125 de ani de la prima emisiune de bancnote - bnr
DESCRIPTION
125 de ani de la prima emisiune de bancnote - BNRTRANSCRIPT
125 DE ANI DE LA PRIMA EMISIUNE DE BANCNOTEA BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI
COORDONATORUL SERIEI “BANCNOTELE ROMÂNIEI”Acad. MUGUR ISĂRESCU
BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEISeria: Bancnotele României
125 DE ANI DE LA PRIMA EMISIUNE DE BANCNOTEA BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI
1
2006
Notă
Lucrarea a fost realizată sub coordonarea
acad. Mugur Isărescu
de către un colectiv format din:
Surica Rosentuler, Sabina Mariţiu, Romeo Cîrjan
CUVÂNT-ÎNAINTE
.Iniţierea seriei "Bancnotele României" constituie un nou pas pe care Banca Naţională aRomâniei doreşte să-l facă în direcţia promovării cunoaşterii de către publicul larg a isto-riei sistemului monetar naţional. Acest demers este motivat de convingerea noastră că,dincolo de rolul lor bine definit în economie, banii pot oglindi cu acurateţe aspecteimportante din istoria unei ţări, furnizând informaţii deosebit de preţioase despre eveni-mente şi personalităţi care au marcat-o în mod fundamental.
Sperăm că astfel cei interesaţi vor avea posibilitatea de a afla cum arătau bancnotele careau circulat în România de-a lungul timpului. Totodată, ne propunem să le oferim şi o des-criere cât mai obiectivă, bazată pe studierea a numeroase documente de arhivă, dintrecare unele inedite, a contextului istoric, economic şi social în care acestea au fost fabri-cate şi puse în circulaţie.
Lucrarea de faţă, care deschide această serie, este consacrată primelor bancnote emise deBanca Naţională a României, de la a căror punere în circulaţie se împlinesc 125 de ani.
Mugur Isărescu
Guvernator
7
CUPRINSpag.
I. Introducere 9
II. Biletele ipotecare 11
III. Înfiinţarea Băncii Naţionale a României 16
IV. Biletele ipotecare cu supratipar 20
V. Achiziţionarea utilajelor necesare înfiinţării imprimerieiBăncii Naţionale a României 28
VI. O hârtie specială 34
VII. Serviciul Fabricarea şi Contabilitatea Biletelor 48
VIII. Primele emisiuni de bancnote ale Băncii Naţionale a României 58
IX. Note 70
X. Bibliografie 73
I. Introducere
Adoua jumătate a secolului al XIX-lea a
însemnat pentru tânărul stat român o peri-
oadă de intensă dezvoltare pe plan economic,
social şi politic. Dar atât modernizarea structurilor
instituţionale şi crearea altora noi, cât şi ancorarea
în realităţile continentale nu s-au făcut decât în
urma eforturilor susţinute ale autorităţilor de la
Bucureşti, rolul regelui Carol I fiind unul esenţial.
Poate că în nici un alt domeniu economic trans-
formările produse în acest interval nu au fost
atât de spectaculoase şi rapide, precum cele înre-
gistrate în sectorul financiar-bancar. Dacă în prima
jumătate a secolului XIX Principatele Române
nici măcar nu dispuneau de o monedă proprie,
după 1867, an în care a fost creat sistemul mone-
tar naţional, şi mai ales după 1880, anul în care a
luat fiinţă Banca Naţională a României, dezvolta-
rea acestui sector a cunoscut o evoluţie fără prece-
dent, care a stat la baza tuturor realizărilor econo-
mice importante ale perioadei.
Inexistenţa unei monede proprii până în anul
1867 a reprezentat un handicap extrem de greu
de trecut pentru economia Principatelor Unite. Pe
teritoriile locuite de români, aflate sub influenţa
celor trei mari imperii învecinate, circulau mone-
de de provenienţă diferită (franceză, otomană,
rusească, austriacă, olandeză, germană) şi din
materiale diferite (aur, argint, bronz)1. În acest
adevărat "haos monetar" trebuia instituită ordinea,
mai ales în condiţiile în care economia
Principatelor se conectase la circuitul economic
european şi primele semne ale economiei capita-
liste îşi făceau deja simţită prezenţa şi la gurile
Dunării, autorităţile statului fiind aşadar direct
interesate în a controla comerţul cu bani.
Instituirea unui sistem monetar naţional repre-
zenta o manifestare expresă a dorinţei de inde-
pendenţă şi suveranitate naţională şi de aceea tre-
buiau luate în calcul toate implicaţiile pe care o
astfel de acţiune le-ar fi creat în cazul aplicării sale
în practică. După încercările nereuşite din anii
domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866),
odată cu venirea pe tronul Principatelor Unite a
principelui Carol de Hohenzollern şi cu adoptarea
Constituţiei din 1866, crearea unui sistem monetar
naţional a devenit un obiectiv fundamental al
autorităţilor.
La 12 aprilie 1867 a fost promulgată "Legea
pentru instituirea unui nou sistem monetar
naţional şi pentru fabricarea monetelor naţionale",
act normativ care prevedea la art.1 că "se adoptă
un sistem monetar zecimal metric astfel precum
există în Franţa, Italia, Belgia şi Elveţia (state fon-
datoare ale Uniunii Monetare Latine - n.n.), cinci
grame argint, din care 835 din 1 000 argint fin şi
165 din 1 000 aliaj, compun unitatea monetară a
României sub denumirea de leu"2. În articolul 3
erau nominalizate valoarea monedelor şi materia-
9
lele din care acestea urmau a fi bătute: piese din
aur de 5, 10 şi 20 lei, piese din argint de 50 bani,
1 şi 2 lei, precum şi piese din aramă de 1, 2, 5 şi
10 bani.
