161653237-literatura-romana-bacalaureat-pregatire (1).pdf

8/15/2019 161653237-Literatura-Romana-Bacalaureat-Pregatire (1).pdf

http://slidepdf.com/reader/full/161653237-literatura-romana-bacalaureat-pregatire-1pdf 1/270



mai ales un simbol al sacrificiului în iubire, trìnd cu o intensitate [i un farmec de substan]` tare, aromitoare ca înse[i parfumurile orientale.” 1

Maitreyi î[i iube[te familia, manifest` în]elegere [i respect fa]` de p`rin]i [i are,pentru sora ei Chabu, sentimente aproape materne. În plin` epoc` adolescentin`,trìe[te o mare pasiune pentru occidentalul Allan, c`ruia i se d`ruie[te cu tot sufletul.În trìrea iubirii, se dezv`luie alte tr`s`turi psihologice: inteligen]a, sensibilitateametafizic`, capacitatea ludic` [i reflexiv`.

Chabu este sora mai mic` a Maitreyiei, un copil cu o sensibilitate boln`vicioas`,care, f`r` s` vrea, îi deconspir` pe îndr`gosti]i. Este singurul personaj din roman, care,dup` o criz` moral`, f`r` leac, moare.

Narendra Sen, tat`l Maitreyiei, este un inginer din Calcutta, din casta aristocra]ilor.Îl apreciaz` pe Allan, [i, neavånd fii, dore[te s`-l înfieze. Se simte tr`dat de acesta [i-l alung` din cas`, ar`tåndu-se ostil rela]iei dintre Allan [i Maitreyi. Este intransigent cufiica mai mare, pe care o pedepse[te [i fizic, r`månånd credincios codului moralbengalez.

Mihai Ralea propunea urm`toarea schem` a celor dou` profiluri psihologice:Orientalul – „re se mna re pa siv`”„Dac` occidentalul impune mediului, orientalul se supune. For]a naturii îl

z`p`ce[te, îl zdrobe[te, îl apas`.” „Ordinea evenimentelor i se pare mai dinainte stabilit` de un zeu infailibil”.„Fatalismul,[ ... ] , i se pare singura solu]ie. Totul e acceptat a[a cum se prezint`.” „Filozofia vie]ii e supunerea, resemnarea la for]ele care ne dep`[esc [i pe care nu

le putem schimba” „Idealul e confundarea în masa anonim`, în colectivitatea absorbant`.” Occidentalul – „aptitudine creatoare”„[ … ] occidentalul e spirit activ mai înainte de toate. El preface ambian]a, sfin]e[te

locul c`ruia îi impune legea [i ideea sa[ … ] ”.„Apuseanul e st`pånul voin]ei sale elastice [i ferme în acela[i timp [i pentru

aceasta e [i st`pånul lucrurilor înconjur`toare.” „Curajul sù e cånd temerar, cånd rezonabil. {tie s` ri[te [i s` fie în acela[i timp

prudent.” „El subjug` for]ele naturii, anotimpurile, fauna [i flora.” „Dar mai ales a inventat tehnica, care i-a devenit aliat` ascult`toare.” „[ ... ] filozofia sa nu poate fi decåt voluntarist`.” „El crede c` totul e posibil, e optimist în încrederea pe care o acord` for]elor sale,

crede în libertate, mai mult în liber arbitru[ ... ] ” „Individualismul e f`r` îndoial`, idealul sù ultim.” 2Punånd în valoare interioritatea individului, importan]a experien]ei personale pentru

cunoa[terea de sine [i pentru cunoa[terea celuilalt, folosind tehnici ale prozeimoderne, subiective, de analiz` psihologic`, Mircea Eliade realizeaz`, prin romanulMaitreyi : „[ ... ] una din acele c`r]i cu destin de miracol în cariera unui scriitor [i chiar a unei genera]ii.” 3

Literatura romån` – bacalaureat – ghid de preg`tire

124

1 Pompiliu Constantinescu,op. cit .2 Mihai Ralea, Fenomenul romånesc, apud Frumosul romånesc în concep ]ia [i viziunea

p op orului, editura Eminescu, 19773 Pompiliu Constantinescu,op. cit.



IV. Repere critice• Jose Ortega y Gasset, Studii de spre iubire , Ed. Humanitas, 2007:„[ ... ] rezum`m

atributele iubirii a[a cum ni s-au relevat, vom spune c` e un act centrifug al sufletului care se deplaseaz` c`tre obiect într-un flux constant [i-l înv`luie într-o sus]inere cald`, unindu-se cu el [i afirmåndu-i, cu promptitudine [i eficacitate, fiin]a.”

• Nicolae Manolescu,Arca lui Noe , Ed. 100+1 Gramar, 2000:„... dublarea perspectivei tr`ite (a jurnalului) de aceea prelucrat` (a romanului) conduce la o reconsiderare a înse[i structurii romane[ti(romanul Maitreyi subl. n.). Rolul autorului implicat const` în definitiv într-o luminare diferit`, mai bun`, a faptelor pe care naratorul jurnalului le- a consemnat cum s-a priceput: luminare care-i permite s` reintroduc` în aceste fapte o ierarhie de semnifica]ie.”

• Petru Ursache, Ca me ra Sa mbo . Intro duce re în o pe ra lui Mircea Elia de , Ed. Coresi,Bucure[ti, 1993: „Într-o discu]ie cu Rocquet, autorul romån î[i dezv`luia dubla structur` spiritual`, adic` aderen]a deopotriv` la regimul diurn, ca [i la cel nocturn.Ca savant, spunea Mircea Eliade, apar]ine diurnului: prin luciditate, spirit de aventur`,reflexivitate, capacitatea de a-[i domina impresiile [i tr`irile.[ ... ] Ca artist, se sim]ea supus nocturnului [i predestinat unei existen]e tragice; purta în con[tiin]` trauma unei culpe, a unei erori de destin care se refuza unei examin`ri lucide.”

• Ion Lotreanu,Intro duce re în o pe ra lui Mircea Elia de , Ed. Minerva, Bucure[ti, 1980:„În Maitreyi se întålnesc [i, în aparen]`, «se acomodeaz`» dou` moduri de a concepe iubirea. Dragostea spiritualizat` se apropie de modul carnal de eros, în vreme ce patima posesiv` aproximeaz` dimensiunile unui extaz pe care b`trånul continent nu-l cunoa[te decåt foarte vag.”


125



Tema acestei crea]ii fundamentale din opera lui Preda este„deruralizarea satului”(N. Manolescu) sau, dintr-o alt` perspectiv`,„libertatea moral` în lupt` cu fatalit`]ileistoriei” (E. Simion). Primul volum urm`re[te dec`derea satului patriarhal sub legilenemiloase ale capitalismului, care a[az` banul mai presus de orice valoare moral`, iarcel de-al doilea dispari]ia clasei ]`r`nimii tradi]ionale, în urma unor lovituri istorice:reforma agrar` din 1945 [i transformarea socialist` a agriculturii, început` în 1949,adic` desfiin]area propriet`]ii individuale asupra p`måntului.

Prin Ilie Moromete se prezint`, simbolic, un destin tragic, al omului confruntat cu oistorie absurd`, monstruoas`, în fa]a c`reia încearc` s`-[i p`streze libertatea degåndire,„libertatea moral`” .

Titlulromanului, reprezentat de un substantiv propriu, articulat, trimite la ideea defamilie. La lectur`, se v`de[te faptul c` Morome]ii sunt un grup lipsit de coeziune. Crizafamiliei este adåncit` de contextul socio-politic al vremii, de dorin]a copiilor de a trìaltfel decåt p`rin]ii, de a nu mai fi ]`rani, în sensul modelului pe care îl reprezint` tat`llor. Titlul„Morome]ii” evoc` o lume patriarhal` zguduit` din temelii, un univers uman

sfå[iat de aspira]ii divergente, de neîn]elegere [i de ur`. Ca [i în cazul nuveleiMoa ra cu no ro c a lui Slavici, titlul î[i dezv`luie valoarea de antifraz`. Morome]ii nu sunt decåtun grup de persoane care trìesc laolalt`, sus]inute, aproape artificial, de leg`turile desånge. Ruptura lor irevocabil` este înscris` în datele personalit`]ii fiec`ruia, atåt dediferite de a celorlal]i.

În afar` de temele tradi]ionale precum via]a satului, istoria, familia, iubirea (ilustrat`prin cuplul Polina-Biric`), Preda trateaz` [i alte aspecte ale realit`]ii, surprinse de oliteratur` mai nou`, ce pune accentul pe drama omului modern: criza comunic`rii,individul ca juc`rie a sor]ii, înstrìnarea.

Viziunea despre lumePreda, copil fiind – spunea el în confesiunile sale literare – [i-a dorit cu patim` s`nu mai fie ]`ran. Dorin]a lui aprig` de a înv`]a carte [i de a p`r`si satul, comun` cu aeroului sù, Niculae, îl arat` de o alt` constitu]ie sufleteasc` decåt aceea caracteristicùnui ]`ran adev`rat. ÎnConvorbiri cu Marin Preda , volum scos de poetul Florin Mugur,este inclus` o relatare a prozatorului despre o întåmplare petrecut` la vårsta de 8-9ani. Fusese trimis de tat`l sù, Tudor C`l`ra[u (prototipul real al lui Ilie Moromete), lacåmp, cu caii. La întoarcere, pe cånd încerca s` încalece, fiind prea scund [i animaleleavånd p`rul lucios, a alunecat [i, c`zånd, a f`cut o entors`. Durerile puternice [i faptulc` [i-a purtat toat` vara måna legat` de gåt „n-au impresionat pe nimeni” .

Aceasta este lumea evocat` în roman [i cunoscut` îndeaproape de Preda. O lumeaspr` în care copilul cel mic (Niculae) este înv`]at de fratele mai mare (Achim) s`-[icå[tige demnitatea, în fa]a bìe]ilor din sat, cu pumnii; în care femeia îndur` furiab`rbatului rev`rsat` în lovituri asupra ei (Catrina, Polina, Aristi]a B`losu, so]ia luiBo]oghin`), f`r` s` se împotriveasc`; în care mezinul este considerat [i el o for]ìmportant` de munc` [i luat la seceri[, chiar cu riscul de a-[i tìa picioarele; în carep`rin]ii, prea absorbi]i de nevoile zilnice, nu-[i cunosc, mai adånc, copiii (Morometecrede c` Niculae va r`måne repetent) [i nu se preocup` prea mult de existen]a lor(Niculae este singurul care nu are scaun la mas`); în care cel mai puternic se impune

(måncåndu-se dintr-o singur` strachin`, copilul cel mai mic nu ajunge suficient derepede s`-[i strecoare lingura printre ale fra]ilor [i se ridic` de cele mai multe orifl`månd de la mas`) etc.


127



Semnul eliber`rii lui Preda de aceast` lume dur`, cauza multor suferin]e alecopil`riei sale, evocate în special prin intermediul personajului Niculae, este îns`[iscrierea romanuluiMo ro me] ii. Prin aceast` oper`, ar`ta autorul, î[i pl`tise datoriile fa]`de sat [i se considera liber s` se dedice altor teme, ceea ce a [i f`cut în celelalteromane ale sale.

Dar satul înf`]i[at înMo ro me] ii are [i frumuse]ea lui sus]inut` de un cod moralstr`vechi ce r`zbate din comportamentul cåtorva personaje [i c`tre care se îndreaptàdmira]ia scriitorului. Ilie Moromete ilustreaz`, în bun` parte, acest cod, prin concep]iasa despre via]`, care exclude l`comia, rùtatea, invidia [i impune omenia, în]elepciunea, bucuria contempla]iei, ca valori umane fundamentale.

Impresionante sunt totodat` grija [i devotamentul fetelor din familia lui Biric` pentrufratele lor Ion, dragostea nep`s`toare de avere a Polinei pentru bìatul s`rac,afec]iunea [i în]elegerea lui Vatic` Bo]oghin` pentru sora lui mai mic`, Irina, înabsen]a tat`lui.

Deasupra tuturor acestor pasiuni în mi[care ce clocotesc în via]a satului, se afl`

îns` o entitate de temut, neînduplecat`: timpul. Insidios, el las` impresia c„avea cu oamenii nesfår[it` r`bdare” , ca, mai tårziu, s` se n`pusteasc` nemilos asupra lor. Încontextul acestei mi[c`ri perfide a timpului, Ilie Moromete pare un erou de tragedie împotriva c`ruia se adun` lent [i irevocabil for]e obscure ce îl påndesc de mult, dinumbr`: impozitele, datoriile, revolta fiilor mai mari, ura Guicì.

Tragedia nu este doar a lui Moromete, ci [i a altora care crezuser` în ordinea [istabilitatea lumii lor: Dumitru a lui Nae – redus la t`cere, înfrånt; Bo]oghin` – r`masf`r` o bun` parte din p`månt [i r`pus de boal`; }ugurlan – arestat pentru a-l fi înfruntatpe Tache, fiul lui Aristide, în leg`tur` cu ho]ia de la moar`.

Subminat de legile capitalismului brutal, satul patriarhal, pentru care Ilie Moromete,Coco[il`, Dumitru a lui Nae reprezint` ni[te simboluri ale frumuse]ii morale [i alelibert`]ii de gåndire, va intra într-un proces de disolu]ie, prin actul colectiviz rii for]ate.În felul lor, cei trei sunt„ultimii ]`rani” .

Omul, se sugereaz` în roman, î[i poate alege o conduit`, dar nu-[i poate dominadestinul.

În acela[i timp, via]a dus` al`turi de ceilal]i poate fi cea mai dureroas` form` desingur`tate [i de înstrìnare, idee sugerat` prin intermediul lui Ilie Moromete, cel carese retrage în fundul gr`dinii [i vorbe[te singur, atunci cånd temerile îl cople[esc.

Compozi]ia romanului denot` leg`turile operei cu genul dramatic. Cele dou`volume prezint` întåmpl`ri numeroase din via]a eroilor, delimitate din punct de vederetemporal dar [i din perspectiva impactului lor, c`p`tånd valoarea a dou` acte dintr-odram`. O cortin` imaginar` se ridic` brusc peste o scen` de via]` obi[nuit`, cuprotagoni[ti care se înf`]i[eaz` lectorului cu identit`]i precise [i cu personalit`]i gataformate.Ac]iunease desf`[oar` în Sili[tea-Gume[ti, un sat din Cåmpia Dun`rii în careexisten]a decurge, de genera]ii întregi,„f`r` conflicte mari” . Apropierea celui de-alDoilea R`zboi Mondial nu-i las` pe oameni s` intuiasc` marile schimb`ri ce vor avealoc în via]a lor. Moromete, Coco[il`, Dumitru a lui Nae [i al]i cå]iva s`teni se întålnescduminica, în poiana fierarului Iocan [i fac politic`, citesc ziarul, comenteaz` cu bun-

sim] ]`r`nesc [i cu ironie discursurile regelui sau ale parlamentarilor. Dar statul, oentitate îndep`rtat` [i abstract`, devine dintr-odat` amenin]`tor [i rapace, nedispus s`le mai tolereze taxele nepl`tite. Gråul, dintr-o recolt` foarte bogat`, se vinde cu pre]mic [i speran]ele multor familii de a ie[i din impas se n`ruie. Lui Moromete copiii cei


128



mari îi fur` oile, caii [i zestrea fetelor [i fug la Bucure[ti, s`-[i fac` un rost. R`mån depl`tit taxele [colare ale fiului celui mic, Niculae [i trebuie p`strat` zestrea ce sem`soar` în pogoane, a fetelor. Moromete nu are alt` solu]ie decåt s` vånd` o partedin p`månt, pentru a sc`pa de datorii. Cu aceast` culmina]ie dramatic` se încheieprimul volum.

Mitul paternit`]ii este distrus, ca [i acela al echilibrului peren al lumii s`te[ti. DeMoromete, centrul de interes al adun`rilor din poian`, nu mai aminte[te decåt„capul lui de hum` ars`, f`cut odat` de Din Vasilescu” [i uitat pe o poli]` a fier`riei.

Volumul al doilea – actul secund al dramei – prezint` satul [i protagoni[tii dup` uninterval de trei ani. Faptele petrecute anterior determin` un curs de neoprit al celor deacum. Paraschiv, Nil` [i Achim refuz` s` se întoarc` acas`. Catrina începe s`-lpriveasc` pe Ilie cu o ur` neascuns` pentru tentativa lui de a-i readuce pe b`ie]i în sat,promi]åndu-le lor casa [i, în plus, partea cuvenit` din p`måntul reîntregit de tat`, prinnego]ul cu cereale. Niculae este retras de la [coal`, dup` trei clase de liceu, pe motivc` nu aduce casei niciun beneficiu. Destr`marea familiei continu`, ca o fatalitate. Ilie

Moromete nu mai este o prezen]` însemnat` în sat [i nici în sånul familiei. Satul însu[idevine de nerecunoscut, sub conducerea comuni[tilor, prins într-o ]es`tur` de intrigipentru putere. Pierderea prestigiului lui Ilie [i moartea sa sunt evenimente cu o v`dit`coresponden]` în lumea din afar`. Odat` cu Moromete se degradeaz` [i dispare chiarclasa ]`r`neasc`.

Incipitul[i finalulprimului volum se realizeaz` simetric, prin referire la istorie:„... cu cå]iva ani înaintea celui de-al doilea r`zboi mondial”/„Trei ani mai tårziu, izbucnea cel de-al doilea r`zboi mondial” [i la timp:„... se pare c` timpul avea cu oamenii nesfår[it` r`bdare”/ „Timpul nu mai avea r`bdare” . Timpul apare aidoma unei zeit`]i insuficientcunoscute, conduse de legit`]i care scap` ra]iunii umane. În incipit, el este înf`]i[at înimobilitate, ca for]` pasiv` [i, prin aceasta chiar, l`sånd impresia de„r`bdare” . Înconcordan]` cu imaginea liminar` asupra timpului, ritmul narativ al primului volum estefoarte lent. Cele trei p`r]i care îl compun prezint` evenimente desf`[urate de-a lungulunei veri. Înprima parte, pentru a face loc cåt mai multor personaje [i scene de via]`,se istorisesc fapte petrecute de såmb`t` dup`-amiaz` pån` duminic` noaptea: cinaMorome]ilor, t`ierea salcåmului, întålnirea din poiana lui Iocan, hora, fuga PolineiB`losu cu Ion Biric`.

Partea a doua evoc` un interval de dou` s`pt`måni, de la plecarea lui Achim cuoile, la Bucure[ti, pån` la criza de friguri a lui Niculae, în timpul serb`rii [colare.

Partea a treia se deschide cu scena seceri[ului [i se încheie cu fuga de acas` afra]ilor vitregi.

Finalul primului volum anun]` o precipitare a ac]iunii, printehnica rezumativ . Încåteva fraze, Preda surprinde atåt m`surile luate de Ilie Moromete pentru a asigurasupravie]uirea familiei, dup` lovitura necru]`toare a fiilor celor mari, cåt [itransformarea sufleteasc` ireversibil` a eroului. Ultima propozi]ie devine unavertisment pentru prefacerile uluitoare ale satului patriarhal, relatate în volumul aldoilea:„Timpul nu mai avea r`bdare” . Mo ro me] ii II reconstituie istoria satului romånescdin perioada 1938-1962 [i este constituit din cinci p`r]i. Ritmul narativ este mai alert,

Preda recurge la elips` (eliminarea unor fapte, omiterea unor perioade) [i latehnicadecupajului, pentru a sugera iure[ul istoriei noi: moartea lui Nil` în r`zboi, boala fatal`de pl`måni a lui Paraschiv, statutul de mic comerciant al lui Achim, ini]ierea erotic` alui Niculae, c`s`toria Titei, accidentul mortal al so]ului ei, plecarea Catrinei de acas`,


129



perioada scurt` petrecut` la conducerea satului de c`tre }ugurlan, predarea cotelor degråu c`tre stat, cedarea p`månturilor de c`tre ]`rani, în numele colectiviz`rii etc.

Dac` simetria incipit/final din primul volum d` experien]ei tragice a lui Moromete oaur` de m`re]ie, rela]ia dintre începutul celui de-al doilea volum („În bine sau în rù,se schimbase Moromete?” ) [i sfår[itul sù („... l-a auzit [ so]ia lui Niculae ] pe el, pe Niculae de al`turi, cum rådea în somn...) opereaz` o desolemnizare a situa]iilor devia]` prezentate, inclusiv a mor]ii lui Ilie. De altfel, în volumul secund, Preda nici nu-lmai p`streaz` ca protagonist pe tat`, ci pe fiu. Via]a este continu` trecere, prefacere,Morome]ii las`, în istorie, locul unul altuia. P`rintele, cu viziunea lui despre p`månt [idespre familie, reprezint` o etap` încheiat`.

Dup` m`rturisirea autorului, începutul [i încheierea romanelor sale trebuie s` fiememorabile,„s` atrag` aten]ia” , direc]ionånd lectorul c`tre o moral`, c`tre o filosofiede via]`.

Subiectul une[te, în primul volum, mai multe planuri narative. Cel principalurm`re[te via]a familiei Moromete, un grup eterogen [i numeros. Ilie are trei fii din

prima c`s`torie – Paraschiv, Nil` [i Achim –, iar Catrina o fiic` l`sat` în cre[terefostului sù socru. Din aceast` a doua c`s`torie a lor s-au n`scut dou` fete – Tita [iIlinca [i un bìat – Niculae. Copiii cei mari î[i ur`sc mama vitreg` (mai ales Paraschiv)[i sunt învr`jbi]i cu fra]ii lor mai mici. Tensiunile dintre membrii familiei sunt intensificatede bårfele [i de uneltirile Mariei (Guica), sora lui Ilie, care [i-ar fi dorit ca fratele ei s`nu se rec`s`toreasc` [i s`-i creasc` ea pe bìe]i, dar [i de nemul]umirile Catrinei fa]`de promisiunea înc`lcat` a lui Ilie de a trece casa pe numele ei, ca o recompens`pentru vånzarea unui pogon în timpul secetei.

Paraschiv, Nil` [i Achim sunt îndemna]i de Guica s` cread` c` munca lor în familiese face doar în folosul surorilor vitrege, care-[i procur` zestrea necesar` m`riti[ului, întimp ce ei umbl` petici]i [i murdari [i în avantajul lui Niculae, înscris la [coala dinCåmpulung, pentru a se face„boier” .

A[a c` împreun` cu m`tu[a lor bìe]ii pun la cale un plan distructiv pentru restulfamiliei împov`rate de mari datorii la banc` (din suma împrumutat` cump`raser` oi) [ide „fonciire” . Achim pleac` la Bucure[ti cu oile, avånd învoirea tat`lui, spre a ob]ine unprofit mai mare, în capital`, din vånzarea laptelui [i a brånzei. Numai c` el vinde turma[i-i a[teapt` pe Paraschiv [i pe Nil` s` fug` [i ei, cu caii familiei, înaintea seceri[ului,pentru a le da celorlal]i de acas` lovitura de gra]ie.

Nil` nu este de acord s`-[i lase tat`l f`r` sprijin la seceri[, dar, mai apoi, în urmaunui conflict violent cu el, cei doi fur` caii, covoarele de zestre ale fetelor [i banii dincas` [i pleac` la Bucure[ti.

Moromete vinde o parte din p`måntul familiei pentru a-[i achita toate datoriile,„r`månånd ca necunoscut` solu]ia acestor probleme pentru viitor” .

În plan secundar, prinalternan]`, sunt prezentate [i alte familii: cea a bogatuluiTudor B`losu care nu accept` ca fiica lui, Polina, s` se m`rite cu un bìat foarte s`rac,dar fata se va r`zvr`ti [i-[i va cere dreptul la zestre, mergånd cu revolta [i ura pån` laa da foc casei p`rin]ilor; cea a lui Vasile Bo]oghin`, bolnav de pl`måni, nevoit s` vånd`din p`månt, pentru a-[i pl`ti tratamentele la sanatoriu; cea a ]`ranului s`rac }ugurlan,

închis pentru a se fi b`tut cu fiul primarului, din pricina unor nereguli la moar`; cea afierarului Iocan, îmbog`]it [i intrat în politic`.Ca [i Rebreanu, Preda construie[te o monografie a satului romånesc, dar în alt`

perioad` istoric`, ilustrånd tradi]ii (c`lu[arii, obiceiurile de Rusalii, înmormåntarea [i


130



O alt` secven]` de mare for]` artistic` este aceea a tìerii salcåmului. Moromete îltreze[te, de cu noapte, pe Nil`, cel mai docil dintre bìe]ii mai mari, f`r` s`-i spun`motivul [i îl ia cu sine în gr`din`. Cåteva detalii de atmosfer` dau momentului ogravitate tulbur`toare, valoarea unei premoni]ii sumbre:„luna r`s`rise dup` ploaie [i fiindc` nici diminea]` [i nici noapte nu era, sem`na cu un soare mort, ciuntit [i rece” ,iar „Vaierul cimitirului r`zb`tea acum printre salcåmi atåt de aproape încåt se p`rea c` bocetele ies chiar din p`månt” . Pe acest fundal este plasat` doborårea salcåmuluicelui mai falnic din sat, loc de întålnire [i de joac` pentru copii. Scena este înf`]i[at`cu minu]iozitate,nara]iunea avanseaz` lent, în combina]ie cudescrierea simbolic` [icu fragmentele dedialogtensionat dintre tat`l hot`råt s` renun]e la aceast` podoabà gr`dinii sale [i fiul uluit de nea[teptata decizie.

Salcåmul prime[te însu[iri umane. Lovit din ambele p`r]i„se cl`tin`, se împotrivi” ,apoi „se pr`bu[i [i îmbr`]i[` gr`dina cu un zgomot asurzitor” .

Raportat` la întregul roman, secven]a concentreaz`, simbolic, toat` istoriaulterioar` acestui episod, atåt a lui Moromete [i a familiei lui, cåt [i a întregului sat. O

feti]` de prin vecini îndr`zne[te s` i se adreseze lui Ilie cu porecla Pa]anghel,prevestire a pierderii reputa]iei acestuia între s`teni, toat` priveli[tea se mic[oreaz`,oamenii, locurile,„gr`dina, caii, Moromete însu[i ar`tau bicisnici” . Istoria n`v`le[teamenin]`toare din toate p`r]ile. Ironiile tat`lui care r`spunde la întreb`rile pline deperplexitate ale lui Nil`:„Salcåmul `st a ? De ce s`-l tìem? cum s`-l tìem? De ce?!...” cu replica:„Într-adins, Nil` îl tìem, în]elegi? A[a, ca s` se mire pro[tii” exteriorizeazò am`r`ciune grea, o suferin]` a înfrångerii c`reia b`rbatul este totu[i incapabil s`-ianticipeze adev`ratele dimensiuni. Totu[i B`losu nu are, la cump`rarea salcåmului,bucuria de a citi pe chipul vecinului sù stråmtorat semnele neputin]ei [i ale triste]ii.

ConflictulÎn Mo ro me] ii, un roman de evenimente [i nu unul psihologic, accentul cade asupra

conflictelor exterioare.Tehnica utilizat` este a acumul`rii treptate, iar climaxul încord`rii este atins în finalul volumului întåi, în scena pedepsirii cu parul a luiParaschiv [i a lui Nil`, fiii r`zvr`ti]i împotriva autorit`]ii tat`lui.

Ilie Moromete este centrul de iradiere a nemul]umirilor. Bìe]ii lui din primac`s`torie îl acuz` de lipsa sim]ului practic, a voca]iei capitaliste de îmbog`]ire, sesizat` în schimb la vecinul lor, Tudor B`losu, care nu se mul]ume[te s` aib` p`månt, ci sestr`duie[te s`-l sporeasc`, ob]inånd bani mul]i din vånzarea cerealelor la munte,neîndur`tor, cu un pre] exagerat de mare.

În opinia tat`lui, ei sunt îns` ni[te„bezmetici” care nu în]eleg c` via]a nu se rezum`la avere, la profit. Fuga lor la Bucure[ti [i încercarea de a-[i face un rost acolo,vånzånd oile, caii [i bunurile furate de acas` nu îi vor îndep`rta de statutul lor de fiin]emediocre, conduse de o ur` visceral`, de porniri ira]ionale.

Despre reu[itele lor (Nil` ajunge portar la un bloc, Paraschiv – sudor, iar Achim –comerciant) tat`l va vorbi mereu cu dispre], sanc]ionånd utopia vie]ii lor or`[ene[ti.

Catrina vorbe[te despre so]ul ei folosind cel mai adesea pronumele„ la” , semn aldistan]ei suflete[ti [i al neîncrederii în Ilie, atitudine justificat` de refuzul acestuia de atrece casa [i pe numele ei, dup` ce, pentru a-i putea cre[te pe Paraschiv, Nil` [i

Achim, vånduser` din p`måntul de zestre, pe vremea secetei, un pogon. Conflictul cuIlie atinge punctul culminant dup` întoarcerea b`rbatului de la Bucure[ti, cånd ea afl`de promisiunea f`cut` bìe]ilor de a le da lor casa, p`rin]ii mul]umindu-se cu o


132



„co[melie” în`l]at` al`turi. Consecin]a este c` î[i p`r`se[te so]ul [i se mut` la Mari]a – Alboaica – fiica ei din prima c`s`torie.

O alt` surs` de tensiune o reprezint` Maria, sora lui Moromete, poreclit`, din pricinagurii sale rele, Guica. Ea [tie s` speculeze frustr`rile nepo]ilor, înver[unåndu-i împotriva tat`lui lor, a mamei [i a fra]ilor vitregi [i îi îndeamn` s` fug` de acas` cuacea parte din averea familiei ce li s-ar fi cuvenit de drept. Murindu-i, în tinere]e, copilul[i fiind alungat` de b`rbat, ea îndreapt` spre fiii cei mari ai lui Moromete o energiematern` pervertit`. Visul ei de a-i avea al`turi, la b`tråne]e, ca sprijin, se spulber`.Guica moare singur` [i Ilie refuz` s` mearg` la înmormåntarea ei.

{i Niculae vede în p`rintele sù o pricin` de nefericire. Nu are manuale, deci nupoate înv`]a [i nu mai frecventeaz` [coala, c`ci, pentru Ilie, înv`]`tura îi estefolositoare omului numai pån` deprinde s` citeasc` [i s` se isc`leasc`. Insistent,copilul î[i convinge întåi mama, apoi tat`l, s` fie l`sat s` termine cursurile [colii din sat[i apoi s` mearg` s` studieze la Cåmpulung, cedåndu-le surorilor sale p`måntul ce îirevenea, ca nimeni din familie s` nu se opun` pl`tirii taxelor lui [colare. Cånd se

îmbog`]e[te, paradoxal, Moromete îl retrage pe Niculae de la cursuri [i îl pune s`munceasc` în gospod`rie. Înscriindu-se în Partidul Comunist, Niculae pleac` din sat [iurmeaz` o [coal` de activi[ti. Conflictul dintre el [i tat`, dizolvat abia în visul tån`rului,dup` dispari]ia lui Ilie, este datorat incapacit`]ii lor de comunicare, orgoliului fiului dea-[i cùta eul, måndriei tat`lui de a avea ultimul cuvånt. În esen]`, ei reprezint` noul[i vechiul, dou` fe]e ale istoriei, particulare [i generale.

Conflictele interioare se plaseaz` în plan secund [i sunt dezv`luite fie princomplicitatea naratorului cu personajele, într-un discurs care are rolul de a relativizagrani]a dintre cele dou` instan]e narative, fie prin intermediul monologului. Primamodalitate este folosit` în cazul lui }ugurlan [i al Catrinei. Valurile de gånduri suntsurprinse într-un limbaj care tope[te vorbirea personajului în relatarea auctorial`,f`cånd loc stilului indirect liber: „... seara cånd se culc` întårzie cåteva clipe s` adoarm`. Ani în [ir }ugurlan se sim]ise bine cu starea lui: el de o parte [i to]i ceilal]i în afar`; nici o apropiere [i nici o încredere. Dar de ast` dat` un gånd strìn îl întreba: de ce îi înjurase pe oameni la fier`rie? C` de înjurat îi înjurase, asta era adev`rat” .

Monologul adresat unui interlocutor imaginar, cu inflexiuni dramatice, dezv`luieprocesele de con[tiin]` ale lui Ilie Moromete, nevoia lui acut` de clarificare asuprarostului sù în lume [i al clasei pe care o reprezint`:„Fiindc` s` nu-mi spui tu mie cum e omul, eu îl cunosc cum e f`cut [i de cåte ori trebuie s` se loveasc` cu capul de pragul de sus ca s`-l vad` pe la de jos! De-atåtea ori c` în timpul sta neomul încalic` pe umerii lui [i el îl duce [i pån` î[i d` seama c` la urma-urmei cu ce drept st` `la pe umerii lui, îi trece via]a [i abia de mai apuc` s` le spun` [i el copiilor lui c` a[a n-a fost bine, [i moare. Iar copiii, care î[i mai aduce aminte, b`, tata a zis a[a, bine, care nu,care pe unde apuc` o ia de la cap sau înva]` de la altul cum nu e bine, c` de la ta-sù nu s-a priceput... C` tu vii [i-mi spui c` noi suntem ultimii ]`rani de pe lume [i c` trebuie s` disp`rem... {i de ce crezi c` n-ai fi tu ultimul prost de pe lume [i c` mai degrab` tu ar trebui s` dispari, nu eu?...”

Aceste popasuri meditative ale personajelor ca [i perspectiva filosofic` asupra

rela]iei omului cu timpul [i cu istoria fac ca romanulMo ro me] ii s` deschid` „un drum larg prozei analitice de inspira]ie rural`” ( Dumitru Micu).Pozi]ianaratoruluicertific` [i ea apartenen]a acestei opere a lui Marin Preda la o

alt` vårst` a romanului realist-obiectiv. Exterior evenimentelor, deciextradiegetic,


133



naratorul poveste[te la persoana a treia (heterodiegetic) istoria dec`derii unei familii [ia civiliza]iei rurale. El [tie mai mult decåt personajele sale (focalizare zero): „Fiindc` pe jum`tate din acel loc se afla casa p`rinteasc` [i gospod`ria [i pentru c` trecuser` aproape cincisprezece ani f`r` ca gospod`ria s` fie împ`r]it`, mo[tenirea în cazul casei [i locului trecea de drept celui care o folosea. Maria Moromete nu [tiuse [i nici acum nu [tia acest lucru. Nici Moromete nu [tia...”

Asumåndu-[i, în consecin]`, atributele omniscien]ei [i ale ubicuit`]ii(omniprezen]ei), naratorul dinMo ro me] ii iese totu[i din tiparele tradi]ionale. Preda îilimiteaz` puterile demiurgice, introducånd dou` tipuri de personaje care v`desc ocunoa[tere din interior a unor evenimente, inaccesibil` în totalitate sau par]ialnaratorului:reflectorii(Ilie – în volumul I [i, într-o anumit` m`sur`, [i în volumul aldoilea [i Niculae, în volumul secund) [iinformatorii(Parizianu, din perspectiva c`ruiaeste istorisit` întålnirea de la Bucure[ti a lui Moromete cu fiii sì mai mari [i Ilinca,relatånd lui Niculae ultimele zile din via]a tat`lui lor, apoi Alboaica, ducånd mai departepovestea).

Uneori rolul de narator este cedat unui personaj care se transform` el însu[i într-un narator [i-[i creeaz` un personaj, cum se întåmpl` în scena în care Moromete,ridicånd în picioare gardul cel nou, poveste[te în fa]a unui auditoriu improvizat despretraiul familiei lui Traian Pisic`.

În volumul al doilea, strategia narativ` urm`re[te relativizarea oric`rui adev`r devia]`. Formulele care spulber` orice judecat` definitiv` asupra evenimentelor sunt:„Se spunea despre ei doi c` sunt prieteni[ Niculae [i Iosif, un alt activist de partid ] ...” ;„Astfel disp`ru Niculae din sat[ ... ] , dup` cum de cla r` no ta rul.” ; „Se duse se pe atunci z vo nul...” ; „A[a se a fl` la un moment dat...” ; „... f`r` s` întrebe nimic a fla se r` [ Tita [i Alboaica ] numaidecåtdin gura ma me i ce se întåmplase.”

N. Manolescu vede în acest procedeu„ultima vårst` a romanului doric” , cånd„naratorul nu mai cunoa[te finalitatea ultim` a actelor umane, el avånd sub ochi o via]` care curge parc` la întåmplare [i într-o direc]ie care îi scap`”.1

PersonajeleDe[i Mo ro me] ii este un roman realist, asocierea eroilor cu anumite tipuri umane,

posibil` în fapt, nu este totu[i suficient` pentru a le cataloga. A afirma despre Ilie c`reprezint` tat`l autoritar, despre Niculae c` este ambi]iosul, despre B`losu c` este o întrupare a parvenitului, despre Polina c` ilustreaz` tipul femeii voluntare nu înseamnà epuiza calificativele ce li se cuvin. Preda construie[te chiar [i în cazul unor fiin]e cusentimente [i manifest`ri primitive cum sunt Paraschiv [i Nil` un halou al personalit`]iipe care nu-[i propune s`-l cuprind` în explica]ii, s`-l elucideze. Fire nev`zute punoamenii în mi[care [i îi motiveaz` obscur în faptele lor. O doz` de neprev`zut survinecontinuu, chiar [i în comportamentul unor personaje ce par previzibile: Ilie îl retrage peNiculae de la [coal` cånd se îmbog`]e[te din nego], dup` ce f`cuse mari eforturi s`-ipl`teasc` studiile într-o vreme de s`r`cie; Catrina î[i p`r`se[te familia, dar sereîntoarce, månat` de acela[i instinct imprevizibil; tat`l trìe[te, la [aizeci de ani, oidil` cu fosta sa cumnat` [i lipse[te nop]ile de acas`; Ilinca [i Tita intr` în conflict dinpricina zestrei primite din partea p`rin]ilor etc.

Numeroaselor prezen]e umane care umplu paginile romanului (mai ales în volumulal doilea) ofer` sugestia infinit`]ii [i variet`]ii nesfår[ite a lumii.


134

1 Nicolae Manolescu,Arca lui Noe , vol. I, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1980.



Protagonistul, Ilie Moromete, este un ]`ran mijloca[, surprins într-un moment decriz` adånc` [i prelungit` atåt a satului romånesc, cåt [i a istoriei contemporane.Caracterizarea direct`, f`cut` de narator, îl înf`]i[eaz` la „acea vårst` între tinere]e [i b`tråne]e cånd numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva” .Absen]a unuiportret fizicveritabil al eroului sugereaz` caracterul lui exponen]ial de„ultim ]`ran” , reprezentat al unei lumi arhaice care se scufund` dramatic.

Portretul moralal personajului scoate la iveal` o serie de contradic]ii. Inteligent, cuo mare putere de p`trundere a oamenilor [i a faptelor, Ilie dovede[te totu[i naivit`]i deneiertat. Crede c` poate ]ine sub control tensiunile vechi [i crescånde din familie,ignor` puterea de a face rù a Guicì, amån` trecerea casei pe numele Catrinei,batjocorindu-i temerile de a fi alungat` de fiii lui cei mari, ironizeaz` suferin]a luiNiculae de a merge cu oile [i de a nu fi trimis la [coal`.

St`pån iluzoriu pe un regat fragil – familia divizat` –, tat`l î[i pune speran]ele într-o în]elegere tacit` de c`tre ai sì a neajunsurilor suportate împreun` [i într-o tolerarecomplice, de c`tre supraindividualitatea care este statul, a datoriilor lui mereu

amånate.Nefiind preocupat doar de„p`månt [i bani” , cuvinte pe care Polina le aude repetate întruna de tat`l ei, Tudor B`losu [i de fratele ei, Victor, Moromete trìe[te bucuriacontempl`rii lumii de pe„st`noaga podi[tei” , în a[teptarea unui partener inteligent deconversa]ie.

Comportamentulsù divulg` o mare putere de disimulare, ca în scena în careagen]ii fiscali vin s` încaseze„fonciirea” [i Ilie se preface c` nu-i vede, strig` la so]ie[i la copii, st` cu spatele, ca mai apoi s` se întoarc` brusc [i s` le strige teatral:„N- am!” Jocul continu`, c`ci Jupuitu scrie o chitan]` pentru plata a trei mii de lei,Moromete nu obiecteaz`, dar o întoarce pe ambele p`r]i [i apoi roste[te cu inocen]`:„Pì nu ]i-am spus c` n-am?!” Fiindc` practic` aceast` strategie a amån`rii datoriilor, înc` de la împropriet`rirea de dup` r`zboi, adic` de 17 ani, Moromete nu ia în seriosamenin]`rile la adresa averii sale. El sper` într-o [tergere a datoriilor c`tre stat, fapt pecare l-a mai trìt o dat`. Cele 14 pogoane îi dau siguran]a unei vie]i f`r` risip` dar [if`r` mari primejdii. Fiecare copil î[i poate primi lotul de p`månt cuvenit [i via]a familieise poate desf`[ura în pace, vreme îndelungat`.

Aici se face sim]it` utopiagåndiriieroului. Pentru el, lumea ]`r`neasc` este unteritoriu al stabilit`]ii [i al ordinii de neclintit. Feciorii sì nu pot s` trìasc` altcumvadecåt au f`cut-o el însu[i [i str`mo[ii lui. Numai c` nici Paraschiv, Nil` [i Achim [i niciNiculae nu se mul]umesc cu modul de via]` patriarhal. Feciorii cei mari viseaz` s`cå[tige mul]i bani, la ora[, Niculae vrea s` înve]e carte [i s` plece din sat.

Caracterizat direct, de c`tre Catrina, b`rbatul apare ca o fire atras` de magia vorbei[i nu de a faptei imediate:„Lovi-o-ar moartea de vorb`, de care nu te mai saturi, Ilie! Toat` ziua stai de vorb` [i beai la tutun...” În viziunea lui Niculae, el este un om sucit,imprevizibil:„... cåt am trìt rù, tata, am ]inut to]i la el [i a f`cut ce a putut pentru fiecare. Cåt s-a înst`rit,

n-a mai fost capabil de nimic [i nu pentru c` nu mai putea...” Rela]iile cu celelalte personaje subliniaz` oscila]ii de atitudine. Prieten bun cu

Coco[il`, într-un moment de tensiune sufleteasc` este rù impresionat de înjur`turileinofensive ale acestuia, se sup`r` [i nu se mai împac` niciodat` cu el. Fa]` de Niculaeeste cånd în]eleg`tor, cånd aspru [i opac la dorin]ele lui. De[i Paraschiv, Nil` [i Achim îl aduc în pragul pr`bu[irii interioare [i financiare, prin fuga lor la Bucure[ti cu o bun`


135



parte din averea familiei, îi absolv` [i caut`, cu orice pre], s`-i aduc` acas`,promi]åndu-le drepturi mai mari decåt celorlal]i fra]i, ceea ce va spori animozit`]ileexistente pån` atunci. Nici pe Guica n-o poate ierta pentru rùtate [i, de aceea, nici nuse duce la înmormåntarea ei.

Puterea lui de a face haz de necaz devine incomod` uneori (î[i batjocore[te fiulmijlociu care vrea s` [tie de ce taie acel anume salcåm), alteori stårne[te hohotelecelor din jur, cum se întåmpl` în scena de la cåmp, cånd se ofer`, grijuliu, s`-i dea ap`lui Paraschiv, dup` ce acesta î[i arsese limba cu fasolea încins`, tat`l fiind primul care încercase måncarea [i nu spusese nimic, spre a se delecta cu reac]ia urm`toruluip`c`lit.

Pl`cerea de a povesti, reie[it` din caracterizarea prin vorbe, li se impune celorlal]ica un dar de a surprinde [i de a putea integra în limbaj lucruri care lor le scap`. Niculaeeste fascinat de istorisirea p`rintelui sù despre c`l`toria cu B`losu, la munte, spre avinde porumb. Atunci cånd i se ofer` ocazia s` fac` împreun` acela[i drum, estedezam`git c` nu reg`se[te în oamenii [i în locurile evocate nicio lumin` din relatarea

seduc`toare.Semnul pre]uirii de care se bucur` în sat este c` adun`rile din poiana lui Iocan nu încep f`r` „omul lor” . Citind din ziar, Moromete g`se[te nuan]e ascunse [i facecomentarii pline de miez pentru s`tenii strån[i la fier`rie. Acele clipe de duminic` suntmanifestarea eliber`rii lor de necazurile zilnice, expresia pl`cerii gratuite de a sta devorb`, de a practica„o joac` de oameni mari” (Valeriu Cristea).

Caracterizarea prinreac]ii psihologiceeste magistral surprins` în finalul volumului întåi, dup` fuga bìe]ilor cu caii, banii [i covoarele de zestre ale fetelor, cånd Morometerenun]` la formele cele mai dragi de exteriorizare a libert`]ii sale spirituale:„...Moromete nu mai fu v`zut stånd ceasuri întregi pe prisp` sau la drum pe st`noag`.Nici nu mai fu auzit r`spunzånd cu multe cuvinte la salut. Nu mai fu auzit povestind.”

Autocaracterizarea memorabil` plasat` spre sfår[itul volumului al doilea:„... eu totdeauna am dus o via]` independent`” , situeaz` personajul în sfera oamenilorsuperiori, capabili de reflec]ie, de interoga]ie asupra individului [i a rosturilor lumii.

Ilie Moromete este construit ca o replic` polemic` la o întreag` serie de personajeilustrative pentru universul satului. El este un ]`ran filosof, disimulant [i ironic, oprezen]` inedit` într-o proz` modern`, neorealist`, cu tematic` rural`.

Rela]ia Ilie Moromete-CatrinaCele dou` personaje reprezint` o fa]et` a cuplului închegat în lumea satului, foarte

asem`n`toare cu aceea ilustrat` prin Aristi]a [i Tudor B`losu sau prin Anghelina [iVasile Bo]oghin`. B`rbatul este capul familiei [i hot`rårile lui, chiar discutabile, r`månde neclintit, impuse uneori cu violen]`. O alt` ipostaz` a rela]iei so]-so]ie apare prinintermediul proasp`t c`s`tori]ilor Polina B`losu [i Ion Biric`, Polina fiind aceea care îlinstig` pe b`rbat pentru ob]inerea cu for]a a drepturilor ei de zestre [i deciziile sale setransform` obligatoriu în fapt`. Dar cei doi sunt o genera]ie mai nou`, gata s` înfrunteformele tradi]ionale de autoritate din familie.

Atåt Ilie cåt [i Catrina au avut o c`snicie anterioar`. Moromete a r`mas de tån`rv`duv, cu trei bìe]i. Catrinei i-a murit b`rbatul curånd dup` c`s`torie [i fiica ei, adus`

pe lume ulterior, a r`mas s` fie crescut` de socru. În urma unei aventuri cu primarulsatului, ea mai na[te un bìat, dar familia lui, foarte bogat`, n-o accept` de nor` [i îiia copilul, l`sånd-o liber` s` se rec`s`toreasc`.


136



Catrina prime[te, în urma acestei întåmpl`ri, un lot de opt pogoane, c`ci primarul îndr`gostit odinioar` de ea, îl trecuse pe fostul ei b`rbat între eroii c`zu]i pe front [i o împropriet`rise. Cu aceast` zestre se m`rit` ea cu Ilie, abia întors din r`zboi [i avåndcopiii în grija surorii lui, Maria. În timpul secetei, Catrina vinde un pogon, pentru a-iputea cre[te pe bìe]ii lui Moromete, dar so]ul nu-[i respect` promisiunea ca, înschimbul acestui sacrificiu, s` treac` pe numele ei casa.

Acesta este unul din factorii de tensiune nediminuat` din familie. Cu timpul, seadaug` lipsa de respect [i chiar ura lui Paraschiv, a lui Nil` [i a lui Achim împotrivamamei vitrege.

În situa]iile conflictuale cotidiene, Moromete este de obicei de partea fiilor mai mari,apostrofånd-o pe Catrina pentru ie[irile ei necugetate:„Taci, fa, din gur`, n-auzi?!” sau:„Pune, fa, måncarea [i mai trage-te pe f`lcile alea c` te-or fi durånd de cånd vorbe[ti!” Femeia îl înfrunt` cu privirea [i chiar cu vorba:„Veni]i de la deal [i v` lungi]i ca vitele...[i eu s` îndop singur` o ceat` de haidamaci...” , dar [tie cånd s` se opreasc`, pentrua evita accesele de furie ale b`rbatului.

Mai atent` la fr`månt`rile suflete[ti ale lui Niculae, mama îi sus]ine cauza în fa]aso]ului nep`s`tor la plånsetele copilului care vrea s` înve]e mai departe [i este dispus,pentru aceasta, s`-[i cedeze partea de p`månt cuvenit`, din averea familiei, surorilor,spre a nu stårni protestele celorlal]i. Ea pune la cale, împreun` cu Niculae, planul dea-i aduce acas` pe preot [i pe înv`]`tor, f`r` [tirea lui Ilie, ca s`-l înduplece în privin]aviitorului copilului.

Tat`l vede în fiul cel mic un executant greoi al muncilor care i se încredin]eaz`, înc`p`]ånat, cu o dorin]` ciudat`, de neluat în seam`, de a merge la [coal . În timp ceCatrina se las` înduio[at` de rug`min]ile mezinului, Ilie îl batjocore[te, nev`zånd în înv`]`tur` vreun folos:„Alt` treab` n-avem noi acuma! Ne apuc`m s` studiem.”

So]ii Moromete ajung s` duc` vie]i aproape separate. Femeia este subjugat` detreburile gospod`re[ti [i, uneori, pentru a-[i opri gåndurile rele din timpul zilei, care ise amplific` în somn [i se manifest` ca vise greu de suportat, face [i muncile celorlal]i.Îndemnat` de o vecin`, caut` s`-[i g`seasc` lini[tea în rug`ciuni sau în slujbele deduminic`, de la biseric`. B`rbatul o dispre]uie[te pentru bigotismul ei [i simte, lavenirea unui preot mai tån`r în sat, c`, de fapt, Catrina este atras` mai mult defarmecul slujitorului Domnului decåt de serviciul religios. Consolarea lui o reprezintìe[irile pe st`noag`, în fa]a por]ii, discu]iile politice din poiana lui Iocan, taifasurile cuprietenii.

Dar pe Catrina gåndurile pioase nu o ]in mult [i nu o împiedic` s` schimbe replicitìoase cu Paraschiv, cu Nil` [i cu Achim, mai ales în absen]a tat`lui.

În scena final` din primul volum, a revoltei lui Paraschiv [i a lui Nil`, Ilie opedepse[te mai întåi pe Catrina, repezind de trei ori, îndesat, pumnul asupra capuluiei. Identific` în ea voin]a conflictual` mai slab` [i pe aceasta vrea s-o în`bu[e f`r`z`bav`, ca mai apoi s` se confrunte cu agresivitatea f`]i[` a bìe]ilor. B`taia cu parul îi cople[e[te fizic pe fiii r`zvr`ti]i, îns` nu poate înmuia în ei sentimentul pietrificat deur`.

Autoritatea patern` se afl` la crepuscul. Secven]e din volumul al doilea

consemneaz` gesturi de neconceput alt`dat`: Catrina îl ignor`, fetele îi întorc spatele,Niculae refuz` s`-i r`spund` la întreb`ri.Dintr-o lips` crescånd` de considera]ie fa]` de so]ul ei, dar mai ales din aversiune,

Catrina îl p`r`se[te pe Ilie, la b`tråne]e, mutåndu-se la fiica ei din prima c`s`torie.


137



Reîntoars` acas`, se confrunt` din nou cu replicile ustur`toare ale so]ului care, la[aizeci de ani, a redescoperit dragostea al`turi de sora fostei sale so]ii, Fica. Îi r`måneal`turi pån` în clipa mor]ii, dar leg`tura lor sufleteasc` nu se va mai reface.

Din perspectiva finalului, rela]ia dintre Ilie [i Catrina dezv`luie criza comunic`rii, înstrìnarea, teme ale literaturii moderne.

Mo ro me] ii reprezint` un roman de referin]` pentru proza contemporan`, de o maredensitate epic`, în care socialul [i psihologicul concur` la realizarea unei monografii asatului romånesc aflat la r`scrucile istoriei.

Repere critice• M. Ungheanu, Ma rin Pre da , Vo ca] ie [i a spira] ie , Ed. Amacord, 2002:„Dac`

Rebreanu reu[ise s` dovedeasc` c` materia lumii rurale poate procura substan]a unei remarcabile crea]ii obiective, Marin Preda descoper` acestei lumi, mult hulit` de moderni[ti, intelectualitatea.”

• Eugen Simion,Un portret în fragmente , în volumulTimpul n-a ma i a vut r`bda re , Ed.

Cartea Romåneasc`, Bucure[ti: „Vorbind de r`bda rea lui Marin Preda am [i definit unul dintre termenii demersului sù epic.[ ... ] Modul lui lent, ocolit, ezitant de a asuma lucrurile, neîncrederea structural` în strategia rapidit`]ii. R`bdarea înc` o dat`, pe care o pune în a descrie o mas` (celebra cin` a Morome]ilor), [ederea familiei pe prisp` în timpul unei ploi de var` sau efortul pe care îl depune un b`trån ]`ran s` sape un [an] pentru a ocroti o biat` [ir` de paie... Este o strategie epic` la mijloc,neobi[nuit` în proza romån`. Ea angajeaz` sintaxa frazei, vocabularul, angajeaz` [i un mod de a fi, o rela]ie cu lumea dinafar`. Marin Preda ajunge totdeauna la inima obiectului, dar niciodat` în linie dreapt`. Sunt ocoluri necesare, ezitarea face posibil`

medita]ia, a[teptarea este o condi]ie a cunoa[terii”.• G. Dimisianu,Marin Preda [i I. L. Caragiale , în volumulTimpul n-a ma i a vut r`bda re :„Caragiale în epoca lui, iar Marin Preda în contemporaneitate au fost marii auditivi ai literaturii romåne, con[tiin]e înregistratoare des`vår[ite ale vorbirii vii”.

• Silvian Iosifescu,Drumuri lite ra re , E.S.P.L.A., Bucure[ti, 1957:„Termenii ace[tia – timpul r`bd`tor sau ner`bd`tor – în care scriitorul comenteaz` grav impresiile [i n`dejdile personajului sù sunt la antipodul unei perspective biologice asupra existen]ei ]`ranului. Poruncile timpului n-au în romanul lui Marin Preda sensul de dependen]` strict` [i aproape exclusiv` a vie]ii de marile ritmuri ale naturii[ ... ] . Marin Preda î[i urm`re[te personajele cu în]elegerea vremii noastre.”


138



139

I. Disocieri teoretice• Termenulromantism provine din fr.romantisme

Termenul are, cf.Dic] io na rului e xplica tiv a l limbii ro måne , dou` accep]ii / sensuri:1. Sens larg – înclinare spre lirism, spre visare, spre individualism, spre melancolie,

aspecte care definesc estetica romantic`.2. Sens restråns – mi[care literar` [i artistic`, ap`rut` în Europa la începutul sec.

al XIX-lea ca o reac]ie împotriva clasicismului, a regulilor lui stricte formale, care a preluat tradi]iile na]ionale [i populare, promovånd cultul naturii, lirismul,fantezia [i libertatea de expresie . 1

• Romantismul are note comune cu modernismul: ”[...]dep`[irea schemelor clasice, a imobilismului, în primul rånd, prin apropierea de natur`, de sensibilitatea vie [i de individualitate;solitudinea moral`, atmosfera stranie, insolit`; oniricul [i, în general,vizionarismul subiectiv;în sfår[it, antimimesisul [i cultivarea sufletului muzical [i liric .”2

• Teoreticianul romantismului european este consideratVictor Hugo, care, prin

„Prefa]a „de la drama „Cromwell „(1827), a realizat un veritabil program.• Romantismul s-a manifestat în toate artele: muzic`, pictur`, literatur` etc.• Romantismul a fost anticipat de mi[carea Sturm und Drang (literal,furtun [i imbold),

din Germania. Johann Wolfgang von Goethe creeaz` romanulSuferin]ele tån`rului Werther , oper` care dezvolt` tema iubirii irealizabile. Cu acest roman, scriitoruldevine un important reprezentant al orient`rii estetice romantice.

II. Contextualizarea operei• Nicolae Manolescu sus]ine:„Romantismul constituie un preludiu al modernit`]ii [i

este, dintre toate mi[c`rile literare, cea mai apropiat` de noi.” 3

• În literatura romån`, romantismul î[i face sim]it` prezen]a în epoca pa[optist`. Înrevista„Dacia literar` ” ap`rut` în 1840, Mihail Kog`lniceanu scrie oIntroduc]ie , careeste considerat` programul romantismului romånesc.

• Literatura romån` cunoa[te trei etape în evolu]ia romantismului:1 Preromatismul [i romantismul scriitorilor de la 1848–1870 –romantism profetic,

vizionar [i patriotic, care valorific` istoria neamului, folclorul [i tradi]iile.Reprezentan]ii de marc` sunt: I. H. Radulescu, V. Cårlova, N. B`lcescu, C.Negruzzi, M. Kog`lniceanu, D. Bolintineanu, V. Alecsandri, Al. Russo, AndreiMure[anu, Al. Odobescu, B. P. Hasdeu. Doctrina acestei epoci este semnat` de

Poezia romantic`

1

III . EVOLU}IA POEZIEI

1. Dic]ionarul exp licativ al limbii romåne, Ed. Univers Enciclopedic, Bucure[ti, 19982 .Nicolae Manolescu, Desp re p oezie, Ed. AULA, 20023 ibidem



Mihail Kog`lniceanu [i con]ine, printre altele, cåteva recomand`ri, privind surselede inspira]ie:„Istoria noastr` are destule fapte eroice, frumoasele noastre ]`ri sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitore[ti [i de poetice,pentru ca s` putem g`si [i la noi sujeturi de scris, f`r` s` avem pentru aceasta trebuin]` s` ne împrumut`m de la alte na]ii.” 1

2 Romantismul eminescian sau momentul de apogeu al curentului, în contextulculturii romåne[ti:„Într-adev`r, prin el romantismul romånesc dep`[e[te faza sentimentalismului elegiac [i a acelei pietas eroice, pentru a deveni expresia unei exigen]e propriu-zis metafizice: problem` ce se converte[te în phatos, nelini[te ce se domole[te în glasul poeziei .”2

3 Romantismul posteminescian, manifestat în sem`n`torism [i simbolism(prelungiri ale clasicismului [i ale romantismului, la sfår[itul secolului al XIX-lea [i începutul secolului al XX-lea): Al. Macedonski, O. Goga, St. O. Iosif, B. St.Delavrancea [. a.

• Virgil Nemoianu, în lucrareaÎmblånzirea Romantismului,dezvolt` conceptul de

romantismBiedermeier, ce define[te particularit`]ile curentului în ]`rile r`s`ritene.RomantismulBiedermeier sau „al doilea romantism”3 este raportat la perioadapa[optist`, pentru a denumi dimensiunea estetic` a formelor hibride ale civiliza]ieiromåne[ti de la mijlocul secolului al XIX-lea.


140

1 Mihail Kog`lniceanu,Introduc]ie , Dacia literar`2 Rosa Del Conte,Eminescu sau desp re Absolut, Ed. Dacia, Cluj, 19903 Nicolae Manolescu,Istoria critic a literaturii romåne, Ed. Paralela 45, Bucure[ti, 2008



III. Ilustrarea conceptulului de art` poetic` romantic`:

EPIGONII de Mihai Eminescu

Cånd privesc zilele de-aur a scripturelor romåne,M` cufund ca într-o mare de vis`ri dulci [i senine{i în jur parc`-mi colind` dulci [i måndre prim`veri,Sau v`d nop]i ce-ntind deasupr`-mi oceanele de stele,Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbr`vi cu filomele,Cu izvoare-ale gåndirii [i cu råuri de cånt`ri.

V`d poe]i ce-au scris o limb`, ca un fagure de miere:Cichindeal gur` de aur, Mumulean glas de durere,Prale firea cea întoars`, Daniil cel trist [i mic,V`c`rescu cåntånd dulce a iubirii prim`var`,Cantemir croind la planuri din cu]ite [i pahar`,Beldiman vestind în stihuri pe r`zboiul inimic.

Lir` de argint, Sihleanu, - Donici cuib de-n]elepciune,Care, cum rar se întåmpl`, ca s` mediteze puneUrechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb;Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomat`?S-au dus to]i, s-au dus cu toate pe o cale ne’nturnat`.S-a dus Pann, finul Pepelei, cel iste] ca un proverb.

Eliad zidea din visuri [i din basme seculareDelta biblicelor sunte, profe]iilor amare,Adev`r sc`ldat în mite, sfinx p`truns` de-n]eles;Munte cu capul de piatr` de furtune detunat`,St` [i azi în fa]a lumii o enigm` n’explicat`{i vegheaz-o stånc` ars` dintre nouri de eres.

Bolliac cånta iobagul [-a lui lan]uri de aram`;L-ale ]`rii flamuri negre Cårlova o[tirea cheam`,În prezent vr`je[te umbre dintr-al secolilor plan;{i ca Byron, treaz de våntul cel s`lbatic al durerii,Palid stinge-Alexandrescu sunta candel-a sper`rii,Descifrånd eternitatea din ruina unui an.Pe-un pat alb ca un lin]oliu zace leb`da murind`,Zace palida vergin` cu lungi gene, voce blånd` -Via]a-i fu o prim`var`, moartea-o p`rere de r`u;Iar poetul ei cel tån`r o privea cu îmb`tare,{i din lir` curgeau note [i din ochi lacrimi amare{i astfel Bolintineanu începu cåntecul s`u.

Mure[an scutur` lan]ul cu-a lui voce ruginit`,

Rumpe coarde de aram` cu o mån` amor]it`,Cheam` piatra s` învie ca [i miticul poet,Smulge mun]ilor durerea, brazilor destinul spune,{i bogat în s`r`cia-i ca un astru el apune,


141



Preot de[tept`rii noastre, semnelor vremii profet.Iar Negruzzi [terge colbul de pe cronice b`tråne,C`ci pe mucedele pagini stau domniile romåne,Scrise de måna cea veche a-nv`]a]ilor mireni;Moaie pana în coloarea unor vremi de mult trecute,Zugr`ve[te din nou, iar`[i pånzele posomoråte,

Ce-ar`tau faptele crunte unor domni tirani, vicleni.{-acel rege-al poeziei, vecinic tån`r [i ferice,Ce din frunze î]i doine[te, ce cu fluierul î]i zice,Ce cu basmul poveste[te - veselul Alecsandri,Ce-n[irånd m`rg`ritare pe a stelei blond` raz`,Acum secolii str`bate, o minune luminoas`,Acum råde printre lacrimi cånd o cånt` pe Dridri.

Sau visånd o umbr` dulce cu de-argint aripe albe,

Cu doi ochi ca dou` basme mistice, adånce, dalbe,Cu zåmbirea de vergin`, cu glas blånd, duios, încet,El îi pune pe-a ei frunte måndru diadem de stele,O a[eaz`-n tron de aur, s` domneasc` lumi rebele,{i iubind-o f`r` margini, scrie:„visul de poet„.

Sau visånd cu doina trist` a voinicului de munte,Visul apelor adånce [i a ståncelor c`runte,Visul selbelor b`tråne de pe umerii de deal,El de[teapt`-n sånul nostru dorul ]`rii cei str`bune,El revoac`-n dulci icoane a istoriei minune,Vremea lui {tefan cel Mare, zimbrul sombru [i regal.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Iar` noi? noi, epigonii?... Sim]iri reci, harfe zdrobite,Mici de zile, mari de patimi, inimi b`tråne, uråte,M`[ti råzånde, puse bine pe-un caracter inimic;Dumnezeul nostru: umbr`, patria noastr`: o fraz`;În noi totul e spoial`, totu-i lustru f`r` baz`;Voi credea]i în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!

{i de-aceea spusa voastr` era sunt` [i frumoas`,C`ci de min]i era gåndit`, c`ci din inimi era scoas`,Inimi mari, tinere înc`, de[i voi sunte]i b`tråni.S-a întors ma[ina lumii, cu voi viitorul trece;Noi suntem iar`[i trecutul, f`r` inimi, trist [i rece;Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i str`in!

Voi, pierdu]i în gånduri sunte, convorbea]i cu idealuri;Noi cårpim cerul cu stele, noi månjim marea cu valuri,C`ci al nostru-i sur [i rece - marea noastr`-i de înghe],Voi urma]i cu r`pejune cuget`rile regine,Cånd, plutind pe aripi sunte printre stelele senine,Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergé]i.


142



Cu-a ei candel` de aur palida în]elepciune,Cu zåmbirea ei regal`, ca o stea ce nu apune,Lumina a vie]ii voastre drum de roze sem`nat.Sufletul vostru: un înger, inima voastr`: o lir`,Ce la våntul cald ce-o mi[c` cånt`ri molcome respir`;Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat.

Noi? Privirea scrut`toare ce nimica nu viseaz`,Ce tablourile minte, ce sim]irea simuleaz`,Privim reci la lumea asta - v` numim vizionari.O conven]ie e totul; ce-i azi drept måine-i minciun`;A]i luptat lupt` de[art`, a]i vånat ]int` nebun`,A]i visat zile de aur pe-ast` lume de amar.

„Moartea succede vie]ii, via]a succede la moarte„,Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, alt` soarte;

Oamenii din toate cele fac icoan` [i simbol;Numesc sunt, frumos [i bine ce nimic nu însemneaz`,Împ`r]esc a lor gåndire pe sisteme numeroase{i pun haine de imagini pe cadavrul trist [i gol.

Ce e cugetarea sacr`? Combinare m`iestrit`Unor lucruri n’existente; carte trist` [i-ncålcit`,Ce mai mult o încifreaz` cel ce vrea a descifra.Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate,Voluptos joc cu icoane [i cu glasuri tremurate.Strai de purpur` [i aur peste ]`råna cea grea.

R`måne]i dar` cu bine, sunte firi vizionare,Ce f`cea]i valul s` cånte, ce punea]i steaua s` zboare,Ce crea]i o alt` lume pe-ast` lume de noroi;Noi reducem tot la pravul azi în noi, måini în ruin`,Pro[ti [i genii, mic [i mare, sunet, sufletul, lumin`, -Toate-s praf... Lumea-i cum este... [i ca dånsa suntem noi.

Poemul Epigo nii, ap`rut la 15 august 1870, în revistaCo nvo rbiri lite ra re poate fi încadrat în categoriaartelor poetice de factur` romantic`, al`turi de alte poezii scrisede Mihai Eminescu:Numa i poe tul, Criticilo r me i, Icoa n` [i priva z , Odin [i poe tul [.a..

