I. Defini iețPardoseala este un element complex de construcţie plană, aplicată direct pe

teren sau pe planşee de rezistenţă ale clădirilor etajate, destinată preluării sarcinilor de uzură statice sau dinamice, chimice sau termice, precum şi asigurării în exploatere a unor condiţii de deservire optime în funcţie de destinaţia clădirii, procesul tehnologic şi confortul cerut. II. Clasificare

Din punct de vedere al continuităţii stratului de uzură, pardoselile pot fi:

- continue, turnate la faţa locului;- discontinue, realizate prin montarea unor lamele, fâşii sau plăci prefabricate

bucată cu bucată.După senzaţia de confort termic la contactul cu corpul uman se deosebesc:

- pardoseli calde, izolante din punct de vedere termic, realizate din materiale cu coefecient mic de asimilare termică (lemn, linoleum, mochete etc.);

- pardoseli reci, realizate din materiale cu coeficient mare de asimilare termică (marmoră, mozaic, beton etc.).

După natura materialului din care se execută stratul de uzură se disting următoarele categorii de pardoseli:

- din pământ argilos cu sau fără adaosuri fibroase, sau din pământ stabilizat cu var, ciment sau bitum;

- din piatră naturală;- din piatră artificială arsă sau nearsă;- din lemn;- din bitum sau polimeri.

III Caracteristici ale lucrărilor de pardoseli.

1. Domeniul de tratare a problemei

Pardoselile se execută în straturi care au diferite funcţiuni:- stratul de uzură (îmbrăcămintea) care este supus direct tuturor sarcinilor şi

acţiunilor rezultate din exploatare (stratul vizibil, după al cărui material de bază se dă denumirea pardoselii: beton, mozaic, asfalt, Parcodur etc.):

- stratul suport, care primeşte încărcarea de la îmbrăcăminte şi o transmite fundaţiei sau elementului de rezistenţă pe care este aşezată pardoseala.

Stratul suport poate fi:- elastic (format dintr—un strat de nisip, balast, pietriş, piatră spartă)- rigid din beton simplu sau armat (în special la clădiri etajate)

2

Între aceste straturi se poate intercala, după caz, un strat de amorsă, un strat de completare sau un strat de pantă, sau un strat de izolaţie hidrofugă, în cazuri speciale.

Stratul care a suferit o evoluţie rapidă în ultimul timp este stratul de uzură. Odată cu diversificarea largă a industriilor şi cu apariţia unor noi materiale şi procese tehnologice, au apărut şi noi tipuri de straturi de uzură cu proprietăţi tot mai specializate şi capabile să răspundă la solicitări timp îndelungat fără uzură stânjenitoare.

Din acest punct de vedere, se dispune în prezent de o gamă largă de soluţii capabile să răspundă celor mai dificile solicitări în exploatare; este însă important ca în fiecare situaţie să se aleagă alternativa cea mai favorabilă, dintr-un număr mai mare de soluţii posibile, atât ca materiale componente ale straturilor cât şi ca tehnologie.

Găsirea soluţiei optime depinde în cea mai mare măsură de definirea cât mai clară a proprietăţilor care se cer diferitelor straturi, dar mai ales celui de uzură, cerinţele cele mai importante pe care trebuie să le îndeplinească o pardoseală fiind:• rezistenţă la uzură dată de circulaţie (grea, medie sau uşoară)• rezistenţă la compresiune şi la încovoiere în principal, dar uneori şi la întindere şi

forfecare;• rezistenţă la agenţi chimici (acizi, baze, alcalii, uleiuri, emulsii de uleiuri)• rezistenţă la foc;• rezistenţă electrică;• stabilitate dimensională în timp (contracţie - dilataţie);• să nu producă zgomot;• să nu producă praf;• să nu devină toxică în caz de accidente diverse;• să împiedice formarea unui climat nociv biologic;• să fie impermeabilă la lichide;• să fie aderentă la suport;• să fie izolantă fonic şi termic;• să nu producă scântei la şoc;• să poată intra în funcţiune în termen cât mai scurt după terminarea execuţiei;• să nu ridice probleme dificile în execuţie din punct de vedere tehnologic;• să fie uşor de întreţinut;• să fie rezistentă la îngheţ;• să fie estetică şi economică;