Aplicarea legii din 1867 nu a rezolvat însă
problema resurselor financiare necesare sta-
tului român. "Resursele fiscale, limitate în marea
lor majoritate la dările plătite de o ţărănime necon-
solidată economiceşte şi de o pătură încă subţire
de meseriaşi şi comercianţi, completate în slabă
măsură de veniturile din activitatea statului (căi
ferate, poştă şi telegraf, domeniile statului, mono-
poluri ş.a.), se dovedeau insuficiente pentru aco-
perirea cheltuielilor crescânde ale aparatului de
stat"3. La această situaţie internă se adăuga şi situ-
aţia de criză din plan extern, izbucnirea "crizei
orientale" determinând autorităţile române să ia
măsuri în privinţa înarmării, în perspectiva partici-
pării la conflict. În aceste condiţii era practic
imposibilă contractarea unui împrumut pe pieţele
externe. Singurele soluţii pe care guvernul de la
Bucureşti le putea adopta erau fie sporirea presiu-
nii fiscale, fie emiterea unor hârtii de valoare. S-a
optat pentru cea de a doua variantă, în 1877 fiind
emise biletele ipotecare, considerate a fi primele
bancnote româneşti.
10
II. Biletele ipotecare
La 10 iunie 1877 a fost promulgată "Legea
pentru emisiunea de bilete ipotecare" prin
care Ministerul de Finanţe era autorizat să emită
bilete ipotecare până la suma de 30 milioane lei.
Denumirea acestora (bilete ipotecare) scotea în
evidenţă faptul că la baza emisiunii exista o gara-
nţie patrimonială constituită din domeniile statu-
lui, libere de orice sarcini. Biletele urmau să fie la
purtător, aveau un curs obligatoriu şi trebuiau pri-
mite în plată la toate casele publice cu valoarea lor
al pari. Ele urmau a fi emise la valori nominale de
5, 10, 20, 50, 100 şi 500 lei, fabricarea fiind făcută
în condiţii similare cu cea a biletelor de bancă, sub
controlul Ministerului de Finanţe4.
Tipărirea biletelor ipotecare s-a efectuat la
Paris, în atelierele Băncii Franţei, din partea
11
Clişee din cupru (avers-sus,revers-jos) pentru biletul ipo-tecar de 20 lei (ColecţiaImprimeriei BNR).
12
hiu
Dimensiuni: 152 x 86 mmAvers: În centru, un soclu cu partea superioară mulurată pe care sunt aşezate fructe; partea frontală este deco-rată cu un bucraniu în medalion; în partea inferioară a câmpului soclului, data emisiunii, 12 JUNIU 1877. Înstânga, sprijinită de soclu, o ţărancă purtând atribute ale agriculturii, de umărul căreia se sprijină un copil cecântă la fluier; în plan secund, coarnele unui plug şi doi copii ce poartă coşuri de fructe. În dreapta, sprijinităde soclu, o ţărancă ce poartă atribute ale activităţilor casnice; în plan secund, doi copii ce poartă atribute aleindustriei şi comerţului.Deasupra soclului, în câmp frontal, inscripţia BILET HYPOTHECAR, numărul de control, valoarea nominală5 LEI şi Casier Cal al Tesaurului. În stânga, medalion cu efigia împăratului Traian laureat spre dreapta. Îndreapta, simetric, medalion cu inscripţiile MINISTRU DE FINANCIE (semnătura: I. Câmpineanu) şi MEM-BRII (sic) AI COMITETULUI BILETELOR HYPOTHECARE (semnături: D. Sturdza, C.D. Athanasiu). Celedouă medalioane sunt ornamentate cu bandouri purtând inscripţia ROMANIA, repetată de două ori în parteasuperioară şi aplice decorate cu volute şi scuturi. În colţurile superioare ale biletului, tangentă la cele douămedalioane, este figurată cifra 5 în poziţie oblică, radial spre centru.În afara chenarului, în stânga jos, A. BRAMTOT et G. DUVAL fec., în dreapta P. DUJARDIN sc.
Revers: În centru, panou cu un cartuş ce conţine textul penalităţilor. În registrul superior, cifra 5 într-un scut cuun arc cu două volute în plan secund. În registrul inferior, stema ţării. Prinse de panoul central, două medalioa-ne dispuse simetric: medalionul din stânga este alb, medalionul din dreapta conţine, în filigran, efigia împăra-tului Traian laureat spre stânga. Întreaga compoziţie, delimitată de un chenar compus din linii drepte, este deco-rată în plan secund cu un panou traforat cu oculi quadrilobaţi. Sub fiecare medalion, inscripţia ROMANIA.În afara chenarului, în stânga jos, numele desenatorilor, A. BRAMTOT et G. DUVAL fec., în dreapta, numelegravorului, P. DUJARDIN sc.