Epigo nii î[i trage seva din decant rile inflexiunilor lirice romåne[ti, cucerite de poet prinlectura operelor înainta[ilor [i prin descoperirea romantismului german (Heine, Novalis[.a.), în timpul studiilor de la Viena [i Berlin. Literatura romån` a epocii, în care aparepoemul, era sub valoarea celei precedente, pa[optiste-Costache Negruzzi nu mai scria,Alexandrescu era, din 1860, bolnav, Bolintineanu sc`zuse etc. , jurnalele [i revistele eraupline de pseudolitera]i critica]i, de altfel, de Titu Maiorescu în studiile saleO ce rce ta re critic a supra poe z ie i ro måne de la 1867 [i În co ntra dire c] ie i de a st` z i în cultura ro mån`.

Epigo nii este o sintez` a ideilor poetice eminesciene, iar reflec]iile teoretice, pu]ine,f`cute în scrisoarea c`tre Iacob Negruzzi, care înso]e[te poemul, au rolul de a lecompleta, demonstråndu-le modernitatea romantic`:„Predecesorii no[tri credeau în ceea ce scriau, cum Shakespeare credea în fantasmele sale; îndat` îns` ce con[tiin]a


143



vine c` imaginile nu sunt decåt un joc; – atuncea dup` p`rerea mea se na[te neîncrederea sceptic` în propriile sale crea]iuni. Compara]iunea din poezia mea cade în defavorul genera]iunii noi [i-cred cu drept „.

Negruzzi noteaz`, înAmintirile sale: „Epigo niiiar`[i a f`cut mare efect în societatea noastr`, din cauza frumuse]ii versurilor [i originalit`]ii cuget`rii.”

Poemul Epigo nii de Mihai Eminescu este oart` poetic`, deoarece scriitorul î[i

dezv`luie concep]ia despre procesul de crea]ie, despre condi]ia creatorului [i a opereisale, despre rela]ia artistului cu lumea, despre modul particular în care artistul re-creeaz` lumea prin limbaj. Utilizånd procedee [i mijloace de transfigurare artistic`,idei, convingeri [i sentimente proprii autorului se transmit cititorului prin intermediultextului. Este oart` poetic` romantic [i pentru c` se încadreaz` cronologic în cea de-a doua etap` a romantismului romånesc [i se concentreaz` pe dimensiunile ideatice,de con]inut, dar [i de form` specifice acestui curent.

Te ma poeziei este ars poetica înscris` în linia tradi]iei na]ionale, cu deschidere spreromantismul occidental. Dezvoltånd tema, poetul pune fa]` în fa]`, prin planuriantitetice, înainta[ii cu urma[ii lor nevrednici, cu epigonii. Eminescu afirm` suprema]iaimagina]iei [i a fanteziei creatoare, exprim` dragostea fa]` de valorile trecutului [icritic` prezentul, concepe artistul ca pe un creator de mituri [i ca pe un vizionar,promoveaz` desc`tu[area sensibilit`]ii [i expansiunea eului, folose[te un limbajpreponderent metaforic, construie[te structuri antitetice, potrivit concep]iei sale.

Titlulprovine de la romanulDie Epigonen al germanului Karl Immerman, termenulepigon însemnånd „urma[ lipsit de valoare, de în]eles „. Cf. DEX,EPIGÓN, epigoni , s. m.Scriitor (de valoare minor`) care imit` mijloacele de expresie specifice unui mare scriitor,unui curent sau unei [coli literare de prestigiu. Urma[, succesor (lipsit de valoare).

La Eminescu, termenulepigon devine metafor`, sugerånd dec`derea [i demagogiacontemporanilor, fa]` de genera]ia pa[optist`, precedent`, pentru care poetul este inspirat[i profet. Prin extensie semantic`,titlul trimite la vizionarismul eminescian de tip romantic.

Incipitul fixeaz` premisa reflec]iilor din poemulEpigo nii – creatorul adev`ratsondeaz` adåncurile fiin]ei sale, iar rodul acestei forme de cunoa[tere este poezia caprodus al fanteziei creatoare. Regresiunea în trecut „Cånd privesc zilele de-aur a scripturelor romåne ”, în arhaitate, sugereaz` asumarea demersului liric, fiind, înacela[i timp, [i un gest romantic de renun]are la o lume insensibil` [i de cùtare, cuajutorul artei, a sensului [i semnifica]iilor ascunse ale universului. Dintre cele treimodele incon[tiente ale timpului propuse de Lucian Blaga, înOrizo nt [i stil, în Epigonii se manifest` timpul-cascad`, care: „[ ... ] reprezint` orizontul unor trìri pentru care

accentul supremei valori zace pe dimensiunea trecutului. Timpul, prin el însu[i, [i deci cu atåt mai mult prin ceea ce se petrece în el, înseamn` c`dere, devalorizare,decaden]`. Clipa, ce vine, este, prin faptul doar c` bate mai tårziu, oarecum inferioar` clipei antecedente. Timpul-cascad` are semnifica]ia unei necurmate îndep`rt`ri în raport cu un punct ini]ial, învestit cu accentul maximei valori. Timpul e prin îns`[i natura sa un mediu de fatal` pervertire, degradare [i destr`mare.”

Discursul liriceste organizat în dou` unit`]i, reprezentånd trecutul [i prezentul.Procedeul utilizat pentru construc]ia poemului esteantiteza romantic`, potrivitconcep]iei eminesciene privind unitatea contrariilor.

Prima parte (strofele 1-11) surprinde, prin note de od`, viziunea poetului asupratrecutului, ilustrat` prin lucrarea mìastr` a înainta[ilor, contribuind la dezvoltarea limbiiartistice:„V`d poe]i ce-au scris o limb` ca un fagure de miere” [i prin numele metaforiceale acestora: „Cichindeal gur` de aur, / Mumulean glas cu durere, /Prale firea cea


144



întoars`, Daniil cel trist [i mic, /V`c`rescu cåntånd dulce a iubirii prim`var`, /Cantemir croind la planuri din cu]ite [i pahar`, /Beldiman vestind în stihuri pe r`zboiul inimic.”

Din lungul [ir al înainta[ilor, un loc aparte le revine poe]ilor Vasile Alecsandri [i IonHeliade R`dulescu: „{-acel rege-al poeziei vecinic t ? n`r [i ferice, /Ce din frunze î]i doine[te, ce cu fluierul î]i zice, /Ce cu basmul poveste[te – veselul Alecsandri, ”;

„Eliad zidea din visuri [i din basme seculare/Delta biblicelor sånte, profe]iilor amare,

/Adev`r sc`ldat în mite, sfinx p`truns` de-n]eles. .” Aminte[te apoi de poe]ii care au valorificatliteratura popular`, la nivelul speciilor, alformelor [i al con]inuturilor(Sihleanu, Donici, Anton Pann, Alecsandri): ”S-a dus Pann,finul Pepelei, cel iste] ca un proverb.” , de cånt`re]ii idealurilor na]ionale, pre]uite [i deEminescu. Demersul acestor poe]i este stilizat în imagini vizuale [i auditive, dar [i prinfolosirea simbolic` a numelor proprii (Bolliac, Cårlova, Mure[an, Alexandrescu):„Bolliac cånta iobagul [-a lui lan]uri de aram`;/L-ale ]`rii flamuri negre Cårlova o[tirea cheam`, ” .

Ca romantic, Eminescu este interesat devalorizarea literaturii istoriografice, prindecant`ri ale lecturilor f`cute înc` din perioada gimnaziului, dar [i prin r`spunsurimetaforice oferite direc]iilor teoretice ale vremii:„Iar Negruzzi [terge colbul de pe cronice b`tråne, / C`ci pe mucedele pagini stau domniile romåne .”

Dezvoltareatemei iubirii [i a naturii marcheaz`, înc` o dat`, destinul asumat depoet romantic: „V`c`rescu cåntånd dulce a iubirii prim`var`, ”.Aceste teme suntnuan]ate [i particularizate prinmotive romantice precum: motivul ruinei, motivulumbrei, al visului, motivul orfic [.a.

Partea a doua a poemului are forma uneisatire la adresa poe]ilor contemporani.Poetul se încadreaz`, prin utilizarea pronumelui personalnoi , în categoria epigonilor,de[i, prin maturitatea concep]iei, se eviden]iaz` o con[tiin]` cu mult deasupra epocii.

În opozi]ie cu trecutul, prezentul se caracterizeaz` prin imita]ie steril`:„Noi cårpim cerul cu stele, noi månjim marea cu valuri, ” , prin renun]area la idealuri [i prinincapacitatea de a urma calea„cuget`rilor regine”:„Iar` noi? noi, epigonii?... Sim]iri reci, harfe zdrobite, /Mici de zile, mari de patimi, inimi b`tråne, uråte, / M`[ti råzånde,puse bine pe-un caracter inimic;”.

Adev`ratul poet este, pentru Eminescu,vizionar [i profet, credincios idealurilorna]ionale [i, în acela[i timp, ars de nostalgia absolutului [i de aspira]ia spre reintegrarea în armonia pierdut a lumii, în arhetipuri:„... sånte firi vizionare, /Ce f`cea]i valul s` cånte, ce punea]i steaua s` zboare, /Ce crea]i o alt` lume pe-ast` lume de noroi;”.

Ultimele trei strofe ale poemului con]indefini]ii metaforiceale poeziei [i ale filozofiei,indicånd, prin aceast` al`turare, preferin]a lui Eminescu pentru discursul liric reflexiv,

not` dominant` a romantismului, în cadrul c`ruia s-a dezvoltat specia medita]ie.Defini]ia liric` a poeziei:„Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate, /Voluptos joc cu icoane [i cu glasuri tremurate. /Strai de purpur` [i aur peste ]`råna cea grea.” sugereaz` capacitatea acesteia de a re-crea, prin cuvånt, un alt univers, o lume ideal`care s-o înlocuiasc` pe aceea imperfect`, real`. Arta transfigureaz` realul printr-un joc, unul secund ca la Ion Barbu, care induce ideea de cunoa[tere [i de pl`cere. Înacela[i timp, capacitatea ludic`, voluptatea tr`irii coroborat` cu mistica icoanei [i a îngerului vorbesc despre gratuitatea artei, despre autonomia ei estetic`.

Elementele de recuren]` din partea a doua sunt pronumele personalenoi [i voicametafore simboluri ale trecutului [i ale prezentului, în jurul c`rora se construie[teuniversul ideatic romantic.Antiteza romantic` trecut-prezent este marcat` la nivelul organiz`rii discursului liricprin conjunc]ia adversativ`”iar`”, cu care se deschide partea a doua a poemului [iprintr-o serie de structuri lingvistice antonimice:„Voi, pierdu]i în gånduri sunte,


145



convorbea]i cu idealuri;/”- „Noi? Privirea scrut`toare ce nimica nu viseaz` ”;„Voi urma]i cu r`pejune cuget`rile regine,” – „Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i strìn!”

Eminescu alege [i procedeulgrad`rii tensiunii lirice realizat prininteroga]ii retorice,metafore hiperbolizante (cuib de-n]elepciune ) [i metafore simbolice (semnelor vremii profet)[i numele scriitorilor prezenta]i), epitete morale (cel trist [i mic , firea cea întoars` ),epitete metaforice (fagure de miere ), compara]ii inedite („iste] ca un proverb, ca un fagure

de miere ), invoca]iile (R`måne]i dar` cu bine, sånte firi vizionare ), sintaxa afectiv`(dativul adnominal:Preot de[tept`rii noastre, semnelor vremii profet ), exclama]iile (Voi credea]i în scrisul votru, noi nu credem în nimic),semnele de punctua]ie etc.

Strofa este complex`, de [ase versuri, cu rima îmbr`]i[at` (versul 3 cu 6, [i versul4 cu 5).M`sura versurilor este de 15-16 silabe, iarritmul iambic.

Limbajul poetic inedit, u[or arhaizant, cåmpurile semantice alereflec]iei poetice(cugetare, în]elepciune, izvoare ale gåndirii, råuri de cånt`ri ) ale frumosului(idealuri,aripi sånte, stelele senine ) explic` efortul poetului de a înnoi limba romån` literar`.

Poemul Epigo nii de Mihai Eminescu este o art` poetic` romantic`, deoarecedezvolt` convingerile autorului despre arta literar` sau despre aspectele esen]iale aleacesteia-defini]ia poeziei, rolul scriitorului, caracteristile limbajului artistic. Tipul decreator construit, vizionar [i profet, orfismul, temele [i motive specifice, interesul pentrufilozofie, limbajul metaforic, procedeul antitezei, compozi]ia ampl` sunt elemente care încadreaz` poezia în curentul romantic.

Repere critice• Constantin Ciopraga, Pe rso na lita tea lite ra turii ro måne , Institutul European, Ia[i,

1997:„[ ... ] precum la marii poe]i ai lumii, crea]ia sa în ansamblu este o recompunere a universului, medita]ie asupra vie]ii [i mor]ii, un mod al ie[irii din durata individual`,act de integrare într-un timp al misterului [i revela]iilor succesive.”

• Alexandru Melian, Emine scu – unive rs de schis, Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1987:„Exist` în crea]ia lui Eminescu sublimarea unor adånci aspira]ii care confer` operei identitatea de labirint al cùt`rii [i invoca]iei. Una din aceste propensiuni, poate cea mai obsedant`, o reprezint` setea de nem`rginit [i, în mod corelativ, oroarea- convertit` în suferin]` – a limit`rii. Pe mai toate cìle, pornit s` le str`bat`, de la iubire [i art` pån` la cunoa[tere [i existen]` social`, mirajul nemarginilor i-a fascinat gåndirea [i i-a cotropit lini[tea. Cei mai mul]i dintre eroii sì-proiec]ii ale propriului eu- sunt cuprin[i de ispitele dezm`rginirii [i ap`sa]i de tirania limitelor.”

• Ioana Bot, Emine scu [i lirica ro månea sc` de a z i:, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1990:„Dialogul poeziei contemporane cu universul crea]iei sale demonstreaz` atåt actualitatea lui Eminescu, cåt [i statutul sù de model. Adesea-se va vedea-poe]ii îi vor converti universul într-unul cu valoare de mit, dovedind c` (situa]ie aparte a recept`rii Tradi]iei) contactul cu opera eminescian` este la fel de important ca marile experien]e existen]iale.”

• Monica Spiridon,Emine scu [i discursul e uro pea n de spre misiunea poez ie i [i a poe tului, în revistaLimb` [i literatur` , vol. I-II, Societatea de {tiin]e Filologice dinRomånia, Bucure[ti, 2000:„Privit` într-un asemenea orizont integrator, concep]ia lui Eminescu despre poezie [i despre poet ne apare ca parte a unei op]iuni de sintez`,numit` de el însu[i în jurnalistic` re-ac]ionarism-un sinonim inedit al capacit`]ii de a se situa în replic`-conceput` drept expresie a continuit`]ii. În sfera strict creatoare,estetic`, Eminescu întreprinde o re-lectur` de tip particular a predecesorilor sì, pe care îi continu` în timp ce se distan]eaz` de ei.[ ... ] Aceast` dialectic` a continuit`]ii [i a reac]iei este esen]ial` pentru în]elegerea romantismului romånesc. Tot ce manevreaz` teoretic [i întreprinde practic Eminescu are ca scop umplerea golurilor.”


146




147

A fost odat` ca-n pove[ti,A fost ca niciodat`,Din rude mari împ`r`te[ti,O prea frumoas` fat`.{i era una la p`rin]i{i måndr`-n toate cele,Cum e Fecioara între sfin]i{i luna între stele.Din umbra falnicelor bol]iEa pasul [i-l îndreapt`Lång` fereastr`, unde-n col]Luceaf`rul a[teapt`.Privea în zare cum pe m`riR`sare [i str`luce,Pe mi[c`toarele c`r`riCor`bii negre duce.Îl vede azi, îl vede måni,Astfel dorin]a-i gata;El iar, privind de s`pt`måni,Îi cade drag` fata.

Cum ea pe coate-[i r`zimaVisånd ale ei tåmple,De dorul lui [i inima{i sufletu-i se împle.{i cåt de viu s-aprinde elÎn ori[icare sar`,Spre umbra negrului castelCånd ea o s`-i apar`.

*

{i pas cu pas pe urma eiAlunec`-n odaie,}esånd cu recile-i scånteiO mreaj` de v`paie.{i cånd în pat se-ntinde dreptCopila s` se culce,I-atinge månile pe piept,I-nchide geana dulce;{i din oglind` lumini[

Pe trupu-i se revars`,Pe ochii mari, b`tånd închi[iPe fa]a ei întoars`.

Ea îl privea cu un surås,El tremura-n oglind`,C`ci o urma adånc în visDe suflet s` se prind`.Iar ea vorbind cu el în somn,Oftånd din greu suspin`: – O, dulce-al nop]ii mele domn,De ce nu vii tu? Vin` !Cobori în jos, luceaf`r blånd,Alunecånd pe-o raz`,P`trunde-n cas` [i în gånd{i via]a-mi lumineaz` !El asculta tremur`tor,Se aprindea mai tare{i s-arunca fulger`tor,Se cufunda în mare;{i apa unde-au fost c`zutÎn cercuri se rote[te,{i din adånc necunoscutUn måndru tån`r cre[te.U[or el trece ca pe pragPe marginea ferestei{i ]ine-n mån` un toiagÎncununat cu trestii.P`rea un tån`r voievodCu p`r de aur moale,Un vån`t giulgi se-ncheie nodPe umerele goale.Iar umbra fe]ei str`veziiE alb` ca de cear` -

Un mort frumos cu ochii viiCe scånteie-n afar`. – Din sfera mea venii cu greuCa s`-]i urmez chemarea,Iar cerul este tat`l meu{i mum`-mea e marea.Ca în c`mara ta s` vin,S` te privesc de-aproape,Am coboråt cu-al meu senin{i m-am n`scut din ape.O, vin` ! odorul meu nespus,{i lumea ta o las`;Eu sunt luceaf`rul de sus,Iar tu s`-mi fii mireas`.

LUCEAF~RUL de Mihai Eminescu




148

Colo-n palate de m`rgeanTe-oi duce veacuri multe,{i toat` lumea-n oceanDe tine o s-asculte. – O, e[ti frumos, cum numa-n visUn înger se arat`,Dar` pe calea ce-ai deschisN-oi merge niciodat`;Strìn la vorb` [i la port,Luce[ti f`r` de via]`,C`ci eu sunt vie, tu e[ti mort,{i ochiul tù m`-nghea]`.

*Trecu o zi, trecur` trei{i iar`[i, noaptea, vineLuceaf`rul deasupra eiCu razele-i senine.Ea trebui de el în somnAminte s`-[i aduc`{i dor de-al valurilor domnDe inim-o apuc`: – Cobori în jos, luceaf`r blånd,Alunecånd pe-o raz`,P`trunde-n cas` [i în gånd{i via]a-mi lumineaz` !Cum el din cer o auzi,Se stinse cu durere,Iar ceru-ncepe a rotiÎn locul unde piere;În aer rumene v`pìSe-ntind pe lumea-ntreag`,{i din a chaosului vìUn måndru chip se-ncheag`;

Pe negre vi]ele-i de p`rCoroana-i arde pare,Venea plutind în adev`rSc`ldat în foc de soare.Din negru giulgi se desf`[orMarmoreele bra]e,El vine trist [i gånditor{i palid e la fa]`;Dar ochii mari [i minuna]iLucesc adånc himeric,Ca dou` patimi f`r` sa]{i pline de-ntuneric.

– Din sfera mea venii cu greuCa s` te-ascult [-acuma,{i soarele e tat`l meu,Iar noaptea-mi este muma;O, vin` odorul meu nespus,{i lumea ta o las`;Eu sunt luceaf`rul de sus,Iar tu s`-mi fii mireas`.O, vin`, în p`rul tù b`laiS-anin cununi de stele,Pe-a mele ceruri s` r`saiMai måndr` decåt ele. – O, e[ti frumos cum numa-n visUn demon se arat`,Dar` pe calea ce-ai deschis

N-oi merge niciodat` !M` dor de crudul tù amorA pieptului meu coarde,{i ochii mari [i grei m` dor,Privirea ta m` arde. – Dar cum ai vrea s` m` cobor?Au nu-n]elegi tu oare,Cum c` eu sunt nemuritor,{i tu e[ti muritoare?

– Nu caut vorbe pe ales,Nici [tiu cum a[ începe -De[i vorbe[ti pe în]eles,Eu nu te pot pricepe;Dar dac` vrei cu crez`måntS` te-ndr`gesc pe tine,Tu te coboar` pe p`månt,Fii muritor ca mine. – Tu-mi cei chiar nemurirea mea

În schimb pe-o s`rutare,Dar voi s` [tii asemeneaCåt te iubesc de tare;Da, m` voi na[te din p`cat,Primind o alt` lege;Cu vecinicia sunt legat,Ci voi s` m` dezlege.{i se tot duce... S-a tot dus.De dragu-unei copile,S-a rupt din locul lui de sus,Pierind mai multe zile.

*




149

În vremea asta C`t`lin,Viclean copil de cas`,Ce împle cupele cu vinMesenilor la mas`,Un paj ce poart` pas cu pasA-mp`r`tesii rochii,Bìat din flori [i de pripas,Dar îndr`zne] cu ochii,Cu obr`jei ca doi bujoriDe rumeni, bat`-i vina,Se furi[eaz` pånditorPrivind la C`t`lina.Dar ce frumoas` se f`cu{i måndr`, arz-o focul;Ei C`t`lin, acu-i acu

Ca s`-]i încerci norocul.{i-n treac`t o cuprinse linÎntr-un ungher degrab`. – Da` ce vrei, m`ri C`t`lin?Ia du-t` de-]i vezi de treab`. – Ce voi? A[ vrea s` nu mai staiPe gånduri totdeauna,S` råzi mai bine [i s`-mi daiO gur`, numai una.

– Dar nici nu [tiu m`car ce-mi ceri,D`-mi pace, fugi departe -O, de luceaf`rul din cerM-a prins un dor de moarte. – Dac` nu [tii, ]i-a[ ar`taDin bob în bob amorul,Ci numai nu te månia,Ci stai cu bini[orul.Cum vån`toru-ntinde-n crång

La p`s`rele la]ul,Cånd ]i-oi întinde bra]ul stångS` m` cuprinzi cu bra]ul;{i ochii tì nemi[c`toriSub ochii mei r`måie...De te înal] de subsuoriTe-nal]` din c`lcåie;Cånd fa]a mea se pleac`-n jos,În sus r`måi cu fa]a,S` ne privim nes`]ios{i dulce toat` via]a;

{i ca s`-]i fie pe deplinIubirea cunoscut`,Cånd s`rutåndu-te m`-nclin,Tu iar`[i m` s`rut`.Ea-l asculta pe copila[Uimit` [i distras`,{i ru[inos [i dr`g`la[,Mai nu vrea, mai se las`,{i-i zise-ncet: – Înc` de micTe cuno[team pe tine,{i guraliv [i de nimic,Te-ai potrivi cu mine...Dar un luceaf`r, r`s`ritDin lini[tea uit`rii,D` orizon nem`rginit

Singur`t`]ii m`rii;{i tainic genele le plec,C`ci mi le împle plånsulCånd ale apei valuri trecC`l`torind spre dånsul;Luce[te cu-n amor nespus,Durerea s`-mi alunge,Dar se înal]` tot mai sus,Ca s` nu-l pot ajunge.

P`trunde trist cu raze reciDin lumea ce-l desparte...În veci îl voi iubi [i-n veciVa r`månea departe...De-aceea zilele îmi suntPustii ca ni[te stepe,Dar nop]ile-s de-un farmec sfåntCe nu-l mai pot pricepe. – Tu e[ti copil`, asta e...

Hai [-om fugi în lume,Doar ni s-or pierde urmele{i nu ne-or [ti de nume,C`ci amåndoi vom fi cumin]i,Vom fi voio[i [i teferi,Vei pierde dorul de p`rin]i{i visul de luceferi.

*Porni luceaf`rul. Cre[teauÎn cer a lui aripe,{i cì de mii de ani treceauÎn tot atåtea clipe.




150

Un cer de stele dedesupt,Deasupra-i cer de stele -P`rea un fulger nentreruptR`t`citor prin ele.{i din a chaosului vì,Jur împrejur de sine,Vedea, ca-n ziua cea dentåi,Cum izvorau lumine;Cum izvorånd îl înconjorCa ni[te m`ri, de-a-notul...El zboar`, gånd purtat de dor,Pån` piere totul, totul;C`ci unde-ajunge nu-i hotar,Nici ochi spre a cunoa[te,{i vremea-ncearc` în zadar

Din goluri a se na[te.Nu e nimic [i totu[i eO sete care-l soarbe,E un adånc asemeneaUit`rii celei oarbe. – De greul negrei vecinicii,P`rinte, m` dezleag`{i lùdat pe veci s` fiiPe-a lumii scar`-ntreag`;

O, cere-mi, Doamne, orice pre],Dar d`-mi o alt` soarte,C`ci tu izvor e[ti de vie]i{i d`t`tor de moarte;Reia-mi al nemuririi nimb{i focul din privire,{i pentru toate d`-mi în schimbO or` de iubire...Din chaos, Doamne,-am ap`rut

{i m-a[ întoarce-n chaos...{i din repaos m-am n`scut,Mi-e sete de repaos. – Hyperion, ce din genuniR`sai c-o-ntreag` lume,Nu cere semne [i minuniCare n-au chip [i nume;Tu vrei un om s` te soco]i,Cu ei s` te asameni?Dar piar` oamenii cu to]i,S-ar na[te iar`[i oameni.

Ei numai doar dureaz`-n våntDe[erte idealuri -Cånd valuri afl` un mormånt,R`sar în urm` valuri;Ei doar au stele cu noroc{i prigoniri de soarte,Noi nu avem nici timp, nici loc,{i nu cunoa[tem moarte.Din sånul vecinicului ieriTrìe[te azi ce moare,Un soare de s-ar stinge-n cerS-aprinde iar`[i soare;P`rånd pe veci a r`s`ri,Din urm` moartea-l pa[te,C`ci to]i se nasc spre a muri

{i mor spre a se na[te.Iar tu, Hyperion, r`måiOriunde ai apune...Cere-mi cuvåntul meu dentì -S`-]i dau în]elepciune?Vrei s` dau glas acelei guri,Ca dup-a ei cåntareS` se ia mun]ii cu p`duri{i insulele-n mare?

Vrei poate-n fapt` s` ar`]iDreptate [i t`rie?}i-a[ da p`måntul în buc`]iS`-l faci împ`r`]ie.Î]i dau catarg lång` catarg,O[tiri spre a str`bateP`måntu-n lung [i marea-n larg,Dar moartea nu se poate...{i pentru cine vrei s` mori?

Întoarce-te, te-ndreapt`Spre-acel p`månt r`t`citor{i vezi ce te a[teapt`.

*În locul lui menit din cerHyperion se-ntoarse{i, ca [i-n ziua cea de ieri,Lumina [i-o revars`.C`ci este sara-n asfin]it{i noaptea o s`-nceap`;R`sare luna lini[tit{i tremurånd din ap`




151

{i împle cu-ale ei scånteiC`r`rile din crånguri.Sub [irul lung de måndri tei{edeau doi tineri singuri: – O, las`-mi capul meu pe sån,Iubito, s` se culceSub raza ochiului senin{i negrìt de dulce;Cu farmecul luminii reciGåndirile str`bate-mi,Revars` lini[te de veciPe noaptea mea de patimi.{i de asupra mea r`måiDurerea mea de-o curm`,C`ci e[ti iubirea mea dentì

{i visul meu din urm`.Hyperion vedea de susUimirea-n a lor fa]`;Abia un bra] pe gåt i-a pus{i ea l-a prins în bra]e...Miroase florile-argintii{i cad, o dulce ploaie,Pe cre[tetele-a doi copiiCu plete lungi, b`laie.

Ea, îmb`tat` de amor,Ridic` ochii. VedeLuceaf`rul. {i-nceti[orDorin]ele-i încrede: – Cobori în jos, luceaf`r blånd,Alunecånd pe-o raz`,P`trunde-n codru [i în gånd,Norocu-mi lumineaz` !El tremur` ca alte d`]iÎn codri [i pe dealuri,C`lùzind singur`t`]iDe mi[c`toare valuri;Dar nu mai cade ca-n trecutÎn m`ri din tot înaltul: – Ce-]i pas` ]ie, chip de lut,

Dac-oi fi eu sau altul?Trìnd în cercul vostru stråmtNorocul v` petrece,Ci eu în lumea mea m` simtNemuritor [i rece.

Poemul Luceaf`rul a fost publicat pentru prima dat` în„Almanahul Societ`]iiAcademice Social LiterareRomånia Jun`” , în aprilie 1883, apoi în revistaConvorbiri literare [i în volumulPoezii , din 1883. Pån` la forma final`, textul a suferit mai multetransform`ri, în faz` incipient` el fiind o simpl` versificare a basmului lui Kunisch,ap`rut` în volumul„Literatura popular`”, din 1903, al lui Ilarie Chendi.

Tudor Vianu consider` poemul„o sintez` a categoriilor lirice mai de seam` pe care poezia lui Eminescu le-a produs mai înainte” ,1 dar [i ca „poem al contrariilor reunite sub semnul universalit`]ii” 2.

Dincolo de orice defini]ie, se [tie faptul cLuceaf`rul eminescian a generat omultitudine de interpret`ri critice [i c` s-a scris despre el mai mult decåt despre oricealt` crea]ie din literatura romån`.

Genez`În manuscrisul 2275, pe fila 56 (Perpessicius,„Opere”, vol. II, 1943, p. 403),

Eminescu noteaz`: „În descrierea unui voiaj în }`rile Romåne, germanul K. Poveste[te legenda Luceaf`rului. Aceasta e povestea. Iar în]elesul alegoric ce i l-am dat este c` dac` geniul nu cunoa[te nici moarte [i numele lui scap` de noaptea uit`rii, pe de alt` parte aici pe p`månt nici e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc. Mi s-a p`rut c` soarta Luceaf`rului din poveste seam`n` 1 Vianu, Tudor, Mihai Eminescu, Ed. Junimea, Ia[i, 19742 idem



mult cu soarta geniului pe p`månt [i i-am dat acest în]eles alegoric.” Citatul se refer`la germanul Richard Kunisch, autorul memorialului de c`l`torie„Bucarest und Stambul, Skizzen aus Ungarn, Rumänien und der Turkei” , pe care îl scrie în 1861, înurma unei c`l`torii în }`rile Romåne. Aici exist` [i dou` basme muntene[ti,„Das Mädchen im goldenen Garten” [i „Die Jungfrau ohne Körper” , pe care Eminescu le-acunoscut din vremea studen]iei. Pe amåndou` le traduce [i le versific`, în variantele„Fata din gr`dina de aur” [i „Miron [i frumoasa f`r` corp” .

Rezumånd, basmul lui Kunisch se prezint` astfel: un împ`rat are o fat` foartefrumoas` pe care, pentru a o feri de ochii muritorilor, o închide într-un castel de aur.Fata reu[e[te s` înduplece slugile s`-i deschid` larg ferestrele, moment în care estez`rit` de un zmeu, iar acesta se îndr`goste[te de ea. Zmeul se metamorfozeaz` înstea, apoi în ploaie pentru a-i m`rturisi iubirea [i-i cere fetei s`-l urmeze în lumea lui.Fata de împ`rat, pentru a-i pune la încercare dragostea, îi cere s` se lepede denemurire [i s` devin` muritor ca [i ea, iar zmeul pleac` la Demiurg pentru a ob]inedezlegarea, îns` este refuzat [i sf`tuit s` se întoarc` pe p`månt, spre a se convinge

de vremelnicia [i nestatornicia oamenilor.În timpul acesta, un fiu de împ`rat se îndr`goste[te [i el de frumoasa fat` [i , ajutatde Sfånta Miercuri, Sfånta Vineri [i Sfånta Duminic` intr` în palat, se face iubit detån`r` [i împreun` fug în lume urm`ri]i de tat`l ei.

Zmeul vede cuplul de îndr`gosti]i [i, cu lacrimi în ochi, pentru a se r`zbuna, pr`valepeste fat` o stånc`, omorånd-o. R`mas singur, feciorul de împ`rat se stinge [i el dedor în Valea Amintirii.

Din versiunea lui Kunisch, Eminescu p`streaz` cadrul specific basmului, temaiubirii dintre o p`måntean` [i o fiin]` nemuritoare, rug`mintea Zmeului ca Dumnezeus`-l dezlege de nemurire, refuzul Demiurgului, scena de dragoste dintre Florin [i fatade împ`rat, care î[i uit` f`g`duielile.

Plecånd de la pretextul narativ, Eminescu construie[te o impresionantalegoriecompozi]ional` în care pot fi identificate toate motivele [i temele majore ale crea]ieisale, dar [i concep]ia filosofic` [i [tiin]ific` despre lume [i univers.

Filonul mitic [i folclorical genezei poemului este ilustrat de mitul zbur`torului, casimbol al vis`rii, aspira]iei [i revela]iei.„Zbur`torul este o semidivinitate erotic` de tipul incubilor, un daimon arhaic de tip malefic[ ... ] . Mitul erotogonic al Luceaf`rului de Mihai Eminescu, f`ptur` nemuritoare care iube[te astral o f`ptur` muritoare, printr-o mezalian]` neîng`duit` ordinii divine, repet ? la modul transsimbolic mitul sexogonic al Zbur`torului ”1

De asemenea, descåntecul fetei este o modalitate de transpunere artistic` apracticilor, credin]elor, magiilor [i tradi]iilor populare. La aceasta se adaug` [i viziuneamitologic` a na[terii lumii [i a originii elementelor primordiale.

Sursele de inspira]ie filosoficetrimit la filosofia antic` (Platon, Aristotel [i Socrate)din care preia conceptul de tip stoicnosce te ipsum („cunoa[te-te pe tine însu]i”) lafilosofia indian`, în specialImnurile Vedice , [i la filozofia romantic` -german` (Kant,Hegel [i Schopenhauer). Eminescu [i-a însu[it din romantismul german teme [i motiveliterare precum [i teoria romantic` a geniului din lucrareaLumea ca voin]` [i

reprezentare a lui Arthur Schopenhauer. În concep]ia filosofului german, omul de geniuse deta[eaza de omul comun prin aspira]ia spre absolut, prin capacitatea de a-[i


152

1 Romulus Vulc`nescu,Mitologie romån`, Ed. Academiei,Bucure[ti, 1985



dep`[i interesele, de a armoniza contrariile, prin capacitatea de sacrificiu pentruatingerea scopului obiectiv, prin izolare [i solitudine. În opozi]ie cu acesta, omul comunse define[te prin instinctualitate, prin incapacitatea de a-[i dep`[i condi]ia [i prindorin]a de a se împlini într-o existen]` mediocr`.„De fapt ne afl`m în fa]a unui nou moment creator în care fuzioneaz`, la cele mai înalte temperaturi, pån` la nerecunoa[tere, detaliul biografic, inspira]ia folcloric` [i ideea filozofic`, împreun` cu o întreag` serie de motive predilecte poetului” 1

Încadrarea estetic`Luceaf`rul este, ca specie literar`, un poem în care se valideaz` lirismul obiectiv,

al vocilor lirice. Criticul Nicolae Manolescu identific` în poem vocile lirice aleLuceaf`rului, încadrånd astfel textul în lirica m`[tilor de care aminte[te [i Tudor Vianu„Dac` examin`m acum, mai îndeaproape, vorbirea presupuselor personaje ale pove[tii, descoperim c` ea este vorbirea poetului însu[i, în diferite registre lirice. Ceea ce a p`rut doar o coinciden]` izolat`, este, în fond, secretul cel mai tulbur`tor al Lucea f`rului, sintez` de moduri poetice eminesciene. În orice clip`,„personajului” care vorbe[te i se poate substitui poetul, c`ci C`t`lin, C`t`lina, nu în mai mic` m`sur` decåt Demiurgul, sunt voci ale poetului. P`trunzånd în adåncul ultim [i misterios al poemului, nu ne afl`m fa]`-n fa]` cu ni[te personaje concrete, independente, care joac` o poveste de dragoste, nici cu ni[te simboluri abstracte (filosofice ori teologice),dar cu aceste voci extraordinare al c`ror timbru ne este cunoscut, c`ci l-am auzit de atåtea ori, în poezia erotic` sau filosofic` a lui Eminescu. Sunt convocate la un loc,spre a întreba [i a r`spunde, o parte din vocile lirice esen]iale ale poetului ”2.

A[adar, Hyperion, C`t`lin, C`t`lina [i Demiurgul sunt m`[ti ale eului liric

eminescian: Hyperion este geniul atras de lumea aparen]elor; C`t`lina este fiin]a carese înal]` din subspecie prin aspira]ia c`tre eternitate [i care în registrul diurn r`spundechem`rii lui C`t`lin, iar în cel nocturn r`spunde chem`rii Luceaf`rului; Demiurgul îlreprezint` pe poet în ipostaza lui cea mai înalt`, iar C`t`lin este ilustrarea omuluicomun.

Pe de alt` parte, poemul Luceaf`rul este o medita]ie filozofic` de tip romanticasupra condi]iei omului de geniu, schema epic` fiind doar scheletul pe care seconstruie[te alegoria. În consecin]`, textul contope[te cele trei genuri literare: epic, liric[i dramatic, interferen]a lor (o caracteristic` a curentului romantic) confer` textului omaxim` profunzime [i, în acela[i timp, multiple posibilit`]i de interpretare.

Tematic`. Structur`. Compozi]ieDe[i critica literar` a dezb`tut timp îndelungattema poemului, se consider` c`

acesta este o alegorie care are în centrudestinul geniului în lume. Dincolo de aceasta,se pot identifica mai multe subteme:iubirea împlinit` [i imposibil`, aspira]ia c`tre un alt univers, cosmogonia, cunoa[terea prin Eros.

Titlulavertizeaz` asupra celui care devine întrupare a geniului nemuritor, poetulrealizånd o fuziune a dou` mituri: unul romånesc, cel legat de cunoscuta stea a


153

1 Zoe Dumitrescu-Bu[ulenga, Eminescu, col. Oameni de seam` , Ed. Tineretului , Bucure[ti,1964

2 Nicolae Manolescu,Vocile lirice ale Luceaf`rului, Editura Cartea Romåneasc` , Bucure[ti,1971



ciobanului, [i unul grecesc. În mitologia romåneasc` Luceaf`rul, ocrotitorul p`storilorromåni, este planeta Venus, planeta care poart` numele Sukra (Usanas) în sanscrit`,iar în mitologia iranian`, planeta Venus este identificat` cu Anahita, zei]a dragostei [ia fecundit`]ii, numele personajului însemnånd , str`lucirea pur`”. Cuvåntulluceaf`r provine din latinescullucifer , „cel ce luce[te ”. Hyperion, ( din gr. , cel care merge pe deasupra; cel care este deasupra ), este unul din cei [ase Titani n`scu]i de Geea, sora[i so]ia lui Uranus, socotit de c`tre Hesiod tat`l lui Helios (Soarele) [i al zei]elor Eos [iSelene, iar de c`tre Homer, Soarele însu[i. C`s`torit cu Theia, a fost considerat uneoritat`l tuturor a[trilor, zeul care f`cea leg`tura între Cer [i P`månt, Întuneric [i Lumin`,Moarte [i Via]1.

Poemul este alc`tuit din 98 de strofe de tip catren, cu m`sura versurilor de 7-8silabe [i ritm iambic combinat cu un amfibrah. De asemenea, textul con]ine patrutablouri construite pe alternan]a a dou` planuri: terestru – uman [i cosmic – universal,aflate în antitez`, procedeu de construc]ie specific romantic.

Tabloul întåi(strofele 1-43), cel mai amplu, alterneaz` planul terestru cu cel cosmic.

Într-un decor tipic romantic, se va înfiripa povestea de iubire a celor dou` fiin]eapar]inånd unor lumi opuse, desp`r]ite de oglind`. Întålnirea lor se produce într-unspa]iu oniric, punånd fa]` în fa]` dorin]a de absolut a fetei [i de ie[ire din absolut aLuceaf`rului.

Incipitul poemului con]ine formula specific` basmului prin care cititorul esteavertizat asupra structurii narative:„A fost odat` ca-n pove[ti / A fost ca niciodat`” .Întåmpl`rile sunt puse sub semnul unui timp nedeterminat (illo tempore ) în care faptelesunt unice [i irepetabile. În aceste condi]ii, fata de împ`rat va avea atributele unei fiin]eie[ite din limitele comunului, singular` în lumea c`reia îi apar]ine. Dualitatea P`månt – Cer este sugerat` în descrierea pe care o realizeaz` un narator anonim:„O prea frumoas` fat` // {i era una la p`rin]i / {i måndr`-n toate cele / Cum e fecioara între sfin]i / {i luna între stele.”

Descrierea spa]iului fetei de împ`rat semnific` universul limitat:„Din umbra falnicelor bol]i” , dar [i dorin]a acesteia de a-l dep`[i:„Ea pasul [i-l îndreapt` / Lång` fereastr`, unde-n col]/ Luceaf`rul a[teapt`”.Motivul ferestrei sugereaz` spa]iul detrecere dintre cele dou` lumi: terestru / cosmic, real /ireal. Portretul fizic al fetei estecompletat de tr`s`turi morale, care au ca fundament predispozi]ia spre visare:„De dorul lui [i inima / {i sufletu-i se împle”.

Men]inerea în atmosfera de basm este realizat` [i prin descrierea castelului, îns`ideea claustr`rii fiin]ei într-o existen]` stråmt` este doar sugerat`, fiindc` totul seintegreaz` în armonia cosmic`.„Privea în zare cum pe m`ri / R`sare [i str`luce, / Pe mi[c`toarele c`r`ri/ Cor`bii negre duce”

Pot fi identificate în aceste prime strofe patru motive majore ale liricii eminesciene:motivul privirii: „Privea în zare cum pe m`ri”,„Îl vede azi, îl vede måni”,„El iar privind de s`pt`måni” , care define[te cunoa[terea prin contemplare: cei doi se îndr`gostescprintr-un fel de comunicare aproape hipnotic`;motivul luminii: „{i cåt de viu s-aprinde el”, „O mreaj` de v`paie”, „... lumini / Pe trupu-i se revars`”,lumina fiind un atributexclusiv al Luceaf`rului, fapt care îl plaseaz` într-un plan superior. El îi lumineaz` fetei

lumea, dar, apropiindu-se de ea, se va pune sub zodia timpului omenesc, limitat. Unal treilea estemotivul oglinzii, ca singura modalitate posibil` pentru întålnirea celor doi


154

1 Victor Kernbach, Dic]ionar de mitologie general` , Ed Albatros , Bucure[ti, 1983



îndr`gosti]i, al`turi de spa]iul oniric. Pe de alt` parte, oglinda poate semnifica oreflectare a celuilalt în propriul eu:„{i din oglind` lumini[ / Pe trupu-i se revars`”,„El tremura-n oglind`”.Pentru a sugera apari]ia erosului, poetul apeleaz` la termenipopulari:„ îicade drag` fata”,„De dorul lui [i inima / {i sufletu-i se împle” . Astrul devine,din acest moment, st`pån peste existen]a nocturn` a fetei [i toate mi[c`rile ei sederuleaz` sub str`lucirea lui intens`. Motivul visului, element specific romantismului,faciliteaz` întålnirea dintre cei doi reprezentan]i ai unor lumi diferite [i reprezint`„instrumentul care-l poate lega pe Luceaf`r de p`måntul [i iubirea muritorilor dup` care tånje[te” sau „modalitatea singurei comunic`ri posibile de sus în jos, între dou` lumi altfel închise, punte unic` a unei imposibile leg`turi” 1

Cele dou` invoca]ii ale fetei au structur` identic` [i devin un descåntec stilizat.Sintagma „cobori în jos” este un simbol pentru coborårea fiin]ei superioare,nemuritoare, în planul inferior, al materiei determinate în primul rånd temporal. Deaceea Luceaf`rul este cel care „P`trunde-n cas` [i în gånd / {i via]a-mi lumineaz`”,spa]iul (casa) [i limitarea uman` (gåndul) pot fi astfel dep`[ite. Pentru dialogul care se

înfirip` acum în mod firesc în spa]iul visului ca [i pentru cele care vor urma func]iaprincipal`, dup` cum afirm` Marin Mincu2, nu este aceea de a dramatiza, ci de aamplifica dimensiunea liric`, idee sus]inut` [i de D. Caracostea: ”... La Eminescu dialogul are, pe lång` func]ia de a dramatiza conflictul, [i pe aceea de a fi purt`torul unei vibra]ii lirice .”3

R`spunzånd chem`rii fetei, Luceaf`rul apare mai întåi în ipostaz` neptunian`:„S-arunca fulger`tor / Se cufunda în mare”.El se va ivi din mare, simbol alapei

primordiale , cercurile rotitoare sugerånd ideea genezei:„{i apa unde-au fost c`zut / În cercuri se rote[te” . . Luceaf`rul se întrupeaz` din elementele primordiale: fiu al cerului[i al m`rii coboar` cu-al sù senin, mereu con[tient de identitatea sa spiritual`:„Eu sunt Luceaf`rul de sus / Iar tu s`-mi fii mireas` ” [i intr` în spa]iul intim al feteiasemenea unui înger protector. Întruparea sa este asociat` cu mitul Zbur`torului:„U[or el trece ca pe prag / Pe marginea fere[tii” , [i cu cel al mortului frumos:„Iar umbra fe]ei str`vezii / E alb` ca de cear` / Un mort frumos, cu ochii vii / Ce scånteie-n afar`.”

Limbajul stereotip în care se exprim` cele dou` personaje se justific` prin faptul c`dialogul se deruleaz` în vis, ceea ce înseamn` c` este numai o aparen]` decomunicare. Luceaf`rul o invit` pe fat` în lumea lui, îi propune a[adar ometamorfozare, desf`[uråndu-i în fa]` împ`r`]ia adåncurilor, dar este refuzat, c`ci earecunoa[te atributele caracteristice ale lipsei de via]`:„Strìn la vorb` [i la port / Luce[ti f`r` de vi]`, / C`ci eu sunt vie, tu e[ti mort, /{i ochiul tù m`-nghea]` ”.

A doua metamorfozare a astrului este mai violent`, concordant` cu tensiuni din ce în ce mai mari pe care Luceaf`rul le acumuleaz`. El se desprinde mai greu dintre a[tri:„Iar ceru-ncepe a se roti / În locul unde piere” [i apare în ipostaz` plutonic` de fiu alSoarelui [i al nop]ii primordiale:„Pe negre vi]ele-i de p`r / Coroana-i arde pare / Venea plutind în adev`r /Sc`ldat în foc de soare.” F`ptura sa nepieritoare se concentreaz` înochii care„Lucesc adånc, himeric / Ca dou` patimi f`r` sa] / {i pline de-ntuneric.” Dedata aceasta, el nu mai are v`lul angelic în[el`tor, ci apare asemenea unui înger al


155

1 Zoe Dumirescu – Bu[ulenga, idem op. cit.2 Marin Mincu,Mihai Eminescu, Luceaf`rul, Texte comentate, Ed.Albatros , Bucure[ti, 19783 Dumitru Caracostea,Creativitatea eminescian`, Funda]ia pentru literatur` [i art` , Bucure[ti,

1943



mor]ii. Epitetele cromatice„negru giulgi”,„marmoreele bra]e”, dar [i cele calificative„trist [i gånditor” constituie elemente de portret fizic, dar [i moral. Aceste întrup`risuccesive, în înger [i demon, sunt elemente care sugereaz` faptul c` Luceaf`rul esteo fiin]` din prima crea]ie. Din aceast` construc]ie dual` se justific` [i dramatica atrac]iea teluricului [i a iubirii, ceea ce echivaleaz` cu o adev`rat` c`dere din matriceaoriginar`, descifråndu-se f`r` echivoc sensul sintagmei„cobori în jos” (motivulîngerului c`zut ).

De[i cu p`rere de rù, fata îl refuz` înc` o dat`, pentru c` se teme de moarte [i nueste capabil` s`-[i dep`[easc` limitele: ”M` dor de crudul tù amor / A pieptului meu coarde, / {i ochii mari [i grei m` dor / Privirea ta m` arde.” Ea va r`måne cantonat` încondi]ia de fiin]` efemer` [i nu va putea niciodat` s` comunice cu Absolutul:„De[i vorbe[ti pe în]eles / Eu nu te pot pricepe” . Pe de alt` parte, îi cere lui s` devin` muritor:„Tu te coboar` pe p`månt / Fii muritor ca mine” , lucru pe care îl accept` f`r` ezitare,ceea ce valideaz` capacitatea de sacrificiu a geniului, de[i implica]iile sunt tragice:renun]area la nemurire, coborårea din lumea Absolutului în cea a omului efemer:„Da,

m` voi na[te din p`cat / Primind o alt` lege / Cu ve[nicia sunt legat / Ci voi s` m` dezlege.” Tabloul al II-lea cuprinde strofele 44-64, se deruleaz` în plan terestru [i surprinde

idila dintre C`t`lin [i C`t`lina. Leg`tura cu tabloul anterior se realizeaz` printr-o strofìntermediar` ce recupereaz` vocea liric` narativ`: ”{i se tot duce... S-a tot dus. / De dragu-unei copile, / S-a rupt din locul lui de sus, / Pierind mai multe zile ” Povestea semut` simultan în lumea muritorilor [i este o idil` în registru minor. C`t`lin esteportretizat prin utilizarea termenilor din limbajul popular:„Cu obr`jei ca doi bujori / De rumeni, bat`-i vina” , devenind astfel o antitez` a Luceaf`rului. El este un exponent allumii comune, al modelului inferior, fapt sugerat prin originea comun`:„Bìat din flori [i de pripas” , prin ocupa]ie:„Ce împle cupele cu vin / Mesenilor la mas` // Un paj ce poart` pas cu pas / A-mp`r`tesei rochii” , prin tr`s`turi: „Viclean copil de cas`” , prinstereotipii de limbaj de factur` popular`:„arz-o focul, acu-i acu, s`-mi dai o gur`, din bob în bob” , [i prin aspira]iile m`runte:„Vom fi voio[i [i teferi” . La acestea se adaug`[i spa]iul limitat în care el evolueaz`, sugerat de gesturi„se furi[eaz` pånditor” [imonologul interior realizat la persoana a II-a:„Ei, C`t`lin, acu-i acu.” El o cuprinde pefat` „într-un ungher” [i îi propune un destin comun:„Hai [-om fugi în lume / Doar ni s- or pierde urmele / {i nu ne-or [ti de nume” , în total` antitez` cu oferta Luceaf`rului.De[i fata înc` simte dragoste pentru cel din urm`, recunoa[te potrivirea ei cu C`t`lin,ca exponen]i ai aceluia[i univers supus limitelor:„{i guraliv [i de nimic / Te-ai potrivi cu mine” , originea lor comun` fiind sugerat` [i prin nume: C`t`lin / C`t`lina .

Pajul cu îndeletniciri m`runte [i nedemne pentru un b`rbat, î[i dep`[e[te îns`condi]ia social` modest` prin curajul de a-[i m`rturisi dragostea [i de a o ini]ia pe fat` într-un adev`rat ritual erotic:„Dac` nu [tii, ]i-a[ ar`ta / Din bob în bob amorul .” C`t`linase las` ademenit`, în cele din urm`, în acest joc, de[i resimte dureros dorul pentru celce se înal]` tot mai sus. Lamentoul fetei se deruleaz` în dou` registre stilistice:registrul popular, colocvial, atunci cånd se adreseaz` lui C`t`lin:„D`-mi pace, fugi departe „, [i unul metaforic, solemn, cånd se refer` la dragostea ei pentru Luceaf`r,

sugeråndu-se [i prin acest mijloc dualitatea fiin]ei umane (apolinic [i dionisiac ) „Dar un luceaf`r, r`s`rit / Din lini[tea uit`rii, / D` orizont nem`rginit / Singur`t`]ii m`rii ”.În tabloul al III-lea (strofele 65-85) planul este cosmic, tonul solemn, prezentånd

c`l`toria intergalactic` [i dialogul cu Demiurgul. Luceaf`rul devine„un fulger


156



neîntrerupt” , care parcurge un spa]iu stelar:„Un cer de stele dedesupt / Deasupra-i cer de stele” , unde clipa [i ve[nicia se contopesc [i se confund`:„{i c`i de mii de ani treceau / În tot atåtea clipe” . C`l`toria sa reface geneza universului, dar în sens invers,pån` la lumina primordial`:„Vedea, ca-n ziua cea dentåi / Cum izvorau lumine” .T`råmul str`b`tut cu o vitez` ame]itoare, încåt mi[carea devine imagine luminoas`,este cel al genezelor. Luceaf`rul însu[i se dematerializeaz`, devenind„gånd purtat de dor ”.„Descrierea” spa]iului se realizeaz` cu o maxim` economie a mijloacelor stilistice.Accentul cade pe ideea de gol, de absen]`, fiindc` neantul nu poate fi redat sauexprimat prin cuvinte. Datele sunt identice cu cele dinScrisoarea I , ambele poemeavånd aceea[i surs` de inspira]ie, Imnul Crea]iunii din Rig-Veda . „Ceea ce define[te locul ]int` al c`l`toriei sale, centrul crea]iei, este absen]a spa]iului [i timpului, pentru întregirea atributelor care circumscriu aceast` nou` ordine transcendent` în care devenirea se opre[te .”1

Urm`toarele strofe construiesc un alt dialog, cel de-al treilea, de data aceasta dintreLuceaf`r [i Demiurg. Substantivele în vocativ:P`rinte, Doamne aduc m`sura

respectului pe care Luceaf`rul îl poart` Creatorului, dar [i o recunoa[tere a statutuluisuperior, de esen]` imuabil`.Înc` p`truns de dragostea fetei de împ`rat care îl cheam` cu o for]` irezistibil`, el

îi adreseaz` p`rintelui ceresc dorin]a de a fi dezlegat de„greul negrei ve[nicii” [i de adobåndi calit`]i de muritor, f`r` a aminti [i adev`ratul motiv al acestei cereri.Rug`mintea este exprimat` într-un ton solemn, cuvåntuliubire ap`rånd o singur` dat` în versul metafor`„O or` de iubire ”.

R`spunsul Demiurgului se deschide prin numirea eroului cu apelativulHyperion care îi descifreaz` adev`rata esen]`, amintindu-i totodat` natura lui superioar`.Demiurgul îi ofer` o adev`rat` lec]ie existen]ial`. Îi reveleaz` astfel lui Hyperion c` eleste nen`scut, e f`r` început [i sfår[it, negarea lui însemnånd îns`[i negarea lumii,c`ci este purt`torul unei întregi lumi. Pentru Demiurg, cererea lui Hyperion înseamn`„semne [i minuni / Care n-au chip [i nume ”, îi ofer` în]elepciune„Vrei s` dau glas acelei guri” , har poetic„Ca dup`-a ei cåntare” , spirit justi]iar„Dreptate [i t`rie” , putereasupra destinelor umane „}i-a[ da p`måntul în buc`]i / S`-l faci împ`r`]ie” , dar îirefuz` moartea: „Dar moartea nu se poate.” Îi aminte[te c` oamenii sunt fiin]eneînsemnate, de aceea moartea lor nu stric` ordinea universal`, tot ceea ce eiconstruiesc este efemer [i st` sub semnul norocului (motivulfortuna labilis ). Înantitez`, fiin]ele superioare (geniul, prin extensie) nu cunosc limit`ri, nici spaime demoarte, definindu-se prin eternitate [i statornicie:„Noi nu avem nici timp, nici loc / {i nu cunoa[tem moarte” .

În finalul lec]iei de cunoa[tere, Hyperion în]elege c` oamenii sunt a[eza]i subsemnul nestatorniciei, al ciclicit`]ii existen]iale, al unui timp care curge f`r` oprire: ”Ei numai doar dureaz`-n vånt / De[erte idealuri / Cånd valuri afl` un mormånt, / R`sar în urm` valuri” .

Pentru a-[i des`vår[i lec]ia, Demiurgul îl îndeamn` pe Hyperion (sugestive fiindverbele la imperativ„Întoarce-te, te-dreapt` ”) s` priveasc` spre p`månt, pentru a seconvinge de faptul c` sacrificiul s`u ar fi fost inutil. Astrul revine„În locul lui menit din

cer ”, indicii temporali certificånd faptul c`„evenimentele” (p`str`m termenii narativi)s-au derulat între un r`s`rit [i un apus, sau poate doar atåt cåt a durat visul.


157

1 Zoe Dumitrescu –Bu[ulenga, idem , op. cit.



Tabloul al IV-lea (strofele 86-98) este construit simetric cu primul, alternånd planulterestru cu cel cosmic. Vocea liric` narativ` configureaz` un pastel teluric în care potfi identificate elementele specifice cadrului erotic eminescian: clar-obscurul, luna, apa,natura ocrotindu-i pe cei doi îndr`gosti]i:„C`ci este sara-n asfin]it / {i noaptea o s`- nceap` / R`sare luna lini[tit / {i tremurånd din ap` // {i împle cu-ale ei scåntei / C`r`rile din crånguri... / Sub [irul lung de måndri tei / {edeau doi tineri singuri.”

Interven]ia lui C`t`lin demonstreaz` schimbarea major` a acestuia, înnobilat fiindde iubirea pe care i-o poart` C`t`linei. De data aceasta, el este cel care aspir` la odragoste înalt` [i-i construie[te iubitei o imagine idealizat`:„{i de asupra mea r`måi / Durerea de mi-o curm` / C`ci e[ti iubirea mea dentåi / {i visul meu din urm`.” .Cuvintele lui C`t`lin„au în ele ceva impersonal, ele apar]in de fapt poetului însu[i,care, cum am v`zut, se proiecteaz` pe rånd în fiecare din cele patru ipostaze.” 1Imaginea cuplului din acest tablou este în consonan]` cu aceea din alte poezii dedragoste eminesciene:Lacul, Dorin]a, Sara pe deal .

C`t`lina, acceptåndu-[i condi]ia de fiin]` efemer`, se adreseaz` din nou astrului, dar

invoca]ia fetei nu mai este o chemare a unei iubiri aprinse, ci doar pentru a-i încredin]adorin]ele [i pentru a deveni steaua protectoare a iubirii ei:„Cobori în jos, Luceaf`r blånd, / Alunecånd pe-o raz`, / P`trunde-n codru [i în gånd, / Norocu-mi lumineaz`!” De[i seschimb` u[or con]inutul chem`rii, fa]` de primul tablou, sintagma„luceaf`r blånd” reface, pentru moment perechea ini]ial` – fata de împ`rat [i Luceaf`rul.

Finalul poemului ilustreaz` condi]ia geniului ca erou romantic, dar, în acela[i timp,descifreaz` [i ceea ce poetul nume[te „sensul alegoric” al pove[tii, [i anume faptul c`geniul nu cunoa[te moarte, dar nu are nici noroc.„Ce-ti pas` ]ie, chip de lut, / Dac-oi fi eu sau altul? / Trìnd în cercul vostru stråmt / Norocul v` petrece / Ci eu în lumea mea m` simt / nemuritor [i rece”Atitudinea deta[at`, distant` a lui Hyperion este specificòmului de geniu [i nu mai permite un dialog între astru [i C`t`lina, deoarece ei apar]inunor lumi incompatibile între care nu este posibil` o comunicare. Metaforele:„chip de lut ”,„cercul stråmt ”sugereaz` existen]a limitat`, efemeritatea fiin]ei umane, omul fiind doar ocopie infidel` a dumnezeirii. Mai mult, oamenii stau sub zodia norocului (fortuna labilis ),a[adar mereu sub semnul hazardului. Prin antitez`, marcat` [i la nivel morfologic princonjunc]ia adversativ`ci , Hyperion [i-a în]eles menirea [i î[i asum` condi]ia, nu f`r`triste]e, c`ci în lumea lui, cea a cunoa[terii absolute, el r`måne„nemuritor [i rece ”.

Cele dou` epitete, vizeaz` ataraxia stoic`, atitudineaapolinic , respectiv în`l]areaspiritual`, deta[area de tot ceea ce este spectacolul mizer al lumii, ideal spre careaspir` doar geniul.

În concluzie, prin ultima interven]ie, Hyperion separ` definitiv cele dou` lumi, cea aomului comun [i cea a omului superior, fixånd în acela[i timp dimensiunea geniuluicare va r`måne pentru totdeauna acolo sus, în solitudinea condi]iei sale. Prin aceast`revenire„în locul sù menit din cer ”, geniul eminescian reface în sens invers drumul îngerului c`zut care recå[tig` cerul.

Repere critice• G. C`linescu, Opera lui Mihai Eminescu, Editura pentru Literatur` , Bucure[ti, 1964:

„Asupra filosofiei Luceaf`rului se cade s` ne oprim o clip`. Acest poem a fost socotit de to]i ca inima gåndirii poetului.Lucea f`rul este pentru mul]i un tratat de metafizic`


158

1 Marin Mincu, idem, op. cit.



abstrus`, acoperit în ce]urile miturilor, o stea r`sturnat` în apa tremur`toare a unui pu] adånc, ce nu poate fi scoas` decåt cu iscusite la]uri metodice. Oricare cercet`tor al lui Eminescu simte o datorie de onoare s` dea o interpretare a poemului, fire[te,mereu alta, [i a[a se întåmpl` c` în jurul acestei presupuse fåntåni de în]elepciune s-au ridicat schelele înalte ale unei exegeze talmudice”

•. Zoe Dumitrescu Bu[ulenga,Eminescu, Ed. Tineretului , col. „Oameni de seam` ”,Bucure[ti, 1964:„Slujit de o enorm` acumulare de cultur` romåneasc` [i strìn`, de un gust f`r` gre[, format la [coala lui Homer, Shakespeare [i Goethe, precum [i la aceea a clasicului folclor romånesc, Eminescu a realizat o oper` de sintez` a tuturor tradi]iilor populare [i culte na]ionale, dep`[indu-le prin geniul [i munca sa neprecupe]it` [i întrupåndu-le în fùriri de fond [i forme admirabile, lucrate în atelierul sù de titan neobosit.”

•. Tudor Vianu,Studii de literatur romån`, Editura Didactic` [i Pedagogic` , Bucure[ti,1965:„Luceaf`rul nu mai r`måne o esen]` de-a pururi identic` cu sine însu[i, fixat` în destinul [i locul pe care îl ocup`, în acea a[ezare static` a lumii, a c`rei structur` este tripartit`: om, stea, Dumnezeu.”

•. Ioana Em. Petrescu,Eminescu – poet tragic, Eminesciana , Ed. Junimea , Ia[i, 1994:„Citit tradi]ional ca o imagine schopenhauerian` a geniului (conform adnot`rilor manuscrise eminesciene),Lucea f`rul e interpretat, mai nou, ca un «basm al fiin]ei»,ca o conjugare poetic` a verbului a fi sau ca expresia unei «vagi filozofii a fiin]ei [i a neantului». Întruchipare a gåndirii ce sus]ine , prin identitate cu sine, lumile în fiin]`,Hyperion cel condamnat la existen]a ve[nic`, Hyperion cel îndr`gostit, în C`t`lina,de imaginea nefiin]ei sale, Hyperion care aspir` zadarnic la lini[tea uit`rii, apare ca un intermediar între «chipurile de lut» ale umanit`]ii risipite în timp [i între eternitatea

divinit`]ii lipsite de chip. Astru sau «gånd purtat de dor», înger sau demon, imagine glacial` sau incandescent`, Hyperion apare de fiecare dat` altfel, par]ializånd prin determin`ri antinomice natura sa supracategorial`”


159



OD~ (în metru antic)de Mihai Eminescu

Nu credeam s`-nv`] a muri vreodat`;Pururi tån`r, înf`[urat în manta-mi,

Ochii mei ‘n`l]am vis`tori la steauaSingur`t`]ii.

Cånd deodat` tu r`s`ri[i în cale-mi,Suferin]` tu, dureros de dulce…Pån`-n fund bùi voluptatea mor]iiNe-ndur`toare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,Ori ca Hercul înveninat de haina-i;

Focul meu a-l stinge nu pot cu toateApele m`rii.

De-al meu propriu vis mistuit m` vaiet,Pe-al meu propriu rug, m` topesc în fl`c`ri…Pot s` mai re-nviu luminos din el caPas`rea Phoenix?

Piar`-mi ochii tulbur`tori din cale,Vino iar în sån, nep`sare trist`;

Ca s` pot muri lini[tit, pe mineMie red`-m`!

GenezÒd` (în metru antic) este un poem ce apar]ine perioadei de maturitate a crea]iei lui

Mihai Eminescu [i a fost publicat în primul [i singurul volum ap`rut în timpul vie]iipoetului, sub îngrijirea lui Titu Maiorescu.

Procesul de elaborare a poemului a durat aproape nou` ani, textul cunoscånd, întot acest timp, peste zece variante. Inten]ia poetului a fost de a crea o od` luiNapoleon, eroul de tip romantic, structura cunoscånd la început 11 versuri, apoi 13.Proiectul va fi abandonat, pentru ca în final, printr-un proces de subiectivizare, s`piard` caracterul de od` (specie a genului liric în care sunt exprimate sentimente deadmira]ie pentru o persoan`, o idee,un sentiment, folosind un ton solemn, maiestuos)1si va deveni o elegie (specie a liricii confesive în care eul liric exteriorizeaz` sentimentede triste]e, într-un crescendo afectiv, de la melancolie [i regret, la durere)2 cu ostructur` în 5 catrene. Pe de alt` parte, a[a cum observa Ioana Em. Petrescu înEminescu [i muta]iile poeziei romåne[ti, poemul înc` poate fi interpretat ca od` însensul clasic al termenului, dar o od` închinat` suferin]ei, ea, suferin]a, fiind singura

care asigur` deplin`tatea fiin]ei [i a lumii în care trìm.


160

1 D. Zaharia, C. Zaharia,Dic]ionar de terminologie literar , Casa Editorial`Demiurg,Ia[i, 20022 idem



Tematic`. Structur`. Compozi]ie. Semnifica]iiTitlul, con]inånd o structur` nominal`, trimite prin substantivulod` la specia literar`

cu o vechime considerabil` în literatura lumii, iar apozi]ia dintre paranteze con]ine undublu mesaj: este o m`rturie a admira]iei poetului pentru literatura antichit`]ii greco-latine [i o trimitere c`tre particularitatea metric` a textului – strofa safic`.

