document1

11
Manipularea prin televiziune Influenţa mass-media se poate produce într-un interval scurt de timp sau poate avea nevoie de mai mult timp. De asemenea, efectele presei pot crea schimbări dorite sau nedorite. Influenţa mass-media poate conduce, la nivel individual, la acord, identificare sau internalizarea valorilor sau a sensurilor transmise prin presă. În acest sens, acordul este acceptarea conştientă a influenţei unui mesaj, identificarea presupune asumarea şi imitarea valorilor şi comportamentelor promovate iar internalizarea înseamnă asimilarea valorilor, sentimentelor şi modelelor de comportament difuzate de mass-media, acesta fiind nivelul maxim de eficienţă a influenţării. Prin sinteza dintre logică, retorică, publicistică, arta actorului, arta imaginii în mişcare, sunet şi muzică, mesajul audiovizual devine spectacol. În acest fel, informaţia propriu-zisă este dublată de forţa de persuasiune prin impact emoţional direct. Astfel, căutarea cu orice preţ a divertismentului face ca orice producţie TV să ia forma unui spectacol sau a unui scandal. Dacă vrem să evităm acest lucru şi nu vrem să ne lăsăm manipulaţi şi hipnotizaţi de televiziune cea mai la îndemână metodă de a reacţiona rămâne deocamdată zapping-ul , deoarece nu putem nega în totalitate importanţa televiziunii secolului XXI. Preferinţa pentru subiectele emoţionale, care oferă imagini şocante în jurnalele televizate, influentează chiar desfăşurarea unor evenimente. Mass-media fixează în acest sens agenda publică, prin modul de selecţie a ştirilor şi prin faptul că indiferent dacă impun sau nu un anumit mod de a gândi, mass-media ne impun subiectele la care să reflectăm. Televiziunea ne arată care sunt problemele cele mai importante, pentru ca în funcţie de această ierarhizare să ne orientăm în a le acorda atenţia corespunzătoare. Prin acest efect ea ne face să credem că există în primul rând sau exlusiv ceea ce este mediatizat. O altă teorie este aceea a modelului psihologic elaborat de Comstock, care integrează mai multe studii despre efectele filmelor aupra telespectatorilor. Astfel, el a identificat efecte negative precum agresivitatea şi a observat că stimularea emoţională joacă rolul cel mai important în a determina pe cineva să adopte un comportament explicit. În schimb, Noelle Newman, în „spirala tăcerii”, arată cum presiunea se exercită în special prin televiziune, canal de comunicare

Upload: bogdanplotter

Post on 17-Nov-2015

2 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

psi

TRANSCRIPT

Manipularea prin televiziuneInfluena mass-media se poate produce ntr-un interval scurt de timp sau poate avea nevoie de mai mult timp. De asemenea, efectele presei pot crea schimbri dorite sau nedorite. Influena mass-media poate conduce, la nivel individual, la acord, identificare sau internalizarea valorilor sau a sensurilor transmise prin pres. n acest sens, acordul este acceptarea contient a influenei unui mesaj, identificarea presupune asumarea i imitarea valorilor i comportamentelor promovate iar internalizarea nseamn asimilarea valorilor, sentimentelor i modelelor de comportament difuzate de mass-media, acesta fiind nivelul maxim de eficien a influenrii. Prin sinteza dintre logic, retoric, publicistic, arta actorului, arta imaginii n micare, sunet i muzic, mesajul audiovizual devine spectacol. n acest fel, informaia propriu-zis este dublat de fora de persuasiune prin impact emoional direct. Astfel, cutarea cu orice pre a divertismentului face ca orice producie TV s ia forma unui spectacol sau a unui scandal. Dac vrem s evitm acest lucru i nu vrem s ne lsm manipulai i hipnotizai de televiziune cea mai la ndemn metod de a reaciona rmne deocamdat zapping-ul , deoarece nu putem nega n totalitate importana televiziunii secolului XXI. Preferina pentru subiectele emoionale, care ofer imagini ocante n jurnalele televizate, influenteaz chiar desfurarea unor evenimente. Mass-media fixeaz n acest sens agenda public, prin modul de selecie a tirilor i prin faptul c indiferent dac impun sau nu