Bilet ipotecar de 5 lei,avers (sus), revers(jos) (ColecţiaMuzeului Naţional deIstorie a României -MNIR)
BILETUL IPOTECAR DE 5 LEI
13
Dimensiuni: 152 x 107 mmAvers: În jumătatea inferioară a biletului este repetată compoziţia de pe biletul de 5 lei cu cele două ţărănci spri-jinite de soclul cu bucraniu şi copii din planul secund. De asemenea, medalioanele sunt identice, cu efigia înfiligran a împăratului Traian laureat spre dreapta (medalionul din stânga) şi inscripţiile MINISTRU DEFINANCIE (semnătura: I. Câmpineanu) şi MEMBRII (sic) AI COMITETULUI BILETELOR HYPOTHECA-RE (semnături: D. Sturdza, C. D. Athanasiu) în medalionul din dreapta. Ramele acestora, cu profilurile identi-ce cu cele de pe biletul de 5 lei, dar fără inscripţia ROMANIA, au tangente în partea superioară, în stânga şidreapta, câte un animal marin fantastic. Deasupra fiecărui medalion, numărul 10 înscris într-un medalion deco-rat cu frunze de acant în partea inferioară şi palmetă axială circumscrisă în partea superioară. Jumătatea supe-rioară a biletului este încadrată de un panou cu decoraţie arhitecturală: pilaştri în stânga şi dreapta; antablamen-tul, puternic profilat, este segmentat de medalioanele purtătoare ale numărului 10. În centru sus, o acvilă în zborspre dreapta sub care sunt înscrise, într-un panou traforat flancat de animale marine fantastice, BILET HYPOT-HECAR, numărul de control, valoarea de DECE LEI şi, sub axul orizontal al medalioanelor mari, Casier Cal
al Tesaurului.În afara compoziţiei, în stânga jos, numele desenatorilor, A. BRAMTOT et G. DUVAL fec., în dreapta, nume-le gravorului, P. DUJARDIN sc.
Revers: Compoziţia redă aceeaşi decoraţie de pe biletul de 5 lei. Diferenţele apar în jumătatea superioară a bile-tului: în centru, deasupra panoului cu penalităţi, numărul 10 înscris într-un medalion şi bucraniu dispus axialîn partea superioară. Deasupra medalioanelor mari este înscrisă valoarea nominală DECE LEI.
Bilet ipotecar de10 lei, avers (sus),revers (jos)(Colecţia MNIR)
BILETUL IPOTECAR DE 10 LEI
14
Dimensiuni: 184 x 126 mmAvers: sunt reluate temele de pe biletul de 20 lei (vezi descrierea biletului ipotecar de 20 lei cu supratipar de lapagina 20) cu alegoria unirii Daciei şi Romei în stânga (cu singura diferenţă în ceea ce priveşte tropaeum-ulcare este alcătuit tot cu arme romane, dar are în partea superioară efigia zeului Marte şi o cunună de lauri) şistema României, în dreapta, cu acvila ce susţine pe aripile sale medalionul cu efigia în filigran a împăratuluiTraian, laureat spre stânga. În partea superioară, medalionul este decorat à rinceaux; cu un caduceu dispusaxial. Deasupra, un medalion cu numărul 50; decorat cu palmete circumscrise în arce cu două volute; în parteasuperioară, un fronton în S cu volute. Semnăturile sunt aceleaşi de pe biletul de 20 lei. În centru, în partea supe-rioară a biletului, este figurată o acvilă cu aripile desfăcute ce ţine în gheare o panglică pe care este înscrisădata emisiunii, 1877 12 JUNIU.În afara compoziţiei, în stânga jos, numele desenatorilor, A. BRAMTOT et G. DUVAL fec., în dreapta, nume-le gravorului, P. DUJARDIN sc.
Revers: Sunt reluate toate temele decorative de pe biletul de 20 lei: altarul central cu textul penalităţilor în tabu-la ansata, în stânga, efigia în filigran a împăratului Traian, laureat spre dreapta, iar în dreapta cele două ţărăncipurtând unelte agricole. Tija trilaterală, decorată à rinceaux, este întreruptă în partea superioară de două meda-lioane cu numărul 50 înscris, decorate în partea superioară cu volute alternate vertical. În centru sus, un cartuşcu inscripţia ROMANIA, înscris într-o tabula ansata bogat decorată. În stânga şi dreapta coşului de flori, douărozete prinse à rinceaux de tija trilaterală.În afara compoziţiei, în stânga jos, numele desenatorilor, A. BRAMTOT et G. DUVAL fec., în dreapta, nume-le gravorului, P. DUJARDIN sc.
Bilet ipotecar de50 lei, avers (sus),revers (jos)(Colecţia MNIR)
BILETUL IPOTECAR DE 50 LEI
15
Dimensiuni: 210 x 140 mmAvers: Primul plan este conceput în jumătatea inferioară a biletului: în centru, stema României în scut oval,decorat cu volute, rozete şi palmetă axială circumscrisă; în partea inferioară, panglică cu inscripţia ROMANIA.În acelaşi plan cu stema României sunt figurate, în marginile din stânga şi dreapta ale biletului, două baze pro-filate, legate între ele printr-un podium, pe corpul cărora este înscris numărul 500 în tabula ansata, decorată cuvolute. Pe baza din stânga sunt aşezaţi un copil cu fluier şi o ţărancă torcând; pe baza din dreapta, o ţărancăţine un copil în braţe; în spatele ei, în picioare, un copil poartă o unealtă agricolă pe umărul stâng. În spatelecelor două baze, în plan secund, sunt figurate două aediculae: în cea din stânga, în picioare, o ţărancă ţine înmâini ustensile de tors; în cea din dreapta, două ţărănci în picioare, una purtând sub braţul drept un snop degrâu, cealaltă purtând pe umărul drept un coş cu fructe. Deasupra celor două aediculae, în partea superioară abiletului, un antablament cu panou central decorat cu anthemion cu frunze de acant; în stânga şi dreapta, dea-supra celor două aediculae, câte un cartuş cu numărul 500. În afara compoziţiei, în stânga jos, numele desena-torilor, A. BRAMTOT et G. DUVAL fec., în dreapta, numele gravorului, P. DUJARDIN sc.
