144633270 irina holdevici psihoterapii scurte

7/28/2019 144633270 Irina Holdevici Psihoterapii Scurte

http://slidepdf.com/reader/full/144633270-irina-holdevici-psihoterapii-scurte 1/104

IRINA HOLDEVICI

Autoarea

EDITURA CERES

SCURTESa ne rezolvam problemele de via!a rapid §i eficient

PSIHOTERAPII

--l:.o

<:"10oi

l-e:c-~l:.o

•

-u;>10oi

Q....I

e:c

<:

z-"

60.00

-ltl~

EDITURA CERES

ISBN 973-40-0474-3

OEj·j·i·/·

in via!afieciirui om pot exista momente

cand acesta se simte nesigur, trist, dezorientat.

De multe ori, aceastii stare este echivalentii

cu sciiderea randamentului 'inactivitate, pro-

bleme infamilie ~iin societate. Aceasta nu In-

seamnii 'insiicii este vorba de 0 boalii psihicc'i,

ci doar de 0 crizii de moment ce se poate {le-

pii~i de cele mai multe ori doar cu ajutor psi-hologic, fiirii medicamente.

A liisa sii sepermanentize 0 astfel de stare

poate duce la fixarea unor modele de con-

duitii dezadaptativii, situa!ie in care interven-

!iile viitoare vorfi mai dificile ~ide mai lungiiduratii.

Nu pentru toate problemele noastre este

necesar siifacem terapie de lungii duratii, cos-

tisitoare sub aspect fiminciar ~ial timpului,

pentru cii multe probleme se pot rezolva u~or~i eficient, prin psihoterapii scurte centrate

pe simptom.

Trebuie si i pornim de la convingerea cii

fiecare dintre noi dispune de suficiente

resurse interioare de autoreglare ~i autQ-vindecare. '



I

Prof. univ. dr. IRINA HOLDEVICI

PSIHOTERAPII SCURTE

Sa ne rezolvam problemele de viala

rapid !?ieficient

EDITURA CERES

Bucure~ti, 2000



Redactor: CRISTIANAGAVRILESCU

Tehnoredactor: EUGENIA CERNEA

Coperta: CRISTINAMARCU

ISBN 973-40-0474-3

CUPRINS

Cuviint fnainte 5

Capitolull

o PLEDOARIE PENTRU PSIHOTERAPIA DE SCURT A.

DURAT A. 7

Capitolul2

PSIHOTERAPIILE ANALITICE DE SCURTA. DURATA. . 14

Capitolul3

PSIHOTERAPIILE COMPORTAMENTALE ~I COGNI-

TIVE 29

Capitolul4

HIPNOZA PERMISIV A. 56

Capitolul5

PSIHOTERAPIA CONSTRUCTIVISTA. 88

Capitolul6

PSIHOTERAPIA SCURTA. CONSTRUCTIVIST-STRA-

TEGICA. 111



Capitolul7

METAFORELE $1 ROLUL LOR IN PSIHOTERAPIASCURT A 170

CapitolulB

CONDITIlLE PSIHOTERAPIEI EFICIENTE 188

Bibliografie selectiva 200

Cartea "Psihoterapii scurte" i~i propune sa prezinte 0 serie de

tehnici de psihoterapie ~iautoreglare a comportamentului, tehnici foarte

precise, centrate nu numai pe reducerea unor simptome psihice ~i

psihosomatice, ci ~ipe diminuarea consecintelor nedorite ale stresului

~ipe rezolvarea problemelor de viata.

Lucrarea este 0 premiera in l iteratura psihologica romaneasdi,

deoarece pana in prezent au fost editate fie tratate de psihoterapie, f iemonografii dedicate unor ~coli psihoterapeutice bine cunoscute ~iprecisdelimitate.

Daca pana nu demult psihanaliza a reprezentat metoda psihoterapeutica cea mai larg raspandita ~icea mai valorizata, la ora actuala

in tarile Europei Occidentale, precum ~iin Statele Unite, se manifesta

tot mai mult tendinta de scurta durata, mai putin costisitoare ~i curezultate evidente.

Autoarea, profesor universitar , cu peste 25 de ani de experienta,

psihoterapeut ~i psiholog specializat in optimizarea performantelor

umane, recunoscuta in tara ~i in strainatate, a publicat mai mult de

15 carti in domeniile hipnozei clinice, relaxarii, psihoterapiei cognitiv

comportamentale ~i a autoreglarii psihice.In carte sunt abordate terapiile analitice de scurta durata, tehnicile

terapeutice cognitiv-comportamentale, hipnoza moderna, precum ~imetodele strategice utilizate in psihoterapia de familie.

Unele dintre metodele descrise de autoare se aplica in cabinetele

specializate de.psihoterapie, in timp ce altele pot fi utilizate personal,sub forma de tehnici de management al stresului, de catre orice

persoana care dore~te sa fie mai sanatoasa ~imai eficienta.



Cartea "Psihoterapii scurte" reprezintii 0 lecturii agreabilii, care

imbinii rigoarea ~istilul academic cu aplicaliile practice ~istudiile de

eaz, tratate personal de autoare sau preluate din literatura de specialitate.

Lucrarea se adreseazii psihologilor, medicilor, studentilor la medicinii

~ipsihologie, precum ~i tuturor eelor interesati sii se autoeunoascii ~isa se autoperfectioneze.

Prof. univ. dr. Mihai Epuran

eajdtoted 1

o PLEDOARIE PENlRUPSIHOTERAPIA DE SCURlA DURAlA

() psihoterapie eficienta trebuie sa fie scurta ~i preelsa

L a z a r u s ~i Fay (1990). 0 ~edinta de psihoterapie nu trebuie sa

contina teste inutile, metode redundante, pauze prelungite sau

discursuri nefo1ositoare. Aceasta nu inseamna ca terapeutul trebuie

sa omita deta1ii importante sau sa nu ap1ice 0 anumita tehnica doar

din dorinta de a scurta terapia (2 e i g ~i Gill i an, 1990, p. 37).

Reducerea duratei terapiei are 1a baza ~i ratiuni de ordin etic,deoarece numai terapeutii 1ipsit i de profesional ism pot prelungi 1a

nesfar~it terapia, nerezo1vand cazu1 ~i creand dependente ale

pacientului.

Referindu-se la psihoterapia scurta, H 0Yt (1989) subliniaza

faptul ca "scurt inseamna nu mai mult decat este necesar". Din

aceasta afirmat ie putem trage concluzia ca nu putem stabili 0 durata

optima pentru psihoterapie; astfel, de pilda, 0 psihoterapie care a

durat ~ase 1uni, dar in care au avut loc doar doua ~edinte, poate fi

considerata mai scurta decat 0 terapie care a durat doua 1uni, cu

~edinte bisaptamanale ..

Coneeptu1 de psihoterapie scurta este de data relativ recenta,

deoarece pana nu demult, psihana1iza, a carei durata era in mediede 2-3 ani , era considerata tehnica psihoterapeutica dominanta,

multe persoane avand chiar tendinta de a confunda psihanaliza eu

psihoterapia, in general.

Cu toate acestea, psihoterapia scurta a aparut pe terenu1

psihanalizei ~ia imbracat forma terapiilor dinamice de scurta durata.

Astazi , se includ in cadrul psihoterapii1or scurte ~i alte sisteme

terapeutice moderne, cum ar fi terapia ericksoniana, terapiile



Psihoterapii scurte

comportamentale, cogllltIve, terapia rational-emotiva, terapiastratcgica sau terapia prin interventie paradoxala.

La z a r u s ~i Fay (1990) sunt de parere ca psihoterapia dclunga durata nu este numai incficienta, fiind lipsita de precizie ~i

insuficient focalizata, ci chiar nociva, deoareee intare~te imagineade sine patologicii a pacientului.

Aceia~i autori sustin ca un avantaj major al tcrapici scurte este

~i faptul ca, daca tcrapia nu da rezultatclc seontatc, macaI ' se poateafla aeest lueru mai dcvrcmc.

How a r d ~iMy c r s (1987) subliniaza ca factorii care au tacutposibila interventia de seurta durata incununata de sueces sunt:

• abordarca terapeutici i foealizata pc problema;• abordarile pc principi ilc Invatarii ;• abordarca sistemicii In psihoterapie;

• sucecsele rapidc obtinute prin intermediul interventiilorfarmacologiee.

Astfcl, de pilda, multe caricrc artistiee sau sportive au fost

distruse de traeul de scena, de~i subieetii 'urmasera programepsihoterapeutiee Intinse pe luni sau ani, in timp ee alte persoane au

rczolvat aeeste probleme luand 0 singura doza de subs tante betabloeante Inainte de a-~i juca rolul (B ran t i g a:n, B I' ant i g a n~i J 0 s e ph, 1982).

CRITERIUL TEMPORAL iN PSIHOTERAPIA SCURTA

Psihotcrapia scurta poate impliea 0 singura ~edinta (B I0 0 m ,1981) sau poatc merge pana la 40-50 de ~edinte, eu 0 medic de 20.Astfel , terapia rat ional-emotiva a lui E II is (1989) durcaza intre

5 ~i 50 de ~edinte, in timp ce Man n, Go I d man (1982) ~iH 0 row i t z (1984) sunt de parcre ca numarul optim ar fi de12 ~edinte de psihoterapie.

Well s (1982) considera ca daca 0 cura terapeutica este mai

lunga de 15 ~edinte, nu mai poate fi yorba de terapie scurta, in timpce multe organizatii de sanatate mintala din S.U.A., care luereaza

pc baza de asigurari, considcra ca psihoterapia trebuie sa dureze injur de 20 de ~edinte (L a z a r u s ~i Fay, 1990).

Psihoterapii scurte

In cazul psihoterapiei scurte se pune ~i problema duratei unei

~edinte de psihoterapie. Dadi initial se considera, pe baza experientei

psihanalitice, ca 0 ~edinta standard trebuie sa dureze 50 de minute,la ora actuaHi exisHi ~i autori care se refera la ~edinte de 10-20 de

minute (G0

u I din g ~i Go u I din g, 1979, Bar ton, 1965;Dr e i b I a t ~i We a the rl y, 1965; K 0 e g I e r ~i Can non,

1966).

Adeptii psihoterapiei realizate intr-o singura ~edinta lucreaza, in

general, cu pacientulintre 90 ~i 120 de minute, de~i exista ~i unclevariante de psihoterapie maraton, care constau intr-o singura ~edinta

care dureaza 10 ore (B ere n b au m, 1969).

Un alt factor temporal important 11rcprezinta ~iintervalul dintrc

~edintele de psihoterapie. Exista terapeuti care lucreaza de doua ori

pe saptamana, altii saptamana1 sau terapeuti care i~i intalncscpacientii 0 data la catcva luni. Din nefericire, acest factor cstcreglat mai putin de obiectivele terapiei, cat de considerentc

economlce.H a ley (1990) sustine ca pentru a practica 0 terapie de lunga

durata, terapeutul nu are nevoie de abilitati speciale, pcntru ca cl

invata t imp de luni ~iani de zile, pe pielca pacientului , prin incercarc~i eroare, cum sa real izeze psihoterapia.

Mai mult, psihoterapia de lunga durata a aparut pentru ca

ter~peutii nu sunt capabil i sa-~i vindece mai repede pacicnti i.In acela~i timp, se poate spune insa ca ~i unii psihotcrapeuti

specializati in terapie scurta nu sunt capabili sa-~i mentina pacientii

o perioada mai indelungata:Unul dintre putinii terapeuti care a avut curajul sa discute deschis

maniera in care un terapeut poate impiedica un pacient sa sc duca

la altcineva a fost Milton Erickson (cit. Halley, 1990,p. 3). Astfel, de pilda, acesta 11asculta cu atentie pe pacientulcl ient ~i apoi revenea astfel :,,$tiu cat de greu iti este sa vorbe~ti despre asta; daca va trebui

s-o iei de la capat in alta parte, va fi ~imai dureros pentru dumneata".

Durata psihoterapiei este deosebit de importanta pentru client,

iar in tari le occidentale, companiile de asigurari l imiteaza aceastadurata.



Deoarece psihoterapia reprezinta, in acela~i timp, 0 vocatie ~i 0afacerc, este clar ca terapeutului ii convine sa ca~tige mai muIt

mentinand clientul in terapie un t imp mai indelungat.

In acela~i timp, terapeutii specializati in demersuri de lunga

durata considera ca terapia lor este mai profunda ~i produce

modif icari de durata la nivelul personali tatii clienti lor, il l timp ceterapia scurta arc un caracter superficial.

Drept raspuns, part izanii tcrapiei scurte subliniaza ca nu a fost

gasita nici 0 corelatie intre durata terapiei ~i succesul acesteia.

PcntI'u a ilustra faptul ca terapia de lunga durata nu este de cele

mai muIte ori eficientii, Hall e y (1990) relateaza urmatoarea

intamplare. EI se afla intr-un restaurant la Paris, unde a int ii lnit un

cuplu cu care a intrat in yorba. Sotul a afirmat ca a urmat 0 terapie

analitica timp de 12 ani, iar sotia timp de 8 ani, ambii cu mai mnlte

~edinte pc saptamiina. H a 11e y le-a adresat intrebarea daca psiho

terapia Ie-a rezolvat problemelc, la care sotii au riispuns firesc

"Bincinteles ci i nu, alt fel nu am fi continuat!".Autorul i-a intrebat, in continuare, daca ar recomanda

psihotcrapia urmata ~i altor persoane, la care cei doi au raspuns:

"Desigur, toata lumea trebuie sa faca psihoterapie".

Am avut ~i in practica noastra un caz in care terapia de lunga

durata nu ~i-a dovedi t uti li tatea. Astfel, 0 t iinara studenOi la arte

plastice, suferind de agorafobie, s-a prezentat la cabinet pentru

ajutor, facand urmatoarea afirmatie:

"Am urmat trei ani de psihanaliziL Mi-a placut foarte mult, am

aflat multe despre mine ~i am inccput sa pictez mai matur, dar tot

nu pot sa merg singura pc strada".

Problema tinerci a fost rezolvata cu succes in 6 ~edinte dehipnoterapie.

In ultimii 20 de ani s-au produs progrese remarcabile in domeniulpsihotcrapiei.

La ora actuala nu mai putcm vorbi de ciit iva psihoterapeuti care

se ocupa de ciitiva clicnti bogati, aflati in irnpas, psihoterapia devenind

aproape 0 industrie, in care lucreaza psihologi, psihiatri , as is tentisociali sau psihopedagogi.

ExisHi, de asemenea, nenumarate ~coli de psihoterapie in afara

de psihanaliza, psihoterapie comportamentala cognitiva, rational

emotiva, de familie, strategica, hipnoterapie non,directiva, consiliere

terapeutica etc.

Psihoterapia de scurta durata este mult mai solicitanta pentruterapeut, acesta propunandu-~i un obiectiv concret ~i urmarind sa

obtina rezultate palpabile.

Astfel, de pilda, in cursul primului interviu, terapeutul trcbuie

sa depuna eforturi pentru a afla care este problcma pacientului ~i

pentru a gasi 0 metoda eficienta de interventie, acesta avand sarcina

de a formula problema ~ide a trasa pacientului sarcinile terapeutice.

A doua intalnire evidentiaza modul in care a reactionat subiectul

la instructiunile administrate de terapeut, terapeutul realizand

modifidiri Ia nivelul respectivelor instructiuni. In cursul celei de-a

treia ~edinte de psihoterapie sunt de a~teptat modificari pozitive in

comportamentul c1ientului , moment In care se mare~te intervalul

dintre ~edinte, iar terapeutul pome~te in cautarea unor noi pacienti.Mai mult, In cadrul terapiei scurte, este necesara cunoa~terea

mai multor metode ~i tehnici de interventie, in timp ce terapia de

lunga durata are la baza doar 0 singura tehnica.

Psihoterapia de lunga durata pune accentul pe explicatii,

interpretarile reprezentand instrumentul terapeutic de baza, in timp

ce demersurile de scurta durata se axeaza pc instructiuni, avand uncaracter mai directiv.

Mai precis , terapia de lunga durata 11ajuta pe pacient sa inteleaga

In ce consta problema sa, 111 t imp ce obiectivul terapiei scurte estc

solutionarea problemei.

Un aIt dezavantaj al terapiei de lunga durata consta In faptul cii

relatia transferentiali i dintre pacient ~i terapeut se poate prelungifoarte mult, unii devenind un fel de "toxicomani" ai psihoterapiei,

ace~tia avand tendinta de a transforma terapia intr-o "prietenie

platitii" .

Desigur, exista ~i s ituatii cand se recomanda 0 terapie de lunga

durata, ca In cazurile pacientilor re1ativ normali care doresc sa sc

autoperfectioneze, in cazul psihopat ilor care au eomis acte ant iso

ciale ~i care trebuie sa se supuna psihoterapiei prin hoHirare

10Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte II



DEMERSUL PSIHOTERAPEUTIC CENTRAT PE REZOLVAREA DE PROBLEME

judecatoreasca (acqtia trebuie tinuti un timp mai indelungat sub

observatie, pentru a fi siguri ca fapta nu se va repeta), in cazul in

care este necesara ~tabil izarea unui cuplu sau a unei famil ii sau in

cazul unor familii unde unul din mcmbri este psihot ic.

H a II e y (1990) este de parere ca plata terapeutului ar trebui sase faca nu aHHin functie de numarul de ~edinte, cat de rezultatul

terapiei, respectiv ameliorarea sau disparitia simptomului. 0 astfel

de abordare ar conduce la 0 mai buna pregatire a terapeutului ~i la ,

o mai clara focalizare a demersului psihoterapeutie in directia rezol

varii problemelor pacientilor.

H 0 y t (1989) considera ca mesajul care se ascunde de fapt in

spatcle conceptului de psihoterapie scurta este urmatorul: "nu

pierdeti timpul; prindeti momentul potrivit pentru a actiona".

Centrarea pc rezolvarea de probleme ~i focalizarea demersului

tcrapeutic pentru a gasi solutia optima sunt binc ilustrate de modclul

strategic in psihoterapia de familie, model propus de S h a z e r ~i

colaboratori i sai din cadrul Centrului de Psihoterapie de Famil ie

din Milwankee, Wisconsin.

Modelul respectiv impIica 0 stransa relatie de colaborare dintre

client ~i terapeut, acordarea unei importante reduse detaliilor ~i

focalizarca pe acele comportamente pe care clientul Ie manifesta

deja ~i care au 0 conotatie pozitiva.

La z a r u s ~i Fay (1990) au pus, la randul lor, la punct un

sistem de psihoterapie scurta cuprinzand 12 ~edinte ~i care are

drept scop focalizarea demersului pentru remedierea principalclor

problemc pc care Ie prczinta cl ientul.

Pcntru a ilustra cficienta acestui demers, autori i prezinta un caz

in care psihoterapia a fost incununata de succes.

o fcmeic foarte agresiva, de 36 de ani, s-a prczentat la

psihoterapie pcntru urmiHoarelc probleme: "toti ma urasc, sotul

meu vrea sa divorteze, parintii ~i sora mea nu vorbese cu mine,

13

sunt pe calc sa-mi pierd serviciul, iar unica mea prietena s-a

mutat in aIt ora~ pentru a nu mai auzi de mine".

Clienta era foarte inteligenta, vioaie, activa ~iaproape simpatica,

de~i stilul ei interpersonal era dezastruos.

Ea s-a adresat terapeutului pe un ton rastit, amenintandu-I cudegetul:

"Asculta, mai bine l-ai chema aici pe sotul meu ~i i-ai spune di

unele din lucrurile pe care Ie face ma calea pc nervi".

Cu permisiunea clientei, terapeutul a solicitat informatii in

legatura cu ea de la ceilalti terapeuti pe la care mai fusese ~i care

o etichetasedi "psihotica ~i periculoasa".

Unul dintre terapeuti (0 femeie) a relatat faptul ca la ultima

~edinta de psihoterapie, clienta a mu~cat-o ~i acesta a fost motivul

"terminarii terapiei".

InterogaHi fiind, clienta a oferit urmatoarea explicatie:

"La ~edinta respectiva de psihoterapie ma aflam impreuna cu sotul

meu, care f i'icea remarci nepotrivite la adresa mea, remarci pe care

terapeuta Ietolera. M-am enervat ~ii-am dat sotului "un ghiont". Ca

sa intelegeti cum s-au desfa~urat lucrurile, trebuie sa va spun ea

sotul meu are "centura neagra" la karate, 1,90 m inaltime, 96

kilograme, in timp ce eu am 1,65 inaltime ~i 59 kg. Dna dr. N. a

sarit in picioare, a inceput sa strige ca dezaproba violenta fizica; m

a apucat de brat ~iincercand sa ma imobilizeze, m-a zgariat. Atunci

am mu~cat-o!" (dupa L a z a r u s ~iFay, 1990, p. 44).

In urma interviului clinic, terapeutul a ajuns la concluzia ca

pacienta nu este nici psihot ica, nici per iculo asa, ci doar ca s-a lasat

prinsa in cateva din capcanele interpersonale descrise de Fay

(1990), dintre care enumeram: a critica, a blama, a te autojustifica,

a acuza, a amenin!a, a dori sa ai totdeauna dreptate, a utiliza un

limbaj cu indirditura emo!ionala negativa, a da ordine cu prea

multa u~urinta, sfaturi ~i indrumari care nu iti sunt cerutc.

A~a cum am mai subl iniat, cl ienta era intel igenta ~i avea 0 buna

capacitate de invatare, care a ajutat-o sa-~i insu~easca, in cele 12

~edinte de psihotcrapic, ni~te modalitati eficiente de a intra in rclatii

cu ceilalti. La sfar~itul terapiei, clienta a marturisit ca a devenit

chiar "populara".

Psihoterapii scurtesihoterapii scurte2

ill

III

II

II



Psihoterapii scurte 15

PSIHOTERAPIILE ANALITICE DE SCURTA DURATA

?lee g g 1e (1990) sublinia faptul ca. insu~i F r e u d, in

temeietorul psihanal izci , despre care ~tim cu to!ii ca are 0 durata

foarte indelungata, este ~i precursorul terapiilor scurte.

Astfel, in 1906, el I-a vindecat pc dirijorul B run 0 Wa 1t e r

de 0 paralizie a bra!ului drept in numai ~ase ~edin!e de psihoterapie,iar compozitorul Gus t a v M a h Ie r a fost vindecat de 0 tulburare

de dinamica sexuala intr-o singura : ;;edinta de psihoterapie care adurat 4.

Cu toate acestea, F r e u d a eonstatat faptul ca in cazul multor

pacienti, analiza dura mult timp, in uncle cazuri aceasta fiindnelimitata.

Preocupat de durata curei psihanalitice, F r e u d a publicat spre

sfiir:;;itul vietii lucrarea "Anal iza e Ll fi nal , vi anal iz a fara s fdr~it"

(1937) . Cu toate acestea, 0 cura psihanalitica nu poate dura la

nesfiir:;;it,problema terapiei ramanand inca l1erezolvata in psihanalizaelasica.

F r cud (cit. Me g g 1e, 1990) a gasit 0 oarecare explicatie a

prelungirii excesive a curei psihanalitice chiar in faptul cii ajunsese

o personalitate recunoscuta, care avea succes.La inceputul carierei sale, el trebuia sa lupte mai mult pentru a

convil1ge pe ceilalti in legiitura cu validitatea tratamentului

psihoterapeutic.

o data devenit celebru, pacien!i i doreau tot mai mult sa urmeze

terapia : ;; ierau tot mai tentati sa mearga mai inprofunzime in ceea

cc prive:;;te sondarea incon:;;tientului, fapt ce a condus la apari!iaanalizelor interminabile.

Aflat in acest punct, F r e u d trebuia sa-i convinga pe pacicnti

nu sa urmeze psihoterapia, ci sa incheie cura psihoterapeut ica.

La sfar~itul carierei sale, S i g m un d F r e u d marturise~tc

faptul ca de mai multe ori a mcut incercarea eroica de a fixa un

termen pentru terminarea psihoterapiei. Incercand acest lucru, el numcea altceva decat sa for!eze rezisten!ele pacientului. De~i nu gasca

nici 0 acoperire teoretica pentru acest demers, F r e u d a constatat

ca, in unele cazuri, fixarea unui termen limita conduce la 0 vindecarecu efecte durabile.

Aceasta constatare a devenit 0 banalitate pentru terapeu!ii

specializa!i in demersuri de scurta durata, care ~t iu ca fixarea unci

limite de timp reprezinHi un puternic factor motivator pentru pacient.

In loc sa-:; ;i concentreze aten!ia asupra gasiri i unei expl icati i

teoretice care sa. stea la baza respectivei constaHiri, F r e u d s-a

preocupat de studiul motive lor care contr ibuie la prelungirea curei

psihanalitice.

Astfel, in loc sa-:;;i puna intrebarea "cum sa terminam 0

psihoterapie?", el se intreba "de ce nu reu~im sa incheiem 0 cura

psihanalitica?" (M egg Ie, 1990), trecand in revista obstacolele

care stau in fa!a indeplinirii obiectivului terapiei, obstacole pe careIe considera insurmontabile.

Aceste obstacole sunt urmatoarele (dupa M egg 1e, 1990,

p.43):

1. Destinul. F r e u d considera ca insa~i conditia umana

reprezinta un obstacol in calea psihanalizei. Asdel, fiii lui Adam

trebuie sa munceasca din greu, sufera ~i mor, iar fiiccle Evei nascin dureri.

Din acest motiv, orice psihoterapie, indiferent cat de valoroasaar f i, nu poate rezolva toate problemele omenir ii.

2. Coneeptele teoretiee ale psihanalizei, denumite de F r e Lld

prin termenul de "metapsihologie". Conform interpretarii

psihanalizei, cura psihoterapeuticii nu se poate incheia atunci cand

anumi!i factori de natura cantitativa se impotrivesc vindecarii: for!a

pulsiunilor instinct ive, violenta psihotraumelor sufer ite, puterea

mecanismelor de aparare ale ego-ului.



3. Raportul dintre tendinlele instinctive ~i forla ego-ului. In

cazul in care pacientul arc un ego slab, psihanaliza poate e~ua.

Astfcl, exista anumite perioade de viata , cand tendintele instinctive

sunt dcosebit de puternice, ca, de pi Ida, in adolescenta, ~i este

nevoie de un ego foarte puternic pentru a Ie stapani.

4. Violenla psihotraumelor. Acestea pot sa f ie atat de puternice

in plan real incat depa~esc posibilitatile oricarei interventii

terapeutice, mai ales daca subiectul are ~i un ego slab.

Trebuie subliniat ca, pana in momentul in care a rucut respectivele

afirmati i, F r e u d subestima psihotraumele reale, acordand 0

atentie deosebita fantasmelor de natura incon~ticnta.

in acela~i timp, cl a fost nevoit sa recunoasca faptul ea psihanaliza

da rezultate mai bune atunci cand stresul la carc a fost supussubiectul este real ~i nu imaginar .

Astfel, este mai u~or de tratat 0 persoana care a fost agresatasexual in eopilarie, decat 0 isterica.

5. Mecanismele de aparare ale ego-ului. Ego-ul copilului ainvatat sa eonsidere revendicarile pulsionale ale id-ului (in

con~tientului) ca reprezentand amenintari impotriva carora trebuic

sa sc apere construind mecanisme defensive de natura incon~tienta.

Daca sunt prea puternice, aceste mecanisme de aparare modifica

chiar structura ego-ului, retragandu-i disponibilitatile adaptative ~i

rucandu-l inaccesibil interventiei terapeutice.

Ego-ul va reaqiona la orice posibilita te de schimbare, abordand

vindecarea ca pc 0 noua amenintare.

Dinacest motiv, analistul, dupa ce I-a ajutat pc pacient sa rcaduca

incon~tiinta continuturi de natura incon~tienta, ar trebui sa se ocupe

de intarirea cgo-ului, pentru a evita punerea in aqiune arilecanismelor defensive eare pot bloca psihanaliza. Va urma 0 noua

abordare a id-ului ( incon~tientului), ~i apoi 0 noua tentativa de

analiza a ego-ului. Acest demel's este insa epuizant pentru

psihanalist, mecanismele de aparare prea puterniee putand aveaca~tig de cauza.

6. Existenla instinctului morlii (thanato!». In zonelc incon~tiente

IlUsala~luie~te numai libido-ul, instinct al vietii, c i ~i forte distruc-

tive, indreptate in directia disolutiei fiintei umane. Acestea sunt denu

mite de F I' e u d prin termenul de "thanatos" sau instinct al morti i.

F I' e u d este de parere ca atunci cand pacientul opune rezistcI lta

Ia vindecare sau se simte chiar mai rau, este pus in actiunc accst

instinct, care a depa~it in intensitate instinctul viet ii (Eros).7. Particularitajile personalitajii analistului. Un aIt factor care

contribuie Ia prelungirea curei psihanalitice 11reprezinta "Ilevroza

psihoterapeutuIui" .

Cand rezistentele pacientului interactioneaza cu cele ale

terapeutuIui, psihoterapia nu mai poate inregist ra progrese ~i, din

acest motiv, F I' e u d considera ca este necesara analiza personala

a terapeutului.

Trecand in revista aceste obstacole, F I' e u d considera ca singura

solutie a problemei duratei curci terapeutice este una de natura

intuitiva, aeeasta putand fi rezolvata in plan practic.

San dol' Fer e n e z i , unul din diseipolii lui F r e u d, a

intreprins 0 serie . de eercetari menite sa conduca Ia scurtarea durateipsihoterapiei, subliniind faptul ca psihanalistul ar putea fi mai activ

in timpul demersului terapeutic . Astfel, a luat na~tere "psihanaliza

activa", care, conform principiilor freudiene este antipsihanaliza,

pentru ea nu permite asociatiilor libere sa se deruleze spontan,

conform dinamicii vietii psihice a pacientului. Mai mult,

psihoterapeutul nu-~i mai pastreaza neutralitatea, ci 11bulverscaza

pc pacient, silindu-l sa asocieze cat mai repede ~i sa ajunga la

esenta problemei.

Fer e n c z i este de parere ca atunci cand pacientul nu exprima

acele fantezii pc care terapeutul crede ca ar trebui sa Ie exprimc,

acesta din urma trebuie sa Ie provoace. De asemenea, autoruI

eonsidera ca pacientii care vorbesc despre psihotraumele copilarici,

chiar Ie-au trait cu adevarat ~i ca nu este yorba doar de exprimarea

simbolica a unor dorinte de natura incon~tienta. Mai mult,

psihotraumele actuale au un rol important in structurarea tulburarii

nevrotice ~i, din acest motiv, ele trebuie luate in considerare de

catre psihanalist.

Alte particularitati ale demersului psihoterapeutic al lui

Fer e n c z i constau din stabilirea relativ rapida a termenului dc

16Psihoterapii scurte


\'



incheiere a curci psihanalitiee, astfel incat subiectul sa ~tie ca arc

la dispozi tie un timp limitat, precum ~i in aeordarea unci afectiuni

reale pacientului, autorul abandonand raceala caracteristica

psihanalizei c1asice.

o t toR a n k estc un alt psihanalist disident. Acest autorconsidera ca traumatismul sufcrit de copil la na~tere are 0 importanta

mai mare in cvolut ia psihica a adultului, comparativ cu complexul

lui Ocdip. Autorul subJiniaza ca suferinta psihica a adultului este

in mare masura provocata de parasirea pantecelui matern, angoasa

~i confl ictele tdii te de subiect avi' llld la baza separarea.

Drcpt consecinta, psihoterapcutul se substituie mamci, ghideaza

timp de noua luni pacientul ~i apoi se separa de acesta, aduci'llld pc

lumc un nou "copil" , mai cchilibrat.

In anul 1922, Ran k ~i F c I' e n c z i publica 0 lucrare comuna,

denumita "Dezvoltarea psihanalizei ", luerare in care se aduc eri tici

psihanalizei c1asice.

M egg I e (J 990) estc de parcrc ca in accasta lucrare se aflagermencJc viitoarelor psihoterapii de seurta durata, autorii respeetivi

adresandu-se astfel psihanaJi~tilor ortodoe~i: "Reflectati prea mult,

nu va ocupati de paeientul rcal ~i inlocuiti demersul terapeutic cu

teoria. Important este ca pacientul sa traiasca cu adcvarat, sarealizeze

expcriente sub indrumarea terapcutului ~inu sa ~titi, daca este vorba

dc un transfer, de 0 abreactie (descarearea emotionaHi) sau de un

proces de inteleetualizare. Va folosit i de pacient i pentru a anal iza

ratiunile care v-au impins sa alegeti aceasta meserie, in loc sa fiti

preocupat i de a-i elibera de suferinta. SimpJificati , scurtati ~inu va

mai contemplati propriul ombilic" (p. 37, cit. M c g g Ie, 1990).

o data desprins de sub influenta lui F I' e u d, Ran k va reveni

]a prcocuparilc sale filosofice din tinerete, feluand Icctura operelorlui N i c t z s che, S c hop en h au e I' ~i D a r win.

Psihanaliza elaborata de el va fi centrata in jurul conceptului de

vointa, psihoterapia reprezenti' llld un pioces de confruntare intre

vointa terapeutului ~icea a pacientului, succesul curci fiind asigurat

atunci cand acesta din urma reu~e~te sa-~i mobiJizeze vointa proprie.

Vointa pacientului trebuie redirectionata, de la aspectcle destructive

producatoare de nevroza, spre aspectele creatoare ~i integratoare

ale psihicului sau, autorul avand incredere in tendintele pozitive

ale ego-ului.

Pornind de la ideile lui Ran k , toate terapiile anaJitice de scurta

durata au inceput sa acorde 0 atentie deosebita motivatiei pacientului

pentru terapie.Wi I h elm Rei c h , medic sexolog, i~i incepe ~i el cariera ca

psihanalist, dar abandoneaza rapid metodele freudiene, pe care Ic

considera prea lungi ~i lipsi te de rezul tat .

EI subliniaza faptul ca procesul de con~tient izare a conflictelor

incon~tiente nu conduce in mod automat la vindecare, cOl1siderand

psihanaliza un demel'S de lux, potr ivi t doar pentru oamenii bogat i.

Rei c h era de parere ca mizeria sociala care conduce a la violuri,

incesturi sau sinucideri reprezinta 0 cauza tot atat de importanta a

instalarii tulburarilor nevrotice, ca ~i conflictelc din mica copilaric.

F r cud era de parere ca refularea pulsiunilor de natura scxuala

este indispensabila pentru constituirea unei lumi civilizatc,

dezvoltarii ~tiintelor, artelor ~i filosofiei. Tendintele ineon~ticl1te,inacceptabile sunt astfel sublimate, energia speeifica acestora fiind

orientata spre obiective mai nobile.

In dezaeord cu F I' e u d , Rei c h considera ca in realitate

conditiile de viata ii frustreaza pe oamenii saraei de un minimum

de satisfa<;tie pulsionala. Aceasta frustratie Ie sadice~te capacitati Ie

sexuale, profesionale ~i sociale. Autorul este de parere ca trairea

plenara a sexualWitii genitale conduce la fericire ~i la 0 vcritabila

civil izatie , refularea sexuala neavand al t 1'01 decat cel de a proteja

societatea capitalista.

Om de cultura de orientare comunista, Rei c h afirma ca

sexualitatea reprezinta a problema poJitica pc care partidele ar trebui

s-oaiba in vedere in cadrul programelor lor.E! este unul din pionierii planificarii familiale, al igienei sexuale,

a libertatii avortului ~i metodelor contraceptive.

Aceste idei 11fac sa fie ostracizat de catre psihanali~ti.

Preocupat de durata psihoterapiei, Rei c h se intereseaza de

sexualitatea reala a pacientilor sai, pre cum ~ide tensiunile musculare

din diverse zone ale corpului, ajungand la concluzia ca exista 0

interrelatie intre localizarea tensiunilor musculare ~i tipul de

18 Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte 19



tulburare psihica, trupul reprezentand oglinda conflictelor psihiceale subiectului. Astfel, zona in care se observa incordarea musculara

ne da indicatii in legatura cu natura refularii (incordarea din zona

bazinului ne da indicatii in legatura eu existcnta unei refulari a

sexualitatii gcnitale). Mai tarziu, Rei c h a pus la punct un sistemde cxercitii fizice care vor fi ulterior preluate ~idezvoltate de adeptiitehnicilor bioenergetice.

Autol 'lll , inf1uentat sc pare de uncle teori i cu caracter ezoteric,

considera contractii le ~i relaxari le difer itclor gl'llpe musculare ca

fiind expresia unci energii cosmice, pc care 0 denumea "orgon" ~i

care pcnetreaza organismul , i l conectcaza la sol ~i se raspande~te

in univcrs. Unitatea de baza a acestei energii cste denumita deR c i c h "bion".

Libera circulat ie a energii lor in organism inseamna sanatate, in

t imp ce blocarea acestora, datori ta supraincordari lor musculareconduce la nevroza.

Tehnica psihoterapeutica utilizata de el consta din relaxarea

zonelor musculare care blocheaza libera circulatie a energi ilor dininteriol'lll corpului uman.

In anull946, doi autori americani, Alexander ~i French,publica 0 lucrare consacrata terapiei analit ice de scurta durata:

"Terapia psihanalitica: principii ~'i aplicafii ", lucrare in cadl'll l

carcia se regasesc cri ticile majore aduse psihanalizei clasice: prea

multc interpretar i intelectualiste ~i insuficienta atent ie aeordatapacientului real.

Mai mult, autori i sunt de parere ca durata eurei psihanali tice nu

coreleaza nici cu profunzimea, nici cu eficienta aeesteia. Terapeutul

poate actiona in profullzimea psihismului paeientului, eeea ceconteaza, fiind intensitatea incarcaturii emotionale a ~edintelor de

psihoterapie. Atunci cand pacientul retraie~te intens 0 seena din

copilar ie in t impul ~edin!ei de psihoterapie, el va primi un raspt'ms

din partea terapeutului care nu este parintele sau, ei 0 persoanaegala. Din aeest motiv, pacientul se va confl'l lnta euo alta reactie

, ,decat aceea eu care s-a confl'llntat in eopilarie ~i pc baza eareia

s-au structurat anumite clemente ale personal itati i sale.

MODELUl PSIHOTERAPEUTI( Al LUI PETER SIFNEOS (1972; 1981)

Profesor de psihiatrie la Universitatea Harvard, S i fn e 0 s a

beneficiat de cuceririle nozografiei psihiatrice mod erne, bazandu-sc

pc notiunile specifice Manualului Diagnostic ~iStatistic al Asociatici.

Psihiatrilor Americani (D.S.M. III), precum ~i pc cuceririle

farmacoterapiei.

21sihoterapii scurte

A I e x and e r nu neaga faptul ca pacientul transfera asupra

terapeutului anumite senti mente destinate de fapt unor figuri

parentale. Acest transfer serve~te la crearea unci interrelatii dintre

pacient ~i terapeut , interrelatie care ereeaza 0 ambianta prop ice

pentru retrai rea unar experiente trecute, pacientul remardlnd cii nuse af1a in fata tatalui. In felul acesta, pacientul i~i poate eorccta

ati tudini le r igide ~i anaeronice, ego-ul sau devenind mai suplu.

Abardata in acest mod, terapia devine 0 experienta emotional a

cu earacter eoreetiv ~inu atat 0 tehniea de sondare a ineon~tientului

pentru dezgroparea unor tendinte refulate.

Astfel, A Ie x and e r va acorda mai multa atentie intcractiunii

terapeut - paeient, in detrimentul analizei propriu-zise.

Terapeutul eentrat pe aeeasta oriell tare adopta 0 atitudinc mai

activa. El este 0 persoana concreta, eare intervine in diseutie,

ineurajeaza sau se opune pacientului, utilizand, dupa caz, psihanalizaclasica sau abordarile directe .

A I e x and e r insista, de asemenea, asupra abordarii ncyoilorreale ale subiectului, iar daea relatia transferentiala nu era

satisfiicatoare pentru demersul terapeutie, autorul sugera pacicntului

sa traiasca noiexperiente de viata: sa divorteze, sa schimbe serviciul,

loeuinta etc.

lata ce aduce nou terapia propusa de Ale x and e r Me g g Ie,

1990, p. 46:

• interaetiunea reala ~i comuniearea dintre terapeut ~i paeicnt;

• luarca in eonsidcratie a mediului real de viata in care se mi~cii

paeientul;

• elaborarea unui plan tactie dupa eare sa se conduea terapia.

Psihoterapii scurte0



Conceptul central al sistemului sail psihoterapcutic este eel de"criza emotionala".

Autorul eonsidera ca noi toti travers am pc pareursul vietii noastreo serie de crize emotionalc pc care Ie rezolvam. Un numar limitat

de persoane au nevoie de un psihoterapeut pentru a-i ajuta sadepa$easca aceste crize.

Fiecare individ reactioneaza in mod diferit la aeelca$i evenimentc

de viata, avand 0 structura psihica $i 0 istorie personala diferite.

o criza psihologica se constituie dupa modclul unci reactii

chimice, pentru formarea ei fiind necesare mai multe subs tante inproportii diferite, catalizatori.

Exista situatii stresante evidente pentru toata lumea, cum ar fi

razboaiele, catastrofele naturale sau aceidentale, in t imp ee altele

trec neobservate, putand parea chiar benefice, ca de pi Ida, 0

promovare in plan profcsional, care i'l face pc subiectul in cauza sase simta depa$it de evenimente.

Persoana in cauza va trai 0 stare de furie, depresie sau anxietate.Acestc stari afective negative sc intensifica, semnaland individului

faptul ca ceva nu este in regula eu el. Astfel, subiectul intra in ceca

ce autorul nume$te eriza emotionala. Acesta fie va depa$i eriza,

reaction and de 0 maniera adaptativa $i devenind mai matur, fie,

dimpotriva, nu reu$e$te $i recurge la un model de comportament

dczadaptativ, cand simptomele se agravcaza, oferindu-i 0 solutieprovizorie la problema sa. Daea nici a$a criza nu cste rezolvata,simptomele se VOl' fixa, conducand la cristalizarea unci nevrozestructurale.

S i f n e 0 s (1972) este de parere ca acest concept de criza

emotionala explica ~ntreaga psihopatologie. Interventi ile psiho

tcrapeutice de scurta durata realizate in plina criza emotionala previnstructurarea nevrozei, daca pacientul va solicita sprijin in momentulrespectiv.

Solicitarea sprijinului este determinata fie de factori precipitatoriaccidentali (sfatul unui prieten, 0 tentativa de suicid), dar, mai

frecvent, de prezenta anxietati i puternice de care pacientul dore$tesa sc elibereze.

Autorul considera di anxietatea putcrnica reprezinta, in acela$i

timp, 0 motivatie puternidi de a iC$i din criza.

S i f n e 0 s considera di prognosticul este mai favorabil atunci

cand pacientul prezinta 0 varietate de simptome (eand depresie,

cand anxietate, cand irascibilitate), decat atunci cand un subiect sc

cramponeaza in mod rigid de 0 singura modalitate dezadaptativa de

a face fata stresului. Pacientul care i~i "alege" mai multe tipuri de

simptome manifesta un eomportament mai creativ ~i, a$a cum a

gasit solutii dezadaptative la problemele sale, el va fi capabil sa

descopere ~i unele cu caracter adaptativ.

De asemenea, prognosticul va fi mai bun in cazul in care subiectul

gase~te resursele adaptative in el insu~i $i nu in imprejudiriexterioare.

Autol'lll utilizeaza $i conceptele psihologiei cognitive de

"dependenta de camp" ~i "focalizare interna sau externa".

Unii dintre pacienti sunt mai fragili psihic comparativ cu a1tii,

datorita unor cauze de natura biologica, genetica sau datorita uncidezvoltari afect ive perturbate de un mediu neprielnic. Pentru acqti

subiecti, pe care cel mai mic stres ii dezorganizeaza, este indicata

o tehnica bazata pe asigurare psihologica $i suport afectiv.

Incurajandu-i, terapeutul va incerca sa-i ajute sa descoperc

cauzele psihologice care stau la baza simptomelor lor, daca ei sunt

capabili sa inteleaga natura psihidi a problemelor lor, doresc sa

colaboreze cu terapeutul $i pastreaza un minimum de adaptarcsociala.

In cazul acestor pacienti se aplica psihoterapia anxiolitica dc

scurta durata, care dureaza de la doua luni pana la un an.

Exista insa $i pacienti care nu indeplinesc nici macaI' conditii le

meJitionate $icare sunt prea perturbati, izolati, dezadaptati, incapabili

sa inteleaga sensul unei psihoterapii . In astfel de situatii , terapeutul

trebuie sa se multumeasdi doar cu acordarea unui sprijin pentru

depa~irea situatiei de criza, sprijin care va dura intre una $i doualuni.

AJti pacienti au nevoie sa fie sustinuti pe parcursul intregii lor

vieti sau macaI' pe perioade lungi de timp ~i care au nevoie de

22Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte 23



psihoterapie anxiolitica pe termen lung, situatie in care este necesara

spitalizarea ~i administrarea unui tratament psihiatric.

Terapeutul asigura in permanenta pe pacient, furnizandu-i

acestuia sfaturi, luand deciziile in locullui, evidentiind obiectivele

ter~piei , precum ~i modalitati le concrete de atingere a acestora.In acela~i timp, terapeutul examineaza impreuna cu pacientul

desta~urarea crizei emotionale a acestuia, adresand intrebari de genulurmator:

"Este acest eveniment previzibil?"

"Care sunt sentimentele pc care Ie-a declan~at in dvs?"

Apoi, pacientul este pregatit pentru a infrunta vii torul, primind

instructiuni de genul urmator:

"Am analizat impreuna ce ar fi trebuit sa faceti in situatia care

a trecut. lnevitabil va yeti mai intalni in viitor cu alte situatii

ncprcvazute la care yeti aplica cele invatate impreuna in cursul

terapiei. lmaginati-va acum 0 situatie neprevazuta ~i cautati sa va

vizualizati, actionand intr-o manicra adaptativa".

Terapia scurta prin provocarea anxieta{ii (S i f n e 0 s, 1972).

Exista ~ialte categorii de pacienti care, de~i pc moment sunt blocati

de actiunea stresului, dau dovada de 0 mai mare forta a ego-ului.

Acc~tia fac de obicei fata situatiilor neprevazute ale existentei.

Acuzele lor sunt specifice, la fel ca ~i problemele lor emotionalc.

Anxietatea lor este puternica, dar nu-i dezorganizeaza total.

In aceste situatii, terapeutul poate sa-~i propuna obiective mai

ambitioase ~isa se foloseasca de energia produsa de anxietate pentru

a-i ajuta pc acqti pacienti sa-~i depa~easca criza emotion ala. Acest

l llcru se realizeaza prin intermediul "terapiei scurte cu provocare

de anxictate", care dureaza de la doua la douasprezece luni (in

medic intrc 3 ~i 5 luni).Alltorul a pus la punct ~i 0 varianta ultraprescurtata denumita

"interventie de criza" ~i care dureaza doua luni.

In cadrul acestui demers psihoterapeutic, terapeutul va ataca

frontal reactiile dezadaptative ale clientului, reactii care stau la

baza formarii simptomelor, precum ~i"solut iile" rigide adoptate de

acesta in trecut pentru a-~i rezolva problemele. Aceasta abordare

directa are un caracter anxiogen.

Ulterior , terapeutul se va eomporta ca un pedagog, explicandu-i

pacientului de ce masurile pe care le-a luat anterior, pentru a depa~i

criza, au dat un rezultat contrar. In continuare, pacientul este invatat

sa anticipeze situatiile viitoare care ar putea genera dificultati

similare eu cele care au aqionat in situatia prezenta.

S i fn e 0 s (cit. Me g g 1 e, 1990, p. 49) a elaborat de fapt doua

modele psihoterapeutice, unul anxiolitic, iar celiilalt anxiogcn,

ambele putand avea 0 durata lunga, scurta sau foarte scurta.

Trebuie subliniat faptul ca provocarea sau calmarea anxietatii

reprezinta doua demersuri opuse, care se adreseaza unor categorii

diferite de populatie. Astfel, dad terapeutul, supraestimand forta

ego-ului clientului sau, il abordeaza frontal, acesta va suferi 0 cadere

psihica. In acela~i t imp, daca acesta va subestima forta pacientului

~i11sustine afectiv, acesta se va refugia in starea patologica datorita

prezcntei beneficiului secundar de a fi protejat de catre psiho

terapeut.

Din acest motiv, autorul propune 0 selectie foarte riguroasa apacientilor care pot suporta psihoterapia provocatoare de anxietate.

Cei care nu intrunesc aceste criterii vor beneficia de psihoterapiaanxiolitica.

Criteriile de selectie implica nivelul inteligentei, abilitatilc

sociale, precum ~icapacitatea pacientului de a percepe fenomcnclc

psihologice. Acesta trebuie sa fie capabil sa enunte un simptom

central, care sa reprezinte un fel de axa pc care se va construi

demersul terapeutic de scurta durata. Mai mult, acesta va trebui sa

fie puternic motivat de a-~i depa~i situatia de criza printr-un efort

personal de autoexplorare ~i comprehensiune a propriilor salc

probleme.

o data selectionat, pacientul va fi supus unui demers psiho

pedagogic, in cadrul caruia acestuia i se explica faptul ca in spatclc

problemei sau simptomului sau principal se ascund conflictc

emotionale mai vechi, pc care trebuie sa Ie con~tientizeze, pentru

a deveni mai obiectiv in raport cu propria persoana. Se alcatuie~tc

apoi in detaliu istoria viet ii pacientului, istorie care esty tradusa in

conceptelepsihopatologiei freudiene.




In urma confruntar ii dintre simptomul dominant, istoria vietii

subiectului ~iteoria psihanalitica, se na~te in mintea terapeutului 0

ipoteza cu privire la natura posibila a conflictului incon~tient al

pacicntului.

odata stabilita ipoteza psihodinamica, este momentul sa inceapa

tcrapia. La inceputul tratamentului , pacicntul este entuziasmat de

dcfinirca problemei, definire la care part icipa aetiv, il apreeiaza

foarte mult pc psihoterapeut, pc care il considera inteligent ~i i~i

pune mari sperante in psihoterapie. Psihoterapeutul va exploataimediat aceste sentimente.

Devenind sigur de faptul ca pacientul este bine ancorat in

procesul psihoterapeutic ~i bine fixat asupra terapeutului , aeesta

din urma i1 va ataea frontal, punand () seric dc intrebari care se

adreseaza direct procesului conflictual. In cazul in care psiho

tcrapeutul a nimcrit tinta, pacientul devine din ce in ce mai anxios.

In caz contrar, terapeutul va rcpeta demcrsul pana cand anxietatea

pacientului va crc~te, elemente1c confl ictualc vor f i agitate, panacand acestea vor patrunde in con~tiinta subicctului. Apoi, terapeutul

11va confrunta pe pacient cu rcacti ilc sale emotionalc, subliniind

caracterul lor irat ional ~i repet itiv, precum ~i relatia dintre acestc

trairi afective ~i interactiunile cu figurile parentale din copiHirie.

Astfel, la subiect se va produce ."insight" -ul, care implidi 0

iluminare, atat in plan intelectual , cat ~i in plan afectiv, subiectul

ajungand la convingerea clara ~i profunda ca a intcles natura

tulburarii sale. Rezolvarea problemei provoaca puternice sentimente

de satisfactie ~i de eliberare emotionala.

In finalul terapiei, psihoterapeutul va fi tentat de a sonda, in

continuarc, profunzimile incon~tientului subiectului, dar va rezistaacestei tentatii , deoarece este yorba de un demers de scurta durata,

cu obiective limitate. In acela~i timp, el va ajuta pacientul sa

vcrbalizeze scnt imentele pe care Ie incearca (sentimente pozitive

amestecatecu sentimente de abandon), explidindu-i acestuia ca

ccea cc a invatat in timpul psihoterapiei ii va servi pentm a deveni

propriul sau psihoterapeut in cursul altor incerciiri ale victii , pentm

ca in acest moment el ~tie cum sa rezolve 0 criza emotionala.

Me g g 1 e (1990) face cateva observatii cu pnVlrc la modelul

terapeutic propus de S i f n e 0 s :

Este evident faptul cii seIcctia pacientilor nu estc inutila, pacientii

trebuind sa dea dovada de 0 anumita forta a ego-ului ~i sa nu aiba

tulburari de personalitate. In aeela~i timp, terapeutul trebuie sa

con~tientizeze in cursu 1 analizei personale tendintele sale sadice,

pentm ca, alt fel , demersul psihoterapeutic se va transforma intr-o

lupta ..

S i fn e 0 s (1972) insista asupra aspectului edueativ al terapiei

propuse de el. Aceasta se desfa~oara sub forma unui dialog

"socratic", in cadml ciiruia pacientul se autodezvaluie treptat.

Modelul psihopedagogic va avea tendinta de a inlocui tot mai mult

modelul medical, in majoritatea demersurilor psihoterapeutice descurta durata.

"Insight"-ul (i luminarea) la care trebuie sa ajunga pacientul nu

are doar un caracter eminamente inteleetual, ci ~i emotional.

Subiectul s-a eliberat de conflicte pentm ca a inteles cauzele acestora~ipentm cii traie~te sentimentul ca aeeasta intylegere are un caracterreal.

Incheierea terapiei, propunand pacientului sa devina propri lll

sau psihoterapeut, este specifica terapiilor de scurta durata. Astfel,

de pi Ida, un hipnoterapeut va putea termina terapia propunand

pacientilor sa practice auto-hipnoza.

Ajutandu-i pe pacienti sa depa~easca 0 eriza cxistentiala,

psihoterapia propusa de S i fn eo s va avea, pr in contaminare, efecte

benefice ~i in aIte sfere ale vieti i ~i act ivitati i acestora.

Examinand rezuItatele sistemului sau psihoterapeut ic, S i f n c 0 s

subliniaza faptul ca aeesta are efecte moderate asupra simptomelor,

dar produce modificari psihodinamice de mai mare profunzime.Automl subl iniaza ca unii pacienti , dupa ce au incheiat terapia,. nu

"doresc" sa abandoneze in totalitate simptomelc lor, pc carc lc

considera ca pe 0 solutie de viata, preferand sa Ie tina cumva inrezerva.

. Multi pacienti, la care demersul psihoterapeutic a reu~it , afirma

faptul cii au senzatia ca s-au nascut a doua oara. Acest lucru nu

inseamna aItceva decat ca a fost creat cadml propice, in care clientlll




Psiholerapii sowle

i~i poate mobiliza mai U$or disponibilitatilc creativc latcnte ale

incon$t ientului, a$a cum subliniau, mai tarziu, psihoterapcutii dcorientare ericksoniana.