un anumit mod de a gndi, mass-media ne impun subiectele la care s reflectm. Televiziunea ne arat care sunt problemele cele mai importante, pentru ca n funcie de aceast ierarhizare s ne orientm n a le acorda atenia corespunztoare. Prin acest efect ea ne face s credem c exist n primul rnd sau exlusiv ceea ce este mediatizat. O alt teorie este aceea a modelului psihologic elaborat de Comstock, care integreaz mai multe studii despre efectele filmelor aupra telespectatorilor. Astfel, el a identificat efecte negative precum agresivitatea i a observat c stimularea emoional joac rolul cel mai important n a determina pe cineva s adopte un comportament explicit. n schimb, Noelle Newman, n spirala tcerii, arat cum presiunea se exercit n special prin televiziune, canal de comunicare prin excelen neselectiv: n timp ce urmresc imaginile, oamenii nu i pun ntrebri referitoare la credibilitatea acestora. Mesajul audio-vizual este perceput liniar, n timp real. Primul pas ca manipularea s aibe efect este exprimarea foarte simpl, care s prind imediat, fr s mai permit apariia unor ntrebri suplimentare. Astfel, cel de acas are senzaia c cel ce vorbete spune adevrul. Calitatea de veridic trebuie dat oricrui mesaj, care are scopul de a manipula. Este condiia esenial ca o comunicare, nensoit de mesaje relaionale, subcontiente, s reueasc. nelegerea rapid i descoperirea logicii comunicrii l face pe telespectator s dea o atenie sczut concordanei dintre logica intern a mesajului i logica normal, uzual, continu a raportrilor noilor informaii la cele deja acumulate. Tot aici putem vorbi i despre mimetismul mediatic ca febr ce cuprinde deseori mass-media i mpinge majoritatea canalelor de comunicare s trateze cu prioritate un subiect. Televiziunile, radiourile, presa abordeaz un anumit subiect i se conving c acesta este indispensabil, ns uneori se dovedete c informaia a fost fals. Mimetismul mediatic n cazul tirilor pozitive este din pcate mult mai rar, din cauza presiunii timpului i a concurenei. Efectul pe termen lung al unei astfel de informri tendenioase este pierderea capacitii de operaionalizare, de analiz i transformarea telespectatorului ntr-un consumator care reacioneaz emoional. Posibilitatea de manipulare este mult mai mare n spaiul emoional iraional. Hiperemoionalitatea exist, ns n doze diferite i n alte canale ale comunicrii, dar de referin rmne televiziunea, deoarece telespectatorul realizeaz un transfer de emoionalitate de la imagini la informaia transmis. ocul emoional produs de imagini, mai ales de suprare, suferin, moarte este incomparabil cu cel produs de alte forme de jurnalism. O imagine valoreaz ct mii de cuvinte. Din aceast cauz, imaginile compromitoare, delicate sunt cenzurate, pentru c atunci cnd ochiul i urechea intr n conflict ctig ochiul. Dei regulile pentru publicarea datelor n cazul accidentelor din care au rezultat mori sau rnii sugereaz jurnalitilor s nu fac ceva senzaional din moarte, rnire sau boal i s nu publice adresa victimelor sau a familiilor acestora aceast regul este deseori nclcat, pentru c mesajul televizat se adreseaz n proporie considerabil afectivitii receptorului, afectele fiind stri manipulatoare sau favorabile manipulrii. Din dorina de obiectivitate jurnalitii au nceput s construiasc cu atta atenie emisiunile nct rezultatul este de cele mai multe ori o capodoper de manipulare incontient, care reflect toate percepiile, convingerile i motivaiile realizatorului. Aadar, canalul cu impacul cel mai puternic i cu posibilitile cele mai largi de manipulare este televiziunea. Prin manipulare se deschide drumul unui traseu pe parcursul cruia funcia de informare se distorsioneaz, ajungnd s se transforme n contrariul ei , adic n dezinformare. Distorsionarea mesajului afecteaz populaia, care adesea se gsete nepregtit n faa unor fenomene despre care nu a fost avertizat corespunztor. Cercetrile lui Gerbner i Fiske au demonstrat c mass-media nu creeaz atitudini i valori, pentru c acestea trebuie s existe deja, ci le hrnesc i le propag, iar McQuail, Blumber i Brown au