Revers: Ansamblu arhitectural cu antablament cu decroşemente laterale, susţinut de două cariatide (Iustitia înstânga şi Abundentia/Fortuna în dreapta) pe piedestale pe corpul cărora este figurat numărul 500 în cartuşe cuvolute. Axial, pe antablament, este reprezentat un cartuş, decorat cu volute, în care este înscris ROMANIA.Arhitrava este decorată în stânga cartuşului cu protomă de leu, iar în dreapta cu protomă de taur. Cornişa aredecroşemente laterale în consolă, terminate cu frontoane segmentate cu volute.În centru, un panou decorat pe laterale cu o compoziţie lineară de elemente cordiforme alternând cu fier delance (rais de coeur). În partea superioară, textul penalităţilor înscris în tabula ansata. În stânga, medalion cuefigia în filigran a Daciei (?) spre dreapta; în dreapta, medalion cu efigia în filigran a împăratului Traian, lau-reat spre stânga. În centru, între cele două medalioane, herma Romei aşezată pe un piedestal pe al cărui fronteste figurat un caduceu. În stânga şi dreapta acestuia, o balustradă ce-l uneşte cu piedestalele care susţin caria-tidele, decorată simetric cu două reprezentări ale Lupei Capitolina. Întreaga compoziţie este aşezată pe un podi-um profilat. În afara compoziţiei, în stânga jos, numele desenatorilor, A. BRAMTOT et G. DUVAL fec., îndreapta, numele gravorului, P. DUJARDIN sc.
Bilet ipotecar de500 lei, avers (sus),revers (jos)(Colecţia MNIR)
BILETUL IPOTECAR DE 500 LEI
Guvernului român fiind delegaţi pentru a supra-
veghea această acţiune Emil Costinescu şi mai
apoi Eugeniu Carada5. Controlul emisiunii şi al
tuturor operaţiunilor specifice a fost încredinţat
unui Comitet al biletelor ipotecare, compus din
şase membri care făceau parte şi din comitetul
Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni, preşedintele
şi directorul Creditului Funciar Rural şi preşedin-
tele Camerei de Comerţ din Bucureşti. Pentru
Carada, experienţa tipăririi biletelor ipotecare a
fost extrem de utilă în perspectiva emiterii banc-
notelor Băncii Naţionale a României, începând cu
1881.
III. Înfiinţarea
Băncii Naţionale a României
Evoluţia evenimentelor în plan politic şi eco-
nomic reclama cu necesitate înfiinţarea unei
bănci centrale a statului român. Cercurile conduc-
ătoare de la Bucureşti conştientizaseră deja acest
lucru, din moment ce în articolul 10 al "Legii pen-
tru emisiunea de bilete ipotecare" prevăzuseră că
"guvernul va fi dator să elaboreze un proiect de
lege pentru înfiinţarea unei bănci de scompt şi cir-
culaţiune, pe care-l va supune corpurilor legiuitoa-
re la cea mai apropiată sesiune." De-a lungul tim-
pului au mai existat câteva încercări de constituire
a unui institut de emisiune, toate însă nefinalizate
din motive obiective6.
16
Marele om politic Ion C. Brătianu ceruse
încă din 1861 înfiinţarea unei bănci
naţionale, susţinând că atâta timp cât România nu
avea o astfel de instituţie, crizele financiare vor
continua să existe. În mai 1877, acelaşi conduc-
ător al Partidului Naţional-Liberal afirma: "Noi
trebuie să facem o bancă şi rău am făcut de n-am
înfiinţat-o fiindcă nu eram destul de familiarizaţi
cu aceste idei şi nu puteam să înţelegem folosul
instituţiunii de bancă. Eu am zis la 1860 şi la 1868
tuturor capitaliştilor de atunci: astăzi nu simţiţi
trebuinţa şi de aceea nu faceţi nici o bancă, dar o
să vină vremea ca să o simţiţi. Să constituim o
bancă de circulaţiune, ca să devină rezervor pentru
timpurile grele, cari o să vină"7.
După cucerirea independenţei de stat a
României în 1877 şi recunoaşterea interna-
ţională a acestui act nu mai exista nici o piedică în
calea înfiinţării unei bănci naţionale, astfel că, la
27 februarie 1880, a fost depus la Adunarea
Deputaţilor un "Proiect de lege pentru înfiinţarea
unei bănci de scompt şi circulaţiune". Mulţi dintre
biografii lui Carada8 afirmă că el a fost direct
implicat în elaborarea acestui proiect, dar în rapor-
tul depus în Cameră se spune că deputaţii însărci-
naţi cu alcătuirea documentului luaseră în consi-
derare două proiecte anterioare, primul datând din
1874 şi aparţinând lui D.P. Mavrogheni, fost
ministru de finanţe conservator, iar cel de al doi-
lea, datând din 1877, introdus de Pană Buescu,
deputat liberal9.
Conform actului normativ menţionat, adoptat
la 17 aprilie 1880, Banca Naţională a
României avea dreptul exclusiv de a emite bilete
de bancă la purtător. Noua instituţie se înfiinţa
pentru 20 de ani, iar capitalul subscris era de 30
milioane lei, din care 10 milioane lei reprezentau
participarea statului român, restul de 20 milioane
lei urmând a fi depuşi prin subscripţie publică.