ALTE SISTEME PSIHOTERAPEUTICE ANALlTlCE DE SCURTA DURATA

Toate acestea au in comun 0 abordarc psihodinamica a bolii

psihicc. Astfel, tcrapcutul va cauta in spatele simptomelor

pacientului un conflict de natura incon$ticnta asupra caruia sa

focal izcze demcrsul psihoterapeutic. Tcrapeutul i~i stabi1c$te ipoteza

utilizand 0 grila conceptuala psihanalitica $i, aceasta 0 data stabilita,

cl va construi planul de desta$urare al demersului terapeutic.

Tipurile de conflicte asupra carora se ecntreaza tcrapia difera dela autor la autor.

Astfel, K u r t L c win interprcteaza totul prin prisma

conceptelor de culpabilitatc ~imasochism, Man n prin intermediul

conllictelor de separare = individuare, iar D a van 10 a se eentreazadoar asupra complexului Oedip. Exista insa $i autori care I$i impun

mai putine limite, abordand confliete diverse.

Durata psihoterapiei variaza $i ea, unii terapeuti fixand dinainte

un termen limita, iar al tii stabilindu-l pc pal"curs. Dc pi lda, Man n

considcra ca sunt necesare 12 ~edinte de psihoterapie, iar

D a van I 0 0, 20.

In acc1a$i timp, psihanali$ti i de orientare mai progresista sunt

mai activi ~i intervin mai mult In cadrul interactiuni i cu paeientuI,

renuntandla regula "de fier" a ncutral itati i $i a asociati ilor l ibere.

Pacientul nu mai estc liber sa vorbeasca despre tot ce-i trece prin

cap, tara control, ci este readus de ditre terapeut la problema

ccntrala, Indata ce tinde sa divagheze.

Pozitia clasica in care pacientul este Intins pc canapea $i

tcrapeutul se afla In spatele lui tindc tot mai mult sa fie inlocuita,

in cadrul terapiilor analitiee scurte, cu pozitia fata In fata, care

favorizeaza interactiunea activa dintre pacient $i terapeut.

PSIHOTERAPIILE COMPORTAMENTALE ~I COGNITIVE

;4'bordarea eomportamental ista in psihotcrapie Ineepe 0 data

eu Wa t s ~ n (1925), care a provoeat, pentru prima oara In mod

de~iberat 0 reaetie de teama la un copil de cateva luni In prczcntanui $obolan alb, asoeiind prezentarea animalului cu un zgomot

puternic. La putin timp, copiluI a inceput sa se teama de alte animale

eu blana $i chiar de obiecte din plu$.

Cativa ani mai tarziu, Mar y C o.v e r Jon e s, 0 eleva a luiWa t son, a reu$it, dimpotriva, sa vindece un copil de 2 ani ~i

jumatate de 0 fobie de animale miei , prin exemplul personal ~i prin

apropierea gradata de copil a unui iepure aIb pana cand acesta a

reu$it sa-l at inga $i sa se joace cu el. Aeesta este, de fapt, principiul

deconditionarii, specific psihoterapiei comportamentale.

. Pornind de la aceste date, psihologii comportamentali$ti sustin

afirmatia ca anxietatea nu are la baza conflicte incol1$tiente, ascunse,

ci reprezinHi doar 0 teama conditionata. Nevroza devine In conceptia

aeestor autori 0 modalitate de reaetie invatata.

Dupa numeroase studii experimentale ale multor cercetatori,

s tudii realizate pe animale, apare In 1952 $i 0 lucrarc de psihotcrapie

. comportamentala, apartinand lui E y s c n c k, lucrare In care accstasustine ca prin metoda respect ivii sc pot vindcca, In aproximativ

doi ani, doua din trei ncvroze.

Astfel, pentru a-$i dovedi superioritatea, psihanaliza ar fi trcbuit

sa raporteze un procent de vindeeare de peste 60%, ceca ce era

imposibil. Legea Intaririi negative este utilizata de terapeutii

comportamentali$t i pentru a expliea instalarea nevrozelor la om.

Astfel, de pilda, 0 persoana agorafobica Incepe sa perceapa strada



TEHNICILE PSIHOTERAPIEI COMPORTAMENTALE (dupii Meggle, 1990)

ca fiind un loc periculos. Persoana respectiva "invatii" sa ramana

acasa, pentru a scapa de disc'onfortul pc care il resimte cand se afla

pc strada. Pentru a vindeca 0 astfel de persoana, trebuie sa actionam

in directia blocarii posibi litatii ei de a se refugia in easa ~i s-o

confruntam progresiv cu stimulii anxiogeni (strada), pana cand

reactia anxioasa se stingc. Comportamentali~tii utilizeaza in terapie

~i principiul intaririlor pozitive.

Astfel, de pi Ida, in cazul paeientilor schizofreni, terapeutul va

alcatui 0 lista de comportamentc dezirabile: sa se plimbe de doua

ori pc zi, sa pastreze igiena personal a, sa faca ordine in camera etc.

Pentru fiecare astfcl de comportament pozitiv, pacientul va primi

unjeton care poate fi schimbat pc un obiect dorit de aeesta: duleiuri ,

produse eosmetiee, imbracaminte etc. I se poate oferi pacientului

contra jetonului ~i un alt tip de reeompensa, cum ar fi 0 plimbare

in afara spitalului.

Tehnico expunerii

ldeea de baza a acestui sistem terapeutic consta in a confrunta

pc pacient cu obiectul anxietatii sale, pfma la disparitia starii afective

ncgative. Exista mai multe variante ale acestei tehnici.

a) Tehnica desensibilizarii sistematice a lui Wolpe (1950).

Pacientul este instruit de terapeut sa elaboreze 0 ierarhie care sa

cuprinda intre 10 ~i 20 de situatii care ii produc anxietate. Acestea

sunt evaluate de el pc 0 scala de la 0 (relaxare totala) la 100

(panica extrema) ~i sunt aranjate in ordine erescatoare, in functie

de anxietatea pc care 0 declan~eaza. In cazul in care pacientulsufcra de mai multe fobii, se VOl' c onstrui ierarhii de situatii

anxiogene pentru fieeare dintre acestea. Ulterior, in trei pana la

cinci ~edinte, pa~ientul va invata 0 tehnica de relaxare, dupa metodalui J a c ob son.

Experienta noastra clinica demonstreaza faptul ca se obtin

rezultate net superioare prin utilizarea primclor exereitii de relaxare

din eadrul antrenamentului autogen al lui S e h u 1t z. 0 data

31sihoterapii scurte

familiarizat cu relaxarea, pacientul va incepe sa practicedesensibilizarea sistematica.

Aflat in stare de relaxare, pacientul va incepe prin a-~i imagina

o scena placuta, la care se va putea intoarce ori de cate ori va dori.

Apoi, terapeutul ii va cere sa-f; 'iimagineze prima situatie anxiogena

(cea mai u~oara). Daca pacientul devine anxios, procedeul imaginativ

se va intrerupe f;' ise va relua relaxarea. Situat ia anxiogena trebuie

repetata in plan imaginal' pana cand nu mai declan~eaza niei un fel

de anxietate, dupa care se trece la urmatoarea situatie din cadrul

ierarhiei. 0 f;'edinta de psihoterapie dureaza in jur de 20 de minute.

Desensibil izarea poate fi real izata f;' iin plan real , subieetul fiind

ghidat progresiv sa se apropie tot mai mult de stimuli care ii produeteama.

As~fel, unui copil eu fobie de caini i se pot prezenta pozc eucaini, animale de plu~, alte animale mici cu blana, catei blanzi f;'i

treptat animale tot mai mari. Fiecare prezen tare este urmata de 0

intarire pozitiva (bomboane, juearii).Din neferieire, desensibilizarea in plan real nu se poate utiliza

in toate situatiile ca, de pi Ida, in cazul fobiei de zbor eu avionul;

ea este costisitoare sub aspect financial' f;'ial timpului, iar speeiali~tii

considera ca pentru unii subiecti , ea poate fi excesiv de anxiogena.

b) Tehnica imersiunii (flooding) implica confruntarea directa ~i

brutal a a pacientului cu si tuat ia anxiogena, fad ca acesta sa aiba

posibi litatea sa iasa din aceasta.

Me g g 1e (1990, p. 59) relateaza faptul ca a avut un paeient eu

fobie de locuri inal te: etaje superioare, poduri , pasarele, balcoane

etc., aeesta suferind ~i de ejaculare precoce. Ca multi alti fobici,

pacientul eonsuma 0 mare cantitate de alcool pentru a face fata

anxietatii sale. Tulburarile aeestuia durau de mai bine dccincisprezece ,ani ~iaveau efecte negative asupra vietii profesionalc~ide familie. In urma unei spital izari , paeientul a renuntat la alcool,

iar fobiile f;'i ejacularea preeoce au· disparut pentru cateva luni,dupa care au revenit.

In aCtfasta situatie, terapeutul a fost nevoit sa rezolve problcma

foarte repede pentru ca altfel pacientul risca sa se apuce din nou de

bautura. Acesta a abordat mai intai problema sexuala in maniera




urmi'itoarc: cl i-a explicat pacicntului ca sotia sa nu realizcaza cat

de dificil este un act sexual pentru un barb at care trebuie sa fadi

o scrie de mi~cari epuizante intr-o pozitie incordata, dupa care se

simtc "golit" total. Ar fi mai bine s-o lase pe sotie deasupra, sa

"mul1ceasca" ~i ca, pentru a vedea cum este, iar el sa stea ca un

lcnc~ cu mainile sub cap. Pacientul nu a putut ncga faptul ca actul

sexual rcprezinta 0 dificultate pentru un barbat, pentru ca el suferea

de ejaculare precoce. Terapeutul a profitat de aceasta acceptare ~i

a rcetichetat problema: actul sexual nu mai este 0 performanta, cio corvoada obositoare, cum ar fi taiatul lemnelor. In acela~i timp,

estc introdusa 0 satisfaetie noua, cea a razbunarii nevinovate, care

face sa dispara anxietatea lcgata de performanta ~i ejacularea

precoce.

Apoi a fost abordati'i problema fobiei de loeuri inaltc. Astfel, el

i-a cerut pacientului sa se urce pe un dig foartc inalt din port ~i sa

ramana acolo timp de 45 de minute, dupa care sa-i tclefoneze

psihoterapeutului. Pacientul a relatat faptul ca primele 10 minuteau fost Ingrozitoare, mai ales datorita faptului ca oamenii se Intrebau

ce face individul acela care sta intcpenit pc dig. Treptat, musculatura

pacientului s-a relaxat ~isenzatia de ameteala a disparut. Pacientului

i-a rneut chiar pUicere sa respire aerul marii ~isa priveasca vapoarele

in largoIntorcandu-se acasa, pacientul a fost prins Intr-un blocaj de

trafic pc un pod. Fericit fiind de faptul ca a trecut cu bine proba,

in momentul in care a simtit ca i se declan;;eaza criza, a Inceput sa

rada ~i ~i-a spus: "iar incep sa-mi fac singur figuri!". Incepand dinacel moment, fobia s-a vindecat.

Me g g Ie (1990) subliniaza faptul ca, pentru a fi eficienta,

imersiunea (cufundarea) In situatia generatoare de anxietate trebuie

sa fie suficient de lunga. In acela~i t imp, bazandu-se pc experientaclinidi, autorul subliniaza ca in cazul unor fobii multiple, efectul

terapeutic are frecvent tendinta de a se generaliza.

c) Tehnica imploziei. Meto'da imersiunii poate avea lac "in vivo"

(In plan real) sau In imaginatie (M ark s, 1990). Aceasta din urma

poarti'i nume1e de "implozie".

Terapeutul va descrie pacientului situatia anxiogena ~i ii cere

acestuia sa ~i-o reprezinte mental. Reactia anxioasa apate, cre~te,

se stabilizeaza ;;i apoi descre~te. Si in acest caz, expunerea in plan

imaginar trebuie sa dureze un timp mai indelungat, de la 45 minute

pana la trei ore (M egg 1e, 1990).

De fiecare data cand se luereaza cu aceasta tehnica, se pune

problema transferarii rezultatelor in planul viet ii reale, pentru ca de

multe ori acest transfer nu se produce. Me g g 1e (1990) este deparere ca pentru a depa~i aceasta dificultate este necesara fie

utiI izarea ambelor metode, fie aplicarea hipnozei.

d) Efectele expunerii pot fi facil itate daca se demonstreaza, prin

exemplul personal, confruntarea cu stimulul anxiogen. Aceasta

reprezinta metoda modelarii. Modelul poate fi oferit de catre

terapeut, 0 persoana apropiata paeientului sau de un subiect f ilmat ,care arata modul in eare s-a eliberat de fobia sa.

e) Antrenamentul asertiv. Termenul de asertivitate a fost introdus

in psihoterapia americana in jurul anilor '70, de catre W 01 p e ;;i

Lazarus (cit. Meggle, 1990, p:JJ3) ~i se refera la acelcomportament prin eare subieetul i~i sustine punctul de vedere

personal, de regula diferit de cel al interlocutorului, cu curaj ~i

fermitate, clar tara agresivi tate. Persoanele insufieient de asertive

nu se simt in largul lor in situatii soeiale obi~nuite. Lor Ie este jena

sa se targuiasca in piata, nu au curajul sa spuna vanzatorului ca le-a

dat gre~it restul, nu lupta pentru drepturile lor, nu pot spune "nu"

cand Ii se cere ceva ~i se simt prost, atunci cand trebuie sa faca 0observatie unui subaltern.

In cazul aeestor pacienti, terapeutul va alege un numar de situatii

sociale la care pacientul are dificultati ;;i Ie va ierarhiza in functie

cle anxietatea pe care 0 produc, ca ;;i in cazul desensibilizarii

sistematice. Antrenamentul propriu-zis se realizeaza sub forma

jocului de rol ~i are clrept scop a-I invata pe pacient sa reactionezeacleevat in funetie de situatie, mra vreun efort sau emotie exagerat iL

La ineeputul terapiei, paeientul va juea propriuI sau rol, in timp

ee terapeutul 11va juea pc eel al interloeutorului (cle pilcla, pe eel

al ~efului ierarhie). Dupa jucarea scenei, terapeutul ~i grupul

apreciaza eomportamentul subiectului, insistand asupra aspectelorpozitive ale acestuia. Defieientele sunt subliniate intr-un mod

rational ~inon-punitiv. Intr-o etara ulterioara se inverseaza rolurile:

32 Psiholerapii scurlePsiholerapii scurte 33



paeicntul va juea rolul ~efului, iar terapeutul pc eel al pacientului.

in fclul acesta subicctul, care prezinta probleme, sc va identifica cu

staTile emotionale ale personajului de care se teme, ceca ce va

reprczenta pentru el 0 noutate. In acela~i timp, jucfmdu-i rolul,

terapeutul ii va oferi paeientului un nou model de eomportament.

Apoi, pacientul i~i va relua tolul ~i scena se va juca din nou,inversarile de roluri tacandu-se ori dc cate ori se simte nevoia,

punandu-se in evidenta progresele obtinute.Pentru a verifica cele invatate, terapeutul va trasa pacientului 0

sarcina in plan real, pc care s-o execute dupa incheierea ~edintei de

psihoterapie. In ~edinta urmatoare se discuta modul in care a fost

indeplinita sarcina. Daca ea a fost indeplinita doar part ial sau nu a

fast realizata dcloc, se revine la jocurile de rol. In cazul in care

sarcina a fost binc indeplinita, sc trecc la situatia urmatoarc din

cadrul icrarhici stabilite initial.

In cadrul antrenamcntului asertiv, incepe sa se manifeste inl1uenta

psihoterapiei urnaniste asupra celei comportamentalc. Astfel,terapeutul va aeorda 0 atcntie deosebita comportarnentului non

verbal al pacientului, pentm a evidentia progresele terapiei. Astfel,

vacca tremuratoare, ezi tanta va devcni ferma ~i sigura; pozi tia va

deveni relaxata; figura crispata se va destinde, iar subiectul va

ajunge sa-~i priveasca interlocutorul in ochi. Toate aceste aspeete

vor fi notate ~ievaluate de catre terapeut. Mai mult, unii speeiali~ti

in tempie asertiva s-au inspirat din Gestalt-terapie ~i i-au incurajat

pc clicntii lor sa se bata cu perne, sa-i atinga pc ceilalti ~i sa se lase

atin~i sau sa exerseze contactul vizual cu interlocutorul.

Jocuri le de 1'01 pot fi extinse in mod nelimitat, in functie de

creativitatea psihoterapeutului, modeland aspecte tot mai diverse

ale rcalitatii sociale.

M egg Ie (1990) considera ca acest gen de terapie se deosebe~te

de orienti:irile terapeutice urnaniste doar prin faptul ca se utilizeaza

evaluarile ~i autoevaluarile cuantificabile ale comportamentului

pacientului. Intregul demers psihoterapeutic dureaza pana la 20 de

~edinte ~i se adreseaza subiecti lor care sufera de timiditate, dar ~i

~omerilor in cautare de locuri de munca, oamenilor de afaceri sau

oamenilor politici, dornici de afirmare.

Psihologia cognitiva se ocupa de modalitatile de procesare interna

a informatiei ~i i~i are sursele de inspiratie in modelele oferite de

inteligenta artificiala, focalizandu-se asupra a ceea ce sepetrece in

creierul subiectului, intre stimulul exterior" ~i reactia

comportamentala de raspuns.

Principiul de baza al acestei abordari terapeutice consta in faptul

ca informatia externa este filtrata prin prisma schemel or cognitive

de natura incon~tienta ale subiectului. Aceste scheme structureaza

conceptia despre lume a individului, accepta anumite informatii, Ie

refuza sau Ie deformeaza pe altele. Schemele cognitive nu sunt

altceva decat sistemele de credinte ~i atitudini care formeaza stilul

personal de evaluare a realitatii specifice subiectului.

Acest sistem de atitudini ~icredinte a fost dezvoltat in copili' irie

in functie de interactiunile cu figurile parentale ~i de psihotraumcle

suferite. Astfel, de piIda, un copil ai cami parinti I-au abandonat i~i

poate forma 0 schema cognitiva de genul urmator:

"Daca am fost abandonat inseamna ca sunt lipsit de valoare ~i

eu sunt vinovat de faptul ca ceilalti ma parasesc" (M egg 1e, 1990,

p. 68). Schema cognitiva ri'imane in stare latent a, dar, de fiecare

data, cand adultul se va simti singur sau va trili 0 si tuatie dc

despartire, el se va simti trist ~i vinovat tara sa inteleaga de cc. In

acest caz, evenimentul actual va reactiva vechea schema cognitiva

incon~tienta, care va declan~a sentimentele de tristete ~i vinovatie.

Problema terapeutului consta in a avea acces la schemele cogni

tive pentru a Ie modifica ~i aceasta nu se poate realiza decat studiind

manifestar ile lor con~tiente (M egg 1e, 1990):

1. Procese1e cognit ive (operat iile logice) pc care Ie folose~te

pacientul pentm a deveni deprimat sau anxios, pentm a pIasa 0

situatie oarecare in tiparele schemei sale cognitive.

2. Evenimentele cognitive care nu sunt altceva decat gandurile

~i imaginile automate care ii vin in minte subiectuluiatunci cand

se simte deprimat sau anxios ~i care sunt rezultatul interactiuni i

"schema" - proces cognitiv ~i stau la baza tulburarilor emotionale

~i de comportament.

34 Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte

TERAPIILE COGNITIVE

35



Me g g Ie (1990, p. 70) relateaza cazul unei paciente care suferea

de dispareunie (durere in timpul actului sexual). Aceasta manifesta

dispozitie depresiva de aproximativ un an ~i punea la indoialacalitatile sale de sotie. Pacienta fusese victima unui viol la varsta

de 7 ani, dar ca nu reu~ea sa identifice legatura cauzala dintrc

trauma suferi ta ~i tulburari le sexuale actuale pentru ca vaginismul

~idepresia au survenit dupa mult i ani de disnicie fericita, pacientaavand ~i doi copii.

Tulburarea sexuala se manifesta totdeauna in acela~i mod:

pacienta dorea foarte mult sa faca dragoste cu sotul ei, se excita,

vaginul se lubrefia, dar imediat ea era cuprinsa de senti mente de

tristete ~iteama, vaginul redevenea uscat ~ipenetratia devenea foartedureroasa.

Terapeutul i-a cerut sa se concetreze asupra seenei relatiilorsexuale ~isa observe dacii inaintea aparit iei stari i afective negativenu-i apare vreo imagine sau vreun gand. Pacienta a identificat

imaginea fotografica a violului suferit. Depistarea gdndurilor auto-

mate este foarte uti/a in cadrul psihoterapiilor de scurta durata.

Dupa ce pacienta a identificat imagine a violului, ea a sesizat legaturadintre trauma suferi ta in copilarie ~i problemele actuale.

Terapeutul a indus hipnoza, i-a sugerat pacientei sa. retraiasca

scena respectiva ~i apoi sa actioneze voluntar asupra amintiri i res

pective, modificand-o. Ea a reevaluat deciziile ei din copiliirie ~i aadoptat altele, mai potrivite pentru varsta adulta. Vindecarea

completa a avut loc in ~apte ~edinte de psihoterapie.

Psihoterapia eognitiva abordeaza tulburarea pacientului ca pe 0

problema ce trebuie rezolvata. La fel ca un cercetator, psiho

terapeutul cognitivist va aduna date, va emite 0 ipotezii de lucru ~io va verifica in practica, evaluand rezultatcle demersului sau.

Terapia este foarte bine structurata ~i cuprinde intre 15 ~i 22 de~edinte de aproximativ 0 ora. Demersul terapeutic se intinde pe un

interval de 3-4 luni, iar intervalele dintre ~edinte sunt rigurosplanificate.

Astfel, de pilda, in cazul tratamentului tulburarii depresive(nevrotice) , t ratamentul se realizeaza in trei etape:

1.Rezolvarea problemei inactivitatii pacientului prin intermedi ulunor tehnici comportamentale.

Psihoterapii scurte

In cazul tulburiirilor psihopatologice, schemele eogmtlve au 0

forta de aetiune foarte puternicii ~i pun in aetiune un fel de logica

proprie subiectului , logiei i aflata la baza unor distorsionari cognitive.

Astfel, de pilda, depresivul nu va retine dintr-o situatie decat

acc\e clemente care vin sa-i confirme faptul cii este lipsit de valoare,ignorand toatc aspeetele pozitive, iar anxiosul nu va retine dinreali tate dedit aeele informati i care sugereaza pericole.

Aeest fellomell poarta numele de abstragere selectiva.

Alte mecanisme specifice logicii patologice care produc

distorsionari cognitive sunt:

• Inferenta arbitrara care consta in a trage 0 concluzie tara ca

rationamentul sa dispuna de un termen mediu din care sa

decurga, sau a trage concluzii impotriva oricarei evidente;

• Suprageneralizarea implicil extinderea abuziva a unei

experiente nefericite, accidentale asupra altor si tuat ii care nu

au legatura cu experienta rcspeetiva;

• Amplif icarea sau diminuarea semnifieatiei unoI ' evenimente

(astfel, de pilda, 0 persoana depresiva va avea tendinta sa-~i

amplifice e~ecurile ~i sa minimalizeze succesele);• Personalizarea se refera la faptul ca subiectul i~i asuma

responsabili tatea unoI' evenimente exterioare care nu au nici

o legatura cu persoana sa (se simtc vinovat de nenorocirile

care se petrec pc lume);

• Tipul de gandire dihotomic, care il face pc subiect sa cvaluezelucrurile in termenii de alb-negru. Astfel, paranoicul pare

sa-~i spuna: "eu sunt celmai competent, iar ceilalti sunt toti

ni~te i llcompetenti", iar depresivul va gandi: "eu sunt celmai

incompetent ~i toti ceilalti sunt competenti".Gandurile ~i imaginile automate se declan~eaza foarte rapid ~i

se manifesta undeva la margine a campului con~tiintei ~i, din acest

motiv, pacientul trebuie sa faca eforturi speciale pentru a Ie idelltifica

inainte ca ele sa produca stare a afectiva negativa, perturb area in

sfera comportamentala ~i apoi sa dispara. Terapeutul il va ghida pe

pacient sa-~i concentreze atentia asupra acestora ~i sa Ieautoevalueze.




3X Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte 39

2. Sprijinirea pacientului sa identifice gandurile negative auto

mate, care stau la baza starilor depresive ~i modificarea acestora.

3. Oescoperirea ~imodificarea schemelor cognitive, care produc

declan~area gandurilor automate.

o data diagnosticul stabilit, terapeutul ~i pacientul rezumaproblema ~i consecintele acesteia in planul vietii cotidiene. Apoi

tcrapeutul va explica principii le teoriei ~i psihoterapiei cognitive.

Se trece, in continuare, la defalcarea problemci in parti

componente, care sunt ierarhizate in ordinea prioritat ilor .

Se alege apoi un obiectiv u~or de atins, terapeutul ajutandu-l pe

pacient sa formuleze 0 ipoteza ~i s-o verifice in practica, ca in

exemplul urmator (M egg Ie, 1990, p. 71):

"Spuneti ca nu puteti sa va concentrati deloc. Oar daca v-a~ da

un ziar, cate randuri credeti ca ati putea sa cititi?"

Pacientul se gande~te ~i raspunde ca probabil nu va putea citi 20

de randuri, poate doar 15.

Acesta va fipus in si tuatia de a-~iverifica ipoteza ~idaca reu~qtesa citeasca 25 de randuri, acest mic succes 11va ajuta sa continue

terapia. In felul acesta, pacientul s-a familiarizat cu metoda

autoexperimentarii.

In continuare i se traseaza ca sarcina pentru acasa sa-~i

monitorizeze activi tati le cotidiene in scris ~isa citeasca 0 carte sau

o bro~ura de terapie cognitiva.

faza preliminara a terapiei dureaza doua ~edinte.In ~edinta a treia, terapeutul va face inca 0 trecere in revista a

simptomelor .~i va studia jurnalul personal al pacientului. Apoi,

acesta ii va explica pacientului modulin care structurile cognitive

inflyenteaza emotiile ~i comportamentul.Incepand din acest moment, psihoterapeutul ~i pacientul incep

demersul terapeutic propriu-zis. Cei doi cad de acord asupra unei

activitati de rutina, abandonata de pacient din cauza depresiei: a

face ordine in casa, in dulap, a spala rufele etc. Daca activitatea

respectiva i se pare pacientului prea greu de realizat, el 0 va efectuala inceput in plan imaginativ. In acest mod, pot sa fie evidentiate

~i obstacolele care stau in calea realizarii sarcinii, obstacole care

sunt discutate impreuna cu terapeutul.

Acest.fl va oferi pacientului programe de activitate to t mai complexe.

Pacientul va trebui sa-~i monitorizeze acasa toa te activitatile,

acordand 0 nota de la 0 la 5 pentru nivelul stapanirii de sine ~i

pentru gradul de satisfactie pe care 11obtine. In acela~i timp, eltrebuie sa inregistreze cu multa precizie ~i situatiile in care aparemotiile negative.

La ~edinta viitoare de psihoterapie, dupa ce s-a discutat modul

de Indeplinire a sarcinilor pentru acasa, se trece la identificarea

gandurilorautomate negative care 11fac pe·subiect sa se simta trist

~i Ii blocheaza actiunile. Pentru a realiza acest lucru, pacientul

trebuie sa-~i reaminteasca una din situatii le pe care le-a inregistrat ,

prin intermediul adresariiunor intrebiiri in detaliu, prin retrairea in

plan imaginativ a respectivei situati i sau prin realizarea unor jocuride rol.

Prezentam in cele ce urmeaza un exemplu (dupa M egg 1c ,1990, p. 72):

Terapeutul: Mi-ali povestit ca atunci cand ~eful v-a inapoiatdosarul la care ali muncit doua saptamani, fara sa va adreseze un

cuvant, v-ali simlit deprimata. Nu ali mancat seam ~i ali zacut inpat, fara sa facefi nimic. A~a este?

Pacienta: Da, chiar a~a!

Terapeutul: Simplul fapt ca vi s-a returnat un dosar, fara sa vi

se spuna un cuvant nu explica depresia care v-a cuprins. Este

vorba, mai curand, de modul £n care ali interpretat situalia.P.: Probabil.

T.: Pentru a ne fi mai clar, hai sa refacem situalia. Eu sunt ~efitldvs. Eu stau in picioare, dvs. stali jos ~i eu va dau dosarul. lata-I.

P.: Nu a~a! Cu bralul mai leapan.T.: A~a?P.: Da!

T.: Eu tac ~i va £ntind dosarul. La ce va gandili acum?

P.: EI ma crede incapabila. Tot ce fac este prost. Niciodata nu

voi fi capabila sa fac un lucru bun. Din cauza asta nici nu reU$escsa ma casatoresc.




T: Faarte bine. V-atl adresat tat acest discurs interior, care era

de fapt, impotriva dumneavaastra. Nu credeti cumva ca 'discursul

acesta v-a deprimat mai mutt dedit situa{ia in sine?

Pacienta este astfcl antrenaUi sa-~i identifice gandurile negative

disfunqionale. Ea va realiza acest lucru in timpul ~edintei depsihoterapie ~i apoi in afara acesteia, utilizand 0 scala deautoevaluare realizata de Be c k(1987) ~icare cuprinde urmatoarele

aspccte:• situatiile-problema;• emotii le negative,. asociate ~i intensitatea acestora exprimatanumerIC;

• gandurile negative, automate legate de situati ile respective.

Acela~i tip de scala va servi pentru evaluarea gandurilor rationale,

pe. care subicctul va invata sa Ie opuna celor negative, automate,

precum ~i a efectului acestora asupra starilor emotionale ~igandurilor automate.

Timp de aproximativ 10 ~edinte, pacientul va exersa identificarea~i modifiearea gandurilor negative. Terapeutul il va invata sa Ieexamineze in mod obiectiv, sa verifice gradul lor de plauzibili tate

~i sa gaseasca ~i alte interpretari posibile pentru situatia-problema.pacientul poate interoga ~i alte persoane cu privire la ceea ce

fac ele in situatii similare, poate observa comportamentul altor

persoane sau se poate transpune, din nou, in situatiile respective,

pentru a-~i observa propriul comportament. Se poate continua, deasemenea, ~i jocul de rol, pentru a-I ajuta pc pacient sa descopere~i alte alternative de intcrpretare ale unei situatii date.

Astfel, de pi Ida, in cazul descris mai sus, exista mai multe

posibilitati:Jpoteza 1: raportul alcatuit este lipsit de valoare, dar nu ~i

persoana ca atare.Examinand aceasta posibilitate, pacienta poate descoperi

urmatoarele a$pecte: ca ~eful nu a spus nimic pentru ca el era

preocupat de alte probleme. De altfel, privirea lui nici nu exprilllaostilitatea, fapt ce ar putea reprezenta un argument in favoarea

ipotezei 2.Jpateza 2: Seful era preocupat de altceva.

Jpoteza 3: Seful nu dorea s-o deranjeze prea tare, vazand cat

este de ocupatii.

Jpoteza 4: Seful se simtea rau in ziua respectiva.Pacienta in cauza va evalua cele patru ipoteze, acordandu-le un

procent care sa reflecte probabilitatea ca ele sa fie adevaratc:1. Raportul meu era lipsit de valoare (30%);

2. Seful era preocupat de alte lucruri (70%);

3. $efulnu voia sa ma deranjeze (80%);

4. $eful nu se simtea bine (10%).

Concluzia pe care 0 trage pacienta va fi cii ipotezele 2 ~i 3 par

mai plauzibile.

In viata cotidiana, pacientul se va antrena permanent sa

contracareze gandurile sale negative automate.

In fiecare ~edinta de psihoterapie se verifica modul in care s-au

eonsolidat deprinderile de eombatere a gandurilor negative.

Majoritatea terapeutilor recomanda ~i utilizarea unor tehnici de

cre~tere a eficientei personale: relaxare musculara ~i psihica,utilizarea terapiei prin muzicii sau jocuri de rol pentru antrenarea

comportamentului asertiv.

Spre sfaqitul psihoterapiei, in ~edintele 16-18, terapeutuI va

aborda schema eognitiva incon~tienta sau convingerea cu caracter

general , care sta Ia baza declan~arii gandurilor negative automate.

Astfel, de pilda, in cazul pacientei descrise de Me g g 1e .(1990),

regula sau convingerea disfunctionala este urmatoarea:

"Dacii ea nu este agreata in totalitate de ~eful ei sau de orice altbarbat inseamna ca ea nu are nici 0 valoare".

Psihoterapeutii de orientare cognitivista au alcatuit liste care

contin convingeri negative de baza, convingeri foarte raspandite lapersoanele deprimate ~i care se refera la: asumarea unor obligatii

absolute ~i inumane, nevoia de a fi apf(~bati in totalitate, nevoi

absolutiste de dragoste, de perfectiune, de reu~ita.

Al be r t ElI i s (1977), fondatorul psihoterapiei ra

tional-emotive (RET), a evidentiat cateva tipuri de credinte absolutiste ("trebuie cu orice pre!") cu care oamenii se autoperturba

permanent (dupa Me g g 1e, 1990, p. 74):




T: F aarte bine. V-ati adresat tat acest disnll's interior, care era

de fapt, impotriva du mneavaastra. N u credeti cum v a ca 'discursul

acesta v-a deprimat mai mult dedit siluatia in sine?

Pacienta este astfel antrenata sa-~i identif ice ganduri le negative

disfunctionale. Ea va realiza acest lucru in timpul ~edintei depsihoterapie ~i apoi in afara acesteia, utilizand 0 scala deautoevaluare realizata de B e c k (1987) ~icare cuprinde urmatoarele

aspecte:

• situatiile-problema;

• emotii le negative,. asociate ~i intensitatea acestora exprimaHi

numcrlc;

• gandurile negative, automate legate de situatiile respective.

Acela~i tip de scala va servi pentru evaluarea gandurilor rationale,

pc. carc subiectul va invata sa Ie opuna cclor negative, automate,

precum ~i a efcctului acestora asupra starilor emotion ale ~i

gandurilor automate.

Timp de aproximativ I0 ~edinte, pacientul va exersa identificarea

~i modificarea gandurilor negative. Terapeutul 11va invata sa Ieexamineze in mod obiectiv, sa verifice gradul lor de plauzibilitate

~i sa gaseasca ~i alte interpretari posibile pentru situatia-problema.

pacientul poate interoga ~i alte pcrsoane cu privire la ceea ce

fac ele In situatii similare, poate observa comportamentul altor

persoane sau sepoate transpune, din nou, in situatiile respective,

pentru a-~i observa propriul comportament. Se poate continua, de

asemenea, ~i j ocul de rol, pentru a-I ajuta pe pacient sa descopere

~i alte alternative de interpretare ale unei situatii date.

Astfe1, de pilda, in cazul descris mai sus, exista mai multe

posibilitati:lpateza I: raportul alcatuit este lipsit de valoare, dar nu ~i

persoana ca atare.Examinand aceasHi posibilitate, pacienta poate descoperi

urmatoare1e aspecte: ca ~eful nu a spus nimic pentru ca el era

preocupat de alte probleme. De altfel, privirea lui nici nu exprima

ostilitatea, fapt ce ar putea reprezenta un argument in favoarea

ipotezei 2.

lpateza 2: Seful era preocupat de altceva.

Ipoteza 3: Seful nu dorea s-o deranjeze prea tare, vazand cat

este de ocupata.

Ipoteza 4: Seful se simtea rau in ziua respectiva.

Pacienta in cauza va evalua cele patru ipoteze, acordandu-Ic un

procent care sa reflecte probabilitatea ca ele sa fie adevarate:L Raportul meu era lips i t de valoare (30%);

2. Seful era preocupat de alte lucruri (70%);

3. Seful nu voia sa ma deranjeze (80%);

4. Seful nu se simtea bine (10%).

Concluzia pe care 0 trage pacienta va fi ca ipotezele 2 ~i 3 par

mai plauzibile.

In viata cotidiana, pacientul se va antrena permanent sa

contracareze giindurile sale negative automate.

In fiecare ~edinta de psihoterapie se verifica modul in care s-au

consolidat deprinderile de combatere a ganduri lor negative.

Majori tatea terapeutilor recomanda ~i util izarea unor tehnici de

cre~tere a eficientei personale: relaxare musculara ~i psihica,

utilizarea terapiei prin muzica sau jocuri de rol pentru antrenarea

comportamentului asertiv.

Spre sfiir~itul psihoterapiei, in ~edintele 16--18, terapeutul va

aborda schema cognit iva incon~tienta sau convingerea cu caracter

general, care sta la baza declan~ari i giindurilor negative automate.

Astfel, de pilda, in cazul pacientei descrise de M egg I e(1990),

regula sau convingerea disfunctionala este urmatoarea:

"Daca ea nu este agreata in totalitate de ~eful ei sau de orice altbarbat inseamna ca ea nu are nici 0 valoare".

Psihoterapeutii de orientare cognitivista au alcatuit liste care

contin convingeri negative de baza, convingeri foarte raspiindite lapersoanele deprimate ~i care se refera la: asumarea unor obligatii

absolute ~i inumane, nevoia de a fi aprQ.bati in totalitate, nevoi

absolutiste de dragoste, de perfectiune, de reu~ita.

Al be r t E 11 i s (1977), fondatorul psihoterapiei ra

tional-emotive(RET), a evidentiat ciiteva tipuri de credinte abso

lutiste ("trebuie cu orice pre!") cu care oamenii se autoperturba

permanent (dupa Me g g 1e, 1990, p. 74):



42 Psihoterapii sC!lrte Psihoterapli sC!lrte 43

Dezavantaje

1. Perfectionismul meu ma face

sa fiu 'anxios (8).

2. Ma critic pre a sever ~i acest

lucru ma face sa pierd sat isfactia lucrului real izat (10).

3. Criticile celorlalti ma deprimasau ma determina sa devin

agresiv (10).4. Pentru ca am tendinta de a

evita cri tici lc, pierd p~rtea lor

constructiva ~i nu ma potperfectiona (5).

5. Nu profit de succesele mele,

pentru ca, imediat ce inregistrez un e~ec, sunt umbritetoate succesele mek anterioare

(10).

6. Devin intolerant ~i hipercriticfata de ceilalti 10.

"Trebuie sa fiu bun, perfect, pentru ca altfel nu valorez nimic";

"Toti ceilalti trebuie sa fie buni ~i sa se poarte irepro~abil cu

mine. Daca ei nu se comporta astfel, inseamna ca nu merit".

"Conditiile economice, politice, sociale ~ide mediu in care traiesc

trebuiesa fie astfel aranjate ineat sa mi se indeplineasca toatedorintelc" .

"Oare nu este ingrozitor faptul ca aceste conditii sunt rele ~i mafrustreaza?"

"Nu pot sa suport acest lucru".

"Nu pot sa fiu fericit in conditii atat de rele, mai bine masinucid".

°data descoperita schema cognitiva de gandire ncgativa,

psihoterapeutii cognitivi~ti au pus la punct strategii de contracararea acesteia.

Astfel, de pilda, se pot aprecia avantajele ~i dezavantajele unui

mod de gandire perfectionist (dupa B 1ac k bur n ~i Cot t r a u x ,

1988, p. 100·-101):Avantaje:

1. Acest mod de a gandi ~i de a

ma comporta ma determina saincerc sa fac totul mai bine

(9).

2. Ceca ce lucrez, este de calitate

(9).

3. Din acest motiv, nu sunt lene~

(4).4. Gasesc mereu ceva interesant

de fiicut (9).Total = 31 p.

7. Pentru ca reu~esc rareori sa fac

ceva cu adevarat perfect, traiesc mereu 0 stare de ins a

tisfactie (10).

Total = 63 p.

Concluzie: Aceasta ati tudine este in mod evident in dezavantajul

meu; pot decide s-o modific sau sa renunt la ea.

Faeand bilantul, pacientul ajunge la concluzia ca atitudinea

respectiva are costuri prea ridicate ~i se decide s-o l11odifice.

Unii autori cognitivi~ti atrag atentia pacientilor asupra faptului

ca modul negativ de gandire este rezult.atul unui contract pe care

I-au fiicut ace~tia in copilarie ~ica acum este cazul ca acest contract

sa fie renegociat. La incheierea terapiei, psihoterapeutul trebuie sa

fie sigur ca pacientul a inteles bine principiile terapiei cognitive ~i

ca poate aplica in mod independent metodele acesteia.

Psihoterapia ra!ional-emotiva (RET) are multe elemente comune

cu terapiile cognitive ~i cognitiv-comportamentale.ElI i s (1977) explica ABC-ul modului irational de gandire,

care genereaza perturbari psihice.

Un eveniment negativ activ (As) activeaza lasubiect gandurile

irationale (iBs), conducand la un comportament irational de

autoperturbare C (consecinte emotion ale ~i comportamentale).

Autorul ataca frontal de la prima ~edinta de psihoterapie acest

mod de gandire irationa1, bazat pe imperative categorice: "trebuie",

prin metode foarte diferite, dintre care unele foarte nonconformiste.

Astfel, de pilda, unui pacient timid i se poate trasa drept sarC(ina

terapeutica sa realizeze anumite act iuni ridicole In public. Deoarece

umorul nu lipse~te, foarie curand pacientul va gasi chiar 0 satisfactie

in realizarea aetiunilor respective ~i chiar in inventarea altora noi

(sa poarte ~osete de culori diferite, sa sara lntr-un picior in statia

de autobuz in fata unci doamne in varsta etc.).

ElI i s (1977) nu neg1ijeaza Insa nici mctodele cognitiviste mai

traditionale,. de lupta impotriva gandurilor negative prin metoda

contraargumentarii.

Autorul arata ca exista multe modalitati prin intermediul carom

psihoterapeu!ii ii pot ajuta pe clientii lor sa se simta mai bine, dar



44 Psihoterapii sClirtePsihoterapii sClirte 45

majoritatea acestor interventii aqioneaza doar pe termen scurt.

Clientii se simt mai bine, dar nu se vindedi (E 11is, 1972 a),

ameliorarea simptomelor avand un caracter temporar.

Cand clienti i se simt mai bine, ei sunt p·utin anxio~i, deprimati ,culpabili, furio~i, manifesta, intr-o masura mai redusa, com

portamentul fobic ~i se simt mai fericiti. In cazul in care are loc

insa procesul de vindecare, clientii nu numai di se simt mai bine,

ci indeplincsc ~i urmatoarele conditii:

• i~i mentin echilibrul emotional 0 perioada mai lunga de timp;

• devin mai putin perturbati ~iautodefensivi in legatura cu multe

aspecte ale existentei, depa~ind sfera simptomelor pentru care

s-au prezentat la psihoterapie;• atunci cand, in mod ocazional, traiesc din nou sentimente

perturbatoarc ~i se comporta dezadaptativ, ei ~tiu sa faca fata

acestor sentimentc ~i conduite in mod eficient ~i rapid;

• deoarece sunt capabili sa invete lectia psihoterapiei, ei pot

aplica in practica cele invatate, devenind ni~te persoane maiputin perturbate, cu tendinta spre autoactualizare.

Ell i s (1990) realizeaza distinctia intre a te simti mai bine ~ia fi vindecat.

TEHNICI CARE it POT FACE PE PACIENT SA SE SIMlA MAl DINE

1. Caldura ~i suportul afediv'

Abordarea pacientilor, mai ales a celor depresivi ~i a celor care

au 0 imagine scazuta cu privire la propria persoana, cu suport $i

caldura afectiva, i i face mai capabili sa infrunte dificultatile vietii ,in aceste conditii ei progresand mai repede in cadrul demersului

psihoterapeutic. Deoarece multi dintre ace$ti subieqi au 0 nevoie

puternica de dragoste ~iaprobare, credintele lor irationale cu privirela faptul ca cineva trebuie neaparat sa aiM grija de ei ~isa-i iubeasca,

pentru ca altfel se simt lipsiti de valoare, nu face decat sa fie

intarite in urma unui astfe1 de tratament, ei devenind dependenti deterapeut sau se produce fenomenul prin care terapeutul devine "un

prieten pUitit" (S c h 0 fie Id , 1964), consecinta acestui fenomenfiind prelungirea exagerata a terapiei.

2. Furnizorea de asigurar i ~i incurajar i

Deoarece multi clienti se simt neadecvati ~i nu au incredere inposibilitatile lor de succes ~i din acest motiv se autoblameaza, dad

terapeutulle va adresa complimente in legatura cu inteligenta ~i cu

aspectul lor exterior, subiectii se vor simti mai bine ~i vor puteaobtine succese in profesie ~i chiar in dragoste.

Aceasta abordare insa Ie poate intari ~i credinta irationala ca ci

trebuie intai sa aiM succese ~i abia apoi sa se accepte pc ei in~i$i.

Aceasta tehnica se poate lesnc transforma intr-un "bumerang", pentru

ea asigurarile ~i incurajarile ii vor ajuta sa actioneze mai eficient,dar in momentul in care au e~uat din nou, ei se vor intoarce la

vechea lor imagine negativa in legatura eu ei in$i~i.

3. Furnizarea de sfaturi ~ i rezo lvarea de probleme

Clientii, la psihoterapie, se vor simti mai bine $i atunci cand

primesc sfaturi intelepte sau sunt ajutati sa-~i rezolve prob1eme1ecare ii framanta, probleme ee tin de $coala, locul de munca sau desfera relationala.

Este insa evident faptul ca $i aceasta tehnica nu va face dedit

sa-i determine pe c1ienti sa devina ~i mai dependenti de terapeut,

in loc sa-~i rezolve singuri problemele de viata. Mai mult, acqtia

se vor simti bine, doar atunci dnd dificultati1e lor sunt rezolvate

$i vor recadea in nevroza, atunci dnd se confrunta Cll situatii care

nu pot fi solutionate.

4. Explicot ii le ~i " insight" ·ui legate de problemele trecute

Frecvent, psihoterapeutii manifesta tendinta de a explica pe scurt

clientilor originea diverse10r trairi pe care Ie manifesta ace$tia. De

piIda, Ie explica faptul ca i$i detest a partenerul, pentru ca acesta s-a

comportat a$a cum s-au comportat parinti i cu el sau ca modul abuziv




in care s-a comportat mama sau tatal vitreg cu ei, ii determina sa

se comporte brutal cu proprii copii.

Indiferent daca aeeste explicatii sunt corecte sau eronate, pacientii

Ie iau ca atare ~i au impresia ea ajung sa se inteleaga mai bine pc

ci il1~i~i~ica ceva s-a modificat in comportamentullor dezaprobativ.

Aceste insight-uri (iluminari), chiar daca au la baza fapte reale,nu arata clientilor de ce anume reu~esc ei sa se dezorganizeze in

asemenea masura pentm ni~te fapte trecute, nu ii ajuta sa afle de

ee au Hirat dupa ei in viata adulta neplacerile copilariei, cum

procqdeaza sa Ie mentina active ~i cum i~i pot modifica, in prezent,

atitudinile autoperturbatoare. Din acest motiv, explicatiile ~i

"insigh"-uri le respective, de~i pot fi productive pe termen seurt, nu

produe efecte de duraHi in planul psihoterapiei.

5. Catharsis-ul ~i abreacfia

Ajutarea clientului sa intre in legatura cu propriile sentimente

ascunse de anxietate ~i osti litate va produce 0 descarcare a tensiuniiemotionale acumulate, ~i acesta se va simti mai bine.

Daca insa terapeutul nu are acces la ceea ce se ascunde in spatele

acestor sentimente reprimate, catharsis-ul nu va face decat sa

intensifice trairile afective negative (mai ales cand este yorba de

furie) sau, in cel mai bun caz, se va produce doar 0 descarcare

temporara (Ellis, 1977; 1988. Travis, 1983), iar atitudinea

clientului bazata pe anxietate sau pe agresivitate nu se va modifica

san, dimpotriva, va putea fi exacerbata.

6. Gandirea pozitiva ~i imageria mentalii

Inca de la autosugestiile prescrise de C 0 u e, in 1923, multiterapeuti au cautat sa-i ajute pe pacientii lor, cultivandu-le gandirea

pozitiva ~i imageria orientata spre sucees. S-a dovedit ca aceasta

metoda da rezultate rapide, dar din nefericire, cu caracter temporar,

pentm ca gandirea pozitiva da subiectului sl?erante in legatura cuobiective sau performante adesea greu de atins. In acela~i timp, tehnica

intare~te convingerea disfunctionala a pacientului ca el trebuie, cu

arice pret, sa obtina performante inalte pentm a se autoaccepta.

7. intiiririle ~i sancfiunile

Principii le intaririi ~i sanctiunilor sunt specifice psihoterapiei

comportamentale, pusa la punct de Wa t son (1920) ~iperfectionata

apoi de Ski n n e r (1971) ~i W 01 p e (1982).Aceste principii au

fost uti lizate pentm a modifica stari le afective ~i comportamentele

disfunctionale ~idau rezultate bune mai ales in terapia toxicomanilor

sau a altor comportamente dezadaptative (ca de pilda, in cazul

bulimiei, fumatului sau alcoolismului incipient) .

Din pacate insa nici in acest caz, rezultatele nu sunt de dUrata.

Adesea, 0 astfel de abordare ii determina pe subiecti sa faca ceea

ce trebuie pentm motive exterioare, cum ar fi obtinerea unei

recompense sau evitarea unei pedepse.

Ell i s este de parere ca aceasta tehnica nu face dedit sa incurajeze

egocentrismul, orientarea hedonista ~itoleranta scazuHi la frustratie

a subiecti lor, defecte de'personali tate care stau de obicei la baza unci

conduite adictive, specifice toxicomaniei . Atunci cand se uti lizeaza

drept intarire, aprobarea terapeutului sau a altei persoane, subiecti iau tendinta de a deveni mai sugestibili , de a gandi mai putin cu propriul

lor cap, devenind ~i mai perturbati (E 11is, 1983).

TEHNICI DE TERAPIE SCURTA CARE il FAC PE SUBIECTI

SA SE VINDECE (ELLIS, 1990) .

Metodele care il fae pe client doar sa se simta bine, fara sa

progreseze, nu pro due 0 schimbar'e atitudinala de durata, sehimbare

care sa atinga conceptia fi lozofiea despre lume ~iviata a clientului ~i

sa dezvolte la acesta 0 capacitate de autoreglare a starilor sale psihice.

Ell i s (1990) considera ca tehnicile de vindecare pe care Ie

propune sunt de fapt nWe modali tat i de autoajutorare ("self-help").

1. Con~tientizarea propriei auto·perturbiiri

Pacientii trebuie sa inteleaga faptul ca nu atat imprejurarile

exterioare, factorii situationali actuali sau care au actionat in

copilarie produc perturbarile emotionale, ei modul in care ace~tia




se raporteaza la imprejurarile de viata reprezinta cauza reala a

perturbi'irii psihice.Oamenii sunt cei care se decid sa interpreteze intr-un mod negativ

~i frustrant evenimentele psihotraumatizante t impurii sau actuale,

nefacand altceva dedit sa se autoperturbe. Autorul este de parere

ca fiinta umana are capacitatea de a se autocontrola emotional, darmajoritatea oamenilor refuza cu inciipatanare sa faca acest lucru ~i

persista in eroarea lor.

[n eazul in care terapeutul reu~e~te sa-i faca pe pacienti sa

intelcaga faptul ca ei se perturbi'i singuri ~i ca ei pot decide faradificultate sa nu 0 mai faea, acesta Ie poate arata calea pe care

trehuie s-o urmeze pentru a se elibera de simptomele lor (E 11 is,

1962; 1973; 1988).

2.lnfelegerea modului dogmatic de gondire bazat pe "trebuie cu orice

pref sa..."

Psihoterapia rational-emotiva (RET) postuleaza faptul ca oameniise autoperturba nu numai datorita unoI' perceptii ~ijudecati nerealiste

~i negative, a~a cum subliniaza speciali~tii in terapie cog

nitiv-comportamentala, ci ~iprin fonnarea unoI' cerinte ~iimperative

absolutiste (Ellis, 1962; 1973; 1985 a; b; 1987 a, b; Ellis ~i

Harper, 1975).

Psihoterapeutul specializat In terapie rational-emotiva va sesiza

rapid faptul ca subiecti i anxio~i , deprimati sau furio~i i~i fixeaza in

mod con~tient sau incon~tient imperative categorice ("trebuie

- t - ")eapara· sa.. ..

o data ce au intelcs acest mecanism autoperturbator, pacientii

primesc "cheia care poate deschide poarta" spre 0 schimbare

profunda a: personalitatii.

3. Comboterea prin intermediul orgumentiirii adive a gandurilor irafionale

~ia imperativelor categorice

o data ce terapeutu11-a convins pe pacient ca acesta se perturba

singur, nutrind credinte irationale ~i avfmd cerinte nerealiste ~i

imperative fata de sine, fata de ceila1ti ~i fata de viata, acesta 11

poate invata sa utilizeze modul ~tiintific de gandire pentru a-~i

invinge convingerile dogmatice, autoperturbatoare. Astfel, pacientii

VOl' fi invatati sa-~i adreseze intrebi' ir i cu caracter provocativ:

"De unde ~tii ca va fi un dezastru daca nu vei avea doar notebune la facultate?"

"De ce ar trebui sa ai doar note bune?"

"De ce prietenii tai trebuie sa fie neaparat drag uti cu tine, pentru

ca altfel va fi sfar~itul lumii?"

"Unde scrie ca, pentro faptul ca ai fost respins de persoana

iubita, e~ti complet lipsit de valoare ~i nu meriti sa fii iubit denimeni?" etc.

In felul acesta, clienti i VOl' invata sa lupte impotriva ganduri lor

irationale, prin intermediul carora se autosaboteaza ~itrag concluzii

lipsite de sens, care Ie produc stari afective negative ~i tulburari

nevrotice (E 11 is, 1988; Ell is, 1990).

4. lehnica reanalizi irii unor comportamente-problemii

Oamenii se perturba pe ei in~i~i, in special, pentm doua motivc

principale:

• problemele ego-ului, care 11fac pe subiect sa se denigreze in

pennanenta, pentro cii nu are performante suficient de mari

sau pentru cii nu obtine suficienta aprobare de la ceilalti;

• toleranta redusa la frustratie, care ii face sa doreasca in mod

absolut anumite lucruri ~i sa considere ca nu pot trai daca nu

au ceea ce I~idoresc. Toleranta scazuta la fmstratie i i determina

in acela~i timp sa soli cite gratificatii imediate, iar in absenta

acestora, subiectii ·se refugiaza in comportamente de

zaprobative compulsive, cum ar fi alcoolismul,bulimia saufumatu1. Este evident ca aceste deprinderi ofera 0 relaxare pe

moment, insa cu efecte negative pe termen lung.

o metoda simpHi, specif ica terapiei rational-emotive, metoda ce

ii ajuta pe subiecti sa abandoneze acest gen de comportamente

adictive consta In a-I solicita pe ace~tia sa noteze Intr-un jurnal cat

mai multe dezavantaje ale comportamentului compulsiv, precum ~i

avantajele renuntarii la acesta. Apoi, ace~tia trebuie sa revada zilnic



50 Psiholerapii .I·curle Psihoterapii scurte 51

de 10-20 de ori aceste liste cu argumente pro ~i contra unui

comportament (de pilda, fumatul) ~i sa reflccteze asupra lor.