identificat teoria utilizrii i recompenselor, dup care telespectatorii se uit la emisiunile de tip jocuri i concursuri pentru autoevaluare, ca mod de interaciune social, de divertisment i pentru educare. Pe baza acestor chestionare aplicate mai multor subieci ei au identificat patru categorii de recompense pentru telespectatori, n vederea crora acioneaz jurnalitii i anume: divertisment (ca form de evadare), relaii sociale (pentru nevoia de companie), identitatea personal (n procesul construirii imagini i respectului de sine) i supraveghere social (cnd se urmrete realitatea). Una dintre premisele procesului de manipulare este faptul c feed-back-ul exist, dar se realizeaz n timp, iar informaia nu este aproape niciodat egal cu mesajul, n sensul c ce se comunic se mbogete cu modul n care se comunic. Pericolul devine, astfel, mai grav n cazul canalului audio-vizual, din cauza cantitii, puterii de ptrundere-acoperire i structurii acestui tip de mesaj sincretic. Acestea fiind spuse putem vorbi despre manipulare ca o variant malefic a persuasiunii, ce se caracterizeaz prin apariia intenionalitii negative, care prin nclcarea normelor deontologice, prin ascunderea, trunchierea sau deformarea cu bun tiin a faptelor obiective, transform mesajul ntr-o minciun total sau parial. Aristide Onanes observnd acest lucru a afirmat c secretul manipulrii este de a deine numai tu informaia i din acest lucru putem ntri afirmaia c televizorul deine o for manipulatoare mare, pentru c se bazeaz i pe imagine. Posibilitile de exercitare a manipulrii au fost clasificate n funcie de mai multe criterii, iar unul dintre ele este falsificarea a cel puin unuia din elementele mesajului televizat. n acest sens, avem manipulare punctual printr-un mesaj anume, printr-o emisiune anume, o tire sau un comunicat, caz n care responsabilitatea este a autorului, manipulare semi-punctual printr-o serie de emisiuni pe o anumit tem, cnd responsabilitatea este a ntregului colectiv de redacie sau a ntregului departament de producie iar ultimul tip este manipularea de durat, dictat de orientarea postului de televiziune sau a unor emisiuni specifice. Un alt tip de clasificare a manipulrii opiniei publice este n funcie de amplitudinea modificrilor provocate i astfel avem manipulari ce produc modificri minore, care pot avea efecte ample. Tehnicile cel mai des folosite sunt piciorul n u (ex: ceretorul nti spal parbrizul apoi se folosete de faptul c te simi vinovat i trebuie s-i dai bani) i trntitul uii n fa (oamenii sunt forai s accepte o ofert dup ce li s-a prezentat una mai puin avantajoas). Urmtoarele ar fi manipulrile medii, care duc la modificri importante ale situaiilor sociale i folosesc mai ales tehnici menite s induc sentimentul supunerii fa de autoriti, precum tehnica dezarmrii victimelor, prin intermediul creia victimele sunt percepute ca fiine non-umane i tehnica dezindividualizrii atacatorilor (ex: membrii KuKluxKlan i acopereau faa cu mti i cearceafuri tocmai pentru a-i proteja identitatea, a rmne n anonimat i a putea ucide n continuare nestingherii). Cea mai grav este considerat manipularea cu efecte mari, prin care e influenat ntreaga cultur n care triete individul, ntregul sistem comportamental, de valori i gndire. n aceast direcie s-a pronunat Emile Durkheim cnd a identificat efectul cel mai grav n fenomenul de anomie, ceea ce nseamn creterea ratei sinuciderilor, alienrilor, mbolnvirilor psihice i a agresivitii. Edificatoare n acest sens sunt rezultatele analizei Centrului de Studii i Cercetri pentru probleme din Romnia anului 1994, cnd 88% dintre tinerii ntre 15-29 de ani sufereau de anomie din cauza lipsei de legi sau aplicrii defectuase a reglementrilor existente n perioada post-decembrist. Putem, de asemenea, s identificm mai multe forme de manipulare cu diferite instrumente. Printre acestea se afl manipularea prin imagine, n care cameramanul poate filma, prin micri de camer, nct s ascund sau s exagereze unele date, detalii i caracteristici, precum numrul persoanelor de la o demonstraie, fcndu-ne s credem