Tema este filozofic` – problematica omului de geniu (tem` specific` romantismului),c`reia i se circumscriu tema iubirii [i a mor]ii, dezvoltånd un discurs liric reflexiv, lirismulsubiectiv fiind eviden]iat prin m`rcile lexico-gramaticale ale eului liric: pronume [iadjective pronominale la persoana I, verbe la persoana I:„- mi”,” mie” ,” pe mine”„ochii mei”,„focul meu”,„nu credeam”,„bùi”, „n`l]am”.Formele verbale la imperativ sau laconjunctiv cu valoare de imperativ („vino”,„piar`” ) [i pronumele personale de persoanaa II-a singular („tu” ) valideaz` structura de monolog adresat a textului.

Poezia este structurat` în cinci strofe de tip safic, versurile f`r` rim`, în carealterneaz` troheul [i dactilul, conferind textului o muzicalitate aparte [i o tonalitatesolemn`, în acord perfect cu tematica dezvoltat`.

Valorile temporale ale formelor verbale [i con]inutul ideatic delimiteaz` poemul întrei secven]e poetice.

În secven]a I – strofele I [i a II-a, verbele sunt la modul indicativ, timpul imperfect,respectiv perfect simplu:„nu credeam”, „n`l]am”, „r`s`ri[i”, „bùi” , discursul liricconfigureaz` portretul tån`rului artist, surprins într-o ipostaz` contemplativ`:„Pururi tån`r, înf`[urat în manta-mi / Ochii mei nl]am vis`tori la steaua/ Singur`t`]ii ”.

Incipitul, reprezentat de primul vers al textului, are un impact nùcitor . E odeclara]ie nea[teptat`, de o profunzime extraordinar`, un strig`t zguduitor care atingedirect sufletul:„Nu credeam s` înv`] a muri vreodat`” .

Înl`n]uirea de trei verbe:„nu credeam ” – modul indicativ, imperfect, aspect negativ-, s` înv`] – conjunctiv prezent, aspect afirmativ, a muri – infinitiv, creeaz` certitudineac` poetul a înv`]at s` moar`. Ceea ce moare îns`, din perspectiva filozofiei indiene decare Eminescu a fost atras, este eul trec`tor, permi]ånd astfel eului spiritual s` senasc` [i s` devin` nemuritor.”„Ne afl`m în fa]a unui scenariu, ce se realizeaz` în text,pe de o parte prin jocul timpurilor verbale [i al modurilor verbale, pe de alt` parte prin ipostazele pe care un «eu» generic [i le asum`. Definit` printr-un imperfect care poate dura la infinit, asociat` chiar semnelor eternit`]ii ( „pururi tån`r”), situa]ia ini]ial` a eului e una de plenar` identitate cu sine, într-o izolare nefisurat`, ca atare sustras` devenirii [i înv`]`rii mor]ii” 1. „Steaua singur`t`]ii” este o sublim` metafor` a aspira]iei spreabsolut, spre perfec]iune, c`ci în aceast` chemare de reconstituire a Unit`]ii, în]elegem aceea[i dorin]a de a atinge nemurirea. Imaginea poetului înf`[urat înmantaua ini]iatic` a nemuririi este statuar` , în ciuda privirii vis`toare. Ochii vis`tori aipoetului devin, prin analogie, o oglind` a Cosmosului, acest motiv al privirii revenind înfinalul textului într-o construc]ie circular`.

Strofa a II-a surprinde suferin]a cauzat` de pierderea lini[tii interioare,de pr`bu[ireaidealului, ie[irea din starea contemplativ`, creåndu-se [i antiteza între omul de geniu,guvernat de ra]iune [i omul comun, dominat de instincte.Dac` strofa I sugereaz`starea apolinic`, a echilibrului [i a contempla]iei superioare (iluzia vie]ii eterne),strofele urm`toare reflect` etapa cunoa[terii dionisiace.


161

1 Ioana Em. Petrescu, Eminescu [i muta]iile poeziei romåne[ti, Ed. Viitorul Romånesc,Bucure[ti, 1998



Primul vers„Cånd deodat` tu r`s`ri[i în cale-mi” creeaz` o opozi]ie dramatic`,starea de visare, de reverie fiind brusc înl`turat` de invazia suferin]ei. Verbul la perfectsimplu”r`s`ri[i ” [i adverbul„deodat` ” marcheaz` for]a cu care suferin]a cotrope[tesufletul eului liric. Pronumele personal„tu” ,repetat în dou` versuri distincte, amplificàceast` tensiune dramatic` [i în]elegem c` suferin]a „dureros de dulce” esteprovocat` de iubirea care i-a tulburat fiin]a [i care îl înva]` a muri.

Se remarc` prezen]a epitetului recurent, în lirica eminescian`,„dulce ”, înconstruc]ia oximoronic„Suferin]` tu, dureros de dulce ” , dar [i o interesant` asociere între Eros [i Thanatos, moartea îns`[i devenind „voluptoas`” (construc]ie, deasemenea, oximoronic`) prin atrac]ia tainic` a infinitului, aflat` intr-o antitez` tipicromantic` cu existen]a limitat`.

Extinzånd sensurile în interpretarea poemului ca o art` poetic`, suferin]a„durerosde dulce” este chiar actul creator, c`ci, a[a cum remarca S. Freud în lucrareaScriitorul[i activitatea fantasmatic`, travaliul scriiturii presupune o desprindere [i o pierdere, oran` [i un doliu.

Secven]a a II-a – strofele a III-a [i a IV-a – construie[te imaginea unei adev`ratecombustii interioare a eului liric. Perspectiva temporal` se modific`, verbele fiind laindicativ prezent [i se inscriu în cåmpul semantic al arderii [i al chinului:„ard ”,„focul ”,„m` vaiet ”,„chinuit ”.

Dubla compara]ia cu cele dou` personaje mitologice, Nessus [i Hercule, amplificìntensitatea suferin]ei [i a focului interior.

Legenda spune c` Hercule (Heracles), cel mai important erou mitic grec, dup` ce îl învinge pe zeul acvatic Aheloos pentru ob]inerea Deianeirei, cu care se va c`s`tori,este pedepsit cu exilul pentru aceast` fapt`. În drum , centaurul Nessus vrea s` ovioleze pe Deianeira, Hercule îl ucide, iar Nessus, murind, îi d`ruie[te femeii un filtrumagic cu care ea [i-ar putea aduce so]ul înapoi ,ori de cåte ori i-ar fi infidel. Deianeira îmbib` c`ma[a lui Hercule cu sångele otr`vit al centaurului, c`ma[a se aprinde,iarcånd Hercule încearc` s`-si smulg` de pe trup c`ma[a în fl`c`ri, ea se smulge odat`cu carnea, pentru c` se lipise de corp. Chinuit îngrozitor, eroul î[i construie[te un rugpentru a pune cap`t suferin]ei, dar chiar în clipa final`, un nor îl ridic` în Olimp, printrezei, devenind el însu[i nemuritor.1

„Articulat` disjunctiv, cele dou` ipostaze mitologice actualizeaz` de fapt din nou, în spa]iul acestei duble compara]ii, o întreag` dialectic` a identit`]ii [i alterit`]ii: Nessus,centaurul, este ucis de Hercule, las` mo[tenire du[manului sù victorios propria sa

moarte- propriul sù sånge impregnat în c`ma[a care, îmbr`cat` de înving`tor, devine inseparabil` de trupul acestuia ca o piele de foc; sångele centaurului v`rsat de erou,devine a[adar parte integrant` – [i ucig`toare – a trupului lui Hercule, a propriei sale fiin]e, condamnat` astfel la o agonie perpetu`” 2

Eminescu recurge la mitologie pentru a cre[te for]a de sugestie a imaginii,exprimarea metaforic` sugerånd faptul c` aceea care îi provoac` poetului o suferin]àtåt de intens` este o femeie. Ni se ofer` astfel dubla cheie de lecturare a textului: pede o parte actul creator este generator de suferin]`, dar una„dureros de dulce”, pe dealt` parte, iubirea este generatoare de suferin]`, dar ea deschide calea spre nemurire.Indiferent de cheia aleas`, cele dou` personaje, Nessus [i Hercule devin simboluri aleuria[ei suferin]e umane, dezvoltåndmotivul sacrificiului .


162

1 Victor Kernbach,Dic]ionar de mitologie general`, Ed. Albatros , Bucure[ti, 19832 Ioana Em. Petrescu - ibidem



Poetul se declar` incapabil s` sting` focul acesta devorator:„Focul meu a-l stinge nu pot cu toate/ Apele m`rii ”, metafora hiperbolizant` anun]ånd un dezechilibru alfiin]ei. Repetarea adjectivului pronominal posesiv„meu” : „focul meu”,„de-al meu propriu” vis,„pe-al meu propriu rug” are menirea de a sugera c` nimic nu-l mai poatesalva din aceast` cumplit` combustie. Cele dou` verbe„m` vaiet ”, „m` topesc ”construiesc un geam`t prelung ,n`scut dintr-o durere f`r` leac.

Interoga]ia din finalul strofei vine ca o ultim` speran]`, îns` amplific` dramaexisten]ial`: „Pot s` mai re-nviu luminos ca/ Pas`rea Phoenix?” . Se face din noutrimitere la mitologie, de data aceasta la mitologia egiptean`, dovedindu-se înc` o datèxtraordinara deschidere cultural` a lui Eminescu. În mitologia egiptean`, Phoenix-uleste o pas`re fabuloas` „care are însu[irea de a arde periodic [i de a se regenera din propria cenu[`” 1. Reînvierea din propria cenu[`, asemenea p`s`rii Phoenix, reflect`speran]a dobåndirii ve[niciei prin cunoa[terea de sine.

Cea de-a III-a secven]`, corespunzånd ultimei strofe, se construie[te în jurul a treiverbe la modul imperativ sau conjunctiv cu valoare de imperativ( „piar`”,„vino”,„red`-

m`” ), exprimånd o rug` de måntuire, de reg`sire a Sinelui. Poetul renun]` la formele în[el`toare ale lumii, r`måne surd la„cåntecul ei de siren`” [i, cople[it de triste]e, nu-[i mai dore[te decåt s`-[i reg`seasc` echilibrul: ”Ca s` pot muri lini[tit pe mine/ Mie red`-m`.”

Dorita stare de lini[te, deta[area, în`l]area spiritual`, refacerea echilibrului suntatributele atitudinii apolinice. Principiul apolinic, opus celui dionisiac, reprezintàtitudinea contemplativ , gåndirea senin`, întemeiat` pe echilibru, armonie [i m`sur`.

Ultimul vers reprezint` o concluzie, revenindu-se astfel rotund, prin verbula muri ,la ideea din incipit:„s` înv`] a muri” , c`ci moartea este, potrivit poetului, o ultim` etap`de cunoa[tere, o ultim` condi]ie a mor]ii v`zut` ca împlinire, o hierofanie,o des`vår[ire în plan spiritual.

Glosar• strofa safic` – denumirea provine de la numele poetei Sappho care a condus o [coal

de poezie în insula greceasc` Lesbos. Metru al poeziei antice grece[ti, endecasilab(vers de 11 silabe) alc`tuit din doi trohei [i un dactil cu al]i doi trohei, cezura cade înaintea dactilului. Strofa safic` este alc`tuit` din trei versuri safice [i un adoneu.

• Adonic/adoneu – denumirea versului provine din faptul c` era folosit la început pentruinvocarea lui Adonis, zeul care moare [i rena[te (dup` unele surse, fiul p`s`riiPhoenix). În versifica]ia antic`, vers scurt, alc`tuit din cinci silabe, grupate în dou`picioare metrice: un dactil [i un troheu. Versul adonic încheie strofa safic`.

• Apolinic [i dionisiac (de la numele zeilor Apollo [i Dionysos) – categorii esteticeformulate de filozoful german Nietzsche (1844-1900) în lucrareaNa[terea tragedieidin spiritul muzicii, în leg`tur` cu arta greceasc`, îns` cele dou` atitudini pot fiaplicate [i la alte crea]ii artistice din toate timpurile. Principiul apolinic reprezintàtitudinea contemplativ`, gåndirea senin`, întemeiat` pe echilibru, armonie [im`sur`, în opozi]ie cu principiul dionisiac, principiu dinamic [i de trìre dezl`n]uit` afor]elor incon[tiente, desc`tu[are a instinctului.


163

1 Victor Kernbach, idem



Repere critice:• Ioana Em. Petrescu – Modele cosmologice [i viziune poetic`, edi]ia a II-a, Ed.

Paralela 45, Pite[ti, 2000:„Refacerea armoniei originare a eului risipit, prin simplul fapt al existen]ei, în lumea pe care el e chemat s-o întemeieze, este, asfel, obiectul acestei ode care e, totodat`, o elegie a risipirii în timp [i o rug`ciune a reîntregirii fiin]ei prin moarte.Eroul liric al acestei ode-rug`ciune nu mai e nici Napoleon Cezarul, nici Poetul, adic` nu mai e o fiin]` cu destin romantic de excep]ie; în varianta definitiv`,Od` nu mai e expresia condi]iei eroului sau geniului, ci expresia pur` a condi]iei umane. {i, poate de aceea, de[i pare o rug`ciune de intrare în nefiin]`, ea r`måne, de fapt, o Od` fiin]ei, celebrat` prin destinul de pas`re Phoenix al existentului.”

• Perpessicius -Studii eminesciene, Ed. Muzeul Literaturii Romåne,Bucure[ti, 2001:„Od` (în me tru a ntic ), se [tie, este poate cea mai tulbur`toare dintre cristalele eroticii eminesciene, atåt de impecabil este tiparul hora]ian în care l-a mulat ([i întru aceasta Maiorescu avea perfect` dreeptate), atåt de dureros geam`tul iubirii torturate, atåt de omenesc strig`tul final, de eliberare.”

• Dumitru Cracostea– Arta cuvåntului la Eminescu, Eminesciana , Junimea, Ia[i, 1980:„Od` (în me tru a ntic ) care n-a fost rotunjit` definitiv de Eminescu nu s-a n`scut din sentimentul clipei. Dimpotriv`, izvor`[te din sentimentul celor ve[nice, nega]iunea clipei. Dinamismul ei vine din încordarea dintre patima care ar vrea s` se permanentizeze, cu suferin]a ei, [i dintre nemurirea nativ` la care aspir` s` se întoarc`. De aici opozi]ia dintre imagini. De o parte„pururi tån`r”, în`l]ånd ochii la „steaua singur`t`]ii”, de alt` parte,„voluptatea mor]ii ne-ndur`toare” .

• Romulus Vulc`nescu –Mitologie romåna, Ed. Academia Romån`,Bucure[ti, 1985:

„Steaua singur`t`]ii, potrivit etnoastronomiei pelasgo/dacice/valahice, este steaua- logostea/ [...] este o stea purt`toare de noroc, p`zind destinul stabilit de urse (ursitoare) fiec`rui ins” .


164



165

I. Disocieri teoretice1. Defini]ia conceptuluiClasicismuleste un curent literar care apare în Fran]a, în secolul al XVII-lea,

sus]inånd urm`toarele principii estetice: echilibrul, m`sura, ordinea (ca tr`s`turi aleoperei, dar [i ale individului modelat de ea); primatul ra]iunii; îmbinarea utilului cupl`cutul; scopul educativ al artei; rigoarea compozi]iei; puritatea genurilor [i a speciilor.

Romantismuleste un curent literar care apare în Fran]a, în prima jum`tate asecolului al XIX-lea, ca reac]ie împotriva stricte]ii regulilor clasicismului. Îi suntcaracteristice urm`toarele principii estetice: fantezia, subiectivitatea, spontaneitatea cafactori ordonatori ai crea]iei artistice; refuzul oric`ror reguli în construirea operei;spiritul reflexiv, pasionat, aspira]ia nem`surat`; încadrarea omului în natur`; l`rgireacategoriei frumosului, în care se vor include uråtul, macabrul, grotescul; amesteculgenurilor [i al speciilor.

Prelungirile clasicismului [i ale romantismului sunt desemnate, în general, prin termeniineoclasicism [i neoromantismce desemneaz` tendin]ele de promovare a principiilor

estetice caracteristice celor dou` curente literare, dup` epoca în care ele au fost active.2. Reprezentan]iÎn literatura romån`, prelungirile romantismului [i ale clasicismului se înregistreaz`

în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea [i în primul deceniu al secolului urm`tor.Aflat` în impas, dup` moartea lui Mihai Eminescu, poezia noastr` e marcat` de

fenomenul numit epigonism (epigon = urma[ nedemn al unui înainta[ ilustru), ilustratde o serie de autori cople[i]i de modelul maestrului, precum Al. Vlahu]` .

Solu]ia regener`rii lirismului romånesc vine din partea a doi poe]i ardeleni: GeorgeCo[buc [i Octavian Goga, care promoveaz` arta cu tendin]` [i se dedic` plini de råvn` înf`ptuirii unei monografii lirice a satului romånesc, cu o viziune [i cu un limbaj artisticsensibil diferite de cele ale lui Eminescu.

George Co[buc (1866-1918) scrie o poezie romantic` prin tematic` (natura,iubirea, istoria na]ional`, aspecte sociale), dar clasic` prin viziune (echilibru, ra]iune) [iprin versifica]ie. Este un spirit optimist, senin.

Octavian Goga (1881-1938) este un poet al celor mul]i, care cånt` într-o tonalitategrav`, chiar sumbr`, durerile unui neam îngenuncheat [i ale unei naturi solidare, îmb`trånite în suferin] , ca [i omul. Poezia lui Goga cultiv` mai ales temele romantice(aspectele sociale, natura, istoria), folosind un limbaj profetic cu accente religioase,marcat de prezen]a a numeroase regionalisme [i arhaisme. Imaginea general` asatului romånesc este completat`, în spirit clasic, de cåteva portrete-efigie: dasc`lul,d`sc`li]a, preotul, l`utarul.

Poezia promovat` de Co[buc [i de Goga va sta la baza direc]iei tradi]ionalismuluiinterbelic.

Prelungiri ale romantismului [i ale clasicismului

2



II. Contextualizare/ ilustrare:

DE DEMULT...de Octavian Goga

Tot mai rar s-aud în noapte clopotele de la strung`...Patru in[i la popa-n cas` ]in azi sfat de vreme lung`.Într-un sfe[nic ard pe mas` dou` lumån`ri de cear`,Plin de grije, pean` nou` moaie popa-n c`limar`:„Patru juzi din patru sate, de la Mur`[ mai la vale,Cu supunere se-nchin` ast`zi în`l]imii-tale,Luminate împ`rate! Scriem carte cu-ntristare,Ne-au luat p`[unea domnii, f`r` lege [i-ntrebare...Semne-avem, [i-n miezuine le-au fost pus de mult b`trånii,De pe cånd în ]ara asta numai noi eram st`pånii...Nu mai sunt acum pe cåmpuri, toate le-a sf`rmat du[manul,{i pe Ionu] al Floarii ni l-au pr`p`dit, s`rmanul.Ne mor vitele-n ograd` [i ni-e jale nou` foarte{i,-n`l]ate împ`rate, noi n-am vrea s` facem moarte!Dar ne vrem mo[ia noastr`, vrem [i pentru mort dreptate!Ale în`l]imii-tale slugi supuse [i plecate,Am trimis aceast` carte [i, precum ca s` se [tie,Scris-am eu, popa Istrate, în ziua de Sfånt-Ilie.Iar noi patru juzi cu to]ii nu [tim slova [i scrisoarea,Punem degetul pe cruce [i-nt`rim [i noi plånsoarea.„. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .La fereastr`-s zori de ziu` [i p`trund încet în cas`,Juzii, treji de gånduri grele, stau cu coatele pe mas`.O n`dejde lumineaz` fe]ele nemångåiete;A-nt`rit scrisoarea popa: la tot col]ul o pecete.Mo[ Istrate se ridic` [i, cu måna tremurat`,Pune cartea în n`fram`, de trei ori împ`turat`...În]olit de drum, jitarul Radu Roat` se ive[te,Vechi c`prar din c`t`nie, [tie carte pe nem]e[te.El a[az`-n sån r`va[ul [i s`rut` måna popii,Juzii strång o dat` måna, le mijesc în gene stropii.

Stau cu popa-n pragul por]ii, ochii lor spre drumse-ndreapt`Cånd, cu traista subsuoar` [i toiagu-n måna dreapt`,În sclipirea dimine]ii, care rumene[te satul,Radu Roat` pleac`-n lume, cu scrisoare la-mp`ratul.

Autorul unei opere poetice cu rezonan]` grav`, care exprim`, aproape în totalitate, undestin colectiv nefericit, acela al romånilor din Ardeal afla]i de veacuri sub st`pånirestr`in`, Octavian Goga se individualizeaz` în literatura noastr`, ca voce liric`, înc` de ladebutul s`u cu volumulPoezii, ap`rut în 1905. Volumele urm`toare:Ne cheam` p`måntul ( 1909),Din umbra zidurilor(1913),Cåntece f`r` ]ar` (1916) sunt fie nuan]`riale unor teme anterioare pe acela[i ton [i cu acela[i limbaj, fie încerc`ri de cuprindere aunor orizonturi noi (ora[ul), cu mijloace de expresie primenite de experien]a simbolist`.


166



Goga reu[e[te s` g`seasc` alte resurse ale lirismului decåt acelea descoperite [icultivate de Eminescu, f`cånd posibil mersul înainte al liricii romåne[ti, desprindereade modelul tutelar, strivitor al marelui poet romantic. Privirea lui coboar`, de cele maimulte ori, la orizontul satului romånesc, absorbind de acolo frumuse]ea miraculoas` anaturii aflate în contrast cu dramele oamenilor care o locuiesc, ap`sa]i de o istorienedreapt`. Opozi]ia dintre natura paradiziac`, dar al lui Dumnezeu [i omul înstrìnat în propria ]ar`, rob al unor st`påni venetici [i cruzi, alc`tuie[te substan]a celor maimulte poezii ale sale.

De de mult apar]ine volumuluiNe cheam` p`måntul [i ilustreaz` interferen]aromantismului cu clasicismul, în coordonate noi, caracteristice autoruluiposteminescian. Opera este oelegie cu tem` social`, surprinzånd dorin]a de dreptatea romånilor din Ardealul aflat, la începutul secolului al XX-lea sub domina]ie austro-ungar`.

Tema asupririi sociale [i na]ionale se dezvolt` cu ajutorul cåtorvamotivecu tent`romantic`: noaptea (timp al reflec]iei [i al unui„sfat de vreme lung`” ), lumånarea,

triste]ea, umbrele trecutului (însemne vechi ale st`pånirii p`månturilor, oameni care s-au stins), mesianismul (încrederea într-un timp al izb`virii s`vår[ite de un Mesia).Titluleste alc`tuit dintr-o prepozi]ie [i un adverb, urmate de puncte de suspensie.

Aceast` construc]ie dobånde[te semnifica]ia unui suspin f`r` alinare, continuu,atemporal. Dintr-o îndep`rtat` vreme, aproape imposibil de precizat, oamenii locurilor î[i plång soarta, dar nu înceteaz` s` cread` într-o vreme mai dreapt`. În acela[i timp,titlul impune ideea de evocare.

Viziunea despre lume este îndatorat` sentimentului na]ional. Folosindu-se deformulalirismului obiectiv, poetul evit` confesiunea, dar, prin intermediul personajelorconstruite, exprim` suferin]e [i idealuri care sunt deopotriv` ale neamului [i ale sale, în calitate de con[tiin]` [i de voce a colectivit`]ii.„Lumea” este Ardealul înrobit [iacesta este privit ca un spa]iu întunecat („noapte”,„lumån`ri”,„mort” ) care se desface încet c`tre lumin` („în sclipirea dimine]ii, care rumene[te satul” ). Cåmpul lexical alsuferin]ei, cultivat statornic de c`tre poet, învedereaz` un destin nemilos („întristare”,„ jale”,„gånduri”,„stropii” ). Al]i cå]iva termeni, apar]inånd cåmpului lexical al drumului(„pragul”,„por]ii”,„scrisoare” ) realizeaz` o contrapondere, sugerånd speran]a, nevoiade libertate.

Simbolic, misiunea scrisorii a[ternute de preot pe hårtia împ`turit` cu grij` [i încredin]at` jitarului care„pleac`-n lume”, „la-mp`ratul” , este asumat` de operapoetului. Astfel, crea]ia artistic` prime[te, ca [i în cazul lui Arghezi, un rol justi]iar. Eadenun]` stråmb`tatea lumii [i a întocmirilor acesteia, devine un act acuzator:„Ne-au luat p`[unea domnii, f`r` lege [i-ntrebare” . Într-una din m`rturisirile sale literare, O.Goga înt`re[te ideea rolului de document al poeziei:„B`trånii ne-au l`sat alc`tuirile lor,care poate s-au d`r`p`nat, ne-au l`sat mo[iile lor care poate s-au înstrìnat, dar ne- au l`sat sufle tul lor, care trìe[te prin noi în[ine [i cere cuvånt”.

Din punct de vederecompozi]ional, textul este alc`tuit din 17 distihuri ce compunpatru secven]e liriceinegale. Prima, constituit` din cele patru versuri ini]iale, are rolulde a construi un cadru:„în noapte”,„patru in[i la popa-n cas`” se strång la sfat [i

chibzuiesc o plångere c`tre împ`rat.A doua, cuprinzånd versurile 6-20, este îns`[i„scrisoarea” ie[it` din nemul]umirile lor, ca reprezentan]i ai ob[tii. În aceast` parte atextului, persoana a treia, utilizat` în scena-cadru, este înlocuit` cu persoana întåiplural, ca form` gramatical` înglobatoare [i cu persoana a doua singular, ca expresie


167



a monologului adresat. Dac` secven]a prim` are caracter obiectiv, a doua las` locmanifest`rii subiectivit`]ii, dar nu celei individuale, preotul [i juzii încercånd s`cuprind` în cuvinte toat` suferin]a [i jalea poporului lor oprimat. Epistola, ca elementde factur` clasic`, integreaz` forme solemne ale vorbirii de tip popular („Luminate împ`rate!”,„În`l]imii-tale” ), adic` romantic`, în esen]a ei.

Secven]a a treia (versurile 21-24) marcheaz` reîntoarcerea la cadrul ini]ial, în care,treptat, lumina, atåt exterioar` („La fereastr`-s zori de ziu`” ), cåt [i lùntric` („O n`dejde lumineaz` fe]ele nemångåiete” ) se înst`påne[te. Întunericul se converte[te într-o firav` speran]` de måntuire.

Ultima parte prezint` începutul drumului în lume al scrisorii încredin]ate jitaruluicare „[tie carte pe nem]e[te” [i va trebui s` o poarte cu grij` [i cu dragoste printrestrìni, pån` la înaltul ei destinatar.

Incipitulintroduce lectorul într-o atmosfer` semiobscur` („Într-un sfe[nic ard pe mas` dou` lumån`ri de cear`” ) ce aminte[te de tehnica lui Rembrandt. În spa]iul lini[tital casei preotului, se ghicesc chipurile îngåndurate ale celor strån[i la sfat. Portretele

lor, neconturate fizic, se împlinesc prin detaliile psihologice surprinse de-a lungul întregii poezii. Sunt oameni maturi [i chibzui]i, responsabili de soarta comunit`]ii, deprezentul, dar, mai ales, de viitorul ei.

Scrisoarea devine simbolul central al operei. Ea ilustreaz` leg`tura oamenilor cuspa]iul, cu istoria, cu viii [i cu mor]ii acelor locuri. Importan]a ei determin` reac]iile celorcare o z`mislesc [i o înmåneaz` unui „vechi c`prar în c`t`nie” , bun cunosc`tor alrånduielilor de dincolo de zarea satului.

În imaginarul poetic, epistola c`tre împ`rat devine un obiect de pre], dovad`ceremonialul scrierii ei (ce dureaz` întreaga noapte, ca o veghe sfånt`), al împ`turirii„de trei ori” (cifr` magic`), al primirii ei cu evlavie( „El a[az`-n sån r`va[ul [i s`rut` måna popii”), al petrecerii la poart ( „Stau cu popa-n pragul por]ii, ochii lor spre drum se-ndreapt`” ; „le mijesc în gene stropii” ).

Ea este un document de via]` pång`rit` de„domnii f`r` lege” . În cuprinsul sù sunt în[iruite toate nedrept`]ile„de pe cånd în ]ara asta numai noi eram st`påni” , pån` laultimele suferin]e:„Ne mor vitele-n ograd`” .

Un alt simbol important, în text, este focul.„R`va[ul” este conceput la pålpåirealumån`rilor [i trimis„în lume”,„În sclipirea dimine]ii, care rumene[te satul” . Opozi]iile:noapte/zi, lic`rire/lumin` incendiar` sus]in ideea mesianic`, de facturromantic , aoperei. Textul se încheie cu aceast` sugestiv` imagine vizual`, ca o prefigurare a împlinirii drept`]ii mult råvnite.„Ziua de Sfånt-Ilie” , cånd se scrie „plånsoarea” are oputernic` rezonan]` afectiv`. Prorocul Ilie, în carul sù de foc, este vestitorul drept`]ii[i f`c`tor de minuni.

Numele proprii folosite de poet (Ionu] al Floarei, popa Istrate, Radu Roat`, mo[Istrate) relev` cufundarea în istoria particular` a neamului sù (aspect romantic), darnu elimin` valoarea general` a aspira]iilor înf`]i[ate (latur` clasic`).

Chiar [i sentimentele [i atitudinile juzilor [i ale preotului, dezv`luite în scrisoare,ilustreaz` interferen]a clasicismului (chibzuin]`, echilibru:„Ale în`l]imii-tale slugi supuse [i plecate” ) cu romantismul (ardoare, revolt`,„...vrem [i pentru mort

dreptate!” ).Figura preotului, emblematic` în întreaga crea]ie liric` a lui Octavian Goga, ]ine declasicismul viziunii poetului care distinge în aceast` personalitate de„apostol” alsatului ardelenesc un îndrum`tor de con[tiin]e, o f`ptur` în]eleapt` [i responsabil`


168



(„Au trimis aceast` carte [i, precum ca s` se [tie, / Scris-am eu, popa Istrate, în ziua de Sfånt-Ilie” ), identificat` cu întreaga ob[te [i cu n`dejdile ei.

Caracteristici ale limbajului poeticLimbajul poetic este adecvat temei tratate [i tonalit`]ii grave a sentimentelor

exprimate. Elementele de limb` popular` („s`rmanul” , „au pr`p`dit” , „popa” ) se îmbin`cu cele regionale („ jitar” ) [i arhaice („pecete”, „c`prar”, „c`t`nie”, „ juzi” ), cu termeniibiserice[ti („cruce” ). Aceste registre stilistice coexist` armonios, conferind exprim`rii osolemnitate liturgic`.

Simplitatea [i sobrietatea stilului definesc un discurs poetic în care emo]ia estere]inut` cu greu. Punctele de suspensie [i construc]iile exclamative sunt semnul unormari fr`månt`ri suflete[ti ]inute mult timp în taini]ele sufletului [i gata s` izbucneasc`(„Ne-au luat p`[unea domnii, f`r` lege [i-ntrebare...” ; „Dar ne vrem mo[ia noastr`,vrem [i pentru mort dreptate!” ).

Folosirea cu prec`dere a timpului prezent une[te toate cele patru secven]e poetice,

sugerånd, pe de o parte, vitregia necurmat` a istoriei ardelenilor [i, pe de alt` parte,puterea oamenilor [i a naturii solidare de a rezista tuturor vr`jm`[iilor sor]ii [i a întåmpina viitorul cu n`dejde (imaginea plasat` în finalul textului este cea a r`s`ritului).

Dominat` de un puternic sentiment patriotic, poeziaDe de mult... prezint` o scen`dramatic` de istorie na]ional`, într-o combina]ie inedit` de liric [i epic, de elementeromantice [i clasice. Titu Maiorescu, adeptul primatului esteticului [i al gratuit`]iiactului artistic se vedea nevoit s` recunoasc` în poezia angajat` social, a lui O. Goga,dovezi ale marii arte, observate„în aducerea [i descrierea unor figuri obi[nuite din via]a poporului care îns` cå[tig` deodat` pe lång` valoarea [i menirea lor normal` o

însemn`tate, am putea zice o iluminare [i o str`lucire extraordinar`”.Repere critice• G. C`linescu, Isto ria lite ra turii ro måne de la o rigini pån` în preze nt, Ed. Minerva,

Bucure[ti, 1986:„În poezia lui Goga d`m de structura poeziei lui Eminescu, astfel acoperit` încåt abia se bag` de seam`. Goga a intuit mai bine decåt oricare geniul poetuluiDo ine i [i a [tiut s`-l continue cu materie nou`. {i Eminescu [i Goga cånt` un inefabil de origine metafizic`, o jale nemotivat`, de popor str`vechi, îmb`trånit în experien]a crud` a vie]ii, ajuns la bocetul ritual, transmis f`r` explicarea sensului. De aceea poezia lui Goga este greu de comentat, fiind cu mult deasupra goalelor cuvinte, de un farmec tot atåt de straniu [i zguduitor.”

• G. C`linescu, Isto ria lite ra turii ro måne de la o rigini pån` în preze nt: „F`r` îndoial` c` «p`timirea» nu-i decåt robirea subt unguri, iar måntuirea, unitatea politic` a neamului.Poetul se ridic` totu[i cu mult deasupra simplei compozi]ii conspirative. Ca la lectura blestemelor [i profe]iilor din Biblie, oricine se simte cutremurat de vestirea unor bucurii [i r`zbun`ri f`r` nume.”

• V. Fanache, Ese uri de spre vårste le poez ie i, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1982:„Dorurile,atmosfera cernit`, tonalitatea de bocet, cu un cuvånt «p`timirea» aproape ireal` degajat` de o bun` parte a poeziei lui Goga, proiecteaz` o vårst` tragic` a lumii, am zice vårsta nenorocului, care îns` nu se confund` cu sfår[itul.”


169



170

I. Disocieri teoretice1. Definirea conceptuluiConform DEX, termenulsimbolism (din fr.symbolisme ) înseamn`: 1. Sistem de

simboluri, reprezentare prin simboluri •spec . Totalitate a simbolurilor proprii unei religii,reprezentare a dogmelor, a preceptelor religioase prin simboluri. 2. Curent pragmatic în literatura [i arta universal`, constituit la sfår[itul secolului XIX, potrivit c`ruiavaloarea fiec`rui obiect [i fenomen din lumea înconjur`toare poate fi exprimat` [idescifrat` cu ajutorul simbolurilor; mod de exprimare, de manifestare propriu acestuicurent. • Simbolism fonetic = capacitatea structurii fonetice a unui cuvånt sau a unuigrup de sunete de a sugera sau de a înt`ri no]iunea pe care o desemneaz` sau oanumit` atitudine fa]` de ea; leg`tur` dintre un sunet sau un grup de sunete [i oanumit` idee.

Simbolismul este un curent literar manifestat ca reac]ie împotriva romantismului, lacare condamn` retorismul [i verbalismul, caracterul explicativ al versurilor; împotrivanaturalismului, refuzånd ancorarea programatic` în realitatea brutal`; împotrivaparnasianismului, acuzat de sus]inerea unei poezii lipsite de fiorul tr`irii.Diacronia doctrinei literare

Simbolismul ia na[tere la sfår[itul secolului al XIX-lea, în Fran]a [i în Belgia, apoise r`spånde[te în întreaga Europ` [i chiar pe continentul american, unde îl are careprezentant de seam` pe Edgar Allan Poe. Este o formul` estetic` activ` pån` înpreajma Primului R`zboi Mondial. Manifestul s`u este reprezentat de articolulLe symbolisme publicat de poetul francez Jean Moréas, în 1886.

Principii estetice: folosirea simbolurilor; exprimarea unor st`ri de spirit, vagi, a unoremo]ii fluide; muzicalitatea, ob]inut` prin diverse procedee: refren, poezie cu form`

fix`, titluri preluate din sfera muzicii (ex.:„cåntec”,„roman]`”,„cantilen`” ), folosirea, camotive poetice, a unor instrumente muzicale (ex.: pian, vioar`, mandolin`, harp`,tråmbi]` etc.); cultivarea sugestiei, for]a unui poem stånd în capacitatea lui de a vr`ji[i nu de a numi; principiul coresponden]elor (leg`turi tainice între om [i natur`,microcosmos [i macrocosmos, culori [i sunete, sunete [i sentimente etc.).

Teme: spa]iul citadin, t`råmurile îndep`rtate, exotice; paradisurile artificiale(alcoolul, opiul); iubirea; natura; trecerea timpului; condi]ia artistului etc.

Motive: singur`tatea, melancolia, nevroza, spleenul (plictiseal`, insatisfac]ie,abandon), mahalaua, parcul desfrunzit, metalele [i pietrele pre]ioase, ploaia, marea,corabia, boala, havuzul (fåntån` artezian` cu bazin), cromatica.

Procedee: - sinestezia – imagine artistic` ce se adreseaz` mai multor sim]urideodat` (ex: „pictur` parfumat` cu vibr`ri de violet” – G. Bacovia).

- metaforele cu valoare de simbol (ex: plumbul, ploaia etc.).

Poezia simbolist`

3



Din simbolism se desprinde, ca variant`,instrumentalismullansat de belgianulRené Ghil. Aceast` direc]ie vizeaz` suprema]ia muzicii în vers, ob]inut` cu ajutorulsunetelor care se comport` în cuvånt precum instrumentele într-o orchestr`.

Reprezentan]i în literatura universal`: Stephane Malarmé (sus]in`torul poezieiermetice, enigmatice), Arthur Rimbaud (stabile[teculoarea vocalelor ) Paul Verlaine(emite ideea c` poezia trebuie s` fie muzic`, înainte de toate); Gustave Kahn (adeptulversului liber); Rollinat (viziune macabr`, morbid`) etc.

Reprezentan]i în literatura romån`: Alexandru Macedonski – teoreticianul curentuluicare publica, în revista saLiteratorul , articolulPoezia viitorului , în 1892, unde fixaprincipiile noii orient`ri lirice:„Rolul de c`petenie în poezia modern` îl are poezia simbolist` complicat` de instrumentalism...” ; „Simbolismul[...] este numele modului de a se exprima prin imagini spre a da na[tere, cu ajutorul lor, ideii” ; „Poezia viitorului nu va fi decåt muzic` [i imagine...” . Macedonski este autorul unor experimenteinstrumentaliste (În arcane de p`dure , Ecourile nop]ii, Înmormåntarea [i toate sunetele clopotului ) dar [i al unor poezii rafinate [i muzicale precumRondelurile rozelor . Prin

ciclulNop]ilor el face trecerea de la romantism la simbolism.Al]i reprezentan]i din literatura romån`: Dimitrie Anghel, {tefan Petic`, Iuliu CezarS`vescu, Dumitru Iacobescu, Ion Minulescu etc.

Cel mai important autor simbolist romån esteGeorge Bacovia, care debuteaz` în1916, cu volumulPlumb . Celelalte volume ale sale sunt:Scåntei galbene (1926);Cu voi (1930); Comedii în fond(1936); Stan]e burgheze (1946). Ceea ce îl leag` desimbolism sunt teme precum: ora[ul de provincie, iubirea, natura, condi]ia artistului,moartea sau motive ca: spleenul, nevroza, cromatica obsesiv`, triste]ea, monotoniaetc. Accentele grave, tragice ale viziunii sale despre lume îl apropie de expresionism.

T. Vianu distinge în lirica bacovian` dou` etape, dou` tendin]e care uneori se întrep`trund.

Prima se caracterizeaz` prin„generalizarea unei singure impresii” , prin„configura]ii decorative, stilizate, cu o larg` întrebuin]are a refrenului” (ex: poeziilePlumb, Lacustr`,Decor etc.), printr-un lexic neologic.

A doua„tinde c`tre o individualizare a impresiilor” , c`ci „poetul dore[te s` noteze senza]ia sa nemijlocit`, ingenu` [i dureroas`” . Vocabularul devine„mai familiar” ,prime[te „împerecheri de cuvinte ale vorbirii curente”.(ex:„Cuptor”,„Nocturn`”,„Nervi de toamn`” ), „ca un mijloc de a sugera cititorului lipsa de artificiu în exprimarea emo]iei directe”.Uneori versul ia forma unei„înseil`ri de gånduri”,„produsul unei dezorganiz`ri logice a gåndirii”(ex: Requiem ). Bacovia face transla]ia poeziei romåne[ti c`tre z`rilemodernismului.



171



PLUMBde George Bacovia

Dormeau adånc sicriele de plumb,{i flori de plumb [i funerar vestmånt –Stam singur în cavou... [i era vånt...{i scår]åiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumbPe flori de plumb... [i-am început s`-l strig –Stam singur lång` mort... [i era frig...{i-i atårnau aripile de plumb.

Poezia Plumb deschide volumul cu acela[i titlu, ap`rut în 1916. Pozi]ia ei privilegiat` în cadrul acestei c`r]i a debutului bacovian îi relev` importan]a detext programatic, cheiede interpretare a unui univers liric monocord, singular în întreaga literatur` romån`.

Textul este o confesiune elegiac` pe tema neputin]ei înfrunt`rii destinului [i ainadapt`rii artistului care, în calitate de fiin]` superioar`, hipersensibil`, decivulnerabil`, nu-[i g`se[te locul în lumea pustie [i rece ca un cavou.

Este învederat faptul c` orice creator, indiferent de epoc`, î[i simte, într-un anumitmoment, harul ca pe o povar`, ca pe o condamnare la singur`tate [i nefericire. DarBacovia proiecteaz` aceast` trìre la dimensiuni infernale, demonstrånd, cu mijloacelirice, ceea ce contemporanii îi repro[au lui Cioran ca minciun`: c` se poate trì,constant, pe culmile disper`rii.

Cåteva motivecu valoare de simbol sprijin` conturarea uneiviziuni despre lume, unice

prin tragismul sù: plumbul, cavoul, våntul, somnul, frigul, singur`tatea. Toate acesteaalc`tuiesc un unic cåmp semantic, al mor]ii atotcuprinz`toare care înghite lent, r`bd`tor,fiin]e („mort” ), obiecte („sicriele de plumb” ), sentimente („amorul meu” ). Lumea nu estedecåt un spa]iu închis în care se pr`bu[esc, de-a valma, cu sunet sec, de plumb,„sicrie”,„flori”,„coroane”, „amor”, „aripi” ; adic`, în transpunere metaforic`, ceea ce este deja închistat, neviabil dar [i alc`tuiri pure, pline de sev`, sentimente sublime, aspira]ii, elanuri.Poetul este o f`ptur` captiv` mediului („Stam singur în cavou” ) sau propriei voin]e, aflat` în postura de contemplator al acestui spectacol macabru: mineralizarea viului.

Verbele la imperfect fac ca discursul liric s` capete aspectul fluid al unei viziunihalucinante, în care co[marul se instaleaz` tiranic. În acest univers terifiant, poetul

este parc` ultimul supravie]uitor, un trubadur al extinc]iei universale. Ce r`måne diniminenta metamorfozare în plumb a toate cåte exist` este doar poezia.Titlul este redus la un substantiv nearticulat, ceea ce îl face potrivit pentru

determin`ri:„sicriude plumb”,„floride plumb” etc. [i îi acord` rolul de cuvånt-sentin]`.El prefigureaz` o confesiune poetic` [i o încheie, fiind plasat [i în finalul ultimului vers.Se creeaz` astfel o circularitate dramatic` a discursului poetic, ce exprim` redundantsentimentul de c`dere sub o greutate strivitoare.

Plumbul este un metal cenu[iu, asociat cu st`ri negative precum triste]e, nevroz`,oboseal`, ap`sare. Metaforic, el sugereaz` o existen]` tern`, f`r` orizont, trìt` f`r`speran]` dar [i f`r` convulsii.

Poetul î[i m`rturisea consonan]a lùntric` deplin` cu plumbul [i cu asocierile lui croma-tice:„În plumb v`d culoarea galben`. Compu[ii lui dau precipitat galben. Temperamentului meu îi convine aceast` culoare[ ... ] . Plumbul ars e galben. Sufletul ars e galben”.


172



Titlul exprim` o viziune individual` despre destinul uman, în general [i despresoarta artistului, în special. Utilizarea formelor pronominale (adjectivul pronominalposesiv „meu” ) [i verbale („am început”, „s` strig”, „stam” ) de persoana întåi încadreaz` opera în categoria lirismului subiectiv. Un sine alienat este surprins înrela]iile sale cu o lume c`reia nu i-a reu[it opera]ia alchimist` de transformare aplumbului în aur [i se vede acum invadat` de aceast` materie grea.

Unicul element pronominal ilustrativ pentru persoana întåi este un indiciu alposesiei: „amorul meu” . Dar „amorul” se dovede[te „mort” [i atunci posesia eului seexercit` dramatic [i iluzoriu doar asupra neantului. Textul poetic este o m`rturisirecutremur`toare în simplitatea ei despre inconsisten]a vie]ii, a iubirii [i a idealurilor.

Din punct de vedere compozi]ional, poezia este organizat` în dou` catrenerealizate într-o riguroas` simetrie, ceea ce, în viziunea lui Tudor Vianu, estecaracteristic unei prime etape din crea]ia bacovian`. Organizarea în replic` fidel` acelei de-a doua strofe fa]` de prima este vizibil` nu numai la nivelul construc]ieisintactice („Dormeau adånc sicriele de plumb...”/„Dormea întors amorul meu de plumb...” ) dar [i în distribu]ia cuvintelor la final de vers, pentru ob]inerea rimei (versurile1 [i 4 din ambele strofe se încheie cu termenul„plumb” ) sau în utilizarea semnelor depunctua]ie (versul 2 este separat printr-o linie de pauz`, versul 3 este întrerupt [i apoiurmat de puncte de suspensie). Obsesia detaliului de construc]ie nu dovede[te unefort extrem de cizelare a textului poetic, ci este semnul unei mecanici interioare, alunui automatism al vorbirii care î[i are originea într-o stereotipie existen]ial`.Tiparulexpresiei, repeti]iasunt procedeele fundamentale ale liricii poetului din aceast` dintåiperioad`, deoarece impresia poetic` se creeaz` prin revenire [i accentuare, nu prindiversificare. De altfel„... ceea ce-l singularizeaz` pe Bacovia între poe]ii romåni nu este s`r`cia, ci austeritatea mijloacelor; o austeritate autoimpus`, care a dus la deta[area, dintr-un cor numeros, a unei voci lirice inconfundabile” 1.

Cele dou` strofe eviden]iaz` dou` planuri ale înregistr`rii realit`]ii: unul exterior,constituit dintr-un num`r redus de elemente: cavoul, sicriele, coroanele [i unul interior,reprezentat de sentimentul singur`t`]ii [i de cel al iubirii pierdute.

Laitmotivul„Stam singur” pune în rela]ie tabloul sumbru al cimitirului cu cel sufletesc.Verbul„stam” trimite la ideea de nemi[care [i implicit de contempla]ie, de cuprindere cuprivirea a unui spa]iu înconjur`tor; adjectivul„singur” comunic` un act de reflec]ie, de auto-considerare. Omul care înregistreaz` pustiul din jurul s`u se cufund` apoi în golul din sine.

Întreaga construc]ie poetic` st` sub semnul uneimaxime concentr`ri; expresiasuferin]ei de a exista într-un cadru cople[it de semnele mor]ii exterioare [i interioaredevine astfel memorabil`.

Imaginarul poeticIlustrånd o excep]ional` capacitate de vizualizare, cu ajutorul unui lexic restråns,

textul poetic se deschide cu imaginea sicrielor de plumb, pr`bu[ite într-un somn adånc.Incipitulse p`streaz` în limitele logicii realului pån` la cezur` („dormeau adånc” ) [itrece în logica poetic` („la modul sublim nelogic`” , dup` cum observa [i poetulAlexandru Macedonski) în a doua parte a primului vers:„Dormeau adånc sicriele de plumb” . Incipitului îi este conferit` sarcina de a introduce lectorul într-un universstraniu, r`sturnat, în care obiectele cap`t` propriet`]i umane [i se substituie omului,a[a cum se observ` chiar din strofa întåi.

St`rile nefire[ti ale lucrurilor – sicriele se odihnesc, florile au consisten]a plumbului – suntsemnalate de o con[tiin]`-martor care le înregistreaz` în acest fel, printr-o deplasare a priviriidin afar` („funerar vestmånt” ) spre în`untru („singur” ) [i iar`[i în afar` („coroanele” ).


173

1 Mircea Scarlat,Istoria poeziei romåne[ti , vol. II, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1984.



Dar, cum sicriele, ca [i florile [i coroanele sunt„de plumb” , se poate deduce c`percep]ia asupra realit`]ii este fundamental alterat`.Opozi]ia afar`/înùntru sedovede[te fals`. Bacovia populeaz` spa]iul cu fantasmele sale c`rora le d` omaterialitate grea. Chiar versul autoreferen]ial„Stam singur în cavou” pretinde orecitire [i, implicit, o reînvestire semantic`.

În fapt, ca în orice crea]ie simbolist`, poetul opereaz` cu simboluri. Întreaga

înve[måntare în gri-negru a naturii/lumii, ca [i abandonul de sine într-un cavou necesitùn alt cifru de lectur`:„semantismul limbii naturale e treptat destr`mat [i textul prime[te o semnifican]` proprie, poetic`, independent` de sensurile par]iale [i care devine din ce în ce mai evident`...” 1. Plumbul, somnul, våntul suntsimboluriale degrad`rii, aleminusului vital, ale vitregiei unui univers în care nimic nu trìe[te cu adev`rat. A vie]ui într-un cavou r`måne o reprezentare legat`, în lirica romåneasc`, de numele lui Bacovia.Spa]iul stråmt, mortuar este echivalentul transfigurat al tuturor limit`rilor, al condi]ion`rilor în fa]a c`rora artistul se simte obosit, singur [i nefericit.Sugestia insinueaz` trìrileap`s`toare ale eului liric,coresponden]ele inerente între micro- [i macrounivers. Våntuleste expresia exterioar` a dizarmoniei lùntrice, la fel ca [i scår]åitul coroanelor deplumb. Muzicalitatea grav` a versurilor încorporeaz` plånsul unui„suflet ars” ,dezn`d`jduit. Fiecare dintre termenii plasa]i în rima primului catren poart` o maregreutate consonantic`: „plumb”/„vestmånt”/„vånt”/„plumb” , aspect care sugereaz` o închidere irevocabil` de orizont. Sonoritatea sumbr` a acestor vocabule favorizeaz`receptarea mesajului poetic [i pe cale auditiv`. {i vizual [i sonor textul bacovianr`spånde[te semnale ale tragismului existen]ial, ceea ce îl împinge mai departe deestetica simbolist` a melancoliei u[oare [i cantabile, spre zarea expresionismului.

Strofa a doua este un ecou sfå[ietor al celei dintåi, o prelungire a paradigmeiimpuse ini]ial, cu modificarea cåtorva constituen]i. Sicrielor cufundate în somn le ialocul„amorul meu de plumb” , imaginea cavoului este substituit` de aceea a mortului,våntul vr`jma[ este înlocuit cu senza]ia generat` – frigul, iar„aripile de plumb” acoperìmaginea„coroanelor de plumb”.

În cazul acestei ultimesecven]e poetice, codul simbolic al lecturii este deja fixat.Ruptura logic` dintre p`r]ile versului:„Dormea întors” [i „amorul meu de plumb” reiaschema construc]iei din incipit, adåncind confesiunea liric`. Prima strof` este o situare – ireal` – într-un cadru, cea final` este o ancorare, ce dep`[e[te „semnul mimetic” (N. Manolescu), în stratul afectiv.Ambiguitatea textului poetic spore[te prin întrebuin]area epitetului„întors” [i a metaforei „aripile de plumb” . La simboli[ti,dragostea apare ca des`vår[ire neatins`, ca emo]ie muzical`, melancolic`. Bacovia,

care nu este un poet al iubirii, evoc` sentimentul ca pe un înger de plumb – sacralitatedec`zut` ( „întors” ), imaterialitate pr`bu[it` fatal din înalt, în spa]iul mundan amorf(„aripile de plumb” ).

Epitetul„întors” asociat verbului„dormea” [i corelat cu substantivul„mort” poatesugera [i o iubire pierdut`, iar sintagma„aripile de plumb” – chiar incapacitatea de aiubi [i de a visa. Criticul Nicolae Balot` observ` c„insul bacovian” , de obicei abulic,nu s`vår[e[te niciodat` un gest ca expresie a unei inten]ii precise, a unui scop urm`ritcu voin]` [i cu luciditate, ci lui doar„i se întåmpl` ceva” , ca prezen]` pasiv`,dezorientat`. Din aceast` perspectiv`, emistihul„... [i-am început s`-l strig” î[idezv`luie trista semnifica]ie. Îndr`gostitul nu are fervoarea arghezian`, nu este unlupt`tor, ci un resemnat. Ac]iunea abia înfiripat` („am început” ) nu are o continuare, sestinge la fel de repede pe cåt a început. Zgomotul vocii umane se pierde în neant.


174

1 N. Manolescu,Despre poezie , Ed. Aula, Bra[ov, 2002.



Caracteristici ale limbajului poeticLa nivel stilistic, poezia Plumb se caracterizeaz` prin simplitate[i expresivitate.

Simplitatea este ob]inut` prin folosirea în num`r mare a termenilor din vocabularulfundamental („dormeau”, „sicrie”, „flori”,„stam”, „singur”, „vånt” etc. ) dar [i prineconomia mijloacelor de expresie ce conduce la frecventerepeti]ii[i la elips` (absen]averbului-predicat din versul al doilea:„{i flori de plumb [i funerar vestmånt” ). Repeti]iapune în mi[care simbolurilecu puterea lor evocatoare, capabile s` instituie un altreferent al textului poetic decåt cel aparent. Poezia nu descrie o experien]` macabr` într-un cimitir, ci este un strig`t cutremur`tor, repede în`bu[it, al unei con[tiin]e careasimileaz` lumea unui cimitir. Reluarea simbolului central, plumbul (termenul apare înpoezie de [ase ori), d` imaginilor vizuale valoare de obsesie.

Dar expresivitatea î[i afl`, în aceast` oper` bacovian`, mai multe surse. Lanivelfonetic, se remarc` frecven]a consoanelor ocluzive surde („p”,„b” ) [i sonore („t”,„d” ),a consoanelor lichide („l”,„r” ) [i a celor constrictive:„s”,„[”, „f”,„v” precum [i prezen]a, într-o m`sur` semnificativ`, a vocalelor închise:„u”,„i”,„ î”. Stratul sonor al poeziei esteunul grav, de cåntec trist pe care poetul îl motiva, într-un interviu, astfel:„Scriu precum vorbesc cu cineva, pentru c` îmi place aceast` îndeletnicire. Tr`ind izolat, neputånd comunica prea mult cu oamenii, stau de vorb` adesea cu mine însumi, fac muzic` [i,cånd g`sesc ceva interesant, iau note pentru a mi le reciti mai tårziu. Nu-i vina mea dac` aceste simple noti]e sunt în form` de versuri [i cåteodat` par vaiete”.

Rimele masculine, cu accentul pe ultima silab` a cuvåntului aflat la sfår[it de vers,aduc o greutate suplimentar` în respira]ia versului. Ritmul predominant iambic [im`sura de zece silabe sus]in gravitatea rostirii.

Num`rul mare de substantive devine o caracteristic` major`, lanivel morfologic. Caorice autentic poet modernist, Bacovia are capacitatea de a determina vizualizarea

morbidului tablou închipuit [i, în aceast` privin]`, substantivele concrete:„sicriu”,„flori”,„cavou”, „plumb” cap`t` un rol esen]ial, poten]at [i de construc]ia nominal` cu rol decalificare,„de plumb” , ce ]ine loc de adjectiv. Verbele, în majoritate la timpul imperfect,creeaz` impresia de durat` suspendat`, de timp încremenit în co[mar, cu atåt mai mult cucåt ele sunt statice [i se reiau, în pozi]ii simetrice, în cele dou` strofe:„dormeau”/ „dormea” ;„stam”/ „stam” etc. Singurele verbe care exprim` ac]iuni sunt:„am început” (verb incoativ) [i„s` strig” , primul reducånd intensitatea actului desemnat prin cel din urm`, pån` la a-l facederizoriu. Paradoxal, verbul fiin]`rii nu este pus în leg`tur` cu omul, ci cu manifest`rilenaturii („e ra vånt”/ „e ra frig” ), situa]ie în care este folosit impersonal. Omului îi este asociat`nu o ac]iune, ci o unic` stare („stam” ), aceea de abandon.

Din punct de vedere sintactic, se re]ine paralelismul, procedeu dominant destructurare a textului poetic, prin care catrenul final reia, nuan]ånd, atmosfera [isentimentele emanate de prima strof`.

Tiparul sintactic al frazelor reflect` preferin]a pentru coordonarea copulativ` princonjunc]ia „[i” , ceea ce las` impresia unei aglomer`ri strivitoare a impresiilor.Propozi]iile sunt toate dezvoltate, afirmative [i nonadresate, ca un semn al accept`riidestinului, al primatului unei st`ri de înfrico[are, f`r` ie[ire.

De[i topica pune în eviden]` verbele-predicat, cu care se deschid versurile 1, 3 [i4, tabloul este încremenit. Singura mi[care se înregistreaz` la nivelul naturii stihiale(„era vånt” ), de sfår[it de lume.

Poezia Plumb este o crea]ie în care st`rile vagi [i emo]iile fluide, muzicale alesimbolismului cap`t` coloratura tragic` a viziunii expresioniste.


175



SONETde George Bacovia

E-o noapte ud`, grea, te-neci afar`.Prin cea]` – obosite, ro[ii, f`r` zare –Ard, afumate, triste felinareCa într-o crå[m` umed`, murdar`.

Prin m`h`l`li mai neagr` noaptea pare,{ivoaie-n case triste inundar`,{-auzi tu[ind – o tus`-n sec, amar` –Prin ziduri vechi ce stau în d`råmare.

Ca Edgar Poe m` reîntorc spre casÒri ca Verlaine topit de bùtur` –

{i-n noaptea asta de nimic nu-mi pas`.Apoi, cu pa[i de-o nostim` m`sur`,Prin întuneric båjbåiesc prin cas`,{i cad, recad, [i nu mai tac din gur`.

Poezia So ne t este inclus` în volumulPlumb , ap`rut în 1916, care impune, printoate piesele sale, o viziune unic` în literatura romån`, denumit` cu termenul„bacovianism” . Via]a provinciei romåne[ti, trist` [i banal`, este o realitate a începutuluide secol XX pe care îns` poetul, resim]ind-o atåt de dramatic, o supradimensioneaz` în ceea ce are ea mai uråt [i mai tern.

So ne t abordeaz` tema creatorului inadaptat, f`cånd loc [i reprezent`rii artistice aora[ului de provincie, cuprins„între cimitir [i abator, cu c`su]ele scufundate în noroaie eterne, cu gr`dina public` r`v`[it`...” , cu „un peisagiu de mahala” (E. Lovinescu). Înfapt, cea de-a doua tem` este suportul celei dintåi, justificånd-o. Simboli[tii aleg, cadecor pentru st`rile lor suflete[ti nedefinite,„ora[ul tentacular” , natura transformat` deciviliza]ie, ordonat` în parcuri [i gr`dini, dar strìn` [i înstrìnat` totodat`. Bacovia nuse abate nici el de la aceast` direc]ie, îns` ac]iunea lui asupra cadrului dezv`luie un

efort deformator m`rit. Spa]iul citadin bacovian este irespirabil, nociv pentru frumuse]e[i pentru vigoare, ostil idealurilor artistului, dar, tocmai prin aceste însu[iri, inepuizabilsurs` de poezie.

Tema este sus]inut` de cåteva motive specific simboliste: mahalaua, boala,paradisurile artificiale (în text – alcoolul), singur`tatea, nevroza. Ele se asociaz` firesc în semnifica]iile lor, reliefånd oviziune întunecat` despre lume. Timpul interior predilecteste noaptea [i nu corespunde neap`rat celui obiectiv. Rev`rsarea timpului m`surabil,cauzator de suferin]`, în durata sufleteasc` infinit`, aparent insuportabil`, daracceptat` cu resemnarea ducerii unei cruci, este sugerat`, în text, prin verbulpare:„Prin m`h`l`li mai neagr` noaptea pare...” . Oricare ar fi momentul zilei, elpare noapte,iar cånd obscuritatea din afar` se suprapune cu tenebrele lùntrice, eapare [i maiterifiant`. Cåmpul semantic acaparator este cel al întunericului [i el reune[tesubstantive care exprim` sau fac trimitere, indirect, la absen]a luminii:„noapte”,


176



„cea]`”, „f`r` zare” . Lor li se al`tur` combina]ii lexicale precum:„afumate felinare”,„crå[m` murdar`”, „case triste”,„ziduri vechi” , îndeplinind aceea[i func]ie, de sugestiea contopirii culorilor în negru.

Pentru poet, nu exist` cale de ie[ire din acest„noian de negru” care n`p`de[teora[ul, mahalaua, strada, propria locuin]`, sinele. Salvarea prin licoarea bahic` eiluzorie [i efemer`:„{i-n noaptea a sta de nimic nu-mi pas`”.Crea]ia nu mai are puteremåntuitoare, idee înt`rit` de rela]ionarea celebrelor modele literare, Edgar Allan Poe[i Paul Verlaine, cu nevoia uit`rii de lume [i de sine prin alcool [i nu cu poezia.

Dac` So ne t este, ca [i alte crea]ii bacoviene, o negare total` a vreunui sens alvie]ii, nu este mai pu]in adev`rat c` scrierea ei îl afirm`. În poezie, neantul triumf`, dar îns`[i existen]a poeziei îl anuleaz`.

Titluleste rematic (G. Genette), stabilind specia literar`. Sonetul este o poezie cuform` fix`, ap`rut` în perioada Rena[terii, cultivat` de Dante în forma pe care oreg`sim [i în crea]ia autorului simbolist romån: dou` catrene [i dou` ter]ine. Catreneleau numai dou` rime (îmbr`]i[ate) iar ter]inele sunt legate printr-o rim` comun`.

Construc]ia rigid` [i unitatea rimei sporesc muzicalitatea întregului poetic, fiindvorba, totu[i, de aceea[i melodie t`r`g`nat` [i sfå[ietoare ce face inconfundabil`opera bacovian`.

Onomatextul (numele textului, în formularea lui Jean Piaget) poate confirma ideeac` poezia, ca rezultat al efortului artistic, r`zbun` poezia ca mesaj. S-a remarcatadeseori c`, din lirica autorului simbolist„lipse[te magicul t`råm compensatoriu” (V.Fanache), fie el iubirea, visul, trecutul sau crea]ia. Dar, dac` ideea poetic` a textelorsale poate genera o asemenea concluzie, faptul c` ele exist`, c` au fost scrisedovede[te c` Bacovia a înfruntat absurdul existen]ial [i, f`cåndu-l poezie, l-a învins.Universul evocat înSo ne t e dezordine, disolu]ie a materiei, noapte a spiritului. Titlultrimite la un tip de poezie care se supune ordinii, regulii, spiritului. Cu alte cuvinte,onomatextul, în aparenta lui neutralitate, prelunge[te sensurile operei într-o direc]iedivergent`, reconfiguråndu-le.

Utilizarea m`rcilor verbale [i pronominale de persoana întåi („m` reîntorc”,„mi”,„båjbåiesc”,„cad”, „recad”, „nu tac” ) determin` încadrarea poeziei în sferalirismuluisubiectiv. O individualitate r`nit`, într-o lume agonic`, se exprim`, prin mijlocireasimbolurilor, [i înSo ne t.

Compozi]iaCele patru strofe, cu distribu]ia caracteristic` sonetului [i avånd m`sura de 11

silabe, construiesc dou` planuri în completare. Catrenele propun un plan alobserva]iei, iar ter]inele – unul al autoobserva]iei/ introspec]iei.

Primul cadru, citit în cod referen]ial, este imaginea unei nop]i reci [i ce]oase detoamn` într-o mahala desfundat` de ultimele ploi. Prin manifestarea„inten]iei reflexive” (Tudor Vianu) a limbajului, versurile se coloreaz` cu nota]ii subiective:„o noapte ud`,grea ”, „triste felinare” . Ceea ce p`rea s` fie strict o descriere a nop]ii de toamn` sedovede[te îns` o reprezentare individual`:„Ard, afumate,triste felinare, /Ca într-o crå[m` ume d`, murda r` ”. Spa]iul acordat impresiei îl întrece pe cel afectat

consemn`rii faptului. Planul exterior nu mai are autonomie, nu mai este mimetic, deciobserva]ia contope[te lumea care se vede cu individul/ con[tiin]a care o contempl`.Ter]inele se focalizeaz` asupra st`rilor [i gesturilor eului poetic care se urm`re[te

pe sine ca într-o oglind` exterioar` („cad”, „recad” ) sau interioar` („nu-mi pas`” ).


177



Spa]iul ora[ului, în spe]` al mahalalei, este înlocuit cu cel intim (casa), f`r` s` se poat`semnala vreo opozi]iesemnificativ` de atmosfer` sau de stare sufleteasc`.

Linia de pauz`, frecvent folosit`, întrerupe discursul poetic pe secven]e mici,reliefate prin acest procedeu:„Prin cea]` – obosite, ro[ii, f`r` zare – / Ard, afumate,triste felinare...” . Totu[i, prin apari]ia sa repetat`, nu se creeaz` simetrii grafice ca înPlumb.

Incipitul, cu rol descriptiv, fixeaz` un cadru cu dubl` referin]`: la realitate [i la trìreaei, într-un joc permanent de situare înùntru – în afar`. Primul emistih:„E-o noapte ud`, grea” stabile[te premisa st`rii numite în al doilea emistih:„te-neci afar`” [i împreun` devin nucleul semantic al întregii poezii.

Imaginarul poetic propune dou` spa]ii care se determin` reciproc (ora[ul într-onoapte cu cea]` [i casa cufundat` în întuneric) [i se întålnesc într-unul maicuprinz`tor: spiritul contemplativ/ autocontemplativ ce le subordoneaz` pe amåndou`.

Ora[ul este sugerat prin cåteva elemente disparate:„felinare” , „m`h`l`li”, „case”,„ziduri vechi” inapte s` construiasc` singure o imagine. Ele sunt creatoare de

atmosfer` prin asocieri lexicale cu valoare sinonimic` precum:„o bo site , ro [ii, f`r` za re –/ Ard,a fuma te , triste felinare” sau „zidurive chi ce sta u în d`råma re ” . Sugestia triste]iiincurabile, a lipsei de orizont a vie]ii se ob]ine prin insisten]a asupra detaliului dar [iprin cromatica maladiv`. Ro[ul felinarelor afumate se las` cuprins în matriceauniversal` a negrului ca [i casele inundate, igrasioase sau zidurile în ruin`.