Gama pardoselilor este deosebit de largă şi este foarte greu să se poată realiza concomitent toate cerinţele arătate. Trebuie însă să existe o imagine unitară asupra posibilităţilor de alegere a unei pardoseli, structurată optimă

3

2. Cerinţe definitorii la care trebuie să răspundă pardoselile din punct de vedere al rezistenţei în exploatare.

În cele mai multe studii, la alegerea structurii pardoselii celei mai rezistente la uzură şi mai potrivită cerinţelor generale de exploatare specifice lucrării se au în vedere mai multe cerinţe definitorii şi anume:

- 4 grupe de cerinţe considerate principale;- 4 grupe considerate secundare;A. Cerinţe principale sunt considerate:1) Caracteristicile mecanice: rezistenţa la încovoiere şi compresiune, la şoc şi la

uzură în exploatare.2) Caracteristicile chimice: rezistenţă la agenţi slabi şi medii, baze acizi sau

detergenţi de întreţinere.3) Caracteristici termice: rezistenţă la temperaturi foarte diferite, după caz (de la 250

până la 1800 C), precum şi stabilitate la şoc termic, scurt sau de mai lungă durată.4) Caracteristicile electrice: antistatice.B. Cerinţe secundare se consideră:1) aspectul arhitectural.2) Însuşirile fonice şi termice.3) Capacitate hidroizolantă faţă de lichide4) Întreţinerea şi repararea uşoară

În funcţie de destinaţia construcţiei se pot realiza structuri de pardoseli care să îndeplinească una sau mai multe cerinţe principale, şi repectiv, secundare, acestea din urmă putând deveni ele principale în cazul în care destinaţia stratului de uzură are ca scop o estetică deosebită (lucru întâlnit la construcţii social culturale) sau proprietăţi izolante deosebite.

Pentru structurile de pardoseală care se execută pe teren natural este de importanţă capitală dimensionarea stratului de fundaţie, respectiv de rezistenţă în funcţie de intensitatea circulaţiei şi de solicitările din sarcinile mobile, statice sau a şocului mecanic.

În toate cazurile înainte de a se trece la execuţia stratului de fundaţie, este de cea mai mare importanţă modul de tratare a terenului natural, compresibilitatea acestuia fiind cauza care duce adeseori la degradări importante ale stratului de fundaţie şi ale stratului de uzura. Terenul natural trebuie să fie compactat pe cel puţin 30 cm adâncime adâncime, folosindu-se utilaje corespunzătoare naturii terenulu existent.

Rezistenţa stratului de uzură al pardoselilor este condiţionată în principal de materialul de bază din care aceasta este realizaţă. În raport cu acestea sunt utilizate următoarele tipuri principale de pardoseli:

Pardoseli din pământ; Pardoseli din beton de ciment:

o mozaicuri;o betoane cu agregate naturale de râu;

4

o betoane cu agregate grele concasate (încluzând în acestea şi betoanele şi mozaicurile speciale PACODUR);

pardoseli din plăci ceramice sau cărămidă; pardoseli din lemn; pardoseli magnezitice pardoseli bituminoase; pardoseli din beton de răşini organice turnate monolit; pardoseli din mase plastice prefabricate.

3. Elemente esenţiale în alegerea variantei tehnlogice optimeLa alegerea unei structuri de pardoseală şi a tehnologiei de execuţie optime trebuie să se ţină seama de cerinţele multiple pe care aceasta le are de satisfăcut admiţându-se de obicei un compromis între exigenţele definite de modul de utilizare, de preţul impus şi uneori de sortimentul relativ limitat de materiale de care se poate dispune.Este esenţială păstrarea unei ordini in proiectarea şi execuţia unei pardoseli şi anme:

1) Stabilirea clară a tuturor cerinţelor principale şi secundare la care trebuie să răspundă stratului de uzură, precum şi a solicitărilor mecanice, statice şi mobile.