Capitalul trebuia să fie împărţit în 60 000 de acţiu-
ni nominative sau la purtător în valoare de 500 lei
fiecare. Patru acţiuni reprezentau un vot în
Adunarea generală a băncii, nimeni neavând drep-
tul la mai mult de 10 voturi, indiferent de numărul
acţiunilor sale. Legea stabilea operaţiunile pe care
noua instituţie le putea efectua, prevedea că banca
urma să fie administrată de un guvernator şi de
şase directori care formau Consiliul de
Administraţie şi cerea să "fie privegheată" de un
consiliu alcătuit din şapte cenzori. Toţi membrii
conducerii băncii trebuiau să fie cetăţeni români,
guvernatorul fiind numit în funcţie pe o perioadă
de cinci ani. De asemenea, pe lângă sediul central
din Bucureşti, se mai deschideau încă patru sucur-
17
Clădirea CredituluiFunciar Rural,Str. Colţei nr. 21(Fototeca BNR)
18
Născut la Craiova la 29 noiembrie 1836, Eugeniu Carada a fost una dintre personalităţile care a marcat profundepoca în care a trăit.
După încheierea studiilor universitare la Paris, Carada a revenit în ţară, deţinând diverse posturi în administra-ţie. Susţinător înfocat al Unirii Principatelor, a fost secretarul adunării Ad-hoc a Ţării Româneşti, începându-şiastfel cariera politică.
Din 1859 până în 1871 a fost secretar de redacţie şi mai apoi redactor la ziarul "Românul". În această perioadăs-au cimentat relaţiile cu Ion C. Brătianu, al cărui colaborator apropiat a fost.
Carada s-a aflat permanent în mijlocul celor mai importante evenimente politice care au avut loc în istoriaRomâniei în cea de-a doua jumătate a secolului XIX. Deşi foarte tânăr, a participat la Revoluţia de la 1848.Dezamăgit de Alexandru Ioan Cuza, s-a implicat în acţiunile care aveau ca scop detronarea acestuia şi aduce-rea pe tronul Principatelor Unite a unui domn străin.
În anul 1870 Eugeniu Carada a fost unul dintre autorii mişcării revoluţionare de la Ploieşti, prin care s-a încer-cat înlăturarea principelui Carol de Hohenzollern de pe tronul României. Episodul a marcat pentru totdeaunarelaţia sa cu şeful statului, Carada refuzând, după acest moment, orice funcţie care ar fi necesitat învestirea prindecret regal.
Din 1880, anul înfiinţării Băncii Naţionale a României, activitatea lui Carada s-a desfăşurat în cea mai maremăsură pe tărâm economic. Deşi a refuzat postul de guvernator, propunându-l pentru această funcţie pe Ion I.Câmpineanu, Eugeniu Carada a ocupat din 1883, până la moartea sa, funcţia de director în cadrul băncii, coor-donând practic întreaga activitate a instituţiei.
S-a stins din viaţă la Bucureşti, la 12 februarie 1910.
EUGENIU CARADA
sale: la Iaşi, Galaţi, Craiova şi Brăila10. Prin
această lege, cât şi prin "Statutele Băncii
Naţionale a României", promulgate la 25 mai
1880, se prevedea faptul că "forma biletelor de
bancă, modul de emisiune şi cantitatea pentru fie-
care categorie se vor fixa de către Consiliul
General al Băncii, pe bazele aici stabilite. Biletele
vor fi de 20, 100 şi 1 000 de lei. Se vor putea crea
şi tipuri intermediare de 50 şi 500 lei"11. Banca
urma să aibă o rezervă metalică de aur la nivelul
unei treimi din suma valorii biletelor emise.
Statutele menţionau şi proporţiile în care
urmau să fie puse în circulaţie bancnotele din
prima emisiune a BNR: 25 la sută - bancnotele de
20 lei sau 50 lei, luate împreună, 45 la sută - banc-
notele de 100 lei şi 30 la sută bancnotele de 500 lei
sau 1 000 lei luate împreună. Proporţiile emisiuni-
lor ulterioare urmau a fi stabilite de către Consiliul
General în funcţie de trebuinţele circulaţiei, dar se
menţiona faptul că, de preferinţă, trebuiau emise
bancnote cu valorile nominale de 20, 100 şi 1 000
lei. De altfel, prima bancnotă românească de 50 lei
a fost emisă abia în anul 1966, iar prima emisiune
de 500 lei a fost tipărită în 1916.
În schimbul acordării privilegiului de emisiune
statul solicita băncii să îşi asume, printre altele,
obligaţia de a retrage de pe piaţă, în cel mult patru
ani, totalitatea biletelor ipotecare.
Imediat după intrarea în vigoare a legii au fost
luate măsurile necesare pentru punerea în apli-
care a prevederilor acesteia. Se pare că primul
ministru Ion C. Brătianu dorea să îl instaleze în
funcţia de guvernator pe Eugeniu Carada, dar
acesta l-a refuzat, propunându-l în locul său pe
ministrul de finanţe Ion I. Câmpineanu, care şi-a
preluat noua funcţie începând cu 15 iulie 1880.
Primul sediu al Băncii Naţionale a României s-a
aflat în clădirea Senatului (pe bulevardul
Elisabeta, lângă Primăria Capitalei), dar lipsa unui
spaţiu adecvat pentru instalarea unei imprimerii de
bilete i-a determinat pe conducătorii instituţiei, la
24 iulie 1880, să hotărască mutarea în clădirea
Creditului Funciar Rural, din strada Colţei
nr. 2112.
