a l M a g i s t r a t u r i i

sunt probe suplimentare, printr-o singur ă  hotărâre se va admite cererea de revizuire, se

desfiinţează hotărârea atacată şi se va rejudeca fondul.

6.9  Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 10 NCPCÎn măsura în care este necesar ă  administrarea de noi probe, se va da o hotărâre

intermediar ă de admitere a cererii de revizuire, prin care se va retracta hotărârea atacată, după 

care se va trece la administrarea de probe şi la rejudecarea procesului printr-o nouă hotărâre.

Când, însă, administrarea de probe nu este necesar ă, se va putea da o singur ă hotărâre.

6.10  Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 NCPC

Se retractează hotărârea iniţială, pronunţându-se o hotărâre intermediar ă de admitere a

revizuirii, se va rejudeca pricina ţinând seama de alte dispoziţii decât cele declarate

neconstituţionale şi se va da o nouă  hotărâre. În măsura în care nu este nevoie de probe

suplimentare, se poate pronunţa o singur ă hotărâre prin care se va desfiinţa hotărârea iniţială 

şi se va rejudeca pricina.

7.  Căile de atac

Regula care stabileşte regimul căilor de atac împotriva hotărârii prin care a fostsoluţionată o cerere de revizuire r ămâne cea pe care o impunea şi vechiul Cod: potrivit art.

513 alin. (5) NCPC, hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege

 pentru hotărârea revizuită. O concordanţă  deplină, aşadar, cu prevederile art. 328 alin. (1)

CPC 1865.

Când revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este, şi sub noul

Cod, recursul, însă  regula suportă  un amendament în raport cu vechea reglementare. Să 

remarcăm, prin urmare, că în cazul în care revizuirea a fost soluţionată de una dintre secţiileÎ