2) Stabilirea clară a tuturor materialelor posibile de utilizat şi de procurat, cu proprietăţi fizico-chimice adecvate cerinţelor.

3) Dimensionarea corectă a stratului de fundaţie, în funcţie de toate solicitările de exploatare a grosimii stratului din care este compusă pardoseala.

4) Dimensionarea după caz la toate solicitările de exploatare a grosimii stratului din care este compusă pardoseala.

5) Stabilirea tehnologiilor de execuţie pentru fiecare strat în parte, în vederea asigurării stabilităţii dimensionale, aderenţei optime, în condiţii de viteză şi productivitate maximă.

6) Stabilirea dimensiunilor de executat în plan, pe bază de experienţă, în funcţie de tehnologi, etc.

7) Stabilirea normelor de întreţinere şi revizie şi aprecierea economică pe toată durata de executare prevăzută a pardoselii.

4. Pregătirea stratului suport

Pentru comportarea conformă în exploatare a pardoselilor este de importanţă primordială executarea corectă a stratului suport. Acesta poate fi elastic sau rigid.

4.1. Pregătirea stratului suportStratul suport elastic este terenul, pe care se execută cel mai adesea pardoseli în

construcţiile industriale neetajate.Pregatirea stratului suport constă în principal din:

5

a) cercetarea si pregătirea terenului, pentru ca să nu producă în exploatarea ulterioară tasări diferenţiate, acestea provocând cel mai adesea degradări importante ale pardoselilor.

b) Consolidarea terenurilor slabe de fundare, prin procedee mecanice, după prealabile studii geotehnice.

c) Executarea tuturor lucrărilor de cotă zero (după prealabila asigurare a evacuării apelor meteorice sau accidentale), în special de:

• fundaţii de pereţi interiori şi fundaţii de utilaje;• canale şi conducte;• instalaţii îngropate de orice fel, inclusiv probarea lor;• alte lucrări de construcţii montaj a căror execuţie a căror execuţie

ulterioară ar degrada pardoselileStratul suport elastic se realizează în următoarele etape tehnologice:

a) Se decapează stratul vegetal, pe adâncimea necesară înlăturării materialelor organice (în general 10-40 cm), se nivelează şi se compactează terenul.

b) Se compactează terenul pentru ameliorarea compactităţii lui pe adâncimea de cel puţin 25-30 cm, iar tipul de utilaj care se utilizează trebuie să corespundă naturii terenului de compactat.

c) În timpul compactării pământului se umezeşte numai prin stropire, pentru a i se asigura umiditatea apropiată de optim.

d) Pe terenul îmbunătăţit se execută stratul suport de nisip, pietriş, balast sau piatră spartă, după prevederile proiectului, făcându-se compactarea în straturi succesive.

e) Între stratul suport elastic şi stratul următor de beton se întinde un strat de hârtie rezistentă sau polietilenă, pentru a opri scurgerea apei din compoziţia betonului.

4.2.1. Pregătirea stratului suport rigid

f) Stratul suport rigid este format din suprafaţa planşeelor de beton armat vechi sau noi, sau a pardoselilor vechi de beton pe care urmează să se execute pardoselile noi, constituind stratul suport al acestora.