S. Schimbarea sistemului de referinta

Aceasta tehnica implica 0 schimbare de atitudine a subiectului .Sub indrumarea terapeutului, acesta invata sa-~i priveasea in mod

diferit situatia, deplasand accentul de la partile negative spre cele

pozitivc (ati tudinca "st ic1a estepe jumatate plina") . Astfcl, de pilda,

unci pcrsoane care a fost concediata i se pot arata ~idezavantajele pc

care le-a avut locul dc munca pierdut: salariu prea mic, insuficient

timp tiber, ~efagresiv etc. Subiectului i se poate cxplica, de asemenea,

faptul ca pierderea serviciului reprezinta 0 provocare a destinului,

provocare ce ii deschide calea evolutiei personale ~i gasirii unui

serviciu mai bun, mai bine pJatit ~i in care sa se poata afinna din plin.

6. invofarea "acceptarii neconditionate"

Car I R 0 g e r (1962) considcra ca atitudinea pozitiva

necondi!ionata acordata clientului care solicita psihoterapia

rcprezinta metoda cea mai buna ca accsta sa incetezc sa se mai

autodenigreze ~isa traga unnatoarea concluzie: "deoarece terapeutul

meu ma accepta, de~i ma port rau, atunci ar trebui sa ma accept ~icu".

Ell i s (1990) este de parere insa ca aceasta reprezinta 0

acccptare care este totu~i condi!ionaHi, pcntru ca detennina clientul

sa devina dependent de terapeut.

Acceptarea neconditionata ar insemna ca pacientul sa se acceptc

pc sine, chiar dad ceilalti, inclusiv terapeutul, il accepta sau nu.

In cadrul terapiei ratio~al-emotive (RET), c1ientilor nu numai caIi sc arata, prin intermediul tonului ~i modului de comportare al

terapeutului, ca ei sunt accepta!i a~a cum sunt ci, mai mult, ei sunt

inva!ati sa se autoaccepte, indiferent de comportamentullor negativ

sau de dezaprobarea celorlalti. Penttll atingerea acestui obiectiv,

Ell i s (1990) ~i colaboratorii sai Ii inva!a unnatoarele:

• oamenii sunt fiinte prea complexe pentru a primi 0 apreciere

cu caractcr global;

• este mai indicat sa ne ocupam ~i sa evaluam doar propriilenoastre comportamente, nu ~i ale altora;

• obiect ivul evaluarii comportamentelor personale trebuie sa fie

reprezentat de obtinerea bucuriei de viata ~i nu de "punerea

la incercare" a propriei persoane;• in cazul in care subiecti i insista sa se autoevalueze ca persoanc,

ei suIJt instruiti sa-~i spuna: "eu sunt 0 persoana valoroasa

numai pentru faptul ca traiesc ~i nu pentru actiunile pe care

Ie intreprind sau nu Ie intreprind" (B ern a r d, 1986; E 11 is,

1972b; 1973; 1985 a; 1988;Ellis ~iBacker, 1982;Ellis

~i Dryden, 1987; Ellis ~i Harper, 1975).

7. Exercifii de depa~ire a se nt imentului de j ena sa u ru~ine

Sentimentele de jena, umilinta, ru~ine ~iautodenigrare reprezinta

punctul de plecare al celor mai multe tulburari emotionale.

Speciali~tii in terapie rational-emotiva (RET) utilizeaza exercitiicare sa-i desensibilizeze pe subiecti de astfel de sentimente ~i sa-i

determine sa se comporte tara jena ~i sa se au~oaccepte chiar daca

actioneaza in mod stupid sau incompetent. Pacientilor Ii se

recomanda sa faca una sau mai multe actiuni stupide in public, cu

precizarea ca acestea sa nu conduea la probleme reale (de pilda,prejudicii altor persoane). Astfel, Ii se poate cere sa se imbrace

nepotriv it, sa adreseze intrebari proste~ti, sa refuze sa fadi altora

servicii minore, sa poarte 0 umbrela pe 0 zi insorita etc. In acela~i

timp, subiectii sunt solicitati sa combata gandurile negative care ii

determina sa se simta jenati. In scurt timp, subiectii se vor obi~nui

sa nu mai depinda in masma atat de mare de aprobarea celorlal!i.

8. Tehnica imageriei rafional-emotive

In psihoterapie, prin termenul de imagerie se intelegerepetarea

in plan mental, in stare de veghe, relaxare sau hipnoza, a unei

si tu,ati i cu semnificatie emo!ionala pentru subiect .

In cadrul terapiei rational-emotive a fost aplicata, inea din anul

1971, tehnica imageriei rational-emotive (REI), tehnica pusa la punct

de M au 1t s by. Tehnica ii ajuta pe pacienti sa trans forme starile



52 Psihoterapii scurtePsihoterapii scurte 53

afcctive dezaprobative in stari afective pozitive (M a u Its by, 1971;

M a u Its b y ~i Ell is, 1974).

Prezentam, in cele ce urmeaza, un model de imagerie ra

tional-emotiva aplicata la un subiect cu dispozitie depresiva Cll

caracter situat ional (E II is, 1990).Metoda se adreseaza unui studcnt carc sc simte deprimat pcntru

ca sc tcmc ca va pierdc un cxamen ~i poate chiar anul dc studii.

Accstuia i sc ccre sa-~i imagincze d a picrdut examenul, 11da

din nou ~i 11pierdc ~i apoi ramane repctcnt. Profesorul ~i colcgii

sunt foarte critici fata dc studentul rcspcctiv ~iconsidcra ca este un

prost pcntru ca a cazut la respectivul examen. Subicctului i se ceresa vizualizczc cat mai in detaIiu scena rcspectiva ~i sa realizeze ce

simtc. Majoritatea persoanclor vor relata ca se simt foarte dcprimatc.

In continuare, tcrapeutul ii soIicita subiectului sa traiasca

sentimentul dc dcprimarc dit mai intcns posibil. Si apoi el cste

instruit sa mcntinii aceca~i imagine ~i sa modifice starea afectiva:

in loc sa se simta "groaznic de deprimat", subiectul trebuie sa sesimta'doar suparat, dezamagit, nemultumit, dar nu deprimat.Pacientul este intrebat, in final, cum a procedat pentru a modi fica

starea afectiva.

Majoritatea pacientilor care cunosc principiilc terapiei ra

tional-emotive vor da raspunsuri de tipul urmator: "mi-am spus caeste foarte rau ceca ce s-a intamplat, dar nu este sfar~itul lumii"

sau "am avut ghinion, dar pot sa traiesc in continuare ~i sa ma

accept ca pe 0 persoana valoroasa".

ElI is (1985 a) recomanda subiectilor cu probleme emotionale

sa practice metoda propusa 0 data pe zi, cel putin 30 de zile.

9. Tehni(a desensibiliziirii implozive in plan real ("in vivo")

Conform principii lor terapiei rat ional-emotive, oamenii i~i pot

modifica unele comportamente disfunctionale prin intermediul

modificarii gandurilor irationale. Tinand seama de faptul ca

gandurile, sentimentele ~icomportamentele interactioneaz;a reciproc,este utila ~imodificarea gandurilor negative prin intermediul fortarii

subiect ilor , indiferent cat de dificil li sc pare, sa renunte la actiunile

compulsive sau de evitare,

Astfel, daca ace~tia se angajeaza in actiuni de desensibilizare,

des:Ia~urate in plan real ~i avand un caracter imploziv Ii se cere sa

realizeze cat mai multe actiuni pe care au tendinta sa Ie cvite, ci

vor face foarte rapid modificari la nivelul convingerilor lor

irationale, perturbatoare.

Astfel, de pilda, unui subiect caruia ii este foarte teama di va firespins de femei ~i care evita sa intre in relatiicu acestea ~i crcde

ca este 0 persoana lipsita de valoare daca i se intampla a~a ccva,

i se poate trasa ca sarcina pentru acasa sa aiba discutii cu cel putin

cinci fcmci in fiecare zi (E II is, 1990).

Dadi acesta urmeaza indicatiile terapeutului timp de una-doua

luni, nu numai ca ii va dispare ideea ca nu poate sta dc vorba cu

femeile, ci ~i gandul irational ca este un om "de nimic"daca va fi

respins de vreo femeie.

T ERA PIA MUL TIMO DA LA ( MMT)

Psihotcrapia multimodala nu reprezinta 0 ~coala tcrapeutica

(L a z a r us, 1976; 1989), ci este un demers eclectic pragmatic,

eficicnt ~isistematic, prin intermediul ciiruia se pot obtine rezultateevidente ~i durabile.

Conform acestei viziuni terapeutice, personaIitatea umana cste

abordata in termenii a ~apte nivele sau modalitati interactive

simbolizate prin literele BASIC l.D:

B = (behavior) - comportament;

A = (affect) - afectivitate;

S = (sensation) - senzatie;

I = ( imagery) - imagerie;C = (cognit ion) - cognit ie;

I = (interpersonal) - nivelul relatiilor interpersonale;

D = (biological) - nivelul biologic.

(Autorul utilizeaza litera D in loc de B pentru muzicalitate),

Terapeutul va cauta sa mobiIizeze disponibilitatile latente cu

earacter adaptativ ~i sa inducii modificari pozitive la toate cele

~apte nivele aflate in interact iune.



54 Psihoterapii SClirte Psihoterapii SClirte 55

Oemersul terapeutic dureaza intre 20 ~i30 de ~edinte, dar poate

fi s~curtat, ajungandu-se pana la 10 ~edinte.In loc sa focalizeze demersul terapeutic pe 0 singura problema,

In cadrul terapiei multimodale, terapeutul abordeaza mai multe

domenii ale personalitatii clientului Intr-un timp cat mai scurt posibil.

Pentru exemplificare, L a z a r u s ~i Fay (1990) prezinta Iistade probleme patologice interactive, pre c um ~i modalitatile de

tratament propuse pentru 0 clienta care acuza depresie ~ianxietate.

Modalitatea

B

A

S

C

D

I)roblema

Dezordine; lmpra~tiere.Tulburari fobice.

Lasa lucruri le nCTacute panaIn ult imul moment.

Senti mente de culpabilitatc.

Anxieta te l egata de eri ti ea ~i

respmgere.

Triste!e; Deprimare.

Oboseala; Dureri In eoloanalombara.

Dureri de eap tensionale.

Imagini legate de singuratate

~i de e~ee; Imagine de sinescazuta.

Gandire dihotomica (de t ipul

"alb -negru"); Prea mul te im

perative (trebuie); Suprageneralizari.

Ne1neredere In alPi; Prea

competitiva; Non-asertiva;

Evita Intalnirile ~irela!iile sociale.

Utilizeaza Diazepam.

Suprapondcrala.

Exerci!ii fizice insuficicnte.

Metodele de terapie u ti li za te

Contracte ~i planuri de act ivitate.Desensibilizare sistematica.

Programe de planificare a timpului.

Explorarea antecedentelor ~igan

durilor irationale.

Tehniea imaginaliei dirijate (eu

tematica de tipul "a faee falii" ).

Argumentarc rationalii.

Explorarea modului negativ degandire ~i incurajarea pacientei sa

descopere evenimentele pozitive.

Relaxare; Fizioterapie.

Exercit ii de imaginatie dirijata.

Restructurare cognitiva.

Exercitii de asumare a riscului;

Antrenament de cooperare; An

trenament asertiv;Antrenarea unor abi li tati sociale;

Monitorizari pentru a 'evita de

pendenla;

Metode de autocontrol al greutat ii

corporale (contracte legate de

controlul alimentatiei, auto-moni

torizarea; grupuri sportive).

Program de prcgatire t izicii .

In cadrul psihoterapiei scurte multimodale (MMT), terapeutul ~i

clientul selectioneaza intre 3 ~i 5 probleme mai importante caretrebuie rezolvate.

In cazul prezentat mai sus, principalele probleme ale clienteisunt urmatoarele:

• lipsa de asertivitate bazata mai ales pe teama de critica ~i p e

teama de a fi respinsa;

• stil de gandire de tip dihotomic ("alb-negru"), cu prea multe

imperative ("trebuie") ~i suprageneralizari;

• oboseala, cefalee, dureri in zona coloanei vertebrale.

Primele 10 ~edinte de psihoterapie VOl' fi focalizate pentru

rezolvarea acestor probleme, metodele util izate fi ind:

• psihoterapia cognitiv comportamentala ~i rational-emotiva

(RET) (B e c k, 1987; Ell i s ~i Dry den, 1987);

• tehnica imaginatiei dirijate pentru a achizitiona abilitati de a

face fat a stresului (L a z a I' us, 1982; Z i 1be r gel d ~i

Lazarus, 1988);• tehnici bazate pe joc de rol ~i tehnici comportamentale de

exersare a unoI' deprinderi;

• fizioterapie ~i exercitii de relaxare.

Dupa mai putin de trei luni de psihoterapie, pacienta a devenit

mai relaxata, cu mai putine ganduri disfunctionale ~i cu un

comportament deschis ~i adecvat in relati ile interpersonale. Ea ~i-a

evaluat simptomele ini tiale (depresie ~ianxietate) ca fiind rezolvate

in proportie de 80%.

o reevaluare care a avut loc dupa 8 luni a evidentiat faptul ca

pacienta s-a inscris intr-un grup de terapie pentru scadere ponderala,

a abandonat util izarea oricarui medicament, iar achiziti ile obtinute

in urma psihoterapiei s-au mentinut.Psihoterapia multimodala are un caracter eclectic ~i ea prezinta

avantajul ca incorporeaza in mod eficient 0 seriede metode

terapeutice specifice altor orientari ~i, in acela~i timp, rezolva rapid

problemele concrete de care se pUng pacientii.




HIPNOZA PERMISIVA

~ceasta abordare in psihotcrapie a fost initiata de Mil ton

E r i c k son $i dezvoItata de discipolii acestuia, H a ley ~i R 0 s s i

(E r i c k son $i R 0 s s i, 1976; 1979).

Obiectivul principal al acestui gen de psihoterapie este sa venim

in intampinarea nevoilor pacientului.Mil ton E r i c k son nu prezinta pacienlilor sai concepte sau

cxplicalii teoreticc, a$a cum fae psihanali$tii, intr-o masura oarecare

chiar $i cognitivi$tii, autorul eoncentrandu-~i atenlia asupra

pacientului viu, cu pcrsonalitatea $i problemele sale unice.

Astfel, terapeutul este cel care trebuie sa se adapteze fiecarui

pacicnt $i nu invers, intrand in rezonanta cu acesta.Pentru a realiza acest deziderat, terapeutul va trebui sa reproduca

atitudinea corporaHi, mimica, pantomimica, tonul vocii ~i cuvintele

utilizate de pacient, mai precis sa patrunda in lumea aeestuia $i sa

vorbeasca "pe limba lui".

Terapeutul se va adresa unui om de $tiinla in termeni $ti intifici,unui muncitor in limbajul sau, iar unei femei casnice in alli termeni

deeat unui psiholog. Daca pacientul se teme sa intre in contacteu

terapeutul, acesta va fi, la randul sau, rezervat, daca va fidemonstrativ, la fel va proceda $iterapeutu!. In felul acesta, paeientul

va accepta mai u~or dialogul ~i 11va eonsidera pe terapeut ca pe un

adevarat partener de disculie.Mil ton E r i e k son obi$nuia apoi sa observe care sunt

elementele dominante ale experientei subiective a pacientului $i sa

Ie utilizeze in mod terapeutie. Astfel, daca paeientul traie$te 0 durere

puternica ~i singurul lucru care 11 i ntereseaza este sa seape de

aceasta, terapeutul nu ii va vorbi despre cauzele acesteia, ci va

aplica 0 strategie de inlaturare sau reducere a durerii, aratfmdu-i

pacientului ca acesta este elementul care 11preocupa cel mai mult.CiHindu-l pe Mil ton E r i c k son, Me g g 1e (1990) sublinia

faptul ca un subiect care se prezinta la psihoterapie poate povcsti

o istorie personal a de care este ferm convins la nivel con$tient, intimp ce limbajul non-verbal va exprima cu totul altccva.

Dc pilda, 0 pacienta tfmara poate povesti pe un ton trist ca nu

mai suporta ca solul ei s-o atinga $i sa-i ceara sa aiba 0 viatasexuala mai normala, in timp ce pe fala ei se poate vedea un suras

ironic, care poate fi interpretat ca fiind expresia satisfactiei pe careaceasta 0 simte razbunandu-se pe solul ei pentru un motiv sau altu!.

Pacienta in cauza nu realizeaza la nivel con$tient ceea cc $tic

incon$tientul ei $i anume' ca Ii face placere sa-$i pedepseasca sotul

$i acest element subtil trebuie observat de catre terapeut.Psihoterapeutii de orientare ericksoniana subliniaza faptul di a

veni in intampinarea nevoilor pacientului inseamna a lua inconsiderare nu numai nevoile con$tiente, ei mai ales nevoile

incon$tiente. Incon$tientul este eel care recombina in mod crcativ

experientele anterioare ale subiectului, a$ezandu-le in structuri noi,cu rol adaptativ, eel putin pentru moment $i in anumite conditii.

Terapeutul ericksonian trebuie sa utilizeze extraordinara fortacreatoare a incon$tientului pentru a-I ghida pc pacient indircctia

sanatalii $i eficienlei.Mil ton E r i c k son considera inc.on$tientul ca pe un mare

rezervor de resurse psihice, acesta depozitfmd obiectivele existenliale

profunde ~i durabile ale fiinlei umane, pe care are menirea s-oprotejeze de diverse Ie situalii negative neprevazute. Din acest motiv,

incon~tientul furnizeaza adesea raspunsuri opuse celor date de planulcon~tient.

In acela$i timp, incon$tientul are 0 maniera diferita de a proccsa

informaliile: nu clasifica, nu analizeaza, el asociaza lanturi de

imagini ~isenzalii, idei, simboluri, dupa criterii analogice, aflandu-se

intr-un prezent continuu ~i decodificand mesajele "ad-literam".

Lanlurile de asocialii se desfac ~i se refac mereu dupa criterii care

se sustrag logicii formale.



5XPsihoterapii seurte Psihoterapii seurte 59

Din acest motiv, Mil ton E r i c k son considera ca sondarea

incon~tientului propusa de psihanali~t i reprezinta un demel's mult

prea dificil ~i, In acela~i timp inutil, propunfmd In schimb ca

incon~tientul subiectului sa fie lasat sa desfadi singur ceea ce a

produs, respectiv. simptomul. Terapeutul nu va face dedit sa

favorizeze acest demel's ~i aparitia conditiilor optime In careincon~tientulsa poata actiona. Astfcl, terapeutul ericksonian nu-~i

propune sa afle de ce pacientul sau se simte mai bine, importantafiind doar ameliorarea sau vindecarea acestuia.

Incon~tientul este eel care elaboreaza sisteme de referinta care

i l ajuta pe subiect sa faca fata unor situatii noi. La subiecti i perturbati

exista sisteme de referinta rigide, care se mentin de-a lungul ani lor

~i care s-au format In urma unor experiente psihotraumatizante.

Cu exceptia situatiilor psihotraumatizante extreme, cum ar fi

violul, razboiul, catastrofele sau tortura, experientele consideratetraumatizante variaza de la individ Ja individ. RezuItatul acestora

reprezinta totdeauna construirea unor sisteme de referintadefectuoase ~il ipsite de suplete care sunt aplicate unor noi situatii ,

rezultatul fiind producerea anxietatii ~i comportamente dez

adaptative. Subiectul ramane blocat la un stadiu anterior al existentei

sale ~i nu poate evolua. Astfel, de pilda, 0 femeie care a fost

victima unui violin copilarie, va aprecia toate experientele sexuale

de mai tarziu prin prisma catastrofei suferite, aceasta reprezentand

sistemul de referinta prin intermediul caruia VOl'fi interpretate toate

situatiile care au ceva comun cu cele petrecute.

Este bine cunoscut faptul ca In cultura occidental a rationalista,

subicctul este Invatat sa se Increada doar In capacitati le limitate ale

psihismului con~tient, care trebuie sa "controlezc" totul, intuitia

creatoare fiind In mare masura blocata. Din acest motiv, oamenii seautolimiteaza, se autoblocheaza, impiedicand crearea continua ~i

armonioasa de noi sisteme de referinta elaborate de incon~tient.

Mil ton E r i c k son sublinia adesea di oamenii ~tiu mult

mai muIt decat cred ca ~tiu ~i pierd timp pretios pentru a se limita

~i a se autoperturba. Factorii individuali ~i culturali concura la

blocarea jocului liber al mesajelor care circula intre zoneIe con~tiente

~icele incon~tiente. Incon~tientul insa i~i va manifesta in continuare

creativitatea, cautand.s~lutii pentru a elibera con~tientul. de 0 partedin povara anxietatii. In fclul acesta, incon~tientul va realiza un

compromis Intre nevoile individului ~i situatia compromis, care nu

este aItceva decat simptomul: considerat de catre Mil ton

E r i c k son (1977) drept cea mai buna solutie posibila in conditiiJe

in care se gase~te subiectul.Psihoterapia va furniza un cadru special de lucru pentru

incon~tient, cadru in care limitari le Invatate sunt suspendate, astfeJ

incat acesta sa gaseasca in mod liber 0 noua solutie, constructivade data aceasta.

In timpul demersului terapeutic, pacientul este ghidat sa lucreze

in mod constructiv asupra propriului sau incon~tient, cu care intra

in comunicare directa. Astfel, incon~tientul propriu devine terapeutul

subiectului cu probleme.

Comunicarea cu zonele incon~tiente este realizata de Milton

E r i c k son prin intermediul hipnozei.

Pentru a realiza acest lucru, terapeutul trebuie sa obtina acordul

nivelului con~tient~i sa se adreseze incon~tientului intr-un limbaj

adecvat acestei ins tante psihice. Acest acord nu este necesar sa fie

total, mai ales lasubiectii nevrotici, care au tendinta de a se refugia

in boala ~i de a obtine beneficii secundare de pe urma acesteia.

"Faceti tot ce puteti pentru a ma vindeca, in afara de ceea cc

m-ar putea vindeca in mod real", pare sa spuna pacientul nevrotic

(M egg Ie, 1990, p. 117). Din acest motiv, Mil ton E r i c k son

arata ca este mai u~or sa hipnotizam un subiect normal decat unul

nevrotic, de~i acesta din urma ar beneficia mult de pe urma hipnozei.

In ceea ce prive~te limbajul pe care trebuie sa-l utilizeze

terapeutul pentru a se adresa incon~tientului, acesta implica metafore,

simboluri, imagini.Transa hipnotica reprezinta 0 stare modificata de con~tiinta in

cadrul direia subiectul se deconecteaza de stimulii exteriori ~i se

conecteaza spre interior. Acest fenomen, denumit de R 0 s s i (1988)

trans a cotidiana, se petrece frecvent in viata curenta, cand suntem

absorbiti de un film pasionant sau de 0 leetura, astfel incat ne

trebuie un timp oarecare pentru a "cob or! din nou cu picioarele pe

pamant". R 0 s s i (1988) este de parere ca orice om normal intra



60 Psihoterapii sCl/rle Psihoterapii sCl/rle61

2. Concentreaza-te asuprarelaxarii ~i urmare~tevocea mea.

3' ,Nu te mi~ca.

i11tr-oastfel de stare la fiecare 90-100 de minute, transa respectiva

avfmd funqia de a procesa noile informatii primite din exterior ~ide a Ie integra in experienta subiectiva intema.

Studiile de psihofiziologie au evidentiat faptul ca la baza acesteistari stau mecanisme fiziologice diferite:

• unde cerebrale alfa (de vcghe relaxata);• functionarea predominanta a emisferei cerebrale drepte,

responsabila cu activitatile asociative, globale, vizuospatiale,

atemporale ~i analogice, specifice modului de procesare ainformatiilor realizate de incon~tient.

Mil ton E r i c k son ~i discipolii sai utilizeaza in scopuriterapeutfcc "transa naturala" pomind de la ideea ca subiectul vaintra in transa daca dorc~te ~i are nevoie de aceasta stare.

Terapeutul nu utilizeaza decat rareori tehnicile de inductiehipnotica clasica, in care se cere subicctului sa fixeze un punct ~i

apoi se administreaza sugesti i cu caracter directiv ~i persuasiv.De celc mai multe ori, autorul sugereaza in mod indirect intra rea

in transa, prin intermediul relaxarii sau prin erearea unei astfel desituatii in care subiectul sa sc lase absorbit de 0 cxperientaneobi~nuita.

HIPNOZA iN PSIHOTERAPIA ERICKSONIANA

Inducfio ~i indirec:fioco fenomene de comunicore interpersonalii

Mil ton E r i c k son spunea adesea ea trebuie sa spulberammitul conform caruia unii oameni nu pot fi hipnotizati.

Autorul era de parere ca hipnoza ~i hipnotismul sunt termeni

care se aplica unui eomportament neobi~nuit, dar normal, carepoate fi inelus oricarei persoane normale, dadl sunt indepliniteanumite conditii, cat ~i persoanelor care sufera de diferite tipuride tulbudiri. Oamenii normali pot fi hipnotizati in proportie de100%. Bolnavii psihici pot fi ~i ei hipnotizati, dar mai grell. De

asemenea, deficientii mintal pot fi cu greu hipnotizati, iar uniinevrotici se dovedesc a fi subiecti mai dificili (dupa Lan k ton~i Lan k ton, 1983).

Deoarece hipnoza reprezinta 0 modalitate de comunicare ~i deidentificare a concentrarii interne, putem spune ca orice subiect

care este socializat poate fi hipnotizat. E r i c k son sublinia ~i faptul

ca hipnoza reprezinta 0 forma speciala de relatie interpersonaHi. Elarata di pentru inducerea transei este nccesara 0 anumita cooperarc

din partea subiectului, de~i uneori aceasta cooperare se poateascunde in spatele unei atitudini superficiale de rcspingerc a

hipnozei. Din acest motiv, afirmam ca oamenii im pot fi hipnotizatiimpotriva vointei lor.

E r i c k son este partizanul inductiei indirecte: atentia Sllbiectului este captata prin intermediul instructiunilor paradoxalc ~imetaforelor ~iprin utilizarea comportamentului actual. Mecanis\1l11l

transei presupune realizarea disocierii dintre instantele con~tiente~i cele incon~tiente. E r i c k son este de parere ca hipnoza nu arcefecte nocive. Cu to ate acestea, el a fost con~tient de faptul ca

unele aspecte ale personalitatii hipnotizatorului pot declan~a lasubiect un comportament de tip isteric. Aceste efecte tin insa de

personalitatea hipnotizatorului, nu de procesul hipnozei.

(oroderisticile hipnozei eric:ksoniene

• Hipnotizatorul trebuie sa manifeste incredere deplina in ceea

ce face, iar actiunile sale trebuie sa aiba un caracter congruent;• Caracterul indirect $i fundamentarea sociala a limbajului

hipnotic. A~a cum am mai subliniat, hipnoza reprezinta 0 modalitatcde cOIY,mnicareinterpersonaUi. E r i c k son obi~nuia sa utilizcze

sugestiile indirecte, administrate intr-o manied coloeviala (util izacuvinte specifice limbajului de zi cu zi).

Comenzi clasice Comenzi ericksoniene

1. Stai jos ~i inchide ochii. 1. Poti sa stai lini~tit ~i sa inchizioehii?

2. N-ai dori sa te concentrezi asupra

relaxarii sau poate ai dori sa

asculti vocea mea?3. Vei observa ca daca dore~ti sa te

mi~ti, poti s-o faci, dar 0 vei facefoarte u~or.




Se poate cOTIstata faptul ea instruetiunile din coloana stangainvita subiectulla rezistenta, oricat de eooperant ar fi acesta. Celalalt

tip de eomenzi este permisiv $i reduce rezistentele. De asemenea,E r i e k son era atent sa alcaga astfcl cuvintcle ineat ele sa eX~

prime 0 gandire pozitiva $i sa stimuleze inteligenta clientului sau.

El avea grija sa nu ofcnscze clientul, exceptie flidind acele situatiirare in care 0 ofens~ era utilizata ca 0 interventie terapeutiea menitasa $oeheze subiectul.

Trebuie evitati termenii care fixeaza atentia elientului asupraunor aspecte negative, cum ar fi: rezistenta, blocaj, impas etc.

• Disocierea con,\·tient-incon,~tient. Metoda de inductie a lui

E I'ic k son presupune modalitati diferi te de adresare pentru planul

con$tient $ipentru cel incon$tient, autorul punfmd la baza proceselor

de natura incon~tienta activitatea emisferei cerebrale drepte.

Emisfera sHingii Emisfera dreapta

(Stare de veghe) (Transii)

Nivel Iingvistic PantomimicaNivel logic-gramatical Nivel kinestezic

Nivel rational Nivel muzical

Nivel abstract Nivel vizuospatialNiveI direct Nivel intuitiv

Foealizarea atentiei Nivcl pcreeptiv-sintetie

Efort voluntar Aetivitate spontanaActivitatc difuza

Stare confort

E r i c k son utilizeaza anecdote ~i sugestii indireete pentru a

face pe clienti sa se comute de la modelul lor dominant de procesare,

bazat pe activitatea emisferei eerebrale stangi.E r i c k son spunea, adesea, referitor lamecanismele incon~tiente:"Noi $tim mai mult decat credem cii $tim".lnductia cuprinde:

• Orientarea clientului in directia transei;

• Fixarea $i stabilirea raporturilor;• Crearea disoeierii con$tient-incon~tient;• Instalarea ~i adancirea transei;

• Stabilirea unui cadru de referinta pentru invatarc;

• Utilizarea starii de trans a pentru scopuri clinice;• Reorientarea spre starea normala de veghe.

• Orientarea dientului in directia transei

Clientii au nevoie de fi orientati psihologic ~i intelectual indirectia transei.

Orientarea psihologica implicii, de regula, doar interogareaclientului dacii a mai fost sau nu in trans a vreodata ~i cum a trait

trans a respectiva. Discutia se va centra in jur~l transei trecutc, pcbaza careia se va putea construi noua transa. In cursu I proccsului

rememorarii vechii stihi , mecanismele psihologice implicate vor fiactivate. Hipnoterapeutul va remarca posibila relaxare musculara,

clipitul $i chiar micromi$ciiri de levitatie a bratului sau degetului,

mi~cari pe care Ie poate amplifica, incurajand intrarea in transa.Chiar in cazul in care clientul afirma cii nu a fost niciodata in

transa, acesta poate fi interogat la ce anume se a~teapta. Clientilorde acest tip Ii se pot descrie unele experiente familiare care seamanacu trans a, cum ar fi, de pilda, lectura unui roman pasionant care

face ca subiectul sa se det<l;$ezede ~eea ce este in jur.Este indicat sa se inceapa transa cu 0 discutie in legatura cu

credintele clientului cu privire la ceea ce este hipnoza. Astfcl,

hipnoterapeutul ir;;iva da seama despre prejudecatile r;;icredintele

negative pe care Ie are clientul cu privire la hipnoza.Informatiile gre~ite creeaza anxietate, disconfort ~i, adesea, tind

sa slabeasca relatia terapeutica.

Trebuie inlaturate, mai ales, urmatoarele prejudecati cu prIVIre

la hipnoza:• Hipnoza este 0 stare stuporoasa in care clientul i~i pierde

autocontrolul;

• Subiectul va fi extrem de vulnerabil ~i va face ceea ce nudore$te sa faca;

• Subiectul nu se va mai trezi din transa;

• Daca trans a este incununata de succes, subiectii se vorcomporta ca ni~te roboti;




Exercit iu de disociere a planului eon~tient de eel ineon~tient

(S.Lankton ~i C.Lankton, 1985, p. 147)

Se constata ca terapeutul nu minte, deoarece ceea ce spune cl

s-a petreeut eu adevarat in eopilarie. Surpriza init iala este inlocuita

eu euriozitatea: "Oare unde vrea sa ajunga terapeutul?".

Prezentam in eele ce urmeaza un model de instructaj de tip

disociativ (dupa Eric k son; cit. S. Lan k ton ~i C . Lan k ton,

1985, p. 147).

Mentalul tau incon~tient

face altceva

este int eresat in ceea ee este

subeon~ti entul tau va des

eoper i ceva mai t arziu

contine 0 magazie de eu

no~tinte, vise, posibi Iitati

aetioneaza in favoarea ta

dezvo lt a 0 l in ie de gandi reniei maear nu este interesat

gande~te in mod g lobalva face multe lucruri pentrutine

are propriile sale idei eu

pr ivi re la ceea ee i ti trebuie

invata foart e mult

face ca lucrurile sa se petread in interesul sau

intelege eontextul

~i i n ace la~i timp

pentru ea

pentru ea

in timp ce

in timp ce

in timp ce

in timp ce

Legatura cauzala

~i

~i

~i

~l

~l

in timp ce

Mentalul tau con~tient

ascul ta vorbele mele

poate fi interesat sa inveteceva

poate avea dubii

poate f i cur ios

opereaza linearnu va face lucmri preainteresante

este interesat in profunzimea

transei

se poate con centra asupra

unui singur obiect

nu ~tie unde vor ajungelucrurile

sor teaza , c lasif ica, a~aza in

sertare

poate f i u~or d is tras

se poate mira de unelelucruri

este or ien ta t spre si tuati a demoment

• Disociere (on~tient·in(on~tient

Reamintim faptul ca induetia de tip erieksonian se realizeaza

intr-o maniera aneedotiea, metaforiea ~i naturala.• Fixarea atenfiei ~i stabilirea raporturilor

Manicra cricksoniana de stabilire a raporturilor eu subieetul

implicii a;>a-numita "intrare in rezonanta eu acesta":

• Adrcsarea in limbajul clientului, ceca ce inseamna cii tcrapeutul

va folosi acelca~i cuvinte "ehcie" pe care Ie utilizeaza ~i

elientul;

• Utilizarca mctaforelor pentru a realiza 0 mai bun a intrarc in

rezonanta;

• Copicrca expresiei faciale, pozitici , tonului vocii ;>ia ritmului

respiratiei clicntului;

• Se porne~tc de la aceste clemente pentru a ghida clientul.Datori ta aplidiri i acestor tehnici, in hipnoterapia erieksoniana

transferul are loc mult mai rapid. Drcpt consecinta, pot fi comunicatc

mai rcpedc mai multe idei ~i pacientul invata intr-o perioada mai

scurta de timp .••

Pentru a capta atentia pacientului, E r i c k son utilizeaza 0

mctafora plina de suspans, mister ~isurpriza. 0 data captaH'iatentia

cl icntului, acesta va fi capabil sa dczvoltc un nou sistem de

referinta, sistem ce va putea fi utilizat in rezolvarea problemelor

sale. Relatia, 0 data stabilita, va servi ca baza pentru creareastarii de confuzie care va rcaliza disocicrea con~tient-incon~tient.

Astfcl, de pi Ida, E r i c k son putea incepe astfel: Jti voi povesticcva care s-a petrecut in copilaria ta ... ".

Idcea cii terapeutul se va rcferi la copilaria clientului despre

care el nu ~tie nimic, 11nedumere~te pe acesta, fapt ce creeaza

surpriza ~i capteaza atentia.

Terapeutul poate continua in felul unnator:

"Sa scrii literele alfabetului este 0 sarcina foarte grea, nu-i a;>a?

II faci pe e, trebuie sa desenezi bucla lui b etc . ... ".

• Hipnoza cste lucrarea diavolului (prcjudecata eel mai dificil

de inUiturat tocmai pentru cii este cea mai irationaUi)!

Subiectii se pot indoi de realitatea transei pentru cii au ramas

con;>tienti de ceca cc se petrecc in jur .



66 Psiholerapii scurle Psiholerapii scurte 67

"Mentalul tau incon~tient ~tie mai mult dedit ~tii tu". Mentalul

con~tient i~i da seama ~i este orientat in raport cu situatia de moment.

Astfel, este con~tient de prezenta mesei, bibliotecii, telefonului,

lucruri care nu au nici 0 lcgatura cu venirea ta ai~i. Dar incon~tientultau face abstractic de toate aceste lucruri nelnsemnate ~i acorda

atentie doar cuvintelor mele ~i propriilor sale reactii. Multe dinlucrurilc pc care Ie gandim la ni¥elul subcon~tientului nostru se

dcsta~oara fad ~tiinta noastra.. .".

• Instalarea ~i adancirea transei

Comunicarea rezultata din: alterarea "pattern" -ului de atentie al

subiectului ~i disocierii instantelor psihice reprezinta un semn ca

transa cstc deja instalata.

Terapeutul continua astfel:

"In timp ce Iti vorbesc, respiratia ta se modifidi, tensiunea ta se

modi fica, mu~chii tai se relaxeaza. Inchide ochii ~i bucura~te de

stare a de confort in care te afti. eu cat te simti mai confortabil, cuatat vei intra Intr-o transa tot mai adanca...".

• Stabil irea cadrului propice pentru a inviifa ceva. in timpul psiho-

terapiei

E r i c k son Incuraja Inviiprea indiferent de modalitatile pnn

care aceasta are lac In timpul procesului terapeutic.

Instructajul poate suna astfel :

"In starea de trans a vei lasa incon~tientul tau sa exploreze vasta

magazie de date pc care le-ai acumulat In timpul vietii. Ai multe

cuno~tinte pc care le-ai acumulat fara sa ~tii.Multe din aceste cuno~tinte care au fost importante pentru

mentalultau con~tient au alunecat acum la nivel incon~tient ... ".

In loc de termenii "sa lucram asupra materialului", "sa rezolvam

situatia" sau "sa actualizam materialul", Erickson prefera termenul

de invatare, pc care 0 Intelege ca pc 0 sarcina de ordin general de

adaptare la cerintele vietii .

• Util izarea transei in vederea schimbiiri i

Utilizarea transei In scopuri clinice presupune luarea In

considerare a personalitati i privi te ca un tot unital ' ~i nu doar simpla

reducere de simptome prin sugestii directe, pentru ca sugestiile

directe VOl'aduce clientului doar 0 u~urare momentana, VOl'accentua

relatia transferentiala ~i VOl' accentua reprimarea confl ictuluigenerator de simptome.

E rick son utiliza In scopuri clinice urmatoarele strategii:

a) Uti lizarea sugesti ilor indirecte pentru a declan~a schimbarea;

b) Utilizarea unor metafore ~i anecdote cu rol terapeutic pentru

a stimula resursele clientului ~i pentru a ilustra schimbarea;

c) Furnizarea unor explicatii, a repetarii in plan imaginal' ~i aunor prescripti i terapeutice pentru activarea resurselor clientului .

Mai ales In ultimii sai ani de activitate, Erickson Ie spunea din

ce In ce mai rar pacientilor ce trebuie sa faca (in mod direct).

E r i c k son utiliza, atunci dnd considera necesar, ~i tehnici

clasice ale hipnozei, cum ar fi: sugerarea amneziei, regresia devarsta, distorsionarea perceptiei timpului, sugerarea unor halucinatii

pozitive ~i negative, sugestii posthipnotice .

• Reorientarea dientului spre starea de veghe

E r i ck son spunea ca circula de multa vreme legend a cu privire

la imposibilitatea trezirii subiectului din starea de hipnoza, dar caacest lucru nu este adevarat.

Desigur, exista clienti care, din dorinta de a manipula pe

terapeut -, pot insista sa dimana un timp mai Indelungat in transa.

In aceste situatii, sugestii adecvate cum ar fi, de pilda, prescrierea

de simp tom, pot rezolva repede problema.Revenirea se poate face prin instructiuni de tipul urmator:

"Poate con~tientul Hiu a invatat ceva sau nu a invatat mare lucru

de la incon~tientul tau. Mil intreb daca el poatesa Invete sa te

familiarizeze din nou eu lucrurile care te inconjoara aici In cabinet'?"sau

"Incon~tientul tau va trezi curiozitatea con~tientului in legaturacu modalitatea de a ie~i din transa".




MODEL DE INDUCTIE COMPLETA (DUPA ERICKSON)

E: Ce intelegi prin inductie clasidi?

S: Atunci cand cineva iti spune ca te va hipnotiza. Cred ca asta

e cea mai buna definitie (radc!), care se spune tipului de transa, in

care putem sa cadem atunci dnd oamenii ne vorbesc.E: Nu ai vrea sa-ti potrivqti mai bine scaunul? E binc a~a. Stai

sprijinit, a~aza bratele pe coapse ~i prive~te inainte. Nu te mi~ca.

Nu vorbi. Iti voi povesti ceva care s-a petrecut in copilaria ta,

atunci dnd ai mers pentru prima data la ~coala ~i a trebuit sa inveti

litcrclc alfabetului. Ti se parea 0 sarcina tcribil de grea! Toate

literele ace1ea cu forme diferite. Iti aduci aminte cum 11scriai pe

e, apoi pc t sau pc i sau cum taceai bue1a la b sau codita la p sau

cate picioare avea litera m?

Treptat ti-ai format imaginea mentali! a fiecarei li tere. Sunt multe

imagini, pentru ca literele au forme ~i marimi diferite. In cele din

urma, imaginile mentale ale literelor s-au fixat undeva in creierultau ~i lor li s-au adaugat imaginile unor persoane, euvinte, cifre sau

obiectc ~i chiar a unor idei.

Fara sa fii con~tient de aceasta, tu formai imagini mentale.

In timp ce iti vorbesc ti s-a modificat ritmul respirator, ti s-a

modificat tensiunea ~i tonusul muscular. Mu~chii tai s-au relaxat.

Inchide ochii ~i cauta sa traie~ti stare a de confort, re1axare. Cu cat

te simti mai bine, mai confortabil, cu atat 'lei intra intr-o transa mai

profunda.

lar in starea de trans a 'lei putea lasa mentalul tau incon~tient sa

supravegheze numarul mare de cuno~tinte pe care le-ai acumulat in

decursul vietii tale. Ai adunat multe cuno~tinte chiar tara sa-ti dai

seama. Multe cuno~tinte, care sunt foarte importante pentrucon~tientul tau, au alunecat in incon~tient sau au inceput siHi fiefolosi toare in mod automat. Ele sunt folosi te doar la timpul potrivi t,

doar in situatia potrivi ta.

Sa inveti a merge a fost 0 sarcina foarte dificila, dar ai reu~it sa

inveti acellucru. Acum nu mai ~tii exact cum mergi pe strada, cum

mi~ti picioarele, bratele, cand trebuie sa mergi incet. Nu mai ~ti

cum mi~ti capul atunci dnd traversezi, dar el se mi~ca corect la

stanga ~i la dreapta atunci cand traversezi 0 intersectie. Faci 0 serie

de mi~cari corecte, chiar dadi pe strada nu sunt ma~ini.

Si atunci cand ai invatat sa conduci ma~ina, ti se parea 0 sarcina

dificiHi sa frane'zi in intersectii, atunci dnd circulai cu 30 km la

ora. Oar pe masura ce ai devenit expert in conducerea auto, poti

frana u~or, chiar daca te deplasezi cu 60, 70, 80 sau 90 km la ora.

La timpul potrivit, la locul potrivit, cu presiunea potrivita, poti sa

franezi tara sa smucqti. Si nici mikar nu ~tii cum faci asta, atunci

dnd apreciezi corect distanta.

Nu ~tii ce perceptie a mi~carii sau ce vedere periferica iti spune

ce trebuie sa facio Oaca eu stau pe bancheta din fata, in timp ce tu

conduci ma~ina, voi ~tidinainte cu cateva secunde ce viraje ' lei face,

daca 'lei 'lira la dreapta sau la stanga, dupa limbajul corpului tau.

Eu voi ~ti aceste lucruri chiar inainte ca tu sa-ti dai seama de ele.

Mentalul tau incon~tient ~tie mai mult dedt ~tii tu. Mentalul tau

~on~tient i~ida seama ~ieste orientat in raport cu situatia de moment.

In felul acesta, iti dai seama de birou, de biblioteca, de locultelefonului ~i de alte lucruri, care nu au nici 0 legatura cu venirea

ta la cabinet. Oar mentalul tau incon~tient ignora toate aceste

clemente nesemnificative ~i acorda atentie doar vorbelor mele ~i

propriilor sale reactii.

Majoritatea gandurilor care se petree in mentalul nostru

incon~tient au loc tara ~tirea noastra. Viteza gandului este la fel cu

viteza electricitatii. Exista bilioane de celule nervoase care sunt

permanent in actiune ~i t u ai timp sa devii con~tient doar de 0 mica

parte dintre procesele care se desta~oara in creierul tau. Un simplu

stimul poate extrage din incon~tientul tau 0 multitudine de ganduri,care aparent nu sunt legate intre ele ...

A~a cum am mai subliniat, E r i c k son face distinqia intreinducerea hipnotica in stil clasic, care este ritualista ~i repetitiva,

aceea~i tehnica fi ind aplicata oricarui pacient ~i inductia naturala,

in cadrul careia sunt uti lizate trasaturi le personali tat ii pacientului

~i comportamentul acestuia pentru a facilita intrarea in transa.

In abordarea bazata pe utilizare, atentia pacientului se fixeaza

asupra unor aspecte ale comportamentului sau personalitatii sale in

vederea obtineri i unei focalizari interioare.



70 Psihoterapii SClIrte Psihoterapii scurte 71

• Acceptarea ~i utilizarea comportamentului manifest 01 pacientului

Terapeutul accepta comportamentul ~i sistemul de referinta

propriu pacientului (lumea lui subiectiva).

Exemplu: 0 pacienta s-a oferit voluntara pentru 0 demonstratie

de hipnoza. E r i c k son i-a cerut sa se a~ezc dlt mai comod pcscaun. Pacicnta a cerut voie sa-~i aprinda 0 tigara ~i a inceput sa

fumeze intr-un stil meditativ, urmarind fumul de tigara. Terapeutul

a inceput inductia de la aceasta situatie, dand sugestii in legatura

cu inspiratia ~i expiratia, apoi in legatura cu senzatia de u~urinta cu

care pacienta ducea tigara la gura ~i apoi cobora lent bratul inapoi.

Pacienta a intrat intr-o transa u~oara, inainte de a termina tigara.

Apoi s-au administrat sugestii de relaxare, somn ~i ca in timp ce va

dormi, ea va continua sa se bucure de senzatia placuta pe care i-oofera fumatul.

Sugestiile administrate s-au referit la: placere, senzatie de

u~urinta, satisfactie interioara, senzatia de a fi pc deplin absorbita

in actiunea de a fuma, senzatia de confort, tara nevoia de a sepreocupa de stimulii externi etc.

lata deci ca terapeutul a utilizat pentru induqia hipnotica

comportamentul de a fuma.

In cadrul altui exemplu, un barb at de 30 de ani a intrat in cabinet

~i a inceput sa se plimbe incoace ~i incolo afirmand ca el nu poate

vorbi despre problemele sale atunci ciind sta jos sau e culcat.

Pacientul a fost refuzat de mai multi terapcuti care I-au acuzat

de lipsa de cooperare. El a cerut sa se aplice hipnoterapia, daca

cstc po sibil, de~i anxietatea sa era atat de mare inciit el nu puteasta locului.

Terapeutul i-a adresat urmatoarea intrebare: "E~ti dispus sa

cooperezi cu mine, in timp ce continui sa te plimbi prin cabinet?"

Apoi, terapeutul i-a cerut pacientului sa-i permita sa participe ~i

la mersul prin cabinet, dirijandu-i put in pa~ii. Apoi terapeutul i-a

sugerat sa mearga ~i inapoi, la dreapta ~i Ia stanga, spre biblioteca

sau spre u~a. Initial, instruetiunile au fost administrate intr-un tempou

care urmarea pa~ii. Treptat tempoul a fost redus ~i ulterior s-a

modificat ~i continutul sugestiilor: "acum te deplasezi la dreapta,

fata de scaunul pc care vei sta, apoi la stanga, fata de scaunul pc

care vei sta, mergi direct spre scaunul pc care vei sta etc . ... mcrgi

spre scaunul in care te vei a~eza confortabil". Pacientul a inceput

sa mearga tot mai incet, pana dind s-a a~ezat pc scaun ~i a intratin transa.

Valoarea tehnicii util izarii consta in demonstrarea pentru pacient

a faptului cii acesta este acceptat integral ~i cii terapeutul il poate

controla, indiferent de comportamentul sau.

• Utilizareo situotiilor de urgent a (criza)

Situatiile de urgenta indue in mod inevitabil stare a de transa.

Cheek ~i Le Cron (1963) au aratat cum muIte problemc

somatice ~inevrotiee pot fi produse datorita unor remarei nepotrivite,

tacute in timp ee persoanele se aflau in stare de stres aeut (transa

~i sugestibilitate ereseuta).

R 0 s s i poveste~te cum fetita lui, R 0 x a n a , in varsta de 3 ani

a venit plangand pentru ca s-a lovit la genunchi. Lovitura era mult

prea neinsemnata pentru a necesita terapie. Atunci, mama i-a spuscopilului ca 0 s-o sarute ~i durerea va disparea, iar genunchiul se

va vindeca imediat, ceea ce s-a ~i intamplat.

Micutul All e n (fiullui R 0 s s i ), in varsta de 7 ani, a cazut pc

ni~te cioburi ~i a venit urland acasa. Tatal i-a spus utilizand

afirmatiile repetitive: "Sterge sangele cu prosopul de baie, nu cu

eel de maini; folose~te prosopul de baie, nu pe eel de maini etc.

Acum strange bine piciorul cu prosopul, strange bine piciorul eu

prosopul. .. strange-l bine. Strange-l bine, bine de tot ~i acum hai

la ma~ina sa lllergem la doctor".

In cabinetul doctorului i s-a explicat copilului ca rana nu e preamare ~i ca acum el va trebui sa observe cum doctorul sutureaza

rana. Copilul a spus ca vrea sa i se facii 100 de cusaturi, mult maimulte decat surorii sale Betty! Atentia sa fiind distrasa de la durere

~i disconfort, copilul a suportat interventia tara anestezie.

• Utilizoreo realitatilor interioare ale pacientului

Presupune utilizarea pentru inductie nu numai a compor

tamentului manifest, ci ~ia gandurilor, sentimentelor ~iexperientelorsubiectului.



72 Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte73

Procedura consHiin a cere sau a permite subiectului sa-~i exprime

liber gfmdurile, sentimentele, opiniile. Apoi, acesta este incurajatsa rcalizeze cu voce tare speculatiile despre modul cum ar arata

gfmdurile ~i sentimentele sale daca el s-ar afla in transa. In timp ce

pacicntul realizeaza acest lucm sau protesteaza, spunand ca ii este

imposibil sa faca a~a ceva, afirmatiile sale sunt repetate de catreterapeut, ca ~i cum acesta din urma ar dori sa inteleaga mai binesau sa-i confirme afirmatiile. Se cer ~i mai multe comentarii de la

pacient, care sunt parafrazate de terapeut.Astfel, de pi Ida, un paeient se prezinta la cabinet ~i afirma ca a

pierdut 3 ani cu psihanaliza ~i inca un an eu hipnoterapia. "Niei

macar nu am putut intra in transa, de~i m-am straduit. Am fosttrimis la .dvs. dqi nu vad rostu!. Probabil va mai fi inca un e~ec.

Nu ma pot imagina intrand in transa. Dc fapt, niei nu ~tiu bine ceinseamna transa.

lata ce spune terapeutul in dialog cu pacientul:

- Nu poti ~tii cc inseamna de fapt transa?- Nu, nu pot!

- Da, nu poti!

- 0 stare psihologica, banuiesc!

- 0 stare psihologica, banuie~ti, ce altceva poate fi?- Nu $tiu!

- Tu chiar nu $tii?

- Nu, nu ~tiu!

- Nu $tii, dar te inttebi, te gande~ti, te gande$ti.

- Ma gandesc!

- La ce tc gfmde$ti, ce simti, ce traie$ti?- Nu ~tiu.

- Oar poti sa-ti inchipui.- E ca atunci cand dormi?

- Nu, te simti relaxa t, lini,~tit, somnoros!- Chiar relaxat?

- Relaxat, obosit, destins, somnoros! etc.

Aceasta tehnica se potrive~te mai ales pentm pacientii anxio~i.care se simt nesiguri de faptul ca Ii s-ar impune ceva. Procedeul Ie

crceaza iluzia ca sunt con$tienti de fiecare etapa a procedurii.

• Utilizarea rezistentelor padentului

Conceptia nefericita cu privire la relatia dominanta-supunere in

hipnoza este probabil cauza principala a rezistentelor la hipnoza.Dc multe ori, rezistentele active nu sunt altceva dedit modalitati

incon$tiente pe care Ie folose~te subiectul pentm a testa daca

hipnoterapeutul este dispus sa faca 0 jumatate de pas in directialui, in loc sa incerce sa-l forteze sa se supuna integral ideilor sale.

Astfel, de pilda, un subiect de sex feminin s-a oferit voluntar

pentro 0 demonstratie de hipnoza. Pacienta s-a a$ezat pc scaun

intr-o pozitie rigida ~i provocatoare. Terapeutul a tacut remarca, pcun ton conversational, ca hipnoza nu presupune neaparat relaxare

sau comportament automat $i ca hipnoza poate fi indusa la unsubiect care dore~te acest lucm prin acceptarea comportamentului

acestuia. Pacienta a reactionat la aceasta ridicandu-se ~i intreband

daca nu ar putea fi hipnotizata $i in picioare. La intrebarea ei,

terapeutul a formulat urmatoarea intrebare sugestiva: "De ce nu am

demonstra ca acest lucm este posibil?"E r i c k son spunea ca rezistentele reprczinta 0 expresie a

individualitati i pacientului. Sarcina terapeutului este sa inte1eaga,

sii aceepte ~i sa utilizeze aceasta expresie a individualitatii

pacientului, pentm a-I ajuta sa-~i depa~easca limitarile invatate ~i

sa-~i atinga obiectivele.Unui subiect care nu este receptiv la tehnica levitatiei bratului

i se poate spune:

"Curand, bratul tau drept sau poate bratul tau stang va incepe sa

se ridice sau poate va apasa tare pc coapsa sau poate nu se va

mi$ca deloe. Vom a$tepta sa vedem ce anume se va intampla. Poate

ca ariitatoml va incepe sa se mi$te sau poate degetul tau mic. Nueste important, daca bratul tau se ridica sau apasa mai tare in jossau nu se mi~ca deloc, ci capacitatea ta de a simti ce se petrece cu

bratul tau ... ".In felul acesta, subiectul i~i va manifesta rezistenta intr-un mod

constmctiv ~i in directia cooperarii.Prezentam in cele ce urmeaza ~ialte modele de inductie hipnotica,

apartinand unor autori de orientareericksoniana.