„Bacovia lucreaz` cu pete de culoare, nu cu linie. Subtilitatea autorului este atåt de mare, încåt el creeaz` efectul desenului f`r` a apela la mijloacele tradi]ionale ale acestuia” 1. „Desenul” ora[ului, incomplet [i dezolant, este schi]at înprimele dou`strofe, dezv`luindu-se mai pu]in ca realitate [i mai mult ca stare nevrotic`. Bacovia nueste un peisagist. Ceea ce „vede” el este reflectarea supradimensionat` a ceea cesimte.

Din acest tablou„umed” , „murdar” lipse[te omul. Existen]a lui e amintit` doar de omanifestare a vie]ii subminate de boal`:„o tuse” . {i spa]iile care se leag` de prezen]a[i de ac]iunea uman` sunt depopulate (mahalaua), urgisite (casele), supuse eroziuniitimpului (gr`dinile înconjurate de ziduri). Orice loc al stabilit`]ii [i al ordinii este supusdeconstruc]iei [i iminentei dispari]ii. Ca [i înPlumb, nu numai fiin]a st` sub aripa mor]ii,ci [i obiectele.

În acest regim de lectur`, noaptea, tusea, casele devastate de „[ivoaie” , zidurilegata s` se pr`bu[easc`, cea]a, felinarele afumate devin toate simboluriale lumiidegradate [i ale unei triste]i devoratoare.

Ultimele dou` strofe fixeaz` un traseu spa]ial –„spre cas`” [i un nucleu de via]ìntim` –„prin cas`” . Numai c` direc]ia –„spre cas`” – nu se leag` de un scop definit,ci de gestul reflex al cùt`rii unui loc uscat într-„o noapte ud`” , iar spa]iul intim e definitprintr-un unic lexem cu valoare simbolic` –„întuneric” . Casa nu mai presupune, ca înSo ne tul eminescian, lumina focului, lectura scrisorilor„din roase plicuri” , cufundarea înamintirea unei iubiri. Ea î[i reveleaz` doar func]ia de ad`post precar, ca [i lacustra.Pustietatea ora[ului se prelunge[te în golul casei [i ambele spa]ii sunt proiec]ii alevidului lùntric. Versul care încheie prima ter]in`:„{i-n noaptea asta de nimic nu-mi

pas`” surprinde iluzia desprinderii de sub co[marul existen]ial, autoam`girea care, înpunctul ei cel mai înalt („topit de bùtur`” ) nu îndr`zne[te totu[i s`-[i acorde un r`gaz


178

1 Mircea Scarlat,Istoria poeziei romåne[ti , vol. II.



mai mare (doar„noaptea asta” ). Legea„sfår[itului continuu” (Ion Caraion), organic` încazul lui Bacovia, este inexorabil`.

Într-o lume în care totul decade, modelele culturale (Poe, Verlaine) sunt simplecli[ee. Din poet nu r`måne decåt omul care nu are nimic în`l]`tor, dimpotriv`, este oapari]ie grotesc`: „Apoi cu pa[i de-o nostim` m`sur`, / Prin întuneric båjbåiesc prin cas`, / {i cad, recad [i nu mai tac din gur`” . Vorbele lui f`r` [ir nu mai au putere întemeietoare, nu se mai cristalizeaz` în limbaj poetic.

Acestei con[tiin]e dezabuzate, ce distruge mitul poetului, îi apar]ine [i viziuneasumbr` a spa]iilor exterioare. Natura, întregul univers sunt imagini despre sine.Creatorul este incarnarea unei sensibilit`]i extreme; lumea exist` parc` anume pentrua-l r`ni sau a-l deziluziona. În leg`tur` cu statutul special al poetului în lume, Bacoviase confesa într-un interviu:„Din jocul de-a poetul nu po]i ie[i niciodat` teaf`r. Mul]imea î[i trìe[te via]a în felul ei [i face bine. Cine trece dincolo î[i arde aripile, î[i scurge tot sångele”.

Caracteristicile limbajului poeticLa nivel stilistic, poezia So ne t se caracterizeaz` prin simplitate [i expresivitate.Simplitatea este rezultatul folosirii majoritare a cuvintelor din vocabularul fundamental:„noapte”, „ud`”, „ard”, „umed`” . Un neologism plasat în finalul textului [i cu valoareautoreferen]ial`, „nostim`” , pare s` fac` not` discordant`, dar este explicabil caprezen]`, în contextul unei st`ri euforice, stimulate artificial.

For]a expresiv` a textului vine din utilizarea simbolurilor precum: cea]a, noaptea,felinarele. Caracteristic poeziei moderne, obiectele/ fenomenele înconjur`toare devinreprezent`ri ale st`rilor [i ale sentimentelor, contribuind la traducerea prin imagini a

unui con]inut sufletesc, în cazul lui Bacovia a ap`s`rii [i neputin]ei.Imaginile vizuale, de un cromatism intens („mai neagr` noaptea pare” ), celeauditive realizate prin termeni cu aceea[i r`d`cin` („tu[ind o tuse” ) sau cu sugestieonomatopeic` („[ivoaie” ) [i cele dinamice sugerånd deruta („båjbåiesc”,„cad”,„recad” )contribuie la evocarea unei lumi agonice.

La nivel fonetic, textul construie[te o armonie grav`, între]inut` prin alitera]ie („{- auzi tu[ind – o tuse-n sec amar`” ), prin rima îmbr`]i[at` a catrenelor [i prin unificareasonor` final` a ter]inelor („cas` „ / „pas`”/ „cas`” ; „bùtur`”/ „m`sur`”/ „gur`” ). M`suraendecasilabic` (11 silabe) ofer` spa]iu larg de respira]ie confesiunii poetice.

Num`rul mare de substantive concrete care primesc, aproape toate, determinan]iadjectivali, reprezint` o tr`s`tur` fundamental` a poeziei, lanivel morfologic.Vizualizarea devine astfel mai pregnant` [i face s` creasc` impactul imaginii artistice.

Adjectivele în perechi („obosite”,„ro[ii” ; „afumate”,„triste” ; „umed`, murdar`” ) dauna[tere epitetelor duble, semnificånd o nevoie acut` de clarificare a impresiei.

Ca [i în Plumb, verbul fiin]`rii e folosit impersonal („E o noapte...” ), omului fiindu-iasociate ac]iuni inconsistente:„m` întorc”,„båjbåiesc”,„cad”,„recad” .

Drept semn al depersonaliz`rii, discursul poetic îmbr`]i[eaz` forme pronominale [iverbale de persoana a doua: „te-neci”,„auzi” . „Te-neci” este construc]ia cu cea maimare for]` de sugestie a trìrilor eului poetic [i rela]ia semantic` instituit` cu adverbul

„afar`” pune sub semnul rupturii definitive fiin]a [i lumea, interioritatea [i exterioritatea.Timpul prezent al verbelor reînnoie[te ideea de eternizare a chinului de a trì f`r`vreun ]el, sub amenin]area nesl`bit` a mor]ii.


179



Structura„stau în d`råmare” indic`, prin oximoron, însu[i statutul lumii înf`]i[ate deBacovia: vie [i moart` în acela[i timp, ca [i sufletul poetului.

La nivel sintactic, se fac remarcate frazele lungi, cu propozi]ii în raport decoordonare – acumul`ri de senza]ii [i de sentimente pustiitoare. Cele mai multe suntafirmative. Excep]ie fac propozi]iile finale din ter]ine („{i-n noaptea asta de nimicnu- mipa s` ”/„... [i nu mai ta c din gur`” ) care lumineaz` gestul unei opozi]ii neînsemnate,caduce.

Topica este afectiv` [i contribuie la realizarea reliefului subiectiv al exprim`rii.So ne t este o crea]ie simbolist` autentic`, în care tema condi]iei artistului, sprijinit`

pe motive precum singur`tatea, nevroza, paradisurile artificiale, cap`t` dimensiunitragice. „Poetul Bacovia este rodul imposibilit`]ii lui George Vasiliu [numele adev`ratal scriitorului] de a practica poezia drept simpl` conven]ie. Masca s-a integrat fe]ei,devenind o protuberan]` a obrazului”.1

Repere critice

• N. Manolescu, prefa]` la volumulPlumb, E. P. L. , Bucure[ti, 1965:„Dintre poe]ii romåni, Bacovia e singurul care s-a coboråt în infern”.• Irina Petra[, Un vea c de ne murire , Ed. Dacia, 1989: „Eminescu convocase o

orchestr` imens` pentru a-[i plånge durerea, Bacovia se va limita la o singur` coard`. Amåndoi ating ambitusuri inegalate ale durerii”.

• Mircea Scarlat, Isto ria poez ie i ro måne [ti, vol. II, Ed. Minerva, 1986:„La limitele reprezent`rilor spa]iale ale lui Bacovia se afl` sicriul (marcåndînchide rea deplin`) [i pustiul (ca materializare ade schide rii maxime).[ ... ] Groaza de pustiu este, pentru Bacovia, o for]` irezistibil`; solu]iile sunt dou`: moartea sau nebunia. Dac` în ultima

vedem o moarte a spiritului, solu]ia se dovede[te unic`”.• Pompiliu Constantinescu,Poe] i ro måni mo de rni, Bucure[ti, Ed. Minerva, 1974:„... eul bacovian este-nfipt pe loc, ca un pom, ca o piatr`. Z`rile lui morale se cuprind între cazarm`, cårcium`, cafeneaua sordid`, parcul ora[ului provincial, bålciuri, iar peisajul familiar sunt ploaia, ninsoarea, noroiul, o cangren` a universului îi otr`ve[te [i-i roade fiin]a, o solitudine maniacal` îl împinge la un solilocviu pe muche de cu]it,între luciditate [i demen]`; ca [i pe marii romantici, amorul [i moartea îl obsedeaz`,dar f`r` patetism retoric, f`r` elanuri zgomotoase spre fericire [i f`r` filozofare grandilocvent`”.


180

1 Mircea Scarlat, Op. cit.



181

I. Disocieri teoretice1. Definirea conceptuluiConform DEX, termenulmodernism (din fr.modernisme ) înseamn`: 1. însu[irea de

a fi modern, caracterul a ceea ce este modern; atitudine modern`; preferin]`(exagerat`) fa]` de tot ceea ce este nou, modern. 2. curent sau tendin]` din arta [iliteratura sec. XX care neag` tradi]ia [i sus]ine principii de crea]ie noi.

Prin modernism se desemneaz`, în general, orient`rile diverse ale literaturii dup` încheierea experien]ei estetice romantice, adic`: simbolismul, expresionismul,avangardismul, poezia pur`, estetica uråtului etc. Accep]iile particulare pe careconceptul le prime[te din partea diferi]ilor teoreticieni p`streaz` ca note comunenegarea tradi]iei [i spiritul inovator.

Modernismul [i tradi]ionalismul sunt termeni ce definesc principalele direc]ii aleliteraturii noastre interbelice: ata[amentul predilect fa]` de experien]ele literareeuropene ale timpului sau fa]` de temele [i modalit`]ile artistice consacrate de uz, demo[tenirea artistic`.

2. Diacronia doctrineiDoctrina estetic` a modernismului este promovat` de Eugen Lovinescu prin

intermediul revisteiSbur`torul [i al cenaclului cu acela[i nume. Ideile sale suntexprimate în dou` lucr`ri fundamentale:Istoria civiliza]iei romåne moderne (1924-1925) [i Istoria literaturii romåne contemporane (1926-1929). În viziunea criticului,exist` un „spirit al veacului”numit [i„saeculum”care produce sincronizarea culturilor,prin circula]ia rapid` a informa]iei. Popoarele cu o cultur` mai puternic dezvoltat` leinfluen]eaz` pozitiv pe cele cu o cultur` aflat` la un nivel inferior.

Lovinescu dezvolt` teoriaimita]iei, preluat` de la sociologul francez Gabriel Tarde,

sus]inånd c` popoarele urmeaz` aceea[i cale a evolu]iei, a progresului, ca [i copilul, în faza lui de formare. A[a cum copilul îi imit` pe adul]i într-o prim` etap` a dezvolt`riisale, popoarele copiaz` modelele mai avansate de cultur` [i de civiliza]ie, pån` cåndajung s`-[i creeze un fond propriu.

Conceptul desincronismare la baz` teoria imita]iei [i se aplic` necesit`]ii capt`riiinfluen]elor fertile pentru cultura noastr`, pentru modernizarea ei.

Modernismul literar înseamn`, pentru Lovinescu: citadinizarea (transformareaora[ului într-o surs` de inspira]ie), cultivarea prozei obiective, evolu]ia poeziei de laepic la liric, promovarea prozei de analiz` psihologic` [i preferin]a pentru personajulselectat din categoria intelectualilor, înnoirea mijloacelor de exprimare liric`.

Modernismul poetic interbelic îi are careprezentan]ide frunte pe George Bacovia(liant, în poezia romåneasc`, al simbolismului cu expresionismul), Tudor Arghezi

Modernismul

4



(promotor al esteticii uråtului), Lucian Blaga (cel mai de seam` poet expresionistromån), Ion Barbu (adeptul poeziei pure).

Prin ace[ti autori, lirica noastr` interbelic` se sincronizeaz` cu cea european`,p`stråndu-se intacte coordonatele valorii [i ale originalit`]ii.

„Modernismul acut” (M. Scarlat) ]ine de manifest`rile avangardei. Estetica uråtuluieste definit` [i cultivat`, în literatura francez`, de Charles Baudelaire, autorulcelebrului volumLes fleurs du mal (Florile r`ului ): „... e un miraculos privilegiu al artei c` oribilul, artistic exprimat, devine frumuse]e [i c` durerea ritmat` [i caden]at` umple spiritul cu o bucurie lini[tit`” . Ca [i autorul francez, Arghezi l`rge[te sfera esteticului,f`cåndu-l s` asimileze [i alte categorii decåt frumosul: grotescul, macabrul, trivialul,abjectul, monstruosul.

Expresionismul este o mi[care artistic` ap`rut` în Germania, în primele decenii alesecolului al XX-lea, desprins` din orient`rile avangardei. Se caracterizeaz` prinproiectarea subiectiv` a receptorului în realitatea receptat`, printr-un acut sentiment altragicului [i al absurdului existen]ial, prin elanul vitalist, dionisiac, prin sondarea

subcon[tientului, prin reducerea lumii înconjur`toare la esen]e [i la tipare mitice.Criticul Marin Mincu distinge în opera lui L. Blaga„toate elementele programului expresionist: sentimentul absolutului, isteria vitalist`, exacerbarea nitzcheean` a eului creator, retr`irea autentic` a fondului mitic primitiv, interiorizarea [i spiritualizarea peisajului, tensiunea vizionar` maxim` etc.”

Formula poeziei pure se desprinde, în concep]ia lui Ion Barbu, din înrudirea liricii cugeometria, în sferele înalte ale abstrac]iunii, ale spiritului. Poetul modernist refuz`biografismul, sentimentalismul, aspectul de confiden]` al textului poetic, admiråndexperien]a liric` a francezului Stéphane Mallarmé, ale c`rui versuri se plaseaz`„într- un Absolut, într-un fel de antihistorism” , dup` cum declar` Barbu într-un interviu.

Dificult`]ile de receptare a poeziei pure – care devine ermetic` prin cultivarea unuilimbaj sibilinic, prin datele mitologice dar [i printr-o sintax` mai dificil` sau printr-oconcentrare maxim` a ideii – o îndep`rteaz` de cititorul obi[nuit, pretinzånd unreceptor ini]iat, select.

Prin Arghezi, Blaga [i Barbu, lirica noastr` interbelic` se sincronizeaz` cu ceaeuropean`, p`stråndu-[i intacte coordonatele valorii [i ale originalit`]ii.

În operele acestor autori se pot distinge tr`s`turi care sunt ale poeziei moderne, îngeneral, identificate de Hugo Friedrich, în lucrarea saStructura liricii moderne :„stranietatea”, „disonan]a”, „depersonalizarea”, „cre[tinismul în ruin`”,„timpul crepuscular”,„transcenden]a goal`”,„irealitatea lumii”,„anormalitatea”,„metafora – cel mai fecund mijloc stilistic al fanteziei nelimitate” .

Dac` interven]ia lui E. Lovinescu în cultura noastr` ]ine demodernismulprogramatic, crea]ia poetic` a autorilor romåni men]iona]i ilustreazmodernismulmoderat, iar manifest`rile avangardei dezv`luie unmodernism acut (delimitare f`cut`de Mircea Scarlat înIstoria poeziei romåne[ti ).



182



EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMIIde Lucian Blaga

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii[i nu ucidcu mintea tainele, ce le-ntålnesc în calea mea în flori, în ochi, pe buze ori morminte.Lumina altorasugrum` vraja nep`trunsului ascuns în adåncimi de întuneric,dar eu,eu cu lumina mea sporesc a lumii tain` -[i-ntocmai cum cu razele ei albe lunanu mic[oreaz`, ci tremur`toarem`re[te [i mai tare taina nop]ii,a[a înbog`]esc [i eu întunecata zarecu largi fiori de sfånt mister[i tot ce-i neîn]elesse schimb`-n neîn]elesuri [i mai marisub ochii mei-c`ci eu iubesc[i flori [i ochi [i buze [i morminte.

Etape ale crea]iei blagieneLucian Blaga (1895-1961) – poet interbelic, reprezentant al direc]iei moderniste, al

curentului expresionist, este o figur` aparte în peisajul liricii interbelice. Volumele sale

marcheaz` o deta[are atåt de tematica rural` social` specific` poe]ilor ardeleniprecum Octavian Goga sau George Co[buc, cåt [i de linia simbolist` deschis` deMacedonski, de la care se revendic` ceilal]i poe]i moderni interbelici, cum ar fi Bacoviasau Arghezi. For]a inovatoare a poeziei lui Blaga vine, prin urmare, din p`r`sireavechilor teme [i motive ale literaturii ardelene [i din afilierea la curentele de acut`sensibilitate european`:„Adev`rul este c` Blaga [i-a g`sit climatul poetic în atmosfera literar` a expresionismului pentru care de altfel a militat. Dar [i-a creat expresionismul s`u propriu, potrivit sensibilit ]ii, înclina]iilor poetice [i convingerilor sale filozofice[…] nimeni din cuprinsulmi[c`rii expresioniste germane n-a pl`smuit o oper` atåt de vast` [i de o asemenea profunzime ca Blaga al nostru ”1

183

Particularit`]i ale modernismului \n opera luiLucian Blaga

1 Victor Iancu,Lucian Blaga [i exp resionismul german, în Studii de literatur` comparat` , Ed.Academiei, Bucure[ti, 1968



Chiar Blaga a încercat s` defineasc` expresionismul:„De cåte ori un lucru este astfel redat, încåt puterea, tensiunea sa interioar` îl transcende, tr`dånd rela]iuni cu cosmicul, cu absolutul, cu ilimitatul, avem de-a face cu un produs artistic expresionist ”1

Lucian Blaga este primul poet romån care reu[e[te s` sincronizeze în mod definitivformele poetice romåne[ti cu cele europene. Este cunoscut ca poet, filozof [idramaturg, între filozofia [i poezia lui existånd leg`turi profunde.

Gåndirea lui Blaga poate fi împ`r]it` înfilozofia propriu-zis` , care devine ocunoa[tere a lumii, a formelor ei, reprezentativ` fiind lucrareaTrilo gia cunoa [t e rii [ifilozofia culturii , o încercare a definirii stilurilor culturale, reprezentativ fiind volumulTrilo gia culturii.

Ca filozof, Blaga se înscrie în idealismul obiectiv (consider` c` lumea este creat`de o entitate metafizic`) [i a fost preocupat de dou` mari probleme:pro ble ma cunoa [te rii [i pro ble ma culturii.

Filozoful Blaga poate numit mai curånd unmito so f, iar filozofia lui omitiso fie , întrucåt – reflect` gånditorul – pe„podi[uri metafizice se face o enorm` risip` de

sensuri, de noime, de gånduri liminare, de presim]iri, care nu îng`duie o formulare larece, pur conceptual`. Pe la aceste r`spåntii clar-obscure, filosoful devine un mitosof”2El a împins obiectul cunoa[terii mai departe de lumea palpabil`, pe t`råmuri metafizice:

„Orice metafizic` este un mit dezvoltat cu mijloace filosofice”3, precizånd c` filozofia saeste: „un fel de pozitivism al misterelor”4 [i ca filozof, autorul unei lumi singulare, iar ca poet,autorul mai mulrot lumi, întrucåt fiecare poezie luat` în parte este o lume.

În ceea ce prive[te problema cunoa[terii, Blaga distinge întrecunoa [te rea lucife ric`,poetic`, intuitiv` [icunoa [te rea pa ra disia c` , conceptual`, de tip logic, ra]ional`.

Cunoa [te rea lucife ric` apreciaz` obiectul despicat în dou`: parte care se arat` (fa nicul) [i partea care se ascunde (cripticul). Acest tip de cunoa[tere are drept scopamplificarea misterului, nu revelarea lui. Filozoful este adeptul cunoa[teii luciferice, c`numai prin intermediul misterelor fiin]a omeneasc` poate lua contact cu realitatea îns`[i.

În opozi]ie,cunoa [t e rea pa ra disia c` , suficient` sie[i, are drept scop s` luminezemisterele, s` le reveleze [i astfel s` le reduc`, ins`, în felul acesta, fiin]a nu se îmbog`]e[te, ci dimpotriv`.

Opera liric` a lui Blaga se define[te casuccesiune a ipostazelor euluice reflect`raportul dintre sine [i lume –„eul stihial/ eul expresionist exterior, eul problematizant /eul anonim, eul reconciliant.” 5

Cele trei etape din lirica sa sunt subordonate celor trei ipostaze ale eului liric:Primele dou` volumePoe me le luminii, 1919, [i Pa [ii pro fe tului, 1921, ilustreaz`

prima ipostaz`eul stihial , caracterizat prin voin]a de cuprindere, de contopire cu taina[i de dep`[ire a individualit`]ii. Între eul liric [i univers exist` un echilibru dat desentimentul apartenen]ei la marele mister cosmic, la care fiin]a particip` frenetic.

În volumeleÎn ma rea tre ce re , 1924, [i La ud` so mnului, 1929, se oglinde[te eul anonim.Raportul eul liric - univers este anulat, individul resim]ind acut îndep`rtarea decondi]ia adamic` a fiin]ei, devenind, a[a cum remarc` I. Pop poetul„triste]ii metafizice”.6


184

1 Lucian Blaga,Noul stil, Op ere , vol. 7, Ed. Minerva, Bucure[ti, 19802 Lucina Blaga, Pietre p entru temp lul meu, Ed. Cartea Romåneasc` , Bucure[ti, 19203 Idem, op. cit.4 Idem, op. cit.5 M. Mincu,Introducere în p oezia lui Lucian Blaga, în vol.Lucian Blaga. Poezii,Ed. Albatros, 19836 I. Pop,Lucian Blaga- universul liric, Ed. Cartea Romåneasc`, 1976



În volumulNe b`nuite le tre pte ,1943, dar [i în postume se descoper` ultima ipostaz`a eului-eul reconciliant.Volumul aduce împ`carea cu sine [i resemnarea.

Eu nu strive sc co ro la de minuni a lumii face parte din volumulPoe me le luminii, fiindcunoscut` ca art` poetic`. Poezia î[i spore[te în]elesul privit` în ansamblul operei.Valoarea ei este dat` de textul propriu-zis, dar [i ca pies` introductiv` în universulpoetic blagian.

Textul este o art` poetic`, deoarece prezint` crezul artistic al lui Lucian Blaga,concep]ia lui despre poezie [i menirea artistului în rela]ie direct` cu misterul cosmic,astfel încåttema poemului este definirea unui raport între eul liric [i univers.

Blaga modific` esen]ial însu[i conceptul de act poetic, care nu mai este în]eles came[te[ug, ci ca modalitate fundamental` de situare a eului în univers, ca modalitatede a fi în [i prin poezie 1.

Titlul con]ine o metafor` revelatorie prin care este definit universul ca o mare tain`,ca o entitate des`vår[it`: „corola de minuni ” trimite la ideea de perfec]iune, prinraportarea la forma circular`, dar [i la mister, prin con]inutul semantic al substantivului

„minuni”,fenomene inexplicabile pe cale ra]ional`. De asemenea, titlul cuprinde [im`rci ale eului liric: pronumele [i verbul la persoana I„eu nu strivesc”,astfel încåtpoezia se încadreaz` în tipul delirism subiectiv.

Se remarca drept elemente de modernitate, la nivel formal,absen]a organiz`riistrofice, a elementelor de prozodie [i tehnica ingambamentului.

Cea dintåi secven]` poetic` este format` din primele cinci versuri, ce definesccunoa[terea de tip luciferic, prin deta[area de un demers opus, raportat la ra]ional. Seremarc` reluarea titlului în versul ini]ial [i preferin]a pentru verbe la forma negativ`„nu strivesc, nu ucid ” pentru a accentua opozi]ia între cele dou` tipuri de cunoa[terelucife ric`/ pa ra disia c` . Poetul trebuie s` cunoasc` lumea / misterele f`r` a le strivi,f`r` a le nimici frumuse]ea, a[a cum, de altfel, [i sus]ine„cåteodat` datoria noastr` în fa]a unui adev`rat mister nu e s`-l l`murim, ci s`-l adåncim a[a de mult încåt s`-l prefacem într-un mister [i mai mare” 2. El trebuie s` g`seasc` mijloacele cele maiadecvate, deoarece corola de minunieste esen]a ultim` a lumii la care are acces doarpoezia. Metaforele plasticizante„ochi”,„flori”,„buze”,„morminte” reprezint` manifest`riale tainelor în univers. Florile sunt elemente vegetale simbolizånd o existen]` ingenu`,ochii devin simboluri ale con[tiin]ei umane reflexive, buzele sugereaz` gura careroste[te cuvåntul, dar [i s`rutul, iar mormintele oglindesc marea tain` a mor]ii.

În cea de-a doua secven]` este dezvoltat` opozi]ia dintre cunoa[terea de tipluciferic/poetic [i cea de tip paradisiac/[tiin]ific`, opozi]ie accentuat` prin cele dou`metaforelumina mea/ lumina altora,dar [i prin compara]ia ampl` cu luna, motiv literarce nu mai reprezint` astrul tutelar, protector al cuplului din poezia romantic`, ci unsimbol care poten]eaz` misterul„[i-ntocmai cum cu razele ei albe luna/ nu mic[oreaz`,ci tremur`toare/ m`re[te [i mai tare taina nop]ii,/a[a îmbog`]esc [i eu întunecata zare/cu largi fiori de sfånt mister”.

Lucian Blaga (trebuie s`) se disociaz` orgolios de al]i creatori de frumos, c`ci,potrivit concep]iei sale, cunoa[terea lumii nu se face prin ra]iune, aceasta desfiguråndfrumosul:„Lumina altora/ sugrum` vraja nep`trunsului ascuns”.Vraja, misterul nu

trebuie sugrumate, ci protejate, de aceea poetul refuz` cunoa[terea paradisiac`. La


185

1 M. Mincu, op. cit.2 L. Blaga, Pietre p entru temp lul meu, 1919



modul poetic, el opteaz` pentru poten]area misterului, pentru amplificarea lui prinimagina]ie.Lumina mea este simbolul ambivalent al cuvåntului poetic [i al inteligen]eicare înfiin]eaz` lumi, îns`lumina altoradesfigureaz` lumea, pentru c , în loc s`creeze, cuvåntul acestora distruge.

O serie de motive se reg`sesc în cåmpul semantic al ideii de tain`:„vraja nep`trunsului ascuns”,„adåncimi de întuneric”,„taina nop]ii”,„întunecata zare”,„sfånt mister”,c`ci eul liric refuz` claritatea regimului diurn în favoarea regimului nocturn, întrucåt îi permite integrarea fiin]ei individuale în„Totul” cosmic. Misterul lumii st` înasocierea în]elesului cu neîn]elesul, Blaga însu[i întrebåndu-se:„este ceva mai plin de în]eles ca ne-n]elesul?”

Ultima secven]`, avånd rol conclusiv, cuprinde motiva]ia cunoa[terii luciferice,respectiv iubirea„c`ci eu iubesc/ [i ochi [i flori [i buze [i morminte”.Poetul consider`,a[adar, iubirea un instrument suprem de cunoa[tere, repetarea adverbului„[i”,egalizånd simbolurile, care, însumate, formeaz„corola de minuni a lumii”.

Expresivitatea poetic` se realizeaz` printr-o îmbinare de tehnici [i mijloace:

Rela]ia de opozi]ieeste vizibil` în raport cu ideea principal` a poemului - diferen]adintre cele dou` tipuri de cunoa[tere - [i se realizeaz` prin formele verbelor alese(grada]ia„nu strivesc”,„nu ucid”,„sporesc”,„îmbog`]esc”,„iubesc” pentru cunoa[terealuciferic`, „strivesc”, „ucid”, „sugrum`” pentru cea paradisiac`), prin determinan]iisubstantivului„lumin`” (lumina mea - lumina altora),dar [i prin prezen]a conjunc]ieiadversativedar ce cap t` valoare stilistic`, marcånd antiteza.

Recuren]a metaforelor„flori, ochi, buze, morminte”,ce surprind teme fundamentale în crea]ia lui Blaga, dar [i alaitmotivului luminii, ce semnific` în acest poemcunoa[terea.

Rela]ia de simetrie se realizeaz` prin repeti]ia seriei de metafore plasticizante( „ochi,flori, buze, morminte”),ca [i prin titlul care se reia în primul vers.

Regimul verbelor – verbele la modul indicativ, timp prezent cap`t` valoareaprezentului etern/ al prezentului gnomic.

Figuri de stil – se cultiv` compara]ia ampl`, metafora revelatorie, metaforaplasticizant [i enumera]ia.

Printre elementele expresioniste din poezie se numar` raportarea eului laperspectiva cosmic`, metafora revelatorie ce domin` imaginarul poetic, libertateaprozodic`, [i nu în ultimul rånd natura decorativ`, emblematic`.

Viziunea despre lume a poetului Lucian Blaga reflect` dorin]a de poten]are amisterului cosmic. Prin iubire, omul poate restabili coresponden]e între Univers [i sine,sim]indu-se un fragment dintr-un mister ce se autoregenereaz` continuu. Astfel, poetuldevine el însu[i o form` de manifestare a tainei.

În concluzie, poeziaEu nu strive sc co ro la de minuni a lumii de Lucian Blagailustreaz` direc]ia modernist` prin atitudinea poetic` în fa]a marilor taine aleuniversului, prin ilustrarea raportului eu – lume, prin problematica abordat` [i princultivarea formelor de prozodie moderne. Ion Pop îl consider` pe Blaga„poet al nop]ii,cel pu]in tot atåt cåt poet al luminii, înc` de le începuturile crea]iei sale. (...) c`ci dac` „lumina altora” era menit „s` sugrume vraja nep`trunsului ascuns în ad`ncimi de

întuneric”, poetul se voia agent al îmbog`]irii”întunecatei z`ri”, definindu-se drept purt`tor al unei lumini selenare, ambigue, participånd deopotriv` la înalt [i adånc”.1


186

1 I. Pop,op. cit.



Repere critice

• E.Lovinescu,Isto ria lite ra turii ro måne co nte mpo ra ne , Ed.Minerva, Bucure[ti, 1981:„Poezia lui nu izvor`[te atåt dintr-o emo]ie profund`, ci din regiunea senza]iei sau din domeniul cerebralit`]ii; am numi-o impresionism, dac` prin faptul dep`[irii obiectivului

nu i s-ar cuveni mai degrab` titulatura de expresionism. Din contactul liber al sim]urilor cu natura g`sim în poezia lui Blaga nu numai o impresie de prospe]ime, ci [i un fel de bucurie de a tr`i, un optimism [i chiar un fel de frenezie aparent`,nietzscheian`, cu r`suflarea scurt`, limitat` la senza]ie sau spijinit` pe considera]ii pur intelectuale.”

• Ov. S. Crohm`lniceanu, Poez ia se ntime ntului co smic [i a fio rului me ta fiz ic în Lite ra tura ro mån` între ce le do u` r` z boa ie mo ndia le , II, Ed. Minerva,Bucure[ti,1974:„Lirismul primelor poeme ale lui Blaga are dou` surse principale. Una apar]ine expansiunii vitale juvenile, care r`spunde nevoii sufletului tån`r de a se cheltui în

cuprinderi frenetice, alta e a interioriz`rii, datorit` spiritului care descoper` necontenit rela]ii tainice în jurul s`u [i le înregistreaz` tulburat. Poetul oscileaz` între instinct [i reflec]ie.”

• M. Scarlat, Is to ria poez ie i ro måne [ti, Bucure[ti, Editura Minerva,1985:„Titu Maiorescu vorbise despre o dezbinare între minte [i inim`, pe care s-ar întemeia clasificarea obiectelor gåndirii în obiecte ale ra]iunii reci sau logice [i obiecte ale sim]`måntului sau pasionale. Blaga nu mai este atåt de drastic în privin]a distinc]iei între cele dou` sfere, crezånd în complementaritatea lor (...) El stabile[te un raport de complementaritate între statutul gnoseologic al artei [i cel al [tiin]ei. Tocmai acest am`nunt esen]ial a f`cut din el un mare poet.”

• Ioan Alexandru, Lucia n Bla ga , Iubirea de pa trie , Ed Dacia, Cluj-Napoca, 1978:„L-am cunoscut într-o prim`var`, pu]in` vreme înainte de a se întoarce în Lancr`m, pentru somnul de veac. Era un b`rbat mai degrab` înalt, pu]in adus de umeri, cu fa]a prelung`, nas roman, frunte înalt` fugind spre cre[tetul privegheat de argintul p`rului scurt [i des înc`, urechi mari ciulite c`tre cap, buze delicate, gur` prelung`, buza de sus mai groas`, falca puternic` [i b`rbia potrivit`, måna cu degete prelungi [i mersul de om a[ezat. Ochii erau deosebi]i, scrut`tori, ageri verzui, odihnind asupra ta pån` primeau r`spunsul la care se a[teptau. Locuia într-o cas` modest`, între gr`dini, pe o strad` lini[tit`, pe drumul ce ducea c`tre Dealul Feleacului, ca într-un sat.”


187



DA}I-MI UN TRUP, VOI MUN}ILOR de Lucian Blaga

Numai pe tine te am, trec`torul meu trup,[i totu[iflori albe [i ro[ii eu nu-]i pun pe frunte [i-n plete,c`ci lutul t`u slabmi-e prea stråmt pentru stra[nicul sufletce-l port.

Da]i-mi un trup,voi mun]ilor,m`rilor,da]i-mi alt trup s`-mi descarc nebunia în plin!P`måntule larg, fii trunchiul meu,fii pieptul acestei n`prasnice inimi,pref`-te-n l`ca[ul furtunilor cari m` strivesc,fii amfora eului meu înd`r`tnic!Prin cosmosauzi-s-ar atuncea m`re]ii mei pa[i[i-a[ apare n`valnic [i libercum sunt,p`måntule sfånt.

Cånd as iubi,mi-a[ întinde spre cer toate m`rileca ni[te vånjoase, s`lbatice bra]e fierbin]i,spre cer,s`-l cuprind,mijlocul s`-i frång,s`-i s`rut sclipitoarele stele.

Cånd a[ urî,a[ zdrobi sub picioarele mele de stånc`bie]i soric`l`tori[i poate-a[ zåmbi.

Dar numai pe tine te am, trec`torul meu trup.

Poezia Da] i-m i un trup, vo i mun] ilo r de Lucian Blaga face parte din volumulPa[ii profetului (1921), în care poetul pune problema raportului eului cu lumea într-oconjunctur` existen]ial` caracterizat` prin dezm`rginire [i voin]` de cuprindere auniversului,de participare la tainele lui. Poetul-filozof dezv`luie înc` o dat`

consubstan]ialitatea ideei cu misterul atotcuprinz`tor.Poezia î[i trage seva dintr-un complex de motive [i reflec]ii privind dualitatea trup[i suflet, tipurile de cunoa[tere paradisiac` [i luciferic` [i/ sau tipologia psihologic`propus` de Nietzsche, apolinic [i dionisiac.


188



Modernismul expresionist al operei se nutre[te din condi]ia frenetic`, dionisiac` aeului poetic, dominat de vitalism [i de o energie debordant`, care-l apropie de MareleAnonim, dar [i din forma poeziei, caracterizat` de strofe polimorfe, versuri albe [i versliber [i, mai ales, de prezen]a ingambamentului, considerat:„[...] acea ruptur` dintre metru [i sintax` prin care o fraz` început` într-un vers, în loc s` se opreasc` la sfår[itul acestuia, este continuat` la începutul celui urm`tor.”1

Viziunea despre lume a poetului se nutre[te dintr-o concep]ie, pe care EugenTodoran o define[te astfel:„În poezia lui Blaga din primele cicluri aceast` prelungire a cosmosului prin mi[c`rile sufletului este o explozie a sentimentului, care d` omului for]a demiurgic` a reintegr`rii lui în propria sa demnitate [i spiritualitate. Spa]iul naturii exterioare, v`zut din interiorul sufletului, devine spa]iu imaginar, dizolvat de expresionismul poetului în con]inut prin înlocuirea formei cu mi[carea, într-o viziune care, ca viziune a absolutului, se suprapune cu imagina]ia mitic`.” 2

Tema poeziei este constituit` de strig`tul, de aspira]ia sufletului dominat deimpulsuri stihiale, primare de a se armoniza cu trupul. În dezvoltarea temei, serecunosc inflexiuni ale miturilor arhaice, dar [i ale filozofiei lui Friedrich Nietzsche

(cunoa[tere apolinic` dominat` de senin`tate, de echilibru – tipul ra]ional [icunoa[tere dionisiac`, caracterizat` prin be]ie a sim]urilor, prin gustul mor]ii [i altragicului-tipul ira]ional) sau ale filozofiei proprii (cunoa[tere luciferic` [i cunoa[tereparadisiac`).

Titlul dezvolt` conota]ii luciferice sau dionisiace, definind un tip de creator dominatde instinctul vitalist, care instituie o nou` ordine, cosmic`, a existen]ei omului în natur`.Titlul are o structur` propozi]ional`, imperativ`. Accentul semantic cade pesubstantivul în vocativ„mun]ilor”, pentru c` deschide seria sugestiilor simbolice despremunte. Astfel, Ivan Evseev consider`:„Munte le este opus monotoniei [esului,adåncimii v`ilor [i instabilit`]ii apelor, muntele s-a constituit într-un simbol arhetipal cu multiple semnifica]ii mitico-religioase, morale [i estetice. Valorile sale graviteaz` în jurul unui nucleu semantic care valorific`, înainte de toate, verticalitatea muntelui. El reprezint` un Axis Mundi (Ax` a Lumii) sau o scar`, ce înlesne[te ascensiunea omului spre înaltele valori spirituale, al c`ror simbol [i sediu este cerul. Pe de alt` parte,muntele este centrul care organizeaz` nu numai un spa]iu geografic, ci [i diferite fenomene [i procese macrocosmice [i microcosmice. Loc de întålnire dintre cer [i p`månt, muntele este un canal de comunicare dintre cele dou` stihii sau nivele ale cosmosului. În vechile credin]e el este l`ca[ul zeilor sau spa]iul predilect unde se oficiaz` diverse rituri , menite s` atrag` asupra gliei [i asupra locuitorilor ei influen]ele benefice ale cerului.[...] În mentalitatea oamenilor trecutului, urcarea unui munte era întotdeauna o ac]iune cu caracter ritual, iar pe plan psihologic semnific` încercarea omului de a-[i dep`[i propriile limite, o ascensiune spiritual`, o ridicare prin cunoa[tere de sine. Contemplarea muntelui ne provoac` un elan spre piscuri, ne îndeamn` la o participare activ` la o simfonie a vie]ii cosmice [i ne insufl` speran]a eternit`]ii.” 3

Discursul liriceste format din 33 de versuri, organizate în patru secven]e lirice(I – versurile 2-6, prima strof`; II – versurile 7-20, a doua strof`; III – versurile 21-27, atreia strof`; IV – versurile 28-32, a patra strof`), un incipit [i un vers liber final.

Incipitulpoeziei „Numai pe tine te am, trec`torul meu trup,” con]ine o constatarereflexiv`, aceea c` eul e con[tient de sine ca trup trec`tor, supus silniciei timpului.

În prima secven]` liric`, se sugereaz` na[terea unei tensiuni dramatice, marcate de


189

1 Val. Panaitescu, coordonator,Terminologie p oetic` [i retoric , Editura Universit`]ii”Al. I.Cuza”, Ia[i, 1994

2 Eugen Todoran,Lucian Blaga. Mitul p oetic, Ed. Facla, Timi[oara, 1981, pag. 1573 Ivan Evseev,Dic]ionar de simboluri [i arhetip uri culturale, Ed. AMARCORD, Timi[oara, 1994



opozi]ia trup-„lutul t`u slab” [i„stra[nicul suflet”. Poetul î[i manifest`, în secven]a adoua, dorin]a de armonizare a celor dou` componente ale fiin]ei, prin contopireadionisiac` a omului cu ilimitatul, identificat aici cu muntele. Dezm`rginirea stihial` aeului cap`t` conturul unui spectacol cosmogonic, în care omul preia forme [idimensiuni din natur`:„Da]i-mi un trup,/ voi mun]ilor/ m`rilor,/ da]i-mi alt trup s`-mi descarc nebunia/ în plin!/ P`måntule larg, fii trunchiul meu ,/”. {i, la fel ca în credin]ele

str`vechi, noul trup urie[esc are nevoie de o inim` pe m`sur`:„fii pieptul acestei n`prasnice inimi”.Ivan Evseev crede: „Inima – considerat` organ central în corpul fiin]ei umane [i

sediu al sentimentelor, are valen]ele simbolice ale unui Centru macrocosmic, pus în rela]iile de similitudine [i interdependen]` cu toate elementele ce alc`tuiesc modelul lumii în culturile tradi]ionale. Semnific` bun`tate, dragoste, via]`, curaj, onoare [i intui]ie. Marile idei-consider` Pascal – ne vin din inim`. Este sediul func]iei intelectuale la greci, la vechii indieni, la musulmani. Este punctul de întrep`trundere a spiritului [i materiei, l`ca[ ( „templu”) al lui Dumnezeu, în acest sens, e perceput` ca un vas (cup`)care se umple de harurile cerului. Acest lucru este reflectat în hieroglifia egiptean`, în

simbolistica vest-european` a Graalului, cupa cu sångele lui Isus, în triunghiul cu vårful în jos din simbolistica geometric` a multor popoare. Pe plan social, inima ( „marele monarh al organismului”) reprezint` regele,autoritatea central`, centrul administrativ (capitala = inima ]`rii). Inima (Anima) este un simbol feminin atåt în mitologie, cåt [i în psihologia abisal` a lui C. G. Jung. Pe plan macrocosmic, ea a fost asociat` Soarelui,în timp ce creierul a fost pus în rela]ie cu Luna, despre care se credea pån` în Evul Mediu tårziu c „îngroa[` apa [i r`ce[te creierul” (Paracelsius). Dubla mi[care a inimii,sistolic` [i diastolic`, a fost asemuit` cu pulsa]ia universului, cu fluxul [i refluxul.” 1

A treia [i a patra secven]` liric` sugereaz` capacitatea omului de a tr`i sentimentecomplexe, antitetice:„Cånd a[ iubi” [i „Cånd a[ urî ”, dar [i de a aspira spre absolutulvie]ii, construit în imagini metaforice grandioase:„mi-a[ întinde spre cer toate m`rile/ ca ni[te vånjoase, s`lbatice bra]e fierbin]i,/ spre cer,/ s`-l cuprind,/ mijlocul s`-i frång,s`-i s`rut sclipitoarele stele.” Imaginarul poetic se îmbog`]e[te acum cu motiveartistice ale demitiz`rii [i ale desacraliz`rii:„a[ zdrobi sub picioarele mele de stånc`/ bie]i sori / c`l`tori”

Finalul poeziei este construit simetric cu incipitul:„Dar numai pe tine te am,trec`torul meu trup”.Poetul ajunge, cu triste]e rafinat`, la o concluzie similar` cupremisa. Concep]ia greceasc`, formulat` de Platon, c` trupul este temni]a unui zeuascuns, pare s`-l fi inspirat [i pe Blaga în specula]iile sale lirico-filozofice.

Limbajul extrem de expresiv intr` în alc`tuirea metaforelor revelatorii –„amfora eului meu înd`r`tnic”,„bie]i sori”,a hiperbolelor- „Prin cosmos auzi-s-ar atuncea m`re]ii mei pa[i”,„pref`-te-n l`ca[ul furtunilor cari m` strivesc”,a invoca]iilor [i a exclama]iilorretorice:„Da]i-mi un trup,/ voi mun]ilor,/ m`rilor,/ da]i-mi alt trup s`-mi descarc nebunia/ în plin!”;„trec`torul meu trup”,„m`rilor” etc.

Prozodia modern` concretizat` în versuri libere, cu num`r inegal de silabe [i curitm interior acordat sensibilit ]ii poetice blagiene sus]ine universul ideatic [i afectiv altextului.

Poezia Da]i-mi un trup, voi mun]ilorilustreaz` ideea c`: „Spaima de anulare provoac` afirmarea violent` a eului, expansiunea, gestul de cuprindere frenetic` a lumii.” 2[i statueaz` un raport specific al poetului cu universul, de revelare a modului încare acesta poate participa la existen]a cosmic`.


190

1 Idem, ibidem.2 George Gan`, Op era literar` a lui Lucian Blaga, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1976



Repere critice• Ov. S. Crohm`lniceanu,Lite ra tura ro mån` între ce le do u` r` z boa ie mo ndia le , vol. I,

Ed. Minerva, Bucure[ti, 1974:„E foarte greu, dac` nu imposibil, de judecat opera poetului f`r` o referire permanent` la sistemul sù filozofic. Lirica lui Blaga transcrie st`ri suflete[ti care, neavånd nimic conceptual, se amestec` totu[i intim cu preocup`rile speculative ale gånditorului. El î[i trìe[te plenar ideile, de unde ecoul lor adånc în lumea sentimentelor. Pe de alt` parte, fiorul liric ia na[tere la Blaga din reflexivitate [i înso]e[te pas cu pas mi[c`rile unui spirit scormonitor.”

• Constantin Ciopraga, Pe rso na lita tea lite ra turii ro måne , Institutul European, 1997:„[...] Blaga se pronun]` pentru o întoarcere regeneratoare la izvoarele primordiale,invocånd orizonturile incon[tientului, formulele ini]iatice uitate, explorånd straturi arhaice. Creeaz` el însu[i mituri, în prelungirea celorlalte, v`zånd în cultura începuturilor o mare capacitate de reprezentare esen]ial` a lumii.”

• Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, coordonatori, Dic] io na rul scriito rilo rro måni, A-C , Editura Funda]iei Culturale Romåne, Bucure[ti, 1995:„Între ipoteza eului integrat [i a celui înstrìnat de realit`]ile originare, obsedat de reg`sirea Totalit`]ii, Blaga va construi o biografie exemplar`, ca parte a unui mit poetic deplin închegat. [...] Substan]a romantic` a unei asemenea viziuni este evident` [i ea va cunoa[te fertile dezvolt`ri expresioniste, de la afirmarea elanului vitalist-nietzscheean din primele poeme, vizånd contopirea frenetic` cu„viforul nebun de lumin`” sau cu noaptea primordial`, pån` la sfå[ierile de mai tårziu ale eului vinovat de tr`darea obår[iilor [i suferind de rùl civiliza]iei moderne, v`zute apocaliptic.”

• Nicolae Balot`,Arte poe tice a le se co lului XX, Ed. Minerva,Bucure[ti, 1976:„Pentru Lucian Blaga, leg`tura dintre t`cere [i cuvinte, în cuprinsul poeziei, este de natur` orfic`. În t`cerea poetului care suspend` lumea cuvintelor obi[nuite, banale, unelte tocite ale sensibilit`]ii comune, s-a refugiat cuvåntul dintåi, esen]ial, izvorul cuvintelor.[...] În aceast` t`cere a poe]ilor, cuvåntul originar a[teapt` orfica måntuire care îl va readuce în lumea muritorilor. Poezia e un asemenea discurs orfic, o izb`vire a cuvåntului, nu de t`cere, c`ci doar din t`ceri e alc`tuit, ci de cuvinte, de arta gùnoas` a retoricii umane de toate zilele.”


191



TESTAMENTde Tudor Arghezi

Nu-]i voi l`sa drept bunuri, dup` moarteDecåt un nume adunat pe-o carte.În seara r`zvr`tit` care vineDe la str`bunii mei pån` la tine,

Prin råpi [i gropi adånci,Suite de b`trånii mei pe brånci,{i care, tån`r, s` le urci te-a[teapt`,Cartea mea-i, fiule, o treapt`.

A[eaz-o cu credin]` c`p`tåi.Ea e hrisovul vostru cel dintåi,Al robilor cu saricile, plineDe osemintele v`rsate-n mine.

Ca s` schimb`m, acuma întåia oar`,Sapa-n condei [i brazda-n c`limar`,B`trånii-au adunat, printre pl`vani,Sudoarea muncii sutelor de ani.Din graiul lor cu-ndemnuri pentru viteEu am ivit cuvinte potrivite{i leag`ne urma[ilor st`påni.{i, fr`måntate mii de s`pt`måni,Le-am pref`cut în versuri [i-n icoane.F`cui din zdren]e muguri [i coroane.

Veninul stråns l-am preschimbat în miere,L`sånd întreag` dulcea lui putere.Am luat ocara, [i torcånd u[ureAm pus-o cånd s`-mbie, cånd s`-njure.Am luat cenu[a mor]ilor din vatr`{i am f`cut-o Dumnezeu de piatr`,Hotar înalt, cu dou` lumi pe poale,P`zind în piscul datoriei tale.

Durerea noastr` surd` [i amar`O gr`m`dii pe-o singur` vioar`,Pe care ascultånd-o a jucatSt`pånul ca un ]ap înjunghiat.Din bube, mucegaiuri [i noroi

192

Particularit`]i ale modernismului \n opera lui Tudor Arghezi



Iscat-am frumuse]i cu pre]uri noi.Biciul r`bdat se-ntoarce în cuvinte{i izb`ve[te-ncet pedepsitorOdrasla vie-a crimei tuturor.E-ndrept`]irea ramurei obscureIe[it` la lumin` din p`dure

{i dånd în vårf ca un ciorchin de negiRodul durerii de vecii întregi.

Întins` lene[` pe canapea,Domni]a sufer` în cartea mea.Slova de foc [i slova fùrit`Împerechiate-n carte se m`rit`,Ca fierul cald îmbr`]i[at în cle[te,Robul a scris-o, Domnul o cite[te,F`r-a cunoa[te c`-n adåncul ei

Zace månia bunilor mei.

Creator de excep]ional` vigoare, Arghezi produce în poezia romåneasc` interbelicò revolu]ie estetic` de propor]iile aceleia înf`ptuite de Eminescu în veacul anterior.

Te sta me nt deschide cel dintåi volum al autorului,Cuvinte potrivite (1927),impunånd o concep]ie [i un limbaj poetic de flagrant` noutate. Ea este o reflec]ie înversuri petema crea]iei [i a artistului, deci oart` poetic`.

Artele poetice apar în literatura romån` odat` cu opera eminescian` (Epigo nii,Criticilo r me i, Numa i poe tuletc. ), exteriorizånd fr`månt`ri legate de raportul dintre idee[i limbaj, dintre sim]ire [i imagine artistic` sau legate de oper` [i de receptarea ei oride singularitatea poetului ca fiin]` creatoare.

Medita]ia liric` arghezian` abordeaz` semnifica]ia c`r]ii ca rod spiritual, resurselepoeziei [i ale limbajului artistic, rela]ia dintre talent [i inspira]ie în realizarea produsuluiestetic. Opera dezv`luie un crez artistic particular.

Dat fiind c` poetul se închipuie pe sine ca o verig` între genera]ii [i î[i în]elegeopera ca un receptacul al suferin]elor [i al n`dejdilor unui lung [ir de robi ai p`måntului, în fa]a c`rora se pleac` în semn de respect [i de recuno[tin]`,Te sta me nt cumuleaz`[i note de poezie social`.

Motiveleprezente în acest text liric programatic: cartea, „cuvintele potrivite”, poeta faber (poetul fùritor, me[te[ugar, cel care cizeleaz` lexicul poetic), inspira]ia („slova de foc” ), truda artistic` („slova fùrit`” ), cititorul („Domnul” ) sunt specifice trat`rii dintr-operspectiv` unic`, individual` a aspectelor caracteristice procesului/ universului crea]iei.

Aceast` art` poetic` apar]ine modernismuluiprin dimensiunea sa reflexiv`(ilustreaz` lirica de medita]ie filosofic`), prinineditul metaforei, princultivarea esteticiiuråtului, prinsensibilitatea artistic nou` ce produce inedite resurse ale lirismului, prinsintaxa poetic` mai dificil, prinreformarea unit`]ilor strofice.

Registrul lexical atåt de variat al poemului, bazat pe contraste puternice, sus]ineviziunea despre lume a unei personalit`]i energice, pentru care via]a, opera, rela]ia cumateria brut` ce trebuie s` devin` limbaj artistic, raporturile cu receptorii crea]iei sale înseamn` confruntare, mistuire lùntric`, sfidare a prejudec`]ilor, gest distructiv [i dereîntemeiere totodat`.


193



Ivit„la lumin`, din p`dure” , dintr-un neam de lucr`tori ne[tiu]i ai p`måntului, poetulle p`streaz` atitudinea. Pentru el, ca [i pentru cei cu„osemintele v`rsate-n mine” ,existen]a se m`soar` în fapt`. Str`mo[ii au încercat s` îmblånzeasc` p`måntul pentrua-i lua roadele, artistul se str`duie[te s` domesticeasc` „graiul” , s`-i înfrång`s`lb`ticia, pentru a-l face expresie poetic`.

Creatorul uman dobånde[te virtu]i aproape demiurgice („F`cui din zdren]e muguri [i coroane” ) iar capacitatea sa constructiv` se reflect` într-o bibliogenez` prezentat`posterit`]ii cu limpedea con[tiin]` a valorii („Cartea mea-i, fiule, o treapt`” ).

Titlul, un substantiv abstract, are, prin multitudinea de consoane, o sonoritategrav`, iar prin semnifica]ie (act juridic de voin]` unilateral`, prin care o persoan` î[iexprim` dorin]ele ce urmeaz` a-i fi împlinite dup` moarte, în special în leg`tur` cutransmiterea averii sale) o aur` solemn`. Vocativul„fiule” , din cuprinsul primei strofe,pune testatarul (autorul testamentului) în leg`tur` cu„fiul” , mo[tenitorul averii spiritualeconcentrate într-o „carte” . „Fiul” devine, simbolic, primitorul [i p`zitorul comorii încredin]ate prin document, receptorul operei de art`, f`r` de care valorile închise în

tezaur s-ar irosi.Între„tat`” (artistul) [i„fiu” (lectorul) se creeaz` o leg`tur` peste timp, care sfideaz`moartea.

Titlul poate face trimitere [i la o pozi]ie ferm`, în fapt la o atitudine estetic`tran[ant`, de la care autorul nu accept` s` fac` abatere. În aceast` situa]ie, s-ar puteavorbi despre atitudinea de recuperare a uråtului, de metamorfozare a lui în valori aleartei eterne.

Termenul„testament” ofer` [i sugestii religioase, evocånd textele sacre: Vechiul [iNoul Testament, m`rturii despre credin]`, de dinainte [i dup` na[terea lui Hristos.Devo]iunea ia, în opera arghezian`, form` statuar` („Am luat cenu[a mor]ilor din vatr`/ {i am f`cut-o Dumnezeu de piatr`” ).

Întrucåt un act cum este testamentul se întocme[te, în general, la vårsta maturit`]ii[i dup` o perioad` de acumul`ri, mo[tenirea l`sat` de poet implic` ideea uneicristaliz`ri artistice depline, a unei izbånzi creatoare ce poate fi d`ruit` posterit`]ii.

Caracterul de art` poetic` al Te sta me ntului arghezian, unicitatea viziunii esteticeexprimate fac din aceast` poezie o ilustrare alirismului subiectiv. Autorul se suprapuneeului poetic, într-o tentativ` de autodefinire memorabil`, în care se reg`sesc m`rcilelingvistice ale implic`rii (pronume [i verbe la persoana I).

Din punct de vederecompozi]ional, textul este un monolog adresat. Mesajul estetransmis de o instan]` generic`, testatarul, c`tre alt` instan]` generic`, fiul, pe un ton înfl`c`rat, plin de patim`.

Incipitulstabile[te contactul între cei doi poli ai comunic`rii, eu-tu, determinåndinstantaneu un înalt nivel al emo]iei lirice:„Nu-]i voi l`sa drept bunuri, dup` moarte, / Decåt un nume adunat pe-o carte” . El deschide calea confesiunii poetice, precizåndu-i cursul simbolic: discursul autoreferen]ial vizeaz` destinul unui creator [i al unei opere.

Poezia este alc`tuit` din cinci strofe inegale, în care tensiunea exprim`rii ideilor [ia sentimentelor r`måne la fel de puternic`. Primele dou` stabilesc tipul mo[tenirii –spiritual` – [i obliga]iile succesorului/ lectorului. Strofele a treia [i a patra dezv`luie

rela]ia dintre poet [i str`mo[i, sursele crea]iei sale, metamorfoza cuvåntului obi[nuitsau nepoetic într-un instrument vr`jit, rolul purificator al artei. Ultima strof` cuprindem`rturisirea arghezian` despre actul creator care este, în egal` m`sur`, talent [i trud`


194



dar [i despre specificul poeziei: art` a sim]irii tumultuoase, ridicat` împotriva tuturorprejudec`]ilor literare.

Simbolul centralal textului este cartea. Acesta apare,simetric, de cåte dou` ori, înprima [i în ultima strof`, dånd rotunjime discursului liric [i accentuåndu-i semnifica]iile.El devine [i unelement de recuren] .

Seva acestei poezii este alimentat` de numeroaseopozi]iiprecum:„sap`”/ „condei” ,„brazd`”/ „c`limar`” , „graiul lor cu-ndemnuri pentru vite”/ „cuvinte potrivite” ,„zdren]e”/ „muguri” , „venin”/ „miere” . Toate acestea sugereaz` atåt progresul cultural alumanit`]ii de-a lungul timpului cåt [i puterea transformatoare a artei. Caracteruloximoronic al unor structuri („Din bube, mucigaiuri [i noroi/ Iscat-am frumuse]i [i pre]uri noi” ) scoate în eviden]` personalitatea creatoare excep]ional` a celui care se define[tepe sine în calitate de con[tiin]` [i de sensibilitate artistic` modern`.

Imaginarul poeticCelebra art` poetic` arghezian` se folose[te de metafora testamentului pentru a

ilustra istoria operei de art` de la stadiul incipient („graiul lor cu-ndemnuri pentru vite” )pån` la [lefuirea ei definitiv` („în versuri [i-n icoane” ), avånd un rol bine determinat înlume („E-ndrept`]irea ramurei obscure/ Ie[it` la lumin` din p`dure” ), desp`r]indu-se încele din urm` de creator („Robul a scris-o, Domnul o cite[te” ) pentru a ajunge omo[tenire spiritual` de mare pre] („Cartea mea-i, fiule, o treapt`. / A[eaz-o cu credin]` c`p`tåi” ), pentru multe genera]ii.

Atitudinea poetului oscileaz` între modestie [i con[tientizarea deplin` a proprieivalori rev`rsate în oper`. Echivalarea averii agonisite într-o via]` doar cu„un nume adunat pe-o carte” poate p`rea expresia unei judec`]i despre sine mult prea severesau m`rturisirea risipei. În fapt, aceast` mo[tenire, aparent m`runt`, compus` fiind din

semne – semnele numelui, semnele c`r]ii – integreaz` un întreg univers, care, prinesen]a lui, nu este perisabil precum bunurile materiale. Numele [i cartea înainteaz` împreun`, în timp, solidar, fiind prelungirile imateriale [i indestructibile ale f`pturii dehum` din care s-au desprins.

Postura de „rob” supus unui„Domn” (cititorul) nu reprezint` decåt unul dintre rolurilepe care [i le asum` artistul. El se arat` totodat` ca ziditorul unei uria[e trepte deprogres social [i cultural, treapt` ce preschimb` munca brut` a cåmpului în trud`intelectual`; este necesarul liant al genera]iilor, me[te[ugarul de cuvinte –„leag`ne” ale sensibilit`]ii„urma[ilor st`påni” ; prime[te atributele alchimistului („F`cui din zdren]e muguri [i coroane” ) dar [i ale unei instan]e justi]iare („Biciul r`bdat se-ntoarce în cuvinte” ).

Toate aceste roluri semnaleaz` o cuprinz`toare [i responsabil` în]elegere amisiunii sale. Poetul nu este un ego care se exhib` orgolios în fa]a contemporanilor.Personalitatea sa absoarbe valorile morale [i idealurile str`mo[ilor („osemintele v`rsate-n mine” ), le d` înf`]i[area estetic` necesar` [i le transmite posterit`]ii. El estespa]iul fertil în care trecutul întunecat („råpi” , „gropi” ) se face viitor lipsit de oriceamenin]are („... s` le urci te-a[teapt`” ). În vocea poetului r`sun` glasurile r`maseneauzite ale atåtor oameni care s-au stins în durere, sacrifica]i, în„sudoarea muncii sutelor de ani” [i de aceea Te sta me ntuls`u cap`t` valen]e colective („Durereanoa str`

surd` [i amar`/ O gr`m`dii pe-o singur` vioar`” ).Procesul creator, diferit de munca aspr` a predecesorilor, este simbolizat prin alteunelte: condeiul [i c`limara. Totu[i efortul îndelungat, înd`r`tnic r`måne, c`ci e nevoies` fie „fr`måntate mii de s`pt`måni” substan]ele amorfe din care se va na[te poezia.


195



Pentru Arghezi, nu exist` cuvinte nepoetice. Cåmpul lexical al materiilor infame:„zdren]e” , „bube” , „mucigaiuri” , „noroi” sugereaz` atitudinea de frond` a creatorului fa]`de conven]iile poetice artificiale, respinse cu fermitate. Ca [i autorul francez CharlesBaudelaire, întemeietorul direc]iei lirice a reabilit`rii uråtului, Arghezi crede c` apoeticultrebuie s` fie considerat unul dintre mijloacele fire[ti ale poeziei care, mai mult decåtoricare alt` art`, are putere transfiguratoare.„Totul e sacru în måinile artistului” ,declara el într-un articol,„[i opera]ia de a scoate perle acolo unde vulgul nu vede decåt musc`rie e dumnezeiasc`” . Cu mult` trud` [i cu har, „noroiul” , „veninul” ajung s`primeasc` str`lucirea [i noble]ea ve[mintelor poetice, dovedind c` poezia epretutindeni [i c` artistul e cu atåt mai mare, cu cåt [tie s-o descopere mai adånc, înstraturi neumblate, resping`toare la prima vedere.

Crea]ia e inspira]ie („slova de foc” ) dublat` de [lefuire trudnic` a materialuluilingvistic brut („slova f`urit`” ), iar rezultatul sublim sunt„cuvintele potrivite” . A facepoezie este o angajare fundamental` [i nu instinctul de a urma o mod` literar`, dup`cum afirm` însu[i autorulTe sta me ntului: „Cånd m-am ivit incidental printre scriitori,

veneam cu totul din alt` parte, din p`r]i în care nu pusese înc` nici un scriitor calificat piciorul. {i miroseam a s`lb`ticie, ca un lup intrat din eroare în cetate. Scriam f`r` s` vreau s` fiu ceea ce se nume[te un scriitor, lucrul se simte clar dinCuvinte po trivite ,care nu m`gulesc falsific`rile intelectuale [i artistice ale nici unui gen de a månji hårtia” .1

Caracteristici ale limbajului poeticTr`s`turile cele mai izbitoare ale limbajului poetic arghezian suntexpresivitatea[i

ambiguitatea, caracteristici ale poeziei moderniste.Expresivitatea este produs`, la nivel lexico-semantic, de asocierile surprinz`toare

de cuvinte („seara r`zvr`tit`” , „slova de foc” , „ciorchin de negi” ) de procedeul realiz`riiseriilor sinonimice din metafore („graiul lor cu-ndemnuri pentru vite” =„zdren]e” = „venin” sau „bube” = „mucigaiuri” =„noroi” ), procedeu urmat [i în construireaantonimiei („venin ≠ „miere” ; „zdren]e” ≠ „muguri [i coroane” ). În prima strof`, în carese stabile[te rela]ia autor-cititor, predomin` termenii din vocabularul fundamental(„bunuri” , „moarte” , „nume” , „carte” , „str`bunii” , „tån`r” etc.) folosi]i, în cea mai mareparte cu sens figurat, situa]ie care se repet` în ultima strof` („lene[`” , „sufer`” , „fier” ,„cle[te” , „a scris-o” etc.), unde se face din nou raportarea autorului [i a operei sale lareceptorul de art`. Strofele intermediare, de reliefare a leg`turilor trecutului(reprezentat de„b`tråni” ) cu prezentul (exprimat de poet) [i cu viitorul (întrupat în„fiu” ),timpuri pe care poezia le contope[te prin ideatic` [i prin limbaj, fac loc unor categoriidiferite de cuvinte. Ceea ce define[te laolalt` termenii/ expresiile populare („c`p`tåi”/ „pe brånci” ), regionalismele („gr`m`dii” ), arhaismele („hrisovul” , „condei” ), vocabuleleconsiderate pån` la Arghezi antipoetice („s`-njure” , „negi” ), terminologia religioas`(„icoane” , „Dumnezeu” ), neologismele („crimei” , „obscure” ) este capacitatea lor unic`de armonizare. Intensitatea tr`irilor artistului care se prezint` ca o con[tiin]` reunit` atrecutului [i a prezentului, aflat` în pragul judec`]ii morale [i estetice a viitorului, faceca nicio not` discordant` a rostirii poetice s` nu se strecoare. Suavitatea [i brutalitateaexprim`rii coexist` în acela[i vers sau în versuri consecutive, semn al unei

extraordinare capacit`]i de nuan]are a atitudinii/ ideii/ sentimentului.