Stratul suport rigid se pregăteşte astfel:g) Îmbrăcăminţile din beon, mortar de ciment şi mozaic se execută în cele mai

bune condiţii şi cu asigurarea legăturii intime cu stratul suport, dacă se realizează imediat după terminarea prizei stratului suport, deci pe „beton proaspăt”

h) Dacă acest lucru nu este posibil la lucrările noi, precum şi în cazul plaşeelor sau pardoselilor vechi, trebuie executată o buciardare mecanică sau o sablare a întregii suprafeţe suport, după care se curăţă bine praful rezultat, prin periere cu perii de paie, spălarea cu jet de apă şi suflare cu aer comprimat; eventualele pete de grăsimi, uleiuri, se spală cu detergenţi

i) Suprafaţa curăţată se stropeşte intens cu apă şi se acoperă cu folii de polietilenă, menţinându-se umiditatea prin stropire timp de 24 h, pentru ca

6

betonul vechi existent să nu absoarbă apa din stratul de uzură care se aşterne deasupra.

j) În cazul în care betonul existent prezintă denivelări accentuate, înainte de aplicarea stratului de uzură se face o nivelare (egalizare) cu un strat de beton sau mortar, cu compoziţii şi grosimi specifice fiecărui strat de uzură.

IV Tipuri de pardoseli industriale

1. Pardoseli din beton de ciment turnat monolitPardoselile din beton se folosesc la subsoluri, pivniţe, magazii, hale industriale

etc.a) Se execută dintr-un strat de beton de cca 5 cm grosime turnat pe un suport rigid sau sub forma unui strat de 8…12 cm grosime care constituie în acelaşi timp şi suportul pardoselii. Pentru încăperi mari stratul suport se realizează din beton slab armat de clasă C 8/10 iar stratul de uzură din beton de marcă superioară.b) Pe suprafeţe mari betonul se toarnă în tronsoane de 3 – 5 m lungime cu rosturi între ele de 10…15 mm grosime care ulterior sunt umplute cu mastic bituminos. După turnare, betonul se protejează şi se menţine în stare umedă 5…7 zile pentru a se asigura condiţii normale de întărire şi pentru a limita apariţia fisurilor din contracţie.c) Pardoselile din beton se pot executa şi sub formă de dale prefabricate, de 50 x 50…100 x 100 cm, cu grosimea de 8…10 cm dispuse pe un strat de poză din beton sau mortar, având ca suport un strat de pietriş, beton simplu sau beton slab armat. Aceste pardoseli prezintă avantajul că se pot reface uşor, mai ales la construcţii de importanţă secundară când dalele de beton se dispun pe un strat de nisip.

. Pardoseli din dale prefabricate de beton:a – montate în mortar de poză; b – montate în nisip; 1 – dală prefabricată din beton; 2 – rost umplut cu mortar; 3 – strat suport din beton; 4 – strat de pietriş; 5 – umplutură din pământ; 6 – strat de nisip.

1.1 Reguli generale de turnare a betonului în pardoseli

La turnarea betonului în pardoseli trebuie respectate următoarele reguli generale:

7

- betonul trebuie pus în lucrare la maximum 15 min de la descărcarea lui;- suprafaţa pardoselii se împarte în zone cu lărgimea de 24-36 m şi acestea în fâşii

transversale de 3,5-4,5m lăţime, care se delimitează, turnarea fâşiilor facându-se alterat, spre a se putea asigura crearea ulterioară a rosturilor;

- descărcarea betonului din mijlocul de transport se face din afara părţii laterale a benzii care urmează a fi betonată pentru a nu deteriora straturile inferioare prin greuatea mijlocului de transportat betonul;

- pentru asigurarea nivelului corect al pardoselii şi a liniarităţii şi a integrităţii muchiilor la marginile fâşiilor, este bine să se utilizeze dispozitive ca cele arătate in figura 1 si 2;

- dacă betonul adus la locul de punere în operă prezintă segregări, se procedează la reamestecarea lui fără să i se mai adaug apă;

- înălţimea liberă de cădere a betonului nu trebuie să fie mai mare de 1,5 m;- la plăcile armate se asigură păstrarea la poziţie a armăturilor şi înglobarea lor

corectă în beton;- la betonarea pe timp friguros se controlează ca patul de pământ să nu fie îngheţat,

iar în betonse adauă plastifianţi, acceleratori sau antigel.