Refuzând postul de guvernator, Eugeniu
Carada a acceptat în schimb însărcinarea ce i
s-a dat de către Guvernul român de a se ocupa de
imprimarea biletelor de bancă, care urma să se
desfăşoare în paralel la Bucureşti şi la Paris, în
atelierele Băncii Franţei. Carada avea deja expe-
rienţa tipăririi biletelor ipotecare în capitala fran-
ceză, aşa că a plecat din nou în Oraşul Luminilor.
19
Operaţiunea imprimării biletelor de bancă s-a
dovedit a fi însă extrem de complicată şi
migăloasă.
Totodată, Eugeniu Carada a fost rugat să se
documenteze în vederea achiziţionării utila-
jelor necesare constituirii unei imprimerii proprii a
Băncii Naţionale a României. Documentele aflate
astăzi în arhiva BNR, prea puţin folosite până în
acest moment, vorbesc despre aceste începuturi.
IV. Biletele ipotecare cu supra-tipar
Primul raport al lui Carada este datat 2/14 iulie
1880 şi este adresat lui Ion I. Câmpineanu, în
dubla sa calitate de guvernator şi ministru de fina-
nţe. Carada arăta demersurile pe care le efectuase
pe lângă conducerea "Băncii Franciei" în vederea
executării pânzelor (sitelor) de filigran necesare în
procesul fabricării hârtiei viitoarelor bancnote
româneşti. În acel moment banca centrală a
Franţei nu executa astfel de lucrări decât pentru
nevoile proprii şi, de aceea, delegatul guvernului
român studiase realizarea acestor pânze de filigran
şi în atelierele şi fabricile particulare din Franţa şi
din Anglia.
Carada insista asupra faptului că o hârtie
cu un filigran de bună calitate era
"aproape singura garanţie reală a hârtiei
fiduciare"13 şi de aceea trebuia realizată în
cele mai bune condiţii.
20
Iniţial se hotărâse ca bancnota de 20 de lei să
aibă două medalioane simetrice, într-unul să fie
reprodus în filigran capul împăratului Traian, iar
în celălalt să fie înscrisă în alb valoarea biletului în
cifre. Pentru celelalte valori se preciza: "Biletele
de 100 şi 1 000, capetele umbrite ale lui Traian şi
Decebal în dreapta şi în stânga, jos la unul, sus la
celălalt şi la mijloc o placă opacă cu valoarea în
alb"14.
În privinţa culorii şi a desenului Carada a avut
de ales între două opţiuni: fie să adopte tehnica
biletelor folosită la Banca Angliei, fie pe cea de la
Banca Franţei. Prima variantă implica însă cheltu-
ieli pe care Banca Naţională a României nu le
putea suporta la începuturile activităţii sale.
Bancnotele emise de "Banca Engliterei /.../ nu au,
în adevăr, decât un mic medalion cu o figurină şi
textul imprimat în negru, care este foarte lesne de
fotografiat. Garanţia biletului său reşade în hârtia
care este peste tot filigranată în clar şi umbră şi în
puţina circulaţiune, care opreşte filigranele de a se
deteriora. Apoi un bilet englez odată intrat la
Bancă, fie cât de nou, este imediat distrus şi înlo-
cuit cu altul. Aceasta costă însă foarte mult. Banca
Engliterei, care este foarte bogată, poate face chel-
tuială, însă cred că sarcina ar fi prea mare pentru
Banca românească"15.
În urma consultărilor pe care le-a avut la Paris
cu diverşi specialişti, pe care îi desemnează cu
apelativul "bărbaţii speciali de aici", Carada a
hotărât să adopte pentru bancnotele româneşti
aceeaşi culoare care era folosită în acel moment şi
în Franţa, Italia sau Belgia, şi anume "albastră de
cobalt, care este nefotogenică". Această culoare
necesita însă un desen ceva mai elaborat, aşa
încât, pe lângă filigran "trebuie să recurgem şi la
celelalte mijloace de asigurare adoptate de bănci
latine mai mici şi mai asemănate cu a noastră"16.
În acelaşi raport, Eugeniu Carada sublinia faptul
că beneficia de tot concursul comisarului
Băncii Franţei pe lângă fabrica Papeteries du
Marais et de Sainte-Marie, stabiliment la care se
fabrica şi hârtia pentru bancnotele franţuzeşti. În
iulie 1880 se lucra deja la pregătirea matriţelor
necesare, "pânza de încercare a biletului de 20 lei"
fiind deja gata17.