ceea ce arat i manifestnd astfel efectul de real al imaginii, al camerei, al televiziunii. Urmeaz manipularea prin filmare cu planuri, unghiuri .a.m.d., n care se folosesc tendenios posibilitile de nregistrare i modurile de filmare, tot pentru a crea iluzia de mulime din doar cteva persoane. Manipularea prin folosirea tendenioasa a unghiulaiei, ncadraturilor, luminilor i mai ales a obiectivelor cu efecte speciale poate fi folosit pn la ridicularizarea i compromiterea celor implicai. Ct despre folosirea posibilitilor montajului, se pot elimina astfel elementele eseniale, afirmaia se poate transforma n negaie prin ciupirea din imagine i sunet, imaginile filmate ntr-un loc pot fi prezentate ca aparinnd altuia sau se poate pur i simplu realiza n mod intenionat un mixaj defectuos, cnd banda se aude i se vede perfect, dar se acoper de zgomot. Manipulare prin montaj se obine atunci cnd acesta este realizat n scopul de a defima i compromite, de a pune ntr-o lumin proast o persoan sau o parte implicat ntr-un eveniment. La ceea ce ine de sunet putem spune c un rol important l are comentariul din off, care exagereaz sau diminueaz cauze i efecte, defimeaz, acuz i/sau compromite persoane, instituii, grupuri i atribuie apartenena unui loc filmat altuia. Un studiu de caz interesant n aceast privin ar fi asupra prezentrii la televizor a boicotului Jocurilor Olimpice de la Moscova de ctre SUA. Rezultatele unui astfel de studiu au artat modul n care marile corporaii americane au prezentat subiectul: CBS a fost sceptic asupra reuitei boicotului, NBC a pus accentul pe poziiile atleilor, ABC a subliniat reaciile emoionale, dar dac la jumtatea lunii ianuarie 1980 doar 49% dintre americani susineau boicotul, la nceputul lui februarie erau pentru acesta 73% i asta datorit comentariilor fcute pe baza imaginilor prezentate. Se poate vorbi i despre manipularea prin paginaie, specific buletinelor de tiri, cnd o tire important este situat la sfritul jurnalului. O alt form de manipulare prin intermediul televiziunii este manipularea prin omisiune, n care un eveniment sau o persoan, un grup social sau un partid politic nu este prezentat n nici un program; aceast form se folosete de obicei pentru a ascunde un eveniment nefericit. Procedeul a ascunde tot sau conspiraia tcerii este un tip aparte de manipulare prin omisiune, care fie subliniaz altceva dect ar trebui, fie arat ceea ce trebuie, dar fcnd s par altfel. Astfel, televiziuenea ndeamn la dramatizare n dublu sens, prin mise-en-scne a unui eveniment i totodat exagerarea importanei i gravitii acestuia. Nu sunt de ignorat nici zvonurile mediatice, ca relatri sau explicaii neverificate, care se rspndesc de la om la om i sunt legate de un obiect, o persoan, un eveniment sau o problem de interes public. Ele pot fi combtute prin politic sau pot fi amplificate de aceasta i T. Shibutani le-a dat poate cea mai potrivit definiie: zvonurile sunt tiri improvizate, rezultate n urma unui proces de deliberare colectiv n scopul atribuirii de sens unor fapte inexplicabile, la originile crora se afl un eveniment important i ambiguu. Cei care intr n vizorul public trebuie s fie contieni c viaa lor nu mai e doar a lor, iar impresarii i ataaii de pres nu fac dect s mai dezvluie cte ceva la momentul considerat potrivit. Paparazzii i asum i ei obligaia de a surprinde viaa particular a starurilor i a vedetelor. n ambele cazuri rezultatul este acelai: alimentarea nevoii de a intra n intimitatea cuiva. Brfa nu trebuie nici mcar s fie adevarat, deoarece publicul prefer, n general, o poveste amgitoare n locul unui adevr banal. Adevrata brf trebuie s alimenteze mitul pstrnd imaginea celui n discuie. Aceast practic este justificat prin faptul c redactorul ef nu poate atepta ediiile de diminea ale ziarelor, ca s afle ce anume a fost sau nu adevrat i considerat tire, pentru c tirea nu e definit neaprat de coninutul ei intrinsec. Ceea ce transform informaia n tire este insolitul, neobinuitul. tirile sunt legate de accidente sau incidente pe care publicul abia ateapt s le