8

Fig. 2 Detalii constructive privind cofrajele laterale

1.2Compactarea betonului prin vibrareCompactarea betonului de pardoseală se execută prin vibrare mecanică de suprafaţă

(domeniul optim este de 3-20 cm grosime) sau adâncime. Vibrarea de suprafaţă se face la betoane cu lucrabilitatea 1.2, durata unui ciclu fiind de 15-20s pentru stratul de 10 cm; distanţa dintre poziţiile de lucru la rigla vibrantă trebuie aleasă astfel încât să fie acoperită succesiv întreaga suprafaţă a pardoselii. Pentru a obţine un beton cu calităţi superioare, este bine ca vibrabrea să se facă în două operaţii succesive şi să fie combinată cu nivelarea (şi eventual, finisarea), astfel:

a. Vibrarea cu placa vibrantă (eventual cu previbrator cu butelia introdusă complet în beton).

b. Revibrarea cu riglă vibratoare nivelatoare RVN se efectuează la 1-2h după preparea betonului, obţinându-se prin aceasta şi o creştere a rezistenşelor la compresiune cu =14%.

Revibrarea se dace în două faze:- repriza întâi: cu viteza de 1,0m/min- repriza a doua: cu viteza de 1,5m/min. În condiţiile execuţiei industriale, cele două reprize se execută în lanţ, cu două rigle; se poate executa şi cu o singură riglă, trăgând a doua oară în sens invers primei trageri. În faşa RVN trebuie să existe un val continuu de beton de aprox. 15 cm înălţime, care să asigure realizare prin vibrare a unei suprafeţe plane, fără denivelări. RVN este manevrată de la capăt de doi oameni, fiind necesari încă 1-2 oameni pentru a lopăta continuu betonul în faţa riglei.

9

În timpul operaţiei rigla trebuie să fie menţinută corect, atât în plan orizontal cât şi în cel vertical. Detaliile acestui proces sunt evidenţiate în figura de mai sus.

1.3. Tratarea betonului după turnare Pentru a asigura condiţii favorabile de întărire şi reducere a deformaţiilor din contracţie, de obţinere în final a unui beton de calitatea proiectată, trebuie să se asigure minim 7 zile de la turnare, menţinerea umidităţii prin stropire şi protejare. Stropirea se efectuează la intervale de 2-6h, în funcţie de temperatura ambiantă, iar protecţia se reaşizează prin acoperirea cu prelate, rogojini, folii PVC etc.În cazul în care stratul de beton turnat este strat suport peste care urmează să se toarne un strat de uzură, acesta se execută în condiţiile optime după minim 24h şi maximum 24zile. În acest caz faţa betonului se asperizează prin frecare energică cu peria aspră în timpul prizei betonului, spre a asigura o bună aderenţă a stratului următor. În cazul în care faţa superioară ramâne strat de uzură, se execută diverse finisări , manuale sau mecanice (drişcuire, sclivisire, etc.). În figurile de mai jos sunt prezentate structurile unor pardoseli din beton de ciment de largă utilizare, cu tehnologiile respective de execuţie.

Fig. 3 Pardoseală din beton de ciment turnat monolit

1. pământ compactat; 2. piatră spartă cilindrată pe pat de nisip; 3- hârtie rezistentă; 4-strat de beton;

5 – strat de uzură; 6-plintă prefabricată mortar de ciment sclivisit; 7-beton de pantă; 8-strat de beton de uzură; 9-scafă bton

Fig3.1 Pardoseli din beton: a – într- un singur strat; b – în două straturi; 1 – strat de uzură din beton; 2 – strat de pietriş; 3 – umplutură din pământ compactat; 4 – rost bitumat; 5 – plintă; 6 – strat de rezistenţă din beton simplu sau slab armat.

10

Fig. 3.2 Pardoseli din dale prefabricate de beton:a – montate în mortar de poză; b – montate în nisip; 1 – dală prefabricată din beton; 2 – rost umplut cu mortar; 3 – strat suport din beton; 4 – strat de pietriş; 5 – umplutură din pământ; 6 – strat de nisip.