Cu toate că iniţial Carada primise de la
Câmpineanu aprobarea de a comanda hârtie
"pentru o valoare de 50 milioane lei, în proporţiu-
nile stabilite de statute pentru fiecare specie de
bilete"18, el îşi luase libertatea de a comanda o
cantitate mai mare şi, având în vedere rezerva
necesară preschimbării biletelor deteriorate, a luat
21
22
Dimensiuni: 180 x 107 mmAvers: În centru sus, într-un cartuş curbat în jos, este înscris BILET HYPOTHECAR. Sub el, supratipar cu dataemisiunii 9 septembrie 1880, valoarea biletului, DOUE-DECI LEI şi numărul de control. Pe bilet este aplicatun supratipar de culoare neagră cu textul BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI, 9 SEPTEMBRE 1880,GUVERNORUL (semnătura: I. Câmpineanu), CENSORUL DELEGAT (semnătura S. Ioanide), CASIERULBĂNCEI (semnătura Dinu Bilcescu). În dreapta, alegorie cu un soldat roman ce poartă galea sine crista şi lori-ca segmentata ce îşi uneşte mâinile cu mâna dreaptă a unei femei ce poartă o ramură de palmier (personifica-rea Daciei). În plan secund, împăratul Traian, purtând lorica şi paludamentum, arată cu mâna stângă spreDunăre care este străbătută de podul de la Drobeta. În ultimul plan al alegoriei, în stânga, un tropaeum cu armeromane, la baza căruia sunt aşezate o fascie şi o lorica musculata. Întreaga scenă este plasată pe un podiumprofilat, cu inscripţia ROMANIA. În acelaşi plan cu acest podium, în partea dreaptă a biletului, este figurat unaltul care susţine stema României într-un scut oval, decorat, în partea inferioară, cu volute şi ghirlandă. Pe par-tea superioară este aşezată o acvilă cu aripile deschise ce susţine un medalion cu efigia în filigran a împăratu-lui Traian, laureat spre stânga. În planul secund, stindarde şi arme. Tangent la acest medalion, numărul 20 îns-cris într-un medalion cu volute şi lujer în partea superioară, decorat lateral cu frunze de acant.În afara compoziţiei, în stânga jos, numele desenatorilor, A. BRAMTOT et G. DUVAL fec., în dreapta, nume-le gravorului, P. DUJARDIN sc.
Revers: În centru, un altar aşezat pe un podium înalt, care este flancat de o tufă de flori la dreapta şi, la stânga,de o viţă de vie cu fructe la bază. Pe corpul altarului, textul penalităţilor în tabula ansata. În partea superioară,un fronton segmentat de un cartuş oval cu numărul 20. Deasupra, pe o bază trapezoidală un coş cu flori. În stân-ga, medalion cu efigia în filigran a împăratului Traian, laureat spre dreapta. În dreapta, două ţărănci ce poartăpe umăr unelte agricole. Întreaga compoziţie este flancată, pe trei laturi, de o tijă bogat decorată à rin-ceaux, întreruptă în partea superioară stânga şi dreapta de două palmete circumscrise, ornamentate cu volute,iar în centru de un medalion cu iniţiala R. În stânga şi dreapta jos, stema României dispusă radial spre centru,într-un cartuş oval decorat cu volute şi palmete. În partea superioară, suspendate de ghirlandă, în stânga şidreapta coşului cu flori, două medalioane ce au înscris numărul 20. În afara compoziţiei, în stânga jos, nume-le desenatorilor, A. BRAMTOT et G. DUVAL fec., în dreapta, numele gravorului, P. DUJARDIN sc.
Bilet ipotecar de 20 leicu supratipar,avers (stânga),revers (dreapta)(MNIR)
BILETUL IPOTECAR DE 20 LEI CU SUPRATIPAR
23
Dimensiuni: 210 x 122 mmAvers: În centru, personificarea României, laureată, îmbrăcată cu chiton, este înconjurată de copii care poartă,în stânga, o făclie, un caduceu şi o ramură de măslin, iar în dreapta, coşuri cu fructe şi spice de grâu. Întreagaalegorie este reprezentată pe un podium profilat, pe corpul căruia este înscris, în centru, ROMANIA, iar în stân-ga şi dreapta, în cartuşe rectangulare, valoarea nominală a biletului UNA SUTA LEI. În stânga alegoriei, într-un medalion cu rama decorată cu bandouri şi astragal, în filigran, efigia Daciei (?) spre dreapta; medalion cuefigia în filigran a împăratului Traian, laureat spre stânga. Cele două medalioane sunt decorate, în părţile infe-rioare, cu prore de nave, palmete circumscrise şi drapele; în plan secund, decor vegetal. În jumătatea superioarăa biletului este reprezentat un panou cu decor à rinceaux ce descrie, în centru, o lunetă. Pe bilet este aplicat unsupratipar de culoare galbenă conţinând textul: BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI, GUVERNORUL(semnătura Ion Câmpineanu), CASIERUL BĂNCEI (semnătura Dinu Bilcescu), CENSORUL DELEGAT(semnătura S. Ioanide). Pe panou, în stânga şi dreapta lunetei, sunt figurate două medalioane ce au înscris num-ărul 100, decorate cu palmete şi frunze de acant. În partea inferioară a medalioanelor, cartuşe cu inscripţiaROMANIA, decorate cu palmete şi volute. Întreaga compoziţie este înscrisă într-un chenar din linii drepte,fragmentat în partea inferioară a biletului de baza podiumului. În afara compoziţiei, în stânga jos, numele dese-natorilor, A. BRAMTOT et G. DUVAL fec., în dreapta, numele gravorului, P. DUJARDIN sc.
Revers: În centru, medalion cu rama decorată cu anthemion şi inscripţia ROMANIA în partea inferioară; înpartea superioară a acestuia, o acvilă cu aripile desfăcute ţine în gheare stema României; în centru, medalionconcentric cu textul penalităţilor; de care se sprijină, în stânga, un fierar, iar în dreapta un pescar cu atributespecifice meseriilor (ciocan şi nicovală, respectiv cange şi năvod); în partea inferioară, în stânga şi dreapta,ţărănci aşezate ce poartă atribute ale agriculturii şi activităţilor casnice. În stânga medalionului central, efigiaîn filigran a împăratului Traian, laureat spre dreapta, în medalion cu ramă decorată cu astragal şi cornişă ram-pantă cu volute, segmentată de o palmetă axială inversată. În dreapta, efigia în filigran a Daciei (?) spre stân-ga, într-un medalion cu acelaşi tip de decoraţie. Sub cele două medalioane, cartuşe ovale cu numărul 100, deco-rate cu palmete circumscrise. Deasupra, este înscrisă valoarea nominală a biletului, UNA SUTA LEI. Întreagacompoziţie este înscrisă într-un chenar din linii drepte, cu rozete la colţuri ce delimitează un panou traforat cumotive florale. În afara compoziţiei, în stânga jos, numele desenatorilor, A. BRAMTOT et G. DUVALfec., în dreapta, numele gravorului, P. DUJARDIN sc.