savureze. Aadar, lucrurile de care ne temem sau la care sperm sunt cele care formeaz nucleul unei tiri i al zvonului. O tehnic ce ine, de aceast dat, de regia unui spectacol n direct, poate fi pus n practic selectnd imaginile luate de anumite camere plasate la locul desfurrii evenimentului n locul altor camere. Trebuie menionat c regia de emisie are posibilitatea de a comuta n timp real imaginea pe oricare din camerele active plasate ntr-un loc. Prin privilegierea imaginilor se pot face pierdute anumite fapte mai importante i se poate da o mai mare importan dect ar fi cazul unora minore. Am mai vorbit despre ea, dar trebuie prezentat i cenzura, deoarece asupra televiziunii fac presiune o mulime de factori socio-economici. Cenzura se poate manifesta n diferite forme, cum ar fi: impunerea subiectului de discuie, impunerea condiiilor de comunicare, executarea condiiilor temporale (ex: de multe ori dezbaterile televizate se termin tocmai cnd participanii au ajuns n miezul problemelor). Alte forme ale manipulrii prin cenzur le identificm n constrngerea impus politic postului de televiziune sau n constrngerile de ordin economic, deoarece proprietarul unui canal audio-vizual poate fi statul (TVR), un om de afaceri (TF1 - Franois Bouygues) sau alte tipuri de asociaii. Un tip aparte de cenzur l reprezint profesionalismul, situaie n care jurnalitii se autocenzureaz. Aadar, jurnalitii au intenii manipulatoare i de foarte multe ori o fac contient, bazndu-se pe faptul c presa este a patra putere n stat. Se poate, totui, ca jurnalitii s fie doar marionete ale manipulrii, prin puterea conferit de mass-media, care le gdil orgoliul i i face s promoveze specialiti, politicieni, sociologi, ali jurnaliti sau specialiti obscuri. Exist, aadar, situaii n care jurnalitii nu i dau seama c sunt manipulai la rndul lor (ex: n timpul grevei studenilor francezi din 1968 jurnalitii au exagerat, nu neaprat voit, gravitatea grevei). Reporterii nu pot acoperi i nu pot reflecta tot ceea ce se ntmpl n lume; n plus, fiecare ziar este rezultatul unei suite de selecii privitoare la ce fapte se dau publicitii, n ce form, sub ce dimensiuni, toate ghidate nu de standarde obiective, ci de evalurile fiecrei publicaii. Versiunea reporterului asupra adevrului este propria lui versiune, iar opinia pe care o nfieaz este construit pe baza propriilor stereotipuri, potrivit propriilor coduri i sub presiunea interesului propriu. Dei nu ne place s recunoatem: politica este destul de mult implicat n mass-media. O dovad evident n acest sens este aceea c jurnalitii pun mai mult accentul pe efectul politic al discursurilor dect pe coninutul lor. Trebuie s mai menionm i faptul c un atu al vedetelor TV este charisma, acel ansamblu de caliti nnscute i/sau dobndite, cultivate, care in de fizicul, puterea de a capta interesul i de a magnetiza privirile, limbajul, construcia discursului, inuta, tonul, expresia facial etc.O alt form important de manipulare televizual este prin mijloacele non-verbale. Comunicarea non-verbal este un proces complex, care include omul cu starea sa sufleteasc, micrile trupului, mesajul i cei cu care relaioneaz. Pe aceast linie R. Baudler i J. Grinder (fondatorii programrii neurolingvistice) consider c principalele instrumente ale manipulrii n dialoguri i negocieri sunt vocea, buzele, privirea, gesturile, postura i distanele. Dei doar 7% din informaie este legat de cuvinte, 38% reprezint paralimbaj (n principal intonaia i inflexiunile vocii), iar 55% e perceput i reinut prin intermediul limbajului non-verbal (expresia feei, gesturile, postura corpului .a.) rolul su este adesea minimalizat, n ciuda faptului c body language poate sprijini, contrazice sau substitui comunicarea verbal. Mai exist, ce-i drept mai rar folosit n televiziune i mai mult n clipurile gen YouTube, manipularea numai prin text, cnd pe un fond de imagine, corect filmat i montat, textul afirm sau insinueaz neadevruri. Lista ar putea continua, ns mai aducem aminte doar de folosirea unor elemente (procedee) incongruente sau incompatibile n