1961 Apud Mircea Scarlat,Istoria poeziei romåne[ti , vol. III. Ed. Minerva, Bucure[ti, 1986.



Poetul alege de obicei cuvinte concrete, cu mare for]` evocatoare:„muguri” , „]ap înjunghiat” , „fierul cald îmbr`]i[at în cle[te” , preocupat fiind s` dea limbajului, dup`cum el însu[i afirmase în presa vremii,„însu[iri materiale” .

La nivel stilistic, frecven]a metaforei, pe care G. C`linescu o considera drept„un poem mic, o structur` cu o tem` dominant`” genereaz` adeseori ambiguitateasensurilor, ca în versurile:„Întins` lene[` pe canapea, / domni]a sufer` în cartea mea” , în care metafora„domni]ei” poate evoca tenta]ia reprimat` a afectului artistic facil sauimpulsul alinierii scriitorului la o matrice de concep]ie [i de stil care s` fie a timpului sau,dimpotriv`, prejudecata estetic` a receptorilor de poezie etc.

Omniprezen]a acestei figuri de stil determin` o lectur` literal` [i o relectur` în cheiesimbolic`. Metaforele creeaz` imagini vizuale („cenu[a mor]ilor din vatr`” ), auditive(„Durerea [ ... ] o gr`m`dii pe-o singur` vioar`” ), gustative („veninul stråns l-am preschimbat în miere” ), dar, cel mai des, alerteaz` mai multe sim]uri în acela[i timp(„Durerea noastr` surd` [i a ma r / Ogr`m`dii pe-o singur` vioa r` , / Pe care a scultånd- o a juca t / St`pånul ca un ]a p înjunghia t). Dup` cum se poate remarca, metafora este

acaparatoare [i, în albia ei de semnifica]ie, sunt atrase [i alte figuri de stil precumepitetul simplu („torcånd u[ure ” ), epitetul dublu („Durerea noastr` surd` [i a ma r` ),oximoronul („izb`ve[te pedepsitor” ), enumera]ia („bube, mucegaiuri [i noroi” ),inversiunea („iscat-am” ) etc. În constituirea metaforelor intr` termeni din variateleregistre ale limbii, ca într-o concludent` demonstra]ie artistic` despre for]ele uria[e desugestie ale limbajului uzual sau frust, [ocant, aparent apoetic, dar [i desprecapacitatea transfiguratoare nelimitat` a poeziei.

Harta gåndirii poetice dinTe sta me nt se dezvolt` pornind de la cåteva reperemetaforice fundamentale: cartea (ca laitmotiv),„bube, mucegaiuri, noroi” metamorfozate în„frumuse]i [i pre]uri noi” , „slova de foc” [i „slova f`urit`” , în jurulc`rora se organizeaz` crezul poetic arghezian.

Limbajul artistic utilizat înTe sta me nt scoate în eviden]`, la nivel morfologic,preferin]a pentru substantive, ceea ce determin „prezen]a masiv` a concretului” (Mircea Scarlat) care nu este îns` decåt incarnarea imperceptibilului, în imagina]iapoetului.P`durea , ramura , ciorchinul de negi sunt termeni/ structuri cu valoare dereprezent`ri ale opozi]iei întuneric/lumin`, durere infernal`/speran]` [i nu semnelelingvistice corespunz`toare unei realit`]i exterioare, identificabile.

Verbele [i pronumele cunosc, derutant, dese schimb`ri de persoan`. Eul poetic sedesemneaz` prin formele de persoana întåi, singular a unor verbe sugestive pentruactul creator: („am preschimbat” , „f`cui” etc. ) dar [i prin cele de persoana întåi, plural(„s` schimb`m” ), integråndu-se în råndul arti[tilor contemporani c`rora le revinesarcina de a p`stra memoria trecutului [i de a nu-i înjosi mo[tenirea.

Persoana a doua, singular a verbelor [i a pronumelor („a[eaz (-o)” , „tine” , „te” )introduce în text interlocutorul,„fiul” , tratat cu afec]iune [i avertizat asupra însemn`t`]ii„averii” primite. Dar [i robii de odinioar` ai p`måntului sunt convoca]i la acest dialog cuurma[ul, a[a cum o arat` forma adjectivului posesiv („Ea e hrisovulno stru cel dintåi, / Al robilor cu saricile pline/ De osemintele v`rsate-n mine” ). Persoana a treia e utilizat`atåt ca substitut pentru persoana întåi („robul” = poetul) cåt [i ca referire la un locutor

absent („Domnul” ). Alternan]a timpurilor verbale (perfect simplu:„gr`m`dii” ; perfectcompus: „a jucat” ; prezent: „izb`ve[te” ; viitor:„nu voi l`sa” ) simbolizeaz` momentelediferite parcurse de crea]ia artistic`, de la stadiul laboratorului poetic, pån` laconfruntarea cu receptorul contemporan [i mai apoi cu posteritatea, cånd ea devine


197



bun al tuturor. Uneori, timpul prezent impune judec`]i atemporale despre poezie:„Seara de foc [i slova f`urit`/ Împ`rechiate-n carte se m`rit`, / Ca fierul cald îmbr`]i[at în cle[te”.

Din punctul de vedere al construc]iei frazelor,Te sta me nt solicit` lectorul printr-otopic` nea[teptat`, prin disloc`rile sintactice: „{i care, tån`r, s` le urci te-a[teapt`, / cartea mea-i, fiule, o treapt`” . Frazele sunt, în general, lungi, enun]iative, caracteristiceunei confesiuni/ autodefiniri. Caracterul adresat al primelor dou` strofe le sus]inepatosul. Patru versuri consecutive din strofa a treia se deschid cu verbul-predicat,dezv`luind o atitudine energic` [i accentuånd caracterul de poezie programatic` altextului:„Am luat...”/„Am pus...”/„Am luat...”/„{i am f`cut...”

Arghezi se dovede[te un autor inovator [i la nivelulorganiz`rii strofice[i la cel alprozodiei. Strofele inegale (8 versuri – octav`; 4 versuri – catren; 18 versuri – strof`polimorf`; 13 versuri – strof` polimorf`; 8 versuri – octav`) sugereaz` st`ri emo]ionalediferite, frångeri bru[te ale discursului poetic [i continu`ri largi, explicative, de marevibra]ie sufleteasc`, tonalit`]i variate ale frazei. Rima, împerecheat`, este cånd

masculin` (accentul cade asupra ultimei silabe), cånd feminin` (cuvintele de lasfår[itul versului primesc accent pe silaba penultim`) stabilind [i ele un joc întreasprime [i suavitate, iar ritmul – variabil.

Te sta me nt este o art` poetic` reprezentativ` pentru direc]ia modernist` interbelic`,o explicitare a rolului artistului [i al poeziei, ce nu-[i propune epuizarea subiectului:„Robul a scris-o, Domnul o cite[te, /F`r -a cunoa [t e c`-n adåncul ei/ zace månia bunilor mei”.Poezia r`måne s` tr`iasc` în sfera inefabilului, folosind orice resurse alelimbii, în`l]ånd uråtul, prin me[te[ug [i sim]ire, la noble]ea diamantului.


198



PSALMde Tudor Arghezi

Nu-]i cer un lucru prea cu neputin]`În recea mea-ncruntat` suferin]`.Dac`-ncepui de-aproape s`-]i dau ghes,Vreau s` vorbe[ti cu robul tù mai des.

De cånd s-a întocmit Sfånta Scriptur`Tu n-ai mai pus picioru-n b`t`tur`{i anii mor [i veacurile pierAci sub tine, dedesubt, sub cer.

Cånd magii au purces dup` o stea,Tu le vorbeai – [i se putea.

Cånd fu s` plece [i Iosif,Scris l-ai g`sit în catastif{i i-ai trimis un înger de pova]` –{i îngerul st`tu cu el de fa]`.Îngerii tì grijeau pe vremea ceea{i pruncul [i b`rbatul [i femeea.

Doar mie, Domnul, ve[nicul [i bunul,Nu mi-a trimis, de cånd m` rog, nici-unul...

Psalmul este o crea]ie de factur` religioas`, un omagiu adresat divinit`]ii, carepoate lua forma rug`ciunii. Ap`rut în Antichitatea ebraic` [i legat în mod special denumele regelui-poet David (cei 151 de psalmi din Vechiul Testament), psalmul devine în literatura modern` cult` o specie a liricii filosofice, de interoga]ie asupra umanului,prin raportare la transcendent. Cele mai cunoscute abord`ri ale speciei sunt, înliteratura romån`,Psa lmiiarghezieni [iPsa lmullui Lucian Blaga.

Psalmii arghezieni, în num`r de cincisprezece, din care nou` se afl` în volumulCuvinte potrivite (1927) pot fi rodul experien]ei de via]` monahal` a autorului, retras,pentru cinci ani, la m`n`stirea Cernica, în vremea primei tinere]i. În acela[i timp, ei potfi lega]i de preocuparea omului timpurilor moderne de a se r`zboi cu„cerurile reci” , încremenite în t`cere, de a provoca un r`spuns la întreb`rile sale mistuitoare.Atitudinile poetului lumineaz` diverse fa]ete ale rela]iei cu divinul: neîncredere,provocare, blasfemie, cìn]`, smerenie, a[teptare febril`, imputare, sco]ånd îneviden]` tot atåtea posturi ale omului care a pierdut sentimentul autentic al sacrului [i,pentru a-[i p`stra credin]a, are nevoie de o epifanie (manifestare, întrupare a divinului).

Psa lmul VI din volumul de început al lui Arghezi surprinde ipostaza unuiDeus absconditus , surs` continu` de suferin]` pentru omul r`mas singur sub cerul pustiu.Motiveleliterare ce înso]esc aceast` tem` sunt: vån`toarea, [oimul, a[teptarea, cùtarea, revolta.

Titluleste rematic (G. Genette) [i face trimitere la specie. Substantivul comun care îl compune, prin num`rul mare de consoane, denot` sobrietate, iar prin absen]aarticolului, refuz` individualizarea. Acesta esteun psalm ce surprindeo reflectare dinmultele posibile ale raportului om/divinitate.


199



Spre deosebire de eul poetic bacovian, eul liric arghezian nu cunoa[te decåt prinexcep]ie apatia, abandonul, asaltul neîndur`tor al altor voin]e asupra sa ori teroareaobiectelor. El se define[te prin ac]iune, prin nevoia de confruntare, prin asumarea riscurilorfaptei; este la fel de p`tima[ cånd iube[te [i cånd ur`[te; îl caracterizeaz` mai degrab`patosul romantic decåt melancolia muzical` a simboli[tilor, de[i autorul nu teoretizeaz` [inici nu profeseaz` fidel vreo doctrin` literar`.Viziunea despre lumetransmis` de Psa lmul VI

(„Te dr`muiesc în zgomot [i-n t`cere” ) define[te întru totul personalitatea unui lupt`tor gatas` dea piept cu oricine, chiar [i cu Fiin]a Suprem`. În absen]a revel`rii Creatorului, omultrìe[te în încordarea påndei. Fiindc` Dumnezeu nu se afl` în sine, el îl caut` în afar`,precum Dionis, personajul eminescian. Dorin]a p`tima[` [i lacom` de a-L capta omene[te,adic` prin sim]uri, este sugerat` prin intermediul a dou` verbe ce exprim` ac]iuni din sferaconcretului:„s` v`d”, „s` pipì” . Psalmistul î[i socote[te asaltul cerurilor„dårz [i f`r` de folos” , reliefåndu-[i neputin]a. Asiduitatea lui încråncenat` nu este de ajuns, toate eforturilesale („Te dr`muiesc în zgomot [i-n t`cere” ), mobilizarea extrem` a fiin]ei, desemnat` prinmetafora„taurului s`lbatic” , au totu[i o m`sur` uman`. Afirmarea impetuoas` a voin]ei, prin

verbul la indicativ prezent, ca o sugestie a unui continuum sufletesc,„vreau” , nu determin`[i transformarea în act a cererii sale. V`zduhul r`måne închis, cu tainele ferecate,exercitåndu-[i îns` necontenit fascina]ia asupra omului:„E[ti visul meu din toate cel frumos” .

Discursul poetic scoate la iveal` o tensiune interioar` dureroas`, în exprimareac`reia sunt antrenate forme verbale [i pronominal-adjectivale de persoana întåi(„dr`muiesc”,„påndesc”,„s` ucid”, „s`-ngenunchi”,„m`”, „meu” ) dar [i de persoana adoua („e[ti”, „Te”, „Tine” ). Tot fluidul emo]ional al textului se scurge între un„eu” concret, asiduu, vehement [i un„tu” f`r` form`, f`r` glas, ceea ce d` lirismuluisubiectival operei un caracter accentuat dramatic.

Compozi]ia. Psa lm VI cuprinde patru catrene ce reprezint` tot atåtea nuclee defr`måntare lùntric`, în expansiune. Fiecare strof` aduce cu sine un alt argument alnelini[tii, al neîmp`c`rii, care îl prelunge[te pe cel anterior [i îl intensific`. Primulcatren echivaleaz` pozi]ia omului cu a vån`torului [i pe a divinit`]ii cu a Marelui Vånat;al doilea este o m`rturisire a atitudinii oscilante în credin]` dar [i a iubirii [i a sfielii înfa]a Ziditorului; strofa a treia aduce f`ptura sacr` la limita dintre fire [i nefire, ultimasitueaz` omul [i divinul pe o pozi]ie de confruntare.

Incipitulsurprinde un conflict psihologic deja instalat, aspect semnalat prin folosireaverbului la prezent („Te dr`muiesc în zgomot [i-n t`cere” ), sugestie a unei st`ri continuede încordare. Surescitarea, contradic]iile din sine [i din afar`, sui[urile [i coborå[urilesuflete[ti se exprim` printr-un larg sistem deopozi]ii întålnite înc` din versul prim:„zgomot”/„t`cere” ; „s` Te ucid? Sau s`-ngenunchi...” ; „credin]`”/ „t`gad`” ; „Pari cånd a fi, pari cånd c` nu mai e[ti” ; „F`r` s` vreau/ Vreau...” etc. Organizat ca unmonologaldisper`rii, al îndoielii [i al sfid`rii, textul poetic se dezvolt` în albia suferin]ei înver[unate,primind ca marc` stilistic antiteza. Rolul acestui procedeu este de a sublinia condi]iatragic` a omului modern, o con[tiin]` scindat` [i nelini[tit`, deoarece„Omul profan este descendentul lui «homo religiosus» [i nu poate anula propria sa istorie,comportamentele str`mo[ilor sì religio[i, care l-au fùrit a[a cum este el ast`zi...” 1

Elemente de recuren]` devin dou` structuri cu o putere covår[itoare de

semnifica]ie:„Pa ri cånd a fi,pa ri cånd c` nu mai e[ti” [i „F`r` s` vrea u s` ies biruitor/ Vrea u s` Te pipì [i s` urlu: Este!” . Cea dintåi structur` se constituie dintr-un verb al


200

1 M. Eliade,Sacrul [i profanul , Ed. Humanitas , Bucure[ti, 1995.



iluziei, al inconsisten]ei hieratice –„pari” [i dintr-un adverb cu valoare conjunc]ional` –„cånd” , echivalent al conjunc]iei disjunctive„ba” . Ambele elemente surprindcaracteristica fundamental` a percep]iei sacrului de c`tre om: aproximarea, c`ci ceeace este realitate suprasensibil` nu poate fi descoperit prin sim]uri.

Cea de-a doua structur` une[te contradic]iile inerente umanului, negarea („f`r` s` vreau” ) [i afirmarea („vreau” ), indicånd totodat` patima cùt`rii unicului leac al îndoielii,[i anume întruparea divinului.

Imaginarul poetic valorific` scenariul vån`torii, avånd puterea, caracteristic`poeziei moderniste, de a concretiza abstrac]iuni. Cele dou` ipostaze, vån`torul [ivånatul sunt corporaliz`ri cu func]ie desimbol. „Simbolismul vån`torii se prezint` destul de firesc sub dou` aspecte: omorårea animalului, adic` distrugerea ignoran]ei,a tendin]elor nefaste; [i cùtarea vånatului, mersul dup` urmele lui, ce reprezint` cùtarea spiritual`” 1. Este v`dit c`, în cazul operei lui Arghezi, vån`torul estecùt`torul de adev`r, de în]elepciune [i de credin]`. Vånatul se identific`, metaforic,cu hrana lui, cu energia vital` a f`pturii sale.

Distribu]ia formelor pronominale [i verbale de persoana întåi [i a doua care aparde-a lungul textului poetic, cu tot atåta insisten]`, indic` importan]a egal` a celor dou`posturi. Cùt`torul se justific` prin fervoarea urm`ririi pr`zii, iar vånatul î[i reveleaz` însemn`tatea prin patima trezit` în urm`ritorul sù.

A[teptarea [i pånda se desf`[oar` într-un timp concret limitat [i devin constante alemanifest`rii omului aflat în iure[ul lumii („în zgomot” ) sau în singur`tate („[i-n t`cere” ).El încearc` s` dobåndeasc` adev`rul absolut, provocånd revelarea Celui care nucunoa[te timpul [i nu se supune legit`]ii:„În viziunea arghezian` par s` coexiste dou` moduri ale transcenderii: unul, prin contemplare, în pasivitatea a[tept`rii unei revel`ri,altul prin asaltul impetuos, prin trecerea violent` «dincolo». În mitologia biblic`: visul cu scara la cer, pe de o parte, lupta cu îngerul pe de alta”.2 „M`surarea” for]elor creaturiicu ale Creatorului nu este decåt un gest de provocare a sacrului întru ar`tare, întrumanifestare:„Vreau s` te pipì [i s` urlu: Este!” . Sfå[iat între „credin]`” [i „t`gad`” ,psalmistul vrea s`-i smulg` cerului dovada suprem` a existen]ei f`pturii de lumin`care-l locuie[te. Spiritul lui r`zvr`tit parcurge, f`r` odihn`, cu o iu]eal` ame]itoare,treptele atitudinilor extreme:„S` Te ucid? Sau s`-ngenunchi a cere.” ; „R`mån cu tine s` m` mai m`sor”/ „{i nu-ndr`znesc s` Te dobor din cer gr`mad`”.

Cel neaflat [i f`r` trup este desemnat prin metafora [oimului,„prin]ul p`s`rilor” ,„principiu ceresc” (Dic]ionarul de simboluri ), prin echivalen]a cu„visul meu din toate cel frumos” [i prin simbolistica apei-oglind` („Ca-n oglindirea unui drum de ap`, / Pari cånd a fi, pari cånd c` nu mai e[ti” ). Toate aceste „identific`ri” se fac în închipuireauman` [i nu în afar`, ca existen]` obiectiv`, tangibil .

Întrez`rit„printre pe[ti” , el este o reflectare din stele. Divinul înseamn`, în fapt, reuniuneaunor concepte: înaltul (eticul), frumosul (esteticul), absen]a devenirii (eternitatea).

Dac` sfera uman` se las` cuprins` prin verbe ce indic` ac]iuni („påndesc” , „s` ucid” ,„s`-ngenunchi” , „caut” etc. ), semne ale inconstan]ei în atitudini, ale unei perpetuefr`månt`ri în sine, sacrul se define[te invariabil prin verbul existen]ei („e [ti [oimul” ; „e [tivisul” ; „pari cånda fi, pari cånd c` nu maie [ti” ; „Este !” ), ca o dovad` a egalit`]ii cu sine.

Îns` existen]a Sa nu este o certitudine, ci o conjectur`. Structura„e[ti somnul” face


201

1 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant,Dic]ionar de simboluri , vol. 3.2 Nicolae Balot`,Opera lui Tudor Arghezi , Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1979.



parte dintr-o interoga]ie,„e[ti visul” este o impresie cristalizat` în str`fundurilesubiectivit`]ii umane, iar ultima construc]ie îl asociaz` pe„a fi” cu „a p`rea” ,relativizåndu-i radical în]elesul. Cu valoare peremptorie, sporit` [i de folosirea semnuluiexclam`rii, apare numai ultima form`:„Este!” , numai c` ea exprim` o concluzie c`trecare tånje[te sufletul psalmistului [i nu confirmarea definitiv` pe care o a[teapt`.

Caracteristici ale limbajului poeticReformator de înalt` ]inut` al limbajului poetic romånesc, Arghezi î[i dovede[te [i

în acest Psa lm capacitatea extraordinar` de a månui limba.La nivel lexico-semantic, se remarc` folosirea exclusiv` a termenilor din

vocabularul fundamental. Caracterul unitar al lexicului face ca discursul poetic s`capete coeren]` [i for]`. Prezen]a, într-o propozi]ie însemnat`, a cuvintelor concretesprijin` constituirea imaginilor, mai ales în situa]iile în care reprezentarea fixeaz`,fulgurant, inimaginabilul: Dumnezeu e„[oim” ce s-ar putea pr`bu[i din cer„gr`mad`” ,e „oglindirea unui drum de ap`” . Abstrac]iuni precum raportul om-divinitate [i setea deabsolut a fiin]ei m`rginite iau [i ele o înf`]i[are, compunånd o„scen`” : „taurul s`lbatec

se adap`” [i, printre pe[ti, r`sturnat` din stele, z`re[te umbra lui Dumnezeu.Sensul figurat pune în mi[care seva cuvintelor, din incipit („Te dr`muie sc în z go mo t[i-n t`c e re ” ) [i pån` la final („R`mån cu tine s` m` mai m`s o r” ).

La nivel stilistic, textul poetic se caracterizeaz` prinexpresivitate[i ambiguitate.Ambele tr`s`turi sunt sus]inute defrecven]a metaforei atopice, procedeu descris de N.Manolescu astfel:„Metafora atopic`, în schimb[spre deosebire de cea topic` ce areprecedent [i un în]eles stabil, indiferent de context], con]ine un drum analogic,nestr`b`tut înainte de alt poet [i care nu e repetabi l [...], este f`r` preceden]` [i are un în]eles contextual” 1. În aceast` categorie stilistic` intr` metafore nominale precum:„visul meu din toate cel frumos” , „[oimul” , „vånat” , „oglindirea unui drum de ap`” etc. dar[i metafore verbale ca:„s-adap`” , „s` (te) ucid” , „s`-ngenunchi” etc. care compun oviziune unic` în literatura romån` despre singur`tatea omului în univers:„Dumnezeu ascuns, mut, inexistent înseamn` singur`tate radical` a omului” 1. Constituit` din atåteametafore, poezia îns`[i devine o ampl` metafor` cumulativ`, la generarea sensuluic`reia contribuie [i compara]iile:„Ca-n oglindirea unui drum de ap`, / Pari cånd a fi, pari cånd c` nu mai e[ti” [i „Te-ntrez`rii [ ... ] ca taurul s`lbatic...” , epitetele: „([oimul) cel c`uta t”,„(taurul)s`lba te c” , „(caut) dårz ” , interoga]iile retorice:„S` te ucid?” etc.

Limbajul artistic alPsa lmului VIv`de[te, la nivel morfologic, preferin]a pentru verb,plasat, de obicei, la începutul fiec`rui vers. Multitudinea de ac]iuni evocate

(„dr`muiesc” , „påndesc” , „s` v`d”, „s` ucid” , „s`-ngenunchi” etc. ) sugereaz` oadev`rat` furtun` interioar`, ciocniri de st`ri emo]ionale, incapacitatea de a atinge unliman. Versul ultim, care instituie un climax al tensiunii lirice, con]ine patru verbe [i unpronume personal cu referire la sacru („Te” ). El sintetizeaz`, cu o impresionant` for]`dramatic`, mesajul textului: nevoia de certitudine asupra existen]ei divine care arputea salva omul, dup` cum poetul însu[i afirm` într-un altPsa lm, de „bezn`” [i„putregai” . Timpul prezent al tuturor verbelor face ca„marea poveste” a omului [i a luiDumnezeu s` capete atributul eternit`]ii ca derulare [i ca impact psihologic.

Substantivele, în num`r mare [i ele, anun]`„prezen]a masiv` a concretului” ( M.Scarlat): „vånat”,„[oim”,„cer”, „stele”, „pe[ti” etc. Rolul lor este s` dea corporalitatevariatelor tr`iri ale omului aflat în a[teptarea semnului divin.


202

1 Nicolae Manolescu,Despre poezie , Ed. Aula, Bra[ov, 2002.2 Nicolae Balot`, op. cit.



Un singur adjectiv re]ine aten]ia, în text:„(visul meu din toate)ce l frumo s” , numindo însu[ire a Sacrului. În aparen]` banal, între atåtea cuvinte ale asprimii [i ale încord`rii suflete[ti („påndesc”,„s` ucid”, „dårz” etc.) el construie[te în poezie o oaz`de lini[te [i de frumuse]e, fiind echivalentul lingvistic al unui gest de adorare.

Cåteva adjective posesive, cu form` identic`:„([oimul) me u”, „(visul) me u” releveaz` caracterul subiectiv [i pasional al confesiunii lirice.

Jocul pronumelor personaleeu/Tu ajut` la surprinderea unor„situa]ii arhetipale ale omului în fa]a divinului” . (Nicolae Balot`)

Lanivel sintactic, se remarc` fraza ampl`, adresat`, cu o curgere tensionat`, aspectdovedit [i de varia]iile intona]iei: enun]iativ` – interogativ` – exclamativ`. Raportul decoordonare este predominant, discursul poetic c`p`tånd astfel fluen]a suferin]ei încercate, a nefericirii m`rturisite. Paralelismul sintactic („Pari cånd a fi, pari cånd c` nu mai e[ti” ) spore[te impresia de neputin]` a omului, f`ptur` a sim]urilor failibile.

St`rile contradictorii trìte de psalmist au drept corespondent, lanivel prozodic, ritmulvariabil [i alternan]a rimelor masculine, mai aspre (cuvintele din finalul versurilor primesc

accent pe ultima silab`: „vånat”/ „cùtat” ; „folos”/ „frumos” ) cu cele feminine, mailuminoase (cuvinte accentuate pe silaba penultim`:„t`cere”/ „cere” ; „t`gad`”/ „gr`mad`” ).Psa lm VI este o crea]ie reprezentativ` pentru concep]ia [i pentru stilul unui artist

complex. „Cre[tinismul în ruin`” (Hugo Friedrich), con[tiin]a damn`rii, sentimentultragic al însingur`rii – la nivelul con]inutului [i ineditul metaforei, resursele nea[teptateale lirismului, sintaxa poetic` mai dificil` – la nivelul expresiei fac din aceast` poezie ooper` modernist`.

Repere critice• Pompiliu Constantinescu,Poe] i ro måni mo de rni, Bucure[ti, Ed. Minerva, 1974:

„Temperamentul sù poetic e construit pe contrast: nota grav`, sever`, î[i îmbin` reflexele de plumb cu nota gra]ioas`, de o linie supl` [i simpl` în puritatea ei; o ciudat` îmbinare de virilitate [i gra]ie feminin`, de dur [i melodios fuzioneaz` într-o singur` tonalitate”

• Tudor Vianu,Scriito ri ro måni din se co lul XX, Bucure[ti, Ed. Minerva, 1986:„[ Arghezi ] a distrus conven]ia poetic`, locurile comune ale limbajului frumos[ ... ] . Lexicul poetului deschide por]ile termenilor proscri[i, chiar locu]iunilor triviale; cuvintele metaforelor sale sunt înc`rcate de o materialitate palpabil , pline de o via]` arz`toare care acapareaz` toate sim]urile omului”.

• Mircea Zaciu,Dic] io na rul e se n] ia l a l scriito rilo r ro måni, Bucure[ti, Ed. Albatros, 2000:„Poet profund religios, Arghezi se afl` îns` într-o paradoxal` condi]ie: aceea de a nu accepta dogma [i, în acela[i timp, dåndu-[i seama de imposibilitatea trìrii autentic religioase în afara dogmei”

• Nicolae Balot`, Ope ra lui Tudo r Arghe z i, Bucure[ti, Ed. Eminescu, 1974:„În to]i Psa lmiipoetului r`sun` acela[i apel, aceea[i chemare c`tre cel nenumit. A[teptarea,pånda, asaltul sunt ipostaze ale acestui apel. Cel ce cheam` este omul cuvåntului, al logosului, deci al cunoa[terii. Aceasta ne ajut` s` interpret`m patosulve de rii, atåt de specific poetului nostru, ca pe o voin]` de cuprindere cognitiv`. A crede înseamn` îns` a recunoa[te, a în]elege, a accepta f`r` s` vezi. Or, ceea ce pretinde Psalmistul arghezian nu este harul spiritual al credin]ei, ci faptul material, nemijlocit al vederii, al pipìrii. Nicio religiozitate speculativ` la acest spirit ateologic, nicio mistic` a afectelor,a asentimentului. În schimb, o pietate organic`, o nevoie a comunic`rii directe, a leg`turii placentare, a în-fiin]`rii”.


203



Poetul Ion Barbu, al`turi de Tudor Arghezi [i de Lucian Blaga, d` conceptului depoezie modern` noi valen]e, fiind creatorul unei poezii cu totul originale. Încifrarealirismului vine dintr-o permanent` oscilare între [tiin]` [i literatur`, dup` cum el însu[im`rturisea:„Oricåt ar p`rea de contradictorii ace[ti doi termeni la prima vedere, exist` undeva, în domeniul înalt al geometriei, un loc luminos unde se întålne[te cu poezia [ ... ] . Pentru mine, poezia este o prelungire a geometriei, a[a c`, r`månånd poet, n-am

p`r`sit niciodat` domeniul divin al geometriei” .1În 1935, în primul studiu consacrat operei poetului,Intro duce re în o pe ra lui Io nBa rbu, Tudor Vianu propune trei etape ale crea]iei poetului:etapa parnasian` , etapabaladic`-oriental` [i etapa ermetic`.

Prima etap` , cea parnasian`, cuprins` între anii 1919-1920, se caracterizeaz` prinrigoarea formei, poeziile fiind structurate în 3-4 catrene, abordarea unor teme cu valoaregeneralizatoare, cultivarea unui lirism obiectiv (f`r` implicarea eului liric), preferin]apentru metafora-simbol. Este a[adar o poezie rece, pictural` ce respir` o atmosfer`filozofic`. Poezii reprezentative: La va , Mun] ii, Ba nchize le , Co pa cul, Pa nte ism etc.

Cea de-a doua etap` , baladic` [i oriental`, cuprinde poeziile publicate între 1920[i 1924. Domin` poemele epico-lirice, a[adar cu o structur` narativ` asemeneabaladelor, în care se evoc` o lume de inspira]ie autohton` sau balcanic`. Inova]iapoetic` rezult` din îmbinarea elementelor populare cu cele savante. Poemulemblematic esteDup` melci , alte texte apar]inånd acestei etape sunt:Riga Crypto [ila po na Enige l, Do mni[oa ra Hus, Isa rlåk etc.

A treia etap` – ermetic` – reprezentat` de poezii precumOul do gma tic, Ritmuripe ntru nun] ile ne ce sa re , Uve nde nro de , Din cea s de dus... , Timbru etc. include nou`poezii, aluzie la cele nou` trepte ini]iatice. Poeziile apar]inånd acestei perioade secaracterizeaz` prin revenirea la perfec]iunea clasic` a formei, prin abstractizareamesajului. Limbajul poetic este alchimic, cu simboluri ermetice, temele preferate –condi]ia uman` [i condi]ia poeziei, multe dintre aceste texte fiind arte poetice.

Pot fi identificate mituri fundamentale: al soarelui, al oglinzii, al nun]ii, dar [isimboluri: cercul, [arpele, roata, triunghiul, grupul.

Ermetismul presupune, dup` I. Barbu, înl`turarea din poezie a tot ceea ce esteinutil, avånd ca rezultat o formulare ermetic`, încifrat`, capabil` s` produc` un„ jocsecund mai pur”, cel al Ideii pure.

G: C`linescu remarca:„Prin cultura lui, Ion Barbu are obsesia matematic` [i în paginile sale se adun` toate figurile [i expresiile specialit`]ii: durerea divizat`, capetele

ovaluri, ochii în virgin triunghi, p`tratul zilei, unghi ocolit de praf, conul acesta de sear`,ceasuri verticale.” 1

Particularit`]i ale modernismului \n opera lui Ion Barbu

1 Ion Barbu– Poezii. Proz`. Publicistic`. Confesiuni, în vol. , Ed. Minerva , Bucure[ti, 1987204



Ion Barbu propune trei cì de cunoa[tere:• prin eros (planeta Venus);• prin ra]iune (planeta Mercur)• prin poezie (patronat de Soare)

Ilustrare/ Contextualizare

RIGA CRYPTO {I LAPONA ENIGELde Ion Barbu


205

Menestrel trist, mai aburitCa vinul vechi ciocnit la nunt`,De cuscrul mare d`ruitCu pungi, panglici, beteli cu funt`,

Mult înd`r`tnic menestrel,Un cåntec larg tot mai încearc`,Zi-mi de lapona Enigel{i Crypto, regele-ciupearc`!

– Nunta[ frunta[!Osp`]ul tù limba mi-a fript-o,Dar, cåntecul, tot zice-l-a[,Cu Enigel [i riga Crypto.

– Zi-l menestrel!Cu foc l-ai zis acum o var`;Azi zi-mi-l stråns, încetinel,La spartul nun]ii, în c`mar`.

*Des cercetat de p`dure]iÎn pat de råu [i-n hum` uns`,Împ`r`]ea peste bure]iCrai Crypto, inim` ascuns`,La vecinic tron, de rou` parc`!Dar printre ei bårfeau bure]iiDe-o vr`jitoare mån`tarc`,De la fåntåna tinere]ii.

{i rì ghioci [i topora[iDin gropi ie[eau s`-l oc`rasc`,Sterp îl f`ceau [i n`r`va[,C` nu voia s` înfloreasc`.

În ]`ri de ghea]` urgisit`,Pe-acela[i timp trìa cu el,Lapon` mic`, lini[tit`,Cu piei, pre nume Enigel.

De la iernat, la p`[unat,În noul an, s`-[i duc` renii,Prin aer ud, tot mai la sud,Ea poposi pe mu[chiul crudLa Crypto, mirele poienii.Pe trei covoare de r`coareLin adormi, torcånd verdea]`:Cånd lång` sån, un rig` spån,Cu eunucul lui b`trån,Veni s-o-mbie, cu dulcea]`:

– Enigel, Enigel,}i-am adus dulcea]`, iac`.Uite fragi, ]ie dragi,Ia-i [i toarn`-i în puiac`.

– Rig` spån, de la sån,Mul]umesc Dumitale.Eu m` duc s` culegFragii fragezi, mai la vale.

1 G. C`linescu, Istoria literaturii romåne de la origini pån` în prezent – Ion Barbu, Ed. Minerva,Bucure[ti, 1985




206

Riga Crypto [i la po na Enige l apar]ine celei de-a doua etape de crea]ie – baladic`[i oriental`. „Din poemele fabulative cu elemente de figura]ie din natur`, capodopera r`måne Riga Crypto [i lapona Enigel, balada închipuit` de Ion Barbu ca zis` de un menestrel «la spartul nun]ii, în c`mar`». Asist`m de ast` dat` la o dram` liric` a c`rei

– Enigel, Enigel,Scade noaptea, ies lumine,Dac` pleci s` culegi,Începi, rogu-te, cu mine.

– Te-a[ culege, rig` blånd…

Zorile încep s` joace{i e[ti umed [i pl`pånd:Team` mi-e, te frångi curånd,Las`. – A[teapt` de te coace.

– S` m` coc, Enigel,Mult a[ vrea, dar vezi, de soare,Visuri sute, de m`cel,M` despart. E ro[u, mare,Pete are fel de fel;

Las`-l, uit`-l, Enigel,În somn fraged [i r`coare.

– Rig` Crypto, rig` Crypto,Ca o lam` de blestemVorba-n inim`-ai înfipt-o!Eu de umbr` mult m` tem,

C` dac`-n iarn` sunt f`cut`,{i ursul alb mi-e v`rul drept,

Din umbra deas`, desf`cut`,M`-nchin la soarele-n]elept.

La l`mpi de ghea]`, supt z`pezi,Tot polul meu un vis viseaz`.Greu taler scump cu margini verziDe aur, visu-i cerceteaz`.

M`-nchin la soarele-n]elept,C` sufletu-i fåntån`-n piept,

{i roata alb` mi-e st`pån`,Ce zace-n sufletul-fåntån`.

La soare, roata se m`re[te;La umbr`, numai carnea cre[te{i somn e carnea, se dezumfl`,Dar vånt [i umbr` iar o umfl`…

Frumos vorbi [i sub]irelLapona dreapt`, Enigel,Dar timpul, vezi, nu ad`sta,Iar soarele acuma staSvårlit în sus, ca un inel.

– Plångi, preacuminte Enigel!Lui Crypto, regele-ciupearc`.Lumina iute cum s`-i plac`?El se desface u[urelDe Enigel,De partea umbrei moi, s` treac`…

Dar soarele, aprins inel,Se oglindi adånc în el;De zece ori, f`r` sfial`,Se oglindi în pielea-i cheal`.

{i sucul dulce în`cre[te!Ascunsa-i inim` plesne[te,Spre zece vii pece]i de semn,Venin [i ro[u untdelemnMustesc din funduri de blestem;

C`-i greu mult soare s` îndureCiupearc` crud` de p`dure,C` sufletul nu e fåntån`Decåt la om, fiar` b`trån`,Iar la f`ptur` mai firav`Pahar e gåndul, cu otrav`,

Ca la nebunul rig` Crypto,Ce focul inima i-a fript-o,De a r`mas s` r`t`ceasc`Cu alt` fa]`, mai cr`iasc`:

Cu Laurul-Balaurul,S` toarne-n lume aurul,S`-l toace, gol la drum s` ias`,Cu m`s`lari]a-mireas`,S`-i ]ie de împ`r`teas`.



desf`[urare are loc în lumea vegetal` a climatului boreal, implicånd erosul în forma unei conjuncturi extraordinar plasticizate.” 1

Poemul este o poveste de dragoste imposibil`, tragic`, desf`[urat` în lumeavegetal`, întålnirea avånd loc în plan oniric ca înLuceaf`rul lui M. Eminescu.

Titluleste construit în maniera altor opere din literatura universal` care relateaz` opoveste de dragoste neîmplinit` (Romeo [i Julieta, Tristan [i Isolda ). Pe de alt` parte,avertizeaz` asupra dimensiunii narative a poemului, completat [i de subtitlulbalad`,amintind de cåntecele b`tråne[ti de nunt`.

Structura textului permite interferen]a genurilor epic, liric [i dramatic. Scenariul epiceste dublat de dimensiunea dramatic` [i de lirismul m`[tilor,„personajele alegorice”reprezentånd ni[te simboluri ale diferitelor ipostaze ale eului liric. De asemenea,poemul este construit pe baza unor elemente mitice: drumul ini]iatic, probele ini]iatice,motivul mezinului etc. Fiind o alegorie pe tema aspira]iei spre absolut, a dep`[iriilimitei, firul epic este doar un pretext pentru dezvoltarea dimensiunii lirico-filozofice.

La nivelul compozi]iei, textul este alc`tuit din dou` p`r]i, fiecare reprezentånd cåte

o nunt`: una consumat`, formånd cadrul pentru cealalt` nunt`, ini]iatic`, tehnica fiindcea a povestirii în ram` sau a povestirii în povestire .Primele patru strofe, rama viitoarei pove[ti, prezint` dialogul menestrelului cu

„nunta[ul frunta[”. Menestrelul (cånt`re] la cur]ile medievale) e rugat s` cånte la finalulunei nun]i, despre nunta neîmplinit` dintre Enigel [i Riga Crypto. Menestrelul estedescris prin trei epitete:„trist”,„mai aburit ca vinul vechi”,„mult înd`r`tnic”.Compara]iamenestrelului cu vinul vechi eviden]iaz` talentul acestuia, iar enumera]ia„cu pungi,panglici, beteli cu fund`” puncteaz` podoabele stilistice cu care [tie s`-[i îmbracecåntecul, povestea pe care o spune. El se las` greu convins, con[tient de valoarea lui[i a „cåntecului larg ”/ a pove[tii exemplare.

„Spunerea”cåntecului presupune un ritual, dar [i desprinderea de lumea cotidian`[i intrarea într-un spa]iu izolat:„Zi-l menestrel/ Cu foc l-ai zis acum o var`;/ Azi zi-mi-l stins, încetinel, / La spartul nun]ii, în c`mar`”.

Partea a doua se constituie din mai multe secven]e: portretul lui Crypto, descrierearegatului acestuia, portretul laponei Enigel, ]inuturile acesteia, drumul ini]iatic întålnireadintre riga Crypto [i Enigel, cele trei chem`ri ale lui Crypto [i refuzurile laponei,surprinzånd [i diferen]ele ireductibile dintre cele dou` lumi. Finalul vine cu pedepsirealui Crypto care î[i dep`[e[te limitele.

În deschiderea p`r]ii a doua, se schi]eaz` portretul craiului Crypto. Numele acestuia„Crypto”, asociat cu metafora„inim` ascuns`” , sugereaz` faptul c` e st`pånul uneilumi obscure, a întunericului (criptic, ascuns), [i apartenen]a la familia ciupercilor, af`pturilor inferioare, din regnul vegetal. Asupra lui planeaz` suspiciunea c` ar fi fostvr`jit s` r`mån` ve[nic tån`r: „La vecinic tron de rou` parc`/Dar printre ei bårfeau bure]ii/ De-o vr`jitoare mån`tarc`, / De la fåntåna tinere]ii”.

În spa]iul s`u, al lumii vegetale, Crypto se deta[eaz` de ceilal]i, fiindc` e sterp [i nu[i-a g`sit perechea, denotånd o existen]` tragic`: „{i r`i ghioci [i topora[i/ Din gropi ie[eau s`-l oc`rasc`, / Sterp îl f`ceau [i n`r`va[/ C` nu voia s` înfloreasc`.”

Prin antitez`, Enigel este simbolul fiin]ei evoluate, spa]iul de unde coboar`

(]inuturile înghe]ate) reprezentånd t`råmul gåndirii. Numele Enigel are sonoritate


207

1 Dinu Pillat, Prefa]` [i tabel cronologic la vol. Ion Barbu – versuri [i proz`, Biblioteca pentru to]i,Ed. Minerva , Bucure[ti, 1984



nordic`, sus]ine originea ei, sugerånd, prin apropierea înger – angel, aspira]ia spredimensiunea solar`. Lapona Enigel parcurge un drum ini]iatic, înso]it` de reni, animalec`lùz`: „De la iernat, la p`[unat, / În noul an s`-[i duc` renii.” Ea popose[te în regatullui Crypto, întålnirea dintre cei doi petrecåndu-se în spa]iul oniric. Ca [i în poemulLuceaf`rul , visul devine liantul dintre cele dou` lumi [i faciliteaz` comunicarea altfelimposibil`. Aceast` întålnire este o prob` ini]iatic` pe care ambii protagoni[ti ar trebuis` o treac`. Pentru Crypto, ie[irea din spa]iul sù [i intrarea în alt regn înseamn`moarte. Nerealizånd capcana, Crypto î[i dep`[e[te condi]ia [i, pentru acest lucru, vafi pedepsit. Pentru Enigel, trecerea în lumea vegetal` a lui Crypto înseamn` o„coboråre în jos”; ea va realiza îns` capcana [i va refuza chem`rile pline de dragosteale craiului.

Crypto o îmbie pe Enigel cu ceea ce are mai de pre] în lumea lui,dulcea]` [i fragi .Chem`rile lui cap`t` valoarea unui descåntec, a unei incanta]ii (ca în poemulDup` melci sau în Luceaf`rul lui Eminescu):„Enigel, Enigel, /}i-am adus dulcea]`, iac`. / Uite fragi, ]ie dragi/ Ia-i [i toarn`-i în puiac`”

Enigel respinge categoric„darurile” lui Crypto. Ea [tie c` lumea lui este una ainstinctelor [i c` pentru crai maturizarea înseamn` moarte:„Team` mi-e, te frångi curånd, / Las`. A[teapt` de te coace.”

Se observ` cåteva serii antonimice: copt/ necopt; soare/ umbr` prin care sesugereaz` incompatibilitatea dintre cele dou` lumi [i pe care niciunul dintreprotagoni[ti n-o poate reduce. Fragilit`]ii lui Crypto, lapona îi opune cunoa[tereaabsolut`. Metafora „c` sufletu-i fåntån`-n piept” vizeaz` capacitatea conferitìndividului care accede la acest` form` de cunoa[tere. Se valideaz` acum concep]iaautorului privind cele trei trepte de cunoa[tere: prin eros, prin ra]iune [i parasenzorial .

Enigel respinge lumea profan`, în ciuda faptului c` tenta]ia iubirii este cople[itoare, îns` ea se închin` la „soarele în]elept” – cea de-a treia treapt` de cunoa[tere. Soareleeste simbolul intelectului, al dimensiunii apolinice, spre care aspir` [i Crypto,reprezentant al lumii sim]urilor, al dimensiunii dionisiace.

{irul de metafore:„c` sufletul nu e fåntån`/ Decåt la om, fiar` b`trån`, / Iar la f`ptur` mai firav`/ Pahar e gåndul cu otrav`” creeaz` o nou` antitez`: omul superior – prin extensie, geniul / omul comun, dominat de afect.

În final, rama se închide prin recuperarea vocii narative care prezint` sfår[itul tragical regelui Crypto. Încercånd s` intre într-o lume care îi este inaccesibil`, distrus depropriul vis, Crypto se transform` într-o ciuperc` otr`vitoare, fiind obligat a se nunti cum`selari]a, simbol al unei lumi degradate:„Ca la nebunul rig` Crypto/ Ce focul inima i-a fript-o, / De a r`mas s` r`t`ceasc`/ Cu alt` fa]` mai crìasc`: / Cu Laurul-Balaurul, / S` toarne-n lume aurul, / S`-l toace, gol la drum s` ias`, / Cu m`selari]a-mireas`, / s`-i ]ie de împ`r`teas`.”

Riga Crypto [i la po na Enige l este un poem modern prin construc]ia textului(povestire în ram`, îmbinarea genurilor literare, epicul reprezint` scheletul narativ,dramaticul reiese din pasajele dialogate, lirismul m`[tilor se valideaz` în chem`rileincantatorii ale lui Crypto, în monologul lui Enigel, în versurile senten]ioase), prinsimbolurile dezvoltate (al soarelui, al cercului, al nun]ii, al oglizii), prin trimiterile

folclorice. Propria afirma]ie a poetului c` poemul este„un Luceaf`r întors ” poate trimitec`tre modernitatea textului, fiind în]eleas` ca un„romantism întors” , alegoria creat`putånd fi descifrat` prin cheia ermetismului.


208



Glosar„Ermetismul: (fr. hermetisme) este o tendin]` manifestat` în literatura modern` de

încifrare a mesajului artistic, prin folosirea unui stil obscur, greu de decodat. Aceast`tendin]` începe înc` din epoca romantic`, prin efuziune [i patos sau apeten]` pentruoniric. Ca no]iune,ermetic define[te, a[adar, o „entitate” greu accesibil` în]elegeriicomune, al c`rei sens se descoper` prin ini]iere [i revela]ie. Raportat la poezie, implicìdeea de încifrare, de expresie abscons` sau comunicare sibilinic`.”1

„Parnasianism: (fr. parnassianisme) curent literar, ap`rut în ultimele decenii ale sec.al XIX-lea în Fran]a, care cultiv` o poezie pictural`, cu o construc]ie impersonal`,obiectiv`, rece [i savant`. [...] Imixtiunea sentimentului în textul literar este evitat`, iaraccentul este pus pe contempla]ie, descriere [i comentariu. Inspira]ia savant` [iintelectual` se va r`sfrånge asupra tematicii (descrierea unor opere de art` sauobiecte de pre], repovestirea unor mituri sau legende, uneori medita]ia filozofic`), dar[i la nivel stilistic (un stil pre]ios, [lefuit, un vocabular ales, cizelat, cùtat)

Repere critice• Mircea Scarlat –Ion Barbu – poezie [i deziderat, Ed. Albatros , Bucure[ti, 1981:„E

u[or s` mergi pe cì b`tute, dup` cum, în unele privin]e, e facil s` fii precursor. Ion Barbu a reu[it lucrul cel mai important: s` fie contemporan cu cei mai ilu[tri dintre contemporanii lui. Gåndea în spiritul timpului sù [i atitudinea fa]` de memoria cultural` îi indic` foarte clar atitudinea fa]` de prezent”

• Nicolae Manolescu,Teme, Ed. Carte Romåneasc` , Bucure[ti, 1971:„Eclectismul este indiciul cel mai bun c` un poet face din idei, din mituri concrete, din ritualuri,

simple suporturi metaforice. Neoplatonismul lui Barbu e mai curånd poetic decåt filozofic [i în orice caz el poate fi l`rgit de cea mai sumar` analiz` a motivelor” • Tudor Vianu,Introducere în opera lui Ion Barbu, Ed. Minerva , Bucure[ti, 1970:

„Povestea cere deci s` fie transportat` [i în]eleas` într-un plan simbolic. {i de fapt însu[i numele personajului principal con]ine o aluzie de acest` natur`. Riga Crypto este cel tìnuit (cryptos), cugetul închis în sine,„inim` ascuns`”, cum poetul însu[i îl denume[te. Nu este desigur o întåmplare c` personajul este o ciuperc`. Faptul de a fi pus sufletul lui Crypto în trupul pl`pånd al unei criptograme este rezultatul uneia din acele intui]ii delicate în via]a naturii, capabil` s` surprind` coresponden]ele ei cele

mai misterioase, cum numai poe]ilor le e îng`duit. Cåt despre lapona Enigel, ea poart` frumosul nume t`t`resc al råului Ingul, afluentul Bugului rusesc [i justific`,pån` la un punct, reprezent`rile asociative ale acestor regiuni nordice, din care eroina este presupus` a descinde. Înso]irea trec`toare a craiului Crypto este a unei con[tiin]e care prefer` a se retrage în sine, în acel univers ideal, care va r`måne de- aici înainte al poeziei lui Barbu. Am spune c` odat` cu Riga Crypto se produce separarea de lumea exterioar`, luminat` de clarit`]ile soarelui [i se deschide poarta c`tre un univers atåt de interior încåt orientarea în mijlocul lui devine ” plin` de dificult`]i” .


209

1 Daniela Zaharia, Cezar Zaharia, Dic]ionar de terminologie literar , Casa Editorial`Demiurg,Ia[i, 2002



JOC SECUNDde Ion Barbu

I. Disocieri teoretice1. art` poetic` (fr. poetique , lat. poetica, gr.poietiki ) : termenul desemneaz` o lucrare

teoretic` referitoare la principiile, limitele, legile esen]iale ale artei literare, îngeneral, ale poeziei, în special. Poetica poe]ilor are îndeob[te caracterul unei justific`ri a propriei arte [i o marcat` tendin]` programatic` [i polemic`.

2. Apolinic [i dionisiac (de la numele zeilor Apollo [i Dionysos) – categorii esteticeformulate de filozoful german Nietzsche (1844-1900) în lucrareaNa[terea tragedieidin spiritul muzicii, în leg`tur` cu arta greceasc`, îns` cele dou` atitudini pot fiaplicate [i la alte crea]ii artistice din toate timpurile. Principiul apolinic reprezint`atitudinea contemplativ`, gåndirea senin`, întemeiat` pe echilibru, armonie [im`sur`, în opozi]ie cu principiul dionisiac, principiu dinamic [i de tr`ire dezl`n]uit`

a for]elor incon[tiente, desc`tu[are a instinctului.3. ermetism / hermetism (fr. hermetisme ): este o tendin]` manifestat` în literaturamodern` de încifrare a mesajului artistic, prin folosirea unui stil obscur, greu dedecodat. Din punct de vedere etimologic, termenulermetism trimite c`tre mitologiagreac`, mai precis c`tre reprezentarea zeului Hermes Trismegistul, de]in`torulsecretelor din domeniul magiei [i al astrologiei, zeu al cuvåntului, dar al cuvåntuluicu propriet`]i. Raportat la poezie, implic` ideea deîncifrare , de expresie abscons` sau comunicare sibilinic` . Creatorul poeziei ermetice moderne r`måne poetulStephane Mallarme, iar pentru literatura romån` este Ion Barbu care, prin volumulJoc secund, propune o ermetizare a liricului trecånd prin matematici.

4. catharsis (gr. katharsis, purificare ): concept estetic formulat pentru întåia oar` deAristotel, exprim` purificarea sufletului spectatorilor de orice pasiune, de oriceata[ament la contingent / purificarea sufletului prin art`

II. Contextualizarea opereiÎn 1930 îi apare lui Ion Barbu singurul volum de poeme care s-a dovedit a fi un

adev`rat moment de cotitur` în poezia romåneasc`, intitulatJo c se cund. De[i nucon]ine decåt 38 de poezii, cele mai multe de dou` sau trei strofe, acest volum a fostsuficient pentru a-l impune definitiv pe Ion Barbu printre cei mai mari poe]i ai literaturiiromåne. Noutatea viziunii artistice, limbajul metaforizat, expresia ermetic` au generatnumeroase reac]ii din partea criticii literare, toate acestea însumate dånd imaginearotund` asupra unei c`r]i înc` nedescifrate în toat` profunzimea ei.

Poetul, dar [i matematicianul Ion Barbu / Dan Barbilian nu se revendic` dinmodernism, c`ci inten]ia sa este aceea de a impune o formul` original` a unui nouumanism, avînd ca punct de plecare viziunea geometric` apolinic`:„Totu[i gåndirea greac` se exprim` nu numai mitic, în fabul`, dar [i direct, în teoreme. Poarta prin care po]i aborda lumea greac` – f`r` de a c`rei cunoa[tere, dup` p`rerea mea, cultura cuiva nu poate fi socotit` complet` – nu este obligatoriu Homer. Geometria greac` e

o poart` mai larg` din care ochiul cuprinde un peisaj auster, dar esen]ial” 1


210

1 Dan Barbilian, Forma]iunea matematic`, în Op era matematic` – Geometrie, vol.IEd. Didactic` [i Pedagogic` , Bucure[ti, 1967



Apreciind originalitatea poeziei lui Ion Barbu în contextul literaturii europene, criticulMarin Mincu1 realizeaz` o interesant` discu]ie pe marginea a dou` concepte aparentidentice:ermetism / hermetism . Dac` ermetismul construie[te un mesaj poetic lipsit delirism, a[a cum se întålne[te în poezia lui Stephane Mallarme,hermetismul presupuneun mesaj care nu se comunic` direct, ci se încifreaz` prin simbol [i metafor`.Descifrarea acestuia impune o ini]iere în domeniul Cunoa[terii. Chiar dac` se ob]ine oconcentrare maxim` a formulei poetice, hermetismul devine punctul de plecare al unorinterpret`ri multiple:„Dac` o poezie admite o explica]ie, ra]ional admite o infinitate. Oexegez` nu poate fi deci în nici un caz absolut`.”2

Unul dintre exege]ii operei barbiene, Basarab Niculescu3, cel care realizeaz` adoua monografie dedicat` lui Ion Barbu la mai bine de treizeci de ani de cea a lui TudorVianu4, identific` în volumulJoc secund o adev`rat` cosmologie sus]inut` de treigrupuri de simboluri pe care le nume[teternare :

- ternarul miturilor fondatoare: Oglinda , Soarele [i Nunta;- ternarul culorilor asociate celor trei mituri: albastrul, galbenul [i verdele;

- ternarul etapelor de autocunoa[tere: Mercur, Venus,Soare.Aceste ternare, apreciaz` criticul, faciliteaz` întålnirea poeziei cu matematica:”Oricåtar p`rea de contradictorii ace[ti doi termeni la prima vedere, exist` undeva, în domeniul înalt al geometriei, un loc luminos unde se întålne[te cu poezia”5. În literaturauniversal` doar Omar Khayyam (1050-1123), matematician [i poet genial, în rubaiatelesale a mai reu[it aceast` simbioz` între matematic`, astronomie [i poezie.

Tot Basarab Niculescu, într-un articol intitulatIon Barbu – Aspecte transdisciplinare ale operei 6 remarca faptul c` volumul Joc secund este „o bijuterie a transdisciplinarit`]ii ”, Ion Barbu realizånd„proiectul unui nou umanism [i al unei noi culturi”.Din p`cate, volumul apare prea devreme pentru a fi receptat la adev`ratadimensiune cultural`, fiindc` transdisciplinaritatea este o teorie relativ recent`,problematica fiind formulat` cu claritate abia în 1968, primul care a folosit termenulfiind Jean Piaget (1896 – 1980)


211

1 Marin Mincu,Op era literar` a lui Ion Barbu, Ed. Cartea Romåneasc` , Bucure[ti, 19902 Ion Barbu,Pagini de p roz` , cap. Note pentru o m`rturisire literar` , Editura pentru Literatur` ,

Bucure[ti, 19683 Basarab Niculescu, Ion Barbu – Cosmologia „Jocului secund”, Editura pentru Literatur` ,

Bucure[ti, 19684 Tudir Vianu,Ion Barbu, Ed Cultura Na]ional` , Bucure[ti, 19355 Ion Barbu, Pagini de p roz` , cap. „De la geometrie la poezie ”, Editura pentru Literatur` ,

Bucure[ti, 19686 Comunicare prezentat` la Colocviul Interna]ional„Romanite et Roumanite ”, Paris, Sorbona,

22-26 apr. 1991, text publicat în„Caiete Critice” , Bucure[ti, nr.5, 2004, versiune romåneasc`,Pompiliu Cr`ciunescu.



III. Ilustrarea modernismului

DIN CEAS, DEDUS...

Din ceas, dedus adåncul acestei calme creste,Intrat` prin oglind` în måntuit azur,Tìnd pe înecarea cirezilor agreste,În grupurile apei, un joc secund, mai pur.

Nadir latent! Poetul ridic` însumareaDe harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi{i cåntec istove[te: ascuns, cum numai mareaMeduzele cånd plimb` sub clopotele verzi.

Poezia Din ceas dedus... deschide volumulJoc secund [i este, al`turi de Timbru [iGrup , o art` poetic`, închizånd în cele opt versuri întreaga concep]ie a lui Ion Barbudespre menirea poetului [i rolul poeziei.A[a cum observa Mihail Sebastian, artapoetic` barbian` „pleac` de la o în]elegere abstract` a lumii.[...] Ea nu [tie s` prind`[i nici nu se sile[te s` prind` imaginea direct` a vie]ii, trecerea dezordonat` a clipelor, înv`lm`[ela lucrurilor [i a sentimentelor. Nu [tie s` prind`, adic`, nimic din ceea ce arputea numi jocul prim al existen]ei.[…].Poezia d-sale caut` coheren]`, caut` unitatea,caut` principiul. Via]a e o întåmplare, arta e o disciplin`”1

În viziunea artistului, orice poet trebuie s` fie, în egal` m`sur`, un magician [i untehnician al cuvåntului, a[adar s` st`påneasc` arta de a crea [i s` fie con[tient detravaliul actului poetic. În m`rturisirile sale literare, Ion Barbu nota faptul c` poezia

trebuie „s` treac` deasupra oric`rui accident” iar stilul ei trebuie s` fie„intemporal [iceresc”. De aceea idealul sù poetic a fost acela ca în versurile sale s` redea”echivalentul unor st`ri absolute ale intelectului [i viziunii”. Din acest punct de vedereBarbu se situeaz` în descenden]a unor poe]i precum Ch. Baudelaire, A. Rimbaud,Edgar Allan Poe.

Întregul efort creator al poetului a avut drept scop final ridicarea la„modulintelectual al Lirei”, a[a cum îi scria prietenului sù, Tudor Vianu:„M` hot`råi, eu suntun mare poet. A[teapt`. Nu în sensul curent de versificator. Cuvåntul m` stinghere[te, îl månuiesc cu prea mari timidit`]i sau prea mari îndr`zneli, nu am sentimentul just al

valorii muzicale [i nu parvine s`-mi acopere inten]ia. F`r` un anumit noroc, cevasinceritate [i abilitate de disociator, a[ fi sigur un poet-fetus. Materialul meu veritabil eActul . Aici evoluez ca un vultur, sînt un maestru”2. Se observ` c` Barbu scrie Actul cumajuscul`, referindu-se, fire[te, la Crea]ie (în latinago, agere,egi, actum – a face, a crea , sinonim cupoeo din greac`). El se confeseaz` prietenului sù, spunåndu-i c` laacest nivel al Cunoa[terii va evolua ca un maestru, fapt care se va concretiza prin întreaga sa oper`.

Tema poemului este Crea]ia, imaginea unei lumi purificate prin reflectarea înoglind`. G. C`linescu apreciaz` c` textul care deschide programatic volumul este”o cugetare clar`, în limbaj dificl, arta poetic` a liricului: Poezia (adåncul acestei calme


212

1 Mihail Sebastian, Cuvåntul , an IV, nr.1763 /19.03.19302 Ion Barbu, Scrisoare din Gottingen , 18 mai 1922.



creste) este o ie[ire (dedus) din contingent (din ceas) în pur` gratuitate (måntuit azur), joc secund, ca imaginea cirezii resfrånt` în ap`. E un nadir latent, o oglindire a zenitului în ap`, o sublimare a vie]ii prin retorsiune ” ”1.

TitlulDin ceas dedus...sau Joc secund , dup` al]ii (poetul nu i-a dat un titlu, inten]iasa fiind de a-i l`sa cititorului libertate deplin` în a explora acest univers unic pe care i-l dedic`), reflect` un adev`rat program ideatic subordonat misterului artei v`zut` ca jocneprih`nit (secundavi , în latina cult`, înseamn` care urmeaz` , trimitere la imagineapur` a lumii reflectate).

Poezia este structurat` în dou` catrene cu m`sura versurilor de 14 silabe [i rim` încruci[at` (a,b,a,b), limbajul poetic metaforizat încifrånd ideile [i simbolurile.

Incipitultextului,Din ceas dedus ... con]ine o metafor` construit` cu un termenmatematic (dedus ) care îns` dezvolt` un sens conotativ. Poetul anun]` astfel ununivers al esen]elor, dezvoltat pe alternan]a Real – Abstract. Dincolo de text, intuiminfluen]a filozofiei platoniciene – lumea ideilor fiind tocmai aceast` lume reflectat` înoglind`. Simbolul oglinzii, foarte bogat în cultura lumii, este pus în leg`tur` cu

revelarea adev`rului, a purit`]ii:„Aceste r`sfrångeri ale Inteligen]ei sau Cuvåntului ceresc fac din oglind` simbolul ce reflect` Inteligen]a creatoare.[ ... ] Pe plan mai general ea este consecin]a celei mai înalte experin]e spirituale ”2

Prin actul creator, poetul iese din temporalitate [i intr` în atemporalitate („Din ceas dedus” ), se înal]` c`tre Frumosul artistic,„calmul” fiind sinonim cu extazul estetic:„Din ceas dedus, adåncul acestei calme creste, / Intrat` prin oglind` în måntuit azur, / T`ind pe înecarea cirezilor agreste, / În grupurile apei, un joc secund mai pur.”

Poarta magic` dintre realitate [i iluzie, oglinda , filtreaz` imperfec]iunile lumii reale[i faciliteaz` construc]ia unei alte lumi simetrice, dar„måntuit`”, purificat`, o lumeeliberat` de timp. Poetul se elibereaz` el însu[i de tr`irea instinctual`, dionisiac`(agrest – s`lbatic , din lat. agrestum ) spre a atinge o nou` dimensiune, cea aIntelectului pur, apolinicul. Se configureaz` astfel o serie de antiteze:temporal / atemporal; apolinic /dionisiac.

Atitudinea ludic` nu implic` doar ideea de„ joc al cuvintelor”, ci mult mai mult.Plecånd de la Aristotel care sesizeaz` înc` din Antichitate c` arta, prin faptul c`trasfigureaz` via]a, e un joc, Ion Barbu consider` c` via]a e jocul prim , iar crea]ia e joc secund : „În grupurile apei, un joc secund mai pur” . Eliminånd tot ceea ce înseamn`sentiment, poezia devine act intelectual, atinge starea dechatarsis :”Poetul asociaz` crea]ia cu un act de tripl` modificare a realit`]ii: imaginea real` e receptat` subiectiv,apoi transfigurat` artistic [i înc` o dat` modificat` prin imagini voit criptice” 3.

Cea de-a doua strof` se deschide cu o construc]ie exclamativ` cu valoare deinvoca]ie:”Nadir latent”, prin care se sugereaz` concep]ia matematic` a lui Ion Barbudespre crea]ia liric`. Dac` avem în vedere defini]ia astrologic` a nadirului – punctulimaginar cel mai înalt pe bolta cereasc`, diametral opus zenitului - în]elegem c` poeziase reg`se[te doar în acest spa]iu infinit, nadirul devenind astfel puntul înalt alIntelectului pur.


213

1 G. C`linescu, Istoria literaturii romåne de la origini [i p ån` în p rezent, Ed.Minerva , Bucure[ti, 19852 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant,Dic]ionar de simboluri, Ed. Artemis , Bucure[ti, 19953 Doina Ru[ti, Dic]ionar de teme [i simboluri din literatura romån`, Ed. Univers Enciclopedic ,

Bucure[ti, 2002



Epitetul „latent”, surprinz`tor asociat nadirului, î[i descifreaz` semnifica]ia prinetimologie – lateo, latere (lat.)= a ascunde – reveleaz` acum sensul oglindirii,eliberarea de spaima dublului. În fiecare dintre noi exist` într-o form` latent`, ascuns`aceast` aspira]ie spre înalt, îns` lumea dedus`, intuit` se reveleaz` doar Ini]iatului ,doar celui care, printr-un [ir de oglinzi, recompune armonia universului:Poetul ridic` însumarea / De harfe r`sfirate ce-n zbor invers le pierzi / {i cåntec istove[te” . Numaipuritatea numerelor,„însumarea ”(Pitagora spunea c` universul întreg [i toate p`r]ile luise abstractizeaz` în numere – Totul este num`r -), asociat` cu muzica:”harfe r`sfirate ”, „cåntec istove[te ”, mai poate armoniza esen]ele [tiute [i ne[tiute aleuniversului.

De[i s-a disociat de Arghezi pe care l-a numit„poet refuzat de Idee”, Barbu se întålne[te cu acesta în linia artei v`zut` ca trud`, ca jertfire, metafora„cåntecistove[te” însumånd [i sensul des`vår[irii actului creator.

Poezia este, de asemenea, pentru Ion Barbu [i o experin]` deschis` zborului, îns`calea ei se reveleaz` doar celor care pot s` se desprind` de contingent, altfel, ceea

ce ar trebui s` devin` în`l]are, devine„zbor invers” , sinonim mesajului criptic (care serefuz` descifr`rii).Metafora din ultimul vers închide rotund concep]ia poetului despre menirea poeziei:

ea trebuie s` sintetizeze esen]ele, s` însumeze atåt fenomenele concrete, cåt [isemnifica]iile lui abstracte [i s`-[i conserve ceea ce îi este propriu – inefabilul.Asemenea meduzelor, ca ni[te„clopote verzi”, care î[i p`streaz` frumuse]ea doar înlumea lor, creånd o alternativ` a cerului cu stele, tot astfel poezia transpune artisticrealitatea, atr`gånd privirile pån` în adåncurile-i misterioase.