2. Pardoseli din piatră naturală

Se folosesc la construcţii social – culturale, în special la încăperi cu cerinţe arhitecturale şi estetice deosebite sau la construcţii monumentale: muzee, teatre, clădiri culturale şi administrative, săli de recepţie etc. Se execută din plăci (dale), fragmente de plăci sau din plăcuţe de dimensiuni mici, din roci dure, rezistente la uzură şi la acţiunea factorilor de mediu. Se realizează din: marmură, granit, bazalt, calcar compact, gresie etc. Pardoselile din plăci de piatră se realizează din dale cu dimensiunile laturilor de 20…80 cm de formă pătrată sau dreptunghiulară şi grosimea de 2…6 cm, aşezate pe un strat de mortar de 15…30 mm grosime, cu un dozaj de ciment de 400 kg/m3. Plăcile sunt udate în prealabil, iar rosturile dintre ele vor fi de maxim 2 mm. După montaj, rosturile se umplu cu lapte de ciment, iar după 4…5 zile de la turnare, suprafaţa pardoselii se freacă mecanic pentru eliminarea micilor denivelări rezultate în timpul execuţiei. Eventualele pete se şterg cu o soluţie diluată de acid clorhidric (5%), apoi se spală cu apă. În final pardoseala se lustruieşte cu acid oxalic şi se ceruieşte. Pardoselile din mozaic veneţian se execută din fragmente de plăci de marmură de forme oarecare, cu laturile de 2…10 cm, aşezate după anumite desene sau neregulat, (fig. 4), pe un strat de mortar de ciment de 3 cm grosime. Spaţiile dintre plăci se umplu cu o pastă de ciment şi praf de piatră la care se adaugă sau nu diferiţi pigmenţi. După întărire se înlătură excesul de mortar şi se freacă cu o piatră abrazivă, manual sau mecanic.

11

Pardoselile din mozaic roman se execută din plăcuţe de forma unor cuburi cu latura de 15…20 mm, din marmură sau calcare de diferite culori, care se lipesc cu faţa văzută pe panouri de hârtie după anumite desene, (fig. 5) cu rosturi de maximum 1,5 mm grosime. Panourile se pozează cu hârtia în sus, pe un strat de mortar de 20…25 mm grosime. După întărirea mortarului (3…4 zile), hârtia se elimină prin udarea pardoselii cu apă călduţă, iar rosturile dintre pietre rămase neacoperite se umplu cu lapte de ciment. După câteva zile pardoseala se freacă, se spală şi se lustruieşte cu ceară.

3. Pardoseli dure de uzură cu betoane şi mozaicuri “PACODUR” executate cu materiale şi tehnologii speciale

3.1. CaracteristiciPardoselile de uzură PACODUR sunt pardoseli cu agregate foarte dure,

polimeri şi cimenturi superioare P40-P50, fără adaosuri, executate vacuumat. Prin unirea caracteristicilor tehnice superioare ale unor agregate foarte dure concasate mărunt (bazalt, granit, corindon), metalice (alice de fontă, deşeuri de oţel), de sticlă,

12

Fig. 4. Pardoseală din mozaic veneţian: 1 – perete; 2 – scafă; 3 – bordură; 4 – mozaic veneţian.

Fig. 5. Pardoseală din mozaic roman.

polimeri (acrilici, alchidici, sirenici), cimenturi de înaltă rezistenţă cu avantajele pe care le oferă execuţia după o tehnologie precisă, prin procedeul vacuumării (rezistenţă meacnică mare, impermeiabilitate ridicată etc.), se obţine un material nou, de înaltă eficienţă, pentru strsatul de uzură al pardoselilor industriale puternic solicitate.

Pardoseala de uzură de înaltă rezistenţă se poate realiza în mod diferit, dar cu rezistenţe la fel de bune, atât la nivelul terenului pe o pardoseală de rezistenţă din beton (de preferinţă proaspătă), cât şi la nivelul etajelor de planşee mai vechi.