INDUCTIE HIPNOTICA SIMPLA (GODIN, 1992)

Inductia se realizeaza prin aceea ea terapeutul nu face decat sa

Insoteasea sugestii eu caracter contextual.

In tr-un caz de tetanie (1984), paeienta este 0 tanara femeie care

lllereaza ca secretara. Ea a fost trimisa la psihoterapie de un coleg

psihiatru pentru crize spectaculoase de tetanie care aveau loc de

mai muIte ori pe saptamana. Ea se simtea handicapata, deoarece nu

mai avea curajul sa se Indeparteze de casa sau de locul ei de munca.

Dupa 0 ~edinta de hipnoza, pacienta s-a simtit mai bine timp de

7-8 luni, dupa care a solicitat sa i se administreze 0 ~edinta de

hipnoza moderna, deoarece se temea ca starile de rau sa nu reapari'i.

Dupa ~edinta de hipnoterapie de tip ericksonian, ea s-a decis sa

piece In S.U.A. ~i sa Inceapa 0 viata noua.

Rcdam mai jos protocolul ~edintei (G 0 din, 1992):

Terapeutul: "Acum am sa va rog sa va a~ezati confortabil, pentruca doar atunci cand cineva sta confortabil, el poate sa coboare In

interiorul propriului sau eu.

(Sugestii minimale care implica faptul ca va urma 0 ~edinta de

hipnoza. Cuno~tintele sugerate evoca ~i faci li teaza relaxarea).

o sa va aduceti aminte de un moment agreabil, cand v-ati simtit

bine, ati tacut 0 calatorie sau v-ati simtit bine in momentul acela.

Veti retrai, de exemplu, ceea ce s-a intamplat de-a lungul unei zile.

Va reamintiti cum v-ati trezit, ce ati tacut atunci ... eu nu am nevoie

. sa cunosc detaliile ... va yeti aminti atmosfera de atunci, chiar

mirosurile, peisajele, zgomotele, yeti regasi starea de bine, stare

care se impra~tie in tot corpul dvs. Corpul ~i mintea incep safunctioneze tot mai bine, la un nivel mai inalt. Veti fi tot mai

curioasa sa descoperiti ce anume se va intampla, ce anume yeti

descoperi. Regasiti senzatia general a de placere, fncredere,

destindere, de bine interior pe care ati t rait-o impreuna cu prietenii.

Va imaginati ca va revedeti prietenii, Ie revedeti fetele, Ie auziti

vocea. Auziti zgomotele, daca exista zgomote, aces tea se includ in

visul dumneavoastra. Important este sa simtit i bine, sa vedeti bine ... "

(Este yorba de 0 inductie in cadrul careia subiectul este ghidat

sa retraiasca 0 amintire. In timpul interviului preliminar, ti'mara

femeie a "orbit despre calatoriile pe care le-a tacut sau pe care ar

fi dorit sa Ie faca. Cuvintele ambigui facili teaza evocarea calatoriei

imaginare. Se remarca importanta pe care terapeutul 0 acorda

anumitor cuvinte - subliniate. Aeestea se pronunta altfel ~i, in felu)

acesta, se transforma in sugestii contextuale) .

" . .. p uteti ramane cu ochii deschi~i, chiar tara sa vedeti ... dar

puteti lasa ochii ~i sa se inchida, daca ei doresc sa se inchida...daca ochii se inchid de la sine, este de asemenea bine. Nu aveti

nimic special de tacut, dedit sa retrait i atmosfera, sa regiisit i senzatia

de confort, de relaxare, de bine interior ...

(Aluzia cu privire la inchiderea ochilor va facilita inchiderea

acestora, daca nimic nu se opune la aceasta. Starea de hipnoza este

posibila ~icu ochii deschi~i in masura in care subiectu) este capabil

sa se deta~eze de mediul exterior. Pauza prelungita).

"Poate ca va vedeti mergand ~i, in acela~i timp, vedeti peisaju)eu 0 vegetatie diferita de a noastra ... vedeti un peisaj putin ireal,

exotic, surprinzator ~isimtit i Intreaga bucurie de a fi descoperit ceva

nou, ceva ce nu ati eunoscut inca, de a fi patruns intr-un domeniu

cu totul nou, unde patrundeti fnsotit, calm. Va simtiti departe de

lume, de grijile ei. Poate ea inima dvs. bate mai tare datorita starii

de excitatie sau poate ca bate mai incet pe masura ce va relaxafi aici;

pentru ca puteti sa va aflati, in acela~i timp, aici ~i acolo puteti auzi

vocea mea, tara sa ma ascultati, pentru cii sunteti pur ~i simplu

absorb ita de aceasta calatorie ~i uitati tot restul.

(Sub pretextul sugerarii unor detalii legate de ciilatorie, terapeutul

utilizeaza metafore legate de situatia hipnotica: ideea de exotic, desurprinzator ~i, in acela~i timp, de lin i~te).

"Peste cateva momente va voi cere sa reveniti u~or, aici, langa

mine, ca sa putem vorbi de aceasta prima experienta! Voi numara

pan~ la 5 ~i yeti reveni treptat ~i u~or: 1..., 2 ... , 3 ... , 4 ... , 5.(In cazul unui subiect necunoscut, este indicat ca terapeutul sa

culeaga cat mai repede informati i referi toare la cele traite de aeesta) .

Terapeutul va utiliza aceasta stare ca pe 0 resursa.




Va yeti simti eficienta, stapana pe sine, dar pe un fond de

i'ncredere, siguran{a, bine interiOl~Acesta este primul pas pe care-lfacem impreuna. Bine! Va simtiti foarte bine eorpul ~i tot ce e inju ru] sau ... (Perioada posthipnotica mai pastreaza inca urmelc

hipnozei. Terapeutul continua strategia precedenta).

P: Da, dar in mod curios, corpul meu ... simte parca ceva caretrece prin el, tara sa ~tiu ce este de fapt.

T- "Vom merge mai departe in directia asta, daca doriti. Ceea ce

pot sa fac eu, este doar sa va ajut sa lasati propriul dvs. incon~tient

sa se exprime. Incon~tientul este partea cea mai importanta a proprieidvs. fiinte, este aceea care va conduce toate automatismele ... Iar

daca aceasta parte a eului dvs. nu-~i face datoria, este din cauza ca

cste blocata de alte lucmri, cum ar ft, de pi]da, stresul. Trebuie saredam incon~tientului dvs. locul sau. In sensul acesta lucrez cudvs.".

(Terapeutul se exprima in termeni de disociere. Referirea la

automatisme nu cste gratuita, ci reprezinta 0 sugestie cu caracter

terapeutic ).

"Chiar daca simtiti lucmri surprinzatoarc, 0 sa va exp]ic, latimpul potrivit, ca acestea sunt norma1e. Este yorba doar de ceea ee

se petrece in capul dvs., in incon~tientul dvs. atunci cand auziti

cuvintele mele. Totul poate intra in armonie, daca doriti, pentru ca

totu] depinde de ceea ce este in mintea dvs. Daca starea pc care 0

traiti este surprinzatoarc, aceasta se intampla pur ~i simplu pentmca ati relaxat mecanismele de control ~i, in fclul acesta, ceca ce se

petrece in mintea dvs. se traduce in limbajul trupu]ui.

De~i acest Iucm este amuzant ~i surprinzator, nu aveti de ce sa

va ingrijorati, ci, dimpotriva. Pentm mine, aceasta stare pe care 0

traiti este un test care imi arata ca incon~tientul ~i-a regasit loculsau".

(in acest paragraf, se reiau explicatiile care se dau, in genera],

inaintea ~edintei de hipnoza. Cuvantul surprinzator va pregaticontinuarea).

" . ..atunci, daca va simtiti bine, ne reintoarcem? "Nu trebuie sa

va mi~cati, nu trebuie sa vorbiti, ci pur ~i simplu sa a~teptati ca

organismul dvs. sa-~i regaseasca un anumit echilibm ... sa actioneze

de la sine, sa lase automatismele sa lucreze, a~a cum respiratia se

desta~oara tara participarea dvs. Acum puteti ignora toate zgomoteIc,

tot ce va deranjeaza, cum ar fi latratul cainelui, pe care il puteti

integra in visul dvs., puteti ignora totul pentru ca ~titi ca puteti sa

ignorati, sa uitati anumite lucruri. Uneori este un Iucm rau sa uiti,

sa ignori, dar alteori este un lucru bun ~i este binc sa ne amintimdoar acele lucruri care ne sunt utile ~i sa ignoram, sa uitam totrestul.

(Sugestiile, prin care se spune subiectului ca nu are nimic de

mcut, sunt utile pentm a declan~a 0 atitudine pozitiva. Aid apar

sugestiile terapeutice simple, pentru ca este evident ca crizele detetanie sunt amplificate de proiectii mentale in viitor. Din acestmotiv se administreaza sugesti i de ignorare ~i uitare. Terapeutul se

adreseaza clientului: "tu nu intelegi ce se intampla, tu nu intelegice facem noi aid, tu nu intelegi ... !).

,,$titi foarte bine ca puteti cauta seara solutia unei probleme dematematicii, tara sa 0 gasiti ~i sa descoperiti ca solutia va vine

dimineata de la sine. In acest caz, incon~tientul a lucrat pentru dvs.,

tara sa ~titi. Acest program al incon~tientului poate sa lucreze incontinuare pentru dumneavoastra. Dificultati le pe care Ie intalnit i

nu ~titi carui fapt se datoreaza, pentru ea mintea dvs. con~tienta nueste in stare sa rezolve problema, pentru ca nu poate examina decat

o singura idee de-o data ~i adesea acest lucru nu este suficient.

Dimpotriva, intuitia dvs. incon~tienta poate s-o faca ~i de aceea

lasati incon~tientul dvs. sa preia comanda, pentru ca in feIul acesta

yeti gasi solutia la problema dvs. Poate ca aceastii solutie 0 sa vaapara ca evidenta la un moment dat, poate ca nu 0 sa va apara

deloc sau poate ca yeti incepe sa va comportati in a~a fel ineat sa

rezolvati problema chiar tara sa va dati seama. Toate acestea se VOl'

petrece de la sine, taraparticiparea dvs., iar acest program trebuiesa continue sa se deruleze ~i dupa ce ~edinta noastra s-a incheiat."

Introducerea metaforei elementare

"Dumneavoastra nu ma ascultati, pentru ca ceea ce spun eu nu

este interesant, ci continuati sa ciilatoriti, simtind confortul ~i




i'ncrederea, tonusul muscular este perfect adaptat, suntet i in acela~i

t imp alerta ~irelaxata, regasit i tonusul potrivi t unei zile de vacanta.

Acum yeti invata sa folositi toate aceste lucruri invatate.

Incon~tientul dvs. va face apella aceste resurse interioare pentru a

regasi, ori de cate ori este nevoie, aceasta stare de bine interior, de

functionare u$oara, de satisfactie a descoperirii ~i de interes.Veti pastra aceasta stare ~i dupa ce experienta noastril va lua

sfar~it, iar in privinta problemelor dvs., Ie yeti rezolva, una cate

una, zi dupa zi, tinand seama de imprejurari, avand in vedere ceea

cc va ofera viata, profitand de ocazii, atunci cand Ie yeti gasi utile.

Va yeti organiza fiecarc zi, a~a cum face toata lumea ~i yeti gasi

satisfactii in aceasta.

Va simtiti foarte bine in cursul acestei caliitorii ~i nu va lasati

descurajata de mine. Eu doresc sa verific ceva, dar dvs. continuati

sa dlatoriti (Tcrapeutul ridica bratul pacientei ~i acesta ramane in

catalepsie ).

"Pot sa se petread unele lucruri in timpul acestei ciilatorii, dar

poatc ca nici nu va aflati in ace a calatorie, poate ca va aflati in

alt vis ~i poate ca in cateva momente va yeti afla in viitor,

simtindu-va i'ncrezatoare, destinsa. Va fi un viitor pe care i'l

stapani{i perfect, pc care i1 puteti vedea, pe care il puteti simti.

Pot sa se petreaca cu dvs. lucruri ca in timpul unui vis, iar daca

in corpul dvs. se petree lucruri surprinzatoare, daca se petree

mi~dri in degete sau in alte zone, sau dad 0 mana devine grea

sau u~oara, totul este perfect normal. Lasati-va pur ~i simplu dusa,

continuand sa va traiti amintirile, visele, dlatoriile, fara sa fiti

deranjata". (Terapeutul ridid complet bratul pacientei ~i acesta

rami 'me in catalepsie. Cuvintele care urmeaza sunt necesare pentru

a oferi asigurari subiectului). "Fit i atenta la tot ce simti ti in propriulcorp, greutate sau senzatie de u~or, poate chiar senzatii bizare, ca

~i cum propriul brat nu v-ar mai apartine. Toate acestea nu au nici

o importanta. In cateva momente yeti permite bratului dvs. sa

coboare, dar aceasta se va intampla pentru d incon~tientul dvs.

a inteles foarte bine cum poate sa va ajute, cum poate gasi solutii

pentru a va fi de folos. Atunci cand bratul dvs. a coborat, va yetii

I

afla din nou aici, in cabinet, destinsa, odihnita, perfect stapana pc

propria persoana.

Incon~tientul dvs. a inteles acest mod de a luera, acest mod de

a cauta solutii ~i fara sa va preocupati, bratul va cobori ca de la

sine, lini~tit. Atunci dind bratul va ajunge din nou la locul sau, va

yeti simti foarte bine, destinsa ~i odihnita, yeti fi din nou aici. Vetiinspira ~i yeti expira adanc ~i va yeti mi~ca, daca simtiti nevoia.

(Bratul coboara. Pacienta devine orientata in timp ~i spatiu. Sc

freaca la ochi ~i i~i freacil mainile).

T: Ati facut aceea~i cillatorie sau alta?

(Pauza. Pacienta lasa senzatia ca traie~te 0 stare de perplexitate.)

T: Este amuzant. Am facut aceasta doar pentru a afla in ce stare

va aflati.

P: De fapt nu am facut nimic deosebit.

T Nu ati facut nimic, dar ati fost in alta parte.

P: Mi-e imposibil sa-mi identific mana dreapta ~i mana stanga.

T: Da, dar asta nu are importanta. Ati vazut cum bratul se mi~ca

singur?P: L-am simtit cum se mi~ca faril sa fac nimic. Nu eu am mi~cat

bratul. .

T A fost 0 parte din dvs. pe care 0 numesc incon~tient. Aceasta

nu este parte a voluntara, pe care 0 deconectam provizoriu, pentru

a lasa lucrurile sa se desm~oare.

Puteti utiliza cele invatate ca un exemplu de relaxare. Puteti sa

va relaxati timp de 5 minute. Este suficient sa va reamintiti ceca cc

am mcut impreuna.

o data ce subiectul a reu~it sa intre in transa, terapeutul va

utiliza sugestiile terapeutice in scopul rezolvarii problemei

subiectului. Acestea reprezintii modalitatea de a folosi starca de

transa pentru a comunica instructiuni cu caracter terapeutic.

Multa vreme s-a crezut cil daca se sugereaza un anumit lucru

unei persoane hipnotizate, aceasta va fi obligata sa execute "orbe~te"ceea ce i se comanda. Realitatea a dovedit ca acest lucru nu este

adevarat, persoana aflata in stare de hipnoza comportandu-se liber.

Astfel , incon~tientul poate refuza sugestia administrata, 0 poatc

accepta partial sau in totalitate. In acela~i timp, in stare a de transa

81



xo Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte

hipnotica subiectul are acces mai u~or la resurscle sale interioare,

care se vor mobiliza pentru a realiza vindecarea.

Hipnoterapia traditionala util izeaza frecvent sugesti i directe de

tipul urmator:

"Durerea de cap dispare complet ~i pentru totdeauna"

"Hemoragia se opre~te imediat""Vasele de sange sunt relaxate ~i lini~tite" etc.

Utilizarea aces t or sugestii da rezultate bune la unii subieqi, la

care putem obtine pe aceasta eale disparitia ecfaleei, oprirea unei

hemoragii sau sdiderea tensiunii arteriale.

Cu toate aces tea, exista cazuri in care comuniearea prea directa

conduce la activarea rezistentelor subiectilor. Din acest motiv,

Mil ton E r i c k son utiliza in psihoterapie, mai ales, sugestiileindirecte.

Astfel, de pi Ida, in loc sa spunem subiectului aflat in hipnoza:

"inchide cartea ~i du-te sa bei un pahar de suc", am putea sugera

ceva de tipul urmator: "Atunci dind cite~ti 0 carte interesanta,

fruntea ta se Incalzqte u~cir... Este 0 senzatie placuta ~iconfortabila... ~i ai dori sa mai savurezi pentru un timp aceasta

stare, sa fumezi 0 tigara... sa bei un pahar de sue ... sau sa faci

altceva Nu ~tiu dadi Iti vei oferi aceasHi placere acum sau poate

dupa ce mai cite~ti 2-3 pagini, pentru ca amanarea unci placeri 0

face ~i mai mare . .. " (M egg 1e, 1990, p. 122).

HIPNOZA ERICKSONIANA iN COMBATEREA DURERII

R 0 x ann a E r i c k son K 1e i n (1990), fiiea marelui

psihoterapeut Mil ton E r i c k son, considera cii durerea

reprezinta un fenomen care face parte din existenta noastra. Aeeastareprezinta 0 problema, este neplaeuta, dar poate fi ameliorata ~i nu

trebuie sa ne distruga viata.

Mil ton E r i c k son (1967) a pus la punct 11 tipuri de

interventii terapeutice In stare de hipnoza pentru combaterea durerii.

Aceste interventii aplicate in hipnoza reprezinta mijloace

ajutatoare care se adauga demersurilor medicale ~ipsihoterapeutice,

specifice fiecarui pacient in parte ~i cu care formeaza un tot unitar.

Inainte de a incepe sa lucreze cu un paeient care are dureri',

psihoterapeutul trebuie sa obtina informatii in legatura eu proeesele

fiziologice ~i fiziopatologice care stau la baza aparitiei durerii,

precum ~i in legatura cu medicatia administrata ~i cu efeeteleacesteia.

In absenta acestor' informatii, hipnoterapeutul poate aetiona

negativ asupra mecanismelor de aparare, precum ~iasupra procesuluide vindecare. Din acest motiv, hipnoterapeutul trebuie sa se integreze

armonios in cadrul echipei terapeutice care lucreaza cu pacientul.

Un aspect foarte important pe care trebuie sa-l avem in vedere,

atunci cand lucram pentru a diminua durerea, consta in a-i invata pe

pacienti sa detecteze semnalele dureroase, care au menirea de a-I pune

in garda in legatura cu evolutia procesului patologie, semnale caff

capata un caracter mai discret atunci cand se actioneaza asupra durerii.

o alta problema 0 reprezinta individualizarea interventici

psihoterapeutice, in functie de situatia ~i de. personali tatea fiecarui

pacient.

PRO.cEDEEHIPNOTICE DE CONTROL A DURER II

(DUPA MILTON ERICKSON, 1979)

• Sugestii directe. Acestea sunt valabile pentru un numar limitat

de pacienti ~i chiar daca actioneaza eficient, aetiunea lor nu este de

durata. lata cateva exemple de astfel de sugestii:

"Durerea dispare complet din zona X".

"Nu trebuie sa mai simti nimic in zona X".

• Abordarea hipnotica indirecta cu caracter permisiv. Aceste

sugesti i sunt similare in continut cu cele directe, diferenta constanddoar in modalitatea in care informatia este oferita. Aceasta poate fi

o metafora sau arice alta tehnidi indirecta de sugestionare, ca de

pilda:

"Nu ar fi bine sa-ti imaginezi ca piciorul tau se odihne~te pc 0

saltea de puf?" (Roxanna Erickson, 1990).

• Amnezia post-hipnotica. Se poate sugera amnezia partiala

select iva sau completa cu privire la episodul dureros, mai ales atunci

cand pacientul trebuie sa continue tratamentul care Ii creeaza

82



Psihoterapii scurtePsihoterapii scurte 83

disconfort. Acest fenomen are loc uneori ~i in mod spontan, atunci

cand pacientii se lasa absorbiti de evenimente externe, carti, filmesau competitii sportive.

• Analgezia hipnotica. Prin sugestii directe se poate sugera

scnzatia de amorteala in zona respectiva. In mod indirect, se vor

evoca imagini care sa sugereze faptul ca subiectului i se pun cuburide gheata, ca pe zona respectiva curge un ~uvoi de apa rece, capoarta manu~i de protectie etc.

Se poate, de asemenea, focaliza atentia pacientului pe 0 senzatie

placuta, de confort, in membrul sau organul pereche.

• Anestezia hipnotica. Anestezia reprezinta procesul de abolirecompleta a durerii .

Mil ton E r i c k son (1967) considera ca cea mai buna metoda

indirecta de inducere a anesteziei consta in construirea unei situatiipsihologice opuse celei in care se traie~te durerea.

R 0 x ann a E r i c k son (1990) relatcaza cazul unui subiect

caruia ii fusese strivit piciorul ~icare avea dureri in mu~chi, tendoane

~i in articulatia genunchiului. Acesta s-a relaxat ~i ~i-a imaginat ca

piciorul sau, fi ind serios lovit, are ~i nervii afectati ~i ,drept urmare

nu are cum sa-I doara. Rezultatul a fost ca subiectul a suportat

foarte bine interventia de aplicare a aparatului ghipsat ~i nu a avutdureri nici zilele urmatoare.

• Substitutia de simptom. 0 modalitate frecvent utilizata de

Mil ton E r i c k son ~i de discipolii acestuia consta in sugerarea

faptului ca durerea se transforma in mancarime. In felul acesta ~i

continutul emotional asociat durerii se modifica prin modificarea

modului in care este perceputa durerea.

• Deplasarea senzaliei de durere. In stare de hipnoza se

sugcreaza faptul ca senzatia de durere se muta in alta zona a corpului .Mil ton E r i c k son (1967) citeaza cazul unei paciente cu cancer

metastazat la care a indus hipnoza ~i i-a sugerat ca durerea din

zona abdomenului se deplaseaza in mana stanga. Prin comutarea

atentiei in alta zona a corpului, pacienta va \lobandi un sentiment

de autocontrol , iar amenintarea, legata de 0 parte centrala a corpuluiva fi redusa prin intermediul distantei ..

• Disocierea hipnotica. Dezorientarea in raport cu timpul ~i cu

propria persoana poate produce subiectului un sentiment de confort

psihic. Pacientul poate fi orientat in timp spre 0 etapa timpurie a

bolii, cand durerea nu era atat de puternica.

Dezorientarea in raport cu propriul corp se refera la sugcrarea

faptului ca pacientul se separa de corpul sau (este ca in cazuldedublarii din practicile ezoterice).

• Reinterpretarea in stare de hipnoza a experienlelor dureroase.

Pentru a realiza aceasta reinterpretare, pacientul trebuie sa fie pe

deplin con~tient la inceput de durerca sa.

Milt 0 n E r i c k son (1967/1980) a propus 0 serie de sugestii

pentru a transforma 0 experienta dureroasa foarte puternica intr-un

disconfort moderat. Astfel, de pilda, durerea profunda, taioasa ~i

sacaitoare a fost transformata de terapeut intr-o experienta neplacuHi

de balansare intr-o barca pe marea furtunoasa.

• Distorsionarea timpului in hipnoza. Tehnica a fost elaborata

initial de L y n n. Coo per ~i a fost apoi perfectionata de Coo per

~iMil ton E r i c k son in cadrul lucrarii "Distorsionarea timpului

in hipnoza" (1959).

Procedeul implica manipularea timpului subiectiv, pacienti lor

sugerandu-li-se sa traiasca intervalele nedureroase ca fiind mai lungi,

iar cele dureroase ca fiind mai scurte. Aceasta metoda se uti lizeaza,

de regula, impreuna cu sugerarea amneziei pentru durerile suferitein trecut.

• Diminuarea gradata a senzalii lor dureroase. Pacientului aflat

in hipnoza i se administreaza sugestii de reducere progresiva a

durerii, la inceput cu 1% pentru urmatoarea ora, apoi tot mai mult.

CONCRETIZAREA 51MPTOMELOR 51 MANIPULAREA LOR TERAPEUTlcA

iN TERAPIA' ERICK50NIANA

Metoda concretizarii simptomelor i~i are originea in lucrarile lui

Milton Erickson (1980 a).

S y d n e y R 0 s e n (1990) a utilizat aceasta tehnica cu pacienti

aflati in stare de hipnoza carora le-a sugerat, de pilda, "sa lase" in




cabinetul terapeutului problemele-simptom. Astfel, pacientilor Ii

s-a spus di vor lucra impreuna cu terapeutul asupra problemelor

profunde care ii deranjeaza, iar in intervalul dintre ~edintele de

psihoterapie, pacienti i vor trebui sa-~i desfa~oare existenta d.t mai

confortabil, fad sa se gandeasca la problemcle respective.

Procesul concretizarii ~imanipulari i simptomelor se explica prinfaptul ca subiectii hipnotizati iau adesea "ad literam" cele spuse de

terapeut (M i 1ton E r i c k son, 1980 b).

Un studiu mai recent realizat de M cC ue ~i M c Cue (1988)

a demonstrat faptul ca aceasta tendinta spre literalism depinde ~i de

modul in care au fost formulate sugestiile. Astfel, subiectii lui

Mil ton E r i c Ieson au luat lucrurile "ad literam" pentru ca

terapeutul se a~tepta la acest lucru, cunoscut fiind faptul ca subiect ii

aflati inhipnoza au tendinta de a reactiona in functie de ceea ce ei

considera a fi expectati ile terapeutului.

In orice caz, pacientii aflati in hipnoza au, probabil, datorita

particularitatilor transei hipnotice, capacitatea de a reactiona la nivelconcret, asemanator cu deficientii mintali sau cu unii psihotici.

R 0 s e n (1990) este de parere ca, in bcneficiul terapiei, se poate

testa capacitatea de a reactiona la nivel concret.

Se poate cere, de pilda, subiectului sa-~i imagineze 0 culoare

sau 0 forma care este asociatacu un simptom sau cu 0 particularitatca acestuia.

Procesu1 de concretizare este facil itat ~i de ghidarea pacientului

spre concentrarea pe detalii specifice difcritelor modalitatisenzoriale.

o data ce subiectul a reu~it sa concretizeze simptomul, aceasta

abilitate va fi utilizata in scop terapeutic. Simptomul, 0 data

concretizat, va putea fi modificat sub aspectul formei, culorii,

localizarii, functiei etc. Astfel, un pacient cu dureri de cap, aflat in

hipnoza, va putea vizualiza durerea sa de cap sub forma unei bile

de culoare ro~ie, bila care se rostogole~te de pe varful unui deal,

departe de capul acestuia. Tendinta spre concretizare s-a manifestat

in mod spontan de-a lungul timpu1ui, aceasta fiind specifica unor

procedee magice, de vindecare sau de autoprotectie, cum ar fi

"batutul in lemn", purtarea de amulete, talismane sau in actiunile

intreprinse de ~amani sau vrajitori.

R 0 s e n (1990) este de parere ca simbolizarea ~i concretizarea

sunt procese foarte asemanatoare, diferenta dintre ele fiind doarcantitativa.

Autorul a avut 0 pacienta care avea tendinta sa-~i concrctizczetrair ile chiar in afara hipnozei. Pacienta se simtea distrusa, deoarcce

fusese respinsa de un baiat care ii placea. Terapeutul i-a cerut sa

inchida ochii ~i sa observe ceea ce vede ~i ceea ce simte, la carc

aceasta a relatat ca vede cuvantul "love" (dragoste) spart in doua:

si1aba "ve" s-a desprins de silaba ,,10" ~ia cazut. Pacienta a afirmat

ca se simte trista, lipsita de speranta, inerta. Terapeutul i-a sugerat

apoi sa repare mental cuvantul "love" ~i foarte repede pacienta a

inceput sa se simta mai bine.

Concretizarea simptomelor da rezultate foarte bune la pacientii

ce sufera de depresie, fobii, anxietate sau dureri, deoarece multi

dintre ace~ti pacienti au tendinta de a descrie in termeni concreti

suferintele lor: un pacient deprimat va descrie faptul ca poarta 0

greutate pe umeri sau ca se simte incoltit, iar un pacient anxios

afirma ca "se simte prins intr-o capcana".

In cursul procesului terapeutic, terapeutul nu trebuie sa creeze

imagini noi, ci doar sa actioneze asupra imaginilor elaborate de

pacient. Atunci cand concretizare:;t simptomelor nu are loc in mod

spontan, terapeutul va interveni in mod direct, solicitand pacientului

sa se concentreze asupra simptomului sau:

"In timp ce te concentrezi asupra durerii tale, poti sa-mi spui ce

forma are ea, sau ce culoare?"

"Durerea ta se mi~ca sau ramane neclintita?"

"Simti caldura sau racoare?""Ce imagini iti vin in minte cand te gande~ti la ea?".

Ulterior , terapeutul va crea reprezentari prin intermediul carora

durerea, exprimata in imagini concrete, este plasata intr-o racheta

sau in nace1a unui ba10n care se departeaza, este ingropata sauarsa etc.

Se pot uti liza ~itehnici de programare neurolingvistica (N.L.P.)

prin intermediul carora se poate reduce in plan mentalluminozitatea

86



Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte 87

unci imagini sau se poate trece de la 0 culoare foarte vie la 0culoare estompata.

La fel ca ~i in cazul unei situatii fobice, unde un cuvant sau 0

imagine poate produce panica, la fel, prin asociere, un cuvant sau

un obiect concret va putea dec1an~a reactii adaptative (La fel ca in

cazul obiceiului de a "bate in lemn" pentru a indeparta 0 situatieamenintatoare ).

Astfel, de pilda, pacientilor care sufera de ataeuri de panica lisc poate da instructajul sa ia contact cu propriul lor eu interior,

apropiind palmele una de cealalta. In felul acesta pacientul utilizeazapropriul sau corp ca pc 0 resursa concreta. Elementele din mediul

inconjurator pot fi utilizate ~i ele in cali t ate de resurse pentruconcretizare. Aerul poate fi trait ca exprimand lini~te, pace, calm

~i acest lucru este foarte util in terapia tulburarilor anxioase, a

fumatului sau in orice situatie in care este bine sa sugeramsubiectului ca introduce un element in corpul sau, dupa modelul:"Inspira calm, energie, vigoare etc."

In acela~i timp, a bea apa reprezinta un act care poate fi asociatcu senzatii le de relaxare, implinire, purificare.

Cea mai bun a modalitate de a descoperi resursele care vorcontribui la inlaturarea sau inlocuirea simptomului eonsta in a

solicita subiectulsa caute in interiorul sau clemente apartinandinvatarii incon~tiente, intorcandu-se in timp la perioada dnd sesimtea in siguranta, destins, lini~tit, increzator.

Imaginile care ii· vin in minte pacientului vor fi utilizate ca

declan~atoare posthipnotice pentru starile pozitive programate de

terapeut: senzatia de lini~te, care ii apare in minte unci paciente

dnd i~i aminte~te cum se juca in copilarie cu papu~a, poate fitransferata asupra unui alt obiect cu care pacientul vine in contactin prezent.

Concretizarea resurselor este un procedeu uti I ~i la pacientii cu

cancer sau alte afectiuni grave. Fortele imunostimulatoare sau fortelede vindecare pot fi vizualizate sub forma unor anima Ie (rechini

alba~tri) sau ca raze laser. Cancerul, la randul sau, poate fi vizualizatca un animal salbatic ce trebuie imblanzit, mancat de un alt animal

mai mare sau redus, datorita actiunii unor raze laser. Monstrul

(tumora) poate fi transformata, in imaginatie, prin procedeAetehnicesau magice intr-un animal mai slab sau intr-unul neagresiv. In acela~i

timp, este bine ca substantele injectate in cursul chimioterapiei safie vizualizate in sens pozitiv ca fiind laptele care hrane~te sau

"fluide vindecatoare".

Prezenture de cuz (Rosen, p. 264)

Pacient cu durere abdominala.

Terapeutul: "Ce culoare iti vine in minte atunci dnd tcconcentrezi asupra durerii tale? Ro~u? Gande~te-te la un obiect saula mai multe obiecte care sunt colorate in ro~u!".

Pacientul: "Un pix".T: "Un pix ro~u? Are ~i pasta ro~ie?".P: "Da!".T: "Imagineaza-ti cii iei pixul ro~u ~i scrii cu ro~u cuvintele

pace, confort. Sau poate preferi sa mazgale~ti pfma dnd pasta ro~icse termina?

Atunci dnd pasta ro~ie s-a terminat, ar fi bine sa te intrebi: Oare

nu a disparut ~i durerea din abdomenul meu, 0 data cu pasta ro~ic?Cand vei simti mai putina durere, ridica degetul aratator d~ept.Atunci dnd vei fi gata, vei putea ie~i din transa ~i vei lasa in

urma ta pixul r()~m~i durerea. De aCUrll incolo vei scrie numai cu

cerneala albastra ~i te vei simti invaluit intr-o culoare albastra,l ini~ti toare. Arunca toate problemele care te-au suparat intr-o gaud

neagra. Trebuie sa fii convins cii vei reu~i. Meriti sa fii fericit. Nuscrie nicaieri cii nu vei reu~i, iar daca scrie, noi putem ~terge. Potiinlocui cele scrise cu alte lucruri bune, scrise in cerneala albastra!".

T: (Dupa ce pacientul a ie~it din trans a) "Cum tesimti acum'?".

P: "Bine. Nu ma mai doare!".T: ,,$i nu am lucrat decat 10 minute!".P: "Mi-a fost tare rau inainte!".

Tehnica de concretizare a simptomelor este 0 tehnidi uti la, dar

ea nu reprezinta dedt unu1 din multiplele procedee terapeutice,care pot fi utilizate in cadru1 unui demers psihotcrapeutic mai

complex.




PSIHOTERAPIA CONSTRUCTIVIST A

iZ'sihoterapia constructivisHi se refera la un model psiho

terapeutic strategic elaborat de N a r don e (1996) ~i care se aplicain special in tratamentul tulburarilor anxioase, mai ales fobice.

Programul de psihoterapie propus cuprinde un ansamblu de

tehnici, prin intermediul carora terapeutul produce 0 modificare in

organizarea relational a, cognitiva ~i emotionala care sta la baza

fonnuHirii ~i mentinerii fobiilor simple ~i generalizate.

Tratamentul psihoterapeutic este de scurta durata, rezultateleacestuia putand fi evaluate imediat .

Tehnica terapeutica propriu-zisa se refera la modificarea

perceptiilor ~i reprezeiltarilor pc care Ie are clientul cu privire la

propria persoana, la lumea extema ~i la ceilalti, mai precis este

yorba de restructurarea schemelor relationale care sustin ~ivalideazatrairi le cu caracter fobic.

Procedeele utilizate se caracterizeaza prin claritate, preeizie ~i

caracterul controlat al rezultatelor, care pot fi apreciate in mod

obiectiv nu numai de terapeut, ei ~i de client.

Obiectivul pragmatic al psihoterapiei consta in destructurarea

modalitatilor dc adapt are ~i a solutiilor patologice elaborate depacient, care au drept scop punerea in actiune a unoI' mecanisme

dcfensive, de aparare impotriva anxietati i.

In elaborarea metodelor ~i tehnicilor sale, N a r don e se bazeaza

mai ales pc studiile ~colii de la Palo Alto, reprezentata in special

de Wa t z I a w i c k ~i We a k I and, prceum ~i de eele ale lui

Mil ton E r i c k son , care utiliza adesea in psiho

terapie a~a-numita "hipnoza tara trans a" (S a 1v in i, 1996).

Modelul psihoterapiei constructiviste reprezinta un demel'S

~tiintific, deoareee se caracterizeaza prin transparenta, posibilitatca

de verificare publica a rezultatelor ~ieoncordanta dintre supoziti ile

teoretice ~imetodele de interventie psihoterapeutica apticate asuprasubieetului.

Pentru a intelege bazele teoretice cognitiv-constructiviste carestau la baza aeestui sistem psihoterapeutie, autorul pome~tc de la

eoneeptia lui Bat e son (1972), conform careia convingcrile

noastre, de regula necon~tientizate, cu privire la lumea extcrioara,determina modul nostru de a aetiona in lume ~i, la randul sau,

modul nostru de a simti ~i de a aetiona influenteaza convingerile ~i

conceptiile despre lume ~i viata.

Psihoterapia strategica urmare~te sa produca modificari in ceca

ee prive~te modali tati le in care oamenii ~i-au construit "real itati Ie"

disfunctionale. Pentru a reu~i acest lucru, primul pas pentm tcrapcut

inseamna intelegerea ~i adoptarea stilului de gandire al pacicntului

~iabia apoi, pornindu-se de la aceasta "rezonanta" psihoafcctiva se

poate trece la mobil izarea resurselor interioare ale subiectului.Criteriul de valid are al psihoterapiei 11reprezinta, conform acestci

ori~ntari pragmatice, redueerea sau dispari tia simptomelor.In urma aplicarii modelului terapeutic, elaborat de N a I' don e

(1996) pe un numar de 52 de pacienti suferind de tulburari obsesive

~i fobice, s-au obtinut rezultate pozitive in 86% din cazuri, in tr-un

timp relativ scurt (14 ~edinte de psihoterapie) .

Principiul interventiei terapeutice construetiv-strategicc poate fi

ilustrat intr-un mod sugestiv de 0 povestire specifica tradit iciislamiee:

"La moartea sa, Ali Baba a lasat drept mo~tenire 39 de camilc

celor 4 fii ai sai . Testamentul prevedea urmatoarele:0jumatate dincamile va reveni fiului celui mare, un sfert eelui de-al doilca, 0

optime celui de-al treilea ~i 0 zeeime mezinului.

Cei patru fii nu puteau cadea de acord asupra impartelii ~i s-au

pus pe cearta. Problema a fast rezolvata de un inteJept care calatorca

pe 0 camHa ~i care, atras de zgomot, a intervenit in disputa. Acesta

a descoperit solutia intr-un mod aproape magic: el a adaugat propria

camiUi eelor 39 ~i a rncut impartirea pomind de la 40 de camile. In



92



Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte

c) In cursul atacului de panidi, pacientul trebuie sa prezinte cel

putin patru din simptomele urmatoare:

• di f icultiiti de respiratie (dispnee) sau senzatie de sufocare;

• ameteli, senzatie de instabilitate sau de le~in;

• palpitatii (tahicardie);

• tremuraturi sau spasme musculare;• transpiratie;

• senzatie de strangulare;

• greata sau jena in regiunea abdominala;

• sentimente de derealizare sau depersonalizare (senzatia ci' inu

mai este aceea~i persoana ~i ca lumea s-a modificat);

• amortcli, furnieaturi (parestezii);

• bufeuri de ciildura sau senzatia de frig;

• dureri sau jena la nivelul toraeclui;

• teama ci'i v a muri;• teama cii va innebuni sau ca va comite un act necontrolat.

d) eel putin patru din simptomele mentionate au aparut brusc ~i

s-au accentuat in unnatoarele zece minute.e) Nu poate fi stabilita 0 cauzii organica a tulburiirii (ca, de

piIda, 0 intoxicatie cu amfetamina, cofeina sau hipertiroidie).

Formele clinice ale atacului de panica:

Forma u~oara: toate atacurile care au avut loc in cursul ultimei

luni s-au caracterizat prin mai putin de patru simptome.Forma moderata:

=> in cursu I ult imei luni toate ataeuri le s-au caracterizat printr

un numar limitat de simptome;

=> in ultima lunii, gravitatea atacurilor de panica se situeaza

intre nivelul de atac u~or ~i atac sever.

Forma severa: in ultima luna, subiectul a suferit cel putin optatacuri de panici'i.

Remisiune partiala: in ultimele ~ase luni nu s-a inregistrat nici

un atac de paniciisau simptome caracteristice acestuia.

2. Sindromul agorafobic co ataeuri de panid:

a) Agorafobia: subiectul prezinta teama de a se afla in locuri

sau in situatii de uncle ar fi dificil (sau jenant) sa iasii sau in care

nu ar putea beneficia de ajutor in caz de atac de panica. Aceastii

teama conduce la reducerea deplasarilor subiectului sau la nevoia

ca acesta sa fie in permanenta insotit de ci'itre altcineva, atunci

cand se deplaseazii . In afara casei , subiectul se confrunti i cu situatii

generatoare de agorafobie, fapt ce-i provoacii 0 anxietate intensa.

Aeeste situatii apar atunci dind persoana se afla singurii in afara

locuintei, in aglomeratie, la 0 coada, pe un pod sau intr-un mijlocde transport.

b) Apar tulburiiri care riispund criteriilor ataeului de panieii.

Severi tatea comportamentului de evitare la agorafobic:

U~oara: subieetul manifest ii un comportament de evitare precis

delimitat , avand altfel un mod de viatii relativ normal (se deplaseazii

singur' doar la serviciu sau unde este absolut necesar).

Moderata: evitarea conduce la limitari in 11?odul de viatii al

subiectului (poate piirasi domiciliul tarii a fi insotit, dar nu poatc

parcurge mai mult de cativa kilometri).

Severa: evitarea il imobilizeazii total pe subiect la domiciliu,

acesta fiind incapabil sii se deplaseze neinsotit.

Remisiunea part ial ii: subiectulnu mai prezintii actual mente nici

un comportament de evitare de tip agorafobic, dar a prezentat astfel

de comportamente in ultimele ~ase luni.

3. Sindromul agorafobie fara ataeuri de panica:

a) subiectul prezinti i comportament agorafobic;

b) nu se inregistreaza nici 0 tulburare specifica atacului de panica.

4. Sindromol obsesiv-eompulsiv:

a) Obsesii:

=> Idei, ganduri, impulsuri sau reprezentiiri recurente ~i

persistente care cel putin la debutul bolii, sunt resimtite de

catre subiect ca intruzive ~iabsurde (Exemplu: 0 mama poate

fi bantuitiide ideea obsesivii cii i~i va ucide copilul pe care

il adorii).

=> Subiectul depune eforturi sustinute pentru a ignora sau pentru

a reprima gandurile sau impulsiunile obsesive sau pentru a

Ie neutraliza prin intermediul altor ganduri sau actiuni.

=> Subiectul con~tientizeazii faptul ca obsesi ile sunt produsul

propriei sale inchipuiri, nefiindu-i impuse din afariL

95sihoterapii scurtePsihoterapii .I'curte4



=> Continutul obsesiilor nu este legat de gandurile, impulsiunile

sau reprezentarile care au dec\an~at tulburarea (dad prezinta

o tulburare a conduitci alimentare, obsesiile nu vor fi legatede hrana, dad utilizcaza 0 substanta psiho-activa, obsesiilenu sunt legate de drog etc.).

b) Compulsiunile:=> Sunt comportamente repetitive, intentionale, desfii~urate dupa

reguli bine stabilite, cu caracter stereotip ~i reprezinta 0reactie a subiectului la aparit ia obsesiei.

=> Comportamentele respective au drept scop de a neutraliza

sau de a impiedica 0 senzatie de disconfort sau 0 situatie cu

caracter redutabil . Cu toate acestea, activitati le respectivenu au legatura logica cu scopul propus (de a preveni sauneutraliza), sau se manifesta in execs.

=> Subiectul recunoa~te faptul ca ceca cc face el este excesiv

sau absurd (acest lueru nu este insa va]abil pentru eopiii maimiei sau pentru persoane]e ale caror idei obsesive sunt

suprainvesti te, ca in cazul obsesii lor cu continut religios).c) Obsesiile ~'i compulsiunile sunt insotite de sentimente de

disconfort, de 0 pierdere considerabila de timp (oeupa 0 marc parte

a zilei) sau interfera, in mod semnificativ, eu activitatile cotidiene

ale subieetului, cu cele prafesionale sau eu re]atii]e soeia]e ale

acestuia ..

N a r don e (1996) plaseaza forma fobica a fixarii hipoeondriace

(pc care D.S.M. III.R. 0 plaseaza ]a tulburari]e psihosomatiee) in

cadrul tulburarilor care au ]a baza anxietatea, datorita faptului cainvestigatia clinica a evidentiat ]a aee~ti subieeti 0 dinamiea

perceptiva ~i reactionala de tip obsesivo-fobic.

5. Tulburarea hipocondriaca:

a) Bo]navul prezinta teama $i eonvingerea ea sufera de 0 ma]adie

grava, datorata interpretarii eranate a anumitor senzatii sau simptomefizice, pe care Ie crede semne ale bolii respective.

Varsta medic de aparitie a tulburarii respective se situeaza intre20 ~i 30 de ani. In general, tulburarea imbraca 0 forma cronidi cu

aparitia ~i disparitia simptomclor, de~i exista ~i uncle cazuri devindecare. Persoanele care au avut in familie bolnavi, sunt mai

FORMAREA ~I MENJiNEREA TULBURARILOR FOBICE

predispuse la acest tip de afectiune. Situatiile stresante cu caracter

psihosocial influenteaza, la randul lor, aparit ia bolii .

b) 0 examinare somatiea minutioasa nu evidentiaza nici un felde tulburare organica. Cu toate acestea, pacientii nu ered ceca ce

]i se spune ~i i~i sustin in continuare convingerea ca sunt bo]navi.

c) Teama ca sufera de0

boala grava persista ~i dupa ce mediciiau dat toate asigurarile subieetului.

d) Simptomele tulburarii hipocondriaee dureaza eel putin ~aseluni.

Modelul psihoterapeutic prapus de N a r don e (1996) a fost

elaborat in urma unor studii clinice, realizate pe 152 de subiectitratati in cadrul Centrului de Terapie Strategiea din Arezzo, inperioada 1988-1990.

Atunci cand oamenii se refera la0

problema psiho]ogica estenormal sa ne intrebam de ce a aparut respectiva problema. La baza

acestei atitudini mentale se afla un mod de gandire de tip cauzal,conform caruia exista totdeauna 0 relatie intre cauza ~i efect.

Conform acestei eonceptii, cauza precede totdeauna efectul, iar in

domeniul psihologic pentru a rezolva 0 problema actual a ar fi absolutnecesara analiza trecutului subiectului.

Acest mod de gandire a condus la conceptii reductioniste in

psihologie, cum ar fi psihanaliza ~i teoriile comportamenta]iste.

~tiinta contemporana s-a indepartat insa de acest modelexplicativ, adoptand conceptul de cauzalitate eirculara.

In mod concret, aceasta orientare se reflecta in atitudinea

psihoterapeutului care, intrebat fiind de clientii sai in legatura cucauza fobiilor ~i obsesii lor, trebuie sa ]e explice faptul ca a cunoa~te

respectivele cauze nu este nici neeesar, niei util pentm a Ie vindeca.Mai precis, nu este util sa cunoa~tem modu] in care s-au format

~i au evoluat in timp obsesiile ~i fobiile, ei modul in care sistemele

de perceptii ~i reactii disfunetionale, in raport cu anumiti stimuli,functioneaza in prezent.




Din perspectiva gasirii unor solutii la problemele de viata ale

pacientilor, terapeutul trebuie sa inlocuiasca intrebarea "din ee cauza

a aparut problema respectiva?" cu intrebarea "cum functioneaza

procesele psihice pentru a mentine problema-simptom?".

N a r don e (1996) sustine punetul de vedere. cognitiv-eom

portamentalist conform caruia tulburarile fob ice ~i obsesive nu se

datorcaza unorpsihotraume din copilaria timpurie, nu au 0 cauzade natura biologica, ele instalandu-se, in mod treptat, prin

intermediul acumularii progresive a unci tensiuni cmotionale induse

prin autosugestie, care conduce la "eonstruirea" primului atac de

panid. Pornindu-se de la acesta, se elaboreaza un set de secvente

pcrceptiv-comportamentale cu caracter disfunctional. Studiile clinice

reatizate asupra unui numar impresionant de cazuri au demonstrat

di tulburarile fob ice severe au aparut ~i s-au complicat treptat,

avfmd ca punct" de pornirc gandurile, indoielile ~i reprezentarile

legate de teama de imbolnavire. Aceste ganduri ~i reprezentari au

aparut fie intampUitor, f ie in legatura cu trairea unci situati i u~oare,

bazate pc 0 teama de imbolnavire justificata.In primul eaz, gandurile pacientului au fost de tipul urmator:

"daca vreodata ma voi simti rau atunci cand ma aflu in multime sau

departe de casa, cine ma va ajuta? ... ma voi face de ras . .. " etc.

Trcptat, aceste ganduri cu caracter dubitativ se transforma in

adevarate "fixatii" agorafobice, subiecti i ineepand sa declan~eze

comportamente deevitare in raport cu toti stimulii care ar fi putut

dec1an~a astfel de ganduri sau emotii. Mai exact, ace~tia ineep sa

se tcama dc toatc rcactiilc fiziologice (tahicardice, dificultati

respiratorii, transpiratii, ameteli, confuzie etc.) pc care Ie declan~eaza

anumite situatii de viata.

In cel de-al doilea eaz, acela~i proces se declan~eaza pornindu-se

de Ja un prim episod de teama cu simptome psihosomatice.Observand faptul ca la anumite si tuatii ce proquc reacti i emotionale

puternice, subiectii declan~eaza comportamentul de evitare a

respectivelor situatii sau incearca sa-~i controleze voluntar reactiile

emotionale, fapt ce conduce la agravarea simptomelor.

Observatiile c1inice au evidentiat faptul ca formele grave de

tulburari fobice au fost declan~ate fie de evenimente nesemnificative,

fie doar de simple ganduri dubitative, de tipul: "s-ar putea sa mi

se faca rau". Se pare ca ace~ti subiecti au cazut intr-o eapcana

psihologica la fel ca ~i miriapodul din povestea lui N a r don e ~iWatzlawick (1990):

"Gandindu-se la dificultatea de a-~i mi~ca simultan cele 100 de

picioare ~i dorind Sa controleze modul in care se mi~di aces tea,

miriapodul s-a gasit in imposibilitatea de a se mai deplasa"

(Nardone, 1996, p. 61).Ceea ce fixeaza 0 simptomatologie cu caracter fobic nu cste

evenimcntul initial, ci ccea ce intreprinde persoana respcctiva pentru

evitarea anxietatii.

Comportamentele pe care Ie pune in actiune subiectul pentru a

scapa de teama reprezinta un felde solutii "deja inccrcate" ~i carcnu duc decat la accentuarea, agravarea ~i generalizarea simpto

matologiei. Rezultatul este ca persoana va atinge pana la urma

stadiul de "neajutorare dobiindita" sau de blocaj total. Acest concept

de "neajutorare dobiindita" a fost studiat de psihologii cognit ivi~ti

~i desemneaza starea patologica in care individul nu mai poatecontrola evenimentele ~i situatiile, stare perceputa de subiect ca

fi ind de natura interioara. Consecintele acestei stari sunt: dispozitie

depresiva, reacJii de teama acute sau cronice ~i/sau recurgerea la

a~a-numitele ritualuri obsesive cu ajutorul carora subiectul crede

ca ar putea controla evenimentele de care se teme (S a I v i n i ,

1971).Pentru a clarifica felul in care punerea in actiune a modului de

solutionare a unci probleme nu fac.e decat sa mentina problema,yom da un exemplu coneret (N a r don e, 1996):

o persoana care se teme sa iasa singura din casa, va recurge in

general la doua solutii. Prima solutie va consta in cvitarea tuturor

situatiilor in care ea s-ar putea afla singura in afara cascio Treptat,acest gen de eomportament va conduce la evitarea aproape a tuturor

actiunilor care sc dcsta~oara in afara casei. Acest gen de evitare

generalizata va avea drept consecinta sciiderca pragului de

dec1an~are a fricii , in a~a fel incat eforturilc, pe care Ie intreprinde

subiectul, pentru a controla situati ile periculoase prin intermediulevitarii acestora, nu face decat sa sporeasca frecventa situatiilor

08Psihoterapii scurle

Psihoterapii scurle 00



respective in a~a fel ineat subiectul va incepe sa declan~eze atacuri

de panica, ehiar atunci dind se af1a foarte aproape de casa. Astfel,

solutia deja incereata are un efeet retroactiv asupra problemei,complieand-o.

Al doilea tip de solutie gas i ta de subiect ii care sufera de tulburari

anxioase grave consta in a solicita ajutor din partea anturajului.

Ace~tia sunt deosebit de inventivi in a construi adevarate retele,formate din persoane care i-ar putea ajutain cazul unui atac de

panica. Dar, ~i aceasta solutie laborioasa va conduce treptat laagravarea simptomului. Ori de cate ori pcrsmina in cauza solicita

sau prime~te un ajutor, ea prime~te, in acela~i timp, un dublu mesaj:"te ajut ~i te protejez pentru ca tin la tine";

"te ajut ~i te protejez pentru ca e~ti foarte bolnav".

Repetarea continua a acestui mesaj confirma tot mai mult

"gravitatea" bolii subiectului ~i, prin mecanismul "profetieiautoimplinite", simptomele sale se agraveaza.

Astfel, cele doua "solutii deja incercate" de subiectul anxios

condue la instal area unei secvente comportamentale circulare, care

IIprind infr-un fel de capcana psihologica, in cadrul careia tentativclede a rezolva problema nu fac decat s-o amplifice (K e e n e y, 1985).

In acest context, elementul care declan~eaza formarea sistemului

"perceptie-reactie de tip fobic" (N a r don e , 1996) nu are 0 relatiecauzala directa cu aparitia simptomului, ci are mai curand un caracterintamplii tor, legat de tr ii irea accidentalii a unci stari de teama reala

sau imaginara.

Pentru a sparge "cercul vicios" in care se mi~ca subiectul fobic

sunt necesare acele interventii care au drept scop nu modificarea

reactiilor comportamentale ale pacientului, ci modificareastructurilor cognitive ale acestuia, mai ales a modului lor de

percepere a realitatii.

Caracteristicile unci astfel de interventii psihoterapeutice sunturmatoarele (N a r d on e, 1996, p. 80):

Interventia trebuie sa distruga cercul viciosde tip homeostatic,

format intre persistenta problemei ~i soluti ile "deja incercate".

Aceasta trebuie sa conduca la depa~irea rezistentelor fata deschimbare, specifice sistemelor af1ate in echilibru homeostatic, tadca subiectul sa-~i dea seama de acest lucru.

Interventia terapeutica trebuie sa produca modificari concrete in

domeniul perceptiei ~i reactiei subiectului in raport cu situatia

anxiogena.

o data ce modificarea s-a produs, strategia terapeutica trebuie

sa-l ajute pc subiect sa-~i mobilizeze toate disponibilitiitilc afective

~i comportamentale ~i sii-i redea acestuia Increderea in fortelcpropm.

MODELUL DE PSIHOTERAPIE STRATEG lcA ELABORAT DE NARDONE (1996)

Modificarea realitatii psihologice rigide, care sUi la baza

comportamentelor de tip fobic,este dificilii, dar nu imposibila.