Esen]ializarea percep]iei lirice, transcederea realului în spa]iul Cunoa[teriiPure,stilizarea imaginii poetice pån` ce ajunge s` exprime ideea în forma cea mai pur`reprezint` elementele particulare ale discursului liric barbian.

A[adar, Ion Barbu pledeaz` pentru reîntoarcerea poeziei la func]ia sa originar` pecare o avea în Antichitate, aceea de a contura o viziune asupra unit`]ii universului,r`spunzånd la întreb`rile esen]iale ale omenirii: ”În poezia mea, ceea ce ar putea trecedrept modernism, nu este decåt o înnodare cu cel mai îndep`rtat trecut al poeziei: odapindaric`”1

Repere critice• Radu Gyr, Ca le nda rul me u: prie te nii, mo me nte [i a titudini lite ra re , edi]ie îngrijit` , cu

o prefa]` biobibliografic` de Ion Popi[tenu, Ed. ExPonto , Constan]a, 1996:„Înalt, cu umerii pu]in apleca]i, Barbu avea figur` levantin`, de negustor armean; musta]a, an de an mai stufoas`, î[i l`sa col]urile peste marginile gurii; fruntea mare, de savant, îi lumina îns` chipul oache[ [i auster.[ … ] În cercul familiei, matematicianul – algebric,adesea, chiar în lirica sa, - devenea, surpriz`!, un pl`cut [i volubil convorbitor; gravul [i distantul „cap[ist” se transforma într-o„rud`” amabil` [i tandr`. Din prima zi a familialei întålniri, pretinsul [i binevoitorul meu„v`r” mi-a pledat, cu o nepre]uit` înfl`c`rare, cauza „poeziei pure”, c`utånd s` m` converteasc` [i s` m` fac` adeptul lui Mallarme [i Paul Valery. I-am r`spuns, cu oarecare sfial`, c„poezia pur`”, în

ciuda muzicalit`]ii vocabulelor [i a celestei ei frumuse]i diamantine, mi se pare, totu[i,rece [i necomunicativ`. Prea cerebral`, prea lucrat` în atelier. M-a privit îndelung,


214

1 Ion Barbu, op cit.



oglindind în ochi deopotriv` mirare, comp`timire [i dojan`, fa]a i s-a în`sprit u[or,apoi mi-a întors spatele [i, cåteva minue nu mi-a mai adresat un singur cuvånt. Dup` ce, prin t`cerea de ghea]`, îmi ar`tase totala dezaprobare, marele [i capriciosul meu „v`r” m-a privit din nou, de data aceasta îng`duitor [i afabil, abandonånd iritantul subiect al „poeziei pure”, a început s`-mi vorbeasc` despre elevatele zone ale matematicilor...tot pure.”

• Marian Papahagi,Ero s [i uto pie , Ed. Dacia , Cluj-Napoca, 1999:„Deschidem aici o parantez` privitoare la noul umanism bazat pe matematici în care credea Ion Barbu ( „Se poate vorbi de un umanism modern, de un sistem complet de cuno[tin]e capabil s` formeze omul, bazat îns` pe matematici? Sunt convins, c` da”). Forma]ia intelectual` nu trebuie s` aib` neap`rat ca fundament clasic pe Homer, ea poate pleca [i de la Euclid [i Arhimede.Cå[tigul pe aceast` cale e al esen]ializ`rii: „Geometria greac` e o poart` mai larg`, din care ochiul cuprinde un peisagiu auster,dar esen]ial”. Dar nu e mai pu]in adev`rat c` îl caracterizeaz` pe Ion Barbu o pendulare între geometrie [i poezie ([i nu o sintez`, orice s-ar spune). Ambele nu

sunt îns` în]elese ca simple, trivializate ocupa]ii, ci ca necesit`]i (eventual databile)ale cunoa[terii: f`cåndu-[i autobiografia intelectual`, el poate spune la un moment dat: „...matematicile îmi devin tot mai mult o hran` neîndestul`toare [i interesul pentru literatur` se de[teapt`. Anii tulburi ai r`zboiului fixeaz` acest` stare”.[ … ] M`rturisirii dintåi îi poate corespunde accep]ia poeziei ca o sperat` poart` spre cunoa[tere, a[a cum geometria greac` era o alt` poart` mai larg` [i mai sigur`”

• Mircea Scarlat,Io n Ba rbu – poez ie [i dez ide ra t, Ed. Albatros , Bucure[ti, 1981:„Dincea s de dus.... este o defini]ie a poeziei [i a actului poetic. În poetica metaforic exprimat` de Ion Barbu se face aluzie la o sum` de virtualit`]i cufundate într-un punct diametral opus zenitului. Aceast` sum` este contingentul perceptibil senzorial. Dar poezia e sublimarea vie]ii (G. C`linescu), deoarece„:Poetul ridic` însumarea / De harfe r`sfirate ce-n zbor invers le pierzi / {i cåntec istove[te...”[ ... ] P`måntul însu[i proclam`, veste[te, gånde[te [i vegheaz` însumarea virtualit`]ilor

( „harfe r`sfirate”) poetice existente care, în lipsa artistului s-ar pierde ( „în veac”) din cauza dispers`rii lor. Rostul poetului ar fi deci surprinderea [i – act deliberat – organizarea în rostire a acestor virtualit`]i. De subliniat îns` c` nu e vorba de sum`,ci de omogenizare intuitiv`, a c`rei obiectivare în scris este rodul unui efort deliberat.”

• Ioana Em. Petrescu, Co nfigura] ii, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1981:„În absolut,Universul nu cunoa[te sus [i jos, înalt [i adånc. Dep`[ind iluzia antropocentrist`,gåndirea (gåndirea matematic` sau cea poetic`) va construi o natur` secund`,cogital`, care e un model inteligibil al lumii.În acest model barbian, lumea e gåndit`, la modul matematic, în modul – adic` în valorile absolute ale m`rimilor reale, f`r` a se lua în considerare semnul lor algebric.„


215



216

I. Disocieri teoretice• Termenultradi]ionalism provine din fr.tradi]ionalisme .• Termenul are, cf.Dic] io na rului e xplica tiv a l limbii ro måne , dou` accep]ii / sensuri:

1. Sens larg – Ata[ament (exagerat) fa]` de tradi]ie; atitudine dictat` de acestata[ament.

2. Sens restråns – (În mi[carea cultural` [i literar`) Tendin]` excesiv` spre folclor,istorie etc., care se opune modernismului [i respinge ideea de civiliza]ie,supraevaluare a tradi]iei .

Tradi]ionalismulse define[te drept omi[care literar , care s-a manifestat în perioadainterbelic` [i a c`rei doctrin`/ideologie s-a structurat în paginile revisteiGåndirea.

II. ContextualizareTradi]ionalismul interbelic este anticipat de dou` curente de la începutul secolului

al XIX-lea -s`m`n`torismul [i poporanismul, care au fost promovate de revisteleS`m`n`torul (1901) [iVia]a romåneasc` (1906).

Revista Gåndirea a v`zut lumina tiparului la Cluj, sub coordonarea lui CezarPetrescu [i D. I. Cucu, iar din 1922 s-a mutat la Bucure[ti. Apare, cu mici întreruperi,pån` în 1944. Cel care confer` revistei adev`rata dimensiune de tribun` atradi]ionalismului este Nichifor Crainic, directorul acesteia, din 1926.

Ideile promovate de colaboratorii revistei se opun ideilor moderniste formulate înpaginile altei reviste importante din epoc`,Sbur`torul, conduse de criticul [i istoriculliterar Eugen Lovinescu. Ele se refer`, în principal la delimitarea conceptului despecific na]ional, precum [i la afirmarea acestuia în literatur`, în cultur`.

Re vo lta fo ndului no stru ne la tinde Lucian Blaga,„Isus în ]a ra lui”(1923),„Pa rsifa l”(1924)[i „Se nsul tra di] ie i” (1929) de Nichifor Crainic pot fi considerate articole programatice. ÎnarticolulSe nsul tra di] ie i, autorul subliniaz` particularit`]ile culturii romåne[ti, printre careautohtonismul [i ortodoxia: „Peste p`måntul pe care am înv`]at s`-l iubim din „Sem`n`torul” noi vedem arcuindu-se coviltirul de azur al Bisericii ortodoxe. Noi vedem substan]a acestei Biserici amestecat` pretutindeni cu substan]a etnic`.”

În viziunea lui Ion Pillat, tradi]ia dezv`luie complexitatea originii unui popor [iconfer` timbru autentic unei opere, promovånd valoarea na]ional` la dimensiuneacelei universale. El afirm`, printre altele:„Exist` o tradi]ie vie, o tradi]ie dinamic`,creatoare [i comprehensiv` […] [i o tradi]ie moart`, o tradi]ie static`, steril` [i neîn]eleas`. Una e original` întotdeauna, fiindc` porne[te din fundul sufletului nostru;

alta închis` inova]iilor celor mai fire[ti, nu face decåt s` prelungeasc`, osificånd-o, o imita]ie luat` cåndva de la str`ini.”1

Poezia tradi]ionalist`

5

1 Ion Pillat,Tradi]ie [i literatur`, în Opere I-IV



Reprezentan]ii tradi]ionalismului:• în poezie: George Co[buc, Octavian Goga, Aron Cotru[, {t. O. Iosif, Aron Cotru[,

Vasile Voiculescu, Ion Pillat, Nichifor Crainic, Adrian Maniu, Radu Gyr;• în dramaturgie: Barbu {tef`nescu Delavrancea, Nicolae Iorga;• în proz`: Constantin Stere, Calistrat Hoga[, Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu [.a.

III. Ilustrarea tradi]ionalismului

ACI SOSI PE VREMURI de Ion Pillat

La casa amintirii cu-obloane [i pridvor,P`ienjeni z`brelir` [i poart`, [i z`vor.Iar hornul nu mai trage alene din ciubucDe cånd luptar`-n codru [i poteri, [i haiduc.

În drumul lor spre zare îmb`trånir` plopii.Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.Ner`bd`tor bunicul påndise de la scar`Berlina leg`nat` prin lanuri de secar`.Pie-atunci nu erau trenuri ca azi, [i din berlin`S`ri, sub]ire,-o fat` în larg` crinolin`.Privind cu ea sub lun` cåmpia ca un lac,Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac.Iar cånd deasupra casei ca umbre berze cad,Îi spuse Sbur`torul de-un tån`r Eliad.Ea-l asculta t`cut`, cu ochi de peruzea...{i totul ce romantic, ca-n basme, se urzea.{i cum [edeau... departe, un clopot a sunat,De nunt` sau de moarte, în turnul vechi din sat.Dar ei, în clipa asta sim]eau c`-o s` r`mån`...De mult e mort bunicul, bunica e b`trån`...Ce straniu lucru: vremea! Deodat` pe pereteTe vezi aievea numai în [tersele portrete.Te recuno[ti în ele, dar nu [i-n fa]a ta,C`ci trupul t`u te uit`, dar tu nu-l po]i uita...Ca ieri sosi bunica... [i vii acuma tu:Pe urmele berlinei tr`sura ta st`tu.Acela[i drum te-aduse prin lanul de secar`.Ca dånsa tragi, în dreptul pridvorului, la scar`.Sub]ire, calci nisipul pe care ea s`ri.Cu berzele într-ånsul amurgul se opri...{i m-ai g`sit, zåmbindu-mi, c` prea naiv eramCånd ]i-am [optit poeme de bunul Francis Jammes.Iar cånd în noapte cåmpul fu lac întins sub lun`{i-am spus Balada lunei de Horia Furtun`,M-ai ascultat pe gånduri, cu ochi de ametist,{i ]i-am p`rut romantic [i poate simbolist.{i cum [edeam... departe, un clopot a sunat.Acela[i clopot poate . în turnul vechi din sat...De nunt` sau de moarte, în turnul vechi din sat.


217



Etape ale crea]iei pillatieneIon Pillat (1891-1945) str`bate ca artist un drum lung, al c`ut`rii de sine, al

descoperirii formelor, temelor [i motivelor poetice, care s`-l exprime direct [i total. Poet[i c`rturar, „colec]ionar pios de poezie, bibliofil [i bibliograf înfrigurat, mereu în curent cu progresele specialit`]ii” .1 el [i-a rotunjit crea]ia poetic`, reluånd [i regrupåndsuccesiv poemele. Astfel, a devenit evident` substan]a ciclic` a viziunii sale.

Potrivit propriilor m`rturisiri, opera sa str`bate trei mari etape:1. Debuteaz` editorial, aproape concomitent, cu dou` volume, în 1912, unul în proz`

(un poem în proz`), Po ve stea ce lui din urm` sfånt, scos la Paris, „a la BelleEdition”, [i altul, de versuri,Vis`ri p`gån e , la Minerva. Peste cå]iva ani, în 1914,apar Ete rnit`] i de-o clip`, apoiAm`giri(1916) [iGra dina intre z iduri(1919). Acestevolume ilustreaz` etapa de tinere]e, parnasian–simbolist`, a[a cum noteaz` poetul într-o„diagram` ” poetic`, raportåndu-se la direc]iile poeziei romåne[ti din preajmar`zboiului. Volumele de maturitatePe Arge [ în sus , 1923, Sa tul me u, 1925,Bise rica de a lt`da t` , 1926, Limpez imi, 1928 - cuprind poezii din puritatea

„p`måntului spiritualizat în vreme, a timpului materializat în amintire ,” (Ion Pillat,M`rturisiri lite ra re , organizate de D. Caracostea, Buc, Ed. Minerva, 1971).2. În volumeleCa ie tul ve rde (1932), Scutul Mine rve i (1933), Poe me într-u n ve rs

(1935) }`rm pie rdut (1937) Umbra timpului (1940), Ba lcic, (1940), Împlinire (1942) etc. încearc` o experien]` liric` pe t`råmul clasicismului, cu largi ecouri în arta sa. Era firesc, pentru un artist cu structura lui, ca valorile clasice s` fie unmodel, dar [i o surs` de împrosp`tare a lirismului. Poetul se redescoper` pe sine în inflexiunile armoniilor grece[ti.

Aci so si pe vre muri face parte din volumulPe Arge [ în sus (1923), volum cu careIon Pillat se înscrie învalorile/tr`s`turile tradi]ionale: tema [i motivele poetice,imaginarul poetic constituit din viziunea asupra spa]iului autohton, rustic (imaginea„casei amintirii ” con]ine elemente de arhitectur` popular`, cåmpia,„lanul de secar` ”),din iriz`rile folclorice [i istorice („poteri [i haiduc ”);sensibilitatea metafizic`, religioas`(„... un clopot a sunat,/ De nunt` sau de moarte...” ). Poetul recruteaz`, aproapeinsesizabil, din straturile folclorice (factor tradi]ional de baz`) exact elementele caretrimit la spiritualitatea creatorului popular„{i totul[...] ca-n basme se urzea” , la zoneleobscure, ambigue, de natur` s` comunice un etimon muzical:„[...] departe, un clopot a sunat” . Inflexiunile de mare puritate liric` ale textului cresc [i din aceste sugestiitradi]ionale pentru care poetul a nutrit o statornic` admira]ie.

Adeziunea poetului la un astfel de tip de poezie este semnificativ` pentru în]elegerea liricii sale în totalitate. De altfel, G. C`linescu noteaz`:„Originalitatea,savoarea acestei poezii nu pot fi contestate [iPe Arge [ în sus este unul din momentele lirice fundamentale de dup` r`zboi .” 2, iar Nicolae Manolescu sus]ine ideeavaloroas` a consonan]ei, în poezia lui Pillat, a tradi]ionalismului cu modernitatea:„Tradi]ionalismul dinPe Arge [ în sus a fost definit ca o autohtonizare a simbolismului.Este îns` în egal` m`sur` [i o modernizare a tradi]iei.” 3

Poezia Aci so si pe vre muri dezvolt` tema medita]iei, cu accente elegiace, asupracurgerii ireversibile a timpului sau, cum spune poetul însu[i, a: „[...] p`måntului spiritualizat în vreme, a timpului materializat în amintire ”. Poetul particularizeaz` tema


218

1 G. C`linescu, Istoria literaturii romåne de la origini p ån` în p rezent, Ed. Minerva, 19822. G.C`linescu, op.cit.3. Nicolae Manolescu, Desp re p oezie, Ed.Aula, 2002



printr-o figur` de construc]ie-paralelismul, care situeaz` cele dou` cupluri pedimensiunea iubirii caordo amoris [i prinmotive poetice, specifice universului patriarhal.

Cuplurile, care fac [i re-fac lumea, prin gesturi arhetipale, instrumentate de Eros, cap`t`coeren]` estetic` prin formulalirismului obiectiv (utilizarea unor„m`[ti lirice”-bunicul [ibunica, surprinse în trìrile lor:„Ner`bd`tor bunicul påndise de la scar`”;„Ea-l asculta t`cut`, cu ochi de peruzea”)combinat` culirismul subiectiv, care presupune confesiune [iimplicare afectiv` [i este subliniat prin m`rcile gramaticale ale persoanei întåi.O micropoveste, cu sonorit`]i [i imagini simbolice, se deruleaz` prin interven]iaunei instan]e a comunic`rii(eu liric)care, plasåndu-se într-un plan poetic profund,contempl` trecerea timpului [i presimte moartea:„De nunt` sau de moarte, în turnul vechi din sat.”Eul enun]`tor nu se confeseaz` romantic, ci î[i proiecteaz` emo]iile [igåndurile, adic`viziunea despre lume, în mit sau în legend`.

Viziunea despre lume a lui Pillat se concretizeaz` într-uncronotop, în care reflec]iatrist` asupra vremelniciei umane tope[te trecutul în prezent, iar spa]iul setemporalizeaz`. Timpul este caracterizat de circularitate:„Ca ieri sosi bunica… [i vii acuma tu”,are un contur arhetipal tocmai prin recuren]a pove[tilor de dragoste, iarspa]iul are contur afectiv, este interiorizat [i marcat cel mai bine de„casa amintirii” ,care: „[...] este, pentru Pillat, l`ca[ul afec]iunii primare, derivat al arhetipului incintei intime, [i spunånd aceasta lumin`m firul antropologic al imaginarului.” 1

Ion Pillat concepe spa]iul [i timpul atåt în linia tradi]iei cu iz folcloric (paseism,rusticitate, autohtonism, istorie) cåt [i în direc]ia modernit`]ii - evitarea idealiz`rii prinmedita]ia nostalgic` [i, uneori, ironic` asupra acestor categorii pe care se înscrieexisten]a uman`, dar [i asupra iubirii. Substratul reflexiv al poeziei îi ofer` eului liricposibilitatea de a se pozi]iona, în prima parte a poeziei, într-un fel de transcenden]`sau obiectivare. Ca un demiurg, el poate„vedea”, în timp [i spa]iu, imagini ale unei

tradi]ii paradisiace, recuperate prin spirit, prin imagina]ie poetic`:„La casa amintirii cu- obloane [i pridvor,/Pìenjeni z`brelir` [i poart` [i z`vor. //Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc/De cånd luptar`-n codru [i poteri [i haiduc.”

Structural, opera se dezvolt` pe dou` planuri, trecutul (bunicul [i bunica) [iprezentul, unite prin amintire [i prin medita]ia asupra timpului. Structura de adåncimea textului se reflect` perfect în paralelismul situa]iilor, înrela]iile de opozi]ie, marcatede adverbe de timp precum„atunci”,„ieri” –„acum” , „clipa asta” [i de simetrie, înprezentarea celor dou` pove[ti de iubire:„Ca ieri sosi bunica… [i vii acuma tu” .

Compozi]iapoeziei este realizat` din [aptesprezece distihuri, un catren [i un versfinal, liber, organizate în trei p`r]i (prima parte–primele zece distihuri, a doua parte –catrenul intermediar, meditativ [i a treia parte–ultimele [apte distihuri). Versul final arerol de laitmotiv.

Titlulpoeziei are aspectul unui enun] propozi]ionalAci sosi pe vremuri[i sus]inetema poeziei, oferind, în acela[i timp, o cheie de lectur` cititorului. Elementele deictice,spa]iale, temporale [i, chiar, sociale („aci”, persoana a III-a [i timpul perfect simplu alverbului [i structura„pe vremuri”) sunt simbolice [i contribuie la realizarea aceleiatmosfere de ambiguitate [i de vraj` specifice poeziei lirice.

Secven]ele lirice ale poeziei con]in o succesiune deimagini poetice vizuale [i/sauauditive:

• „casa amintirii”proiectat` în timpul str`vechi, încremenit` într-un spa]iu al uit`rii [ial t`cerii, al unei lumi apuse, cånd„luptar`-n codru [i poteri, [i haiduc” , „La casa amintirii cu-obloane [i pridvor,/Pìenjeni z`brelir` [i poart` [i z`vor.” Casa


219

1 Cristian Livescu,Introducere în op era lui Ion Pillat, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1980



reprezint` centrul lumii:„[…] casa este simbolul centrului existen]ial al omului devenit statornic ..” 1 Pìanjenul, prin ac]iunea lui de a ]ese pånza fin`, aproapeinvizibil`, în care î[i prinde du[manul, sugereaz` curgerea, fragilitatea fiin]eiumane în raport cu timpul:„[...] timpul care ucide pe nesim]ite .” 2 Pånzasimbolizeaz` lumea aparen]ei, a iluziei, opus` realit`]ii [i esen]ei.

• sosirea bunicii Calyopi [i sosirea iubitei preg`tite de semnele îmb`trånirii [i aleschimb`rii naturii:„În drumul lor spre zare îmb`trånir` plopii”,„Sub]ire, calci nisipul pe care ea s`ri./ Cu berzele într-însul amurgul se opri…”.Structurile lingvistice„plopii îmb`tråni]i” [i„amurgul se opri”sunt frumoase personific`ri ale naturii [i ale timpului.

• a[teptarea ner`bd`toare a bunicului simetric a[tept`rii eului liric, dup` modelulritualului erotic eminescian din idile:„Ner`bd`tor bunicul påndise de la scar`/Berlina leg`nat` prin lanuri de secar`.”A[teptarea este [i o tem` liric`, careasociaz` sentimente [i trìri, uneori, contradictorii.

• rostirea poeziei: „Privind cu ea sub lun` cåmpia ca un lac,/Bunicul meu desigur i- a recitat „Le Lac”. //Iar cånd deasupra casei ca umbre berze cad, Îi spuse „Sbur`torul” de-un tån`r Eliad.//”;„Iar cånd în noapte cåmpul fu lac întins sub lun`/ {i-am spus „Balada lunei” de Horia Furtun`//”,„{i m-ai g`sit, zåmbindu-mi, c` prea naiv eram/Cånd ]i-am [optit poeme de bunul Francis Jammes.//”Apelul la„poezie în poezie” sugereaz` evolu]ia formulelor estetice, dar [i importan]a artei în des`vår[irea pove[tii de dragoste. Ironia fin` existent` în versurile citatetempereaz` lirismul trìrii, ferindu-l de exager`ri.

• sosirea iubitei, pe acelea[i locuri: „Acela[i drum te-aduse prin lanul de secar`,/Ca dånsa tragi, în dreptul pridvorului, la scar`.”De[i cuplul este altul, casa [i drumulsunt acelea[i, sugestie reflexiv` a transform`rilor produse în sufletul omului desuccesiunea etapelor existen]iale.Drumulnu poate fi decåt o nuan]` a evolu]iei

sufletului, spirala melcului în care se solidific`, pe scara universului, timpul. Elconduce la „casa amintirii ”, topos romantic situat într-o geografie cosmicizat` [i într-un timp circular, etern.

• clopotul: „[...] este un emi]`tor de unde modulate care posed` o valoare liric` excep]ional` [...] ” 3 Clopotul are rolul de a unifica imaginile trecutului cu cele aleprezentului, potrivit unei viziuni a unit`]ii poetice proprii lui Ion Pillat. Este unsimbol al statorniciei, stabilind o rela]ie între cer [i p`månt:„[…] risipe[te limit`rile condi]iei temporale.” 4

Dintre versurile cu o mai mare înc`rc`turmeditativ-reflexiv , re]inem:„Dar ei, în clipa asta sim]eau c`-o s` r`mån`…”, care sus]ine iluzia eternit ]ii omului prin iubire. Versulasociaz` imaginea cuplului mitic cu sentimentul ve[niciei [i încorporeaz` mitul în poezie.Versurile:„Ce straniu lucru: vremea! – Deodat` pe perete/ Te vezi aievea numai în [tersele portrete./ /Te recuno[ti în ele, dar nu [i-n fa]a ta,/ C`ci trupul tù te uit`, dar tu nu-l po]i uita…”,argumenteaz` cu rafinat` eleva]ie ideea c` omul are con[tiin]a timpuluiireversibil, ceea ce este marcat în planul expresiei cu sugestiile persoanei a II-a.

Versul final, izolat – laitmotivul poeziei:„De nunt` sau de moarte, în turnul vechi din sat” –accentueaz` dramatismul vie]ii, acela[i sunet poate trimite la un nou început saula extinc]ie.


220

1Hans Biedermann,Dic]ionar de simboluri, Ed. Saeculum I.O., Bucure[ti, 20022 Doina Ru[ti,Dic]ionar de teme [i simboluri din literatura romån` , Ed. Univers Enciclopedic,Bucure[ti, 2002

3 G. C`linescu,Universul p oeziei, Ed. Minerva, Bucure[ti, 19734 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant,Dic]ionar de simboluri , vol.I-III, Ed.Artemis, Bucure[ti, 1995



Elementele de versifica]ie [i de prozodie contribuie la realizarea muzicalit`]iitextului. Sonorit`]ile vagi, ambigue sunt bazate pe strofele formate din dou` versuri, peritmul iambic [i pe rima împerecheat`.

Expresivitatea poetic` se realizeaz` printr-o îmbinare de tehnici [i mijloace:• limbajul clasicizat, u[or arhaic [i regionalatunci cånd este evocat cuplul bunicul [i

bunica (ciubuc, poteri, haiduc, berlin`, crinolin` ); elemente de onomastic` [i titluride opere literare care nuan]eaz` tr`irile [i le coloreaz` afectiv: Eliad, HoriaFurtun`, Francis Jammes [i „Sbur`torul”,„Le Lac”,„Balada lunei”;cuvinte [istructuri lingvisticecu o mare înc`rc`tur` simbolic` ce denumesc elementelecomponente ale imaginarului poetic pillatian:casa amintirii, clopot, drumul,cåmpiaetc.

• regimul verbelor: alternarea timpului trecut (imperfectul -asculta, urzea , perfectulsimplu -sosi, s`ri , perfectul compus -a recitat, a sunat ) al verbelor cu prezentul(trage, cad, recuno[ti ) are rolul de a sugera c`, de[i timpul este ireversibil, iubireaface posibil accesul spre ve[nicie.

• paralelismul [i simetria situa]iilor descrise contureaz` o veritabil` ontologie liric`;• figurile de stil: epitetul berlina leg`nat` , personificarea „Iar hornul nu mai trage

alene din ciubuc”,metaforacasa amintirii,compara]iaca-n basme se urzea etc.În concluzie, poeziaAci so si pe vre muride Ion Pillat ilustreaz` direc]ia tradi]ionalist`

formulat` de ideologii grupa]i în jurul revistei Gåndirea, prin medita]ia liric`, trist` asupratrecerii timpului, prin tendin]a de a induce cititorului st`ri de reflec]ie [i de reverie, prinvalorificarea inflexiunilor metafizice oferite de domeniul religios, prin utilizarea unuilimbaj popular [i regional, prin îmbinarea formelor lirismului obiectiv cu cele ale lirismuluisubiectiv [i, nu în ultimul rånd, prin cultivarea formelor de prozodie tradi]ionale. Poetul, în mod con[tient, se a[az` în linia unei genera]ii de arti[ti pentru care tradi]ia are un

sens: „În raport cu istoria romåneasc` tradi]ia noastr` etern` î[i are sediul în popor [i în expresia lui multipl` care e cultura popular` ca produs etnic. Ea st` într-un anume fel de a poetiza, într-un anume fel de a plasticiza, într-un anume fel de a cånta, într-un anume fel de a filosofa, într-o anume atitudine fa]` de natura [i fa]` de Dumnezeu .” 1

Repere critice• Nicolae Manolescu,De spre poe z ie :, Ed. Aula, Bra[ov, 2002:„Ion Pillat este, în liric`, un

autor de„tablouri”; are o imagina]ie plastic` [i decorativ`, în al doilea rånd, poezia lui este totdeauna„clar`”,„la vedere”, nepierzånd leg`tura cu sentimentul comun [i cump`tat al naturii„legale”; în fine, este scris` aproape exclusiv în vers regulat [i are deseori form` fix`.”

• Z. Ornea, Tra di] io na lism [i mo de rnita te în de ce niul a l tre ilea , Ed. Eminescu,Bucure[ti, 1980:„Melancolia lui Pillat e a unui clasic care aspir` spre fundamentele eterne. Trecutul devine, prin transfigurare, prezent [i cele mai durabile tablouri dinPe Arge [ în sus sunt create din aceast` izbånd` a prezentului asupra trecutului.”

• Nicolae Balot ,Arte po e tice a le se co lului XX:, Ed. Minerva, 1997:„În realitate, con[tiin]a lui Ion Pillat ne apare înzestrat , înainte de toate, cu o apeten] spre ordine. [...]Pillat e departe de a fi un r`zvr tit. Spiritul de revolt , cu anarhia spre care tinde avangarda contemporan , îi repugn .”

• Vladimir Streinu,Poez ie [i poe] i ro måni:, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1976:„...în volumul Pe Arge [ în sus , care ne încredin]eaz` în chip deosebit de renun]area poetului la hoin`real` exotic`, lirismul lui Pillat are tocmai aceste dou` izvoare mai de pre]: sentimentul hora]ian al scurgerii vremii [i acela al copil`riei pierdute, care curg cånd împreun`, cånd deosebit.”


221

1 Nichifor Crainic, Sensul tradi]iei în Puncte cardinale în haos , Bucure[ti, Editura ,,Cugetarea’’



222

I. Disocieri teoretice1. Defini]ia conceptuluiConceptul de neomodernism se refer` la orient`rile din poezia romåneasc`,

sus]inute de autorii al c`ror debut literar se face în jurul anului 1960. Ceea ce sedezv`luie ca tendin]` estetic` opus` ideologiz`rii comuniste a literaturii [i se manifest` în intervalul 1960-1980 prime[te, în general, acest nume.

2. Diacronia doctrinei literareRefuzul steriliz`rii literaturii de ceea ce îi este caracteristic – gratuitatea ei sublim`,

imagina]ia, îndr`zneala inova]iei ca viziune [i limbaj, rela]ia insurgent` sau polemic` între]inut` cu realitatea – define[te spiritul genera]iei de poe]i care se afirm` acum, înplin` manifestare a„realismului socialist” . Criticul Eugen Simion îl consider` pe NicolaeLabi[ „buzduganul unei genera]ii” , cel ce redeschide calea poeziei spre sim]ireaautentic` [i spre expresia înnoitoare.

Fenomenul artistic cunoscut sub numele de neomodernism ilustreaz` un raport denecesar` continuitate cu marea tradi]ie literar` romåneasc` [i cu valorile liriciimoderniste.

Poezia neomodernist` însumeaz` orient`ri din cele mai diferite. Cåtevacaracteristici generale sunt:

• reîntoarcerea la marile teme ale literaturii;• reafirmarea primatului esteticului;• adåncirea în metafizic;• reinterpretarea miturilor;• caracterul provocator al abord`rii/ limbajului artistic;• ironia;

• spiritul ludic;• cultivarea aspectelor banale ale existen]ei;• varietatea stilistic`.3. Reprezentan]i: Nichita St`nescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Cezar Baltag,

Ioan Alexandru, Ion Gheorghe etc.Nichita St`nescu (1933-1983) este al treilea mare spirit revolu]ionar din istoria

poeziei romåne[ti, dup` Eminescu [i Arghezi.C`ut`rile lui în materie de limbaj poetic iau forme dramatice. Artistul se str`duie[te

s` dea cuvintelor atributele vie]ii: trup, hran`, timp, destin. El creeaz` un„cosmos al vorbirii” .

Prima etap` a liricii sale cuprinde volumeleSensul iubirii (1960) [i O viziune a sentimentelor (1964) care impun imaginea unei fiin]e însetate de iubire, tr`ind plenarstarea de armonie cu sine [i cu universul. Etapa a doua se define[te printr-un lirism

Poezia neomodernist`

6



reflexiv ce investigheaz` rela]ia omului cu lumea, cu timpul, cu limbajul [i cuprindevolumele:Dreptul la timp (1965),11 elegii (1966),Oul [i sfera(1967),Ro[u vertical [iLaus Ptolemaei(1968),Necuvintele(1969),În dulcele stil clasic (1970).

Trecerea la a treia etap` de crea]ie se face prin volumulM`re]ia frigului(1972) [iacestuia îi urmeaz`:Epica Magna(1978),Opere imperfecte (1979) [iNoduri [i semne ( 1982). Principalele teme abordate sunt: actul crea]iei, timpul, moartea. Aceste volumede maturitate artistic` exprim` deconstruc]ia eului [i sentimentul tragic al existen]ei.

Nichita St`nescu î[i define[te crea]ia ca fiind o form` depoezie metalingvistic, înf`ptuit` dincolo de cuvinte.


C~TRE GALATEEA de Nichita St`nescu

Î]i [tiu toate timpurile, toate mi[c`rile, toateparfumurile,[i umbra ta, [i t`cerile tale, [i sånul tùce tremur au [i ce culoare anume,[i mersul tù, [i melancolia ta, [i språncenele tale,[i bluza ta, [i inelul tù, [i secunda[i nu mai am r`bdare [i genunchiul mi-l pun în pietre[i m` rog de tine,na[te-m`.

{tiu tot ce e mai departe de tine,atåt de departe, încåt nu mai exist` aproape –dup`-amiaza, dup`-orizontul,dincolo-de-marea...[i tot ce e dincolo de ele,[i atåt de departe, încåt nu mai are nici nume.De aceea-mi îndoi genunchiul [i-l punpe genunchiul pietrelor, care-l îngån`.{i m` rog de tine,na[te-m`.

{tiu tot ceea ce tu nu [tii niciodat`, din tine.B`taia inimii care urmeaz` b`tìi ce-o auzi,sfår[itul cuvåntului a c`rui prim` silab` tocmaio spui,copacii – umbre de lemn ale vinelor tale,råurile – mi[c`toare umbre ale sångelui tù,[i pietrele, pietrele - umbre de piatràle genunchiului meu,pe care mi-l plec în fa]a ta [i m` rog de tine,na[te-m`. Na[te-m`.


223



Apar]inånd genera]iei [aizeciste, prin anul debutului sù literar dar [i princaracteristicile viziunii [i ale limbajului poetic, Nichita St`nescu este un alt excep]ionalreformator al concep]iei despre poezie, în general [i despre felul în care aceast` art`se folose[te de cuvånt pentru a exprima necuprinsul gåndului [i inefabilul emo]iei.Pentru el, ca [i pentru genialii sì înainta[i, Eminescu [i Arghezi, autorii înnoirilorradicale din lirica noastr`, poezia este„mirajul totalit`]ii, rostire din interior în afar`,dup` ce formarea subiectului creator a parcurs traiectul invers, de progresiv` interiorizare” 1.

Interiorizarea sus]ine dimensiunea reflexiv` a textelor lirice [i genereaz` adeseorinevoia autodefinirii prin arte poetice.

C`tre Ga la teea este o art` poetic` inserat` în „Dreptul la timp” (1965), volum ceanun]` o alt` percep]ie asupra lumii [i a sentimentelor, marcat` de fiorul metafizic, deobsesia finitudinii [i a neputin]ei revel`rii sinelui în limbaj. Poezia apar]ineneomodernismului prinreflec]ia filosofic, prinilustrarea contradic]iilor interioare, prinreconsiderarea miturilor, prin combina]iile nea[teptate de concret [i abstract, prin

ambiguitatea limbajului, prin insolitul metaforelor [i al imaginilor artistice, prin refuzulconven]iilor prozodice.Tema creatorului [i a operei de art` este dezvoltat` cu ajutorul unormotive literare

comune, cu o înf`]i[are spectaculos nou`: rug`ciunea (motiv întålnit [i la Eminescu orila Octavian Goga), comuniunea om-natur` (cu o frecven]` remarcabil`, de la poeziapopular`, la lirica romantic`, pån` la cea simbolist`), logosul, na[terea.

Întrucåt rela]ia acestui poet neomodernist cu limbajul este una necanonic`,motivele amintite se particularizeaz` nu numai prin contextul liric care le g`zduie[te, ci[i prin expresia artistic` nou`, cu aspect de incanta]ie magic`.

Viziunea despre lume pe care o transmite aceast` oper` dovede[te importan]a pecare Nichita St`nescu o acord` problemei poeziei/cuvåntului, în fapt actului de întemeiere prin cuvånt. Poezia este, în concep]ia autorului,hemografie (scriere cusånge), „adic` scrierea cu tine însu]i” care se practic` astfel: „Te scrii pe tine pe dinùntrul sufletului tù mai întåi, ca s` po]i la urm` s` scrii pe dinafar` sufletele altora” 2. Ea este a[adar o form` de autocunoa[tere [i de cunoa[tere, tot atåt denecesar`, pentru poet, ca [i lichidul vital, pentru om. Existånd a[a de adånc în sinelecreator, ca orice organ anatomic, separa]ia creator-crea]ie este de neconceput.

Condi]ia vie]uirii artistului este îns`[i opera. Dac` într-unul din eseurile sale, N.St`nescu afirma c` un poet „este acela care na[te” , în C`tre Ga la teea el schimb`perspectiva. Opera – principiu fertil – este aceea care îl z`misle[te, în påntecele ei, pecreator. R`sturnarea de roluri propune o viziune inedit` asupra operei care înceteaz`s` mai fie un„obiect” , intrånd în råndul fiin]elor cu existen]` autonom`, cu trup, voin]`[i sentimente proprii.

Poetul î[i asum` ipostaza f`tului nen`scut, a laten]ei ce tinde c`tre manifestare,c`tre întrupare, de aici [i titlul:C`tre Ga la teea . Este evident faptul c` autorulneomodernist d` na[terii alte semnifica]ii decåt, bunòar`, L. Blaga, cel ce vedea înivirea pe lume primul semn al nefericirii, sentin]a devenirii [i a mor]ii [i se lamentaastfel:„De ce m-ai trimis în lumin`, mam`, / De ce m-ai trimis?”.

N. St`nescu în]elege prin na[tere, simbolic, învestirea ca poet.


224

1 Maria-Ana Tupan,Scenarii [i limbaje poetice , Ed. Minerva, Bucure[ti, 19892 Nichita St`nescu,Respir`ri , Ed. Sport-Turism, Bucure[ti, 1982



Titlulreliefeaz` ambiguitatea, ca tr`s`tur` fundamental` a poeziei neomoderniste[i este alc`tuit dintr-o prepozi]ie [i un nume propriu.„C`tre” face o trimitere spa]ial`,permi]ånd în]elegerea onomatextului în dou` moduri: adresare c`tre Galateea sau îndreptare/ drum c`tre Galateea. Numele propriu resusciteaz` lumea miturilor grece[ti.Pygmalion, rege al Ciprului [i sculptor, misogin d`ruit pl`smuirilor min]ii [i bra]elor sale,construie[te o statuie de filde[, Galateea, prototip al frumuse]ii feminine, de care,spectaculos, se îndr`goste[te. Zei]a Afrodita o însufle]e[te [i din unirea artistului cufemeia/oper` se na[te un fiu. Ambivalen]a muz`/iubit` face ca [i textul st`nescian s`poat` fi citit în dou` registre: ca art` poetic` sau ca poezie erotic`. În ambele„coduri” Galateea este cea adorat`, desf`tare a trupului [i a spiritului („... [tiu ... sånul tù ... [i inelul tù ...” ), spre ea se direc]ioneaz` „rug`ciunea” eului poetic.

Cel`lalt sens al titlului – cale c`tre Galateea – d` numelui propriu valoare de repertoponimic [i accentueaz` în]elesurile mitului: artistul se va afla mereu în cùtareades`vår[irii.

C`tre Ga la teea apar]ine lirismului subiectiv, fiind un monolog adresat în care

formele pronominale [i verbale de persoana întåi („[tiu”,„mi”,„pun”,„m` rog” etc. )sunt constant dublate de cele de persoana a doua („tine”,„nu [tii”,„auzi” ), fapt cesus]ine, la nivel gramatical, ideea poetic`, de leg`tur` placentar` a artistului cu Opera.

Compozi]ional, se disting trei secven]e poetice c`rora le corespund cele trei strofe.Monologul î[i spore[te patosul de la o unitate de con]inut la alta [i este organizatsimetric. Fiecare strof` debuteaz` cu verbul„[tiu” [i se încheie cu laitmotivul: „[i m` rog de tine, / na[te-m`.” Prima con]ine [apte versuri, a doua [i a treia – nou` versuri,ultima instituind prin repeti]ia din final („na[te-m`. Na[te-m`.” ) un climax al emo]ieipoetice. Amploarea strofelor [i tiparul construc]iei lor sugereaz` o trìre cristalizat` [iputernic`, dezv`luit`, în ardoarea ei, prin revenire [i insisten]`.

Incipitul, realizat în spirit neomodernist, este provocator:„Î]i [tiu toate timpurile,toate mi[c`rile, toate parfumurile, / [i umbra ta [i t`cerile tale, [i sånul tù...” . El seconstituie dintr-o enumera]ie derutant` asociat` cu repeti]ia, a unor termeni concre]i [iabstrac]i ce împiedic` stabilirea referin]ei mimetice. Cuvinte precum:„timpurile”,„mi[c`rile”,„parfumurile” î[i dovedesc apartenen]a la clasasimbolurilor [i impun un altregim de lectur`. Dup` cum observ` [i M. Riffaterre înSemiotique de la poesie , „un poem ne spune un lucru [i semnific` un altul” 1, fenomen curent în poezia modern`, ce]ine de:„subminarea reprezent`rii realit`]ii prin cuvinte” 2.

Prima strof` fixeaz` cele dou` instan]e ale comunic`rii poetice [i schi]eaz` dou`portrete: al„zei]ei” [i al idolatrului îngenuncheat.A doua [i a treia cuprind un con]inutsufletesc în rev`rsare peste care se înal]` aceea[i statuie aplecat` a celui aflat în rug`(strofa median`) [i mai apoi umbra eteric` a divinit`]ii invocate – poezia, proiectat`peste natur` (strofa ultim`).

Imaginarul poetic face loc suprapunerilor real-real, palpabil-imaterial, aproape-departe, existent-inexistent.

Caracteristicile poeziei, reliefate în prima strof`, sunt voit construite ca o sum` deambiguit`]i.{tiute doar de artist, ele devin, pentru cititor, doar fulgura]ii:„cutremur”,„culoare”, „melancolie”,„secund`” etc. Adjectivele pronominale nehot`råte („toa te

timpurile”,„toa te mi[c`rile, toa te parfumurile” ) precum [i cele posesive („umbra ta ”,


225

1 Cf. Nicolae Manolescu,Despre poezie , Ed. Aula, Bra[ov2 Idem



t`cerile ta le ”, „sånul tù ” etc. ) indic`, prin repeti]ie, intimitatea absolut` a creatoruluicu opera. Ceea ce define[te via]a ei tainic` r`måne f`r` ascunzi[uri pentru el.Metaforele folosite în aceast` prim` secven]`, într-o în[iruire larg` ce las` impresia deinepuizabil, desemneaz` delicate]ea („parfumurile” ), vitalitatea („sånul” ), insondabilulpoeziei („umbra” ) ce nu i se dezv`luie cu adev`rat decåt lui, artistului.

Capacitatea ziditoare de lumi a poeziei este atåt de mare, încåt ea ajunge s` sesubstituie realului [i s`-i dea acestuia statutul de umbr`, de copie a vie]ii:„copacii – umbre de lemn ale vinelor tale, / råurile – mi[c`toare umbre ale sångelui tù”.

Corporalizat`, dominatoare, poezia se înst`påne[te în timp, acoperind„secunda” ,trìe[te din „b`taia inimii” , preia func]ia logosului întemeietor„prim` silab` tocmai o spui” ). Cunoscut` („{tiu tot ceea ce tu nu [tii niciodat`, din tine” ), ea r`måne totu[i unspa]iu vital al misterului etern.

Dar [i poetul este o for]` creatoare magnific`, ale c`rei resurse f`r` sfår[it suntsugerate printr-o enumera]ie ce al`tur` realul [i irealul, suspend` timpul [i spa]iul, împinge existentul c`tre o hart` necunoscut` a fiin]`rii:„{tiu tot ce e mai departe de

tine, / atåt de departe, încåt nu mai exist` aproape/ dup`-amiaza, dup`-orizontul,dincolo-de-marea... / [i tot ce e dincolo de ele, / [i atåt de departe, încåt nu mai are nici nume”.

Puterea lui aproape divin` cunoa[te, paradoxal, o limitare:„dreptul la timp” ob]inutprin na[tere.

Caracterul de rug` al textului poetic este subliniat de revenirea obsesiv` laimaginea celui îngenuncheat în fa]a altarului zeit`]ii cu atribute materne precum [i deprezen]a laitmotivului„[i m` ro g de tine, / na[te-m`.” Brutalitatea imperativului esteatenuat` de asocierea cu verbul reflexiv-dinamic„m` rog” . În imaginarul poeticst`nescian, poezia apare ca o entitate suprauman`, de[i n`scut` de om, inflexibil`,de[i iubit`, aflat` „aproape” , adic` descifrabil`, dar într-un inevitabil„departe” , adicìnefabil`.

Contradic]ia logic` – poetul a[teapt` s` fie n`scut de poezie [i trimis în lume, subtimp – nu este decåt aparent`. În fapt,C`tre Ga la teea surprinde doar un moment dindrumul artistului c`tre perfec]iune.

Ca [i Me[terul Manole, el poate cl`di mai departe,„atåt de departe, încåt nu mai are nici nume” . Îndemnul„na[te-m`” , repetat în final, poate fi expresia dorin]ei de a-[i împrosp`ta for]ele pentru o nou` încercare. Poetul z`misle[te opera, ea îi ofer`temeliile fiin]ei, justificåndu-l în univers:„De a ceea -mi îndoi genunchiul [i-l pun/ pe genunchiul pietrelor, care-l îngån`. / {i m` rog de tine, / na[te-m`.” Ren`scåndu-l,poezia îl preg`te[te pe artist pentru o nou` oper` [i ciclul se reia la nesfår[it.

Interesant este faptul c` poetul se desemneaz` pe sine printr-o sinecdoc`:genunchiul. Acestelement de recuren]` î[i poten]eaz` semnifica]ia prin asociereacelor dou` imagini vizuale:„... îndoige nunchiul... / pe ge nunchiulpietrelor”.Ruga nueste doar a artistului/ omului ci [i a naturii/realului, ambele entit`]i råvnind cu aceea[ipatim` la întrupare, prin poezie.

Caracteristici ale limbajului poeticC`tre Ga la teea se caracterizeaz`, la nivel lexico-semantic, printr-un limbaj poetic

înnoitor care asociaz`, provocator, cuvinte concrete [i abstracte („[i mersul tù, [i melancolia ta [i inelul tù, [i secunda” ), puncte de sprijin ale unor imagini artisticetulbur`toare. Termenii antinomici familiari („departe”/ „aproape” ), cei inventa]i de poet(„dup`-orizontul”,„dincolo-de-marea” ) dup` un model reperabil în interiorul limbii


226



(„dup`-amiaza” ) creeaz` o tensiune semantic` nea[teptat`, produc`toare de noi în]elesuri, pe deasupra celor consacrate de uz.

Ambiguitatea este principala tr`s`tur` a textului poetic, lanivel stilistic. Ea esteprodusul utiliz`rii constante a metaforei, a construc]iilor plurisemnificante, precum este[i cea din titlu, a motivelor cu valoare de simbol (rug`ciunea, na[terea).

Strofele inegale, versul liber, absen]a majusculei la începutul versurilor ilustreaz`libert`]ileprozodicespecifice poeziei moderne. Aceste procedee atrag aten]ia asuprafaptului c` opera st`nescian` î[i descoper` alte surse de ordine [i de armonie decåtpoezia tradi]ional`.

C`tre Ga la teea este o ilustrare a neomodernismului, a formulei lirismului reflexiv,interiorizat, marcat de„obsesia rupturii” (Maria-Ana Tupan).


227



ALT~ MATEMATIC~de Nichita St`nescu

Noi [tim c` unu ori unu fac unu,dar un inorog ori o par`nu [tim cåt face.{tim c` cinci f`r` patru fac unu,dar un nor f`r` o corabienu [tim cåt face.{tim, noi [tim c` opt împ`r]it la opt fac unu,dar un munte împ`r]it la o capr`nu [tim cåt face.{tim c` unu plus unu fac doi,dar eu [i cu tine,

nu {tim, vai, nu [tim cåt facem.Ah, dar o plapum` înmul]it` cu un iepureface o roscovan`, desigur,o varz` împ`r]it` la un steagfac un porc,un cal f`r` un tramvaiface un înger,o conopid` plus un ou,face un astragal…Numai tu [i cu mine înmulti]i [i împ`r]i]iaduna]i [i sc`zu]ir`månem aceia[i…Pieri din mintea mea!Revino-mi în inim`!

Poezia lui Nichita St`nescu urmeaz`, de-a lungul timpului, un traseu continuu deabstractizare [i conceptualizare. Preocupat în permanen]` de a stabili limitelelirismului, el s`vår[e[te experien]e îndr`zne]e, împingåndu-l c`tre teritorii din ce în cemai îndep`rtate, c`tre vecin`t`]i considerate, pån` la el, prozaice, seci oriincompatibile. Expresia poetic` se încifreaz`, termenii uzuali sunt deposeda]i desensul curent [i reînvesti]i semantic, într-o vorbire febril` cu sinele real, cu sineleinventat, cu un interlocutor abstract, somat în fiecare clip` s` renun]e la prejudec`]ilelui literare [i s`-i iubeasc` pe vis`tori.1

Alt ma te ma tic` apar]ine volumuluiM`re]ia frigului , ap`rut în 1972, grupaj de opere încare înnoirea limbajului poetic, pe direc]iile amintite, devine radical`, poetul dovedindu-sefidel concep]iei:„Limba cea vie, vorbirea cea tr`it` nu încape nici în gramatici consfin]ite

de Academie [i nici nu se potrive[te cu ce a pierdut fluturele de pe aripa sa”.2


228

1 Eseul S`-i iubim pe vis`tori , vol.Respir`ri , Ed. Sport-Turism, Bucure[ti, 19822 Eseul De fapt, ce este limba romån`? , idem



Îmbr`cånd ve[mintele„vorbirii tr`ite” , Alt ma te ma tic` este o poezie pe tema cunoa[terii[i a iubirii, o medita]ie insolit` despre caracterul failibil al ra]iunii ca mijloc de p`trundere întainele universale. Paralela cu viziunea blagian` despre„cunoa[terea paradisiac`” , prinmijlocirea gåndirii [i despre„cunoa[terea luciferic`” , prin intermediul iubirii, al intui]iei, almiturilor se impune de la sine. Autorul neomodernist – Nichita St`nescu – [i cel modernist –Lucian Blaga – dau problemei aceea[i rezolvare: mintea nu poate r`zbate departe, înmisterele firii, pe cånd iubirea une[te fiin]a cu lumea, reintegrånd-o armoniei primare.Calitatea limbajului artistic este cea care stabile[te diferen]a între cele dou` vårste aleliteraturii, între cele dou` scriituri poetice. Cåtevamotive lirice particularizeaz` operascriitorului contemporan, l`sånd impresia unor asocieri paradoxale: opera]iile matematice,diversitatea lumii, cuplul, suferin]a, superioritatea sentimentului fa]` de ra]iune.

Titluleste alc`tuit dintr-un adjectiv pronominal nehot`råt„alt`” [i un substantiv cedenume[te [tiin]a care studiaz` m`rimile, rela]iile cantitative [i formele spa]iale, prinra]ionament deductiv –„matematic`” . Primul termen relativizeaz` în]elesul celui de-aldoilea, trimi]ånd la ideea de reconsiderare a ceea ce este doar în aparen]` fix, stabil, cert.

Sintagma„alt` matematic`” afirm` o perspectiv` nou` asupra realit`]ii [i echivaleaz` cu încercarea de cuprindere a unei revela]ii ce nu poate fi desemnat cu un cuvånt anume,fie pentru c` acesta nu exist` înc`, fie pentru c` semnifica]ia este mult preacuprinz`toare/ diferit` pentru a fi redat` prin orice echivalen]` sinonimic`. Lumea nupoate fi descoperit` în esen]a ei, dar poate fi aproximat` prin„alt` matematic`” .

Textul apar]inelirismului subiectiv, prin dezvoltarea unei inedite demonstra]ii desprelimitele cunoa[terii logice, formulate la persoana întåi plural („noi [tim”,„nu [tim”,„facem” ) sau în disocierile ei („eu”,„tine”,„tu”,„mine”,„pieri”,„revino”,„mea”,„mi” ).

Viziunea despre lume se contureaz`, ca în cazul multor poezii neomoderniste,dup` lectura literal`, prin g`sirea cifrului simbolic [i acceptånd ideea c` logica poezieieste, a[a cum afirma [i Al. Macedonski,„nelogic` la modul sublim” .

Afirma]ia ce deschide textul:„Noi [tim...” las` impresia rostirii unui adev`rperemptoriu, repede contrazis îns`:„nu [tim...” . Poezia st`nescian` este o persiflare asuficien]ei umane, a arogan]ei de subiect cunosc`tor într-un univers a c`rui diversitatede manifestare [i de semnifica]ii („nor”,„munte”,„capr`”, „înger”,„ou” ) scap` min]ii,formulelor, clasific`rilor, în fapt, oric`rei încerc`ri de cuprindere a ceea ce, infinit fiind,r`måne de necuprins.

În aceea[i zon` de mister abisal se situeaz` [i iubirea:„dar eu [i cu tine/ nu [tim,vai, nu [tim cåt facem” . Interjec]ia„vai” poate fi semnul suferin]ei îndr`gostitului de anu putea p`trunde taina sublim` a acestui sentiment.

Compozi]iarelev` stilul derutant al poetului, aspect caracteristic neomodernismului.Incipitul, tulbur`tor, introduce lectorul într-un univers de semne contradictorii:„Noi

[tim c` unu ori unu fac unu, / dar un inorog ori o par`/ nu [tim cåt face.” , în care devineevident c` „deplasarea sensului” [i „distorsiunea” 1, adic` ambiguitatea, devin normeale stilului nichitast`nescian.

Alt ma te ma tic` este alc`tuit` din patru strofe inegale (13/9/4/2 versuri).Prima strof` reliefeaz` un tipar de construc]ie bazat pesimetrii[i pe elemente de

recuren]`. Versul întåi afirm`:„Noi [tim...” , al doilea introduce opozi]ia:„dar...” , al

treilea neag`: „nu [tim” , iar schema aceasta se reia, subliniind incapacitatea omului dea se afla în posesia adev`rului ultim.


229

1 Cf. Nicolae Manolescu,Despre poezie , Ed. Aula, Bra[ov, 2002



Strofa a doua semnaleaz` opozi]ia: „Ah, da r...” [i con]ine o serie de afirma]iiabsurde pe care le înt`re[te ironic:„Ah, dar o plapum`/ înmul]it` cu un iepure/ face o ro[covan`, de sigur...” . Aceast` secven]` st` sub semnul ludicului [i al refuzuluiintegr`rii expresiei poetice într-un cod cunoscut [i acceptat în mod automat de c`trecititor. Poetul las` fantezia pur` s` se reverse în limbaj.

Strofa a treia este un catren în care limba î[i recå[tig`, treptat, capacitateareferen]ial`, oprindu-se asupra cuplului surprins în dimensiunea lui ideal`, atemporal`:„r`månem aceia[i”.

Distihul din finalcon]ine un elogiu indirect adus sentimentului iubirii („inima” ).Imaginarul poeticRevolta împotriva cunoa[terii cu instrumentele min]ii se exprim`, în aceast` poezie,

prin ridiculizarea modelului opera]iilor aritmetice: înmul]irea („dar un inorog ori o par`/ nu [tiu cåt face” ), sc`derea („dar un nor f`r` o corabie/ nu [tim cåt face” ), împ`r]irea(„dar un munte împ`r]it la o capr`/ nu [tim cåt face” ), adunarea („dar eu [i cu tine/ nu [tim, vai, nu [tim cåt facem” ). Fiecare asemenea constatare este precedat` de un

calcul aritmetic ce debuteaz` cu o formul` devenit` laitmotiv:„No i [tim c` unu ori unu fac unu” ; „{tim c` cinci f`r` patru fac unu” ; „{tim, no i [tim c` opt/ împ`r]it la opt fac unu” ; {tim c` unu plus unu fac doi”.

Discursul liric este alimentat de o tensiune sporit` progresiv, dup` parcurgerea dec`tre lector a fiec`rui ciclu al demonstra]iei:„[tim... / dar... / nu [tim” . Opozi]iile însumate sugereaz` faptul c` omul ini]iaz` demersuri de cunoa[tere artificiale [inefolositoare, desf`[urånd energii care îl pun într-o lumin` deopotriv` ridicol` („Ah, dar o plapum`/ înmul]it` cu un iepure/ faceo ro [c o va n`, de sigur” ) [i tragic` („nu [tim,va i,nu [tim cåt facem” ). „Marile neîn]elesuri” , dup` expresia lui Blaga, se îndep`rteaz`definitiv de orizontul uman, umbra lor r`sfrånt` peste lume l`sånd semne caricaturale:„o varz` împ`r]it` la un steag/ face un porc...”

Preten]ia de a de]ine un adev`r pe cale matematic`, prin determinarea cantitativ`, ise pare poetului„barbar`” 1. Pentru el„adev`rul adev`rat pare a fi de natur` calitativ`” 2,umplut cu via]`, clocotitor. Esen]a acelui„unu” aparent descoperit` („cinci f`r` patru fac unu”,„opt/ împ`r]it la opt fac unu” etc. ) este sortit` s` r`mån` „neposedabil`” , dup`cum m`rturise[te însu[i poetul într-unul din eseurile sale:„Adunare [i sc`dere, înmul]ire [i împ`r]ire, iat` erorile cardinale, proliferate de cantitate, afl`toare numai în cantitate,acte ale geloziei abisale fa]` de unicul neposedabil.” 3

Cea mai apropiat` de„unu” , de starea genuin` de frumuse]e [i de armonie a lumii,neintegrabil` în calcule [i formule, este totu[i iubirea:„Numai tu [i cu mine/ înmul]i]i [i împ`r]i]i/ aduna]i [i sc`zu]i/ r`månem aceia[i...” . Pentru a se p`stra în orizontulprivilegiat al poeziei [i al mitului, al esen]elor inefabile, ea nu trebuie s` fie gåndit`, citr`it`, exaltat`: „Pieri din mintea mea!/ Revino-mi în inim`!”

Caracteristici ale limbajului poeticLimbajul poetic al acestei opere ilustreaz` str`dania continu` a autorului de„mutare

a zidurilor” cuvåntului mai aproape de via]`, de real. Aplicarea opera]iilor matematicela reperele lumii concrete, precum:„nor”,„corabie”,„munte”,„capr`” produce efecte


230

1 N. St`nescu, Lauda abecedarului [i detestarea aritmeticii , vol.Respir`ri 2 idem.3 idem.



[ocante asupra cititorului, strategie cunoscut` a neomodernismului. Procedeul nuurm`re[te decåt s` dea for]` ideii c` nu mintea, ci inima trebuie s`-l c`l`uzeasc` peom în drumul lui spre cunoa[tere.

La nivel lexico-semantic, se remarc` faptul c` majoritatea termenilor apar]invocabularului fundamental. Cu toate acestea, expresia artistic` este fundamentalnou`, rolul esen]ial, în aceast` transformare, avåndu-l contextul nea[teptat, asocierilesurprinz`toare:„o conopid` plus un ou/ face un astragal...”.

Ambiguitatea[i expresivitateacaracterizeaz` nivelul stilistic al operei. Sursele lor suntmultiple, dar cele mai importante r`mån: fantezia combina]iilor lexicale; reînvestireasemantic` a cuvintelor, pån` la transformarea lor în simboluri („unu ori unu fac unu” );repeti]ia/ paralelismul sintactic, generatoare de în]elesuri noi („nu [tim cåt face... / nu [tim cåt face... / nu [tim cåt facem.” ); utilizarea interjec]iilor care schimb` registrul emo]iei dela dramatismul autentic („nu [tim,va i, nu [tim cåt facem” ) la grotescul regizat („Ah, dar o plapum`/ înmul]it` cu un iepure/ face o ro[covan`, desigur...” ).

Strofele inegale, versul liber, absen]a majusculei la începutul versurilor sunt

aspecte prozodice caracteristice modernit`]ii care nu reduce armonia liric` laprocedeele conven]ionale de ob]inere a muzicalit`]ii [i caut` s` dea poeziei respira]iafireasc` a ideii [i a sentimentului.

Alt ma te ma tic` define[te vårsta maturit`]ii artistice a autorului [i exprim` revolta împotriva în]elegerii lumii prin intermediul formulelor impuse de ra]iune. Pentru N.St`nescu, doar iubirea, participarea afectiv` la via]a misterioas` a universului,reveleaz` taine.

Aceast` poezie apar]ine neomodernismului princaracterul reflexival lirismului, prininsolitul limbajuluiartistic, prinambiguitate [i stil derutant, prin refuzul conven]iilorprozodice.

Repere critice• N. Manolescu,De spre poez ie , Ed. Aula, Bra[ov, 2002:„Nichita St`nescu a inventat

un limbaj abstract, de semne pure, cel mai abstract din poezia noastr`, în care subiectivul [i obiectivul se confund`, lucrul [i numele lui fac una, iar simbolul nu e mai mult decåt semn. Antimimetismul triumf`...”

• {tefania Mincu –Nichita St`n e scu. Poez ii, Ed. Albatros, Bucure[ti, 1987:„Abia aici în «Dreptul la timp» începe a[a-zisul dialog al poetului cu miturile; un dialog original,deoarece mitul nu este adus doar ca m`rturie, p`stråndu-[i semnifica]ia conservat` de tradi]ie, ci interogat de poet [i interpretat în sensul experien]ei proprii”.

• Maria-Ana Tupan,Sce na rii [i limba je poe tice , Ed. Minerva, Bucure[ti, 1989: NichitaSt`nescu are „tendin]a de a comunica prin supracuvinte sau «necuvinte», adic`, mai curånd, printr-un proiect semantic decåt prin structurile concrete ale limbii...”

• Alexandru {tef`nescu, Intro duce re în o pe ra lui Nichita St`n e scu, Ed. Minerva,Bucure[ti, 1996:„Nichita St`nescu este, mai mult decåt al]i poe]i ai no[tri, un iubitor de abstrac]ii. O simpl` opera]ie statistic` demonstreaz` c` în versurile sale abstrac]iile apar cu frecven]a cu care apar în versurile lui Vasile Alecsandri

diminutivele. Cifre [i litere, infinitive lungi, figuri geometrice, no]iuni din diferite [tiin]eintr` în mod curent, ca ni[te fire transparente, în ]es`tura poeziei sale [i lor li se adaug` numeroase cuvinte obi[nuite, golite de orice concrete]e – pas`re, frunz`, cal,capr`, nor, floare – de parc`, înainte de utilizare, ar fi fost ]inute în spirit”.


231



232

I. Disocieri teoretice1. Defini]ia conceptuluiTermenulpostmodernisma fost folosit, pentru prima oar`, la sfår[itul secolului al

XIX-lea, în SUA, cu aplicabilitate la domeniile arhitecturii [i picturii. Dup` cel de-alDoilea R`zboi Mondial, p`trunde în limbajul filosofiei [i al criticii literare, numind odiferen]iere, o etap` în evolu]ia societ`]ii [i a culturii, deosebit` de modernism.

2. Diacronia doctrineiÎn cultura romån`, termenul începe s` fie folosit în anii ’80 [i legat de concep]iile [i

de practica actului artistic promovate de cenaclurile filosofico-literare din Bucure[ti(Cenaclul de Luni ) [i din Cluj (Echinox ). Conceptul a fost apoi legat de specificulviziunii [i al stilului autorilor care debuteaz` editorial în 1980.

Mircea C`rt`rescu, în calitate de scriitor, dar [i de teoretician [i de analist alfenomenului postmodern, afirm` în lucrarea sa numitPostmodernismul romånesc (1999) c` acest concept se refer` la „... o întrerupere a acelei ordini culturale în care este posibil` evolu]ia formelor [i curentelor literare, o convalescen]` dup` iluzia

modernist`” , considerånd c` o înnoire fundamental` a literaturii, cel pu]in la nivelulcon]inutului, nu mai este posibil`.De aceea, unii autori considera]i postmoderni (Michel Tournier, Italo Calvino,

Umberto Eco [i chiar C`rt`rescu însu[i în epopeea Levantul ) rescriu literaturadeceniilor/ secolelor anterioare, dar într-o not` ironic`.

Dup` teoreticianul de origine arab` Ihab Hassan, citat de Mircea C`rt`rescu, pot ficonsiderate tr`s`turi ale postmodernismului:

• fragmentarismul;• decanonizarea (desfiin]area canonului, adic` a regulilor);• inexisten]a referentului (absen]a raport`rii la realitate);

• ironia;• intertextualitatea (leg`tura afirmat` a textului cu alte opere prin pasti[`, parodie,citat„ascuns”, aluzie etc. );

• metatextualitatea (textul devine autoreferen]ial, se expliciteaz` el însu[i);• hipertextualitatea (un text se scrie – hipertextul, pornind de la un alt text, ca surs`

de baz` – hipotextul).Diferen]a dintre atitudinea poetului modern (modernist) [i cea a poetului

postmodern este stabilit` de Nicolae Manolescu, în lucrarea saDespre poezie : „Poetul modern este de obicei «inocent» în raport cu tradi]ia: se scutur` de ea ca de o povar` inutil`. Vrea s` fac` altceva decåt înainta[ii s`i. Sentimentul lui este unul de libertate împins` pån` la anarhie. Postmodernul nu e anarhic. Pentru el tradi]ia este o povar` purtat` cu gra]ie, asumat` critic sau ironic. Subcon[tientul s`u este înc`rcat de bog`]ia [i de varietatea literaturii anterioare [i, nu în ultimul rånd, ale aceleia moderne.[ ... ] Postmodernii au întotdeauna ceva de împ`r]it cu înainta[ii lor”.