alctuirea mesajului, tocmai pentru ca sinteza s nu se produc. Dup Pierre Bourdieu manipularea n televiziune se poate realiza cu ajutorul moderatorului, care prin intervenii constrngtoare impune subiectul, d cuvntul i mimeaz uneori lipsa timpului, prin modul n care este alctuit cercul de invitai (ceea ce influeneaz incontient modul de percepie al telespectatorilor), deci prin compoziia platoului i prin scenariul pe baza cruia moderatorul conduce dezbaterea/emisia. Aceste idei sunt ntrite i de ingredientele necesare tehnicii de disimulare a manipulrii. Primul se refer tot la moderatori, care in s-i aibe n jurul unei mese (de preferin rotund, pentru a crea impresia de egalitate a opiniilor) pe reprezentanii diverselor pri. Cu ct numrul celor prezeni este mai mare cu att este indus mai uor ideea de obiectivitate. Al doilea ingredient ia n considerare centrul de greutate ce se deplaseaz de pe subiect pe obiectivitatea dezbaterii lui. Se continu cu exagerarea rolului garanilor sociali apoi cu faptul c de cele mai multe ori duritatea (agresivitatea) moderatorului are drept scop pe lng determinarea invitatului de a spune adevrul i convingerea telespectatorilor c moderatorul este neutru i obiectiv, singurul lui scop fiind lmurirea celor care l privesc. n al cincilea rnd s-a observat, cel puin n Romnia, practica conform creia se invit personaliti pentru a dezbate subiecte din domenii cu care, cel puin aparent, nu au nici o legatur, astfel se realizeaz transferul de specializare.

Pe lng toate acestea, exist o modalitate de disimulare a manipulrii extrem de periculoas, pentru c folosete tehnici de manipulare foarte vizibile pentru a ascunde o manipulare mult mai subtil i grav. De exemplu, folosirea exagerat a argumentelor pro sau contra unei poziii duce la respingerea sau acceptarea acelei poziii i orice propoziie ar devia de la linia cunoscut de telespectatori ar fi perceput precum o dovad de bun-sim i considerat extrem de important, deci luat drept adevrat. n concluzie, daca nu s-a neles nc, spre deosebire de influena de tipul convingerii raionale, prin manipulare nu se urmrete nelegerea mai corect i mai profund a situaiei, ci inocularea unei nelegeri convenabile, recurgndu-se att la inducerea n eroare cu argumente falsificate, ct i la apelul la palierele iraionale. Inteniile reale ale celui ce trimite mesajul rmn insesizabile primitorului acestuia. Absolut orice element din ceea ce compune un material de televiziune poate manipula: fie c este vorba despre filmare (cadre, micri de camer, treceri), de montaj, de lucru n studio (lumini, poziionare, micri de camer), de sunet, de combinarea dintre sunet i imagine, de comentariul din off sau de lansarea tirii de ctre crainic.

Bibliografie

Bejan Sorin, Iniiere n televiziune, Bucureti, Editura Fundaiei Romnia de Mine, 2008Bucheru Ion, Fenomenul televiziune, Bucureti, Editura Fundaiei Romnia de Mine, 2004Buzrnescu tefan, Sociologia opiniei publice, Bucureti, Editura Didactic i Pedagogic, f.a.Chiciudean Ion, David George, Managementul comunicrii n situaii de criz, Bucureti, variant PDF needitat, 2011Coman Mihai, Introducere n sistemul mass-media, Iai, Editura Polirom, 2007Crian Corina, Danciu Lucian, Manipularea opiniei publice prin mas-media, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2000Dobrescu Paul, Brguanu Alina, Mass-media i societatea, Bucureti, Editura SNSPA Facultatea de Comunicare i Relaii Publice, 2001Gheorghe Virgiliu, Efectele televiziunii asupra minii umane, Bucureti, Editura Evanghelismos i Fundaia Tradiia Romneasc, 2005Herjeu Radu, Oglinda mictoare: tehnici de propagand, manipulare i persuasiune n televiziune, Bucureti, Editura Fundaiei Romnia de Mine, 2000Kapferer Jean Nol, Zvonurile. Cel mai vechi mijloc de informare din lume, Bucureti, Editura Humanitas, 2006Stan Sonia Cristina, Manipularea prin pres, Bucureti, Editura Humanitas, 2004Stavre Ion, Reconstrucia societii romneti prin audiovizual, Bucureti, Editura Nemira, 2004Tran Vasile, Stnciugelu Irina, Teoria comunicrii, Bucureti, Editura Comunicare.ro, 2003