3.2. Condiţii generale de execuţieObţinerea calităţilor superioare cerute pardoselilor de uzură Pacodur este

posibilă numai prin respectarea întocmai a condiţiilor de calitate şi de dozare a unor materiale speciale şi de punere în operă prin vacuumare pe baza unor tehnologii generale stabilite şi cu detalii precizate pentru fiecare caz în parte, asigurându-se:- rezistenţa superioară la uzură produsă de o circulaţie foarte intensă a personalului

şi a vehiculelor de interior, de diverse tipuri şi greutăţi;- rezistenţa la şoc pentru a nu avea deformaţii permanente sub acţiunea şocului

produs de greutăţi care cad pe pardoseală;- durabilitate ridicată;- rezistenţă la acţiunea de intensitate medie a unor agenţi chimici (acizi, baze,

săruri, uleiuri) care se întâlnesc mai ales în industria chimică, alimentar uşoară, de mecanică fină;

- izolare hidrofugă, opunându-se prin campactitatea ei pătrunderii apei sau altor lichide în ambele sensuri;

- menţinerea stării iniţiale, nelăsând praf în timpul exploatării.

3.3. Arii de utilizarePardoseala de uzură de înaltă rezistenţă poate fi utilizată în diferite variante

constructive, în funcţie de solicitările la care urmează să fie supusă din condiţiile de exploatare, natura circulaţiei, natura substanţelor corozive, intensitatea agresivităţii chimice.

Tipurile de pardoseli se stabilesc în faza de proiectare a obiectului, precizându-se de la început şi modul obligaroriu de întreţinere periodică pe parcursul exploatării, astfel încât investiţia iniţială să fie făcută cu cheltuieli limitate, fără să fie diminuate caracteristicile tehnice impuse de procesul tehnologic.

3.4. Condiţii de finisareDe foarte mare importanţă pentru obţinerea unor proprietăţi superioare ale

stratului de uzură este finisarea suprafeţelor după execuţie. O finisare corectă asigură stratului de uzură calitatea de a prelua în condiţii optime solicitările din mediul agresiv, de asemenea îi conferă aspectul estetic dorit şi calitatea antipraf. Etapele de finisare (degroşare, şlefuire, tratare finaşă, ) se aplică în cele mai diverse cazuri de pardoseli executate din agregate minerale, în scopul măririi rezistenţei anticorozive şi antipraf.

13

3.5. Materiale şi compoziţii pentru stratul de uzură Pacodur de mozaic sau betonPentru fiecare structură de pardoseală diferă unele dintre materialele de bază,

precum şi proporţia dintre materiale (reţea de preparare). Acestea se stabilesc cu exactitate prin proiect, de la caz la caz, împreună cu tehnologia de preparare, de punere în operă, de finisare şi de protejare.

În general, materialele sunt următoarele:a) ciment superior P40 sau P50, fără adaosuri, în dozaj 450-900 kg/m3;b) polimeri în pulberi, în general maximum 5-10% din greutatea cimentului;

pot fi derivaţi vinilici, acrilici, stirenici, latexuric) agregate foarte dur de tip bazaltic (natural sau vitrifiat), granitic, marmură;

se pot adăuga şi agregate metalice: alice din fontă granulate, deşeuri de oţel precum şi din sticlă specială;

Pentru betoane, tipurile de agregate şi granulometria lor sunt indicate la fiecare în parte. Pentru pastele de mozaicuri foarte dure, turnate obişnuit de numai 1-2 cm grosime, granulaţia maximă admisă a agregatelor este de 3 mm (la strat de 1cm) şi de 5mm (la strat de 2-4cm), sorturile fiind 0,2-1-3, respectiv 5mm.

i. apa din reţeaua de apă potabila;ii. adaosuri speciale (în anumite cazuri întârzietori de priză sau

plastifiant, îndeosebi Fluber), maximum 3% din greutatea cimentului.

Câteva condiţii speciale:1) Agregatele dure trebuie sa fie dublu concasate, spălate şi lipsite de

corpuri străine.2) Compoziţiile se execută întotdeauna lângă locul de turnare spre a elimina

din circuit transportul cu durată necontrolabilă la un singur panou de pardoseală pregătit.