Poezia postmodern`

7



Poezia postmodernist` se caracterizeaz` prin:• narativizare;• biografism (coborårea poetului în sfera existen]ei personale, a eului empiric);• apropierea de existen]a cotidian`, nespectaculoas`, prozaic`;• desolemnizarea discursului poetic;• refuzul metaforei ca semn al poeticit`]ii;• ironie [i autoironie;• spirit ludic;• demontarea articula]iilor poemului în fa]a lectorului, dezv`luirea tehnicilor folosite;• amestecul de stiluri (solemn, colocvial, stilul reclamei etc.), de specii, de genuri;• intertextualitate;• metatextualitate.Reprezentan]i ai postmodernismului: Mircea C`rt`rescu, Alexandru Mu[ina, Mircea

Nedelciu, Gh. Cr`ciun, Bogdan Ghiu, Florin Iaru, Cristian Popescu, Simona Popescu,Ion Bogdan Lefter etc.


POEMA CHIUVETEI de Mircea C`rt`rescu

într-o zi chiuveta c`zu în dragosteiubi o mic` stea galben` din col]ul geamului de la buc`t`riese confes` mu[amalei [i borcanului de mu[tarse plånse tacåmurilor ude.

în alt` zi chiuveta î[i m`rturisi dragostea: – stea mic`, nu scånteia peste fabrica de påine [i moara dåmbovi]ad`-te jos, c`ci ele nu au nevoie de tineele au la subsol centrale electrice [i sunt pline de becurite risipe[ti punåndu-]i auriul pe acoperi[uri[i paratr`znete.stea mic`, nichelul meu te dore[te, sifonul meu a bolborosittot felul de cåntece pentru tine, cum se pricepe [i elvasele cu resturi de conserv` de pe[tete-au [i îndr`git.vino, [i ai s` scånteiezi toat` noaptea deasupra regatului de linoleumcr`ias` a gåndacilor de buc`t`rie.

dar, vai! steaua galben` nu a r`spuns acestei chem`ric`ci ea iubea o strecur`toare de sup`din casa unui contabil din pomerania[i noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.a[a c` într-un tårziu chiuveta începu s`-[i pun` întreb`ri cu privire la sensulexisten]ei [i obiectivitatea ei[i într-un foarte tårziu îi f`cu o propunere mu[amalei.... cåndva în jocul dragostei m-am implicat [i eu,eu, gaura din perdea, care v-am spus aceast` poveste.am iubit o superb` dacie crem pe care nu am v`zut-o decåt o dat`...dar, ce s` mai vorbim, acum am copii pre[colari[i tot ce a fost mi se pare un vis.


233



În cadrul poeziei [i al prozei contemporane, Mircea C`rt`rescu este un nume derezonan]`. Pentru poezie, el este un reper de fantezie surprinz`toare [i de„imagina]ie lexical` nesfår[it`” (N. Manolescu).

Poe ma chiuve te i apar]ine cicluluiIdile din volumulTotul , ap`rut în 1985, fiind untext reprezentativ pentru viziunea [i stilul autorului, dar [i pentru direc]iapostmodernist . Toate conven]iile literare anterioare sunt pulverizate în aceast` oper`-provocare:„poema” este o proz` rea[ezat` în pagin`, procedeu ce reaminte[te degrila de lectur` poetic` aplicat` de Nichita St`nescu legendelor lui Ion Neculce, învolumulRespir`ri ; în calitate de poezie epic`, impune prezen]a unui narator care sedovede[te a apar]ine lumii obiectelor, unde se înregistreaz` îns` ca absen]`, ca gol –„gaura din perdea” ; „personajul liric” este o chiuvet` îndr`gostit` de o stea; relatareaobiectiv` se transform`, spre final, în confesiune – surs` de simulat lirism; nara]iuneaface loc, pe spa]iu larg, dialogului [i apoi descrierii autoreferen]iale, determinånd ointerferare nea[teptat` a epicului cu dramaticul [i cu liricul; limbajul este v`dit apoetic.

Tema iubiriiia astfel o înf`]i[are [ocant`, necanonic`. „Povestea” de dragoste se

desf`[oar` în lumea obiectelor, avånd ca protagoni[ti o chiuvet` bolnav` de dragosteapentru o stea atras`, la råndul ei, de o strecur`toare de sup`. Chiuveta deziluzionatèste nevoit` s` se consoleze cu o mu[ama.

Recuzita romantic` amotivelorce înso]esc tema iubirii este radical schimbat`. Nuplopii, luna, izvorul sau florile de tei compun acum decorul confesiunii sau„cutia de rezonan]`” a sentimentului erotic, ci elementele neînsufle]ite ale celui mai prozaicspa]iu – buc`t`ria. „Plångerea” chiuvetei se face c`tre „mu[ama” , c`tre „borcanul cu mu[tar” ori c`tre „tacåmurile ude”.

Compozi]ional, textul reprezint` o replic` umoristic` la tiparul povestirii în povestire.„Gaura din perdea” trece de la evocarea nefericitei întåmpl`ri strìne de sine lam`rturisirea propriei suferin]e din dragoste, petrecute în tinere]e, cånd iubise în tain`„o dacie crem” .

Incipituleste o formul` ini]ial` de conversa]ie uzual` [i reprezint` echivalentuldesacralizat al lui„a fost odat`” .

Cele dou` p`r]i ale „poemei” , delimitate grafic de c`tre autor, corespund strofelorpolimorfe din arhitectura liric` tradi]ional`. Desp`r]ite prin conjunc]ia adversativ`„dar” ,ele pot aminti de distinc]ia celor dou` planuri din poezia blagianÈu nu strivesc corola de minuni a lumii , planul nega]iei (lumea nu poate fi cunoscut` prin ra]iune) [i planulafirma]iei (lumea poate fi aproximat` prin iubire). Numai c` înPoe ma chiuve te isepara]ia celor dou` secven]e nu face decåt s` permit` un nou acces de ironie:

„dar, vai! steaua galben` nu a r`spuns acestei chem`ri c`ci ea iubea o strecur`toare de sup`...” În fapt, organizarea grafic` a textului în dou` module nu faciliteaz` sarcina

recept`rii mesajului. Textul con]ine trei mari secven]e. Prima este reprezentat` de idilae[uat` a chiuvetei. Urm`toarea ]ine de apari]ia ca„personaj” a gùrii din perdea [i descurta ei istorisire despre o iubire ratat` [i ea. Aceast` nou` unitate textual` esteanun]at` prin puncte de suspensie [i deschis` prin adverbul„cåndva” , substitutepigonic al nobilului„a fost odat`” . A treia secven]` are rol de concluzie [i se deruleaz`

în acela[i spirit de fars`:„dar, ce s` mai vorbim, acum am copii pre[colari/ [i tot ce a fost mi se pare un vis.” Specia, hibrid`, are atingeri insolite [i comice cu poemul de medita]ie filosofic` („[i

tot ce a fost mi se pare un vis” ), cu fabula (personajele – neanimate – sunt o replic` la


234



universul uman), cu idila („stea mic`, nichelul meu te dore[te” ) dar [i cu elegia („dar,vai!...” ), genul literar r`månånd el însu[i incert.

Amestecul de genuri [i de specii este o tr`s`tur` caracteristic` postmodernismului.Titlul surprinde prin asocierea termenilor afla]i în cåmpuri lexicale necontingente [i

cu o înc`rc`tur` semantic` atåt de diferit`. Substantivul„poem`” trimite la ideea deart`, de rafinament al sentimentului [i al limbajului, pe cånd substantivul„chiuvet`” evoc` universul domestic, anost. Latura polemic` a textului se relev` din chiar aceast`prim` sintagm` prefa]atoare. Poezia este o pasti[` ce ridiculizeaz` temele„nobile” , ca[i limbajul„academic” , a[a-zis poetic.

Viziunea despre lume este subordonat` ludicului. C`rt`rescu însceneaz` dou`pove[ti de dragoste voit banale cu protagoni[ti nea[tepta]i, dintr-un„univers stråmt” ,cum este cel al buc`t`riei. Aceste„personaje” au sentimente [i apuc`turi omene[ti, împinse de autor în sfera derizoriului:„chiuveta c`zu în dragoste” cu o stea z`rit` „din col]ul geamului de la buc`t`rie”,„se confes`”, „se plånse”, „î[i m`rturisi dragostea” , furespins`, „îi f`cu o propunere mu[amalei” ; gaura din perdea iubise„o superb` dacie

crem” z`rit` doar „o dat`” , dar acum are „copii pre[colari” [i o existen]` conjugal`tern`.Jovialitatea care domin` discursul poetic, l`sånd s` se întrevad` bucuria jocului

imagina]iei [i al limbajului cedeaz` locul, în cåteva pasaje, spiritului critic. În treac`t,sunt men]ionate detalii despre mizeria, s`r`cia [i dezolarea caracteristice vie]ii dinultimii ani petrecu]i sub comunism:„vasele cu resturi de conserv` de pe[te”,„regatul de linoleum” [i al „gåndacilor de buc`t`rie” , „gaura din perdea”,„o superb` dacie crem pe care n-am v`zut-o decåt o dat`...” Într-o asemenea lume valoarea fabula]ieispore[te. Jocul se situeaz` între pl`cerea gratuit`]ii [i imperativele supravie]uiriimorale.

Imaginarul poetic instituie un scenariu paralel cu cel dezvoltat de Eminescu înLuceaf`rul . „Preafrumoasa fat`” trece în ipostaza unei chiuvete de buc`t`rie, principiulmasculin superior d`ruit cu atributele focului etern, în opera romantic`, este substituitcu o prezen]` feminin`, [tears`, inconsistent`: „o mic` stea galben` din col]ul geamului de la buc`t`rie” .

Invoca]ia solemn` rostit` de fata de împ`rat c`tre astru ia forme colocviale („– Stea mic` [ ... ] / d`-te jos...” ), se impune ca voin]` de nega]ie a manifest`rii [i nu ca oafirmare a nevoii de absolut („... nu scånteia peste fabrica de påine [i moara Dåmbovi]a” ). Spa]iul desf`[ur`rii„idilei” nu mai este cel al visului, în care terestrul [icosmicul se unesc, ci acela al unei realit`]i casnice circumscrise spa]iului mai larg alunui Bucure[ti lipsit de orice poezie:„te risipe[ti punåndu-]i auriul pe acoperi[uri/ [i paratr`znete”.

Declara]ia de dragoste a frumoasei muritoare dinLuceaf`rul se deformeaz`caricatural în poezia lui C`rt`rescu:„Stea mic`, nichelul meu te dore[te, sifonul meu a bolborosit/ tot felul de cåntece pentru tine...”

Eugen Simion distinge, în aceast „fals` fabul`” , „un subtil poem al incomunic`rii,o parodie a cunoscutului motiv romantic” 1.

Poetul postmodernist polemizeaz` cu marile teme ale literaturii romantice (iubirea

ca principiu unificator al lumilor, condi]ia omului de geniu, drama cunoa[terii) [i cu


235

1 Eugen Simion,Scriitori romåni de azi , IV, Editura Cartea Romåneasc`, Bucure[ti, 1989



motivele ei (visul, via]a ca vis). Modelul este surpat prin imita]ia grotesc`, iar miticul sedestram`.

Dar, dup` cum observ` acela[i critic„Mircea C`rt`rescu este numai par]ial ironic atunci cånd î[i intituleaz` un poem «m`re]ia kitschului», pentru c`, v`zute dintr-un unghi favorabil liric, obiectele-kitsch, de[eurile civiliza]iei moderne, uråtul cotidian particip`, repet, la un mare spectacol. Poezia este, desigur, a ochiului care [tie s` vad` [i s` dea o semnifica]ie mai înalt` acestor aglomer`ri de lucruri apoetice. Imagina]ia g`se[te rela]ii nea[teptate între ele [i le introduce într-un discurs fantezist, ironic [i cu premeditare paradoxal”.1

Intertextualitatea se face remarcat` prin aluzia la cåteva opere poetice foartecunoscute ale literaturii noastre. Motivul nun]ii e[uate evoc` balada lui Ion Barbu,Riga Crypto [i lapona Enigel ; rela]ionarea adversativ`, prin conjunc]ia„dar” , a celor dou`mari unit`]i textuale aminte[te de construc]ia poezieiEu nu strivesc corola de minuni a lumii a lui Lucian Blaga; formula produc`toare a inser]iei unei nara]iuni în alta („...cåndva în jocul dragostei m-am implicat [i eu, / eu, gaura din perdea, care v-am spus

aceast` poveste” ) p`streaz` rezonan]e cu O scrisoare de la Muselim Selo de GeorgeCo[buc („S` te mångåie Dumnezeu/ C-a[a e la b`taie –/ {i-am scris aceast` carte eu, / C`prarul Nicolae” ).

RescriindLuceaf`rul eminescian, transformat în hipotext, C`rt`rescu se folose[tede procedeul hipertextualit`]ii, pentru a sublinia ideea c`derii sacrului în profan [i adec`derii miturilor sau poate pentru a for]a desolemnizarea unei literaturi considerateintangibil`, exemplar`, solemn`.

Jocul î[i arog` dreptul de a se exercita asupra oric`rui material, f`r` s` fie receptatca blasfemie. Scriitorul postmodern pare a confirma observa]ia realistului Caragiale:doar „cu oameni pro[ti nu se poate glumi” .

Caracteristici ale limbajului poeticCa valorificare în spirit parodic a unor teme [i a unor modele literare„grave” ,

Poe ma chiuve te i ilustreaz` îndr`zneala lingvistic` a unui autor care, ca [i înainta[ii s`icelebri, precum Arghezi [i Nichita St`nescu, nu se teme s` foloseasc` registrelestilistice cele mai variate. Cuvintele prozaice („chiuvet`”,„strecur`toare” ) se al`tur`termenilor [tiin]ifici sau tehnici („nichelul”, „paratr`znete”, „centrale electrice” )expresiilor populare („sorbind-o din ochi” ), calcului lingvistic („c`zu în dragoste” ,echivalentul englezesculuifell in love ), limbajului filosofic („cu privire la sensul existen]ei [i la obiectivitatea ei” ), structurilor colocviale („ce s` mai vorbim” ),construc]iilor onomatopeice („a bolborosit” ).

Sensul denotativ („vasele cu resturi de conserv` de pe[te” ) coexist` cu celconotativ („Te risipe[ti punåndu-]i auriul pe acoperi[uri” ), metafora cade în derizoriu(„regatul de linoleum” , „cr`ias` a gåndacilor de buc`t`rie” ), fiind întemeiat` pe termenidin cåmpul lexical al existen]ei domestice, casnice. Stilul„înalt” este demolat, „Ideea îns` (în]eleas` ca scop artistic con[tient) este un mortar eficient pentru cele mai eterogene materiale de construc]ie, indiferent de domeniul din care provin”.2

Poe ma chiuve te i este o crea]ie reprezentativ` pentru direc]ia poetic` a momentului,un „spectacol” provocator prin viziune [i prin limbaj.


236

1 Idem, p. 495.2 Nicolae Manolescu,Literatura romån` postbelic` , 1. Poezia” , Ed. Aula, Bra[ov, 2001



Repere critice• „Eugen Simion,Scriito ri ro måni de a z i, IV, Ed. Cartea Romåneasc`, Bucure[ti, 1989:

„În aceast` fantastic` viziune a cotidianului sau, mai bine zis, în aceast` mitologie a cotidianului intr`, cu drepturi egale, kitschul, derizoriul, apoeticul în viziuni, uneori,burle[ti, în desene de cele mai multe ori baroc-onirice.”

• Nicolae Manolescu, prefa]` la antologiaAe r cu dia ma nte , Ed. Paralela 45, 2007:„De la Nichita St`nescu, nici un poet nu este mai modern în limbaj decåt C`rt`rescu.Rezervele, depozitele tradi]ionale de cuvinte poetice sunt înlocuite de altele, noi, din domeniul tehnicii [i al [tiin]elor exacte. Imagina]ia lexical` este la C`rt`rescu nesfår[it`. Sub apa [i focul cuvintelor, se ascunde ochiul vizionar, în care se formeaz` imaginile altei realit`]i decåt aceea comun`.”

• Eugen Simion, op. cit.:„... tinerii poe]i de azi se întålnesc în cåteva puncte capitale: refuzul grandilocven]ei, triumfalismului în poezie, refuzul poeziei abstracte,ermetizante, ini]iatice, [i cad de acord, aproape to]i, c` de lane cuvinte poetul trebuie

s` revin` la cuvinte , de la ideea actului impersonal la realism, biografism, la o desolemnizare a lirismului.” • Eugen Simion, op. cit.:„... poetul optzecist nu exclude posibilitatea de a inspecta

invizibilul, a asculta neauzitul... , dar nu-[i face un program strict din aceast` aventur`: aventura lui începe în realitatea imediat`, în cotidianul derizoriu; o poezie,a[adar, a concretului [i un limbaj care pune mare pre] pe formele oralit`]ii, valorific` «prozaismul», inven]ia lexical` a str`zii[ ... ] ; poezia este [i o recuperare a diversit`]ii realului, ea inten]ioneaz` s` cuprind`to tul, sublimul [i detritusurile lumii materiale; aceast` aspira]ie nu exclude livrescul, intertextualitatea (transtextualitatea); convingerea poetului este c` orice text cuprinde o infinitate de alte texte [i c` literatura poate fi surs` de literatur` pentru c` literatura este un mod de a fi, o form` de existen]`...”


237



238

I. Disocieri teoretice1. Definirea conceptuluiComedia(fr.comédie ) este o specie a genului dramatic, în versuri sau în proz`, în

care se prezint` întåmpl`ri hazlii, cu personaje ridiculizate, antrenate într-un conflictderizoriu, cu un final fericit [i un sens moralizator.

Caracteristici• intriga este neînsemnat`, eroii se confrunt` cu false probleme;• personajele sunt, în general, fiin]e mediocre, cu multe defecte;• ele au tr`s`turi îngro[ate pån` la caricatur` [i stårnesc råsul;• stilul este parodic;• ridiculizeaz` aspecte sociale, morale, tipuri umane, tare de comportament;• urm`re[te crearea unei atmosfere de bun` dispozi]ie;• sus]ine, indirect, anumite valori morale.2. Diacronia specieiComedia este cultivat`, în literatura noastr`, în perioada pa[optist`, de Vasile

Alecsandri (ciclul pieselor care o au în centrul lor pe Chiri]a) care îi premerge luiCaragiale prin satira social` [i moral` precum [i prin cultivarea diferitelor tipuri decomic (de nume, de caracter, de situa]ie, de moravuri, de limbaj, de inten]ie).Contrastul între aparen]` [i esen]` define[te exemplar, în operele lui Alecsandri, olume romåneasc` neomogen`, atras` de splendorile Occidentului, mult îndatorat`obiceiurilor [i filosofiei de via]` orientale.

În comediile lui Caragiale, a c`ror ac]iune se petrece cåteva decenii mai tårziu,apare o societate mai evoluat`, dar care odat` cu beneficiile progresului social [icultural, î[i diversific` [i strategiile de parvenire [i m`[tile.

Comedia

1

IV. EVOLU}IA DRAMATURGIEI




O SCRISOARE PIERDUT~de Ion Luca Caragiale

Teatrul lui Caragiale este o reflectare a epocii sale dar [i o circumscriere aparticularului în universal, o subliniere adeseori caricatural` a defectelor unei anumesociet`]i (cea romåneasc`, de la sfår[itul secolului al XIX-lea) dar [i ale societ`]ii îngeneral, ale unor anume indivizi cåt [i ale omului dintotdeauna [i de pretutindeni.

Cele patru comedii caragialiene prelungesc, cu mijloace mai rafinate, satira social`[i a caracterelor f`cut` de Alecsandri, ca întemeietor al repertoriului teatral romånesc, în perioada pa[optist`.

O noa pte furtunoa s` (1879),Co nu Leo nida fa] cu Rea c] iunea (1880),O scrisoa re pie rdut` (jucat` în 1884, publicat` înConvorbiri literare în 1885),D-a le ca rna va lului(1885) realizeaz` laolalt`, o imagine a vie]ii sociale, politice, familiale, culturale atimpului, cu osatur` atemporal`, prin mijlocirea comicului.Comedia, caspecie, presupune o abordare dintr-un unghi vesel a unei problematicigrave, tot atåt de importante ca [i aceea care face substan]a tragediei sau a dramei.Numai c` ea sus]ine indirect o moral`, ni[te principii de conduit`, un model decaracter. Situa]iile hazlii, personajele ridiculizate, conflictul neînsemnat în esen]`,finalul fericit, stilul parodicsunt tr`s`turi ale speciei care propune o îndreptare, prin rås,a moravurilor. În viziunea lui Molière, marele comediograf francez al clasicismului,„cele mai bune s`ge]i ale unei moraliz`ri posace sunt adesea mai pu]in puternice decåt ale satirei [ ... ] . E o lovitur` mare dat` viciilor, cånd le expui råsului ob[tii întregi”.

Tema Scriso rii pie rdute este social`, cu implica]ii politice. Autorul urm`re[te ironicagita]ia provocat` de pierderea unei scrisori de dragoste compromi]`toare, ce devineinstrument de [antaj politic [i de ascensiune social`. Întrucåt este expus` via]a intim`a prefectului, a liderului local al partidului liberal [i a so]iei sale, str`daniile de arecupera biletul dezonorant dezv`luie, în cercuri din ce în ce mai largi, care implic` înac]iune [i alte personaje, o societate corupt`, la fel de murdar` în via]a public` [i încea privat`. Bile]elul prin care prefectul {tefan Tip`tescu î[i dezv`luia leg`turaamoroas` cu Zoe Trahanache, so]ia conduc`torului politic local, ajunge pentru liderulgrupului independent, Nae Ca]avencu, o [ans` nesperat` de a fi ales deputat, cusus]inerea partidului aflat la putere. În felul acesta se pun în lumin` diverse fa]ete alevie]ii ora[ului de provincie [i nu numai: c`s`toria ca mijloc de acces în înalta societate,adulterul, falsa prietenie dintre capii puterii, [antajul, mita, însu[irea fondurilor din baniipublici, falsificarea listelor electorale, fraudarea alegerilor. Aceast` oper` este ocomedie de moravuri care include o serie de motive literare larg r`spåndite încommedia dell’arte a Rena[terii dar [i în comedia francez` clasic`: p`c`litorul p`c`lit(Ca]avencu), amorezul (Tip`tescu), b`rbatul în[elat (Trahanache), sluga profitoare(Pristanda), pactul taberelor adverse etc.

Modul de reflectare a temei este unul jovial, dramele, cåte exist`, sunt atinse întreac`t, aten]ia lectorului este direc]ionat` c`tre latura comic` a faptelor/ situa]iilor.{erban Cioculescu (Caragialiana ) este de p`rere c` în tot teatrul comic al luiCaragiale, numai Zoe tr`ie[te cu adev`rat o dram`. Compromiterea public`, pentru ofemeie din secolul al XIX-lea, care a ajuns la o pozi]ie material` [i social` remarcabil`,prin c`s`toria cu un b`rbat „zaharisit” [i la un anumit confort sufletesc procurat de un


239



amant tån`r, în plin` ascensiune, ar fi însemnat distrugerea ei, stigmatul moraldefinitiv.

Lamenta]iile eroinei devin îns` hazlii prin repeti]ie, prin contextul în care semanifest` (naivitatea incredibil` a so]ului care nu observ` c` este în[elat/ încråncenarea amantului de a g`si o solu]ie), prin asocierea cu alte reac]ii (le[in`,amenin]`, se indigneaz` etc. ).

Viziunea despre lume a autorului se las` descifrat` cu destul` u[urin]`, c`ci lectorulsimte zåmbetul zeflemitor al comediografului, citind lista personajelor („Nae Ca]avencu, avocat, director proprietar al ziarului «R`cnetul Carpa]ilor»...” ) parcurgåndreplicile („M` trag înapoi, alunec de pe uluci [i caz pe maidan, peste un dobitoc, care pesemne trecea ori [edea lång` uluci. Dobitocul începe s` strige, to]i din cas` sar n`val` la fereastr`...”) sau indica]iile scenice („Ca]avencu – [tergåndu-se repede la ochi [i remi]åndu-se d-odat`, cu tonul brusc, vioi [i l`tr`tor”).

În studiul dedicat comediilor lui Caragiale, Maiorescu observa c`„înd`r`tul oric`rei comedii se ascunde o tragedie” . Se în]elege de aici c` zåmbetul dramaturgului este

amar, iar situa]iile ilare construite de el, personajele [arjate, replicile stereotipedeconspir` un mecanism social grav avariat, o lips` acut` de principii moraleordonatoare, un vid sufletesc îngrijor`tor. Råsul devine, la Caragiale, o form` deprotest, exprimarea unui dezacord tran[ant cu o lume romåneasc` nea[ezat`, plin` decontraste, supus` interesului personal, cinismului [i vulgarit`]ii. Revolta scriitorului,dedus` din faptele, reac]iile [i vorbele eroilor s`i, c`ci în genul dramatic autorul seretrage în spatele personajelor, e de aceea[i vehemen]` cu cea afirmat` în articolelevremii, precumP`reri libere , publicat în 1900, în care Caragiale acuz`:„Trecem pe lång` absurditate [i nu ridic`m m`car o språncean` revoltat`; auzim neghiobia [i nu zbårcim m`car dintr-o nar` dezgustat`, vedem impostura [i tic`lo[ia, [i zåmbim frumos, ca la întålnirea celor mai bune cuno[tin]e”.

Dramaturgul nu-[i ur`[te personajele, dar le priveaz` cel mai adesea de substan]acare le face oameni cu adev`rat. Dandanache, Farfuridi, Brånzovenescu sunt maidegrab` ni[te marionete, Cet`]eanul turmentat e inconsistent, poli]istul Ghi]` e lacom[i servil, Ca]avencu – un orgolios f`r` limite [i un [antajist f`r` noroc, Trahanache –un om cu iner]ii de comportament [i de limbaj etc.

Niciun personaj pozitiv nu lumineaz` scena. Firul evenimentelor nu face decåt s`scoat` la lumin` un [ir nesfår[it de tare omene[ti. Este ceea ce-l face pe criticul EugenLovinescu s` sus]in` c` teatrul lui Caragiale„e întrist`tor ca un spital de infirmit`]i morale [i intelectuale”.

Mesajul umanist al comediei r`måne îns`, încredin]at unui„public responsabil [i grav, singurul cu care se poate stabili o fructuoas` rela]ie de complicitate. În definitiv,nu putem råde de toate personajele lui Caragiale [i nu putem r`måne perplec[i în fa]a versatilit`]ii lor morale, decåt dac` suntem în posesia unui sistem normal de conduit`...” 1

Titlul este unul tematic (G. Genette) [i nume[te, în fapt, intriga. Substantivul„scrisoare” , primind articolul nehot`råt„o” face ca obiectul denumit s` capete valoarede generalitate. Scrisoarea pierdut` de Zoe [i ob]inut` de Ca]avencu este una între

altele, fapt dovedit de propulsarea politic` a lui Dandanache, prin intermediul unui altbilet amoros, devenit instrument de [antaj.


240

1 Florin Manolescu,Caragiale [i Caragiale , Ed. Cartea Romåneasc`, Bucure[ti, 1983



A[adar pierderea unei scrisori de dragoste, ca fenomen repetitiv, ce sugereaz`neglijen]a, impruden]a aman]ilor, genereaz` acela[i impact psihologic (tenta]iamurdar`) [i acela[i efect social (parvenirea).

Dac` o scrisoare de amor interzis, extraconjugal este un fapt curent, atunci încercarea de a ob]ine t`cerea celui ce o g`se[te [i se consider` îndrept`]it s` profitede pe urma ei este iar`[i o situa]ie obi[nuit`, cum comun` ajunge [i promovarea unuiastfel de individ într-o pozi]ie social` însemnat`. Se observ` astfel c` un aspect ]inåndde via]a privat` are nefaste reverbera]ii în via]a public`.

Scrisoarea pierdut` cap`t` importan]a unui personaj, urm`rit cu asiduitate deceilal]i (Tip`tescu, Zoe, Trahanache, Ghi]`, Ca]avencu), ap`rånd miraculos, apoidisp`rånd subit [i îndeplinindu-[i exemplar rolul de a între]ine tensiunea dramatic`.

În viziunea lui {erban Cioculescu, scrisoarea este simbolul puterii. Cåt` vremeCa]avencu posed` scrisoarea prefectului c`tre Zoe, este sigur c` va fi sprijinit înalegeri, ceea ce îl face neînduplecat la rug`min]i [i insensibil la alte oferte. Cånd opierde, î[i schimb` radical atitudinea, se las` batjocorit [i îl îmbr`]i[eaz` pe noul ales.

Fermitatea lui Ca]avencu, dinainte de falimentul iluziei de a ajunge deputat, o trìe[te[i Dandanache, doar c` acesta o manifest` f`r` discontinuit`]i, c`ci nu numai c` seafl` înc` în posesia scrisorii, dar inten]ioneaz` s` o p`streze [i s` îi valorifice încontinuare foloasele.

Pe m`sur` ce ac]iunea înainteaz`, scrisoarea î[i asociaz` noi semnifica]ii. Ini]ial,ea este doar expresia unui sentiment intim. Îndat` ce este pierdut`, ea înseamn` girulp`str`rii onorabilit`]ii (Zoe), tihna avantajelor func]iei [i a rela]iei amoroase(Tip`tescu), provocarea de a doborî, cu acelea[i mijloace cu care s-a ridicat, unadversar politic„mi[el” (Trahanache), [ansa unei ascensiuni politice rapide, prinpresiune (Ca]avencu), dovada zelului de subaltern (Pristanda). Documentul ce tulburàtåtea min]i [i na[te emo]ii atåt de puternice îi serve[te lui Caragiale la ridicaream`[tilor eroilor sì, pentru a-i înf`]i[a lectorului în nuditatea lor sufleteasc`.

Conflictuleste, ca în cazul oric`rui text dramatic, axul vital al operei. El secontureaz` înc` din scena I, cånd Tip`tescu cite[te ziarul scos de Ca]avencu [i afl`c` a fost dat „unul din cele mai frumoase jude]e ale Romåniei prad` în ghearele unui vampir” . Opozi]ia Tip`tescu („vampirul” )/ Ca]avencu („mi[elul” ) deschide seriaconflictelorexterioare care sunt într-un num`r semnificativ: Tip`tescu [i Trahanache/ Ca]avencu; Tip`tescu, Zoe [i Trahanache/ Ca]avencu; Farfuridi [i Brånzovenescu(agita]i de ideea tr`d`rii partidului)/ Tip`tescu; Zoe (hot`råt` s` lupte împotrivaguvernului [i a tuturor adversarilor redobåndirii lini[tii ei)/ Tip`tescu; Zoe [i Tip`tescu(for]a]i s` accepte candidatura lui Ca]avencu)/ Trahanache; Farfuridi, Brånzovenescu[i grupul lor/ Ca]avencu [i grupul lui de sus]in`tori; Zoe (reaflat` în posesia scrisorii)/ Ca]avencu (neputincios) etc. Conflictul principal ]ine de înfruntarea celor dou` taberepolitice, reprezentan]ii puterii – Tip`tescu, Trahanache, implicit Zoe – [i reprezentan]iigrupului independent – Ca]avencu [i sus]in`torii. Toate celelalte conflicte deriv` dinacesta [i i se subordoneaz`. Acumularea impresionant` [i relativ rapid` de opozi]iipoate p`rea paradoxal` în cazul unei comedii. Dar, dac` în plan familial, pierdereascrisorii de c`tre Zoe nu produce nicio tulburare, deoarece Zaharia Trahanache este

convins c` documentul este un fals, în planul vie]ii publice se stårne[te un adev`raturagan. Aceast` ie[ire din imobilitate a atåtor personaje, reac]iile lor la noul stimul, înfl`c`rarea declara]iilor [i a gesturilor prin supradimensionare, devin comice, cu atåtmai mult cu cåt rezolvarea tensiunilor create este nea[teptat`, vine din alt` parte decåt


241



s-ar fi crezut (nu Ca]avencu restituie scrisoarea, ci Cet`]eanul turmentat) [i faceridicole toate animozit`]ile.

Un fapt menit s` creeze discu]ii inflamate între so]i stårne[te ambi]ii, frustr`ri,rivalit`]i într-un ora[ întreg.Tehnica este aceea a bulg`relui de z`pad` care, prinrostogolire, cre[te spectaculos.

Conflictul se stinge treptat, prin introducerea cåtorvaelemente-surpriz : poli]afalsificat` de Ca]avencu, îndep`rtat astfel de pe pozi]ia lui agresiv`; numirea, dreptunic candidat al partidului, a lui Dandanache, ceea ce va lini[ti temerile lui Farfuridi [iale lui Brånzovenescu. Dar Caragiale p`streaz` pån` spre final suspansul, amånåndreapari]ia în scen` a lui Ca]avencu, despre care Zoe crede c`, de[i nu e de g`sitnic`ieri, a încredin]at redac]iei ziarului, spre publicare, scrisoarea compromi]`toare.Tensiunea care înc` plute[te între cele dou` tabere se explic` prin faptul c` Zoe nu[tie c` avocatul [antajist a pierdut scrisoarea iar Ca]avencu ignor` existen]adocumentului falsificat, g`sit de Trahanache. Chiar [i cånd (în scena VII a ultimului act)Ca]avencu reintr` în ac]iune, m`rturisind„crima” de a fi pierdut el însu[i scrisoarea,

încordarea se perpetueaz`, fiindc` biletul de amor ar putea suscita preten]ii n`ucitoaredin partea altui oportunist.Acesta este totu[i momentul în care dramaturgul încheie seria situa]iilor

conflictuale. Cet`]eanul turmentat reg`se[te scrisoarea [i o înmåneaz` Zoei.R`sturn`rile bru[te de situa]ie, caracteristice comediei, înlesnesc dep`[irea

momentelor dificile, produc relaxarea atmosferei [i permit ac]iunii s` se reinstaleze într-o sfer` senin`, vesel`.

Construc]ia subiectuluiAc]iunea se desf`[oar` „în capitala unui jude] de munte, în zilele noastre” , dup`

cum precizeaz` autorul însu[i.Indicele spa]ial, destul de vag, face ca locul faptelor s`se dilate, prin posibile identific`ri.Indicele temporal, stricto sensu , trimite lacontemporaneitatea lui Caragiale, iar în sens l`rgit la prezentul, mereu altul, allectorului. Dac` timpul istoric al autorului se suprapune imediatului c`ruia îi apar]inecititorul, fiind tot„în zilele noastre” , atunci faptele înf`]i[ate cap`t` caracter depermanen]`. „Timpul rotitor” (C. Noica) e mereu acela[i, c`ci mobilurile oamenilor,pasiunile [i intrigile, suferin]ele [i izbånzile r`mån, în mare, neschimbate. De altfelrealismul comediei, pe care [i Maiorescu îl sesiza la vremea public`rii ei, impunecaracterul reprezentativ al situa]iilor de via]` ilustrate.

Toate evenimentele care compun ac]iunea se deruleaz` de-a lungul a trei zile, lafinalul campaniei electorale [i în perioada desf`[ur`rii alegerilor din anul 1883.Fundalul interac]iunii personajelor devine astfel verosimil.

Expozi]iuneaface cunoscute lectorului dou` personaje, {tefan Tip`tescu, prefectul jude]ului [i Ghi]` Pristanda, poli]istul, care discut` despre un articol din ziarulR`cnetul Carpa]ilor editat de frac]iunea independent` condus` de avocatul Nae Ca]avencu.Însemn`rile din articol las` s` se întrevad` rivalitatea politic` dintre Tip`tescu [iCa]avencu, cel dintåi fiind considerat de cel din urm„vampir” local (no]iunea devampir fiindu-i explicat` de Tip`tescu lui Pristanda cu formula„unul care suge sångele poporului” ). Animozitatea dintre cei doi oameni politici, dezv`luit` înc` din prima fraz`

a textului, anticipeaz` conflictul principal al comediei.Intriga este dozat` în scenele I [i II ale primului act [i revelat` treptat, pentrusporirea tensiunii dramatice. Ea este con]inut` par]ial în povestirea„poli]aiului” c`treprefect, despre ceea ce ascultase pe furi[, c`]`rat pe ulucile casei lui Ca]avencu, la


242



fereastra deschis`. Avocatul vorbea despre o scrisoare care urma s` îi aduc` voturileråvnite, dar înainte ca Ghi]` s`-i aud` con]inutul, cineva dinùntru aruncase pe geamun chibrit aprins [i el se pr`bu[ise peste un trec`tor. Veriga lips` din relatarea luiPristanda este cunoscut` în scena II, cånd Trahanache, pre[edintele organiza]ieilocale a partidului de guvern`månt [i prietenul prefectului, îi aduce acestuia vestea cà avut o întrevedere cu Nae Ca]avencu [i a aflat c` de]ine o„scrisoare de amor în toat` regula” , adresat` de Tip`tescu so]iei sale, Zoe Trahanache. Biletul de dragosteurma s` fie publicat dou` zile mai tårziu.

Evenimentele se succed` într-un ritm alert [i de aceea expozi]iunea seintersecteaz` cu intriga, iar intriga antreneaz` instantaneudesf`[urarea ac]iunii.Trahanache vede în scrisoarea aflat` la Ca]avencu doar un fals josnic [i îl roag` pe„prietinul” sù s` nu se tulbure [i mai ales s` nu-i spun` nimic Zoei, consoarta prea„sim]itoare” . Tip`tescu ordon` arestarea „mi[elului” , dar Zoe îi cere lui Ghi]` s`-lelibereze imediat, pentru a negocia cu el condi]iile redobåndirii documentuluiincriminator. Ca]avencu solicit`, în schimbul scrisorii, s`-i fie sprijinit` candidatura ca

deputat. Farfuridi [i Brånzovenescu, doi membri de frunte ai partidului deguvern`månt, prind de veste despre contactele repetate cu adversarul lor politic [i setem c` prefectul tr`deaz` interesele grupului lor, urm`rind s`-l sus]in` pe Ca]avencudrept candidat la colegiul al II-lea.

Cu mari str`danii, Zoe î[i convinge amantul s`-l sprijine pe Ca]avencu în alegeri [iamåndoi încearc` s`-l înduplece pe Trahanache, omul decis totu[i s` aflededesubturile pozi]iei solide a adversarului [i s`-l distrug`.

De la Bucure[ti, sose[te o depe[` care anun]` obliga]ia colegiului al II-lea de a-l alege„cu orice pre], dar cu orice pre]” pe Agamemnon Dandanache, un candidat necunoscut ceurmeaz` s` soseasc` din capital`. Zoe [i Tip`tescu sunt cople[i]i de situa]ie.

În sala mare a prim`riei, unde se ]in discursurile electorale finale, Ca]avencu [i Farfuridise confrunt` oratoric pentru ultima oar`, fiindc` pre[edintele Comitetului electoral, acela[iZaharia Trahanache, anun]` solemn numele candidatului sus]inut de grupul liberal local.Zoe [i Tip`tescu sunt în[tiin]a]i de Zaharia c` a g`sit dou` giruri falsificate de Ca]avencu [ic` în felul acesta [antajistul va trebui s` renun]e la preten]iile anterioare.

Proclamarea lui Agamemnon Dandanache produce o mare indignare în råndulsus]in`torilor lui Ca]avencu precum [i perplexitatea celui din urm`. Încercareaavocatului de a riposta, dezv`luind imoralitatea Zoei [i ridicolul posturii de so] în[elata lui Trahanache, este curmat` de interven]ia prompt` a lui Ghi]` [i a oamenilor lui.Aceast` scen` reprezint` punctul culminant.

Deznod`måntul, caracteristic comediei, este fericit. În încìerarea celor dou`tabere, Ca]avencu pierde scrisoarea. Dandanache este ales deputat [i Cet`]eanulturmentat care, providen]ial, reg`se[te documentul intim, ascuns în c`ptu[eala p`l`rieiavocatului, îl înapoiaz „andrisantului” , adic` Zoei. Aceasta îl iart` pe Ca]avencu, dar îi impune s` conduc` manifesta]ia public` [i banchetul popular din gr`dina prim`riei,organizate în cinstea proasp`tului deputat.

Ca orice text dramatic,O scrisoa re pie rdut` este astfel realizat`, încåt s` poat` fireprezentat` pe scen`. Pentru a p`stra tensiunea subiectului la nivelul necesar capt`rii

continue a interesului cititorului/ spectatorului, Caragiale utilizeaz` mai multe procedee.Criticul Florin Manolescu remarc` plasarea, la finalul fiec`rui act, a cåte unui fapt cu rolde „obstacol creator de tensiune” 1 (pentru actul I – anun]ul lui Trahanache cum c` l-aprins pe Ca]avencu,„onorabilul” , cu o plastografie; pentru actul II – primirea depe[ei de


243



la Bucure[ti care solicit` sus]inerea altui candidat; pentru actul III – încìerarea), unelement-surpriz` care împinge ac]iunea c`tre un orizont neanticipat de receptor.Suspansul este între]inut magistral [i prin amånarea introducerii în scen` a unorpersonaje-cheie, cum sunt Ca]avencu [i Dandanache. Despre Ca]avencu se vorbe[te înc` din scena I a primului act, dar el apare abia în scena VII din actul II, iar Dandanache,numit în ultima scen` a actului II, se ive[te abia în scena II a actului IV. Abia dup` celectorul/ spectatorul [i-a construit o imagine proprie despre ace[ti actan]i, bazat` pecomentariile celorlalte personaje, are loc includerea lor propriu-zis` în ac]iune.

Conven]ia teatral` impune anumite limite de timp [i de spa]iu desf`[ur`riidramatice, dar Caragiale [tie s` le dep`[easc`. În acest sens, Florin Manolescunume[te procedeul l`rgirii scenei, folosit de autor pentru a l`sa impresia de via]àutentic`, nesfår[it` [i nestingherit` în curgerea ei. Astfel, prin relat`rile lui Ghi]`, suntaduse în proximitatea spa]iului limitat al ac]iunii, so]ia lui, cei nou` copii ai sì, popaPripici, T`chi]`, Petcu[, Zapisescu – acoli]ii lui Ca]avencu, ministrul care îl cheam` latelegraf pe prefect; Trahanache îl aminte[te pe fiul sù de la facultate etc.

Consecin]a utiliz`rii acestor procedee este„de a pune scena în leg`tur` cu lumea” 2, de a face din fic]ional un afluent al realului.Particularit`]i ale compozi]iei textului dramaticTextul dramatic are o organizare particular` care include:lista pe rsoa ne lo r ce

particip` la ac]iune;didascaliile – indica]ii referitoare la diviziunile operei (acte, scene),la decor, la timp, la mi[carea personajelor, la gesturile, la mimica, la tonul, lasentimentele acestora etc.; gruparea ac]iunilor înacte [i scene; succesiunea de replici, întrucåtdialoguldevine modul de expunere dominant.

Pagina ini]ial` aScriso rii pie rdute este un fragment cu func]ie metatextual` în care

sunt identificate specia („comedie” ), compozi]ia („în patru acte” ) [i participan]ii la ac]iune împreun` cu func]iile lor („{tefan Tip`tescu, prefectul jude]ului” ), cu îndeletnicirile [iimplic`rile lor („Tache Farfuridi, avocat, membru al acestor comitete [i comi]ii” ), cuautomistific`rile lor („Agamemnon Dandanache, vechi lupt`tor de la ‘48” sau „Nae Ca]avencu, avocat, director-proprietar al ziarului «R`cnetul Carpa]ilor»...” ), cu„greutatea” responsabilit`]ilor asumate („Zaharia Trahanache, prezidentul comitetului permanent, Comitetului electoral, Comitetului [colar, Comitetului agricol [i al altor comitete [i comi]ii” ), cu rela]iile dintre ele („Zoe Trahanache, so]ia celui de sus” ) etc.

Acest prim contact cu personajele preia unul din rolurile expozi]iunii din textul epic, îndeplinind func]ia caracteriz`rii directe, de c`tre narator (autor).

În cazul lui Ca]avencu, pozi]ia mali]ioas` a autorului se identific` prin denumirilebombastice, a ziarului [i a „Societ`]ii Enciclopedice-Cooperative «Aurora Economic`»”.În ceea ce-l prive[te pe Dandanache, abia în actul IV, dup` ce eroul î[iface apari]ia [i î[i dezv`luie obtuzitatea [i tic`lo[ia, se poate în]elege calificarea„vechi lupt`tor de la ‘48” ca o etichetare batjocoritoare, în conflict radical cu esen]a„patriotic`” a personajului. În egal` m`sur`, abia pe parcursul lecturii se l`mure[te statutul echivocal Zoei, de„so]ie a celui de sus” , în situa]ia în care, în capul listei, se afl` Tip`tescu.

În consecin]`, în lista„persoanelor” Caragiale a[az` m`[ti personajelor (termenulpersonna înseamn` masc` ) sau, dimpotriv`, face gestul de a le ridica, f`r` a-l duce

pån` la cap`t, într-o complicitate vesel` cu cititorul.


244

1 Florin Manolescu,op. cit.2 Idem



La finalul acestei dintåi prezent`ri a eroilor, autorul plaseaz` nota]iile despre timpul[i spa]iul ac]iunii. Cum personajele au un nume (în general transparent, sugeråndcaracterul celui care îl poart`), o identitate social`, ele sunt puse într-un sistem deinterrela]ionare [i beneficiaz` de un cadru spa]io-temporal al mi[c`rii, prologul e încheiat [i ac]iunea poate începe.

Prin didascaliise numesc articula]iile mari ale textului:actele (actul fiind principalasubdiviziune a textului dramatic, cu o ac]iune unitar`, delimitat` printr-o pauz` decelelalte p`r]i ale operei) [iscenele (scena reprezentånd o subîmp`r]ire a actului ceaduce o modificare la nivelul prezen]ei personajelor sau a timpului/ spa]iului ac]iunii).

O scrisoa re pie rdut` este alc`tuit` din patru acte [i 44 de scene, grupate astfel:actul I – 9 scene; actul II – 14 scene; actul III – 7 scene; actul IV – 14 scene.

Actul I prezint` atacurile ziarului condus de Ca]avencu împotriva lui Tip`tescu,exercitarea [antajului asupra grupului aflat la putere, prin mijlocirea scrisorii pierdutede Zoe [i dobåndite de Ca]avencu, surescitarea Zoei [i a amantului sù, începutulb`nuielilor de tr`dare a partidului nutrite de Farfuridi [i de Brånzovenescu.

Actul II surprinde tratativele cu Nae Ca]avencu, pentru recuperarea scrisorii [i, încele din urm`, hot`rårea prefectului [i a Zoei de a-l sus]ine pe politicianul independent în alegeri; decizia abia luat` este minat` de telegrama sosit` de la„centru” care solicitìmperios alegerea lui Dandanache.

Actul III se opre[te asupra zilei dinaintea vot`rii. Sunt prezentate discursurileelectorale ale celor doi contracandida]i, Farfuridi [i Ca]avencu [i proclamarea numeluicandidatului sus]inut de colegiul II: Agamemnon Dandanache.

Întrunirea de la prim`rie sfår[e[te într-o confruntare fizic` a taberelor opuse.Actul IV aduce rezolvarea conflictului. Ca]avencu pierde scrisoarea [i aceasta,

reg`sit` de Cet`]eanul turmentat, e redat` Zoei. Dandanache este ales deputat [iCa]avencu îl omagiaz`, conducånd festivitatea organizat` în cinstea lui.

Actele II [i IV au un num`r mai mare de scene, fapt datorat importan]ei majore aac]iunilor con]inute. Ele se afl` într-un raport desimetrie invers`. Actul II duce lacomplicarea maxim` a ac]iunii [i la unclimax al tensiunii dramatice, actul ultimanuleaz` toate sursele conflictuale [i face s` descreasc` treptat încordareaemo]ional`, aducånd-o la punctul zero.

Dar didascaliile furnizeaz` [i informa]ii despre decor (casa lui Tip`tescu, sala ceamare a prim`riei, gr`dina casei lui Trahanache), schimbarea cadrului fiind [i o sugestiea trecerii timpului. Unele indica]ii scenice au o valoare strict func]ional`, fixånd, spreexemplu, pozi]ia unui personaj fa]` de celelalte[ex.: „Farfuridi (de la tribun`)” ], în timpce altele sunt studii psihologice în miniatur[ex.: „Pristanda (uitåndu-se pe sine [i råzånd): Curat condei! (luåndu-[i numaidecåt seama, naiv) Adic`te, cum condei,coane F`nic`?...” ].

Retras în spatele personajelor, autorul se folose[te de indica]iile scenice spre a ledefini caracterul[ex.: „Ca]avencu (întrerupåndu-l l`tr`tor)” ]; procesele de con[tiin]`[ex.: „Tip`tescu (în lupt` cu el însu[i)” ]; sentimentele [ex.: „Brånzovenescu (cu îndoial`)” ]; emo]iile[ex.: „Zoe (înecat`)” ] procedånd precum naratorul omniscientc`ruia nu-i scap` nimic din existen]a eroilor sì.

Textul trìe[te din schimbul dereplici, dialogul devenind o modalitate de organizarecompozi]ional`. Replicile au un anumit ton[„Farfuridi (grav)” ], sunt înso]ite demanifest`ri nonverbale [„Cet`]eanul (sughite)” ; „Ca]avencu (plåns cu hohot”)], aureliefuri intona]ionale[„Ca]avencu (îngra[` vorbele)” ] r`sun`, sunt vii, în ciuda faptului


245



c` personajele r`mån schematice, date fiind limitele de timp, de spa]iu, de ac]iune pecare le presupune genul dramatic în sine.

Mai rar, Caragiale folose[te [imonologulscenic, precum în secven]a destìnuirii luiGhi]` în leg`tur` cu avantajele pozi]iei sociale a [efului sù [i, în contrapondere, cuneajunsurile dintr-o„famelie mare” cum este a lui.

Personajele. Construc]ia personajelorPompiliu Constantinescu afirma:„Ca orice scriitor clasic, Caragiale e creator de

tipuri, unele mai adånci, altele profilate, altele mai schematice, dar toate de un omenesc autentic”.

Tipurilerealizate de autor dovedesc capacitatea lui de a filtra detaliile care înso]escparticularul, accidentalul [i de a re]ine astfel esen]a uman`. Acela[i critic literardistinge în Ca]avencu –„demagogul” , în Pristanda„micul func]ionar prost pl`tit, gìnar,din cauza mizeriei” , în Cet`]eanul turmentat – „omul f`r` opinie politic`” , înTrahanache „un ramolit în faz` benign`” dar „[i simbolul unui [ef de organiza]ie, cu fals prestigiu de autoritate” , în Dandanache –„pelticul [i uitucul, b`trånul decrepit, un tip de profitor politic” , în Tip`tescu – „micul satrap” , în Farfuridi [i Brånzovenescu – ni[te„ramoli]i, incapabili” , în Zoe – femeia„mai emancipat`, mai voluntar`, care une[te ambi]ia social` [i grija de reputa]ie cu amorul clandestin” 1. Aceste tipuri î[i au uncorespondent mai pu]in evoluat în celelalte comedii ale autorului, în care ac]iunea sepetrece într-un mediu social inferior, cel al mahalalei. ÎnO scrisoa re pie rdut` lumea înf`]i[at` este cea a intelectualilor de provincie,„zon` moral` care este un compromis între mentalitatea de mahala [i cea burghez`” 2.

Totodat` universul uman construit de dramaturg arecoordonatele luieterne, ceeace face ca opera autorului s` nu se perimeze, s` nu-[i piard` valoarea de document

de via]` palpabil`.Eroii lui Caragiale, deveni]i memorabili [i atemporali, prin cåtevaschimburi dereplici, prin orgoliul, prin ambi]iile, prin [iretlicurile, prin fixa]iile lor sunt pasiuni umane

în mi[care. Scriitorul are capacitatea extraordinar` dea-i diferen]ia, chiar [i cåndcon]inutul lor moral seam`n` izbitor, în ciuda faptului c` genul dramatic nu este atåtde bogat în posibilit`]i de caracterizare, precum genul epic.

Dac` Trahanache, Farfuridi, Brånzovenescu sunt politicieni de aproximativ aceea[ivårst`, ramoli]i,„incapabili” , ei se individualizeaz` totu[i radical. Trahanache devinesimpatic prin inocen]a manifestat` în fa]a dovezii limpezi de adulter [i prin dragosteapatern` pentru Zoe, Farfuridi este maniac [i arogant, obositor în discursul sù prolix [iilogic, Brånzovenescu este un individ [ters [i la[.

De asemenea, Farfuridi [i Ca]avencu ilustreaz` deopotriv` postura demagogului,dar sunt inconfundabili: cel dintåi – anchilozat în„gåndirea” lui politic`, cel de-al doilea – cameleonic, receptiv la orice schimbare, gata oricånd de compromis.

În aceast` comedie nu se poate fixa cu certitudine personajul principal [i nici nu sepoate vorbi despre un personaj pozitiv propriu-zis. Cea mai elocvent` caracterizare aumanit`]ii surprinse de dramaturg, în întregul ei, o face Tip`tescu printr-o replic`succint`, dar cåt se poate de grìtoare: „Ce lume!”


246

1 Pompiliu Constantinescu,I. L. Caragiale , în volumulStudii despre opera lui I. L. Caragiale , Ed.Albatros, Bucure[ti, 1976; passim.

2 Idem.



{tefan Cazimir men]ioneaz` ca modalitate de construire a personajelorcaragialiene [i procedeul revela]iilor succesive, ca în cazul lui Pristanda, a c`ruievolu]ie„perfect logic` [i unitar`, e pe alocuri imprevizibil`” 1. Spre exemplu, poli]istulcare îl aresteaz` abuziv pe Ca]avencu î[i cere iertare mai apoi, îi declar` c` în inimalui are alte sentimente, dar c` datoria îi dicteaz` ac]iuni împotriva considera]iilorpersonale. Servilismul manifestat în chip nea[teptat fa]` de cel ce devenise du[manulde moarte al lui Tip`tescu aduce astfel„o confirmare neb`nuit` a esen]ei sale deja cunoscute” 2. Pristanda nu e doar sluga prefectului, e o slug` posibil` pentru oriceposibil st`pån. În realizarea personajelor apar [isimetrii, opozi]ii, nuan]`ri. {iCa]avencu [i Dandanache urm`resc ascensiunea politic`/ social` prin intermediul[antajului cu o scrisoare de amor, dar, în timp ce unul coboar` vertiginos treapta multråvnit`, cel`lalt o urc` triumf`tor. Nuan]area poate fi întrez`rit` în cazul personajelorFarfuridi [i Brånzovenescu. Unul exagereaz`, cel`lalt tempereaz`, primul este vocea,al doilea se transform` în ecou:„Farfuridi – Ei, pentru cine vot`m? Brånzovenescu – Pentru cine vot`m?”

Organizarea personajelor încupluri comicele reliefeaz` similitudinile de reac]ie sauautomatismele (Farfuridi – Brånzovenescu), discordan]ele în parcursul emo]ional (Zoe – Tip`tescu), incompatibilitatea asocierii (Tip`tescu, amantul – Trahanache, so]ul în[elat, uni]i într-o prietenie profitabil` pentru ambele p`r]i).

Modalit`]i de caracterizarePrimul contact al lectorului cu personajele se face cu ajutorul listei personajelor [i

prin intermediul numelor. Caragiale m`rturisea c`, înainte de a imagina liniiledirectoare ale unei opere, avea nevoie s` stabileasc` numele eroilor sì. GarabetIbrìleanu remarca:„A[adar, în deosebire de via]a real`, unde numele e oricare, în

literatur` personajul trebuie s` se nasc` odat` cu numele care convine naturii sale fizice [i morale” 3. În comedia lui Caragiale,numele „dau impresia c` fac parte din personagiile pe care le denumesc” 4. Ele sugereaz` caracterul, cum este Pristanda (pristanda e un dans moldovenesc executat dup` comenzile unui conduc`tor de joc)sau Trahanache (trahanaua fiind o coc` moale) oriBrånzovenescu [i Farfuridi (de labrånz` [i farfurie , deci oameni meschini, inferiori) sauCa]avencu (ca]` însemnåndfemeie bårfitoare iarca]aveic` – hain` cu dou` fe]e ). În unele situa]ii, cum este numeleTip`tescu , se face trimitere la recenta ascensiune social` (el este untip care aparvenit) dar [i la tribula]iile lui sentimentale (estetipul amorezului). Alteori numeledezv`luie rolul personajului în ac]iune, cum esteDandanache – cel ce produce încurc`turi, dandanale. Un nume precumZoe denot` distinc]ia [i, în epoc`, era scrisZoë de purt`toarele din înalta societate.

Cet`]eanul turmentat este singurul personaj care nu prime[te un nume propriu-zis,el fiind desemnat ca ins oarecare (cet`]ean ), iluzionat de participarea real` la via]a jude]ului, prin calitatea lui de aleg`tor [i stigmatizat prin viciul sù,turmentat , ce poatefi în]eles, în sens figurat, cadezorientat sau manipulat .

Contrastul dintre esen]` [i aparen]` devine transparent prin intermediuldiminutivelor hipocoristice (hipocoristic = dezmierd`tor).{tefan (personaj impun`tor,


247

1 {tefan Cazimir,Comediile , în vol.Studii despre opera lui I. L. Caragiale 2 Idem.3 Garabet Ibrìleanu,Numele proprii în opera comic` a lui Caragiale , în vol.Studii despre opera

lui I. L. Caragiale 4 Idem.



prietenul cel mai apropiat al lui Zaharia, ceea ce nu-l împiedic` s` între]in`, duplicitar,o idil` cu mult mai tån`ra so]ie a acestuia.

Prin autocaracterizare, Tip`tescu apare ca un ins capabil, un om de baz` alpartidului, con[tient de propriile merite:„... mi-am sacrificat cariera [i am r`mas între d-voastr`, ca s` v` organizez partidul – c`ci f`r` mine, trebuie s` m`rturisi]i, c` d- voastr` n-a]i fi putut niciodat` s` fi]i un partid...”

El este introdus în ac]iune înc` din prima scen`, pe cånd Zoe, despre al c`rei trecutnu se pomene[te niciun detaliu, apare în scena V a primului act, dup` ce mai multepersonaje vorbesc despre ea. Tip`tescu aminte[te de plimb`rile lui cu Zoe [i cuTrahanache, prin ora[ [i de spiritul glume] al femeii care propune, în joac`, num`rareasteagurilor puse de Ghi]`. Poli]istul m`rturise[te c` este o persoan` de la carea[teapt` protec]ie, iar Trahanache evoc` firea ei„sim]itoare” [i îi cere lui Tip`tescu s`nu-i spun` nimic despre [antajul lui Ca]avencu. Abia dup` ce i se construie[te astfelimaginea unei dame din lumea bun`, cu o fire generoas` [i sensibil`, Zoe î[i faceapari]ia, „dezolat`” , „înecat`” de durerea de a se [ti la un pas de a pierde tot ce

dobåndise prin c`s`toria cu vårstnicul Zaharia: avere, pozi]ie social` înalt`, puterea dea influen]a via]a politic` [i social` din jude].Chiar dac` prima ei replic` este:„Sunt nenorocit`, F`nic`.” [i, pån` spre sfår[itul

ultimului act, este înf`]i[at` într-o stare de surescitare, de disperare, Zoe se arat`, înfapt, suficient de puternic` [i de lucid`, încåt s`-i determine pe cei doi b`rba]i din via]aei s` ac]ioneze dup` [i la îndemnurile ei. Tip`tescu este impulsiv.„Lupta este disperat`. Vrea s` ne omoare, trebuie s`-l omoråm” , proclam` el nerealist, în absen]aunei solu]ii concrete de a-l reduce la t`cere pe Ca]avencu. Zoe se manifest` cu maimult` cump`tare. „Pe Ghi]` l-am trimis eu la Ca]avencu, s`-i cumpere scrisoarea cu orice pre]” , anun]` ea, demonstrånd o perfect` adaptare la situa]ie.

Prefectul se gånde[te s` curme suferin]a iubitei sale – dac` scrisoarea ajuns` larivalul politic ar fi publicat` – prin fuga lor în lume. Ea îns` respinge propunerea lui cafiind imatur`, întrucåt nu este deloc atras` de perspectiva romantic`. Firea eipragmatic` îi impune s` încerce orice strategie i-ar permite s` p`streze tot ce are.Cånd Tip`tescu refuz` cu hot`råre compromisul politic de a-l sus]ine pe Ca]avencu,Zoe este indignat` de atitudinea lui [i îi catalogheaz` principiile cu formuladispre]uitoare„nimicurile tale politice” . Nu poate exista ceva mai presus de aparen]afemeii de lume, onorabile [i din aceast` cauz` ea î[i propune s` lupte împotrivatuturor, chiar împotriva guvernului, dac` ]elul s`u este amenin]at.

Dar deliberarea amantului nu dureaz` mult. Sentimentul pentru Zoe întreceresponsabilit`]ile lui de cap al jude]ului, a[a c` [i el, sfidåndu-i pe membrii partiduluicare îl acuz` de tr`dare, decide s`-l sprijine pe avocatul [antajist, în alegeri.

Ca orice îndr`gostit autentic, Tip`tescu are momente de intens` tr`ire, pe care nule poate ascunde. Aflånd vestea c` Trahanache a g`sit poli]a falsificat` de Ca]avencu,adic` salvarea lor, el o s`rut` pe Zoe, în chiar clipa cånd so]ul abia se întoarce cuspatele. Zoe este obi[nuit` s` disimuleze [i nu s`vår[e[te asemenea impruden]e.V`zånd în ea femeia interesat` [i calculat`, {erban Cioculescu sus]ine c` iubirea eieste mai degrab` „epidermic`” decåt pasional`.

Totu[i Zoe are puterea de a-l ierta pe cel care îi pricinuise atåtea spaime, dup` ce î[i recupereaz` bile]elul de amor pierdut. Ca]avencu o nume[te„un înger” , iarCet`]eanul turmentat vede în ea o„dam` bun`” .


249



originea greceasc` a personajelor. Este [tiut faptul c`, la sfår[itul secolului al XIX-lea,clasa politic` romåneasc` avea multe elemente alogene.

Dar Caragiale nu se arat` xenofob. Pentru el p`tura politic` e la fel de putred`,indiferent din cine este constituit`. Ideea reiese din discursul ultim al lui Ca]avencu, dincare r`zbate [i comicul de inten]iial autorului:„... To]i ne iubim ]ara, to]i suntem romåni!... mai mult sau mai pu]in one[ti!”

Numele eroilor este în stråns` leg`tur` cu caracterul lor (Trahanache e precum o„trahana” , adic` lesne de modelat de c`tre Zoe) sau cu dominanta personalit`]ii(Ca]avencu este o adev`rat` „ca]`” , o fabric` de vorbe goale, un demagog prinexcelen]`) etc.

Prenumele lor – F`nic`, Joi]ica, Ghi]`, Nae – fac din ei oameni apropia]i lectorului,prezen]e familiare.

Comicul de caracter las` s` se întrevad` tiparul uman etern cåt [i actualizarea lui într-un context istoric [i social concret. Farfuridi [i Ca]avencu sunt variante aledemagogului, dar cel dintåi este [i o incarnare aprostului, pe cånd cel de-al doilea – a

ambi]iosului. Tip`tescu este amorezul dar [i conduc`torul abuziv, Trahanache –încornoratul„zaharisit” , Zoe – adulterina, Dandanache – parvenitul/ canalia politic`,Pristanda – slugarnicul, Cet`]eanul turmentat –viciosul. „Dezordinea” provocat` învia]a ora[ului de provincie se datoreaz` ambi]iosului [i preten]iei sale irepresibile:„Vreau ce mi se cuvine[ ... ] ; vreau ceea ce merit în ora[ul sta de gogomani, unde sunt cel dintåi... între frunta[ii politici...”Ie[irea lui în aren` antreneaz` reac]iile adverse [i,implicit, în lupta care se dezl`n]uie, identificarea fiec`rui erou cu un prototip uman.

Comicul de limbajare, în opera lui Caragiale, cele mai bogate resurse. Trahanache[i Pristanda sunt defini]i magistral, unul în încetineala lui, cel`lalt în slug`rnicia sa printicurile verbale(„ai pu]intic` r`bdare” [i, respectiv,„curat...” ). Demagogia lui Ca]avencueste relevat` prin truisme(„... un popor care nu merge înainte, st` pe loc, ba chiar d` înapoi” ), prinetimologia popular` („falit” este asimilat cu sensul„de fal`” , iar„capitalist” cu în]elesul„locuitor al capitalei” ), prinnonsens („Noi aclam`m munca, travaliul care nu se face deloc în ]ara noastr`” ), prininterferen]a stilurilor(într-un cadru neoficial, i seadreseaz` lui Ghi]` oratoric:„Cet`]ene, nu uita condi]ia cu care am venit aici!” ), prinfalsa citare („Scopul scuz` mijloacele, a zis nemuritorul Gambetta” , cugetareaapar]inåndu-i, de fapt, lui Machiavelli). Discursul lui electoral, studiat, dinamic,„l`tr`tor” indic` în el politicianul capabil s` manipuleze prin cuvinte poleite [i nesincere („Scopul so]iet`]ii este ca Romånia s` fie bine [i tot romånul s` prospere!” ) sau prin gesturiexagerate, artificiale (plånge cu hohote, reflectånd la fericirea [i progresul„]`ri[oarei” lui). Limbajul preten]ios care tr`deaz` ruptura tragicomic` dintre vorbe [i fapteprime[te o replic` nea[teptat`, caricaturizant`, prindeformarea neologismelor, de laCet`]eanul turmentat. „Societatea Enciclopedic`-Cooperativ` «Aurora Economic` Romån`»” fondat` de c`tre Ca]avencu, devine o al`turare ridicol` de vocabule, întrerupt` de sughi]uri, în rostirea Cet`]eanului („Cioclopedic`! Comportativ`! Iconomie! So]ietate care va s` zic`...).