Dificultatea consta In aceea ca, a gasi 0 solutie eficienta, intr-un

timp relativ scurt, implica dirijarea subiectului intr-un astfel de

mod incat acesta sa-~i modifice, nu numai propriile actiuni, ci ~i

modul in care percepe realitatea, iar pentru a realiza aeest lucru

este necesara modificarea modalitati i in care acesta i~i organizeazii

informatiile.

Pentru a nu declan~a rezistentele pacientului, modul de abordarc

al acestuia trebuie sa aiba un caracter indirect, bazat pc utilizarea

sugestiilor, instructiunilor paradoxale, a capeanelor de comunicare,

a reetichetari lor ~i a prescriptii lor de tip comportamental.

Prezentam planul modelului de psihoterapie scurta, construe

tivist-strategiea, pentru tulburarile obsesive ~i fobiee (N a r don e ,

1991, p. 62).

Etapa I (prima ~edinta).

Obiective:

I. Definirea problemei ~ica~tigarea increderii paeientului.

2. Realizarea unui aeord cu paeientul asupra obiect ivelor

psihoterapiei. Construirea relatiei psihoterapeutiee;

intarirea increderii ~i cii~tigarea eolaborarii pacientului.

3. Explorarea sistemului perceptiv-reactional al pacientului~i redefinirea acestuia.

4. Construirea unci ipoteze de interventie.

5. Prime Ie actiuni cu caracter terapeutic.

100 Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte10)



Strategii:

1. Tehnica "tracing" -ului.

2. Reetichetarea (recadrajul) circulara a problemei.

3. Rcetichetarea circulara a sistemului perceptie-reactie,

prccum ~i a solutiilor incercate de paciel1t.

4. Reetichetarea paradoxa1a.5. Tehnica hazata pe confuzie.6. Comunicarea metaforica.

7. Il1structiunile il1directe (prescrierile indirecte).

Modul de comunicare cu suhiectul: limbaj hipnotic (utilizal'ea

hipnozei in afara transei, ascultare activa, sugestii non-verbale ~i

intluenta personala a terapeutului).

Etapa a II-a (~edintele 2-5)Obiective:

1. Distrugerea sistemului rigid perceptie-reactie ~i soluti iincercate de subiect.

2, Redefinirea primci schimbari.

3. Stimularea altor schimhari progresive.

4. Modificarea modului in care clientul percepe reali tatea.

Strategii:

1. Reetichetarea (recadrajul):

=> paradoxala;

=> provocativa;=> activarca indoiclii.

2. Prescrieri (instructiuni) in sfera comportamentului:=> directe;

=> indirecte;

=> paradoxale.3. Comunicare metaforica:

=> anecdote;

=> povestiri;=> aforisme.

4. Redefinirea cognitiva ~i explicativa a modificarilor

obtinute.

Comunicarea cu subiectu1: limbaj hipnotic (hipnoza in absenta

transei) ~i intluenta personala maximaUi a terapeutului.

Etapa a III-a (lncepand cu ~edinta a ~asea)

Obiective:

1, Constatarea prin intermediul experientelor directe a

faptului ca subiectul este capabil sa depa~easca

problema-simptom.

2. Realizarea progresiva de noi modificari pana dind suntatinse obiect ivele terapeutice despre care s-a convenit

ca rezolva problema.3. Redefinirea modului in care subiectul pereepe relatia

sa eu sine insu~i,cu ceilalti ~icu lumea exterioara.

4. Consolidarea achiziti ilor obtinute.5. Formarea la subiect a unui sistem de perceptie-reactie

suplu in raport eu realitatea.

Strategii:I. Prescrieri directe ~iindirecte in sfera comportamentului.2. Reetichetarea.

3. Prevederea paradoxala a recaderilor.

4. Redefinirea explicativa a modificarilor obtinute ~istimularea subiectului sa obtina 0 anumita autonomie

personala.Comunicarea cu subieetul: limbajul utilizat este din ce in ce mai

putin hipnotic. Se recurge tot mai putin la rolul intluentei personale

a terapeutului ~i a eomunicarii implieite, in vederea stimulariiindireete a autonomiei personale a subieetului.

Etapa a IV-aObiective:

Aehizi tionarea eompleta de catre pacient a autonomiei personale

~i a tlexibilitatii sistemului pereeptie-reaetie.

Strategii:

1. Expliearea in detaliu a demersului psihoterapeuticutilizat (redefinirea eognitiva) ~iclarificarea proeesuluide sehimbare.

2. Responsabilitatea schimharii este atribuita integral

resurselor proprii ale pacientului.3. Comuniearea eu subieetul: total non-hipnotica, dar

deseriptiva ~i eu earaeter familiar.

]02




STRATEGIA PSIHOTERAPEUTlcA UTILIZATA iN (AZUL AGORAFOBIEI

Pentru a sparge rapid cercul vicios bazat pe perceptie-reactie alagorafobicului, terapeutul va aplica 0 serie de proccdee tactice care

se Inscriu Intr-un plan strategic mai general.

La inceput, terapeutul va pune accent pe modul de destructurare

a respectivului cerc vicios, bazat pc solutiile deja incercate de

pacientul agorafobic: evitarea ~i solicitarea de sprij in.

Tehnica util izata consUi Intr-o prescriere indirecta, bazata pe 0

procedura de tip sugestiv, menita sa distraga atentia pacientului de

la simptomul sau. Se aplica, de asemenea, ~i 0 reetichetare cu

caracter strategic care va avea drept scop utilizarea simptomului(teama) In vederea provocarii unei modificari in sfera com

portamcntala (subiectul va fi astfel directionat, incat sa se teama saprimeasca ajutor).

Mai precis, cele doua stratcgii sunt:

]. Orientarea atentiei spre un element nescmnificativ, in timp ce

se realizeaza 0 interventie esentiala;2. Uti lizarea fortei simptomului pentru anularea acestuia.

Pacientului i se cere sa-~i exacerbczc simptomul In mod deliberat

in cadrul unei secvcnte psihoterapeutice ritualizate, cu elemente

spatio-temporale precise, in care acesta trebuie sa indeplineasca

anumite actiuni prescrise prin intermediul sugesti ilor.

Prescrierea simptomului 11va determina, in mod paradoxal, pe

pacient sa capete control asupra acestuia ~i va conduce, in final, la

disparit ia sa. Dupa spargerea cercului vicios al comportamentuluiagorafobic, se va trece la realizarea unoI' confruntari directe cu

situatiile anxiogene, sub indrumarea terapeutului. Aceste experiente

VOl' dovedi pacientului faptul ca poate face fata foarte bine oricareisituatii, care inainte Ii producea teama.

Confruntarea se realizeaza initial prin intermediul sugestii lor,

astfel incat pacientul sa intre in situatia' anxiogena aproape tara

sa-~i dea seama, realizand faptul ca a trecut cu bine proba abia

dupa ce aceasta s-a incheiat. Strategia psihoterapeutica implidi, de

asemenea, ~i activarea disponibil itati lor latente ale subiectilor.

In finalul terapiei, se dau explicatii precise legate de modul incare a actionat aceasta.

In cel~ ce urmeaza, prezentam in detaliu etapele procesului

psihoterapeutic.

Etapa I

Prima ~edinta de psihoterapie are 0 importanta deosebita pentru

pacientii agorafobici. Ace~tia simt 0 nevoie imperioasa de a-~i

rezolva problema ~i, din acest motiv, ei sunt extrem de receptivi

~i sugestibili , dar, in cazul in care nu au obtinut imediat 0 confirmare

ca sunt pe drumul cel bun, ei VOl' parasi terapia ~i VOl' recurge la

alte .solutii.

Din acest motiv, interventia psihoterapeutica trebuie inceputii

cat mai repede, utilizand receptivitatea aces t or subiecti ca pc un

instrument al psihoterapiei.

Astfel, dupa ce a ascultat cu atentie descrierea problemei

pacientului, utilizand un stil de comunicare bazat pc imitatie ~i pe

intrarea in rezonanta cu modalitatile senzoriale de receptarc ~i

prelucrare a informatiei de catre pacient, precum ~i cu mimic a ~i

pantomimica acestuia, terapeutul va aplica prima tehnica de

interventie: reetichetarea in vederea modificarii sistemului de relatii

interpersonale, uti lizate in mod obi~nuit de un pacient fobic, sistem

care mentine problema-simptom. Terapeutul va pune accentul pc

modul in care i~i percepe un subiect propria realitate ~i pe reactiile

sale obi~nuite. Pacientului i se va explica faptul ca problema sa

este cea care 11determinii sa ceara ajutor de la alte persoane, dar

ca ajutorul ~i suportul venit de la ceilalti nu pot rezolva situatia. I

se va preciza, de asemenea, faptul ca nu trebuie sa conteze pe

sprijinul din partea celorlalti ~i chiar mai mult, ca ajutorul primit

este foarte periculos ~i poate sa-i agraveze starea.Terapeutul va explica in detaliu, pe un ton sugestiv, modul in

care familia ~i prietenii pacientului au devenit parte integranta a

comportamentului disfunctional. Prin intermediul ajutorului acordat,

membrii familiei ~i prietenii nu fac decat sa confirme incompetenta

:;;idependenta pacientului. Se precizeaza insa ca, in momentul de

fata, pacientul nu este inca in masura sa se descurce tara sprijinulaltcuiva.

]04 Psihoterapii sClirte Psihoterapii scurte105



Aceasta reetichetare are rolul de a canaliza teama pacientului

1ntr-o alta directie, reprezentand, in acela~i timp, ~i 0 inci tare la 0

react ie care va contribui la destructurarea sistemului disfunctional

de relati i interpersonale ale subiectului fobic.

Redefinind ajutorul in termenii unui factor care agraveaza boala,

se va modifica perspectiva pacientului asupra relatiilor saleinterpersona1e, care nu vor mai fi privite ca un fel de "colac desalvare", ci ca ceva nociv ~i foarte periculos. In felul acesta, va

aparea la subiect teama de a fi ajutat. Totodata, forta simptomului(teama) este reorientata in directia distrugerii retelei de sprijin eu

caractcr patologic.

Terapeutul va sublinia inca 0 data faptul ca, indiferent de cele

diseutate, el nu crede ca pacientul nu se poate lipsi total de ajutor

din afara in stadiul initial al terapiei. In acest caz, se apliea 0

afirmatie paradoxala care are rolul de a spori receptivitatea

pacientului, care va avea tendinta de a demonstra terapeutului faptul

ca se poate dispensa imediat de ajutorul nociv ~i ca dore~te sa

eolaboreze cu acesta pentru a-~i rezolva problema.Dupa aceasta prima interventie, care ocupa cea mai mare parte

a primei ~edinte de psihoterapie, se administreaza prima instructiune

eomportamentala, ca tema pentru aeasa.

Terapeutul va dec1ara in mod fals ea, pentru moment, ne aflamdoar in faza de tatonare ~i ea sarcina trasata trebuie indeplinita "ad

li teram" pentru a permite 0 mai buna apreciere a si tuat iei. Aeeasta

stratagema este uti lizata pentru a impied-iea pc paeient sa ineeree sa

evalueze efectele indepliniri i sarcinii , pentru ca 0 atent ie prea mare

acordata acesteia i-ar putea reduce din eficienta. Instructiunea seadministreaza in termenii urmatori: "De fiecare data dnd simtiti ca

va cuprinde eriza (atacul de panica) ~i teama dumneavoastra seaccentueaza, scoateti un jurnal din buzunar ~i notati in detaliu tot

cc se petrece. Faceti cu con~tiinciozitate acest lucru, chiar daca va

cuprindc panica de mai multe ori pc zi. La ~edinta viitoare imi yeti

lasa paginile completate pentru a putea sa Ie studiez. Jurnalul

respcctiv este elaborat de terapeut ~i cuprinde formulare foarte

plicticoase in care pacientul trebuie sa noteze data, locul, situatia,

gandurile care Ii vin in minte, precum ~i simptomele resimtite.

~J¥,t:f

1

A doua ~edinta incepe, de regula, cu urmatoarea afirmatie a

pacientului:"Doctore, Imi cer scuze, dar nu am fiicut ceea ce mi-ati spus,

dar, curios lucru, saptaroana treeuta nu am avut nici un fel de criza"sau:

"M-am simtit mult mai bine. Am mai avut eateva momentecritiee, dar, in mod ineredibil,in momentulln care notam In jurnal,

anxietatea ~i starile proaste dispareau ca prin farmec".

Aproape toti padentii afirmau ca in saptamana care a trecut nuau solicitat niei un fel de ajutor nici de la prieteni, nici de la

famil ie. Se eonstata astfel ca modul rigid al pacientuluide a percepe

realitatea a fost destructurat, iar retelele de sustinere in plan

psihosocial, care produceau efecte contrare scopului pentru care au

fost puse in actiune, au fost anulate. Metaforie vorbind, "vraja s-a

rupt" (N a r don e, 1996).

Explieatia acestui fenomen este urmatoarea: eomutarea atentiei

pacientului de la simptome la sarcina de Indeplinit, a permispacientului sa se deta$eze de solutiile stereotipe deja incercate.

Obligat ia de a nota eu con$tiinciozitate ganduri le ~i evenimentele

modifica atitudinea pacientului in raport eu anxietatea.Sarcina este atat de dificiH'i ineat elibereaza psihicul subiectului

de teama. Mai mult, pacientul incepe Sa ereada ca solicitarea

ajutorului va agrava boala $i, in felul acesta, 0 stare de teama esteInloeuita cu alta ~i mai puternica.

Etapa a II·a

In eursul eelei de-a doua $edinte de psihoterapie, terapeutul

aseulta relatarea pacientului $i apoi intare$te efectul tehnieilor

anterior aplieate prin intermediul redefinir ii s ituatiei:"lata ea problema dvs. nu este atat de ingrozitoare cum parea,

daca 0 interventie ne1nsemnata a fost suficienta pentru a modifiea

situatia. eu alte euvinte, problemele dvs. nu sunt niei insolubile,niei inevitabile. A$a cum ati dovedit-o, sunteti intr-adevar capabil

de sehimbare". Se insista asupra acestei redefiniri pe tot parcursul

eelei de-a doua $edinte de psihoterapie.

106Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte IO?



Atunci cand sistemul rigid de reac!ii disfunc!ionale a fost

dcstructurat, terapeutul va intari increderea pacientului in propriilesale forte.

Modul de percepere a realitatii pacientului va incepe sa se

mo~ifice de la unul disfunctional spre unul mai adecvat.

In cazul in care reactiile pacientului la prime Ie demersuritcrapeutice au fost pozitive, sc trece la etapa a doua a programului.

In caz contrar, sc mai adrninistreaza indicatia terapeutidi timp deInca 0 saptamana ~isc redefine~te situatia in cursul celei de-a treia~cdinte de psihoterapic.

In ultimele minute ale §edintci a doua se administreaza 0 nouainterventie cornportamentala paradoxala:

"Pentru ca in ultima ~edinta de psihoterapie ati reu~it aHit de

bine sa luptati impotriva problemei dvs., va voi cere sa faceti cevace vi se va parea ~i mai absurd decat ceea ce ati facut pana acum.

Trebuie, in mod obligatoriu, sa indepliniti ceea ce va cer. Cred ca

v-am ca~tigat intrucatva increderea, nu-i a~a? Presupun ca aveti pe .

acasa un ceas de~teptator cu 0 sonerie ingrozitoare. In fiecare zi, laora la care yom conveni, yeti potrivi acel ceas in a~a fel incat sa

sune peste 0 ora. Timp de 0 jumatate de ora va trebui sa va inchideti

intr-o camera, sa va a$ezat i intr-un fotoliu, sa incercati sa va simtiti

cat mai rau $i sa va ganditi la cele mai rele lucruri in legatura cuproblema dvs. Va trebui sa va concentrati asupra fricilor celor maiteribile, pana cand va yeti provoca, In mod voluntar, 0 criza de

panica. Veti ramane in stare a respectiva timp de 0 jumatate de ora,

pana cand suna ceasul. In acel moment opriti exerci!iul, mergeti labaie, unde va barbieri ti (va spalati pe tata) $iapoi va reluati treburi lezilnice".

Aceasta instructiune poate avea doua tipuri de efecte posibile:I. "Doctore, nu am reu$it sa intru total in rol. Am incercat, dar

mi s-aparut atat de caraghios ca mi-a venit sa rad. Curios

lucru, in loc sa ma simt. speriat, m-am simtit lini~tit".2. "Doctore, am reu~it sa fac ceca ce rni~ati cerut $i am trait

acelea$i senzatii pe care Ie-am avut inainte sa vin la

dumneavoastra. A fost tare neplacut $i chiar am plans la un

moment dat. Bine ca a sunat ceasul $i totul a luat sfiir$it".

Interesant este faptul ca cea mai mare parte dintre pacientii care

au avut cele doua tipuri de reactii nu au mai avut nici un atac de

panica in afara jumatatii de ora programate, iar ceilalti au mai avut

momente rare ~i scurte de panica, pe care Ie-au putut controla cu

u~urinta.

In $edinta urmatoare, terapeutul asculta relatarea pacientului ,$iapoi redefine$te situatia in termenii unei schimbari benefice. In

cazul reactiei specifice primului tip, se spune:

"A~a cum ati avut ocazia sa constatati, problema dvs. i~i pierde

din acuitate, atunci cand 0 provocati in mod voluntar. Dupa cum

probabil $ti ti , psihicul nostru functioneaza uneori in mod paradoxal

$i nu in acord cu principiile bunului simt. Sunteti pe cale sa invatati

sa nu mai dideti in capcana propriei tulburari $i a solutiilor deja

incercate, care nu fac decat sa complice problema in loc s-o rezolve".

Pentru reactia de tipul al doilea, terapeutul se va adresa

pacientului astfeI:

"Va felicit! Ati invatat sa modulati ~i sa modificati voluntar

simptomeIe, puteti la fel de bine sa Ie faceti sa dispara sau sa Ie

reduceti. Cu cat reu$iti mai bine sa provocati simptomele timp de

o jumatate de ora, cu atat reu$iti sa Ie controlati mai bine tot restulzilei".

Prin intermediul ambelor instructaje, terapeutul intent ioneaza saintareasca increderea pacientului in posibilitatea schimbarii, precul11

$i faptul ca el este pe cale sa achizitioneze noi strategii eficiente,

care 11 vor putea ajuta in viitor sa infrunte frica.

In felul acesta, pacientul a obtinut dovezi incontestabile cu privire

la faptul ca ceea ce face el impreuna cu terapeutul se dovede~te

eficient, fapt ce contribuie la inUirirea colaborarii dintre cei doi $i

produce alte modificari progresive in ceea ce prive~te modul incare pacientul percepe realitatea.

Terapeutul trebuie sa fie foarte atent pentru a atribui meritelc

schimbarii doar capacitatilor pacientului, prezentiindu-se pe sine

doar ca pe un strateg, care utilizeaza anumite metode ce au menirea

de a scoate la lumina disponibilitati ce exista deja in pacient, dar

pe care acesta nu a $tiut atunci cum sa Ie utilizeze.

lOR Psihoterapii scltrte Psihoterapii sCllrte 109



Prin intermediul acestui demers, terapeutul va intari increderea

in competenta personala a pacientului ~i va ameliora imaginea lui

despre sine, ceca ce este foarte important pentru pacientii care s-au

crezut totdeauna incompetenti, familia ~i prietcnii intarindu-Ie

aceasta opinie.

In aeela~i timp, se inlatura ~i posibilitatea ca interventia

tcrapcutului sa poata fi considerata "magica".

Dupa eateva saptamani, situatia s-a modificat in mod radical,

simptomele invalidante disparand 1'1majoritatca pacicntilo!. Cu toateacestca, pacientii nu pot fi considerati inca vindecati. In aeeasta

ctapa cstc importanta diminuan:a reactiei euforice, punand persoana

In garda in Icgatura eu pericolcle unci vindecari prea rapide.

Este esential ea pacientul sa inteleaga faptul ca daca se grabe~te,

riscii sa recada in capcana vechilor problemc. De asemenea, este

important sa sc consolidczc ceea ce s-a obtinut deja.

Etapa a III-a

In aceasti i etapa se planifica interventi ile comportamentale indirecte, care vor face ca pacientul sa se expuna progresiv ~i gradat

unor situatii anxiogene.Tehnica este oarecum aseman~Hoare cu desensibilizarea

sistematica, difcrenta fata de accasta din urma eonstand in aceea cii

pentru fiecare prescriere indireeta, terapeutul va inventa 0 sugestie

specifica, menita sa ajute pe subiect sa indeplineasca sarcina

anxiogcna.

lata un exemplu (dupa Nardone, 1996, p. 103):

"Foarte bine. Pentru ca ati reu~it foarte bine sa faceti tot ce

v-am spus, yeti putea face ~i mai mult. A~a cum spunea un intelept,

"cea mai 'buna calc de a ie~i de undeva este sa mergi inainte".

Altfel spus, yom trece prin mijloctll fricilor dumneavoastra. Incepandde astazi ~i pana la ~edinta viitoare yeti proceda exact a~a cum va

spun: sambata 1'1ora 10 va yeti imbraca pentru a ie~i din easa. Yeti

merge pana la u~a ~i, inainte de a 0 deschide, yeti face 0 pirueta.

Apoi deschideti u~a, ie~it i ~i repetati pirueta. Coborati pana 1'1u~a

blocului, repetati pirueta, deschideti u~a blocului, repetati pirueta,

deschideti u~a ~i ie~iti ~i mai faceti 0 pirueta, dupa eare pornit i spre

f

1

f

II

centrul ora~ului. Mergeti in piata ~i alegeti miirul eel mai mare, eel

mai ro~u ~i eel mai copt. Nu eumparati decat acel mar ~i aduceti-1

1'1mine 1'1 cabinet. Eu voi fi ocupat, a~a ca bateti 1'1 u~a, eu voi

desehide, imi lasat i marul pe care i l voi manca 1'1pranz. Ne rcvedem

1'1~edinta viitoare".

Majoritatea pacientilor se prezinta zambind 1'1cabinet ~i aducpsihoterapeutului cate un mar frumos. Lucrurile nu se opresc insa

aici, pentru ca pacientii incep sa iasa din casa ~i se aventureaza in

locuri tot mai indepartate. Aceasta instruetiune ajuta pacienti i sa se

expuna unei situatii anxiogene, pentru ca atentia lor a fast

direct ionata in alta parte ~i anume in directia indeliniri i unci actiuni

mai eomplexe. 0 data ce au realizat cele indicate, pacientii i~i dau

seama ca au depa~it teama. Ei ajung sa inteleaga sensul stratagemei

dar ~i-au dovedit lor in~i~i , prin intermediul unei actiuni practice,

fap!ul ca sunt capabil i sa-~i depa~easca dificultati1e.In cazul desensibilizarii comportamentale clasice, se inregistreaza

'Idesea e~ecuri pentru ca pacienti i refuza Saindeplineasca sarcinilc

comportamentale directe.In aceasta etapa a terapiei, tratamentul evolueaza datorita

indeplinirii gradate 'lunar sarcini de confruntare eu situatii tot mai

anxiogene. Lista respectivelor situatii este realizata de eomun 'Icard

eu pacientul.

Dupa fiecare sarcina, terapeutul va redefini in termeni pozitivi

calitatile reale de care a dat dovada pacientul eand s-a confruntat

cu 0 situatie, care alta data i-ar fi declan~at 0 criza anxioasii.

Pe masura ce tratamentul progreseaza, instruetiunile ~isugestiile

eare insotesc indeplinirea sarcinii vor trebui reduse, Uisand loc

instructiunilor comportamentale directe.

Pacientii ajung pana 1'1urma sa afirme ca se simt in stare sa facafata, tara probleme, tuturor situatiilor care inainte ii speriau.

Etapa a IV-a

Aceasta etapa are loc in cadrul ultimei ~edinte de psihoterapie.Obiectivul acesteia consta in consolidarea definitiva a autostimei,

precum ~i a sentimentului autonomiei pacientului. In acest scop,

terapeutul realizeaza 0 recapitulare in detaliu a eelor petreeute in

110 Psihoterapii scurte



decursul ~edin~clor de psihoterapie, precum ~i 0 explica~ie a

procesului terapeutic ~i a modului in care func~ioneaza fiecare

procedcu in parte.

Tcrapeutul va pune un accent deosebit pe faptul ca schimbarea

s-a produs datorita talentului deosebit al pacientului, terapeutulnefacand altceva dedit sa activeze disponibilita~ile latente existente

in pacient.

Terapia se incheie subliniindu-se faptul ca pacientul a inva~at

sa-~i utilizeze calita~ile personale ~i, de acum incolo, nu mai are

nevoie de terapeut.

,

!tj

i

PSIHOTERAPIA SCURTA CONSTRUCTIVIST-STRATEGICA

~cest model terapeutic apar~ine lui S h a z e r (l 985). Inca din

anul 1969, de cand a inceput sa se ocupe de psihoterapia scurta,Shazer era framantat de ideea cum ar putea decide mai binc ce

tehnica terapeutica sa aplice ~ila care sa rcnun~e. AHitspeciali~tilor,cat !,'i clientilor nu Ie este foarte clar ce anume inseamna 0

psihoterapie de scurta durata. Pentm unii speciali!,'ti , 0 terapie scurta

dureaza 10 ~edinte, pentm altii 25 sau chiar 50 (M a I an, 1976).

Weakland ~i colab. (1974) au ajuns, in urma unor studii, la

concluzia ca 72% dintre pacien~ii trata~i de ei au atins obiectivcle

terapiei, in medie cam in !, 'apte !, 'edinte.

De asemenea, F ish e r (1980, 1984) a comparat rezultatele

terapiei cu 6, 12 !,'i cu numar mai mare de !,'edinte $i nu a identificat

diferen~e semnificative in ceea ce prive!,'te ameliorarea pacien~ilor.S h a z e r (1985) considera ca 0 terapie scurta se caracterizeaza

nu numai prin faptul ca este limitaUi in timp, cat !,'i prin faptul carezolva problema cu care s-a prezentat clientul !,'i nu "macina" in

gol acelea!, 'i dif icul ta~i , tara a ajunge la vreo concluzie.Mil ton E r i c k son descrie cazul unui barb at de 59 de ani

care prezenta 0 paralizie isterica a bra~ului drept !,'i risca, din acest

motiv, pierderea serviciului. Terapeutul i-a spus pacientului ca suferade un sindromprogresiv, care va .conduce la triiirea senza~iei deamo~eala in spate, atunci dnd mana va lucra. A!,'a cum a fost de

a~teptat , paral izia a "progresat", pana dnd pacientului i-a in~epenito zona a spatelui, in timp ce mana a inceput sa functioneze normal.

In acest caz a fost yorba de substituirea unei i~finnita~i de tipnevrotic, cu alta infirmitate comparabiIa care insa nu conducea la

112 Psiholerapii scurle Psiholerapii scurle 113



incapacitatea de mundi a subiectului. Pornind de la acest caz,S h a z c r trage concluzia di mecanismul cheie al psihoterapiei scurteconsta in utilizarea a ceea ce aduce cu sine clientul, in a~a fel incat

acesta sa ajunga la un mod de viata satisfacator.

Dupa aproximativ 15 ani de studii, S h a z e r (1985) a ajuns laconcluzia ca, pcntru ca 0 interventie terapeutica sa fie incununata

de succes, nu este necesar sa avem informatii in detaliu in legatura

cu simptomele ~i nici macar nu trebuie sa stabilim precis cumanume se mentin respectivele simptome, ~i aeest lucru s~a dovedit

adevarat, de~i contrazice simtul comun.

Observat ii le au aratat ca orice alt t ip de comportament nou intr-o

situatie problematica poate conduce la gasirea de solutii. Cu altecuvinte, ceea ce conteaza este ca persoana care prezinta situatia

problematica sa realizeze ceva dij'erit, chiar dadi respectivul

comportament pare irational, bizar, irelevant sau chiar comic.o alta conditie a eficientie terapiei scurte consta in indi

vidualizarea demersului terapeutic pentru fieeare client in parte.

Astfel, de pilda, unui pacient cu insomnii, care nu obi~nuia saciteasca, i sc poate da sarcina paradoxala sa nu doarma, iar unui

copil neatent la leetii, sa faca un numar cat mai mare de gre~eli.Dupa cum se poate constata, in cazurile mentionate este yorba

de cunoscuta tehnica a prcscrierii simptomului. Cu toate acestea,

terapcutului poate sa nu~i fie totdeauna clar ce aspect al simptomuluiar trcbui prcscris, pcntru a se ajunge la solutia terapeutidi,

prcscrierea realizandu-se, de multe ori, pc baze intuitive.

In gcneral, terapeutii spccializati in tempic scurta au tendinta dea se centra asupra unor simptome clar definite ~i de a-~i propune

scopuri limitate ~iprescrise. Cu toate acestea, majoritatea clientilor

nu-~i cxprima astfel problemele, chiar ~ia tunci cand sunt ajutati de

terapeut. Dimpotriva, ace;;tia vin cu plangeri foarte vagi ~inedefinite,iar pentru astfel de subiecti ilici macar nu este clar daca problemalor a fost rezolvata sau nu. Din acest motiv, fara obiective precis

definite, nu se poate aprecia succesul terapiei. ,

Pentm a-I determina pe pacienti sa-~i clarifice scopurile ~i

obiectivele, S h a z e r (1985) a pus la punct 0 tehnica bazata pc

confuzie ~i inspirata din studiile lui Mil ton E r i c k son, eare

utiliza confuzia mai ales pentm a induce mai u~or hipnoza. Aceasta

tehnica se refera la faptul ca terapeutul stabile~te relatia terapeutica

~i solicita cooperarea pacientului, provocand ~i util izand confuzia

in a~a fel incat nevoia acestuia de a gasi un sens in situatia

terapeutica este fmstrata, fortandu-se astfel subiectul sa-~i fixezeun obiectiv.

In psihoterapia de cuplu Se intampla foarte frecvent ca fiecare

dintre parteneri sa aiba pareri diferite in legatura cu problema ;;i cucine anume ar trebui sa se schimbe ~i in ce fel. 0 data ce obicctivclc

au fost precizate clar, chiar daca acestea nu au un caracter mutual,

se creeaza conditiile pentm rezolvarea problemei, solutiile izvorand

in mod spontan ~i intr-un timp scurt.

A treia conditie a unci interventii terapeutice eficiente consta in

aceea ca interventia trebuie sa utilizeze aceea~i harta mcntala, prinintermediul careia a fost descris.a problema simptom (accla$i sistcm

de concepte, reprezentari, simboluri).

A patra conditie a reu~itei terapiei 0 constituie caracterul indi

rect al demersului terapeutie, in cadml caruia simpt9mul estcacceptat ca atare ~i devine 0 parte a solutiei.Astfel, S h a z e r citeaza cazuJ unui preot care s-a prczcntat Ja

psihoterapie afirmand ca ~i-a pierdut credinta in Dumnezeu. In urmainterviului clinic a rezultat faptuJ ca preotul era foarte interesat de

arhitectura ~i picturiJe din biserici. Terapeutul i-a reeomandat saviziteze dit mai multe biserici ~i sa faea fotografii pentm un prietencare Jucra Jaun album de arta. Aflandu-se la un moment dat intr-una

din biserici le in care fotografia, preotuJ ~i-aregasitdin nou credinta.

Este evident faptul ca obiectivul unci tcrapii eficiente nu este

atat eJiminarea simptomeJor, cat, mai aJes, ajutarea sa-~i atinga in

mod spontan obiectivele dezirabile.

o aWi problema care impiedica progresul terapiei 0 reprczintarezistentele clientuJui. Pentm inlaturarea acc;stora, S h a z e r (1985)

procedeaza in felul urmator: la inceput, conecteaza prezentul cu

viitoml ignoriind trecutul, apoi adreseaza complimente clientului

pentm ceea ce face bine ~i i n foJosul sau ~i, abia dupa Ceacesta s-aconvins ca terapeutul se afla de partea sa, se pot da sugestii in

legatura cu ceva nou care ar trebui facut ~i care ar fi uti1c lientului.

114 Psihoterapii sClIrte Psihoterapii scurte lIS



o aWi ideca interesanta pe care 0 sustine S h a z e r (1985) consHi

In accea ca pentru a avea rezultate in tcrapie sunt necesare doarschimbari mici ~'iobiective rezonabile. Speciali$tii in terapia de

j~l1)1ilieunt de parcrc ca 0 schimbare cat de mica in comportamentul

unci pcrsoane va produce modificari de comportament la toate

eclclalte persoane cu care aceasta interactioneaza.

Studiile clinicc au demonstrat ca, cu cat obiectivele teraplel

sunt mai pretentioase, cu atat exista mai multe $anse ca terapeutul

~i clientul sa quezc in atingerea acestora.

Tinand seama de aeeasta observatie, care rezulta din caracterul

sistcmatic £11 terapiei de familie, S h a z e r (1985) considera ca

pcntru rezolvarea unei probleme care privqte cup1ul sau familia nu

cstc obligatorie prezenta tuturor cclor implicati 1£1 $edinta de

psihoterap·ie.

ACUZELE PACIENTILOR

Terapeutii trebuie sa construiasdi ni~te ipoteze in legatura cumodul in care pacienti i i$i construiesc simptomcle ~ip1angeri1e, de

aiei derivand modalitatea de a e1abora solutia.

Aceste ipoteze vor functiona ca un fel de reguli pentru a elabora

demersul terapeutic de solutionarc a problemelor clientului.

Astfel, de pilda, sa prcsupunem ca tcrapeutu1 considera ca

simptomul indepline$te 0 functie sistemica de a mentine familia

impreuna. In acest caz, el va trebui sa planifice un dcmers in cadrul

caruia familia sa poata ramane uniHi, dar in absenta simptomului.

Ipotezo nr. 1

Acuzelc $i simptomele conduc 1£1 comportamentu1 pus in actiunede conceptia de viata a cl ientu1ui. Prima treapta in~onstruirea unui

simptom este relativ simpla, dC$i consecintele sunt adesea

disproport ionate. Astfel , frecvcnt, oamenii afirma ca se comporta

in maniera A, ·de~i terapeutul cste convins ca varianta corecta este

non-A. "A" pare sa reprezinte singura varianta logica ~i, in acela~i

timp, unica alegere.

In mod ipotetic, simptomul este construit de pacient intr-o

maniera "totul sau nimic"; (Wa t z 1aw i c k, 1983).

De exemp1u, enurezisul rcprezinta un comportament freevent ~i

relativ raspanditprintre eopii in difeiite circum stante ~iacesta devineadesea simptom.

Atunei cand copilul urineaza in pat, parintele adopta0

deciziein legatura cu modul in care trebuie privit acest comportament:

comportament normal sau comportament problematic. Daci'idecizia

este ca avem de-a face cu un comportament normal, atunci lucruri Ie

merg inainte, in timp ce in cazul in car~ decizia este comportament

patologic, apare problema daca este yorba de un simptom fiziologic,etapa urmatoare fi ind evidenta, $i anume tratament medicamentos,

care de ce1e mai multe ori se dovede$te nesatisrncator. In cazul in

care alegerea este ca e yorba despre 0 problema psihologica sc

pune problema daca este yorba de un copil "rau" sau bolnav psihic.

In unele familii, ambii parinti cad de acord in legatura cu 0

anumita optiune, dar in majoritatea cazurilor un parinte manifesta

o optiune $i celalalt alta. Se poate intampla ca unul din parinti sa

aiba dreptate $i atunci este urmat un demers terapeutic. In cazul in

care optiunea primului parinte s-a dovedit eronata, celalalt incearca

sa rezolve problema-simptom.

Se pune problema "cine este vinovat de aparit ia simptomului?".

Poate fi yorba de gre$eala copilului sau a parintilor. In cazul in

care este yorba de doi parinti, poate fi gre~eala mamei sau gre$ealatatalui.

Astfel, simptomul se construie$te in moduri diferite in functiede optiunea in legatura cu a cui este vina sau cum s-a structurat

simptomul.

Ipotezo nr. 2

Simptomele se mentin datorita ideii clientilor ca ceea ce au

decis ei sa intreprinda in legatura cu problema aparuta (simptomul)

reprezinta singurul lucru logic $i corect care trebuie intreprins.

Astfel, clientii se afla cumva prin$i intr-o capcana care ii obliga sa

116 Psihoterapii sClirtePsihoterapii SClirte 117



sc comporte tot mai mult in modul in care se comporta

(Wa t z 1a w i c k ct al. 1974) datorita faptului ca "i~i interzic"ecalalta varianta..

Astfel, in eadrul unui sistcr'n familiar, simptomul imbraea unearaetcr circular.

odata ce decizia considerata coreeta a fast luata (de exemplu,

in eazul enurezisul) , clientii incearcii sa rczolve problema. Astfel,

dad se eonsidera. ca copilul urineaza in pat dinadins, atunci el

trcbuic tot mai mult pedepsit, iar pcdcpsele VOl' imbraea multe

forme, mai alcs pentru ca ele nu dau rezultate. In felul acesta,

pcdepseJc sunt urmate de comportamentul problema. ~i com

portamentul problcnia. estc urmat de pedepse, deoarece persoanele

in eauza considera. ca, a~a cum am aratat, alegcrea lor este singuracoreeta.

TRANSFORMAREA ACUZELOR iN PROBLEME

Clientii se prezinta. la cabinetul de psihoterapie cu plangeri foarte

eomplexe, care includ multe clemente. S h a z e r (1985, p. 27) ~i

eolaboratori i ajung la concluzia ca "plangerile" clientilor se refera,

in general , la urmatoarele aspecte:

• 0 sccventa comportamentala.

• 0 semnificatie conferita situatiei.

• Freeventa eu care se produce simptomul.

• Localizarea conditiilor fizice in care se produce simptomul.

• Gradul in care simptomul este involuntar.

• Persoanele semnificative care sunt implicatc in producerea

eomportamentului problematic in mod voluntar sau involuntar.

• Problema legata de "cine" sau "ce anume" este de vina.• Factorii de mediu: serviciu, statu! socio-economic, locuinta.etc.

• Probleme fiziologice sau sHiri emotionale implicate.

• Trecutul.

• Predictii in legatura cu viitorul ~i

• Expectatii eu caraeter utopie.

In cazul in care sunt mai multe persoane care se adreseaza

terapeutului, acestea pot sa cada de acord sau nu cu privire la

definirea, importanta sau semnificatia oricaruia dintre elementele

mai sus mentionate.

In functie de situatie, u.nele clemente pot fi mai pertinente sau

mai legate intre ele decat altele. Astfel, de pilda, multi clienti sc

plang de faptul ca se simt deprimati. Unii dintre ace~tia vor fi

capabili sa descrie aspectele comportamentale ale acestei situatii ,

in timp ce pentru altii va fi dificil sau imposibil, dar ace~tia din

urma se vor centra pc aspectele involuntare ale problcmci.

Sunt clienti care vor descrie cu u~urinta persoancle semnificative

care accentueaza problema-simptom, in timp ce altii nu reu~esc

acest lucru. De asemenea, sunt subiecti care sunt capabili sa

depisteze "cauzele" care au produs simptomul, in timp cc altii nu

sunt capabili s-o faca.

In timpul interviului terapeutic, terapeutul trebuie sa adreseze

intrebari legate de toate aspectele mentionate mai sus, inccrcfmd sa

defineasca problema astfel incat solutia sa poata fi intrevazuta ~i

construita.

De~i nu exista 0 relat ie liniara intre structurarea problemelor

~i structurarea interventiilor, totu~i elementele pe care clientii Ic

accentueaza foarte mult pot sugera germenele solutiei. Astfel, de

pilda, daca simptomul este descris ca manifestandu-se doar Intr-un

anum it loc, atunci sarcina terapeutica trasata trebuie sa se

desfii~oare in alt loc, pentru a asigura 0 diferenta in structurarea

situatiei.

Astfel, un cuplu relateaza faptul ca certurile au loc totdeauna in

bucatarie, caz in care terapeutul Ie poate prescrie sa se certe in

dormitor (interventie paradoxala), fapt ce se poate sfftqi cu 0

experienta sexualii reu~ita.

In cazul in care simptomul implica relatia cu 0 persoana care nu

se aflii in cabinetul de psihoterapie, problema majora care se pune

este cum va ajla persoana respectiva faptul ca s-a produs 0

schimbare majora.

118 Psiho(erapii scur(e Psihoterapii scur(e 119



TRANSFORMAREA SIMPTOMELOR (PLANGERILOR) iN SOLUJII

TE RAP EUT I{ E S HAl ER ( 19 85, P. 3 0)

A~a cum am mai subliniat, terapeutul este cel care identifidi in

cele din urma "poarta" ~i calea care este cea mai potrivita tinand

seama de natura simptomului.

Astfel, de pilda, daca pacientul se plange ca este deprimat datori ta

trecutului sau ~i nu este capabil sa depa~easca aceasta situatie,

terapeutul va trebui sa aiba in vedere limbajul in care i~i descrie

. acesta problcmele, In exemplul nostru apare in mod clar faptul ciidepresia are un caracter involuntar, se refera la actiunilc trecute aleclientului sau la alte persoane. In acest caz ar fi potrivite doua

"chei" (interventii terapeutice):

• prescrierea simptomului: terapeutul i i cere cl ientului sa devina~i mai depresiv (in felul acesta simptomul i~i va pierde

caracterul involuntar ~i va tinde sa disparii);• reetichetarea (reframing), care implica acordarea unci noi

semnificatii depresiei, in a~a fel incat clientul va ajunge la

concluzia ca este mai indicat sa nu mai fie dcprimat.

Distinctia intre cele doua solutii terapeutice nu este cea care vaindica cum ar fi mai bine sa se procedeze.

Pentru a fi cat mai sigur ca va merge pe drumul corcct, tcrapeutulva trebui sa adune cat mai multe informatii cu privirc la cei 12factori constitutivi ai problemei, cat ~i despre ce anume 11face pc

client sa riimana prins in capcana simptomului.

S h a z e r (1985) atrage insa atentia asupra faptului ca nici prcamulta informatie nu este indicata, deoarece poate produce confuzic.

Problema care se pune. este:

"De cat de multa informatie avem nevoie?"

"Ce fel de informatie este utila?"

P""ri"" "rlomUIU'. Succesele treeute

~

~

Reeadrajul (Acordarea Iltei "etichete") !

t

Predictii pentru

viitor

Stiiri fiziologice

Trecutul

jNoi expectatii

Secven1'ii Atribuire de, "

eomportamentalii semnifieatii __ -. Exceptii de la regulii

Implicarea altor " .freevenla compor-

persoane tamentului

semnificative "Problemii"

Gradul de

invol untaritate

"

!.,Sarell1l

terapeutice1\.

Loealizarea fizicii a

problemeiPredictii utopice

1

1

I11l11ore

Ciind va f i

rezolvatii Cine (ce) este de

problema +- - - vipit? ~vinov ii ti ei ~ M6diul tnconJ'ur ii to r

I' ~~ .•.~Noi

localiziirl

Ce diferenli i va

fi pentru ei?

Schimbiiri

Ccle 12 tehnici terapeutice pot fi asemanate cu ni~te porti care

conduc la solutionarea problemelor-simptom.

Fieeare acuza este diferita $i solutia potentiali'i fi gasitadeschizand poarta care are cheia cea mai accesibila.

Diferitele "porti" pot conducc J.a aceea~i salutie sau la solutii

diferite $i aceea$i poarta poate, la randul ei, conduce la solutiidiferite.

Terapeutul impreuna cu clientul trebuiesa descopere impreuna

care este poarta cea mai accesibiHi.

GASIREA SOLUJIEI TERAPEUTICE

Ipoteza or. 3

Sp ie gel $i L inn (1969) subliniaza faptul ca pentru a initia

rezolvarea problemei simptom este necesara initierea unor schimbariminimale (sarcina terapeutului) , iar schimbari le majore vii taare var

fi generate de client (efectul bulgarelui de zapada care se rostogole$tedepe un deal).

120 Psihoterapii ,I'curte Psihoterapii scurte 121



Modul in care arc loc schimbarea terapeutica este asemanatoare

cu situatia in care 0 eroare mica poate conduce la 0 consecintacatastrofala.

Pentru a se elibera de simptom, clientul sau c1ientii trebuie sa

sparga cercul vicios in care se invartesc.

De pilda, parinti i unui copil enuretic trebuie sa inceteze sa repete

1a ilesfaqit acela~i tip de comportament. Astfel, daca orice altasolutic in afara de pedeapsa a fost exc\usa in cadrul deciziei t impurii,

tocmai c\cmentele excluse ofera ~ansa de rezolvare a problemei.

Aeeste variante de comportament exc\use ar putea fi: recompensarea

copilului cand nu a urinat in pat , ignorarea faptului ca acesta urineaza

III pat sau solicitarea ca micul pacient sa-~i spele cearceafurilel11urdare.

Cheia problemei consta in aceea ca orice comportament noutrebuie sa fie suficient de diferit de ceea ce s-a petreeut inainte.

Astfel, In demersul de cautare a noului raspuns, terapeutul va

trebui sa sc orientcze dupa exceptiilc de la conduita obi~nuita aclientului (copilul poate urina in pat in anumite zile ~i in altele nu,

In anumite conditi i etc.).Accste comportamente de exceptie trec, de regula, neobservate

pentru ca diferentele. sunt prea mici la prima vedere, dar acestea

reprezinta exact informatiile de care terapeutul are nevoie.

De pilda, acesta trebuie sa identifice difcrentele existente intre

l110delul de cOl11portament din cadrul sistemului familial, dnd

sil11ptomul se produce ~i eel dnd simptomul nu se produce ~i apoi,

pe baza acestor diferente trebuie construita solutia terapeutica ("care

cste diferenta dintre situatia cand eopilul urineaza in pat ~i cea in

care acesta nu 0 face"; "ce l110dificari se inregistreaza in familie

cand nu sc produce sil11ptomul?"; "care sunt modificarile in

atitudinea parintilor fata de copil atunci dnd nu are lac

cOl11portamentul problema?" ete.).

Dna Tomescu s-a prezentat la psihoterapie pentru ca era de

parere ca nu §tie cum\ sa se poarte cu copiii sai (S h a z e r,

1987). Ea considera ca ar trebui sa nu mai tipe deloc la ei,

pentru ca strigatele sale nu dadeau nici un rezultat §i ea se

simtea frustrata.

Tncercand sa stabileasca un obiectiv terapeutic minimal,

terapeutul i-a adresat urmatoarea lntrebare:

"Ce crezi ca se va petrece, loana, atunci cand tu te vei raporta

cumult mai calm §i mai rezonabil la copiii tai?"

Aceasta lntrebare stabile§te obiectivul terapiei: un com

portament mai calm §i mai rezonabilln loc de obiectivul imposibil

de atins: sa nu mai tip niciodata la copii.Acest lnceput trebuie sa fie con§tientizat de clienta.

Apoi, terapeutul i-a cerut acesteia sa decida In mod aleator

("sa dea cu banul'} cand sa tipe la copii §i cand sa nu 0 faca §i

sa-i trateze calm §i rezonabil §i sa remarce, pe baza rezultatelor

obtinute, cand §i cum sa procedeze. Clienta a relatat ca uneori

tipetele dadeau rezultatele cele mai bune, alteori nu.

Tnfelul acesta, terapeutul nu numai ca a lntrepr ins ceva, dar

a §i transformat obiectivul terapeutic lntr-o sugestie. Tn acela§i

timp, el a procedat In a§a fellncat solutia sa para a fi generata

mai mult de client decat de terapeut.

Atunci cand dna Tomescu s-a prezentat la psihoterapie,

problema ei era ca tipa tot timpul §i dore§te sa nu mai tipe deloc,

iar eforturile ei de-a nu mai tipa s-au dovedit lipsite de succes

§i frustrante. Este evident ca obiectivul clientei avea un caracter

nerealist, pentru ca orice mama tipa din cand In cand la copiiimici.

Sugest ia terapeutica de a decide aleator cand sa tipe §i cand

sa manifeste un comportament calm §i rezonabil va transforma

situatia problematica din "sau una sau alta", In "una §i alta" din

modalitatile comportamentale, cu alte cuvinte, ea poate §i sa

str ige §i sa se comporte calm, In functie de ceea ce va decideea.

a data ce clienta a decis sa manifeste un comportamentaleator, copii i nu au mai considerat comportamentul ei previzibi l

§i drept consecinta comportamentele lor, care 0 determinau pe

mama sa tipe, au scazut In frecventa §i In intensitate.

In urmatoarele trei saptamani, strigatele mamei au capatat 0

noua semnificatie: "mama este foarte ocupata atunci cand nu

este calma §i rezonabi la".




Aeest demers terapeutie i-a oferit c/ientei un mare grad de

libertate in eeea ee p ri ve §t e n at ur a e om po rt am en te lo r sal e.

Atat eomportamentul de a striga, cat §i eel de a n u str ig a

reprezinta reae(ii aeceptabile. Desigur, a nu striga implica 0 serie

de comportamente care pot fi etichetate astfel: "a fi ctJlm §irezonabi/".

Decizia d e a nu striga atunci cand in mod normal ar fi trebuits a str ig e va r ep re ze nt a m od if icar ea m in im al a car e p oa te con du ce

la solu(ionarea problemei.

Acest demers psihoterapeutic accepta clienta a§a cum este

ea: nu este admonestata pentru ca se com po rt a i nt r- un a nu mi t

fel, nu i se cere sa se schi mbe §i nu c onduce la rez istente.

Idcca in lcgiHura eu cc anume trcbuic modificat dcriva din opinia

clicntului cu privire la modul in eare va arita realitatea tara

problcma-simptom.

In timpul intcrviului terapcutic, terapcutul ~i coterapeutii vor

cauta sa claboreze un scenariu in care sa apara modul in care sc va

prezenta situatia, atunci dnd obiectivul terapeutic a fost deja atins.

Astfel, daca oprirea comportamentului copilului enuretic nu va

modifica nimic din relatii1e dintre parin!i ~i copil, probabil va

modifica imaginea parint ilor asupra copilului ~ia acestuia din urma

asupra parintilor.

Solutia va consta probabil in demersul reatribuirii de semnificatii,

sau a celui legat de problema "cinc estc vinovat" sau de une1e

aspecte legate de mediul inconjurator.

Indiferent de situatia specifica, terapcutul trcbuic sa cunoasca

ce semnificat ie atribuie clientul simptomului sau. Adcsea, aceasta

semnificat ie este descoperita atullei cand clientul este intrebat cum

vor arata luerurile in cazul cand problema va fi rezolvata.In cazul etiehctei "copil rau", absen!a cnurezisului nu estc

suficienta, pentru ca familia va considcra cii accsta va face altcevala fel de rau.

o data ce terapeutul a identificat accste etichete (atribuiri)

negative, acesta poate real iza reet ichetarea, substi tuind atribuirile

ncgative eu uncle pozitive (S h a z e r , 1982 a).

Un nou sistem de referinta (reetichetarea) trebuie sa fie doar

sugerat clientului ~i noul eomportament bazat pe respeetivul nou

sistem de referinta va genera rezolvarea problemei de catre client.

Dun c k e r (1945) a realizat un experiment care iIustreaza rnodul

'in care noul sistem de referinta (noi definitii, noi semnificatii)

influenteaza ceea ce se va petrece: un grup de subiecti a primit

urmatoarele materiale: chibrituri, lumanari ~ipioneze, fieearc dintremateriale aflandu-se in cate 0 cutie de carton. Al doilea grup a

primit ace1ea~i materiale, dar nu in cutii. Sarcina a constat in

montarea lumanarii vertical (pe un postament) pentru a lumina. S-a

constatat ca subiectii din grupu1 al doilea au rezolvat problema

mult mai repede decat cei din primul grup.

Se pare ca pentru grupul 1, cutiile au fast definite ca ambalajc,

'in timp ce pentru grupul al do ilea, acestea, necon!inand nimic, au

fost mai repede identif icate cu ni~te postamentc potentialc.

Din acest experiment rezulta faptul ca sistemele de referin!a

(modurile de a vedea ~i de a defini 0 situatie) ~i etichetelc ata~atc

acesteia dicteaza mai muIt sau mai putin ceea ce noi vedem sau

intreprindem. Mai exact, punctul nostru de vedere determina ceca

ce se va intampla ~i acest lucru nu este valabil numai in arti'i ~i

~tiinta, ei ~i 'in viata cotidiana. Astfel, sistemele de referin!a ~i

etichetele reprezinta expectatii care ne ajuHi sa dimensionam ~i sa

organizam lumea. Orice fenomen concret poate avea diferite etichete,

ceea ce inseamna ca poate fi privit 'in functie de diferite sistcme de

referinta.

Astfel, este pc deplin posibil ea eticheta "copilul ~tie ce sa faca

pentru a nu urina 'in pat", poate fi adesea suficienta pentru a initia

schimbari ' in modelul comportamental existent .

Exista 0 varietate de modalitati prin intermediul carora terapeutul

poate sa produca acceptarea ~i utilizarea respectivului sistel)l dereferinta. Astfel, famil ia poate fi sol icitata sa observe ce este diferi t

'in serile dinaintea situatiei cand simptomul nu sc produce sau cc

este specific diminetilor de dupa 0 noapte 'in care copilul nu a

manifestat simptomul. De asemenea, ci pot fi solicitati fiecare sa

prevada'in secret daca va fi 0 noapte' cand se va produce simptomul

sau 0 noapte 'in care acesta nu se va produce.

125Psihoterapii SClirtesihoterapii sClwle24



Raspunsurile la astt"d de sarcini trebuie sa conduca la constatarea

unor diferente pe baza carora se va c1adi urmatoarea interventie

terapeutica.o sarcina minimal a, dar deloc simpla pentru un terapeut 111 prima

~cdinta de psihoterapie ~i poate ~i in cursul altor ~edinte, este sa

produca la client un anumit dubiu in legatura cu sistemul de referinta

sau cu cticheta pusa situatici problematice ~i cu comportamentul cederiva din acestea.

Astfel, dadi familia va ajungc sa se indoiasca de faptul ca

rcspcctivul copil urincaza totdcauna in pat , atunci comportamentul

altcrnativ va dcvcni posibil . In acela~i timp, daca mcmbrii familici

se VOl' comporta diferit ~i VOl' observa diferentelc (ce se inHimpla

cfmd copilul nu prezinta simptomul), atunci ace~tia VOl' ajunge sa

se indoiasca in legiltura eu sistemul initial de referinta (eticheta),

pc baza caruia au abordat problcma. Sistcmele de referinta ~i

comportamentcle intcractioneaza ~i sc dcfincsc unul pc celalalt .

Forfa sistemului de referinta sau a etichetei reiese clar din

cazul clientei (S h a z e r, 1979) care i§i descrie situatia in urmatorii

termeni: "am lasat handicapul meu sa ma infirmizeze".

Este vorba de 0 tanara care a suferit de poliomielita in

copilarie, iar la ora actuala trebuia sa poarte proteze pentru

sustinerea picioarelor §i se sprijinea de 0 carja in timpul mersului.