3) Cantităţile necesare din fiecare sort de material, ordinea şi termenele de livrare se stabilesc exact prin fişa tehnologică, iar punerea lor în operă se face exclusiv prin măsurarea gravimetrică (cântărire).

4) În cazul lisării stratului cu disc metalic, în mod obligatoriu mozaicul trebuie îmbogăţit cu granule din sortul cel mai mare de agregat, împrăştiat pe suprafaţă şi îndesat cu mistria.

3.6. Uilaje necesare pentru executarea vacuumată a pardoselilor specialeLongrinele – sunt confecţionate din profile de oţel laminat, sub diverse forme şi

dimensiuni şi lungimiRigla vibrantă RVN – este destinată compactării betonului la pardoseli sau platforme din betonPompa de vacuum – este destinată extragerii prin vacuumare a cantităţii de apă şi aer din beton cu grosime până la 20 cm.Maşina de netezit pardoseli din beton (cu disc sau cu palete)-asigură o finisare rapidă a pardoselilor din beton fiind uşor de manevrat şi întreţinut.

14

3.7 Finisarea suprafeţelor de pardoseli PACODURLa 2-4 zile după turnare se procedează la finisarea suprafeţelor de mozaic sau beton Pacodur, în următoarele etape:

a) DegroşareaDegroşarea este operaţia de îndepărtare a laptelui de ciment apărut în exces la nivelarea manuală sau mecanică a panourilor Pacodur, planacizarea şi netezirea primară a suprafeţelor prin frecarea şi îndepărtarea unui strat de 0,3-1 mm grosime. După degroşare suprafaţa mozaicului trebuie să fie netedă, fără asperităţi sau „ciupituri” şi mozaicul de piatră dură trebuie să fie aparent în proporţie de 70% pe unitatea de suprafaţă. Cu cât suprafaţa rămasă mortarului este mai mică, cu atât pardoseala este mai dură, mai puţin permeabilă la agenţi de orice fel, mai rezistentă în timp.Operaţia de degroşare se face cu produsele:

- pulbere de degroşare – DEGROCIM I;- lichid de degroşare – DEGROCIM II;- discuri (platouri)cu dinţi diamantaţi. Discurile se montează la maşina de frecat

mozaic prin intermediul unor garnituri de cauciuc, care asigură prinderea elastică.

b) ŞlefuireaŞlefuirea se execută imediat după terminarea degroşării, în vederea obţinerii unei suprafeţe complet polizate fin, care nu prezintă denivelări.c) Impregnarea cu lacuri epoxidice sau grund alchidicSe execută în scopul măririi gradului de rezisten ă a pardoselii de beton la agen iț ț chimici slabi i antipraf.șd) Lustruirea Se tratează suprafa a cu sare de măcri , frecată acum cu ma ina prevăzută cu discț ș ș de pastăe) Tratamente de suprafa ă ț

- Impermeabilizări – se execută ca tratament de suprafa ă pentru mărireaț rezisten ei la ac iunea mediilor agresive, prin aplicarea unor solu ii careț ț ț pătrund în masa pardoselii de uzură prin zona de 10-30% de mortar rămasă între granulele de piatră dură.

- Fluatizarea - tratamentul de fluatizare constă în tratarea suprafe ei deț beton cu solu ii de săruri ale acidului fluorihidric, fluoruri sau ale aciduluiț fluoricilic.

- Silicatizarea – această opera ie este un tratament de suprafa ă pentruț ț mărirea rezisten ei la ac iunea mediilor agresive, acide sau neutre.ț ț

15

V. Bibliografie

1. Ing. Constantin Ro oga, ș Pardoseli, Ed. Matrix Rom, Bucure ti, 1999ș

2. Al. Vere , M. Vasilache, ș Elemente de construc ii, ț Ed. Cermi, Ia i, 2004ș

16