Farfuridi prezint` în fa]a aleg`torilor un discurs marcat deincoeren] , „cåt se poate mai scurt” în inten]ii, dar prolix, supraabundent în realitate, sugestie a interminabilei

vorb`rii politice.Opinia ilogic`a acestui membru de frunte al partidului liberal („Din dou` una, da]i-mi voie: ori s` se revizuiasc`, primesc! dar s` nu se schimbe nimica; ori s` nu se revizuiasc`, primesc! dar atunci s` se schimbe pe ici pe colo, [i anume în punctele...


251



esen]iale...” ) referitoare la scopul desf`[ur`rii alegerilor, [i anume revizuirea Constitu]iei[i a Legii electorale, denun]` aspectul de fars` al întregului proces electoral.

Replicile lui Ghi]` [i ecourile vorbelor so]iei sale sunt hazlii prin folosireatermenilorcolocviali/ populari: „dou`spce” , „dobitocul” , „pup`-l în bot” etc.

Dar cel mai acid func]ioneaz` comicul de limbaj în cazul lui Dandanache. Acestpersonaj, definit de Caragiale însu[i ca fiind„mai prost decåt Farfuridi [i mai canalie decåt Ca]avencu” , se pulverizeaz`, ca personalitate, prin vorbire.

Defectele lui de pronun]ie („... nu f`]ea s` nu fa]em...” ), apelativele ridicole(„neicusorule” , „puicusorule” ), excesul interjec]ional(„hodoronc-hodoronc, sdronca- sdronca” ), anacolutul („... eu, care familia mea de la patruzsopt în Camer`, [i eu ca rumånul impar]ial, care va s` zic`... cum am zi]e... în sfår[it s` tr`iasc`!” ) îl transform` într-o creatur` dezarticulat`, racordat` la realitate doar printr-o viclenie instinctual`.

Comicul de limbaj, ca modalitate de caracterizare indirect`, îndepline[te un cumulde func]ii. El dezv`luie mediul din care provine personajul (Ghi]`), identificarea omuluicu scopul (Ca]avencu), dominanta comportamental` (Trahanache), nivelul de

inteligen]` (Farfuridi, Brånzovenescu, Dandanache) etc. Este calea direct` de accesspre esen]a personalit`]ii.Comedia lui Caragiale produce råsul contagios, aruncånd totu[i o lumin` violent`,

crud` asupra societ`]ii romåne[ti contemporane autorului [i asupra defectelor umaneatemporale. Råsul este cånd îng`duitor, cånd sarcastic, reliefånd, prin modula]iile lui,varietatea identific`rilor omului cu Omul.

Repere critice• Pompiliu Constantinescu,I. L. Caragiale , în volumulStudii de spre o pe ra lui I. L.

Ca ra gia le , Ed. Albatros, Bucure[ti, 1976:„Cu o mare intui]ie, Caragiale a surprins într-o oglind` rece, m`ritoare, tarele esen]iale ale burgheziei.[ ... ] Integrarea psihologiilor individuale în sfera unei societ`]i este semnul realismului s`u, dovada unei intui]ii sociologice, sim]ul unei adev`rate comedii umane...”

• V. Fanache, Ca ra gia le , Ed. Dacia, Cluj, 1984:„Opera lui Caragiale este simultan un semn al realului în desf`[urare [i o negare, prin ironie...”

• Ion Constantinescu, Ca ra gia le [i înce puturile tea trului e uro pea n mo de rn, Ed.Minerva, Bucure[ti, 1974:„Veselia inept` a personajelor din finalul tuturor celor patru piese comice este semnul exterior al deriziunii absurdului. Personajele nu realizeaz`

nonsensul existen]ei lor, singura reac]ie final` la aceast` absen]` a lor este veselia incon[tient`. Acest contrast este angoasant [i comic în acela[i timp, ducånd, înc` o dat`, cu gåndul la Eugène Ionesco, la care deriziunea absurdului se produce, uneori,într-un fel asem`n`tor.”

• Florin Manolescu,Ca ra gia le [i Ca ra gia le , Ed. Cartea Romåneasc`, 1983: „La Caragiale, observa]ia realist` este dublat` aproape întotdeauna de observa]ia adånc` a unui moralist...”

• T. Vianu,Isto ria lite ra turii ro måne mo de rne , înOpere 2 , Ed. Minerva, Bucure[ti, 1972:„Nu va fi posibil s` se scrie istoria social` a veacului al XIX-lea, f`r` o continu` referin]` la opera lui Caragiale”.


252



253

I. Disocieri teoreticeEXPRESIONÍSMs. n. 1. Curent artistic [i literar modern, ap`rut în Germania la

începutul sec. XX, caracterizat printr-o puternic` tendin]` de exprimare spontan` atr`irilor interioare (st`ri de spaim`, durere, uimire, exacerbare a sentimentelor), printensiune extatic`, punånd accent pe subiectivitate, pe ira]ional.2. Orice form` de art`care vizeaz` intensitatea expresiei. Stil de arhitectur` care acord` prioritate expresieiprin stiliz`ri (exagerate) (din fr.expressionnisme ) cf. DEX 1998.

Expresionismul este un curent artistic, care a ap`rut la începutul secolului al XX-lea, întåi în Germania, [i a cunoscut maximum dezvolt`rii sale între 1910 [i 1925, caform` de manifestare a unei genera]ii traumatizate]n timpul Primului R`zboi Mondial [ica protest fa]` de formele tradi]ionale ale artei. Expresionismul a ap`rut întåi în pictur`,apoi în poezie [i în teatru. În formularea doctrinei expresioniste, se preiau idei dinfilozofia lui Spengler [i Nietzsche, de c`tre Worringer, prin referire la operele plasticeale lui Munch sau Van Gogh.

În estetica expresionist`, artistul confer` realit`]ii o expresie nou`, prin raportarea

lucrurilor la etern, prin eliberarea obiectelor de materialitate [i printr-o participare aeului dominat` de vitalism, de patos subiectiv [i de cunoa[tere„ecstatic`”. Fiin]a caut`s` descopere semnifica]ia fundamental` a universului, urm`rind sentimentele înprofunzime, pån` la origini [i meditånd grav pe marginea unor probleme existen]iale,cum ar fi curgerea iremediabil` a timpului [i moartea. În teatru, reprezentativ` estedrama de idei, cu personaje care reprezint` simboluri sau concepte [i nu individualit`]iumane distincte.

Expresionismul redescoper` miturile, practicile magice [i misterele, promovåndrevolta împotriva civiliza]iei [i afirmarea sufletului primitiv, a pasiunii pentru elementar.

Unul dintre cei mai importan]i poe]i expresioni[ti germani este Rainer Maria Rilke.II Contextualizarea dramei în cadrul operei lui Lucian Blaga

Lucian Blaga este scriitorul în a c`rui oper`, filozofia [i literatura suntconsubstan]iale.

Concepte filozofice, dezvoltate în patru trilogii:Trilogia culturii, Trilogia cunoa[terii,Trilogia valorilor[i Trilogia cosmologic`,r`mas` în stadiu de proiect, devin motive [imetafore artistice în crea]ia literar`.

În spa]iul culturii noastre, el a valorificat estetica expresionist` în poezie [i în teatru,dar a [i teoretizat acest nou curent artistic. Expresionismul este v`zut ca un„nou stil” în eseistica de debut a autorului, din volumul„Fe]ele unui veac” : „... de cåte ori o oper` de art` red` astfel un lucru, încåt puterea, tensiunea interioar` transcede lucrul,

Forme ale dramaturgiei \n teatrul modern interbelic

2



tr`dånd rela]iuni cu cosmicul, cu absolutul, cu ilimitatul, avem de-a face cu un produs artistic expresionist .”1

Pentru definirea conceptului, Blaga aduce în discu]ie problematica noului teatru, încare piese ca acelea ale lui G. Kaiser:„... sunt scrise în dialog comprimat [i desf`[oar` ac]iuni f`r` de vreo însemn`tate anecdotic`, culminånd în conflictele de idei-for]e.[ ... ] personajele nu mai exist` prin ele însele, ca indivizi, ci numai ca exponen]i ai unor puteri ira]ionale, angajate în ciocniri, care macin` sau salveaz`. Personajele se configureaz` contrapunctic [i sunt împinse de demonia energiilor dezl`n]uite.[ ... ] deznod`måntul pieselor e adeseori vizionar [i deschide perspectiva unei vie]i mai înalte.” 2

III. Ilustrarea conceptului de dram`:

ME{TERUL MANOLE de Lucian Blaga

Piesa de teatru Me[terul Manole a ap`rut în 1927, fiind dedicat` lui Sextil Pu[cariu,iar în 1929 a avut loc premiera, la Teatrul Na]ional din Bucure[ti. Lucian Blaga, autorulpiesei, este poet, prozator, dramaturg, filosof, diplomat romån, care a tr`it în perioada1895-1961. Personalitatea lui a marcat perioada interbelic`, iar opera, creat` princonsubstan]ialitatea literatur`-filosofie, s-a impus printr-un stil inconfundabil. Perioada în care scrie Blaga este una de avånt cultural, dar [i de eclectism estetic. În epoc`, semanifest` tendin]e tradi]ionaliste, moderniste [i avangardiste, iar el opteaz` pentruexpresionism, curent care-i ofer` posibilitatea de a valorifica mituri [i de a pune îndiscu]ie probleme ontologice [i axiologice.

Dintre piesele lui Blaga,Za mo lxe [i Me [t e rul Ma no le reconsider` miturile na]ionaledin perspectiva expresionismului;Avra m Ia ncu [i Anto n Pa nn reconsider` istoria;Arca lui Noe , Tulbura rea a pe lo r [i Crucia da co piilo r exploreaz` [i valorizeaz` miturileuniversale, iar Da ria , Iva nca , Învie rea sondeaz` zone dragi moderni[tilor,subcon[tientul [i incon[tientul.

Drama este o specie a genului dramatic, în versuri sau în proz`, care presupunevalorificarea unor categorii estetice precum tragicul [i comicul, care prezint` un conflictputernic, manifest sau latent, uneori cu rezolvare tragic`, cu instan]e ale comunic`rii,structuri compozi]ionale [i tehnici specifice.

Me [t e rul Ma no le este o dram` de idei cu accente tragice, o dram` poetic`,modern`, în care mitul romånesc al jertfei pentru crea]ie sus]ine conflictul puternic,personajele sunt expresii ale unor idei-for]`, iar orientarea reflec]iei autorului se face,potrivit propriilor afirma]ii:„... de la de ta liu la e se n] ia l, de la co ncre t la a bstra ct, de la ime dia t la tra nsce nde nt, de la da t la pro ble m`.”3

Tema operei este prelucrarea unuia dintre miturile fundamentale ale poporuluiromån, sacrificiul pentru crea]ie, într-o viziune proprie sensibilit`]ii de tip expresionist.Lucian Blaga valorific` surse de inspira]ie autentice, potrivit unei concep]ii personale,


254

1 Lucian Blaga,Noul stil, în Z`ri [i etap e , Ed. Minerva, Bucure[ti, 19902 Idem.3 Idem.



conform c`reia: „Cultura major` nu repet` cultura minor`, ci o sublimeaz`, nu o m`re[te în chip mecanic [i virtuos, ci o monumentalizeaz` potrivit unor vii forme,accente, atitudini [i orizonturi lùntrice. O cultur` major` nu se stårne[te prin imitarea programatic` a culturii minore. Nu prin imitarea cu orice pre] a crea]iilor populare vom face saltul de atåtea ori încercat într-o cultur` major`. Apropiindu-ne de cultura popular` trebuie s` ne însufle]im mai mult de elanul ei stilistic interior, viu [i activ, decåt de întruchip`ri ca atare. Nu cultura minor` d` na[tere culturii majore, ci amåndou` sunt produse de una [i aceea[i matrice stilistic`.” 1

Structura piesei este dat` de cele dou` planuri pe care se dezvolt` conflictele, planulexterior, al conflictului dintre me[teri, privind jertfa, cu voievodul care vrea s` se terminebiserica mai repede [i cu boierii [i c`lug`rii care ar dori pedepsirea lui Manole, pentru cà s`vår[it o jertf` uman`. Cel`lalt plan apar]ine conflictului interior, al dramei artistului,formulat chiar de erou:„Manole: Înùntru un gol se deschide-måhnire f`r` întreb`ri.Deasupra întuneric se-nchide-dezn`dejdea nesfår[itelor încerc`ri. Mi se mistuie somnul [i sångele. Ar trebui s`-nchid ochii, dar pleoapele de lume nu m` despart. Lùntric, un

demon strig`: cl`de[te!P`måntul se-mpotrive[te, [i-mi strig`: Jertfe[te!” Compozi]ional, piesa are cinci acte, echilibrat construite pentru ilustrareamomentelor subiectului [i pentru a urm`ri evolu]ia conflictului dramatic principal.Primul [i ultimul act au cåte patru scene, iar actele al doilea, al treilea [i al patrulea aucåte trei scene.

Titlul piesei con]ine numele personajului principal, Manole, creator de geniu,me[terul, cel care, potrivit legendei populare, a proiectat [i a construit biserica de laCurtea de Arge[. Alegånd acest titlu, Blaga mut` accentul operei de pe crea]ie pedestinul tragic al creatorului.

Expozi]iunease contureaz` în didascalii, unde autorul sugereaz` timpul [i spa]iul în care se va derula ac]iunea:„Pe Arge[ în jos. Timp mitic romånesc ”, trimitere direct`la balada popular`, „Monastirea Arge[ului , oper` închinat` bisericii de la Curtea deArge[, ctitorie a domnitorului Neagoe Basarab, între anii 1512 [i 1517. Apoi, îndidascalia la actul întåi, spa]iul se restrånge la:„C`mara de lucru a Me[terului Manole .”[i, din actul al doilea, devine simbolic:„Ruinele bisericii ve[nic reîncepute. În fund,mun]i [i p`duri.” Dup` G. Gan`: „Localizarea dramei-în spa]iul romånesc-e mai puternic` decåt în modelul folcloric: în afara indica]iei ini]iale[ ... ] , se mai vorbe[te de Bra[ov, Sibiu, Tårgovi[te, de unde c`rù[ii aduc materiale de construc]ie, clopote,od`jdii, c`r]i.

Blaga men]ine a[adar semnifica]ia na]ional` a baladei, accentuånd chiar caracterul ei de mit estetic na]ional.”2

Neprecizarea timpului ar putea fi [i ea explicat` prin op]iunea dramaturgului pentrucunoa[terea de tip luciferic, pentru protejarea [i poten]area misterului [i nu pentrudescifrarea lui prin detaliu ra]ional.

Timpul exterior este marcat doar de opozi]ia noapte-zi, care subliniaz` efortul luiManole de a descoperi misterul surp`rii bisericii, cele mai multe scene se petrec lalumina lumån`rii. În dram`, se mai face referire la durata de [apte ani, în care Manolea tot încercat s` elaboreze un plan arhitectural, prin m`sur`tori precise [i prin calcule,


255

1 Lucian Blaga,Elogiu satului romånesc în vol.Isvoade. Eseuri, conferin]e, articole. Edi]ie îngrijit`de Dorli Blaga [i Petre Nicolau. Prefa]`: George Gan`. Ed.„Minerva”, Bucure[ti, 1972,

2 George Gan`, Op era literar` a lui Lucian Blaga, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1976



elemente ale cunoa[terii paradisiace:„Bogumil: Pe m`sur`ri?De [apte ani tot m`suri cu acel unghi de aram`, [i nicio izbånd`.”

Dominant este îns` timpul interior, al trìrii obsesiei de a crea biserica, al nelini[tiimetafizice traversate de eroul dramatic:„Manole: Cine-mi d`råm` zidurile?”

Personajele sunt Vod`, Manole, Mira (în gr.„d`ruita”) – proiec]ii legendare:Bogumil, G`man – energii primare, cosmice, idei înzestrate cu voin]`, nou` zidari,dintre care: unul a fost pescar, altul cioban, altul ocna[, altul c`lug`r [.a.

Intrigae constituit` din motivul surp`rii zidurilor, care na[te [i conflictul interior, denatur` tragic`, între ra]iune [i necesitatea ira]ional` de a construi, între biseric` [ifemeie, între cunoa[tere paradisiac` [i cunoa[tere luciferic`. De altfel, ac]iunea piesei începe, ca o continuare a legendei despre g`sirea locului pentru zidire,„dup` pr`bu[irea repetat` a zidurilor .”1 Intriga este sus]inut` [i de afirma]ii ale stare]uluiBogumil, care sugereaz` existen]a unor for]e misterioase, nemul]umite de în`l]areabisericii:„Ci eu [tiu c` nu mor]ii rì z`d`rnicesc în`l]area bisericii . Mai sunt [i alte puteri, mai mari decåt mor]ii rì.”

Desf`[urarea ac]iunii se realizeaz`, de fapt, prin prezentarea nelini[tilor, azbuciumului interior al me[terului pus în fa]a unei dileme: de a alege între femeia iubit`[i crea]ie, dup` ce apare ca solu]ie a surp`rii zidurilor ideea jertfei umane:„Jertfa aceasta de neînchipuit cine-o cere? Din lumin`, Dumnezeu nu poate s-o cear`, fiindc` e jertf` de sånge; din adåncimi, puterile necurate nu pot s-o cear`, fiindc` jertfa e împotriva lor” .

Stare]ul Bogumil, prezent ca actant înc` din actul întåi, sus]ine ideea jertfei caform` de lini[tire a for]elor care ac]ioneaz` potrivnic. El consider` c` energiilemisterioase care se opun crea]iei ar putea fi înrudite:„{i dac` întru ve[nicie bunul Dumnezeu [i cråncenul Satanail sunt fra]i?”,prin urmare, orice reflec]ie este de prisos[i jertfa trebuie înf`ptuit`. Cuvåntul sù este înt`rit de manifest`rile lui G`man care, într-un somn nelini[tit, are viziuni cutremur`toare:„Iat` stihii frecate una de alta [i pietre sf`råmate îm f`lci subp`måntene. Huruie moara smintelilor dedesubt [i se învårte. De acolo, în pofida noastr`, [i de mai departe se d` drumul sor]ilor. Ce sta]i? Ce întreba]i? Puteri f`r` noim` n-au de lucru [i macin` din stånc` fìn` pentru gurile mor]ilor. E o învårtire. E un vårtej. {i auie trist, cu amenin]are ca în noapte de început,ca în noapte de sfår[it.”

Manole discut` cu me[terii despre necesitatea jertfei pentru în`l]area bisericii. Atåtel, cåt [i ceilal]i me[teri sunt dornici s` termine lucrarea. Dintre ei, Manole pareobsedat, cople[it, chinuit de un demon al crea]iei, de o boal` f`r` leac:„Nu sunt [i eu p`truns de aceast` boal` pån` la oase?Nu e dorul de ea [i în mine ca un dor de cas`? În visul ei, slug` [i domn, ne lipim de ziduri în somn. Cine se-ndur` s` plece?”

Împreun` fac un jur`månt de credin]`, prin care pecetluiesc soarta unui om menits` fie jertfit prin zidirea în biserica båntuit` de un destin care, astfel, se poate împlini.Manole, ca iluminat, [tie [i cum trebuie s` fie cel supus jertfei:„O via]` scump` de om se va cl`di, jertfa va fi o so]ie care înc` n-a n`scut, sor` sau fiic`.” În timp ce me[teriidiscut`, umbra bisericii apare între ei, semn c` for]ele accept` jertfa.

Dup` jur`månt, trei zile, me[terii a[teapt` sosirea fiin]ei predestinate a se întrupa

în biseric`. Ei se urm`resc reciproc [i-l acuz` [i pe Manole c` ar fi înc`lcat jur`måntul,anun]åndu-[i so]ia s` nu vin`.


256

1 Ibidem.



Manole cere îng`duin]a de a trage primul clopotul pentru Mira, care n-a avut partede „cåntare de clopot ”, urc` în biseric`, îngenuncheaz` spre apus [i spre r`s`rit [i sesinucide, dup` cum spune G`man:„Manole s-a aruncat în v`zduh”.

În urma lui, me[terii simt c` [i-au pierdut rostul, c` destinul lor va fi unul r`t`citor,doar numele va r`måne legat pentru totdeauna de biseric`.

Finalul piesei fixeaz`, o dat` în plus, mitul modern al creatorului devorat de propriacrea]ie:„Întåiul: Doamne, ce str`lucire aici [i ce pustietate în noi!”

Personajele care intereseaz` cel mai mult, pentru complexitatea lor [i pentrusus]inerea temei, sunt Manole, protagonistul dramei, [i Mira, personaj secundar [icomplementar.

Manole este personajul principal al dramei, unic prin condi]ia spiritual` de [ef alme[terilor [i de„ales ” pentru rezolvarea surp`rii misterioase a zidurilor. Fa]` de erouldin balada popular`, Manole simte [i trìe[te la o intensitate mai mare patima crea]iei.În momentul zidirii Mirei, el este atåt de absorbit de munc`, încåt nu-[i mai aminte[tecine a pus ultima c`r`mid` în zid.

Manole este [i personaj simbol al destinului exemplar al creatorului. Deexpresionism, se apropie prin voin]a de a crea, prin structura sa apropiat` de mit [i, nu în ultimul rånd, prin extraordinarul zbucium sufletesc. El ilustreaz` artistul caredescoper`, prin sacrificiu, cunoa[terea luciferic`.

Prin caracterizare direct`, replicile altor personaje [i didascalii, se proiecteaz`profilul fizic, dar [i moral al personajului: „Me[terul meu. P`r negru. Cap fierbinte ”(replica Mirei).

Autocaracterizarea [i replicile altor personaje completeaz` portretul moral, ale c`ruilinii definitorii sunt nelini[tea [i zbuciumul interior, provocate de surparea zidurilor [i deiminen]a jertfei umane. Patima crea]iei [i patima iubirii sunt devoratoare pentruManole. Împotrivirile sale, cùt`rile, trìrea între ra]iune [i mister îi confer` m`re]ie [itragism, f`cåndu-l un personaj memorabil.

Destinele celor dou` personaje sunt construite prin dezvoltarea mai multor motiveliterare: al surp`rii zidurilor, semn al rùlui care trebuie înl`turat, al jur`måntului, alsacrificiului, al mor]ii ca joc, al bisericii.

În scena I din actul al II-lea, se poten]eaz` trìrile lui Manole prin dezvoltareamotivului jur`måntului. Pentru cùt`rile înfrigurate ale me[terului, se g`se[te solu]iasacrificiului, iar pentru îndeplinirea acestuia e nevoie de un leg`månt solemn, primaso]ie care vine s` fie jertfit`. Mira apare, în scena III din actul al III-lea, ca purt`toarede semnifica]ii angelice. Ea vrea s`-l salveze de la moarte pe cel destinat sacrificiului[i, în aceast` încercare a ei, se dovede[te cea mai potrivit` pentru a fi zidit`:„Manole: Tu ai venit s` scapi un om de la moarte... astfel sufletul tù se v`de[te cel mai curat.Te potrive[ti în ceruri [i te-ai r`t`cit între noi, oameni de glum` rea”.

Starea de tensiune în care trìe[te Manole se accentueaz` cånd î[i„aminte[te” „c`[i-a zidit so]ia. În actul IV, latura lui uman` se relev` prin încercarea disperat` de a-[isalva so]ia, smulgånd-o din bra]ele mor]ii, iar în actul V, creatorul se arunc` în gol.Pentru el, acum, dup` finalizarea construc]iei, Biserica [i Mira devin un tot. Ele suntcele dou` jum`t`]i ale fiin]ei sale, una sus]inånd voca]ia creatore, cealalt`, via]a [i

iubirea:„De atåtea ori ai fost c`prioar` neagr` cånd suiai drumul la noi [ ... . [ Acum e[ti aici înc` o dat`. Nici c`prioar`, nici izvor, ci altar, altar viu între blestemul ce ne-a prigonit [i jur`måntul cu care l-am învins.”


258



Comparativ cu Manole [i Ana din balada„Monastirea Arge[ului”, Manole [i Mirailustreaz` conceptul expresionist al voca]iei creatoare, Blaga însu[i afirmånd, de altfel,c` „Destinul omului este crea]ia ”.

Din perspectiva finalului conflictului, aceast` afirma]ie exprim` seria de semnifica]iiale rela]iilor dintre cele dou` personaje, Manole [i Mira. În aceast` privin]`, EugenTodoran are o sugestie reprezentativ`:„Blaga spore[te astfel intensitatea dramatic` a finalului, sacrificiul nefiind acceptat de me[ter ca o supersti]ie care s` fac` din actul creator al omului repetarea unui act primordial divin. «Cheia» vorbelor lui pe care ceilal]i zidari nu o în]elegeau[ ... ] este ideea c` el însu[i trebuie s` se jertfeasc` pentru a-[i des`vår[i crea]ia, asigurånd durabilitatea zidurilor ridicate pe trupul so]iei lui.” 1

Miraeste personaj secundar [i complementar, deoarece exprim` latura uman` acreatorului, dragostea de via]`. Conflictul interior care se na[te din înfruntarea celordou` for]e este irezolvabil. Este un personaj feminin de o candoare aparte, dar f`r`individualitate, important` ca simbol al puterii de sacrificiu din dragoste. Numele eicomport` nuan]e sugestive. Poate trimite la semantica termenului„mir ”, ulei sfånt,

semn al sacraliz`rii sale, al transcenderii fiin]ei umane odat` cu acceptarea jertfei;poate exprima mirarea (a se mira), uimirea fa]` de pasiunea devastatoare a crea]iei.G`man [i Bogumilsunt personaje secundare, simbolice [i ele, idei înzestrate cu

voin]`. G`man, prin st`rile sale de somnolen]`, prin agita]ie [i vorbire metaforic`,sugereaz` for]ele primare, dezl`n]uite care se opun construc]iei, în a[teptarea unei jertfe. Stare]ul Bogumil îndepline[te, în pies`, rolul visului din balad`. El exprim`necesitatea sacrificiului ca form` de împ`care a duhurilor care, deopotriv` ale luiDumnezeu [i ale lui Satanail, împiedic` în`l]area bisericii.

Zidarii din baladaMonastirea Arge[ului apar]ineau aceleia[i categorii:„Cu tovar`[i zece: /Nou` me[teri mari, /Calfe [i zidari/{i Manoli – zece, /Care-i [i întrece.”, în timpce în pies` ei au avut alte ocupa]ii: unul a fost pescar, altul cioban, altul ocna[, altulc`lug`r. Dintre cei nou` zidari, unii sunt individualiza]i prin nume: Ion, Gheorghe,Petre, Simion.

Modurile de expunere predominante,dialogul [i monologul, dau consisten]` unorpersonaje ideatice, expresioniste, care vorbesc metaforic [i simbolic. Replicilepersonajelor [i interven]iile protagonistului construiesc un veritabil mit dramatic alpersonalit`]ii duale: om [i creator, în acela[i timp. Multe dintre replici sunt ritmate [irimate, conferind textului un aspect poematic:„Al {aselea: Me[tere, – nu pot pleca. /Biserica ta – nu o pot uita.”;„Unul: pentru so]ie, care înc` n-a n`scut, pentru sor` curat` sau fiic` luminat`/ care întåi va veni/b`rbat s`-[i vad`/frate s`-[i vad`/tat` s`- [i vad`.”

Prin dialog [i monolog, se construie[te [i ac]iunea dramatic`, uneori dinamic`,alteori temporizat` de natura reflexiv` a eroului. Monologul are valori narative, cåndBogumil î[i prezint` povestirile apocaliptice, [i lirico-reflexive cånd Manole î[irememoreaz` iubirea.

Didascaliile joac` un rol important în text, complinind pu]in`tatea referirilor de ordinspa]io-temporal [i de recuzit`. Ele con]in numeroase indicii privind aspectul fizic alpersonajelor, atitudinile lor, gesturile, numele lor, sugestii privind mi[c`rile scenice


259

1 Eugen Todoran,Lucian Blaga. Mitul dramatic, Timi[oara, Editura Facla, 1985



(intr`rile [i ie[irile, plasarea unor obiecte în spa]iu), luminozitatea alternånd cu întunericul etc.

În construc]ia discursului, sunt folosite tehnicile dramatice specifice lui Blaga, de împletire a mitului cu legenda, privind concep]ii str`vechi despre construc]ii. Seobserv` apoi valorificarea baladei, într-un model intertextual unic, liricizarea unorscene, în care este surprins` tr`irea interioar` a personajelor.

Limbajulpiesei valorific` func]ia poetic`, ilustrånd modul blagian de a g`si devia]iisemantice ale cuvintelor, metafore plasticizante [i revelatorii, simboluri [i figuriretorice: exclama]ii [i interoga]ii.

Semnifica]ia general` a pieseiMe[terul Manole de Lucian Blaga este v`zut` deGeorge C`linescu drept:„... . un r`spuns la problema estetic`. Crea]ia are ca punct de plecare tehnica, dar nu devine oper` vie, f`r` factorul ira]ional, f`r` har. Acest har pretinde îns` artistului suferin]a.[ ... ] opera artistic`, ie[it` din jertfa omului, are o existen]` independent`.”1

Repere critice• Ileana Berlogea, Isto ria tea trului unive rsa l, E. D. P. , Bucure[ti, 1981:„Teatrul dramatic, la fel cu toate celelalte direc]ii ale artei spectacolului, se caracterizeaz` prin unitatea indestructibil` dintre datele fizice [i psihice ale creatorului [i crea]ia lui [i prin simultaneitatea actului creator [i receptarea lui, deosebindu-se îns` prin mijloace de expresie, prin existen]a unui limbaj propriu cu un anumit specific.”

• Adrian Marino,Dic] io na r de ide i lite ra re , Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1973:„În cazul spectatorului, aceea[i situa]ie. Drama exist` în stare poten]ial` sau declarat` în fiecare dintre noi. Ca s-o asimilez, trebuie s-o traduc în termenii mei, s` m` observ

ca participant ipotetic, s` mi-o asum. Îns` tocmai aceast` raportare implic` analiza,compara]ia, deci din nou autoreflexia. Realitatea este c` numai în acest mod, punånd permanent distan]` între ceea ce este imaginar [i propria noastr` autoscopie,atingem stadiul con[tiin]ei dramatice autentice.”

• Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, coordonatori,Dic] io na rul scriito rilo rro mån` A/C, Editura Funda]iei Culturale Romåne, Bucure[ti, 995: „Dimensiunea mitic` este definitorie [i pentru dramaturgia blagian`. Unele dintre poemele sale dramatice cresc direct din miturile [i legendele autohtone, altele ridic` în plan simbolic momente [i evenimente ale istoriei [i culturii na]ionale.”

• Z. Ornea, Tra di] io na lism [i mo de rnita te în de ce niul a l tre ilea , Ed. Eminescu,Bucure[ti, 1980:„Nu patriarhalitatea bucolic` e idealul propus de Blaga, ci stadiul ancestral al existen]ei mitice, pl`m`dit` din eresuri [i basme populare. Iar locul unde s-au pl`m`dit aceste mituri este satul, creator – prin aceasta – al unei culturi .”


260

1 G. C`linescu, Istoria literaturii romåne de la origini p ån` în p rezent, Ed. Minerva, Bucure[ti,1982



261

I. Disocieri teoreticeDrama (din fr.drame , gr. drama „ac]iune”) – specie a genului dramatic în versuri

sau în proz`, apare în sec. al XVIII-lea, este cea mai apropiat` de complexitatea vie]ii[i se define[te prin opozi]ie cu tragedia [i comedia, îns` mult mai pu]in supus`conven]iilor decåt tragedia. Are un con]inut serios, uneori tragic prezentat într-o form`familiar`, chiar comic`. De[i conflictul este foarte puternic, fiind componenta eiesen]ial`, nu conduce, ca în tragedie, la moartea personajului principal.

Cel care va impune definitiv aceast` specie este Victor Hugo prin prefa]a la dramaCromwell , din 1827, sus]inånd amestecul genurilor [i abolirea regulilor clasicismului

Clasificare:- din punctul de vedere al curentului literar: dram` romantic`, dram` realist`,

naturalist`, expresionist`/ poetic`, suprarealist`;- din punct de vedere tematic: dram` istoric`, dram` psihologic`, dram` de idei,

drama parabolic`.

Drama de idei, concept impus în literatura universal` prin piesele de teatru aledramaturgului norvegian Henrik Ibsen, iar în literatura romån` de Camil Petrescu(drama absolut`), se define[te prin:

- conflict interior, de idei, care se declan[eaz` în con[tiin]a personajului, acestafiind caracterizat mai ales prin fr`månt`ri l`untrice decåt prin fapte;

- ac]iunea este redus`, confrunt`rile petrecåndu-se predominant în planulcon[tiin]ei;

- criza de con[tiin]`;

II. Contextualizare / ilustrare:

Forme ale dramaturgiei \n teatrul modern postbelic

3

261



IONAde Marin Sorescu

Marin Sorescu (1936-1996) apar]ine literaturii postbelice [i se integreaz` genera]ieianilor ‘60. Criticul Eugen Simion îl consider` un„ironist sub]ire” înzestrat cu o uimitoareinven]ie verbal`.

Debuteaz` în 1964 cu volumul de parodiiSingur printre poe] i, urmat de alte 23 devolume care l-au transformat într-o figur` emblematic` a literaturii romånecontemporane. Cele mai cunoscute volume sunt:Tu[i] i (1970), Sufle te , bun la toa te (1972), dar [i ciclul de patru volume intitulatLa lilie ci în care construie[te un universpoetic inedit, titlul volumului fiindu-i inspirat de numele unui cimitir.

Ca dramaturg, Marin Sorescu abordeaz` cu predilec]ie teatrul poetico-parabolic,dar nu lipse[te nici teatrul istoric,A tre ia ]ea p` , sau comediile cu o ironie mu[c`toare:R`c ea la , V`rul Shake spea re

Debutul este marcat de drama de ideiIo na (1968), integrat` în trilogiaSe tea munte lui de sa re , al`turi de Ma tca [i Pa ra clise rul. Cele trei drame au ca punct comuntema – setea de absolut a omului superior.„În mod v`dit, piesele lui Sorescu se trag din poeme [i reprezint` o form` superioar` de organizare a acestora. Dac` îngro[`m pu]in liniile, vom vedea în poezia lui Sorescuma te ria [i în tea trul sù spiritua l.” 1

Din punct de vedere estetic,Io na este o dram` parabolic`, îmbr`cånd într-un limbajmetaforic medita]ia pe tema destinului uman. Pot fi identificate numeroase contacte cuteatrul absurd al lui Beckett sau al lui Eugene Ionesco cum ar fi: revolta omului împotriva circumstan]elor absurde care-i determin` existen]a, tratarea absurdului

existen]ial într-o manier` parodic`, ironic`, finalul deschis, stilizarea conflictului,limbajul demitizant.

Sursele de inspira]ieDramaturgul se inspir` din mitul biblic al pescarului Iona dinVe chiul Te sta me nt,

cap. 2.Iona, fiul lui Amitai, este îns`rcinat s` propov`duiasc` în cetatea Ninive cuvåntul lui

Dumneze, fiindc` p`catele oamenilor ajunseser` pån` la cer. Iona accept` misiunea,dar se r`zgånde[te [i se ascunde pe o corabie cu care fuge la Tarsis. Pentru

neascultarea sa, Dumnezeu îl pedepse[te trimi]ånd un vånt care provoac` o furtun`pe mare. Cor`bierii, intuind c` Iona a atras månia cereasc`, îl arunc` în valuri, iarpescarul este înghi]it, din porunca lui Dumnezeu, de un pe[te mare. Iona petrece treizile [i trei nop]i în påntecele pe[telui, dar pocìndu-se, Domnul a poruncit monstruluis`-l arunce pe uscat, iar pescarul [i-a împlinit misiunea.

Mitul lui Iona este doar un pretext pentru dramaturg care dezvolt` nu o dram` individual`,ci una general-uman`, n`scut` din nelini[tile fiin]ei umane în fa]a propriului destin.

Tematica. Structur`. Compozi]ieTema este, a[adar, destinul tragic al individului modern, care trìe[te acut

sentimentul alien`rii [i care face eforturi disperate pentru a-[i asuma propriul destin


262

1 George Pruteanu, Marin Sorescu deocamdat`, Convorbiri literare , nr. 6 (66), iunie, 1975



Titlul con]ine numele personajului [i trimite la mitul biblic. În ebraic`„iona” înseamn` „porumbel”, pas`re ce simbolizeaz` pacea, dar [i libertatea, simbolisticìntegrat` [i în con]inutul ideatic al textului.

Drama, pe care autorul o subintituleaztragedie , este alc`tuit` din patru tablouri, înraport de simetrie prin spa]iul diegetic (al ac]iunii): tablourile I-IV – afar`, tablourile II-III – înùntru, sugeråndu-se un spa]iu închis (poate se asimileaz` [i ideea unui spa]iuconcentra]ionar, aluzie la regimul comunist care se instalase în Romånia). Textul esterealizat sub forma unuimonolog dialogat , Iona, fiind singurul personaj, vorbe[te cu el însu[i, absen]a unui interlocutor validånd tema singur`t`]ii, a alien`rii.

Deosebit de interesant` este [i a[a-zisa prefa]` semnat` de însu[i autorul:„Recitesc dup` cå]iva ani Io na , cu ochi rece, strìn, [i m` întreb: oare unde r`m`sesem?

Iona, proorocul care a fugit din fa]a Cuvåntului, a înc`put în burta chitului. Ca o scrisoare, în cutia po[tal`. Am g`sit, poate din gre[eal` scrisoarea. Am citit-o cutremurat [i mi s-a p`rut c-o în]eleg. Am încercat s-o transcriu. Asta a fost tot. Dup`

aceea am vrut s`-l uit pe Iona. Ce s-a ales din måndra cetate Ninive„mare înaintea lui Dumnezeu s-o str`ba]i în trei zile de umblet”? Ce s-a ales de oamenii ei care s-au îmbr`cat în sac [i s-au pocìt [i nu i-a mai ajuns månia de sus?

Am uitat absolut totul. Apela]i la arheologie. Am fost întrebat dac` burta chitului simbolizeaz` c`l`toria în cosmos sau singur`tatea intrauterin`. În ce m`sur` Iona e primul om ori ultimul om? Dac` dau o accep]ie freudist`, mistic`, politic` ori cabalistic` experien]ei acestui personaj? {i mai ales ce semnifica]ie are gestul final [i dac` nu e prea mult` am`r`ciune [i dac` nu mi-e mil` de umanitate?

Nu pot s` v` r`spund nimic. Au trecut trei ani de cånd am scris tragedia. Totul mi se încurc` în memorie. {tiu numai c` am vrut s` scriu ceva despre un om singur,nemaipomenit de singur. Cred c` lucrul cel mai îngrozitor din pies` e cånd Iona î[i pierde ecoul. Iona era singur, dar ecoul lui era întreg. Striga: Io-na [i ecoul r`spundea: Io-na.

Apoi nu a r`mas decåt cu o jum`tate de ecou. Striga: Io-na [i nu se mai auzea decåt Io, Io în vreo limb` veche înseamn`: eu.

E tot ce-mi mai amintesc” Tabloul I se deschide cu o indica]ie scenic`, independent` de textul propriu-zis, în

care se precizeaz` cåteva detalii ale unui decor stilizat, cu valoare anticipativ`: ” Scena e împ`r]it` în dou`. Jum`tate din ea reprezint` o gur` imens` de pe[te. Cealalt` jum`tate – apa, ni[te cercuri f`cute cu creta. Iona st` în gura pe[telui, nep`s`tor, cu n`vodul aruncat peste cercurile de cret`. E întors cu spatele spre întunecimea din fundul gurii pe[telui uria[. Lång` el, un mic acvariu, în care dau veseli din coad` cå]iva pe[ti[ori.”

Ac]iunea începe într-o zi oarecare, cånd pescarul Iona, care nu prinsese niciunpe[te în ultima vreme, î[i încearc` din nou norocul. Marea îi este îns` ostil`, de aceeapescuie[te în acvariu, aruncånd apoi pe[tii în n`vod. Idealul lui e s` prind` pe[tele celmare, dar, pescuind în acvariu, î[i creeaz` o copie infidel` a idealului.”De mult påndesc eu pe[tele `sta. L-am [i visat .” El vorbe[te cu dublul sù, dar î[i pierde ecoul,

accentuåndu-i-se astfel dimensiunea tragic`.Marea, metafor` a vie]ii, e plin` de tenta]ii, pe care omul trebuie s` le ocoleasc`: „Apa asta e plin` de nade; tot felul de nade frumos colorate. Noi pe[tii, înot`m printre ele. .”


263



Primul tablou se încheie tragic: Iona este înghi]it de pe[tele cel mare pe care-lignora.” (Se apleac` peste acvariu [i în clipa aceasta gura pe[telui uria[ începe s` se închid`. Iona încearc` s` lupte cu f`lcile, care se încle[teaz`, scår]åind groaznic)” Strig`tele de ajutor nu sunt auzite de nimeni, c`ci aici, pe p`månt, omul este singur.

Tabloul al II-lea se petrece în burta pe[telui I. Iona î[i aminte[te c` a fost înghi]it deun pe[te, dar nu mai [tie dac` a fost înghi]it de viu sau de mort.

Monologul con]ine multe întreb`ri existen]iale. Iona vorbe[te mult, cuvåntul fiind unmod de a supravie]ui, observånd c` în timpul vie]ii oamenii învat` multe lucruri care nule sunt deloc utile„dup` moarte”. Apelånd la un joc de cuvinte,„ve[nica mistuire”/ ve[nica pomenire, face aluzie la moartea care ne pånde[te în fiecare clip`, dar [i lafaptul c` via]a e o permanent` mistuire, fr`måntare. Încearc` s` se conving` c` esteliber, c` poate s` fac` ce vrea, chiar s` [i tac`, pentru a-[i demonstra c` nu-i este fric`,dar continu` s` vorbeasc`, înt`rind astfel ideea c` logosul este expresia supravie]uirii.„Nu mi-e fric` (Înlemne[te în mijlocul scenei; pauz`.)”

Iona g`se[te un cu]it, pe care pe[tele uitase s` i-l ia,„ca s` vezi ce înseamn` s`

te pripe[ti la înghi]it”.Cu]itul este un simbol al libert`]ii, o cale de ie[ire din aceast`situa]ie anormal`, c`ci Iona este singurul pescar pescuit de un pe[te.În finalul tabloului, Iona devine melancolic, vis`tor [i este ispitit s` construiasc` o

banc` din lemn pe care s` o a[eze în mijlocul m`rii.Tabloul al III-lea este cel mai extins. Ac]iunea se desf`[oar` în interiorul celui de-

al doilea pe[te care a înghi]it primul pe[te. Iona a reu[it s` ias` din primul pe[te, darnimere[te în burta altui pe[te, semn c` existen]a omului este, metaforic vorbind, un [irnesfår[it de bur]i de pe[te.” Pescarul Iona nu are alt gånd decåt s` scape din cercul în care l-a introdus f`r` voia lui destinul, [i prin ac]iune [i prin fapt` (spintec` burta pe[telui cu un cu]it) reu[e[te s` evadeze, îns` itinerariul nu se încheie prin acest act de violentare a condi]iei lui tragice. Pe[tele de care fusese înghi]it este la råndul lui înghi]it de un alt pe[te [i, urmånd o lege inexorabil`, pe[tele din urm` este înghi]it de un al treilea, sugestie, desigur, a unei existen]e care se închide în alt` existen]`, ca un cerc într-un cerc mai mare sau o capcan` într-un [ir neîntrerupt de capcane ”1

Ca [i în celelalte tablouri, indica]iile scenice sunt esen]iale pentru descifrareasemnifica]iilor:„iar într-o parte a senei – important! – o mic` moar` de vånt”

Moara de vånt, simbol al z`d`rniciei, trimite la celebrul personaj Don Quijote, îns`dramaturgul se îndep`rteaz` de acest motiv, fiindc` Iona nu se las` antrenat în acest joc, semn c` omul modern nu mai accept` iluziile. Apare motivul geam`nului sugeråndciclicitatea vie]ii, dar [i faptul c` oamenii sunt supu[i condi]iei de muritori.”... neglijezi azi, neglijezi måine, ajungi s` nu-]i mai vezi fratele. Geam`nul” . „Dedublarea se manifest` întåi la nivel verbal, ea devine apoi dedublarea propriei fiin]e. Iona vorbe[te cu sine, se strig`, se ipostaziaz` în Iona cel f`r` noroc la pescuit [i Iona cel cu noroc la nori [i se întreab`: «Dac` sunt geam`n?» El î[i creeaz` un înso]itor pe drum, c`ci suferind de singur`tate [i încercånd s-o dep`[easc`, tr`ie[te numai prin iluzia comunic`rii” 2

Apar în scen` doi pescari care sunt surzi [i mu]i, purtånd pe umeri bårne grele.Prezen]a lor valideaz` mitul lui Sisif, simbolistica fiind aceea c` oamenii poart`

resemna]i în spate povara propriei existen]e. Cum din bårnele pe care acum le poart`


264

1 Eugen Simion, Scriitori romåni de azi, vol. III, Ed.Litera Interna]ional , Bucure[ti, 19982 Gh. Cr`ciun,Istoria didactic a literaturii romåne, Ed. Magister , Oradea, 1997



pe umeri i se va face lui Iona sicriul, cei doi pescari pot fi chiar îngerii mor]ii, încheindu-se astfel cercul unui destin tragic.

Iona evadeaz` [i din burta celui de-al doilea pe[te, dar ajunge în burta pe[telui III,un alt spa]iu închis. Î[i aminte[te acum lucruri m`runte din via]a sa: plecarea la r`zboi,bucuria de a privi gåzele, î[i aminte[te [i de mama sa c`reia ar vrea s`-i scrie un bilet în care s-o roage s`-l mai nasc` o dat`, fiindc`„Ne scap` mereu cåte ceva din via]`,de aceea trebuie s` ne na[tem mereu” .

Tabloul al IV-lea. Indica]ia scenic` aduce precizarea c` Iona a ie[it din burtaultimului pe[te [i se afl` într-un loc care seam`n` cu o pe[ter`:„O gur` de grot`,sp`rtura ultimului pe[te spintecat de Iona. În fa]`, ceva nisipos, murdar de alge, scoici.Ceva ca o plaj`. În dreapta o movil` de pietroaie, case, lemne. La început, scena este pustie. La gura grotei r`sare barba lui Iona. Lung` [i ascu]it` – vezi barba schivnicilor de pe fresce. Barba fålfåie afar`. Iona înc` nu se vede”Asem`narea lui Iona cuimaginea schivnicilor de pe fresce, sugereaz` faptul c` personajul nu reprezint` un tipuman, ci un simbol.

Dac`, în deschiderea dramei, Iona î[i dorea s` prind` pe[tele cel mare,„barosanul”, acum nu-[i mai dore[te s` prind` în n`vod decåt soarele.„Stra[nic n`vod mai am. Vreau s` prind cu el acum soarele. Doar atåt! Soarele! (Råzånd) {i s`-l pun la s`rat, poate ]ine mai mult.”

Apar în scen` din nou cei doi pescari cu bårnele pe umeri, iar Iona se întreab`nedumerit de ce întålne[te mereu aceia[i oameni. Sentimentul singur`t`]ii estecople[itor, de aceea Iona exclam`: ”E tare greu s` fii singur !”. Cåt cuprinde cu ochii,nu i se dezv`luie decåt imaginea unei plaje murdare [i un [ir de bur]i de pe[te„ca ni[tegeamuri puse unul peste altul”.

Se identific`, a[adar, cu un Dumnezeu c`ruia nu i-au ie[it chiar toate minunile,construind imaginea unui paradis destr`mat:„Sunt ca un Dumnezeun care nu mai poate învia. I-au ie[it toate minunile, [i venirea pe p`månt, [i via]a, pån` [i moartea,dar odat` ajuns aici, în mormånt – nu mai poate învia.[ ... ] . De atåtea ori a s`rit prin cer, nici nu s-a gåndit c-o s` se poticneasc` tocmai la înviere!”

Nu-[i aminte[te cine este, de aceea încearc` s` se reg`seasc`, eliberåndu-se deteroarea timpului.„Încearc` s`-]i aminte[ti totul ” este o replic` ce sugereaz` efortulindividului de a-[i reg`si Sinele.

Punctul culminant al acestei scene este cel al reg`sirii numelui:„Mi-am adus aminte: Iona. Eu sunt Iona.”.M`re]ia personajului const` în gestul s`u final: Iona î[ispintec` burta, a[a cum f`cuse [i cu [irul de bur]i de pe[te, într-o ultim` încercare decontopire cu Fiin]a universal`. Gestul este, fire[te, unul simbolic [i nu o sinucidere.Replica: „R`zbim noi cumva la lumin`! ” sugereaz` eliberarea spiritului din trupul-temni]`.

Marin Sorescu se înscrie, prin acest final, în linia lui Mircea Eliade. Întregul traseupe care-l parcurge personajul nu este decåt o sum` de probe ini]iatice pentru MareaTrecere, c`ci moartea este o hierofanie, o suprem` ini]iere în Sacru.

Cu privire la deznod`måntul dramei, Eugen Simion afirm`:„Piesa se încheie la acest punct, l`sånd loc jocului liber al specula]iilor. Adev`rul este c` textul poate fi citit

[i altfel, c`ci numai în plan simbolic înfigerea unui cu]it în påntece poate fi începutul unei noi aventuri în cercurile interioare ale spiritului. Gestul poate semnifica [i altceva,o ie[ire (o solu]ie) în sens existen]ialist, la cap`tul, totu[i ([i în acest punct Marin


265



Sorescu se desparte de veritabilii existen]iali[ti!) unui îndårjit efort al eroului de a nu-[i accepta condi]ia tragic`” 1

În drama Io na pot fi identificate cåteva motive [i simboluri fundamentale:motivul labirintului , motiv dominant al textului, simbolizeaz` spa]iul ini]ierii prin cunoa[terii, iar„ritualul ie[irii din labirint are rolul de a preg`ti fiin]a pentru dobåndirea unei noi st`ri,dincolo de moarte” 2; motivul pe[telui care dezvolt` o dubl` simbolistic`: pe de o parteevoc` imaginea vån`torului vånat – dup` Gilbert Durand, aînghi]itorului înghi]it 3, pede alt` parte, prin simbolul balenei (venit pe cale cult` în literatura noastr`) este„o metafor` a existen]ei în care omul este condamnat la singur`tate [i m`cinare” 4;motivul apei/ al m`rii sugereaz` existen]a plin` de iluzii, de capcane; nu în ultimul rånd,motivul solitudinii – omul modern sufer` de o cumplit` singur`tate.

PersonajulIona este singurul personaj al textului [i, ca instan]` a textului dramatic, este un

personaj principal, protagonist, deoarece subiectul se construie[te în jurul sù, [ieponim (numele lui se reg`se[te în titlul dramei). De[i sursa de inspira]ie este mitulbiblic, personajul sorescian se îndep`rteaz` de model, devine un simbol al omuluiprins f`r` voia lui într-o capcan` din care încearc` s` se salveze.

În aceea[i logic` a construc]iei unui personaj-simbol, lui Iona nu i se realizeaz` unportret fizic, ci doar un portret moral care se define[te prin mijloacele de caracterizarespecifice genului dramatic, dar [i prin cele ale teatrului modern: limbaj, gestic`,mimic`, ac]iunile simbolice, didascalii (indica]ii scenice), modul de expunere fiindexclusiv monologul.

Iona este un pescar pasionat (simbolul omului însetat de absolut), dar, în ciudafaptului c` marea e foarte bogat`, nu prinde nimic, pentru c` este un pescar ghinionist:

„Iona, s` nu te apropii de locul `sta, c`-mi sperii norocul. (Sco]ånd n`vodul gol. ) L-ai [i speriat.”El î[i dore[te s` prind` pe[tele cel mare, dar prinde numai„få]e”. Pentru adep`[i limita impus` de destin, î[i ia cu el un acvariu ca s` pescuiasc` pe[tii ”care aumai fost prin[i o dat`”.

Iona se teme de singur`tate (el este simbolul omului modern care trìe[te acutsentimentul alien`rii) [i pentru a-[i înfrånge frica se strig` pe nume:„Iona! (Mai r`gu[it). Iona! – Nimic. – Pustietatea m`car ar trebui s`-mi r`spund`.”Î[i pierde [iecoul, semn c` trebuie s`-[i înfrunte singur destinul. Autorul însu[i consider` càcesta este cel mai îngrozitor lucru care i se poate întåmpla unui om, de aceea nota în prefa]a textului:„Cred c` lucrul cel mai îngrozitor din pies` e cånd Iona î[i pierde ecoul.”

Personajul trece printr-o serie de probe (este înghi]it succesiv de trei pe[ti) [i sedescoper` c` vån`torul devine vånat sau înghi]itorul înghi]it. Fire reflexiv`, mediteazàsupra unor probleme existen]iale: soart`, via]`, moarte.”De ce trebuie s` se culce to]i oamenii la sfår[itul vie]ii?” . De[i rateaz` de mai multe ori, nu-[i pierde încrederea înputerea omului de a-[i învinge limitele, de a ie[i din labirintul existen]ei, nu încetez`nicio clip` s` aspire spre o existen]` superioar`. Via]a i se reveleaz` în toat`complexitatea ei: e„frumoas` [i minunat` [i nenorocit` [i caraghioas` ”


266

1 Eugen Simion, idem, op. cit.2 Doina Ru[ti,Dic]ionar de teme [i simboluri, Ed. Univers Enciclopedic , Bucure[ti, 20023 Gilbert Durand,Structurile antropologice ale imaginarului, Ed. Univers , Bucure[ti, 19774 Doina Ru[ti, idem



Setea de absolut a personajului se expliciteaz` în finalul dramei. Iona realizeaz` càlesese un drum gre[it, în afara Sinelui, cånd de fapt calea cea adev`rat` este înùntrul nostru.„Trebuie s-o iau în partea cealalt`. E invers. Totul e invers.”

Gestul repetat al spintec`rii bur]ilor de pe[te, în final, spintecarea propriului påntec,dar [i replica „R`zbim noi cumva la lumin` ” pot sugera (f`r` a fi o interpretareexhaustiv`) faptul c` eroul se r`zvr`te[te împotriva unei existen]e într-un spa]iu limitat[i prin aceast` revolt` î[i ia în st`pånire destinul, dep`[indu-[i astfel condi]ia.

Avånd în vedere sursa de inspira]ie, construc]ia subiectului, simbolisticapersonajului, dar [i una dintre replicile lui Iona –„E tare greu s` fii singur” – piesa deteatru Io na este o dram` existen]ialist` . De[i dramaturgul subintituleaz` textultragedie , drama Io na este numai aparent tragedie, fiindc` dimensiunea tragic` atextului nu const` în faptul c` în final personajul moare, ci în faptul c`, dincolo de voin]alui, ajunge într-o situa]ie limit`. Nici personajul Iona nu este un ideal uman, un erou, ca în tragedia greac`, ci un om obi[nuit care st` sub semnul destinului, dar care ser`zvr`te[te împotriva acestuia printr-o moarte voluntar`.

DramaIo na , de Marin Sorescu, apar]ine teatrului modern, fiindc` autorul renun]` laformele dramaturgiei tradi]ionale, dar promoveaz` preferin]a pentru teatrul parabolic,pentru teatrul absurdului, pentru al`turarea elementelor comice [i a elementelortragice, pentru decorul stilizat, simbolic [i nu în ultimul rånd, pentru limbajul încifrat,uneori dezarticulat.

Repere critice• Eugen Simion,Scriitori romåni de azi, vol. III, Ed. Litera Interna]ional , Bucure[ti,1998:

„Cånd un poet scrie teatru, este aproape sigur c` piesele lui sunt ni[te metafore

dezvoltate. Marin Sorescu face excep]ie, piesele lui nu intr` în categoria incert` a teatrului poetic, de[i, prin tensiunea ideilor [i traducerea unor atitudini umane în simboluri mari, nu sunt lipsite de lirism [i nici de dramatism.Io na , Pa ra clise rul [i Ma tca sunt opere dramatice în sensul nou pe care îl dau termenului scriitorii moderni de genul Beckett sau Ionesco: o cùtare spiritual`. Temele dezvoltate de aceste monologuri dramatice merg, pån` la un punct, în direc]ia existen]iali[tilor[ ... ] , îns` Marin Sorescu nu face din moarte o problem` fundamental` [i nu caut` în absurd o etern` solu]ie de salvare”

• Vladimir Streinu,Pagini de critic literar , vol. IV, art. Iona, chitul [i al]i ihtiozauri , Ed.Minerva , Bucure[ti, 1976:„Dup` ce cititorul admir` înc` o dat` la Marin Sorescu problematica spiritului sù, cunoscut` de la primele lui poezii, dup` ce î[i d` seama c` se afl` în fa]a con[tiin]ei arse de setea cunoa[terii absolute, lovite de sentimentul singur`t`]ii metafizice [i mai ales strivite de marginea existen]ei, dup` ce contempl` simbolul tragic al lui Iona, pe care îl raporteaz` u[or la crea]iile lui Hemingway,Ionescu [i Beckett, dar îl [i disociaz` tot atåt de u[or, el se poate totu[i întreba: a g`sit Iona – modernul prin sinucidere cuno[tin]a aceasta esen]ial`, leacul solitudinii [i libertatea total`? Este solu]ia lumii de totdeauna sau numai a unei lumi speriate de moarte [i care, ap`rut` mai de curånd, nu mai crede în nimic? C`ci un ideal hr`nit cu o via]` de om e solu]ia cel pu]in a eliber`rii, chiar dac` acea via]` palpit`, vorba lui

Hamlet, într-o coaj` de nuc`. Direc]ia în care Marin Sorescu pune pe Iona s`-[i caute fericirea doar suspend` problema”


267



• Traian T. Co[ovei,Marin Sorescu – vocea din burta chitului, Luceaf`rul de diminea]`,nr. 37/ 2009:„Nicolae Manolescu interpreta finalul piesei de teatruIo na ca pe un «triumf» sau, am spune noi, ca pe un gest superior de nesupunere salvatoare.Personajul nu se sinucide (în sensul comun al cuvåntului), ci se elibereaz`... se salveaz` pentru o nou` lupt` care are [i ceva donquijotesc în str`fundurile con[tiin]ei de sine, în labirintul fiin]ei. Dac` privim din acest unghi interpretativ, ironia lui Marin Sorescu este marca tragic` a unei con[tiin]e care încearc` s` se elibereze din cu[ca anatomic` a contingentului, dar, mai ales, din labirintul absurd al unui edificiu kafkian.În aceea[i pies` de teatru, Io na , personajul proiecteaz` mental – ca într-un delir terifiant – construc]ia unei ambarca]iuni din lemn în jurul ei marea, abisul lichid. Este dac` for]`m lucrurile, o situa]ie asem`n`toare (dar în planuri epice diferite) cu încercarea de salvare din labirintul propus de Dedalus [i Icar. Ceea ce îl individualizeaz` [i îl singularizeaz` pe Marin Sorescu este maniera donquijotesc` ce pare logic` numai în «lumina» altei gåndiri. Mica moar` de vånt din burta pe[telui înghi]it de pe[te nu este decåt un argument al acestei interpret`ri abordate [i de al]i

comentatori. Peste toate plute[te îns`, mai adånc decåt apele m`rii, sentimentul unei singur`t`]i cosmice”


268



Bibliografie critic selectiv`

Apostolescu, Mihai,Ion Creang` între mari povestitori ai lumii , Bucure[ti, EdituraMinerva, 1978;Balot`, Nicolae,De la Ion la Ioanide,Bucure[ti, Editura Eminescu, 1974;

Balot`, Nicolae,Opera lui Tudor Arghezi,Bucure[ti, Editura Eminescu, 1979;Berlogea, Ileana,Istoria teatrului universal , Bucure[ti, Editura Didactic` [i pedagogic`,

1981;Bîrlea, Ovidiu,Pove[tile lui Creang` , Bucure[ti, Editura pentru Literatur`, 1967;Caracostea, Dumitru,Arta cuvåntului la Eminescu , Ia[i, Junimea, 1980;C`linescu, George, Opera lui Mihai Eminescu , Bucure[ti, Editura pentru literatur`,

1964;

C`linescu, George, Universul poeziei , Bucure[ti, Editura Minerva, 1973;C`linescu, George, Istoria literaturii romåne de la origini pån` în prezent , EdituraMinerva, 1986;

C`linescu, Matei,Cinci fe]e ale modernit`]ii , Ia[i, Editura Polirom, 2005;Ciobanu, Nicolae,Între imaginar [i fantastic în proza romåneasc` , Bucure[ti, Editura

Cartea Romåneasc`, 1987;Ciopraga, Constantin,Personalitatea literaturii romåne , Ia[i, Institutul European, 1997;Conte, Rosa del,Eminescu sau despre Absolut , Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1990;Constantinescu, Pompiliu,Poe]i romåni moderni , Bucure[ti, Editura Minerva, 1974;Constantinescu, Pompiliu,Romanul romånesc interbelic , Bucure[ti, Editura Minerva,

1977;Crohm`lniceanu, Ov. S., Literatura romån` între cele dou` r`zboaie mondiale ,

Bucure[ti, Editura Minerva, 1972;Dram, Constantin,Devenirea romanului, Începuturi, Ia[i, Institutul European , 2003;Fanache, Valeriu,Eseuri despre vårstele poeziei , Bucure[ti, Editura Minerva, 1982;Fanache, Valeriu,Caragiale , Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1984;Gan`, George, Opera literar` a lui Lucian Blaga , Bucure[ti, Editura Minerva, 1976;Gorcea, Mihai Petru, Nesomnul capodoperelor , Bucure[ti, Editura Cartea

Romåneasc`, 1977;Livescu, Cristian,Introducere în opera lui Ion Pillat , Bucure[ti, Editura Minerva, 1980;Lotreanu, Ion,Introducere în opera lui Mircea Eliade , Bucure[ti, Editura Minerva, 1980;Lovinescu, Eugen,Istoria literaturii contemporane , Bucure[ti, Editura Minerva, 1981;Manolescu, Florin,Caragiale [i Caragiale , Bucure[ti, Editura Cartea Romåneasc`,

1983;Manolescu, Nicolae,Lecturi infidele , Bucure[ti, Editura pentru Literatur`, 1966;Manolescu, Nicolae,Teme , Bucure[ti, Editura Cartea Romåneasc`, 1971;Manolescu, Nicolae,Arca lui Noe , Bucure[ti, Editura Minerva, 1980;Manolescu, Nicolae,Literatura romån` postbelic` , Bra[ov, Editura Aula, 2001;

Manolescu, Nicolae,Despre poezie , Bra[ov, Editura Aula, 2002;Manolescu, Nicolae,Istoria critic` a literaturii romåne , Bucure[ti, Editura Paralela 45,2008;

Marino, Adrian,Modern, modernism, modernitate , Bucure[ti, ELU, 1969;


269



Micu, Dumitru,Între Apollo [i Dionysos , Bucure[ti, Editura Minerva, 1979;Mincu, Marin,Repere , Bucure[ti, Editura Cartea Romåneasc`, 1977;Mincu, Marin,Mihai Eminescu, Luceafarul. Texte comentate , Bucure[ti, Editura

Albatros, 1978;Mincu, Marin,Lucian Blaga. Poezii , Bucure[ti, Editura Albatros, 1983;Mincu, {tefania,Nichita St`nescu. Poezii , Bucuresti, Editura Albatros, 1987;Ornea, Zigu,Tradi]ionalism [i modernitate în deceniul al treilea , Bucure[ti, Editura

Eminescu, 1980;Paleologu, Alexandru,Treptele lumii sau calea c`tre sine a lui MIhail Sadoveanu,

Bucure[ti, Cartea Romåneasc`, 2006;Papadima, Liviu,Literatur` [i comunicare. Rela]ia autor-cititor în proza pa[optist` [i

postpa[optist` , Ia[i, Editura Polirom, 1999;Perpessicius, Studii eminesciene , Bucure[ti, Editura Muzeul Literaturii Romåne, 2001;Petra[, Irina,Un veac de nemurire , Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1989;Petrescu, Ioana Em.,Eminescu – poet tragic , Ia[i, Junimea, 1994;

Petrescu, Ioana Em., Eminescu [i muta]iile poeziei romåne[ti , Bucure[ti, EdituraViitorul Romånesc, Bucure[ti, 1998;Petrescu, Ioana Em., Eminescu. Modele cosmologice [i viziune poetic` , Pite[ti,

Editura Paralela 45, 2000;Philippe, Gilles,Romanul, de la teorii la analize , Ia[i, Institutul European, 2002;Pop, Ion,Lucian Blaga – Universul liric , Bucure[ti, Editura Cartea Romåneasc`, 1976;Popovici, Vasile,Eu, personajul , Bucure[ti, Cartea Romåneasc`, 1988;Scarlat, Mircea,Ion Barbu, poezie [i deziderat , Bucure[ti, Editura Albatros, 1981;Scarlat, Mircea,Istoria poeziei romåne[ti , I, II, III, Bucure[ti, Editura Minerva, 1986;Simion, Eugen,Scriitori romåni de azi , I, II, IV, Bucure[ti, Editura Cartea Romåneasc`,

1989;Sångeorzan, Zaharia,M. Sadoveanu. Teme fundamentale , Bucure[ti, Editura Minerva,

1976;Streinu, Vladimir,Pagini de critic` literar` , IV, Bucure[ti, Editura Minerva, 1976;{tef`nescu, Alex.,Preludii , Bucure[ti, Editura Cartea Romåneasc`, 1977;{tef`nescu, Cornelia, Momente ale romanului , Bucure[ti, Editura Eminescu, 1973;Tupan, Ana Maria,Scenarii [i limbaje poetice , Bucure[ti, Editura Minerva, 1989;Ursache, Petru, Camera Sambo,Introducere în opera lui Mircea Eliade , Bucure[ti,

Editura Coresi, 1993;Todoran, Eugen,Lucian Blaga. Mitul dramatic , Timi[oara, Editura Facla, 1985;Vianu, Tudor,Studii de literatur` romån` , Bucure[ti, Editura Didactic` [i Pedagogic`,

1965;Vianu, Tudor,Introducere în opera lui Ion Barbu , Bucure[ti, Editura Minerva, 1970;Vianu, Tudor,Istoria literaturii romåne moderne , Opere 2, Bucure[ti, Editura Minerva,

1972;Vianu, Tudor,Mihai Eminescu , Ia[i, Editura Junimea, 1974;Vianu, Tudor,Arta prozatorilor romåni , Bucure[ti, Editura Minerva, 1981;Vianu, Tudor,Scriitori romåni din secolul XX , Bucure[ti, Editura Minerva, 1986;

Vlad, Ion,Aventura formelor , Bucure[ti, Editura Didactic` [i Pedagogic`, 1996.


270

161653237-literatura-romana-bacalaureat-pregatire (1).pdf

Documents