Clienta era de parere ca s-a adaptat handicapului sau pentru ca

era a§a de cand se §tia. Cu toate acestea, ea era respinsa de

barbatii care 0 interesau §i considera ca handicaput era de vina

pentru acest lucru. La inceputul terapiei, ea a afirmat pentru

prima oara ca se simte deprimata din pricina handicapului sau.

Ea avea 0 imagine de sine proasta §i se autoaprecia a§a cum

crfJdea ca este apreciata de ceilalti. Pentru a-§i reduce handicapul,ea a inceput sa ascunda carja atunci cand se afla in lume.

Interventia real izata de (S h a z e r, 1979 a fost focalizata

tocmai pe eforturTe clientei de a-§i ascunde carja. I s-a sugerat

sa poarte bastoane de forme §i culori neobi§nuite, pe care sa Ie

expuna deschis in rata celorlal ti. Acest gen de comportament

sugera tarie psihica, facand 0 impresie pozitiva asupra celorlalti,Speciali~tii In psihoterapia scurta acorda 0 atentie speciala

caracterului holistic ~i sistemic al simptomului ~i demersului

care au inceput s-o trateze in mod diferit. Rezu/tatul a fost ca ea

a fost capabila sa atraga barbat ii pe care i i considera interesant i.

In ult ima §edinta de psihoterapie, cl ienta a afirmat: "acum nu

mai las handicapul meu sa ma transforme intr-o infirma".

Eticheta "infirma" determina modul ei de a aborda oamenii §i

situatii le, in timp ce noua eticheta, §i anume aceea de "persoana

puternica" a ajutat-o sa dezvolte un nou tip de comportament,

care a condus la reacti i gratificante din partea celorlalti , acest

feed-back ajutand-o sa-§i mentina noul model comportamental.

Acest exemplu ilustreaza caracterul interactional al sistemelor

de referinta §i al "et ichetelor".

Astfel, cu cat ea se purta mai mult ca 0 infirm a (ascunzand

carja), cu atat oamenii 0 priveau mai mult ca pe 0 infi rma §i

cercul vicios continua la nesfan:;it. in momentul in care ea a

inceput sa se comporte diferit (i§i expunea bastoanele origi

nale), ceilalti au inceput s-o priveasca ca pe 0 persoana sigura

de sine §i §i-au modificat comportamentul fata de ea.Desigur, descoperirea· noului sistem de referinta reprezinta

sarcina psihoterapeutului §i acesta trebuie sa f ie sigur ( in l imitelerezonabile) ca noua eticheta se va potrivi clientului §i ca noul

model de comportament adoptat de acesta va f i intarit de ceilalti.

Trebuie facula precizarea ca, de§i comportamentele eficiente

§i di feri te se declan§eaza intamplator, alegerea a ce anume

trebuie realizat in mod diferit nu este 0 chest iune de §ansa, ci

reprezinta sarcina terapeutului.

De exemplu, daca paclenta in cauza §i-ar fl rupt carja §i arfi utilizat in mod accidental un baston Interesant ca aspect, dar

ar fi continuat s8-1 ascunda, aeest lucru nu ar fl fost relevant subaspectul modulul in care era perceputa de cellalti.

Terapia prln Intermedlul "reetichetarii" ofera clientului un fel

de oglinda care il ajuta sa vada lucrurile Tn mod direrlt.De§i unei sltuatii I se pot aplica mal multe et/chete, nu toate

acestea actloneaza la fel, unele contrlbulnd la aparitia ul1ui

comportament adaptat iv, altele nu.




tcrapcutic. Astfcl, 0 modificare in cadrul unuia din elementele

sistemului de relatii interpersonale va afecta celclalte clemente ~i

rclati i ~i, bineinteles, sistemul in intregime.

Astfel, dadi 0 singura pcrsoana se va comporta in mod diferit,

se va "sparge" deprinderea eolectiva de a interactiona.

Astfel, dad parintii copilului vor decide (a) este 0 problema

sau (b) capilul este normal, sau (a) copilul este rau sau(b) copilulestc bolnav, sau (a) este 0 problema fiziologica sau (b) psihologid,

atunci 0 modificare a relatiilor dintre parinti poate servi ca punct

de plccare pcntru oprirea comportamentului simptomatic. Nu

importa prea mult dad certurile parintilor produc enurezisul la

copil sau daca enurezisul copilului ii face sa se certe, nici dad

tcrapcutul considera ca simptomul este menit sa-i tina pc parinti

impreuna, ci doar faptul ca enurezisul ~i certurilc dintre parinti

sunt legate intre cle.

Secventa comportamentalil este urmatoarea:

(1) cu cat copilul urineazamai mult in pat, cu atat parintii scccarta mai mult ~i

(2) cu cat parintii se ccarta mai mult, cu atat copilul urincaza

mai mult in pat.

Conceptia holistica porne~te de la premisa ca oprirea certuri lor

va conduce la disparitia simptomului, dupa cum disparitia

simptomului va conduce la eliminarea certuri lor.

Deoarece sistemul de referinta ~i seeventele comportamentale

sunt legate intre cle, demersul terapeutic va fi diferit in functie de

modul in care familia abordeaza problem(i .

Astfcl, de pi Ida, daca familia considera ca enurezisul copilului

conduce la certuri ~i eticheteaza situatia astfel: "enurezisul este

rezultatul bolii sau faptului ca este yorba de un copil rau", atunci

este necesar ca terapeutul sa lucreze cu intreaga familie deodata ~isa intrerupa secventa patologica de comportament, introducand noi

comportamente intre perioada de timp in care se produce enurezisul

~i cea in care au loc certurile sau intre perioada de certuri ~i cea

in care simptomul se produce.

Actiunea terapeutica doar asupra parinti lor nu este eficienta daca

ace~tia considera d doar copilul este vinovat de simptom. Actiunea

terapeutica asupra copilului singur este eficienta doar daca accsta

dore~te sa se debaraseze de simptom din motive personale.

In cazul in care parintii utilizeaza 0 alta etichetare, punand

enurezisul eopilului pc seama certurilor dintre ei, atunei este eficient

sa se luereze doar cu parintii ~i oprirea interact iunilor conflictuale

dintre ace~tia va duce cu probabilitate mare la disparitia simptomului

copilului.Exista situat ii cand doar mama se prezinta la psihoterapie, punand

problema secventei enurezis - certuri in familie. Aceasta poate

afirma faptul ca sotul ei nu este interesat de problema pentru ca el

considera enurezisul ca fiind un comportament normal ~i ca dad

sotia ar privi lucrurile "corect", ambele probleme (enurezisul ~i

certurile) vor disparea de la sine.

In aceasta situatie, psihoterapeutul trebuie 5-0 ajute sa-~i modifice

reactiile la enurezisul copilului. Daca ea aecentueaza secvcnta

"enurezis - certuri", atunci focalizarea init iala a terapiei va fi asupra

reactiei sale la enurezisul copilului, iar daca ea va accentua secventa

"certurile conduc la enurezis", atunci obiectivul initial al terapiei

va fi modificarea comportamentului ei in relatia cu sotul.Un alt aspect important al terapiei scurte, care asigura eficienta

acesteia consta in crearea la pacient a unor expectatii pozitive in

legatura cu schimbarea.

Odata ce terapeutul a creat la client expectatii pozitive legate de

faptul ca luerurile vor arata in mod diferit, a doua problema care

se pune este ce anume a~teapta elientul sa fie diferit dupa ce

simptomul a disparut, cunoscut fiind faptul ca ceea ce a~teptam sa

se intample influenteaza modul nostru de a ne comporta.

Astfel, dad cineva a~teapta sa se petread ceva diferit, atunci

pare firesc sa intreprinda ceva diferit.

SCHEME ~I PLANURI DE INTERVENTIE

Studiind lucrarile ~i cazurile clinice ale lui Mil ton

E r i c k son, terapeutul incepator se intreaba adesea ce se ascundc

de fapt in spate Ie demersului intuitiv ~iaparent irational al genialului

terapeut.

12X Psihoterapii scurtePsihoterapii scurte

129

orientare ericksoniana "capcanii sau legiiturii dubla"· (B ate son,



Solutii le oferi te clienti lor sai par adesea de domeniul magiei sau

absurdului, dc~i la 0 analiza mai atenta se observa ca acesta se

conducca dupa ni~tc principii teoretice care insa pare au ascunse

unci priviri superficiale.

Problema care se pune mai ales pentru terapeutii ineepatori este

aeeea de a putea aplica uncle reguli relativ clare cazuri lor concrete.

Odata cu cforturilc intreprinsc de H a ley ~i We a k 1and(E r i c k son, H a ley ~i We a k I and, 1967), multe din

dcmersurile terapeutice ale lui Mil ton E I' i c k son au fost

sistematizate ~i organizatc in scheme-harti, aplicabile ~i in alte

situat ii , macar intr-o anumitii masura.

Bat est 0 n (1979) formuleaza ideca conform careia, pentru

aceea~i situat ic clinica (secventa patologica de comportament) pot

fi formulate scheme diferitc, evident fiind faptul cii aeestea se

complctcaza reciproc, de unde rczulta ~i avantajul activitatii

terapcutice in echipii.

Un cuplu a fost trimisla psihoterapie de catre consilierul Inprobleme

de droguri pentru ca acesta considera ca problema lor mari talafmpiedica tratamentul toxicomaniei. Ambii sot i uti lizau cocaina de treisau de mai multe ori pe saptamana §i acest lucru se petrecea de mai

multi ani (S h a z e r, 1985p. 50). Sotia, Jane, considera ca utilizarea

comuna a drogului Ie distrugea casatoria §idorea sa se lase de droguri

pentru a salva casnicia. Problema maritala era, In conceptia ei, legata

de simptomele produse de consumul de droguri. Sotul, Ralph, nuconsidera consumul de droguri ca fiind 0 problema reala. Problema

de care se plangea el erau certurile lor freCl /ente, care se sfar§eau

adesea cu violente f izice, precum §idiscut ii le permanente In legaturacu drogurile. EI era de parere ca trebuiau oprite certurile §i conflictele

pentru a sa/va casnicia.

In acela,\' i t imp, ambii erau de acord in urmatoarele probleme:

(J) utilizarea drogurilor ii elibera de plictiscala pc care ambii

o suporlau prost !>'i2) oprirea consurnului de droguri putea ducela des·trarnarea disnTciei, la care amandoi fineau mult, pentru ca

in afara de droguri, ei aveau relativ puline lucruri in com un.

Acest tip de oscilatie intre "da" sau "nu" in ceea ce prive~te

oprirea consumului de droguri a fost denumita de terapeutii de

Jackson, Haley ~i Weakland, 1956, Watzlawick,

Be a vi n ~i J a c k son, 1967).

Realizand schema bazata pe legaturi duble a acestei relatii de

cuplu, rezuWi:

1) utilizarea drogurilor distruge disthoria; conflictele ~icerturi Ie,

unele din ele in legatura cu droguri le sunt in continua erqtere;2) dar util izarea droguri lor ii scute~te pe soti de plictiseala, astfelincat dad abandoneaza utilizarea drogurilor, ciisatoria lor se

va destrama;

3) evitarea acestei capcane ar putea fi realizata prin intermediu]

separarii, dar acest lucru doresc sa-l evite ambii partcneri;

situatia continua sa ramana nerezolvaHi de mult timp;

4) cre~terea consumului de cocaina ar putea fi 0 solutic de

scapare pI' in aceea ca ei s-ar simti mai relaxati, dar atuncieerturile in legatura cu utilizarea drogurilor se VOl' accentua

~i VOl' tinde sa distruga mariajul.

A~a eum se prczinta situatia, cuplul pare condamnat sa pcrpetuczc

la nesfi ir~i t acela~i cerc vicios . .ConsuWlndu-se cu echipa, terapeutul Ie-a prezentat urmatorul

mesaj de interventie inca de la prima ~edintii terapeuticii:

.,Avefi 0 problema (Wa tz I a w i c k ~i al. 1967, p. 52).

Ni se pare, Ralph, caproblema voastra mari tala esle exacerbati i

de consumul de droguri sau este chiar creata de droguri. Poale ca

ar trebui sa oprifi consumul de droguri pentru a vedea ee se

intampla. Day, pe de alta parte, noi suntem de acord eu tine, Jane.

ca daca vefi opri eonsumul de droguri nu WI va mai ramane nilnie.

Si nu veti avea timp sa creati ceva inainte ca mariajul vostru sa se

destrame. Pe scurt, nu ~'tim ce dracu veti face.

Va sugerez sa va gdndifi la ceea ce v-am spus ,vi sa va decidefi

cum vefi acfiona". mai intdi".

Schema hazata pe legaturi duhle (Wa t z I a w i c k !>'iaI, J 967)

contine mesaje de intervenfie care implica ideea ca lerapeutul vede

relafia eclor doi astfel:

(1) oprirea consumului de droguri arji necesara pentru salvareacasniciei;

(2) continuarea consumului de droguri ar jt necesara pentru

i30Psihoterapii sClirte

Psihoterapii scurte ]3\



salvarea casniciei;

(3) ambele alternative de mai sus pot conduce la destramareaclisniciei;

(4) orice alternativa la care cei doi S-QU gandit contine tn sine

un mare risc pentru casnide;

(5) ei ar trebui sa mtreprinda 0 acflune la care nu s-au giindit.Plina la ,~edinfa urmatoare de psihoterapie, Ralph ~'i Jane au

redus consumul de droguri eu doua treimi, de,s' iut ilizarea acestora

unna acela,s'i model. UlteriOl~jaril a comenta acest lucru, cei doi

au inifiat ,vi alte activit(lfi noi, atlit tn com un, cat ,vi separat.

De.data aceasta, mesajulfitrnizat de echipa terapeutica s-a centrattn iurul temeri lor terapeufllor m legatura eu 0 posibila reeadere.

o saptamfll1a mai Uirziu, Jane $i Ralph au raportat faptul ca au

climinat total drogurilc $icontinuau activitati noi, atat in comun, cat$i separat.

Mesajul ulterior .de intervcntie se refcrca, de asemenea, la teama

1n legi'itura cu recaderea, in special la eilt de repede se va produceaccasta.

Contactele ulterioarc care s-au intins pc 0 durata de 6 luni $i apoiun an, au indieat faptul ea nu a avut loe niei un fel de reeadere.

Cuplul a relatat ca re!atiile in familie s-au imbllnatatit, atat inaetivitati lc comllne, cat $i 1n eele individllalc.

Mesajul terapeutic eauta sa redefineasca situatia in a$a fel incat

sa sugereze cuplului faptu] ca sunt necesare ni$te aqiuni dij'erite,

eare sa nu se refere nici la continuarea eonsumului de droguri, niei

la oprirea acestuia. In acela$i timp, se sugereaza in mod implicit

ideea ca oprirea consumului de droguri este neeesara, dar nu pentruci' iaeeasta va putea salva casnicia.

Situat ia este definita de terapeut astfel incat 'sa se sugereze faptulca eei doi trebuie sa creeze eeva pentru a-$i salva casnieia.

Este evident faptul ca aeeasta interventic incearea sa introduca

un nou element (0 nona problema) $i anume aceca de a intreprinde

eeva diferit pentru a salva mariajuI, in fclul aeesta putandu-se spargeeereul vieios.

Wi II i a m de 0 c kh am, filosof din seeoluI 14, spline a ea

"daea un Iueru poate fi realizat eu mijIoaee mai putine este inutilsa fie reaIizat cu m~jloaee mai multe".

Accst sfat cste deosebit de important pentru psihoterapeutii

speeializati in terapii de scurta duratii, eare trebuie sa gaseasea eeamai simpla explicat ie $i· interventie care se potrive$te.

Pentru a respecta criteriul eficientei, schema situatiei terapeutiee

trebuie sa reprezinte 0 imagine in oglinda a si tuat iei patologice.

Conceptul de "schema in oglinda" in psihoterapia scurta apart inclui Bateston $i a1., 1956.

Aceste scheme "in oglinda" bazate pe legaturi dub1e sunt importante eel putin din trei motive:

1) problema simptom este descrisa ca avand un caracter

interpersonal, :rara referire la ceca ee se petrece in psihiculcelor doi parteneri;

2) problema simptom este descrisa ca avand loc intr-un anumit

context, care facil iteaza definirea comportamentelor $i

3) modelul de interventie terapeutica (modalitatea) de a actionacu promptitudine este realizata pe baza acelora$i criterii

contextuale $i interactionale a~a cum sunt ele interpretate decatre psihoterapeut.

Sub aspect metaforic, interventia de tip capcana sau legiitura

dubIa, poate fi asemanata cu 0 cheie care se potrive$te unui lacat.

Importanta este insa elaborarea unor astfel de interventii (chei)

care sa se potriveasca mai multor situatii asemanatoare (lacate).

Ceea ce este interesant la acest gen de psihoterapiescurta, cste

afirmatia lui S h a z e r (1985) care spunea ca nu este neaparat sa

cunoi?tiin detaIiu structura "lacatului" pentru a gasi "cheia" potrivita.Deoarece "pIangerile" (acuzeIe) client ilor sunt construct ii com

plexe $i interventiile terapeutice trebuie sa fie la fel de eompIexc,

pentru ca, daca acestea ar fi simple, clientii le-ar descoperi singuri.Dar, ai?a cum sublinia M il ton E r i e k son (1985), de cele mai

multe ori, clientii nu $tiu exact care este problema $i din acestmotiv nu pot descoperi nici solutia.

PRINCIPIUL OCKHAM (SHAlER, 1988)


Cu toatc accstea, speciali~tii in psihotcrapic scurta izbutesc sa Clientii care se prezinta la terapie sunt cantonati in problemele



rezolve probJemele complexe ale clientilor rapid, eficient ~i prin

intermcdiuJ unor intervcn~ii minimale. Secrctul consta doar in aceea

ca interventia trebuie sa sc potriveasca cu natura problemei.

Pentru a fi adcc.vata (potriviHi) situatiei clinice, interventia

psihoterapeutica trebuie sa se. bazeze pe:

(1) Pereeptia ~i interpretarca pe care 0 realizeaza terapeutulasupra structurii simptomelor (acuzelor) clientilor.

(2) Perceptia pc care 0 arc terapcutul in legatura cu ctichetarca

pe care 0 realizeaza c1icntul in legatura eu problema sa (cum anume

o interpreteaza), in a~a fel incat de aici sa izvorasca solutia.

Interventia trebuie sa fie adecvata in a~a fcl ineat

(3) sa se potriveasca schemei de reprezentare a problemei ~i

(4) sa se potriveasca conceptiei clientului despre lume, cu

precizarea insa ca aecsta trebuie sa contina in sine 0 diferenta care

sa conduca la 0 solutie satisflicatoare.

COOPERAREA - (ONDIJIE A TERAPIEI EFICIENTE

Schimbarea terapeutica reprczinta un proces interactional, proces

care 11 implica atat pc client cat ~i pe terapeut ~i nu 0 actiune pc

cafe 0 intreprindc terapcutul asupra clientului care 0 suporta in

mod pasiv.

Actiunea psihoterapeutica nu se aseamana eu 0 interventie

chirurgieala sau eu repararea unui televizor, tinand seama mai ales

de faptul ca paeientii niei nu-~i prezinta problema in mod clar, cuo

eticheta preeisa, ci sub forma procesuala, ei in~i~i at1andu-se, atunci

eand se prezinta la terapeut, intr-un proces permanent de redefinire

~i claritate a acesteia (E mer son ~iMe s sin g e r , 1977).

ClientuJ ~i terapeutul trebuie sa eonstruiasca impreunasituatiaproblematica ~i sa gaseasca solutia acesteia.

Clicntul este eel care initiaza procesuI de schimbarc prin simplul

fapt ca se prczintii cu problema sa la terapeut. Deoarecc, pacientii

dcfinesc problema lor ea pc ccva ce nu poate fi rezolvat (de aceea

apeleaza la ajutor), noua definire a problemei, realizata impreuna

cu terapeutul, trebuie sa imp lice faptul ca problema este rezolvabila.

Jor datorita conceptiei lor cu privire la acestea (Ei privesc "sticla"

pc jumatate goala).

Tcrapeutul care dore~te sa-l ajute pc client trebuie sa adopte 0

atitudine prin care nici sa nu-l aprobe, nici sa nu-l contrazica, ci sa

gaseasca eventual 0 a treia varianta viabila.

A~a cum arata Milton Erickson (dupa Shazer, 1985,p. 66), "pacientii vinla terapeut pentru ca nu ~tiu exact de C0 vin.

Ei au probleme, pentru ca altfel nu ar fi venit, dar, deoarece nu ~tiu

exact care sunt problemele lor, ei nu Ie pot comunica terapeutuJui.

Ei pot face doar relatari confuze in legatura cu nemultumirilc Jor.

Terapeutul asculta ceea ce spun ace~tia, bazfmdu-se pe experientasa, nu ii este clar despre ce este vorba, dar este con~tient de faptulca nu ii este claro Si, in aceste eonditii, terapeutul trebuie sa induca

schimbarea la clientul sau, macar 0 mica schimbare, pentru ca acesta

a~teapta schimbarea. Pacientul va accepta orice midi schimbare ~iaceasta schimbare se va accentua in acord cu expectat iile ~inevoile

sale. Acest proces este asemanator celui in care un bulgarc de

zapada se rostogole~te de pe un deal, marindu-sedin ce in ce maimult, pana cand se transforma intr-o avalan~a (dupa Go r don ~i

Meyers-Anderson, 1981, p. 16-17).Este evident faptul ca, pentru a gasi solutia, terapeutul trcbuic

sa adopte un stil interactional de cooperare cu clientul sau.

Dupa ce a luat decizia referi toare la natura problemci ~ia alcatuit

schema demersului terapeutic, psihoterapeutul va trasa clientului

prima sarcina pentru acasa.Schemail ajuHl pe terapeut cum sa raspunda solicitariJor ~i

reactiilor clientului intr-o maniera cooperativa.Mai precis, in prima ~edinta de psihoterapie, terapeutul traseaza

clientului 0 tema concreta pentru acasa ~idad aceasta este indeplinita

exact, atunci este util sa se traseze 0 noua sarcina concreta.In cazul in care clientul relateaza ca nu ~i-a indeplinit sarcina

pentru acasa, atunci este indicat sa nu se mai traseze 0 alta sarcina

in respectiva ~edin!a de psihoterapie.

Daca pacientul raporteaza ca a adus unele modificari sarcinii

t rasate, atunci terapeutul va trasa 0 Doua sarcina care sa fie foartc

u~or modificabiHi sau sarcina care sa implice 0 alegere.


Cand relatarea c1ientului este vaga sau confuza, ~i sarcina care clientul coopereaza ~iapoi sa-~i conduca interventia in functie



Shazer (1985, p. 68)

terapeutica trasata trebuie sa aiba un caracter vag ~i confuz.

Accasta inseamna de fapt ca aqiunea terapeutului trebuie sa fie

in acord cu raspunsul c1ientului, totul desta~urandu-se ascmanator

cu un joc de tenis. Actiunea tcrapeutului, a~a cum spuneam, trebuiesa corespunda reactiei clicntului, dar sa fie suficient de diferita

pcntru a producc0modificare.

ReaJizata in accst mod, prina ~edinta de psihoterapie are un

caractcr diagnostic, terapeutul incercand sa descopere l11aniera in

de aceasta maniera. Relatarile c1ientului din cursul ~edintelor viitoarc

11 i nforl11eaza pc terapeut in legatura cu stilul de cooperare al

clicntului ~i terapeutul i~i modifica, daca cstc cazul, modul de

interventie.

In demersurile sale ulterioare, 5 h a z e r (1985) ~i echipa sa au

ajuns la concluzia ca stilul cooperativ gen "meci de tenis" trcbuie

cumva depa~it, insensul ca acesta trebuie sa initiezc (sa produca)

anumite reactii la clientii sili.

Cu toate acestea, accentul in prima ~edinta, este pus pe stabil irca

raportului ~i pc initierea cooperarii cu clientul.

Ceea ce trebuie sa realizeze terapeutul este sa modcleze proccsul

schil11barii in a~a fel incat, procesul de schimbare sa ia 0 astfel dc

direct ie indit c1ientul sa-~i rezolve problema. Contextul terapeutictrebuie utilizat in mod constructiv in a~a fel incat sa sc creeze fa

client expectafia cu privire fa 0 schimbare observabWi.

In loc sa activeze rezistentele, respectiv declan~area luptci

c1ient-terapeut sau schimbare-non-schimbare (5 h a z e r, 1979 c;1982 a), abordarea lui 5 h a z e r are, a~a cum am mai subliniat, un

caracter cooperativ.

Trebuie sa avem in vedere faptul ca notiunea de rezistenta nu

reprezinta dedit 0 metafora care descrie anumite cOl11portamcnte

care se petree in contextul terapiei. Mai precis, daca terapeutul se

a~teapta la rezistente din partca clientului, atunci el nu va scsiza

incerciirile acestuia de cooperare, in schimb, dad el soJicitii

cooperarea, rezistentele nu se VOl'manifesta.

Atunci cand c1ientii se prezinta la psihbterapie' cu problemelc

lor, expectatiile lor pentru vii tor sunt ca lucrurile VOl'merge "din

rau in mai rau". Fieeare incercare nereu~ita de rezolvare a problel11eiconduce la intarirea expectati ilor legate de e~ec ~i, astfel , pacienti i

ajung sa evalueze problema lor ca fiind 0 problema nerezolvata.

Modificarea acestor e):(pectatii se va produce atunci cand sc va

produce 0 anumita schimbare In conditiile ce caracterizeaza situatia

problematica. Terapeutul, ca sursa investi ta cu autoritate, t rebuie sa

modifice aceste expectati i ~i sa genereze schimbarea.

1

Daca nu

indepline~tesarCIna

Atunci

nu se

traseaza

SarCInI sau

se dau

sarcini

op(ionale

sau indirecte

!aspuns

1

Daca

reaqioneaza

vag

Dadi

implica

opozi(ic

1

Prima interven(ie (sarcina)

!e la ta rea cu pr iv ire la reac(i e

//l\~aca e Daca e

indeplinita modificata

(direct) ca atare

1Atunci Atl lnci sctuncitllnciraseazaarcinaarcini IearCInIrebuie sarasatcndirectc sauimpl ice unrebuieodificabilcotentiala aiba

1

care san caracter

avag

(ia

1

Raspuns

136 Psihoterapii scurtc Psihoterapii scurte 137

Astfel, de pilda, un cuplu s-a prezentat la terapie pentru ca cci Mil ton E r i c k son aborda fiecarc pacient cu expectatia di



doi soti se certau in continuu. Dc fiecare data ei i~i promiteau lor

insu~i, parintilor, prietenilor ca vor inceta sa se mai eerte, dar de

fiecare data 0 luau de la capat.~·

Atunci cand terapeutul i-a solieitat pc cei doi soti certareti sa-~i

dcscrie viata lor in comun, terapeutul a valorizat pozitiv tot ceca ce

realizau cei doi ~i care era benefic pentru ambii (adresiind complimente sau mesaje de incurajare), fapt ce a reprezentat 0 prima

treapta in eonstruirea expectatiilor pozitive in legatura cu viitorul

lor in calitate de cuplu.

Desigur, in cadrul oricarui cuplu mai exista momente de dezacord

sau de cearta, situatie in care terapeutul i~i va formula interventia

astfel incilt eventualelc diseutii in contradietoriu sa nu mai capete

un caracter problematic, ci sa fie privite ea aspecte normale ale

existentei.

Terapeutul specializat in terapia scurta trebuie sa reactioneze la

orice mica sehimbare pc care s-o interpreteze ca un semn ca lucrurile

merg spre binc. Nu importa dacii unica schimbare reprezinta un

comportament nou sau diferit , 0 exceptie de la regula genera1a de

concluita a clientului sau ceva ce aparent nu are nici 0 lcgatura cu

simptomul. Orice schimbare reprezinta 0 c1iferenta pe baza ciireia

se poate construi solutia terapeutica.

In orice caz, orice schimbare va reprezenta un pas in directia

construirii unui nou set de expectatii , care va conduce la rezolvarea

problemei. Terapeutul trebuie sa utilizeze orice sehimbare spontana

in comportamentul clientului, chiar daca aceasta nu reprezinta

consecinta c1erllersului terapeutic.

A~aellmsubliniaMilton Erickson (cit. Haley, 1976b,

p. 406), "obiectivul psihoterapiei este de a-I ajuta pe paeient in

modll l eel mai adeevat, potrivit ~i acceptabil .In aeordarea acestui ajutor, terapcutul trebuie sa-i acorde

clientului deplin respect ~isa uti lizeze orice face sau prezinta acesta

din urma. Accentul tr~buie sa cada, mai ales, pc ceca ce face

pacientul in prezent ~i pe ce va face el in vii tor ~i nu pc ceca ce

s-a petrecut in trecutul inclepartat. Sensul psihoterapiei trebuie sa

fie adaptarea pacientului pentm prezent ~i viitor".

schimbarca n1.1 este doar posibila, ci inevitabila, terapeutul

comportandu-se ell atata incredere, ca ~icum ar fi fost foarte surprinsdadi schimbarea Uti ar fi avut loc (H ale y, 1967 a).

o data create expcctatiile pozitive in legatura cu schimbarea,

aceasta se va produce cu adevarat.

Dqi acest clemers terapeutic nu tine seama de trecut (capsihanaliza), totu~i se pot utiliza anumite clemente legate de

sueeesele trecute, exp1ieabile sau accidentale, pentru a cre~te

increderea in sine a clientului ~i pentru a contribui la construirea

setL}luide expeetati i pozit ive cu privire 1a vii tor.In psihoterapia scurta, terapeutu1 a~teapta ~i este sigur di

schimbarea se va produce rapid.

lEHNICA BIlE! DE CRISTAL

Aceasta tehnica a fost pusa la punct de Mil ton E r i c k son,

care a uti lizat-o pentru 0 varietate de prob1eme.

Aceasta tehl1icii este utilizata pentru a realiza 0 proiectare in

viitor a pacientului, intr-un vii tor fericit, in care sil11ptomul sau

problema nn l11aiexista.

Tehnica se poate ap1ica atilt in trans a hipnotica, dar ~i in afara

aeesteia (S h a z e r, 1985). eu ajutorul acestei tehnici, clientuli~i

construie~te propria solutie care poate apoi sa scrvcasca ghidarii

procesului terapcutic.

A~a cum a conecput Sh a z e r (1985), tehnica aceasta a constat

initial din vizualizarea mai multor bile de cristal.

I se cere c1ientului sa vizualizeze i11 prima bila de cristal 0

al11intire plikuti i din trecut, pc care a uitat-o. Afli lndu-se in transahipnotica, acesta este solicitat sa descrie amintirea respectiva cu

cat mai multe detalii, acordand 0 atentie deosebita mai ales la ceca

ee fae cele1alte persoane. Apoi amintirea este a~ezata 1a locul ei ~ic1ientul este seos din transa.

Aeeasta prima ctapa serve9te unnatoare1or obiective:

a) sa-l familiarizeze pe e1ient eu tehnica bilei de cristal;

Psihoterapii SClirte Psihoterapii scurte 139

b) sa se eoneentreze asupra comportamentului propriu ~iasupra lOCum VOl' arata luerurile pentru tine ~i pentru eeilalti atunei



comportamcntului celorlal!i;

c) sa realizeze faptul ca lucrurilc uitate pot fi actualizate,. dupa

cum ~i invers, eele memorate pot fi uitate.

Tehnica se repeta de mai multe ori pfma dind pacientul scfamiliarizeaza cu aceasta.

A doua treapta implica reinducerea transei ~i solicitarea clientuluisa vizualizeze in bila de cristal un eveniment recent, dar pe care I-a

uitat in mod surprinzi'itor.

Se sugereaza clientului ea respectivul eveniment sa reprezinte

un succes recent sau 0 situatie care sa fie 0 exceptie de la

eomportamentul simptomatie. Indiferent in ce consta amintirea, i se

cere clientului sa-~i descrie propriul comportament, preeum ~i

comportamcntul eelorlalte persoane implicate in situatie. Dupa

incheierea transei, terapeutul reorienteaza discutia spre subiectcleabordate imiinte de inducerea transei.

Etapa a treia este cea mai importanta pentru ca in cursul acestciaclientul cste orientat catre vii tor.

La inceput, dupa inducerca transei, trcccrea timpului cste deserisa

in detaliu ~i apoi aceasta este astfel dirijata incat sa devina tot mai

vaga. Clientului i se cere sa priveasca in bi la de eristal, tara sa se

specifice faptul ca estc yorba de 0 anumita data sau ora ~i atunei

cand va reveni din transa sa-~i aminteasca faptul ca a rczolvat

pozitiv problema.

In etapa a patra, bila de cristal cste utilizata pcntru ca pacicntul

sa-~i aminteasca ~imodul in care a rczolvat problcma, reactii le sale

la acest proces, prceum ~i reactiilc celorlalte pcrsoanc implicate.

Clientul este apoi scos din transa, reorientat spre realitate ~i se

discuta dcspre ceva ce nu are legatura cu problema ~icu vizualizarea

in bi la de crista!.Utilizandu-se aeeasta tehnicii, de regula, clientul gilse~te singur

soJutia, dupa un anumit timp ~i, adesea, solutia gas ita nu este eea

imaginata in transa hipnotiei 'l .

Ulterior, S h a z e't (1985) a ineeput sa utilizcze tehniea ~i in

afara transei hipnotice, solicitandu-i subiectului sa vizualizeze in

stare de veghe raspunsul la intrebarea:

eand problema ta va fi rezolvata?"

Foarte multe persoane sunt capabile sa realizeze 0 proiectie

pozitiva in viitor ~i in afara transei hipnotiee.

Ceea ce este important este ea paeientul, 0 data ee a realizat

imaginea vieti i sale vii toare in absenta simptomului, va intreprinde

ceva diferit, in mod spontan, astfel ineat viziunea eu privirc la

vii tor sa devina real itate. Deoarece este relativ difieil de prognozat

variante incununate de succes in domeniul problemelor umane, estc

indicat ca terapeutul ~i clientul sa eonstruiasca impreuna solutii

alternative de rezolvare a situatiei pentru care a fost solicitata terapia.

D-na lonescu a solicitat hipnoza pentru ca aceasta a ajutat-o

pe mama ei sa se lase de fumat dupa 25 de ani . Clienta, mama

a doi copii mici (sub §ase ani), suferea de atacuri de panica §i

s-a prezentat la psihoterapie pentru ca mama ei a refuzat s-o

mai insoteasca permanent la cumparaturi .

Pacientaa

divor(at in urma cu trei ani §i de atunci, datorita

atacuri/or de panica, trebuia sa fie permanent insotita in ora§ de

mama, prieteni sau vecini. Aceasta a solicitat ajutorul pentru caatacuri/e de panica se amplificau tot mai mult §i se temea ca-§i

va pierde prietenii, pentru ca ii sacaia prea mult, §i ca vecinii var

incepe s-o evite. in momentul prezentarii la terapie ea nu se

temea doar sa mearga la piata, ci in orice aft loc aglomerat.

Temerile ei Ii influentau tot mai muft viata §i ea a inceput sa se

simla singura §i izolata. in acela§i timp, ea nu putea cunoa§te

barbati pentru ca se temea sa intre in si tuatiile in care i -ar puteacunoa§te.

in afara de daua atacuri de panica pe care le-a prezentat

imediat dupa div0r(, pacienta nu a mai avut nici unul , pentru eanu s-a mai expus nici unei situatii anxiogene, ea deplasandu-sein permanenta insatita de cineva.

Etapa intai §i a doua a terapiei au durat patru §edinte. La

inceput, vizualizari/e ei in bi/a de cristaI pareau ni§te filme realizate

de altcineva. Chiar dupa ce s-a obi§nuit cu tehniea, pacientei ii

venea greu sa descrie ce se intampla exact in scena respect iva.

La un moment dat, terapeutul s-a dee/arat mUltumit, deoarece s-a decis sa-~i rezolve problema pentru a dovedi tuturor ca s-au

141Psihoterapii scurtesilioterapii scurte40



clienta a trait 0 situatie psiho-sociala ca fiind incununata desucces.

in §edinta a cincea s-a trecut la etapele trei §i patru. Clienta

a avut unele dificultati fn etapa a patra, a ie§it spontan din transa,

dar a reintrat fn t ransa tot fn mod spontan. La sfar§itul §edintei,

e/ienta a zambit §i a adresat multumiri terapeutului. La §edintaurmatoare, ea a relatat faptul ca fn cursul ultimei saptamani a

mers singura la piata, a simtit ca atacul de panica tinde s-o

cuprinda, dar nu i-a permis sa puna stapanire pe ea. Oupa a

treia ie§ire nefnsotita, temeri/e ei au disparut complet §i nu au

mai aparut timp de un an de zile, dupa care pacienta a fost

scoasa din evidenta. Pacienta a relatat faptul ca ceea ce a vazut

fn bila de cristal nu era deplasarea ei la piata §i ca solutia i-a

parut mult mai simpla decat s-ar fi 8§teptat.

0-1. Radulescu, tanar inginer, de 27 de ani, s-a prezentat la

psihoterapie pentru tulburari de dinamica sexuala: nu a mai avut

erectie de cinci ani. Cu doi ani fnainte, acesta a divortat de sotie,

aceasta plecand fn strainatate pentru a face cariera profesionala.

Pacientul punea divortul pe seama dif icultat ii sale de erect ie,

dar, In acela§i t imp, considera ca difieultatile sale au stat §i fn

calea carierei sotiei sale, altHa t imp cat au fost casMoriti . Aeesta

se a§tepta ca dupa divort, devenind mai liber §i mai aetiv sub

aspect social, dificultatile sale sa dispara, ceea ce nu s-a

fntamplat. in ult imii cinei ani, pacientul a urmat diverse tipuri de

psihoterapie, atat singur, cat §i fmpreuna cu fosta sotie. Oe§i nu

se mai simtea deprimat, pacientul prezenta fn continuare problema

respectiva, fapt ce I-a determinat sa solicite hipnoza. inainte de

cei cinci ani, paeientul nu a prezentat nici un fel de difieultatisexuale. Problema s-a instalat fn al trei/ea an de casnicie.

Pacientul a discutat de multe ori despre aceasta problema cu

terapeutul sau §i cu aoua femei cu care se fntalnea din cand fn

cando Cu totii au ajuns la concluzia ca acesta nutrea un

resentiment pentru cariera stralucita a sotiei sale §i poate chiarura femei/e. Pacientului nu i-a convenit cone/uzia respectiva §i

In~elat.

Domnul Radulescu s-a straduit atat de tare sa intre In hipnoza,

Ineat abia la a treia ~edin\a a reu~it Cll adevarat acest lucru.

Acesta facea sport , baschet, pe eare-Ilua foarte tare In ser ios.

in perioada aceea, echipa din care facea parte a cazut de pe

loeul trei pe loeul opt In campionat, datorita ratarilor sale la

aruncarile la co~. Pacientul a urmarit Inregistrarile video eumeciuri le respective pentru a vedea ce anume a gre$it. Terapeutul

i-a sugerat ca ar fi mai bine sa se vizualizeze pe sine marcand

corect, dar, din pacate, nu existau inregistrari video cu aruncari

reu~ite.

Terapeutul a indus hipnoza, cerandu-i sa Inchida ochi i, sa se

. imagineze pe terenul de baschet $i sa-$i reprezinte imaginile,

sunetele, mirosurile $i senza\iile fizice asociate cu prezen\a sa

pe teren. $edin\a de hipnoza s-a terminat dupa ce c1ientul ~i-a

reprezentat doua aruncar i reu~ite.

La $edin\a urmatoare, clientul a raportat faptul ca s-acomportat bine pe terenul de sport $i a fast gata pentru 0 noua

inductie hipnotica, In cursul careia i s-a sugerat sa-$i aminteasca

aruncarile reu$ite la CO$. Apoi a fost utilizata tehnica bilei de

cristal, cerandu-i-se sa-$i aminteasca un act sexual reu$it. La

sfar$itul :;>edin\ei , pac ientul a declarat: "daca $i aceasta bila de

cristal functioneaza a$a cum a func\ionat cealalta, In seara

aceasta rezolv problema!". Terapeutul i-a sugerat sa nu fie chiar

atat de sigur de acest lucru. Din pacate, intalnirea nu a mai avut

loc, a$a ca pacientul nu a putut sa-$i verifice cu acel prilej

predic\ ia. $edin\a urmatoare de psihoterapie a fost uti lizata pentru

a proiecta succesul pentru 0 perioada nedeterminata din vii tor.

Apoi bila de cristal a fost din nou folosita pentru a retn3i succesele

§i e§ecuri le Intalni te In drumul catre rezolvarea totala a problemeisale.

Deoarece, clientul avea tendin\a de a se stradui prea tare,

terapeutul s-a temut ca acesta va interpreta orice e§ec ca pe 0

catastrofa §i, din acest motiv, a sugerat ideea ca §i e§ecul face

i


parte din drumul spinos catre succesul deplin (prevederea convinsa ca In fundul suf/etului SEW acesta 0 iube§te, dar, dintr-un

motiv sau altul, era incapabil sa i-o arate.



recaderilor). Peste trei saptamani, clientul a relatat despre primul

succes, care a mai fost umIat de doua e§ecuri. Dupa un an,

clientul $i noua sotie s-au prezentat la psihoterapie pentru

problemele pe care Ie aveau cu educatia copilului §i au relatat

ca viata sexuala merge perfect.

Marian a trimis -o pe Paula la psihoterapie pentru ca gelozia

acestei a devenise i nsuportabila (caz adaptat dupa S h a z e r,1985).

Terapeutul a constatat ca §i pentru ea gelozia reprezenta 0problema. in cursul primului interviu terapeutic acesta a intrebat-o

"de unde va afla Marian ca problema ta este rezolvata?".

Din discutii a rezultat faptul ca Marian era un tanar l in i§ti t,care abia daca scotea cateva cuvinte In societate. Totul era In

regula Insa pana cand acesta se adresa unei femei. in acest

moment, Paula declan§8 0 scem~ §i pleca acasa. Glienta

considera ca problema va fi rezolvata atunci cand Marian va

putea vorbi unei femei In prezenta sotiei sale, fara ca aceastadin urma sa se lnfurie ..

Terapeutul a Intrebat-o daca ea ar trebui sa-§i modifice

sentimentele sau daca ar fi suficient daca ea §i-ar manifesta

intr-o mai mica masura sentimentele de gelozie. Paula a spus

ca Marian nu va sesiza diferenta §i ca acest lucru ar f i suf icient.

in momentul respectiv , Paula s e afla In Buc ure§ti doar pentru

a-§i rezolva problema, ea f iind doar In contact telefonic cu Marian.

Gei doi sperau ca psihoterapia va salva relatia dintre ei §i au

decis ca ea sa revina acasa doar dupa ce problema va fi

rezolvata. Deoarece, partenerii nu se vedeau unul pe celalalt,

era greu de ghicit cand va fi momentul ca Paula s a se lntoarc a

acasa. Paula a afirmat ca acel moment ar fi cand ea va da un

telefon neanuntat, nu-I va gasi acasa pe Marian §i nu se va

enerva. Interesant este faptul ca s otul nu i-a dat pana In prezent

nici un motiv de gelozie Paulei , s ingura problema fii nd faptul cael can versa cu alte femei. Din interviu a rezultat faptul ca Marian

nu-i dadea sotiei atentia pe care aceasta §i-o dorea. Ea era

Terapeutul i-a prezentat Paulei urmatorul mesaj ca re

prezentand prima treapta a tehnici i b ilei de cristal :

"in primul rand se pare ca tu §i Marian tineti sufi cient de mult

unul la cela/alt pentru ca altfel nu ati fi alocat acest timp

tratamentului a ceea ce voi numiti gelozie. Gred ca gelozia"reprezinta modal itatea prin care tu Ifi manife§ti dragostea

pentru Marian. De fapt, se pare ca tu manife§ti suficienta afectiune

pentru amandoi.

Analizand ceea ce ai spus, ma lntreb daca tu Incetezi sa-ti

mai manife§ti atata afecti une In public, de unde vor §tii ceilal ti ca

voi apart inet i unul celui la lt?

i nc epand de acum §i pana data vii/oare, a§ dori sa-ti aminte§ti

de momentel e cand Marian ti-a aratat afec tiunea pe care 0 poarta

In inima sa §i anume cand §i unde se simte el suficient de In

largul sau pentru a 0 face".

La §edintele urmatoare, Paula a descris In detaliu rarele ocazii

cand sotul i -a aratat afectiune. Ea s-a bucurat c a i-a fost trasataacest fel de sarcina pentru ca aproape ca uitase de evenimentele

respective. Gl ienta §i-a amintit, de as emenea, c a lncrederea pe

care i-o arata Marian In cal itate de partener de afaceri reprezenta

un alt semn ca acestuia Ii pasa de ea. Gei doi erau atat de

fericiti sa lucreze lmpreuna incat Paula ar fi acceptat chiar sa

renunte la relatia de dragoste daca ar fi fost necesar, pentru a

pastra rel atia de munca. Gl ienta a afirmat §i faptul ca s-a gandi t

mai bine §i ca, lntr-adevar, terapeutul are dreptate. Marian nu~i

arata suf icienta afect iune §i ea lncerca sa utilizeze gelozia pentru

a-I provoca sa··i acorde atentia §i dragostea pe care §i-o dorea.

Paula considera ca problema v a fi rezolv ata atunc i cand Marian

Ii v a arata In mod spontan afectiune sau Ii va spune: "te, i ubesc".

in continuare, clienta §i terapeutul au discutat despre mijloacele

pe care ea le-ar putea utiliza pentru a scoate la ivea/a afectiuneacare credea ca e ascunsa In sufl etul lui Marian.

Terapeutul i-a prezentat urmatorul mesaj care implica, deasemenea, uti lizarea bilei de cristal :


"Tnprimul rand ma fntreb ee se va intampla daca tu nu-ti vei Aceasta afirmatie a convins-o ca merge pe un drum coreet §i

ca se poate descurca §i daca relatia lor va lua sfan}it.



/

mai manifesta gelozia pentru a proteja relatia ta de afaceri. Marian

s-ar putea sa reactioneze. in acela§i timp, cred ca un

comportament pasiv nu este suf icient, pentru ca Marian ar putea

crede ca nu-ti pasa, ca ti-ai pierdut interesuf pentru el.in al doi lea rand, ar trebui sa te comport i mai enigmatic pentru

a-I provoca gelozia fara sa faei de fapt nimic.in al treilea rand, probabil ca ar trebui sa fii pasiva §i

seducatoare in aeela§i timp, fapt ce i-ar pulea declan§a

exprimarea afeetiunii.

incepand de acum §i pana la §edinta vii toare a§ dori sa te

gande§ti la diferentele pe care Ie vor produce aceste trei schimbari

in relat ia voastra.

Imagineaza-ti eum va reactiona el atunci cand tu vei faceeeva diferit".

Dupa trei zile, elienta a revenit la psihoterapie afirmand ea avi zualizat in bila de cristal un v iitor eare nu-f i nc ludea pe Marian.

La inceput ea a fost §oeata de aceasta idee, dar cu cat 5egandea mai mult la aceasta, cu aWt S9 sifptea mai u§urata:

"daca ef nu 0 iubea, ea nu trebuia sa ramana eu el". Gandindu-se

mai bine, ea a decis ca nu-i va mai spune ,;te iubesc" cand Ii va

telefona din nou §i va fi atenta daea va aparea vreo diferenta.

De asemenea, eiienta a decis ca va pleca acasa pentru ca daca

Marian nu-i va arata in mod spontan afectiunea, atunci ea va §ti

ca s-a i n§efat in priv inta sentimentel or lu! fala de ea. Ea a hotarat

ca nu-i va acorda afect iunea §i nu se va eomporta seducator §imisterios. in cazul in care el rlU simte nevaia sa-i arate ca tine

la ea, ea nu va mai eauta sa provoaee la. ef manifestarea

afeetiunii.

De asemenea. ea s-a hotarat sa nu mai manifeste niei

sentimente de gelozie.La urmatoarea convorbire telefonica ea nu i-a mai spus ea if

iube§te §i niei el nu i-a spus nimic.

Dupa doua zile, Paula i-a telefonat spunandu-i ca se intoarce

acasa §i el i-a raspuns: "E bine. Fam simtit /ipsa".

in finalul terapi ei, terapeutul i-a transmis urmatoruf mesaj:

"Sunt impresionat de decizia ta precum §i de faptuf ca ai

pus-o in ap/icatie atat de repede. Ceea ce ai afirmat astazi ma

face sa ered ca poate Marian nu este demnde tine §i de

afeetiunea ta. Nu sunt insa sigur ca luerurile stau chiar a§a,pentru ea poate eeea ee eredeai ea este aseuns in suffetullui

Marian se affa eu adevarat aeolo, dar daea nu poti scoate la

iveala sentimentele lui eomportandu-te in mod pasiv, poate ca

a§a stau lucrurile. Ma intreb daca e§ti dispusa sa a§tepti ani

intregi p€ma cand iti va acorda un mie semn de dragoste ?".

La acest mesaj, el ienta a raspuns:

"Sunt dispusa sa a§tept eateva saptamani, poate chiar cateva

funi, dar in nici un caz ani de zile". Din relatarile unei rude

apropiate eei doi se af/au inca impreuna dupa §ase lunl.

Exemplele prezentate mai sus evidentiaza faptul ca, fie ca se uti

lizeaza transa, fie ca nu, ~edintele de psihoterapie scurta seamana cuceea ce sepetrece in hipnoza pentru ea modifica atitudinile ~imodelele

obi~nuite de comportament prin util izarea unar sugesti i indirecte,

acestea dec1an~and noi tipuri de asociatii ~i actualizand dispo

nibilitatile latente ale pacientului pentru a implementa anumite scopuri

terapeutice" (dupa E r i c k san, R ass i ~i R 0 s s i , 1976, p. 20).

Detect ivul Hercule Pairot , personajul romanelor Agathei Chris

tie, spunea ca metoda sa cansta din a asculta martorii ~i suspectii,

pana dnd ace~tia ii spun ceea ce el dore~te sa afle. Din cele auzite,

detectivul eonstruia 0 realitate care 11 conducea la solutionareacazurilor la care lucra.

In acela~i mod, in cursul interviului preliminar, terapeutul trebuicsa-l asculte pe client pentru ca acesta este eel care-i va furniza

cheia rezolvarii problemei.

S h a z e r (1985) subliniaza faptul "cii fiecare pacient poarta eu

sine cheia problemei sale", terapeutul avand doar sarcina de aasculta.


Terapeutul trebuie sa-l ghideze pc client sa abordeze toate stabileasca impreuna cu clientul obiectivele terapiei, deoarece, in

absenta acestora, nici unul dintre cei doi nu $tie daca demersul a



problemele, sa extraga elementele necesare construirii solutiei

terapeutice. In timp ce terapeutul se retrage, clientul este lasat saa~tepte in eabinetul de psihoterapie ~i aeesta se intreaba: "oare ee

ii va spune terapeutul atunei cand va reveni?" Aeeasta pauza are un

earacter hipnotic (sugestiv), seopul ei fiind punerea in aetiune a

atenfiei expectante, care arata ca intr-adevar clientul a~teapta solutiade la terapeutul sau. Acesta reprezinta momentul administrarii

sugest iilor indireete de redirectionare ~i schimbare a sistemului de

rcfcrinta in care sc mi~ea clientul (E r i c k son $i R 0 s s i, 1979).Pentru facilitarea introducerii sugestiilor terapeutice, terapeutul

incepc prin a adrcsa complimente clientului in legatura cu ceca eeface acesta in mod pozitiv pcntru sine insu~i.

Aceste complimente pot sa aiM, dar pot tot atat de bine sa nu

aiM nimiccomun cu problema simptom. Obiectivul adresarii de

complirnente consta in formarea setului de raspunsuri afirmative(Erickson ~ial., 1976;Erickson ~iRossi, 1979;Shazer,

1982 a), care faciliteaza crearea la client a unui set atitudinal

favorabil acceptarii noului.Direetivele, sarcinile ~i sugestiile indirecte actioneaza in acela$i

mod cu sugestiile post-hipnotice ~i acestea sunt adesea conectate

eu anumite evenimente careservesc drept declan~atori pentru a.pune in actiune un comportament diferit.

Setul de raspunsuri pozitive ("da") 11ajuta pc client sa acceptemai u~or interventia terapeutica.

De regula, tenipeutul· afla daca pacientul a acceptat mesajele ~i

sarcinile sale prin observarea discreta a comportamentului nonverbal al acestuia.

In cazul in care clientul evitii contactul vizual, privqte in jos sau

in laturi ~ista crispat, cu bratele incruci~ate, toate acestea reprezinta

semne ca este putin probabil ca mesajele terapeutice sa fie acceptate.

CONSTRUIREA PROBLEMELOR

o data ee este solicitat ajutorul, natura problemei ca ~i solutia

probabila trebuie' redefinita de ditre terapeut. Acesta trebuie sa

fost sau nu incununat de succes.

S h a z e r (1985) prezinta urmatoarea regula a terapiei seurte

(p. 93):

"Terapeutul trebuie sa $tie ce sa nu faca, iar ceea ce a facut

clientul pana atunci reprezinta exemplul cel mai clar de ce anumenu trebuie facut".

Deoarece, client ii au de cele mai multe ori dificul tati in stabil irea

scopurilor, terapeutul este cel care "construie$te" problema in a$a

fel incat obiectivul pentru viitor sa rezulte in mod claro

Tehnica bilei de cristal (E ri c k son, 1954 a $i S h a z e r, 1978

a) 11ajuta pc client sa-$i reprezinte lumea atunci cand problema sa

va fi rezolvata $iceea ce acesta a$teapta sa se intample va determina

ceea ce se va intampla cu adevarat. Acela$i mecanism functioneaza

$i in mentinerea simptomului pentru ca daca ne a$teptam ca "acel

lucru rau" sa se repete la nesfar$it, expectatiile noastre se vor

indeplini (B erg e r, Co hen $i Z el die h, 1966).Schimbarea se va produce daea se vor modi fica intr-o anumita

masura eonditiile $i expeetatiile subieetului.

Atunci cand obieetivul terapiei este definit, clientul va a$tepta

sa se produca eeva diferit $i aeeasta reprezinta un punet de pleeare

pentru modifiearea eomportamentului.

Subliniem inca 0 data faptul ca intrebarea: "de unde vei $ti ca

problema ta este rezolvata?" este crueiala pentru gasirea solutieiterapeutiee efieiente.

Exemplul urmator ilustreaza legatura dintre simptom (plangeri),

eonstruirea problemei, obieetivele $i solutiile potentiale ~isareinilc

trasate pentru rezolvarea situatiei problematice.

Familia considera comportamentul/ui Maxine ca f iind "ciudat".

Acesta persis ta, in ciuda eforturi lor fetei de a-I opri. La fnceput,

problema a fost definita ca 0 problema medica/a, apoi ca una

psihologica, dar fn nici unul din cazuri nu a fost gasita so/ut ia.

Tnacest caz, terapeutulj ixeaza obiective sau scopuri alternative.

S-a Incercat, tot fara rezultat, abordarea acesteia ca 0

problema de famil ie sau ca 0 problema specifica de adolescenta.

Marine pe locul Intei, iar sora a considerat ca tatal este eel mai

afectat de simptom.

14X Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte 149



Sh a z e r §i echipa sa au abordat problema prin intermediul

unor multiple renegocieri §i redefiniri §i In cele din urma au gasit

solutia.

Maxine, de 16 ani, sora ei Sally, de 17, §iparintii s-au prezentat

la cabinetul de psihoterapie pentru ca Maxine vomita dupa f iecaremasa. Fata §i familia acesteia eraude parere ca ea ar t rebui sa

Inteleaga de ce vomita pentru a opri acest comportament.

La Inceput, reactia ei de voma era forfata §i deliberata, dar

cand s-a decis sa opreasca acest comportament a constatat cu

surpriza ca vomi ta In continuare, In mod automat §i involuntar.

Terapeutul a Intrebat-o ce anume va fi diferit daca ea va Inceta

sa vomite §i fata a raspuns ca va putea sa manance ceea ce

dore§te sa manence, fara sa aleaga doar acele alimente care

vor ramane In stomac. De asemenea, ea a afirmat ca sora ei va

Inceta s-o necajeasca sau, oricum, a va necaji mai putin. Ea a

mai descris §i alte conflicte §i probleme pe care Ie avea cu sora

ei, pe care fami lia 0 considera "fata cea buna".

Tntreaga familie a fost de acord cu faptul ca Maxine era cumva

diferita de restul famil iei §i ca era important pentru ea sa fie

privita ca a persoana difer ita, de§i celor lalt i membri i ai famil iei nu

Ie era pe plac acest lucru.

Reactia de voma era un fel de "secret" pentru ca nici parintii

§i nici sora ei nu §tiau daca §i cand a face.

A§a cum aparea la prima vedere, nu era vorba de un pattern

interactional axat In jurul reactiei de voma (daca A, atunci B),

react ia de voma §i atunci comportamentele C §i D.

Mama §i tatal verificau cam 0 data pe saptamana daca ea

continua sa vomite, iar sora ei a necajea. Parintii se Intelegeau

bine §i pareau dispu§i sa faca orice pentru a-§i ajuta fiica.

Terapeutul a cerut fiecarui membru al familiei sa aprec ieze In

ordine ierarhica cine este eel mai deranjat de problema-simptom?

Fiecare din cei patru a dat un raspuns difer it . Tatal a considerat

ca mama este cea mai afectata, marna §i Maxine au trecut-o pe

Tn urma consultarii cu echipa sa, terapeutul a ajuns la

urmatoarea concluzie: toti membrii fami liei sunt In acela§i timp In

mod egal preocupati de simptom §i In mod egal nepreocupati deacesta.

Pe baza acestei observatii au fost construite urmatoarelesupozitii:

(1) Deoarece membrii familiei interactionau atat de putin In

jurul simptomului, problema nu putea f i descr isa ca reprezentand

"sacr if iciul" Maxinei pentru a mentine familia unita. Ipoteza ca

reactia de voma ar servi drept scop sa mentina familia unitacade.

(2) Deoarece parintii nu erau nici supraimplicati, nici sub

implicati, problema nu poate fi rezolvata nici prin aceea ca daca

un membru al familiei subimplicat va deveni mai implicat §i

aceasta ar conduce la solut ie.

(3) Nu se potrive§te nici ipoteza conform careia simptomul ar

servi pentru a-I face pe parinti sa-§i ia mai In serios rolul de

parinti, pentru ca ace§tia din urma cooperau bine, dar fetele se

comportau corespunzator varstei, Invatau bine §i erau destul de

independente.

Terapeutul putea accepta def init ia Maxinei (reactie automata

de voma) §i solutia sugerata de aceasta: sa afle din ce cauza se

Intempla acest lucru, dar familia §i ceilalti terapeuti mai

Incercasera acest tip de abordare, fara succes.

Din acest motiv, terapeutul a decis ca problema va trebui sa

f ie def inita In mod difer it , ca reprezentand 0 aberatie care scapa

de sub controlul Maxinei §i fami/iei §i 0 prive§te doar pe Maxine

§i s-a decis s-o cheme la psihoterapie pe clienta singura.Discutii/e cu pacienta au evidentiat faptul ca Maxine facea

toate lucrurile foarte bine: Invata bine, lucra pentru a ca§tiga

bani, se Intalnea cu baieti §i facea sport. Timp de doua §edinte

de psihoterapie, terapeutul §i echipa au fncercat sa solutioneze

problema acordand 0 noua semni ficatie etichetei "sunt 0 fata

diferita de ceilalti":


Terapeutul a fos t de acord cu ea ca a fi diferit este un lucru

bun §i ca ea t rebuie sa se straduiasca Tncontinuare sa f ie difer ita

Prin intermediul acestei sarcini §i prin angajamentul dEit "Tn

orb", simptomul involuntar devine voluntar.



§i ca ea va mai simti nevoia sa vomite p{ma cand va descoperi

un nou mod, mai putin nociv, de a f i a lt fel decat cei lalt i.Aceasta abordare nu a dat rezultate, pentru ca Maxine nu a

gasit 0 noua modalitate de a fi diferita §i s-a autodefini t ea ,,0

victima neajutorata a stari i de voma!".Reactia de voma se declan§a spontan §i solutia trebuia sa

aiba, de as emenea, un caracter spontan. Problema trebuia dec i

sa fie reco nstruita. Din fericire, Maxine a mai oferit terapeutului

$i alte obiective, dintre care unul era legat de relatia cu sora ei.

i n cursul c elei de-a treia §edinte, terapeutul a intrebat-o pe

Maxine daca va face ceea ce i se va spune pentru a Tnceta sa

vomite, fara sa afle de ce vomita §i fara sa se Tntrebe de ce

terapeutul i -a cerut sa fac a acelluc ru.

Terapeutul a asigurat-o ca ceea ce i se va cere sa faca va

fi benefic pentru ea §i nu va fi ceva imoral, i1egal, periculos saudificil.

Echipa terapeutica a decis ca interventia va da rezultate Tncazul Tn care Maxine va fi "victima neajutorata" a respectivei

interventii.Maxine a afirmat ca va §ti ca problema este rezolvataatunci

cand se va modifica relatia cu sora ei.

Terapeutul a construit problema ca fiind de natura inter

personala: una din surori atacand, iar cealalta reactionand Tn

mod involuntar, Tnmod defensiv, prin retragere.

Terapeutul i -a spus clientei ca nu-i va face pia cere sarcina

terapeutica, dar ca s-a angajat s-o Tndeplineasca.

Pentru a spori expectati ile acesteia, terapeutul i-a spus ca

nu-i va dezvalui Tnc a despre ce este vorba, dar ca este c eva

"teribil". Sarcina terapeutica a fost urmatoarea:

incepand de acum, ori de cate ori ea va vomita, ea va trebuisa- i dea surori i ei 5 dolari fara sa- i ofere nici 0 explicatie §i sa-i

ceara 0 chitanta pentru bani.

Maxine a ramas stupefiata §i a spus ca s ora ei 0 va considera

"nebuna", dar a acceptat sa Tndeplineasca sarcina.

L

La §edinta urmatoare, fata a adus doar 2 chitante Tn14 zile.

Clienta a aflat acum de ce nu a mai vomitat: 0 costa prea

scump.

Terapeutul a modificat reactia de voma (acum voluntara) pentru

a modif ica relat ia (acum involuntara §i costisi toare) cu sora ei.Maxine nu §i-a mai batut capul de ce a v omitat pana atunc i, dar

s-a straduit din rasputeri pentru a nu-i mai plati bani surori i sal e.

Terapeutul a sugerat faptul ca, deoarece ea nu §tie de ce a

vomitat , s-ar putea sa mai vomite saptamani le urmatoare. Maxine

nu a fost de acord §i i-a demonstrat terapeutul ui ca se In§eala.

Ea a relatat faptul ca nu- i plate§te bani surori i sale §i ca Tntre ele

apar mai putine conflicte.

Modelele vechi, involuntare, de comportament au fost

inlocuite cu modele noi, de comportament voluntar, care nu mai

presupun retragerea.

SIMPLIFICAREA DEMERSULUI TERAPEUTIC

Abordarea psihoterapeutica sistemica postuleaza faptul ca

familiile sau orice alte grupuri de subiecti nu reprezinta simple

agregate de indivizi izolati , ci reprezinHi sisteme complexe aflate in

interactiune ~i nu doar 0 suma a partilor componente. Din acest

motiv, schimbarea suferita de unul dintre membrii componenti ai

sistemului se va repercuta asupra sistemului in ansamblu

(Watzlawick ~i aI., 1967).

Aceasta ne permite, pe de-o parte, sa· minimalizam interventia

psihoterapeutica, iar, pe de alta parte, sa utilizam complexitateasistemului in construirea solutiei care insa trebuie sa fie adecvata

rea~tatii sistemice, individuale ~i interpersonale.In viziunea lui S h a z e r (1985), problemele reprezinta accle

aspecte de care se plange clientul ~i asupra carora clientul ~i

terapeutul pot intreprinde ceva pentru a Ie rezolva.


Daca plangerea este un element in legatura cu care nu se poate

face nimic, atunci acesta nu reprezinta 0 problema, indiferent cat

Wa t z I a w i c k ~i Coy n e (1980) au descris 0 situatie in care

membrii familiei au venit la psihoterapie pentruca nu puteau suporta



de neplacuta este situatia.

Sistemul luat in considerare in psihoterapie include:

1) cl ientul (cuplul sau familia);

2) problema (plangerea sau simptomul);

3) tcrapeutul ~i eventual co-terapeutii aflati in spatele oglinziicu 0 singura fata;

4) interaetiunile dintre elemcntele mentionate mai sus.

Conform conceptiei psihoterapeutice sistemice ~i holiste,

schimbarea terapeutica poate incepe din orice punct al sistemului

(8 h a z e I' ~i Mol n a r, 1984 a). Astfel, de piJda, pentru ca solutia

sa fie gasita, poate fi necesara 0 schimbare in cadrul echipei

terapeutice, a l110dului in care accasta abordeaza problel11atica

pacicntului, a interrelatiilor l11cmbrilor echipci terapeutice sau chiar

a persoanei carc va indeplini rolul dc psihotcrapeut principal.

Acuzelc clientului pot il11brilca forma plangerilor sotului sau

sotici in lcgatura cu mariajul, a parintilor sau a unui parintc in

lcgatura cu atitudinca ~icomportal11cntul copilului etc. De cele l11ail11ulteori insa numai 0 persoana se prezinta la cabinetul terapeutului,

de~i ar trebui sa seprczinte mai multc. Din accst motiv, dad nu ar

fi posibila abordarca holista, prezcnta doar a unui element al

sistcmului perturb at ar reprezenta 0 picdica in calea identificarii

solutici psihoterapcutice.

Trcbuic totu~i subliniat faptul ca persoana care sc prczinta la

psihotcrapic este, de regula, cea cu acuzele ~i ncmultUlnirile cele

mai mari ~i, din accst motiv, cca carc dore~te cel mai mult sa

lucrczc cu tcrapeutul pcntru a modi f ica ccva in legatura cu aria

pro blematica.

Cu alte cuvintc, punctul de vedere interactional postuleaza faptul

ca modificarea l110dclului de cOl11portament al oricarui membru al

sistcmului (fal11ilic, grup) va conduce implicit la modificari

scmnificativc ~i la ccilalti mel11brii ai sistemului.

Accasta supozitie sta la baza cficientei terapiei chiar dad nu se

prczinta la ~cdintc toti membrii familiei. Rezolvarca problemei

clicntului nu il11plica deci prczenta intregii familii la psihoterapie.

ideea ca tatallor a suferit un accident cerebral ~i, datorita depresiei

sale, recuperearea era dificila. Terapeutul a actionat asupra celor

prezenti ~i drept consecinta s-a ameliorat ~i depresia tatalui, caresuferisc accidentul vascular.

Un caz ilustreaza ap/icarea concepfiei sistemice In solufionarea

unor dif icultat i maritale. Acestea au fost prezentate de sofie care

s-a prezentat singura la terapie, soful nefi ind In nici un fel inclusIn acest demers.

in finalul terapiei s-a constatat modificarea comportamentului

sofului ca rezultat la schimbarilor de comportament ale sOfiei.

D-na lonescu traia 0 stare de disperare §i panica In legatura

cu casnicia ei. Ea se plangea de faptul ca sotul ie§ea adesea fn

ora§ seara fara ea sau nu venea acasa deloc. Acesta Ii spunea

ca iese Impreuna cu prietenul sau, care era necasatori t, §i ea 11

credea. Ori de cate ori ea Ii repro§a acest mod de comportare,

el fi spunea ca nu are nici un motiv sa-§i faca griji . Drept urmare,ea accepta situafia respectiva §i chiar Ii dorea "petrecerea

frumoasa", con§tienta fiind ca indiferent cum va reacfiona ea, el

tot a§a va proceda.

Ea ramanea acasa §i suferea de depresie, dureri de stomac,

diaree, crize de plans, dureri de cap §i avea chiar idei suicidare

pe care Insa Ie respingea datorita celor doi cop;; In varsta de 4

§i 6 ani.

Clienta tinea la casnicia ei §i era dispusa sa faca orice pentru

a 0 pastra §i a 0 face sa funcf ioneze. Eaa lncercat sa vorbeasca

cu soful In legatura cu problema ei, sau sa accepte fn mod pasiv

ceea ce se petrecea. Constatand ca cicaleala ei nu-I finea acasa,

ea s-a prezentat fa psihoterapie fn speranfa ca va gasi 0 solutie

pentru a modifica si tuafia. C/ientei fi era clar ca orice schimbare

trebuia s-o rea/izeze ea, sotul considerand ca lucrurile mergeau

bine. in cazul In care nu reu§ea sa-I determine pe sot sa nu mai

piece, ea I§i dorea macar sa poata accepta plecarile lui fara sa

mai sufere.

154 Psihoterapii SClirte Psihoterapii scurte 155

Dna lonescu §i-a modificat de mai multe ori comportamentul

in speranta ca se va modifica §i comportamentul sotului, ceea

Alt caz i1ustrat de S h a z e r (1988) arata modu1 in care

schimbarea de1iberaHi produsa 1a 0 persoana poate influcnta nu



ce I-a determinat pe terapeut sa considere ca ea ar f i dispusa

sa mai incerce §i alte modele de comportament.

Ollonescu era criminalist §i acestor oameni Ie plac misterele.

Faptul ca el nu §tia ca sotia lui merge la psihoterapie a reprezentat

punctul de pornire pentru gasirea solutiei .Terapeutul i-a adresat complimente cl ientei pentru rabdare §i

pentru ca a fncercat totul pentru a rezolva problema, dar i-a

spus ca nu este suficient de misterioasa, pentru ca in orice

casnicie este nevoie de putin mister. Terapeutul a alcatuit 0 Iista

de actiuni pe care dna lonescu trebuia sa Ie fntreprinda pentru

a parea mai enigmatica:

• sa se imbrace frumos §i sa iasa In ora§ fara sa spuna

unde se duce, inainte ca sotul sa pIece de acasa;

• sa nu fie acasa la 4 dimineata cand se intorcea sotul etc.

Clienta a fost sfatuita sa nu exagereze §i sa nu Intreprinda

actiuni de genul respectiv prea repede, dar sa se gandeasca la

cele sugerate.

Clienta a acceptat indicatiile§i a recunoscut faptul ca acestea

reprezentau exact opusul a ceea ce facuse ea. pana atunci.

La inceputul §edintei urmatoare ea a relatat faptul ca sotul nu

a mai plecat de acasa timp de 0 saptamana. Tn felul acesta,

c/ienta a inceput sa se simta stapana pe situatie.

Tnweek-end~ul urmator ea a ie§i t singura in ora§ §i s-a intors

la unu noaptea §i I-a gasit pe sot a§teptand-o. Cei doi nu au

comentat situatia.

o alta interventie terapeutica a constat in a 0 invata pe clienta

sa-I indemne pe sotul ei sa pIece de acasa §i sa revina cat mai

tarziu noaptea.Tnurma intervent iei terapeutice, cl ienta a capatat cel putin

. iluzia ca poate controla comportamentul sotului, controlandu-§i

propriul comportamenf. Aceasta schimbare incununata de succes

a fost suficienta pentru a conduce la cre§terea increderii in sine

a clientei, fapt ce a pus bazele altor schimbari vi itoare.

/

numai re1atia marital a, ci ~i un context psihosocial mai 1arg. Sotu1

nu a mai fost chemat 1a psihoterapie pentru ca problema parea sa

se rezo1ve mult mai bine 1ucrandu-se cu sotia.

Cu doua luni inainte de prezentarea la psihoterapie, dl C., Tn

varsta de 72 de ani, pensionar at/at In ingrijire la azi/, a suferit

o cazatura inexplicabi/a care I-a lasat foarte speriat §i cu dureri

continue. Medicii considerau ca nu existau motive intemeiate

pentru faptul ca el nu-§i revenea la nivelul anterior de functionare.

Starea sa a devenit tot mai rea, a pierdut 14 kg, refuza sa

coboare din pat, §i-a pierdut interesul pentru lucruri le care Inainte

ii faceau pIa cere, a inceput sa fie tot mai irascibil, sa rejecteze

personalul de ingri ji re §i sa solici te in permanenta prezenta sotieisale .

fnainte de acest episod, dna C. lucra cu norma intreaga §i

ramanea cu sotul ei serile §i In week-end. Cand ea nu putea sa-I

viziteze, el accepta acest lucru daca i se spunea dinainte.

Oupa cazatura, sotia a raspuns solicitarilor tot mai insistente

ale sotului, crez{md ca astfel acesta se va recupera mai repede,

dar, spre surprinderea ei, el se simtea tot mai rau. Cu cat ea

incerca mai mult sa-i faca pe plac, cu atat sotul devenea mai

nervos §i 0 so/icita mai mulf. Tn acest punct, dna C. s-a simtit

prinsa intr-o capcana: daca nu fI vizita zilnic §i nu facea ceea ce

i se spunea, sotul ei nu numai ca se supara pe ea, dar crea

probleme intregului personal, care ise plangea, facand-o sa se

simta vinovata. At/andu-se in prag de pensie §i temandu-se ca

sotul ii va cere sa stea cu eltoata ziua, ea s-a gandit la

psihoterapie ca la 0 solutie a problemei sale.

Cei doi sati s-au prezentat la psihoterapie, sotul fiind adus

intr-un carucior cu rot ile. Tnmamentul in care a intrat in cabinet,

acesta era extrem de furias. EI a negat ca ar §ti despre ce este

vorba, iar cand i s-a spus, a intrebat "stau aare lucruri/e chiar

a§a de rau?".

01 C. a refuzat orice discutie §i §i -a impins scaunul cu rotile

afara din cabinet atunci cand ceea ce a auzit nu i -a canvenit.


Terapeutului §i echipei sale i-a fost clar ca dl C. era un batrEm

plangaret, descurajat §i furios din cauzC1 dependentei §imai buna §i sa dev ina mai independent. 01 C. avea nevoie de un

fel de provOcare, ca de pi/da, sa dovedeasca faptul ca mai poate



neajutorari i sale. Atunci cand i s-a spus acest lucru el a parut

mai activ, a negat ca ar fi adevarat, §i-a scos aparatul de auzit

$i §i-a Impins afara scaunul cu fotile. Dna C. a recunoscut faptul

ca i-a spus a$a ceva mainte caacesta sa cada.

Terapeutul a emis ipoteza ca de§i dl C. real iza tot mai multe

solicitar!, plangeri/e sotiei sale 11 enervau $i I i sporeau teama case afla In stadiul terminal al boW sale.

Cuplului i -a fost furnizat urmatorul mesaj:

"John, noi suntem foarte impresionati de cat de greu Iti este

sa ,nduri toate astea §i sa nu fii cu J udith tot timpul, dar In ciuda

acestor necazuri, ti-ai pastrat mintea Intreaga. Inca mai arati caun barbat adevarat, carf ] §tie ce vrea $i care nu a dat «In primire».

Suntem, de asemenea, impresionat i ca dupa 42 de ani de

casnicie tii atat de mult la sotia ta.

Judith, ne impresioneaza §i eforturile tale sustinute de a-I

face pe John ferici t, avand In acela§i timp propri a ta v iata. Puti ne

femei sunt atat De gri julii §i loiale ca tine.

Credem ca amandoi va aflati Intr-o situatie difici/a §i faptul catu Judith te straduie$ti din rasputeri pentru amandoi, nu numai

pentru tine Ins uti, este cu adevarat un lucru deosebit.Putine femei sunt atat de altruiste"...A fost stabi/ita apoi 0 Intalnire terapeutica doar pentru dna C.,

considerandu-se mai eficient sa se lucreze doar cu aceasta pentru

rezolvarea problemei cuplului.

La urmatoarea §edinta de psihoterapie, dna C. a aparut cafiind mai putin neajutorata. Ea se temea de faptul ca modificarea

starii sotului ei avea la baz a 0 probl ema organica reala, pe c aremedic ii nu au identif icat-o sau ca aceasta era un semn ca el

refuza sa mai lupte.

Clienta a mentionat faptul ca ei Ii displacea sa-§i vi ziteze

sotul nu numai pentru ca acesta era aWt de pisalog, ci §i pentru

ca personalul de Ingrijire era suparat pe ea pentru ca nu-I

determina pe batran sa se poarte mai bine.

Terapeutul a afirmat ca, Inainte ca dl C. s a-i acorde s oti ei

sale mai multa li bertate, el va trebui sa capete 0 i magine de si ne

/

face ceva pentru sotia sa, a§a cum fflcea Inainte. I s-a sugerCit

sotiei sa renunte putin la modul sau protector de a se comporta

§i sa pretinda eEl se simte rau, neajutorata $i sa s olicite s pri jinuldlui C.

La urmatoarea §edinta de psihoterapie, clienta a afirmat faptulca sotul ei a avut 0 saptamana mult mai buna. Pentru prima

data, dupa luni de zile, el a afirmat ca Ii este foame §i a mancat

m{mcare solida. Tn acela§i timp, el a acceptat sa mearga la

fizioterapie §i a lucrat mult pentru a-§i ca$tiga mobi/ itatea.

Exemplul de mai sus ilustreaza modul in care doua ctichete

"neajutorat" ~i "persoana care ofera ajutor" pot interactiona Indetrimentul ambelor parti. Comportamentele care se subsumeaza

fiecarei etichetc tind sa Ie confirme pc ale celeilalte ~i sa producaun model de escaladare a comportamentului patologic.

STRATEGIILE TERAPEUTICE EFICIENTE

Psihoterapeuti i specializati In psihoterapie strategica considcra

ca pentru a gasi solu~iaproblemei clientului, terapcutul nu are ncvoie

de prea multe dctalii in legatura cu problema ~i cauzele aparitici

acesteia. Intcrventia eficienHi ~iprompta implica initierea unar noi

modele de comportament. Natura exacta a tulburarii pare sa IlU

aiM atata importanta eata i-au acordat psihanali~t ii .

S h a z e r (1969) a elaborat 0 schema de interventie pomind dela un caz clinic.

o tanara a rupt relatia ell prietenul ei, de~i nu dorea acest lucru.

Luni de zile dupa ruperea legaturii ea era obsedata de acest lucru,

avea vise legate de situatia respectiva, se autoacuza ~i Illcerca sit

descopere ce anume a gre~it. Fata i~i amintea momentelc pl(k\ll~

petrecute impreuna cu prietenul ei, cele neplacute ~i, IlIl1i IIk'N,

finalul nea~teptat ~i de ndnteles al relatiei care purcu en tlnd.., 141\

se transforme intr-o casatorie.

L.

158 Psihoterapii scurte Psihoterapii scurle 159

Inainte de a se prezenta la terapie, tanara se gandea toata ziua

numai la aceasta, iar noaptea avea deja co~maruri in legatura cu

potrivita pentru cuplurile care se cearta tot t impul. Ritualul impliea

urmatoarele trepte:



problema ei .

Dupa ce terapeutul i-a explicat faptul ci:i era normal sa se

gandeasci:i la cele petrecute pentru a depa~i suferinta, acesta i-a

trasat urmatoarele sarcini terapeutice pentru a 0 ajuta sa faci: i fata

cxistentei:Ea trebuia sa gaseasea un loe lini~tit , unde sa petreaci: i 0 ora (cel

mult 0 ora ~i jumatate) ~i sa fie totdeauna aceea~i ora din zi, notand

toate amintirile placute ~i neplacute legate de fostul pricten. I s-aindicat sa serie in zilele eu sot tot timpul, chiar daea frazele se

repetau identic. In zilele tara sot, la aceea~i ora, ea trebuia sa

citeasci :i ceIe scrise ~i apoi sa arda harti ile.

In eazul in care gandurile nedorite 0 invadau la alte ore alezilei,

ea trebuia sa-~i spuna in gand: "am alte lueruri la care trebuie sa

ma gandesc aeum; ma voi gandi la problemele mele in timpul care

Ieeste alocat" sau sa-~inoteze ea trebuie sa se gandeasea la problema

ei la ora potrivita.

Dupa trei zile, co~marurile s-au oprit, iar dupa a cincea zi au

disparut ~igandurile obsesive. Sarcina terapeutici:i a implieat ritualul:

"scrie, eite~te, arde!", mecanismele care stau la baza acestuia fiindurmatoareIe:

I) Gandurile ~i preoeuparile obsesive se obiectiveaza ~i eapataun caracter mai eoncret.

2) Pentru pacient este mai u~or sa nu deruleze in minte ganduri le

negative, pentru ea este un timp anume stabilit pentru aeestlucru.

3) Deoarece, gandurile negative nu mai sunt interzise, paeientului

ii vine u~or sa se gandeasca la alteeva, aeesta capatand un

control asupra lor.4) Necazul, tulburarea au tendinta sa se disipeze ~i subieetul

incepe sa-~i dea seama ca are ceva mai bun de tacut.

Aceasta "reteta" este foarte eficienta in cazuI gandurilor obsesive.

o alta schema terapeutidi pusa la punct de acela~i autor

(S h a z e r, 1977) poarta denumirea de "lupta structurata" ~i este

1) Dati cu banul pentru a stabili cine incepe cearta.

2) Ca~tigatorul va adresa repro~uri partenerului sau timp de 10

minute, vorbind tara intrerupere.

3) Partenerul va riposta, la randul sau, tot timp de 10 minute,

dupa care urmeaza:4) minute de tacere, dupa care se trage din nou la sorti.Acest gen de interventie da rezultate mai ales in cazul cupluri lor

in care ambii parteneri se plang in acela~i timp de faptul ca ccrturilcnu mai contenesc.

Schema terapeutica "intreprinde ceva diferit" a fost pusa Iapunct

de autor in 1978 ~i se potrive~te pentru situatia in care 0 persoana

se pHinge permanent de comportamentulaltei persoane, a tacut tot

posibilul pentru a rezolva situatia ~i se afla prinsa in cercul vicios

al secventei negative de interactiune care se repeta la nesfar~it.

Prezentam, pentru exemplificare, mesajul de interventic

terapeutica adresat parintilor unei adolescente ~i, dupa cum se poatc

constata, aeesta capata un caracter standardizat (de S h a z e r, 1985,p. 123).

"Incepand de acum ~i pana la intalnirea noastra viitoare, fiecarc

dintre voi va trebui sa se comporte diferit decat pana acum, atunci

cand 0 surprindeti pe Ana uitandu-se la televizor, in loc sa faca

ceea ce are de tacut, indiferent cat de ciudat sau nepotrivit vi se va

parea conportamentul respectiv. Ceea ce importa este doar faptul

ca, 0 data ce v-ati decis, chiar sa faceti ceva diferit".

Aceasta sarcina terapeutica poate fi transferata la 0 varietate de

situatii, ea avand un caracter nespecific, clientilor neindicandu-li-se

sa intreprinda neaparat ceva anume. Mai mult, nu este neaparat

necesar ca terapeutul sa ~tie exact ce anume au intreprins clientii

sai, sarcina terapeuticafiind foarte eficienta ~iin cazul plangerilor

vag definite.

Atunci cand clientii i~i formuleaza plangerile, ei descriu, de

regula, actiuni diferite care s-au dovedit ineficiente. Cu toate acestea,

la 0 examinare mai atenta, se poate obseva ea toa te actiunile lor se

subsumeaza aceleia~i categorii . Astfel, de pilda, eearta, oprir ile de

160 Psihoterapii SCllrte Psihoterapii scurte 161

la prcocuparilc favorite, bataia etc. se incadreaza in categoria mare

a pedcpsclor.

Dupa ce a inventariat toate motivele pentru care clientii

t rebuiau sau nu trebuiau sa se lase de fumat, terapeutul a trasat

urmatoarea sarcina terapeutica:



Sarcina "faccti ceva diferit" estc potrivita ~i in cazurile in care

clicntii sc pliing in lcgatura cu ineficienta actiunilor intreprinse de

ci, actiuni care se integrcaza intr-o secvcnta repetitiva de

comportament (de pilda, copilul manifesta crize de furie, iar parinti i

reaqioncaza merell in acela~i mod).

Un baietel de 8 ani prezenta crize de furie atat acasa, cat §i

la §coala. Pentru aceasta, el era pus la colt, i se facea morala

§i uneori era chiar batut, dar nici una din metode nu a dat nici

un rezultat. Ambii parinti au incercat sa-I recompenseze in

intervalele cand nu avea crizele de furie, dar §i aceasta metoda

s-a dovedit ineficienta.

Parintii strigau adesea la el cand facea crizele respective.

La sfar§itul §edintei de psihoterapie, terapeutul le-a spus sa

faca ceva diferit atunci cand Mihai va avea criza. Cand s-a

declan§at criza, tatal i-a dat copilului 0 bomboana, fara sa spuna

un cuvant §i criza s-a oprit. Atunci cand Mihai a faGut criza in

prezenta mamei, aceasta a inceput sa danseze in jurul copilului,

in timp ce acesta urla §i, ca §i in cazul precedent, copi tul. s-a

oprit din tipat §i crizele nu au mai aparut nici acasa, nici la

§coala.

La prima vedere, aceasta solutie pare needucativa, pentru ca

asocierea prajitura - criza de nervi ar putea conduce la intarirea

comportamentului problematic, dar in practica nu s-a intamplat

a§a, pentru ca actiunea nea§teptata a tat~/ui a creat un noucontext interpersonal in cadrul caruia copitul nu mai §tia la ce sa

se a§tepte de la tatal sau. Desigur, exista posibilitatea ca, daca

Mihai ar f i facut 0 noua criza §i tatal i-ar f i oferi t praji tura, aceastaactiune sa intareasca modul negativ de a reactiona. S-a dovedit

insa ca actiunea unica §i neobi§nuita a fost incununata de succes.

o mama a unui Miat de 15 ani s-a prezentat la psihoterapie

pentru ca atat ea, cat §i fiul ei doreau sa se lase de fU(T1at.

"fncepand de acum §i pana la §edinta viitoare acordati atentie

la ceea ce faceti atunci cand rezi§ti tentatiei de a fuma, precum§i la ceea ce face cela/alt atunci cand depa§e§te nevoia de a

fuma. Unul din terapeuti crede ca tu, mama, te vei lasa prima' defumat, in timp ce celalalt terapeut considera ca fiul se va lasa

primul. Noi nu §tim insa cand va veti lasa voi de fumat".

Peste 0 saptamana, atat mama cat §i fiul au relatat faptul ca

au fumat mai putin §i au descris cu mul te detalii activitati le alter

native pe care Ie-au desfa§urat separat sau impreuna.

Terapeuti i s-au intrebat din nou cine se va lasa primul. Dupacinc i §edinte de psihoterapie, ambii s~au lasat de fumat in acela§i

timp, de§i fiecare a firm a "sus §i tare" ca el a renuntat primulla

tigari. De atunci, au trecut patru ani §i nici unul nu s-a mai

apucat de fumat.

INEVITABILITATEA SCHIMBARII

Sarcina terapeutica pentru prima ~edinta de psihoterapic:

"De acum ~i pana data viitoare a~ dori sa observi ell atentie ~i

sa descrii ceca ce se petrece in familia ta (viata ta, casatoria ta,

prietenia ta etc.) ~i t u ai dori sa continue sa se petreaca" (S h a z e r,

1984; Shazer ~i Molnar, 1984, b).

Aceasta sarcina terapeutidi are menirea sa comute atentia

pacientului de la trecut la prezent ~i viitor ~i, in mod implicit, sa

activeze expecta!ia schimbarii. De cele mai muIte ori, clientii se

a~teapta ca lucruri le sa mearga tot mai rau ~iacest mesaj sugereaza,

in mod indirect , faptul ca terapeutul ~iechipa sa au expectati i diferitc~ianume: "ceva ce merita sa se petreaca se va petrece cu siguranta"

sau, mai concret, "lucrurile bune se petrec deja, fii atent la ele".

Acest mesaj de interventie este foarte adecvat pacientilor ~i

familiilor care au simptome ~i obiective descrise in mod vag ~i care

se considera victime lipsite de control asupra destinului lor ~i are


mcnirea de a crea, pe baza de autosugestie, a~a-numita "profetie

autolmplinita" In legatura cu evcnimentele vii toare.

Fcnomenul carc se produce este asemanator efectului

membrii familiei nu putea descrie vreun obiectiv specific pentru

psihoterapie. Tatal dorea ca fiul sa se fntoarca la §coa/a, mama



R 0 s en t h a I (1966), care a demonstrat experimental di performantcle elevilor cresc foarte mult daca profesori lor care lucreaza

cu ci Ii se spune ca ace~tia sunt supradotati , de~i aceasta informatie

nu se bazeaza pc date realQ.

In cazul tcrapici, daca se creeaza expectatia ca se va petrece un

evcniment pozitiv Intre cele doua ~edinte de psihoterapie, acesta

chiar se va petrecc.

o familie s-a prezentat la psihoterapie fn stare de panica

(S h 0 z e r 1985), pentru ca parintii, care aveau permis de port

arma, au observat ca le-a disparut un pistol. Dupa ce au cautat

foarte bine, ei au gasit pistolul fncarcat ascuns printre lucruri le

care faceau parte din echipamentul de schi al fiului lor mai mare,

in varsta de 19 ani , respectiv, pe masca de la schi. intrebat fiind,

acesta a raspuns ca in tent iona sa-I foloseasca pentru tragere la

t inta. Mama §i-a pus fntrebarea daca f iul intentiona sa se sinucida

sau sa-§i asasineze parintii, fn timp ce tatal se temea sa nu fie

utili zat pentru altceva (de pilda, 0 talharie).

Cu 0 zi inainte Mickey s-a fnscris la colegiu, a plati t taxa, de§i

fnainte el f§i exprimase dorinta de a pleca fn Canada fn loc sa

mearga la §coala. Parintii nu agreau ideea respectiva, dupa cum

nu agreal.f. nici s ituatia fn care f§i faceau gri ji fn legatura cu ce

ar putea sa fnsemne pistolul fncarcat.

Desigur, deplasarea fn Canada reprezenta un rau mai mic

dectH continua rea crizei, dar ceea ce doreau cu adevarat parintii

era ca fiul sa mearga la §coala §i sa- i placa §coala.

Mama i-a dat fiului un ultimatum: sau va merge la §coala §ila psihoterapie sau va pleca de acasa a daua zi. in cazul fn care

baiatul va refuza ambele al ternative, mama va fi cea care va

pleca de acasa. S-a constatat ca nici unul din cei trei nu cadeau

de acord asupra faptului daca plecarea cuiva de acasa ar putea

duce la ceva bun, dar ceva trebuia totu§; facut. Nici unul dintre

dorea sa fnteleaga care este problema, iar Mickey credea ca

totul s-ar rezolva daca el ar pleca de acasa.

Terapeutul a adresat famil iei complimente pentru faptul ca toti

membrii ei erau dispu§i sa-§i sacrifice timpul pentru a rezolva

problema §i pentru spri jinul pe care aratau dispu§i sa §i-I acordeunul altuia. EI a sugerat §i faptul ca decizia ar trebui amanata,

pentru ca 0 s ituatie de criza conduce la deeizii proaste. Toti trei

au fost de acord cu acest lucru. Apoi terapeutulle-a trasat sarcina

specifica primei §edinte §i i-a indicat tatalui sa nu mai tina armefn casa.

Dupa 0 saptamana famil ia parea schimbata:

(1) Mickey s-a decis sa se intoarca la §coala, dar sa locuiasca

la camin, (2) unde §i-a gasit singur locul (fn loc sa-i aranjeze

mama sa). Mama a considerat aceasta decizie ca pe un semn

de maturitate. (3) Baiatul s-a oferit, de asemenea, sa-I ajute pe

tata la unele treburi casnice (zugravit) §i a (4) fmparta§it cateceva din framantarile sale parintilor, (5) mama a ie§it de mai

multe ori fn ora§ pentru Mickey, iar acesta (6) a avut grija, fara

ca nimeni sa i-o ceara, de cainii ei cand mama a fntarziat fn

ora§.

Acestea au fost evenimentele care s-au intamplat §i despre

care famil ia dorea sa se repete mereu.

Membrii familiei au considerat evenimentele 2, 3, 4 §i 5 ca

fiind evenimente noi sau diferite de cele petrecute pana atunei.

Interventia terapeutica speci fica celei de-a doua §edinte s-a

centrat pe progresele pe care le-a realizat familia, terapeutul

atragandu-Ie fnsa atentia asupra unor posibi le recaderi.

In "urma analizei proprii lor cazuri reu~ite, precum ~i a cazurilor

altor colegi terapeuti, S h a z e r (1985) a reu~it sa extraga unele

reguli nescrise,care ghideaza atat formularea problemelor, cat ~irezolvarea acestora.

164 Psihoterapii sClIrte Psihoterapii scurte 165

• Succesele trecute

In majoritatea cazurilor, clientul i~i descrie proble111a-simptom

cand comportamentul simptomatie nu se produce, pentru a construisarcinile terapeutice.



avand tendinta de gencralizare ~ide accentuare a neajutorarii sale

in fata unor situatii insunnontabile. Uncori, acesta va evoca, in

cursu 1 interviului, ~i succcsele trecute, care nu crede ca ar avea

lcgatura cu situatia sa actuala. Dimpotriva, terapeutul considera ca

aceste succese reprezinta temelia pc care sc poate construi rezolvarea

problemei clientului. Nu este indicat sa se sublinieze diferenta de

opinii intrc client ~i terapeut referitor la succesele trecute.Ceca ce trebuia sa faca terapeutul este sa stabileasca ni~te

conexiuni sau legaturi intre situatia A (succes in trecut) ~i situatia

B (e~ec actual sau problema-simptom), in vederea gasir ii solutiei .

Astfel, de pilda, 0 tanara s-a plans de faptul ca arc 0 parere

proasta desprc ea, fapt ce 0 impiedica sa ia decizii in viata. Chiardaca in ccle din urma ea a luat 0 decizic, considera ca nu este in

stare sa duca la bun sfar~it ceca ce a hotarat. In cursul interviului,

clienta a povestit desprc faptul ca prietenul ei obi~nuia sa bea, ca

ci ii venea foarte greu sa nu bea impreuna cu el ~i ca in urma cudoi ani ea s-a decis,din proprie initiativa, sa se lase de bautura,

dccizie de care s-a tinut, in ciuda nenumaratclor tentatii.

Terapeutul i-a adresat complimente pentru ca s-a lasat de bautura

~i~i-a respectat hotararea, de~i multi alti oameni nu ar fi fost capabili

de acest lucru. Is-au adresat, in continuare, complimente pentru ca

nu se forta sa ia decizii in legatura cu care, in mod incon~tient

probabil, nu credea ca sunt bune pentru ea. Cu toate acestea, ea

trebuia sa continue sa se intrebe daca face bine sau nu in legatura

cu fiecare dccizic. Clienta a urmat indicatiile terapeutului ~i in

urmatoarele saptamani a luat doua decizii importante ~i bune.

• Excepfiile de 10 regula

Intr-un fel , exceptii le de la regula sunt asemanatoare cu succesele

trecute. Deoarece, clientul i~i descrie problema-simptom in termenii

"totdeauna", terapeutul trebuie sa identifice acele situatii de exceptie

Astfel, de pilda, doi soti se certau totdeauna joi seara, cand

sotul se intorcea de la piscina. Vineri, ei mai erau inca suparati

unul pe celalalt ~i atunci cand veneau la cina parintii sotului.,

Relatiile dintre ei se indreptau apoi pana joia viitoare.

Sotia, care mai mcuse terapie, a negat ea ar avea vreo atitudincnegativa fata de piscina sau fata de socrii.

Povestind despre certurile lor, sotul ~i-a reamintit ca intr-o seara

cand s-a intors acasa, sotia era in vizita la vecini, iar el s-a cui cat

lini~tit. Cand aceasta s-a intors acasa, pregatindu-se pentru 0 cearta,

a fost surprinsa sa-~i gaseasca sotul adormit. In saptamzma respectivanu au mai avut loc eerturi.

Terapeutul a consemnat exceptia ~i a construit sarcinile pentru

acasa pornind de la aceasta: sotia trebuia sa "dea cu banul " in

fiecare joi ~i daca se nimerea capul, ea trebuia sa pIece de acasa

inainte de intoarcerea sotului. In cazul in care cadea "banul", ea

trebuia sa se comporte normal. Sotul trebuia sa noteze intr-un jurnal ,

in detaliu, ce ganduri ii treceau prin minte atunci cand se intorccaacasa in fiecare joi. Cei doi soti erau apoi solicitati sa analizeze

diferentele. Aceasta sarcina urma sa provoace diferente in structura

comportamentului indiferent de modul in care cadea banul, pentru

ca sotul se intorcea acasa cu expectatia ca sotia nu va fi prezenta,

iar aceasta, la nindul ei, i~i modifica modul de comportare normal,

iar a te purta normal cand ti sespune sa faci acest lucru reprezinta

deja un punct de pornire pentru alt comportament.

In urma tragerii la sorti, urmatoarele doua saptamani sotia nu a

plecat de acasa, iar certurile nu au avut loc. Sotul, care nu ~tia la

ce sa se a~tepte, nu s-a mai gandit neaparat la cearta care va urma.

Urmatoarele saptamani, in loc sa mai "dea cu banul", sotia a faclIl

prajituri ~i certurile de joi seara au incetat pentru totdeauna .

• Regula "sau/sau"

Adesea plangerile clientilor sunt difcritc In mod explicil :-UIII

implicit in termenii "eu am dreptatc; tu grc~c~li",

166 Psiholerapii scurte Psihoterapii scurte 167

So!ii care se comporta in felul acesta se simt deosebit de frustra!i

pentru ca ei nu au nici macar iluzia unui posibil compromis.

Atunci cand se prezinta la psihoterapie, fiecare dintre cei doi

• Regula "tertitudinW'

Deoerece sunt prin~i in capcana proprii lor lor simptome, clicn!ii



soli ~i-l dorqte pc terapeut in cali tate de aliat, care sa-i spuna

celuilalt ca el gre~e~te.

In astfel de condi!ii, este contraindicat pentru terapeut sa fie de

partea unuia dintre sOli sausa declare ca ambii sunt vinova!i.Curand dupa nunta, un so! a venit la cabinetul de psihoterapie

pentru a se plange de faptul ca so!ia dorea sa continue sa iasa seara

cu "fetele" 0 data pc saptamana.

ELconsidera ca persoanele indragostite nu ar trebui sa procedeze

a~a, ci ar trebui sa-~i petreaca fiecare minut impreuna. Pornind de

la aceasta supozi!ie, el a ajuns la concluzia ca so!ia nu-l iubqte cuadevarat.

La randul ei, so!ia considera ca so!ul ei este excesiv de posesiv

~i ca atunci cand doi oameni se iubcsc, ei trebuie sa aiba increderc

unul in ceLalalt , acest lucru pcrmi!andu-Ie sa fie independen!i unul

de celalalt. Si ea a ajuns la conc1uzia ca nu este suficient de iubita.

In acest caz, problema nu este ca so!ul are dreptate ~i so!ia nu,sau myers.

Comportamentul sc va modifica doar atunci cand terapeutul va

inlocui la cei doi modul de gandire "sau - sau" cu ,,~i - ~i", adica

~i so!ul ~i so!ia au dreptate ~i nu au dreptate amandoi.

In astfcl de cazuri, terapeutul trebuie sa dea dreptate ambilor

soli ~i apoi sa-~i exprime mirarea "oare cum pot doua pozi!i i corecte

sa duca la a~a ceva?" (Amandoi au dreptate, dar rezultatul este

prost). Ajuns in acest punct , terapeutulle traseaza 0 sarcina pentru

acasa pentru a rezolva acest paradox: simultan, cei doi sOli trebuiau

sa porneasca la plimbare in directi i diferite, gandindu-se cu placere

Lamodul in care se vor sim!i ~i la ceca ce vor face atunci cand vor

fi din nou impreuna. Aceasta interven!ie terapeutica a fost util izata

timp de patru' ~edin!e. Dupa prima ~edin!a, cei doi au relatat faptulca au incetat sa discute in contradictoriu despre problema respectiva.

In finalul terapiei, ei au relatat ca au ajuns sa valorizeze tot mai

mult timpul pc care il petreceau impreuna dupa activitati1e pc care

Ie desta~ura fiecare separat.

sunt siguri in privin!a detaliilor problemei care ii framanta, cat ~i

in privin!a elementclor care fac problema deranjanta pcntru ci. Ei

nu sunt capabil i sa-~i exprime "necazul" cu claritate, dar sunt absolut

siguri de limitele problemei, de definirea; precum ~ide scmnifica!ia

acesteia. Daca pacientii ar fi mai pu!in siguri de aceste lucruri, ci

ar cauta solu!ia in afara psihoterapiei.

Din acest motiv, orice dubii legate de fiecare din elementele

problemei-simptom pot fi uti le terapcutului care dore~te sa gascasca

solu!ia problcmci. In general, faptele nu pot fi puse la indoiala, dar

anumite elemente din context, da.

Un barb at in varsta a relatat faptul ca ar fi auzit 0 voce care i-a

spus ca este condamnat. De atunci, relata so!ia sa, el ~edca la

fereastra ~i a~tepta sa moara, netacand nimic, de~i nu prezcnta nici

un simptom. So!ia a incercat sa-l covinga de faptul ca nu a auzit

nimic, totul fiind doar un vis. Alte persoane, inc1usiv medicuL de

familie, i-au spus ca este "nebun", deoarece doar "nebunii" audvoci. Restul familiei tinea partea so!iei, incercand sa-l convinga de

faptul ca se in~eala. Pacientul era insa convins de faptul ca cstc

condamnat, de~i nu ~tia exact cand va muri. Exaspcrata, ~i so!ia a

inceput sa creada ca este "nebun".

Terapeutul a intrebat-o pc sotie daca sotul ei a fost din totdeauna

atat de credul, la care aceasta a raspuns negativ. Tcrapeutul a afirmat

ca de~i nu 11cunoa~te inca prea bine, i se pare ca este 0 persoana

careia nu ar incerca sa-i yanda 0 ma~ina uzata. Sotia a ras, spunand

ca, intr-adevar, pacientul este 0 persoana careia iti cste grcu sa-i

vinzi orice. Terapeutul a spus ca impresia sa se confirma, continuand

sa se mire de faptul ca sotul a crezut ceca ce i-a spus vocea. Sotia

a mai furnizat numeroase exemple, cand sotul ei nu a vrut sa creadaceca ce i s-a sptis.

Terapetul a fortat putin nota, mirandu-se tot mai mult de faptul

ca pacientul crede in "voci". In acest moment al terapiei, problemanu a mai fost "este pacientul nebun?". Ci "cum a devenit el atat decredul?".




veni acasa ~i va cauta sa-l imbarbateze, a~a cum proceda sotia cu

el. Implicarea tatalui in problema copilului reprezinta metafora

pentru interactiunea sot-sotie. Mai mult, una dintre actiuni 0



METAFORELE ~I ROLUL LOR iN PSIHOTERAPIA SCURTA

el 0 e Mad a n e s (1990) propune un model de psihoterapie

scurta, organizata ~i sistematica, care se incadreaza in demersul

terapeutie strategic.

Conform abordarii strategice, terapeutul i~i asuma deplina

responsabilitate cu privire la tot ce se petrece in cabinetul de

psihoterapie ~i planifica strategia de interventie pentru fiecare in

parte, abordand clientul intr-o maniera directa.

Nu se utilizeaza etichetarile diagnostice ~i nici un caz nu este

considerat tara sperantii.Alte part iculari tati ale terapiei strategice sunt:

• uti lizarea umorului ca metodii terapeutica;

• abordarea clientului se realizeazii intr-un context situational

~i interactional, contextul fiind reprezentat, de regula, de

familie;

• uti lizarea comuniciirii indirecte, cu caracter metaforic.

C I 0 e Mad an e s (1990) considerii cii abordarea metaforica

reprezintii un element central al acestui tip de psihoterapie, pentru

ca mesajele furnizate de clienti nu reprezintii totdeauna ceca ce elc

par a fi. Astfel, de pildii, dacii cineva spune "imi dau dureri de

cap", persoana se poate referi la mai multe feluri de neplaceri.

Speciali~tii in psihoterapie strategicii subliniaza ~i faptul ca,adesea, un anumit fel de interactiune dintre doua persoane poate ,

reprezenta 0 metaforii pentru 0 alta interactiune.

AstfeI, de pilda, un sot se intoarce aeasii de la serviciu supiirat

~iingrijorat, iar sotia sa incearca sa-lineurajeze ~i sii-IIini~teasca.

in cazul in care copilul va prezenta 0 afeetiune dureroasa, tatal va

inlocuie~te pc cealalta pentru ca, atunci cand tatal 11ajuta pc copil,

sotia nu-l mai ajuta pc sot.

e 10 e Mad a n e s (1990) distinge mai multe functii inte

ractionale ale metaforei:1) Functia de comunicare: violenta fiului poate reprezenta

expresia supararii mamei.

2) Functia de substituire a problemei: frustrarea mamei in Icgiitura

cu fiul poate fi 0 metafora pentru frustrarea ei cu privire la

comportamentul sotului, puHind chiar inloeui respectiva frustrare.

3) Functia de a genera apropierea ~i de a intari ata~amentul

dintre doua persoane: astfel, 0 cearta intre tata ~i fiica poate fi 0

metafora pentru disensiunile dintre soti , avand menirea sa mcntina

cuplul unit.In situatiile in care comunicarea are un caracter metaforic,

problemele pacientilor sunt dificil de rezolvat, pentru ca mesajclc

nu spun ceca ce ele par sa spuna ~i subiectii se afla mereu prin~iin capcana unor secvente repetit ive de comportamente patologice.

Autoarea descrie patru niveluri de interactiuni familia Ie, cu

mctaforele sale caracteristice, fiecare nivel coresptll1zand unui grup

specific de probleme. In acela~i timp, ea prezinta ~i patru strategii

terapeutice impreuna cu metaforele caracteristice respectivclor

strategii. Uncle din aceste strategii sunt clasice, iar altele sunt

elaborate de auto a re (M a den as, 1990).

ETAPA I. DOMINAREA ~I CONTROLUL

In special la niveluri socioculturale sciizute, oamenii suntinteresati mai ales sa se domine unii pc altii ~i sa lupte pentru

putere ~i pentru a-~i controla propria viatii ~i viata cc1orlalti.Datorita unor astfel de motivatii, au loc comportamente de tip

delincvent, consum abuziv de droguri ~i alcool, tulburari de

comportament ~ichiar eomportamente bizare. Membrii famili ilor au

172 Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte ]73

tendinta de a se opune unul altuia in mod antagonist, iar eom

portamentul simptomatie trebuie privit ea 0 modalitate de a-i domina

pe ceilalti. Seopul fiecarui membru al familiei este de a domina in

ce va facilita reorientarea acestuia spre un eomportament malaeceptabil.

Terapeutul va introduce In cursu 1 terapiei meta fora care sa se



interesul sau personal, iar starea afect iva cel mai freevent intalnita In

astfel de familii Cll probleme este teama, deoarece eontrolul ~i

dominatia sunt asigurate prin intermediul intimidarii ~iexploatarii.

Sarcina terapeutului este sa redistribuie puterea intre membrii

familiei ~i sa modifice modul in care puterea este utilizata.

Comunicarca in cadrul familiei disfunqionale este eentrata in

jurul metaforclor legate de crima, razboi ~i pedepse, iar distanta

dintre rude este prezentata ea 0 separare, cand de fapt aee~tia sunt

strans legati unii de ceilalti. Diferentele dintre strueturile de

personalitate ale membrilor familiei sunt considerate atat de mari,

ineat eonflietele par a fi i reeonciliabile, strueturi le respective fiind,dc altfcl, foarte asemanatoare.

Astfcl, de pilda, 0 familie s-a prezentat la psihoterapie pentru ca

fiul in varsta de 15 ani arunca benzina pc langa zidurile casei ~i se

juca aprinzand chibrituri.

Copilul 0 ameninta pc mama cu bataia ~i se comporta

11ccorespunzator in multe privinte. Parintii se purtau urat unul eu

celalalt ~i avusesera 111trecut aecese de violenta reciproca.

Tcrapeutul a emis ipoteza ca fiul, fdnd ingrijorat (desigur la

nivelul incon~tient) de mult iple problemc pc care Ie aveau parinti i,

incerca sa-i ajutc atragandu-le atentia asupra sa. De~i aceasta ipoteza

era probabil adevarata, urgenta 0 reprezenta Insa conduita Miatului,

carc putca da foc casei.

Strategii le terapeutice uti lizate 111acest caz au fost corectarea

ierarhi ilor, negocierile ~i contractele, modificarea beneficii lor,

precum ~i ritualurile ~i sarcinile terapeutice.

• (orectarea ierarhiei in eadrul familiei

In cazul adolescentilor ~i tinerilor cu conduita antisociala sau

lipsita de control ~i cand parintii sunt binevoitori, se poate trasa

sarcina ca bunicii ca aiM grija de copil, pornindu-se de la ideea ca

varstnieii vor exercita asupra copilului un control mai bland, fapt

refere la reguli ~ireglementari care conduc la stabil irea adevarului;

se refera la l ini~te, supravietuire, pedepse drepte ~i compensari.

• Negoderi ~i eonfrade

Negocierile eu pnvlre la utilizarea banilor, cre~terea copiilor,

raporturile cu rudele, timpul liber ~i viata sexuala, reprezinta

elementele de baza ale oricarei terapii de familie ..

Terapeutulli ajuta pc membrii familiei sa-~i exprime preferinteIc

~isa ajunga la compromisuri reciproce. Rezultatul acestor negocieripoate imbraca forma unor contraete scrise Intre membrii familiei.

Tehnica negocierii este utila mai ales atunei eand violenta

izvora~te din conflictele care au loc din cauza banilor. 0 solutie

posibila este aceea de a incheia un contract cu privire la utilizarea

banilor, contract care sa deseurajeze violenta. Astfel, de pilda, in

cazul unui sot care se purta violent cu sotia, i s-a cerut acestuia sapuna 100 de dolari la banca ~i apoi s-a negociat un contract prin

care sotul se obliga sa fie de acord ca daca el i~i va mai lovi sotia,

aceasta sa dea banii mamei sale sau copiilor din prima casatorie.

Dacapana la sfiir~itul anului sotul nu-~i va mai lovi sotia, cei doi

vor utiliza banii pentru a se simti bine In concediu.

Exista numeroase variante ale acestei strategii, dar in toate

eazuri le, principiul care sta la baza strategiei respective este simplu

~i anume sa facem consecintele comportamentului violent mai

neplaeute pentro agresor deeat pentro victima.

C 10 e Mad an e s arata ea eerturile In legatura eu banii pot

reprezenta 0 metafora pentro dezaeordurile In legatura eu problemelc

sexuale .

• Modif jearea benef idilor

Uneori, actde ostile realizate de catre un membru al familici

sUntreeompensate eu grija ~iatentie. In astfel de situali i cstc ncccsar


sa se inverseze situatia astfel incat ostilitatea unui membru al familiei

sa se transforme in gratificatie ~i nu in suferinta pentru ceilalti.

Astfel, de pilda, dacii intr-o familie sunt doi frati, unul rau ~i

mentinerea simptomului dedit renuntarea la acesta. Astfcl, ne

reamintim cazul descris de Hal e y in 1984 (cazul apartine lui

Mil ton E r i c k son), in care unui pacient cu insomnii rebele i



unul bun, terapeutul trebuie sa aranjeze astfel lucrurile indit de

fiecare data cfmd fratde rau se poarta udit, cel bun sa primeascii un

cadou sau un privilegiu special. Mai precis, in loc sa fie pedepsit

fratcle cel rau, este recompensat eel bun. In urma unei astfel de

intervcntii, nu numai ca problema prezenta este rezolvata, dar se

l110dificii ~i relatia dintre frati.

• Rituoluri ~i sarcini teropeutice dificile

Ritualuri le sunt utile pentru realizarea unei tranzit ii de la 0 etapa

la alta a vietii de familie sau pentru a indica 0 tranzitie la nivdul

unei rc1atii.Scenariul ritualului trebuie sa fie proportional cu severitatea

problemei pentru care cuplul se prezinta la psihoterapie.

Pentru problemele minorc, se poate indica, de pilda, sarbatorirea

unci zile de na~tere sau 0 excursie pentru vizitarea rudelor.Pentru un moment serios de criza marital a este necesar un ritual

de tipul reluarii ceremonialului de ciisatorie.Ritualurile sunt in mod special utile atunci cand membrii unui

cuplu sau familii trebuie sa treacii peste lucrurile rele pc care ~iIe-au facut unii altora.

AstfeJ, de pilda, unui cuplu in cadrul caruia sotul ~i-a maltratat

sotia, iar aceasta a incercat sa-l ucida, i s-a recomandat sa-~i taie

parul sa-l puna intr-o cutie facuta. dintr-un material de valoare, safaca 0 excursie la munte, unde cei doi au fost in timpul logodnei

~i sa ingroape cutia, ingropand in acela~i timp toate Jucrurile rele

din trecut pe care sotii ~i Ie-au facut unul celuilalt. Stiind unde a

fost ingropata cutia continand parul lor, cei doi se puteau intoarceoricfmd acoJo pentru a-~i aminti trecutul ~ipentru a nu-l mai repeta.

Aceste ritualuri reprezinta metafore care au rolul de a-i reuni pe

membrii cuplului intr-un mod pozitiv.

Sarcina terapeutica dificila a fost pus a la punct de Mil ton

E l' i c k son ~i are menirea de a face mai dificila pentru pacient

s-a trasat sarcina ca dacii nu adoarme imediat, sa frece parchetul in

toata casa. ,

Sarcina trebuie sa fie mai dificila decat simptomul, dar in acela~i

t imp benefica pentru pacient.

Sarcinile dificile cu caracter interactional sunt deosebit deinteresante.

De pi Ida, i se poate cere unui sot sa faca un dar soacrei sale ori

de dite ori se manifesta comportamentul problema .

Deci , sarcina dificila reprezinta ceva ce este dezagreabil pentru

pacient, dar care poate ameliora relatia sa cu ceilalti.

ETAPAa II -a. NEVOIA DE DRAGOSTE

La nivelul al doilea, pc care autoarea il considera mai inah,

C 1 0 e Mad a n e s (1990), afirma cii oamenii sunt motivati mai

ales de nevoia de a fi iubiti . Problemele patologice specifice acestuinivel sunt depresia,anxietatea, fobiile, dezordinile conduitei

alimentare ~i singuratatea. Membrii familiei se lupta unul cu celalalt

pentru a obtine afectiune ~i nu de putine ori pun in actiunecomportamente autodesctructive.

Astfel, de pilda, un copil se poate comporta astfel incat sa fie

pedepsit pentru a atrage atentia parintilor asupra sa. In acela~i fel,

sotia poate dezvolta un simptom invalidant, de pilda, agorafobie,

solicitand, in felul acesta, in mod incon~tient desigur, atentia ~igrija sotului.

Nevoia de a fi iubit poate dezvolta 0 serie de calitati deosebite

ale fiintei umane, dar poate accentua ~idefectele acesteia, conducandla egoism ~i spiri t distructiv.

Deoarece nevoia de dragoste este adesea frustrata, interrelat ii le

dintre parteneri se caracterizeaza prin solicitari excesive ~i prin

tendinta de a eritica partenerul. In astfel de situatii, terapeutuJ trebuie

sa contribuie la ceca ce auto area nume~te redistribuirea dragostei

176 Psiholerapii scurle Psiholerapii scurle 177

In cadrul familiei, In cadrul ci'ireia comunicarea se centreaza In

jurul durerii morale, a frustrarii ~ividului. Adesea, cand unul dintremembri i familiei este suparat, celalalt se Imbolnave~te.

Temele dominante ale conf1ictelor $ipreocuparilor familiei sunt

o tanara bulimica era permanent criticata de tatal ei, medic,

pentru comportamentul alimentar. Aceasta I~i "pedepsea" tatal

mancand mult $i ce nu trebuie ~i apoi vomitand ~i luand laxative.



simptol11,ele,problel11ele sexuale sau cele materia Ie, iar eonfruntareadirccta este Inlocuita de ~antaj ~i Incercari de manipulare.

In astfel de situati i, terapeutul trebuie sa deplaseze comunicarea

la un nivel mai abstract, introducand metafore care sa implice

Increderea reciproca, pre cum $i 0 componenta ludica, cu caractersimbolic.

Problemele interpersonale sunt experimentate prin intermediul

jocului dramatic $i, astfel, ele nu se mai pot transforma In simptomesomatice. Tehnicile utilizate implica, de regula, prescrierea ritualizata

a comportamentului problcma.

Astfel, de pilda, 0 adolescenta bulimica a primit sarcina

terapeutica de a amesteca mancarea Intr-un vas $i de a 0 arunca

apoi la toaleta In prezenta Intregii familii, In loc sa vomite peascuns, iar un sot depresiv a fost sflituit sa se prefaca deprimat, iar

sotia, care nu ~tia daca se preface sau nu, trebuia sa-l Incurajeze(Cloe Madanes, 1991, p. 23).

Terapeutul Inlocuie~te metaforele legate de dorinta ~ivid interior,

cu cele care exprima siguranta $i bunastarea psihica. Mesajul "este

un joc" va Inlocui mesajul "este suferinti'i".

Strategiile propuse de C 10 e Mad an e s (1990) sunt url11atoarele:

• Real izarea unor modif icari in inteructiunea parinte-copil

Terapeutul observa faptul ca un comportament patologic al

copilului poatc avea functia de a atrage atentia tatalui care estedistantcu el. In acest caz, strategia terapeutica este de a-i implica

pe tata ~i fiu Intr·o activitate pozitiva (de pilda, li se poate trasasarcina terapeutica sa se joace Impreuna, astfel Incat fiul nu mai

are voie sa puna In actiune un comportament patologic pentru a-~i

mentine relatia cu tatal sau).

TeFapeutul C 10 e Mad a n e s (1990) Ie-a trasat sarcina celordoi sa discute In fiecare zi despre politica, tatal fiind liberal, iar

fi ica avand convingeri conservatoare. Cum era ~i f iresc, discut ii lc

degenerau In cearta, subiectul fiind politica ~i nu deprindcri Ic

alimentare ale fiicei. Relatia dintre tata ~i fiica a devenit maiinteresanta ~i bulimia a fost depa~ita.

o strategie asemanatoare consta In modificarea amintirilor

t impurii ale unor adult i, referitoare la relatia lor cu parintii . Aceasta

strategie este utila mai ales pentru persoanele care sufera de

autostima scazuta, deoarece au fost maltratati In copilarie de parinti

hiperautoritari.

Terapeutul Ii spune c1ientului sau ca trebuie sa fi existat 0

persoana binevoitoare ~i calda pe care probabil a uitat-o ~i care a

exercitat 0 influenta pozitiva asupra sa In copilarie, astfel

explicandu-se trasaturile sale pozitive de astazi. Se sugereaza ideea

ca acea persoana ar fi putut f i bunica, 0 matu~a sau poate un profesor.

Ineet, Incet, persoana I~i va reconstrui amintirea uitata, ne

amintindu-~i persoana care s-a purtat frumos cu el. In cazul In care

paeientul I~i aminte$te una sau doua scene in care a fost tratat binc,

terapeutul ii va spune ea probabil exista ~i alte astfel de amintiri.

Daca pacientului ii vin in minte scene negative, i se eere sa Ie

contracareze eu cele pozitive. Tehnica da rezultate mult l11aibune

In relaxare sau hipnoza .

• Premiere a simptomelor

Este specificii terapiei prin interventie paradoxala ~i cons(a in

aceea ca daca 0 persoana vine la terapie pentru a se elibera de unsimptom, terapeutul ii cere sa manifeste cat mai mult simptol11ulrespectiv.

Astfel, daca, de pilda, clientu1 are dureri de cap, terapl.:utul iicere sa aibi'i ~i mai multe dureri de cap ~i mai intense, dar laanumite ore sau in locuri dinainte stabilite.

171'\ Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte 179

Astfel, unui eopil piroman i se poate eere sa faca focul sub

supravegherea tatalui, de diteva ori pc zi, astfel incat aceasta sa se

trans forme intr-o obligatie, la fcl ea temcle ~colare.

sa sarcina imaginara, eare nu reprezinta alteeva decat 0 metafora

pentru dificultatile din cadrul cuplului.

Mil ton E r i c k son obi1;)nuia s a istoriseasea pacientilor sai

povestiri care contineau in sine solutii posibile ale problemei.



Pentru cuplurile care se cearta mereu este recomandabila strategia

prin care li se cere, la anumite ore ~i in anumite zile, sa procedeze

astfel: unul dintre soti ii va spune celuilaIt timp de zece minute

toate nemultUlnirile sale, in timp ce celalalt trebuie sa taca ~i doar

sa spuna la sfar~it "imi pare rau draga". In urmatoarele 10 minute,

procedura se inverseaza. In felul acesta, seeventa negativa deeomunicarc este blocata.

• Premiereo unei oeJiuni cu coroeter simbolic

Atunci cand paeienti i sunt implicat i in actiuni auto destructive,

este indicat sa Ii se prescrie actiuni repetitive care sa simbolizeze

actul autodestructiv, f ii ra a avea insa consecintele acestuia.

De regula, actele autodestructivc au drept scop incercarea de a

pedepsi pe cineva care nu da dovada de suficienta dragoste~i atentie

fata de subiectul in cauza.Strategia este utila in cazul bulimiei, tricotilomaniei sau altor

comportamente autoagresive.

Astfel, de pilda, in cazul paeientei bulimice descrise de C 10 e

Mad an e s (1991), membrii familiei trebuiau sa cumpcre mancarea

favorita a aeesteia, iar paeienta trebuia sa amesteee, in prezenta

t~1l11iliei,oate alimente\e intr-un vas ~i sa Ie arunce la toaleta.

o alta modalitate de a utiliza simbolurile consta in preserierea

unei povestiri metaforicc.

Terapeutul va selccta cele mai importante clemente ale situatiei

problcmatice, Ie transforma intr-o metafora pe care 0 prezinta

elientilor sau le-o traseaza ea sarcina pentru aeasa.Astfel, de pilda, C 10 c Mad an e s (1990) a solicitat unui

cuplu eare se certa tot timpul sa scrie 0 lucrare in eare sa furnizeze

sfaturi unei intreprinderi imaginare eare dore~te sa-~i rezolve uncle

probleme cum ar fi confl ietele la nivelul conducerii sau amenintarea

ca angajatii Val' parasi intreprinderea. Fiecare sot va primi propria

• Mimarea simptomului

Adesea, simptomul are drept scop obtinerea unui beneficiu

secundar care este dragostea 1;)iatentia celorlalti.

Astfel, un copil poate acuza dureri de stomac pentru a obtine

dragostea ~i atentia mamei, iar un sot depresiv, sprijinul afectiv alsotiei sale .

'In asemenea situatii, terapeutul poate solicita copilului sa pretinda

ca are durerea respectiva, iar parintilor sa-l incurajeze ca ~i cum

durerea ar fi adevarata. Atunci cand beneficiul secundar este obtinut

fiira prezenta simptomului, acesta, nemaifiind necesar, va avea

tendinta sa dispara.

ETAPA a III-a. A IUBI ~I A PROTEJA

C 10 e Mad an e s (1990) arata ca la nivel ~i mai elevat,

oamenii sunt motivati de dorinta de a-i iubi ~i proteja pc ceilalti.

Aceasta nevoie poate ~coate la iveala calitati deosebite, cum ar fi

compasiunea, generozitatea, bliindetea, dar ~i defecte ca: pose

sivitatea, dominanta, violenta ~itendinta de a se amesteca nejustificatin vietile celor dragi.

Astfel de situati i apar in cazul parinti lor care i~i pedepsesc copiii

pentru binele lor, a sotului care i~i domina sotia pentru a 0 proteja

sau a profesorului care i~i critica mereu elevii pentru a-i face sainvete mai bine.

I~ cazul in care 0 persoana se dovede1;)te incapabila sa aiM grijil

de obiectul dragostei sale, ea va avea tel1dinta de a recurgc la

mijloace indirecte de a-~i demonstra grija respectiva.

De piIda, un copil poate sa-~i mal1ifeste gri ja ~iafectiunca pcntrll

parintele sau, distragiindu-i atentia de la necazurilc de la sCl'vicill

180 Psihoterapii scurtePsihoterapii scurte J 81

prin faptul ca prezinta 0 anexietate nejustificata sau tulburari de

comportament.

Grija parintelui pentru copilul cu probleme ii va distrag~ acestuia

atentia fata de propriile probleme, dar costul acestui tip de

• Reunirea membrilor familiei

Atunci ciind problema familiei este legata de teama de separare



interactiune consta in sacrificarea intereselor ~i placerilor copilului

~i astfel , de~i dragostea este mobilul care declan~eaza 0 astfel de

secventa comportamentala, starile afective care VOl' domina pacientii

prezentfmd probleme ca: amenintari sau tentative de suicid, tendinte

spre abuz ~i neglijare, obsesii, crize de nervi, tulburari de giindire

sau sentimente de culpabilitate.

Terapeutul are sarcina de a modifica maniera in care membrii

familiei i~i acorda dragoste ~i protectie unul celuilalt, precum ~i

cine are grija de cine.Comunicarea intre membrii unei familii cu astfel de probleme

se centreaza in jurul ideilor de moarte, lipsa de speranta, epuizare,

lipsa de control ~i culpabilitate.

Specificul acestor interactiuni consta in aceea ca atunci ciindun membru al familiei este nefericit, un altul dore~te sa moara.

Metaforelc utilizate se refcra la faptul ca cineva este inchis, prins

in capcana, ca ~i-a pierdut libcrtatca. Membrii familiei au senzatia

ca au picrdut controlul asupra giindurilor ~i vietilor lor, deoarece

aqiunile pe care Ie intrcprind au drept consecinta punerea in

pcricol a vieti i celorlalti .

Parca se isca un fel de competitie intre membrii familiei in

legatura cu cine este mai autodestructiv ~i mai vinovat.

Terapeutul trebuie sa induca 0 metafora care sa sugereze dragoste,

umor, fcricirca de a fi impreuna, inversand in acela~i timp ierarhia

referitoare la cine are nevoie de ajutor ~i cine trebuie sa acorde

ajutorul.Acesta va construi secvente de interatiune in care copii i sa acorde

ajutor parintilor, in felul acesta, membrii suicidari sau dczechilibrati

ai familiei i~i VOl' reca~tiga autocontrolul ~i VOl' deveni sprijinul

celorlalti.

La acest nivel, cele mai eficiente strategii sunt:

de persoana iubita, sarcina terapeutului este sa reuneasca ~i sa

reconcilieze familia ~i sa vindece [anile produse de interactiunile

patologice, astfel inciit separarea sa nu mai fie necesara.

Astfel, C 10 e M ad a n e s (1990) citeaza cazul unei pacientecu atacuri de panica pe care Ie credea legate de relatia ei cu actualul

prieten. Ea era mama a trei baieti mari, care; plecasera de acasa ~i

nu au dat nici un semn de viata timp de ciitiva ani. Terapeutul,

impreuna cu fostul sot au ajutat-o sa dea de urma baietilor, care au

fost invitati la 0 reuniune de familie. Dupa ce a avut loc reconcil ierea

famil iei, simptomul pacientei a disparut.

Adesea, unul dintre membrii unui cuplu se manifesta iubitor, in'

timp ce ceHilalt este rejectant ~i refuza sa vina la terapie. Intr-o

astfel de situatie, cea mai bun a strategie este invatarea pacientului

cum sa-~i recii~tige partenerul, cum sa-l intcleaga, sa-i respecte

libertatea ~i sa-i ofere acea dragoste de care are nevoie.

• Schimbarea rolurilor ("cine ajutii pe cine")

Unerori, beneficiul secundaI' al simptomului cste de nutunl

altruista, acesta aviind drept scop sa ajute pe cineva.

o fiica aunei marne depresive poate face 0 tentativil de lIuield.

care are menirea de a 0 face pe mama sa rcnun~c III ~h:pn.1l'lhl \1t

pentru a-~i ajuta fiica.

Strategia terapeutica se refera la a-i cere 111U1l1td 114 •• pr.tldcleprimata, iar fiicei sa se prefaca ca 0 ajutl\, incm'Ajllld~OjJ\WAftd

cu eajocuri sau exprimiindu-~i dcschis drnyulitQlI,LpQtllleste ca mama ii cere in mod mascut ujutol' tliCQld",

mod mas cat, inceardi 5-0 ajutc prin intcmnodi\ll tII'I••••

Sarcina terapeutica face en solicih\nll\ 111.1n.' Il••••••• •••~ii i pune la dispozitie fi icci 0 l1uml~rAnon.•dl.'NGUNAdl.-t1 tV"!ilmama.

o aWi strategie consUi in schimbarea persoanei care va prezeri ta

simptomul. Astfel, de pi Ida, intr-o familie in care exista un copil

,,1'au" ~i altul bun, i se poate cere ~i copilului bun sa faca unele

prosti i pentru ca nu este drept ca fratele cel rau sa-~i atraga oprobiul

183

Astfel , de pilda, unui veteran al razboiului din Vietnam, obscdat

de atrocitatile vazute sau comise, i se poate sugera sa doneze bani

sau sa lucreze pentru 0 organizatie care se ocupa de fiii orfani ai

militarilor cazuti in lupta (C Ie 0 Mad a n e s, 1990, p. p. 31).

Psihoterapii scurtesihoterapii scurteIX2



• Inversarea ierarhiei

• ACfiunile pozit ive

Intregii familii ~i sa ajunga pana la urma sa-~i ruineze existenta.

La al patrulea nivel, problemele principale care apar in cadrul

familiei tin de resentimente ~ide iertare, conflictele fiind legate deincest, abuzuri sexuale sau acte de sadism .

Atunci cand oamenii ~i-au produs traume unii altora sau au la

baza resentimente, reactii de tip "doliu", minciuna, secretiza1'e,auto-depreciere, izolare $i disociere, principal a traire afect iva fi ind

sentimentul de ru~ine legat de faptul ca nu poate ierta ceea ce i s-aintamplat.

In astfel de si tuat ii , terapeutul trebuie sa renegocieze cui ii revine

ru~inea, pentru ca de multe ori victimele sunt cele blamate.Comunicarea intre membrii familiei se invarte~te in jurul

secretului, pentm ca ace$tia se tern ca scmiterea la iveaHi a ceca ce

s-a petrecut Ie va aduce ~i mai multa ru~ine. Secretizarea II1Sa

mentine aliante nepotrivite ~i fac incestul ~i abuzurile sa fie in

continuare posibile. Metaforele comunicarii se refera la ignora1'ea

ETAPA a IV-a. RESENTIMENTELE~I IERTAREA

o alta strategie consta in "crearea" unor amintiri pozitive.

Exista cupluri care se cearta pentru fel de fel de fleacuri: cine

duce gunoiul, cine spala vasele, cine ~ice i-a repro~at partenerului

etc. Ace~tia se concentreaza asupra aspectelor negative ale existentei,

ignorand faptul ca ei tin unul la celalalt.

Terapeutul va interveni in mai multe etape.

La inceput, Ii se va cere sotilor sa-~i aminteasca momentcle cele

mai frumoase petrecute impreuna, apoi terapeutul va accentua faptul

ca 10 ani de acum incolo nu va fi important cum spala vasele, ci

doar momentele frumoase vor fi retinute.

Terapeutul va 1'ecomanda apoi soti lor sa real izeze impreuna cate

un lucm frumos care sa poata reprezenta 0 aminti1'e pozitiva pentrumai tarziu.

Unii clienti se prezinta la psihoterapie nutrind sentimente

depresive de inutilitate, culpabilitate $i autodevalorizare, fiind

obsedati de ganduri legate de propriullor e~ec sau de lipsa de sensa existentei.

In loc' sa-i contrazica, terapeutul trebuie sa Ie spuna ca este

posibl1 ca ei sa fie lipsiti de valoare $i tocmai pentru ca nu suntimportanti ar trebui sa se daruiasca int1'-o masura mai mare altor

persoane pentru care viata arc importanta. Li se recomanda sa aleaga

anuinite persoane, daca este posibil legate de sentimentele lor de

culpabilitate, ~i sa faca pentru acestea actiuni anonime cu caracterca1'itabil.

Accasta strategie se potrive~te in cazurile in care parintii apar

ca incompetenti, ncajutorati, suferind de boli somatice, consumatoride alcool sau droguri, abuzivi sau neglijenti fata de copii.

Copiii Ii iubesc pe parintii, iar ace~tia nu Ie acorda dragoste ~i

p1'o!ectie.In astfel de situatii, terapeutul va trasa sarcina copilului (sau

copiilor) sa aiba grija de un aspect al vietii parintilor, aspect care

i-a1' putea face pc aee~tia mai fericiti. Copiii ii pot indemna pe

parintii sa iasa mai des in ora~, Ie pot prepara dejunul sau ii pot

Indemna sa plece in week-end, terapeutul cerandu-Ie sa vina cu cat

mai 1l1ultesugestii de actiuni care le-ar face placere parintilor. Acestesarcini trebuie sa aiM un caracter ludic ~i sa fie in acord eu varsta

copiilor, astfel incat sa nu reprezinte un efort pentru ei.

1£-

IR4 Psihoterapii scurtePsihoterapii scurte 185

$i Iipsa con$tient izarii , empatiei $i responsabil itati i, cei implicati

comportfl11du-se dupa regula "calau-victima".

Terapeutul va trebui sa introduca metafore referitoare la

spiritualitate $i unitate, prezentand simboluri care se refera la

gradat $iin etape, astfel incat, sub indrumarea protectorului, membrii

familiei sa poata sa-$i acorde iertarea reciproca. Astfel, daca tatal

s-a comportat abuziv fata de fiu, protector poate deveni 0 bunica

sau un unchi care va urmari ca faptele respective sa nu se mai



compasiune $i la stari afective superioare. Membrii familiei sunt

dir ijati treapta cu treapta de Ia abuzuri spre comportament reparator

$i spre acordarea protectiei reciproce. Se pune accentul pe real itate

$i responsabilitate, iar ipocrizia $i minciuna sunt inlocuite cucomunicari deschise $i sincere .

Strategii utilizate in acest stadiu sunt:

• (rearea unui sistem de referintu pozitiv

Aceasta implica ameliorarea calitatii vietii $i ct:earea unei

atmosfere incarcate afectiv pozitiv. Terapeutul va face eforturi pentrua ameliora comunicarea, asertivitatea, precum $i capacitatea

membrilor familiei de a darui $i de a primi dragoste. Acesta va

aminti clientilor sai, ori de cate ori este posibil, ca ei au venit ]a

psihoterapie animati de dragoste $i compasiune $i ca ei sunt incautarea unei vieti bune $i a unui mod mai bun de relationare unii

cu ceilalti. Aceste comentarii VOl' t inde sa opreasca interventiile

pline de ostilitate ale membrilor familiei unii fata de cei]alti.

Aceasta strategie presupune $iut ilizarea umorului $i a reducerii

la absurd, pentru ca atunci cand oamenii nutresc emotii negative

irationa]e unii fata de ceilalti, introducerea unor comunicari cu

caracter ludic poate declan$a noi modele comportamentale.

• Gasirea unui protector

In cazurile de abuz sau neglijare, chiar existenta familiei ea untot unital' este amenintata. Pentru a rezolva astfe1 de situatii,

terapeutul trebuie sa gaseasca 0 persoana puternica $i responsabila,care sa fie un membru mai indepartat al familiei sau un vecin (nu

terapeutul), ciireia sa i se transfere responsabilitatea in legatura cufamilia aflata in impas. Acest transfer trebuie sa aibil loc· in mod

repete. La inceput, familia va fi supravegheata atat de protector, cat

$i de serviciile sociale, urmand ca in final sa se ocupe de caz doarprotectorul.

• Acordarea unor reparatii morale (iertare ~i cuinta)

Reprezinta 0 strategie utilizata in situatiile in care a existat un

caz de abuz sexual in familie, produs de un frate mai mare asupraunuia mai mic, in cazuri de incest intre tata $i fiica, de abuzuri

fizice $i chiar in cazul unoI' abuzuri petrecute cu mai mult timp inurma. Strategia are efecte terapeutice atat asupra agresorului, cat $iasupra victimei $i poate suferi astfel de modificari in cat sa seadreseze doar unuia dintre cei doi.

Terapia are loc in trepte. La inceput, terapeutul discuta cu toaUi

familia pentru a obtine informatii in legiitura cu cine $i ce i-a Tacutaltuimembru al familiei. Aceasta $edinta are un efect bcncficdeoarece este pentru prima data cand membrii familiei discutii

deschis despre celt petrecute. Apoi, terapeutul i l intreabil pe agr()sol '

de ce fapta sa este rea, iar acesta din urma ii raspunde ca a fost 1II1

act violent, impotriva religiei, impotriva legii etc.

Terapeutul va sublinia ca actul respectiv a fost negativ nu nU111111

pentru motivele mentionate ci $i pentru un alt moliv. ~i IHltlln., ua

a produs durere in sufletul celui agresat, expliciind thptll l ellfel, sexualitatea $i spiritualitatea sunt oarecul11 ICj,tlltc fl,un atac in plan sexual poate fi mai diu dccflll1lt IOn de

asemenea, un atac in plan sexual produc() 0 dUI't'I'Q 1ftin sufletul vict imei, ci $i in sufletul agl'csmulul psa faci a$a ceva unci fiinte, mai nlcN untl' Bin

face parte din familia ta. I~ ac()st l1lull1cmt

ai familiei, care afirma Crt ~i victhllllA"

asculta cu intelegere $i sublinilucA t'ap.\d


durcre suflctcasca mamei victimei, tatalui ~i celorla1ti frati care ar

fi dorit sa apere victima.

Apoi terapeutul ii cere agresorului sa se a~eze in genunchi ~i sa

ceara iertarc victimei, care poate sa-l ierte dacii dore~te, dar nu este

fost brutalizat candva. De asemenea, pacientul trebuie sa fie

con~tient de faptul ca zeci de mii de copii au suferit ~i sufera

diverse brutalitati ~i ca ceca ce este important cste ca victima sa-~i

aducii contributia Ia 111cetareaunor astfe] de dureri ~i nedreptati. Se



obligatoriu sa 0 faca. Dupa ce familia cade de acord asupra faptului

ca rcgretele ~i cainta agresorului sunt sincere, ~i ceilalti membri ai

familiei cad in genunchi in fata victimei, exprimandu-~i regretul de

a nu 0 fi protcjat. In cazul in care victima nu este prezenta, agresorul

i '~ipoate exprima regretele ~i fata de restul familiei. In continuare,

terapeutul discuta cu membrii familiei consecintele repetarii unei

astfcl de fapte antisociale, consecintele care ar trebui sa duca la

cxpulzarca vinovatului din cadrul familiei. Terapeutul va gasi apoi

unul sau mai multi protectori pcntru victima. Agresorului i se cere

sa i'ntreprinda ~i 0 actiune concreta cu caracter reparatoriu, ca de

pilda sa doneze ni~te bani pcntru educatia victimei.

Se discuta apoi un program de activitati normale pentru victima

~i agresor, ambii fiind i'ucurajati sa i'utrctina dit mai multe re]atii

socia]c cu persoane de varsta lor.

Inainte de i'ncheierea terapiei, terapeutu] va trebui ti;l, recHideasca

dragostea mamci pentru agresor, s:1-1ajute pe acesta sa-~i acorde

lui i 'nsu~i iertarea. Trcbuie sub]iniat, de asemenea, faptul ca victima

uu este responsabila pentru actele agresorului .

• Compusiune ~i unitute

Strategia este utila pentru subiectii traumatizati, care au fost

victime ale unor nedreptati, care sunt obsedati de aceasta situatie

~i care i~i amintesc mereu ~i incearca sa inteleaga ce Ii s-a

i'nHimplat.

Dupa ce terapeutul a ascultat eu caldura ~i lntelegere cele

petrccute, acesta va trebuie sa conduca lucrurile catre 0 incheiere,

astfel ineat paeientul sa-~i directioneze atcntia catre ]ucruri mai

constructive, subliniind faptul ca pacientul are mai multe lucruri in

comun cu terapeutul sau cu prietenii dedit cu copilul din el care a

urmare~te, cu alte cuvinte, separarea de trecut ~i dezvo]tarca unuisentiment de ul1itate ~i comuniune cu restul omenirii.


Terapeutul: Buna ziua! Cu ce va pot fi de folos?Clientul: 0, cu nimic. Nu ar fi trebuit sa vin aici.

T' Dar de ce? Aici este un loc pUicut, unde lumea se simte bine.

C: Poate, dar am impresia ca peretii se strang ~i camera devinetot mai mica.



(ONDITIILE PSIHOTERAPIEI EFICIENTE

?oate di problema cea mai importanta care se ridica In cazul

psihoterapiei eonsta In aceea ca multi terapeuti Ineearea sa 0Incadrczc Intr-un sistem tcoretic coerent, terapia fiind apreciata In

Cunqie de limbajul conceptual utilizat sau de ~coala terapeutica In

cadrul careia a aparut (psihoterapie cognit iv-comportamentala,

psihotcrapic erieksoniana, terapie seurta, terapie de familie etc.). Infelul aeesta, tcrapeutul ~i elientul devin selavii unui model In loe

sa uti lizezc respectivul model pentru a servi intercselor clientului.

Lan k ton (1990) introduce notiunea de "terapie efieienta",

apreeiind valoarea aeesteia In functie de trei criterii:• relatia client-terapeut;

• practica terapcutica;

• experienta persanala a autorului In ealitate de client ~i terapcut.

Faetorii speeifiei relatiei elient-terapeut, care eontribuie la

sucecsul psihoterapiei sunt urmatorii (L a n k tan, 1990):

infelegerea ~iintolnirea dientului pe terenul sau

Autarul insista asupra faptului ca abardarea terapeutica trebuie

sa fie unica pentru fieeare client In parte, a~a cum sublinia Inlucrarile sale Mil tan E r i c k san. Pentru a ilustra madul In

care terapeutul 11 InHilnqte pc client pc terenul sau, S t e p h e nLan k ton (1990, p. 63) reda urmatorul dialog terapeutie, realizat

In cadrul primului contact eu un paeient taxieoman.Clientul intra In eabinetul de psihaterapie ~i din modulln care

se prezinta acesta, rezulta faptul ca el are 0 atitudine negativa fata

de psihaterapie.

T' Nu m-am gandit la asta. Ma simt relaxat. Nu ti se pare ca esterelaxant aici?

C: Nu pot suporta sa stau aici, trebuie neaparat sa ies afara.T' Hai sa vedem ce este! (terapeutul se apropie de client) Da,

da, acum Inteleg ce se intampla. Intr-adevar, peretii pardi se mi~ca.Se mi~ca de parca ar fi ni~te valuri, valurile marii. Iti place marea,

nu-i a~a?

C: Da, Imi place.

T' Mi se pare ca umbrele de 12epereti ii fac sa para ca valurilemarii, care se lqvesc de tarm. lmi place sa stau la soare ~i sa

privesc valurile. Tie nu-ti 'place? •C: Da, Imi place chiar foarte mult.

T' ~i caldura Incaperii se aseamana cu soarele care te face sa te

relaxezi tot mai mult,sa prive~ti valuri le ~i sa visezi vise frumoase ...

~ti ce vreau sa spun, nu-i a~a?

C: Da, ~tiu. Imi aduc aminte ... (expiratie prelungita urmata de

pauza) ~i Imi pare bine ca am venit aici.

T' ~i mie imi pare bine. lmi face placere sa stau de yorba ell

tine. Cum te nume~ti?

Conversatia care a urmat a avut ca tema utilizarea drogurilol' dl'

catre client. Acest tip de dialog este specific psihotcrnpici

ericksoniene ~i consta in aceea ca terapeutul "pune Ull piciol' pI>'

terenul clientului in timp ce piciorul celalalt ramanI.' pc tcrcnuJ "Au

propriu".

Dupa ce a fost captata bunavointa clicntului, !lcest" Cldo

~imotivat sa gaseasca 0 alternativa la problema Sll. nlltll'nAtl

sa-i permita sa-~i actualizeze resursele latentu dc u ruee

vietii cotidiene. Exemplul prezentat mai SWi ilu"trt

care autorul (S t e ph e n Lan k t () n. 19\1O) I'lbOl'ct_

cu tulburari de perceptie In il1tcl'I'cln~ic ell mocUUllM'

atitudinea terapeutului implicand cmpat.!znro, Ifl.I\tUl,motivare ~i ghidare.


incredere in s ine ~iin ce ila lfi

Pcntru a fi eficient, terapeutul trebuie sa accepte realitatea pc

care 0 prczinta clientul chiar daca aceasta nn corespunde

convingerilor sale, el mimand faptul cii este convins de "realitatile"

et icheta cu earacter limitativ ~i devine 0 realitate. In acela~i mod,

daca acesta decide ca pacientul a facut cea mai buna alegere pentru

a face fata existentei, ~i aceasta decizie va tinde sa se trans formein realitate.



clientului; ca de pilda, de faptul ca peretii se mi~ca.

Aceasta empatizare are insa ~i aspecte negative, in sensul ca

tcrapeutul uu va putea empatiza cn violenta, ura ~i actele anti sociale ale unora dintre client i.

In astfel de cazuri, daei nu se poate evita psihoterapia, este

necesar ca terapeutul sa se protejeze ~i sa-~i priveasca paeientul

printr-un "telescop" ~i nu prin "microscop".

o data stabil ita relatia terapeutica, terapeutul va ghida cl icntul

spre 0 noua lume construita, tinfmdu-se seama de experientele

anterioare ale clientilor ~i care implica formarea mior noi atitudini,

stari ernotionale, comportamente ~i a unor noi moduri de

autopercepere ~i autoevaluare a propriei persoane.

Sii-i simpatiziim pe dienfii no~tri

In cazul in care terapeutul nu-~i simpatizeaza clientul, el nu

poate intra in relatie empatica cu acesta ~i nu poate simti cesimte eI.

S t e p hen Lan k ton (1990) estc de parere ea daca nu ne

place ~inu avem incredere in client , este mai binc sa-l recomandam

altui terapeut, iar daca acest lucru se intampla prea frecvcnt,

terapeutul insu~i arc nevoie de psihoterapie.

Construirea realitiifii terapeutice

Atunci cfmd clientii se percep ~i se concep pc ei in~i~i intr-un

mod care i i limiteaza, terapeutul va trebui sa schimbe cu fermitate

aceasta atitudine ~isa-i conduca la solutii terapeutice care nu implica

limitari ~i pc care ei Ie descopera singuri.

Astfel , de pilda, daca terapeutul decide ca 0 persoana trebuie sa

ia medicamente antidepresive, aceasta constatare se transforma intr-o

Astfel, terapeutul va crea impreuna cu clientul lumea alegerilor

~i a limitarilor clientului.

(oredarea obiec tivelor imaginare ~ia metodelor inef idente de at ingere

a acestora

Adesea, simptomele clientilor rezulta din anumite obiective

imaginare puse in practica pI'in intermediul unoI' l1i.etodeineficiente.

Astfel, de pilda, un biirbat poate ineerca sa-~i salveze imaginea $i

respectul de sine comporti'mdu-se ca 0 persoana geloasa, in speranta

ca sotia va pHinge, se va scuza ~i-i va marturisi dragostea. Sotia, la

randul ei , poate spera ca sotul va con~tient iza latura tandra ~i slaba

a personalitatii sale ~i ii va solicita sprijinul, astfel incat ea se va

simti utila. Rezultatele VOl' fi dezastruoase pentru ca ambii utilizeaza

metode gre~i te de atingere a unoI' obiect ive cu caracter imaginal'.

Barbatul nu trebuie sa-~i construiasca respectul de sine pc bazaaprecierilor exterioare pe care Ie realizeaza sotia, iar aceasta ar

trebui sa se simta ut ila datorWi propri ilor sale cal itati ~ i act iuni $i

nu pentru cii sotul are nevoie de ea. Fiecare din eei doi partcncri

dore~te ceva de la celalalt pentru a completa ceea ce lipSe$tll dill

modul in care i~i percep propria persoana. Ceca ce ar trcbui si i Ihdl

ei ar fi sa modifice aceasta real itate interioara, astfcl Inl :l ll pll l'lUII

care lipse~te sa nu mai trebuiasca sa vina din extcrior. I) ~Pl iWl ll ' I ol ft

ar fi bine ~i ca ei sa-~i acorde mai multa atentic unlll l.~ClllilliltdM'doresc ca relatia lor interpersonala sa fie mai bllnn,'

Terapeutul trebuie sa-l ajute pe client sa-$i slllhilcfllI\JA0"',

~i sa utilizeze metode adecvate pentru a h: IItiny •.

S t e ph e n Lan k ton (1990) dcscric c"1.u.lun,pubertate care pretindea ca arc Intlllnirl ell un tUIt,

muzicarock prin metode telcpaticc. t~\\ lI.lut ..

care se imbraca biiiete~te $i VOl'bl;ll\ fJU ." •• :

Majoritatea psihiatri]or III' n onn.td,

i-ar fi prescris tratamcnl I1II.l{Jh.um"ft.k~



]04Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte 105

anumit comportament care este Intarit ~i de societate, respectivul

comportament va avea tendinta de a se stabiliza.

Intarirea comportamentelor adaptative nou achizitionate. trebuie

realizata In functie de patru niveluri aflate In interactiune reciproca.Astfel, tcrapeutul trebuie sa aiba In vedere:

ca problema lor era ca aveau relatii sexuale prea rare. Terapeutul

:;;i-aimaginat ca ace:;;tia aveau contacte sexuale la cateva saptamani

:;;ile-a vorbit aproximativ 0 jumatate de ora, avand In minte aceasta

supozitie. La un moment dat, terapeutul a simtit ncvoia unei prccizari



1) Trebuinta de evolutie psihica ~i biologica.

2) Exceptiile clicntului ~i auto-monitorizarea, autoadministrarea

de Intarir i pozitivc ~i negative; lucrul asupra imaginii de sine.3) Sanctiunilc sociale (din partea familiei ~i persoanelor de

aceca~i varsta).

4) Cerintc sociale cu caracter mai larg (vecini, norme socio

culturale ).

In masura In care se realizeaza 0 concordanta Intre trebuintele

~isanctiunile specifice diferitelor niveluri, se poate obtine ~imentinestare a de sanatate fizidi ~i psihica.

o psihoterapie eficienUi va trebui sa ajute clientiisa achizitioneze

sau sa utilizcze abilitati din sfera perceptiva, cognitiva, afectiva :;;i

comportamentala, care sa raspunda trebuintelor de evolutie :;;iautorealizare, precum ~i de solicitarile ecosistemului.

Terapia trebuie astfel conceputa Incat sa contribuie la producerea

unor schimbiiri specifice :;;ievidente la toate nivelurile mentionate,

mai precis sa genereze noi sentimente, sa Inlocuiasca gandurile

negative, disfunctionale eu altele pozitive~ sa produca modifieari la

nivelul imaginii de sine, sa consolideze noi roluri soeiale ~i sareorganizeze structurile familiale.

FACTOR II CRE~TERII EFICIENTEI PSIHOTERAPIEI (LANKTON, 1990)

Identificarea problemelor

Dc eele mai multe ori, elientii i~i exprima plangerile sausimptomele in termeni vagi,situatie In care terapeutul trebuie sa fie

mai riguros In ghidarea aeestora In directia formularii clare aproblemelor.

Astfel, de pilda, Lan k ton (1990, p. 70) citeaza urmatorul caz

de psihoterapie de euplu. Doi soti s-au prezentat la cabinetafirmand

~i a Intrebat ee Inteleg ei prin relatii scxuale putin frecvente, la care

sotul a raspuns In mod spontan: "de trei ori pc zi".

Din aeel moment, terapeutul a inceput sa fie tot mai atent cu

modul In care clienti i W inteleg problema-simptom.

Stabil irea ~i infe legerea semnif icafie i unui contract terapeutic

Dupa ce a aflat In ce consta simptomul, terapeutul nu trebuie sit

traga imediat eoncluzia ca pacientul dore~te sa se modifice.

Problema cea mai fecvent IntiUnita in cursul psihoterapiei consta

In aceea ca terapeutii nu pot preciza ce anume cred clientii ca

trebuie sa realizeze In cursul psihoterapiei. Din acest motiv,

terapeutii nu ~tiu In ce directie sa-~i Indrepte energia, iar clientii se

comporta relativ indiferent fata de ceea ce se petrece In ~edinta de

psihoterapie, nu se gandesc la terapie cand se afla in afara

cabinetului ~i nu-: ;; i Indeplinesc sarcinile pentru casa.

Stabil irea unui contract referitor la obiectivul general al terapiei

precizeaza ce anume crede clientul ca va obtine daca va atinge

obiectivul respectiv.

Terapeutul nu trebuie sa faca presupuneri, ci sa obtina informati i

precise. Astfel, daea 0 clienta afim1a ca dore~te sa scape de mama ei,

acesta trebuie sa-i adreseze 0 Intrebare de tipul urmator: "de ce dore~te

sa faca lucrul acesta?", iar daea pacienta raspunde ca dore~te sa se

elibereze de anxietate, de asemenea, terapeutul nu trebuie sa presupuna

ca este mai bine sa scapi de anxietate, ci sa aprofundeze problema,

Intreband: "ce ai dori sa faci atunci cand te vei simti mai putin anxi

oasa?" sau: "de ce crezi ca ar fimai bine sa simti mai putina anxietate?".Stephen Lankton (1990) este de parere ca terapeutul

trebuiesa continue cu Intrebiirile pana cand clientul Intelege exact

ce anume dore:;;te.

Aceasta abordare este :;;imai utila atunci cand ne confruntam ell

probleme emotionale. Astfel, dad pacienta plange :;;i s pune ca


trebuie sa se desparta de mama ei, terapeutul nu trebuie sa ereada

dl ~tie in ce consta problema, ci sa continue' astfel:

"Tn pari suparata dind spui ca trebuie sa te desparti de mama

ta, Pliingi daca mai simti nevoia s-o faci, dar explica-mi ce intelegi

vrea sa fie mai putin anxios la facultate, dar in cele din urma a

decis ca nici nu vrea sa urmeze 0 facultate,iar alt client spunea ca

ar dori sa se simta mai putin tensionat la locul de muncii, in finalrezultiind ea el nu dorea sa ramana in acel serviciu.



prin a te desparti ~i de ce vrei sa faci a~a ceva".

Adivarea dienfilor

lntrebarea "de ce vrei sa faci acest lucru?" se refera la cauza pentru

care situatia respectiva reprezinta 0 problema ~icontribuie la activarea

tendintelor de cautare interioara ale clientilor. Aceasta energie psihica

pusa in actiune de subiecti trebuie speculata de terapeut care Iepoate

cere, de pilda, sa realizeze sareini pentm acasa.

S t e p hen Lan k ton (1990) a constatat ca orice actiune, cat

de neinsemnata, pe care 0 realizeaza clientul intre ~edintele de

terapie ~icare reprezinta un mic pas in directia schimbarii , amplifica

rczultatul procesarii terapeutului din cadrul ~edintei urmatoare.

Astfcl, de pilda, unui pacient care se simtea nesigur de sine,

terapeutul i-a dat 0 amuleta reprezentiind 0 papu~a indiana ~i i-aindicat s-o poarte asupra sa in cursu 1 saptamiinii urmatoare. La

urmatoarea intiilnire terapeuticii, pacientul a afirmat ca a ajuns la

concluzia ca atiita timp cat dispune de mecanismul imaginatiei nuare de cc sa se simta rau.

Prin intermediul aces tor sarcini terapeutice, care implica

realizarea unor mici modifici'iri in existenta lor, clientii i~imodifica

~iatitudinile fata de existenta ~ifata de propria persoana, eontribuind

la intarirea motivatiei care i-a adus la psihoterapie. Se ajunge astfel

la depa~irea pasivitatii care demobilizeaza, adesea, ~i terapeutul.

Un client motivat devine activ, iar activismul sau 11ajuta pe terapeut

sa realizeze 0 terapie eficienta.

Provocarea dienfilor pentru a obfine informofii suplimentore

S t e p hen Lan k ton (1990) relateaza faptul ca adesea clientii

pun probleme vagi, greu de definil. Astfel un tanar afirma ca ar

In astfel de cazuri, terapeutul nu trebuie sa se multumeasca doar

cu solicitarea initiala, ci sa provoace clientul a obtine datesuplimentare.

Astfel, de pilda, terapeutul at trebui sa adreseze intrebari de

tipul: "nu inteleg de ce aceasta reprezinta 0 problema?" sau "flU

te-ai gandit sa nu faci acest lucru deloc?" (sa ramai la facultate, sa

te muti, sa te casatore~ti etc.).

Desigur, aceasta nu inseamna cii terapeutul ar trebui sa sugerezecu prea multi'i u!lurinta divorturi sau schimbari de cariera.

Dimpotrivli, in cazul in care clientul se arata prea entuziasmat de

astfel de idei, terapeutul trebuie sa devina ~i mai circumspect ~i sacontinue investigatiile.

Utilizarea sardllilor terapeutice

Adesea, terapeutii plaseaza problemele c1ientilor in sfera

patologicului din dorinta de a intelege mai bine problemele lor ~ide a-i ajuta.

Aceasta atitudine plaseaza terapeutul in situatia iluzorie cii ~tie

care este cauza tulburarii, acesta angajandu-se intr-un demers eronat,

de convingere a clientului sa se incadreze in tiparele stabilite, inmod artificial, de el.

In fclul acesta, sunt activate rezistentele clientilor, care tin castatutul lor de fiinta unica sa fie respectal.

Pentm a se evita "etichetarile", terapeutul va trebui sa culeaga

informatii in mod indirect , subtil ~i metaforic, :lara a distruge relatiaterapeutica ~i responsivitatea clientului.

Terapeutii care sunt capabili sa sesizeze mesajele non-verbale

nu vor fi nevoiti sa adreseze intrebari suparatoare de genul: "cum

te-ai simtit atunci cand te-a parasit sotia?" sau "ce te-ai hotarat sa

faci dupa ce ai dizut la examenul de admitere la facultate?".

__ l~ ~_~_~~ __ ~_~ ~ __ ~_~ __ ~ J

198 PsillOterapii scurte Psihoterapii scurte 199

Desigur, terapeutul are nevoie de raspunsuri la intrebari de acestfel, dar este de dorit sa Ie obtina in mod. indirect, tara a-i face pe

elienti sa aiM impresia di sunt animale de experienta.

3) Sa nu etieheteze paeientul, pentru c'a aeesta reprezinta un om

viu ~inu 0 entitate nozografidi (boala, sindrom) ~isa nu-i stabileasca

acestuia cri terii exterioare ~i artif iciale de sanatate ~i eficienta.4) Sa fie omenos ~i sa aiM simtul umorului.



Siobilireo unor obiective spedfice penlru psiholeropie

S t c p hen Lan k t on (1990) subliniaza faptul ca este necesarsa sc stabilcasca nu numai obicctivele generale, a~a cum sUnt ele

exprimate in cadrul contractului terapeutic, ci ~i obiective precise

pcntru fiecare ~edinta de psihoterapie.Astfel, daca obiectivul final poate fi ajutarea parintilor sa se

deseurce eu un eopil eu tulburari de eomportament, obiective pentru

fiecare ~edinta de psihoterapie pot f i urmatoarcle:

=> ajutarea parintilor sa simHi bucuria ca au un eopil;

=> invatarea aeestora sa-~i exprime liber sentimentele de

bueurie, suparare, mandrie;

=> ajutarea aeestora sa-~i exprime eerintele in mod cIar ~i fermete.

CAlITATILE UNUI TERAPEUT EFICIENT, A~A CUM SUNT APRECIATE

DE PACIENTI

(L a n k I on, 1990)

Autorul subliniaza faptul ca majoritatea clientilor prefera ca

tcrapeutul lor sa aiba urmatoarele eali tati:I) Sa fie fermeeator, simpatie ~isa-i st imuleze in plan psihologie.

I Terapeutul nu trebuie sa fie pisalog, plieticos, agresiv sau sadadaeeasea paeientii. Aeesta trebuie sa aibii 111ultiincredere in sine,

sa fie ehiar putin misterios, introdudind putina ambiguitate ~i

suspans in cadrul demersului terapeutic.In aeela~i timp, terapeutul trebuie sa fie egalul clientului, dar

sa-i merite respeetui.

2) Sa-l ajute pe client sa se eonfrunte eu realitatea prezenta ~i

vii toare, sa para interesat de aeeasta ~isa nu fie excesiv de preoeupat

de amintiri le $i experientele trecute ale acestuia.

12. La z a r us, A, A., Fay, A, Brief psychoterapy: tautology or oxy maron"!

in zeig, 1. K.; Gilligan, S. G. (cds.). Brief Therapy; myths, methods and

metaphors, Bruner/Mazel, Pub li shers , New York, 1990 .

13. Lankton, Carol, Lankton, St., The answer within: a clinical

framework of Ericksonian hypnotherapy, Brunner/Mazel , Publishers, New

York, 1983.



I. DeS h a z e r, S., Keys of so lut ion in Brief therapy, W. W. Norton and

Company: New York, London, 1985.

2. Ell is, A; G r ie g e r, R., Handbook of rationale therapy. Springer Corp.;

New York, 1977.

3. Ell is, A; How Can P,\~Vchological Treatment to be briefer and bet ter? .

The rat ionale-emotive approach to bri ef therapy , in zeig, 1 .K ., Gi ll ian, S. G.

(cds.). Myths, methods and metaphors , Brunner/Mazel , Publishers, New York,1990.

4. God in, J., La Nouve lle Hypnose: vocahulaire princ ipes e t methode . Intro

duction a l'hypnotherapie ericksonl1iene. Albin Michel, Par is, 1992 .

5. H 0 Ide vie i, I r in a, Psihoterapia - Un tratament fara medicamente.

Editura Ceres, Bucure~ti , 1993.

6. H 0 Ide vie i, I r i n a, Elemente de psihoterapie. Editura All, ed. a III-a

reviizuta ~i adaugita, Bucure~ti , 1998.

7. H 0 Ide vi c i, I r in a, Psihoterapia tulburi ir ilor anx ioase: s ii ne e liberam

de ji' ici. obsesii ~'iobii. Editura Ceres, Bucure~ti , 1998.

8. H 0 Ide v i c i, I r i n a, Sugestiologie ~'i terapie sugestiva. Editura Victor,

Bucure~ti, 1995..

9. H 0 Ide vie i, I r in a, Gandirea pozitivii. Ghid terapeutic de terapie

rational-ell/otiva. Edi tura Sti in \a ~i Tehn ica, Bucure~ti , 1999.

10. H 0 Ide vie i, I r in a, Ion, And r e e a, Ion, B., Psihoterapi i mo

den/e: noua hipnoza ericksoniana, Editura !.N.!., Bucure~ti , 1997.

11. Lan k ton, S 1. R., Just do good therapy, in zeig. J. K.; Gilligan S. G.

(eds. ). Brief therapy; Myths, metyhods and methaphors, Bruner/Mazel,

Publ ishers, New York, 1990.

14. Madanes, Cloe, S trat eg ies and metaphor s in Br ief Psych a terapy. in

zeig. J . K. Gil ligan, S. G. (eds.). Brief Therapy; myths, methods and methapors ,

Brunner/Maze!, Publ ishers, New York, 1990.15. Me g g Ie, D., Les therapies breves , Retz , Par is , 1990.

16. N a r don e, G., Peu /; pan ique, phobies . Un modele de s trateg ie breve pour

une resolut ion rapide des problemes. L'esp rit du Temps , Psychologic, 1996.

17. R 0 s en, S., Concret iz ing of s ymptoms and their man ipula ti on, i n zeig,

1. K. Gilligan, S. G. (eds.). Brief therapy; myths, methods and methapors,

Brunner/Mazel, Publ ishers, New York, 1990.



Tiparit la S.C. UNIVERSUL a.A.

144633270 irina holdevici psihoterapii scurte

Documents