Bilet ipotecar 100 leicu supratipar,avers (stânga),revers (dreapta)(MNIR)
BILETUL IPOTECAR DE 100 LEI CU SUPRATIPAR
"de normă regulamentul biletelor ipotecare. Astfel
comanda totală a hârtiei este de 900 000 bilete de
20 lei, 300 000 bilete de 100 lei şi 25 000 bilete de
1 000 lei"19. Transportul spre România urma să se
efectueze în condiţii de siguranţă, hârtia fiind aşe-
zată în pachete sigilate şi ambalată în lăzi căptuşi-
te cu zinc.
Carada informa că deja se lucra la grafica vii-
toarelor bancnote ale BNR, urmând ca apoi
să se execute şi clişeele heliografice. Asupra
executării clişeelor tipografice în galvanoplastie,
hotărârea trebuia luată la Bucureşti, de către con-
ducerea băncii.
În privinţa achiziţionării utilajelor necesare
înfiinţării imprimeriei băncii lucrurile erau mai
complicate. Carada a cules toate datele necesare şi
l-a informat pe Câmpineanu că preţul pentru "un
material complet de tipografie", incluzând taxele
de transport, se ridica la suma enormă de aproxi-
mativ 60 000 lei. Era vorba despre "două prese
mari duble cu platină, o presă cu cilindru care
putea fi acţionată atât manual, cât şi cu aburi, un
motor cu cărbuni sau gaz, o presă manuală cu pla-
tină, două platine de numerotat cu numerotatoare-
le şi compositorii lor, o maşină de masicotat cu
două lame, o presă de satinat, o maşină de perfo-
rat cu cuvântul Nulu şi un perforator simplu, o
maşină de timbrat, cu toate accesoriile lor, un ate-
lier de galvanoplastie" care să aibă şi "un mic
asortiment de caractere şi linie pentru registre,
publicaţiuni mici, trei prese de copiat şi un poli-
graf"20.
Majoritatea acestor utilaje trebuiau însă
iniţial comandate şi abia apoi începea
fabricarea lor, care putea să dureze două-trei luni
sau chiar mai mult.
24
Detaliu supratiparBNR aplicat pe bile-tele ipotecare
Carada estima că, cel mai devreme, până în
noiembrie 1880 s-ar fi putut produce o canti-
tate suficientă de hârtie, astfel încât să poată înce-
pe tipărirea bancnotelor. Având însă în vedere
nevoia acută de bani pe care o resimţea societatea
şi economia românească, el propunea ca, până în
momentul mult aşteptat al primei emisiuni de bile-
te BNR, să fie puse în circulaţie vechile bilete ipo-
tecare "învestite cu un timbru special al Băncii,
care ar circula provizoriu ca bilete proprii ale ei,
până la fabricarea celor noi"21.
Iniţial, această propunere a lui Carada nu a fost
acceptată la Bucureşti, dar pe măsura trecerii
timpului şi după confruntarea cu situaţii pe care nu
le luase în calcul, conducerea BNR a adoptat-o. La
9 septembrie 1880 guvernatorul a solicitat
Consiliului General să aprobe ca biletele ipoteca-
re aflate în rezerva Ministerului de Finanţe să fie
preluate şi puse în circulaţie de către bancă, după
aplicarea pe fiecare dintre ele a însemnelor institu-
ţiei şi a semnăturilor autorizate22. De această ope-
raţiune a fost desemnat să se ocupe Emil
Costinescu, primul director al Serviciului
Fabricării şi Contabilităţii Biletelor din cadrul
BNR.
Rezerva de biletele ipotecare, respectiv
283 492 bucăţi cu valorile nominale de 20,
50, 100 şi 500 lei în valoare totală de 13 512 240
lei, a fost predată Băncii Naţionale de către repre-
zentanţii Ministerului Finanţelor la 26 septembrie
1880, dar abia la 10 octombrie 1880 Comitetul
Biletelor Ipotecare, cel care le gestiona, a fost de
acord cu transformarea lor în bilete ale băncii cen-
trale.
Operaţiunea s-a dovedit a fi destul de compli-
cată în condiţiile în care la Bucureşti nu
existau nici specialiştii, nici utilajele necesare unei
asemenea întreprinderi laborioase. Emil
25
Clişee de cupru pentrubiletul ipotecar de 5 lei(avers-stângaşi revers-dreapta)(Colecţia ImprimerieiBNR)
Clişeu de cupru pen-tru biletul ipotecar de5 lei- detalii-(Colecţia ImprimerieiBNR)
Costinescu informa Consiliul General al institu-
ţiei, la 30 octombrie 1880, asupra faptului că, pen-
tru realizarea clişeelor tip necesare aplicării supra-
tiparului, în lipsa unui gravor special a fost utilizat
un xilograf. În acel moment, clişeele de serviciu
nu erau încă realizate, deoarece încercările de
reproducere prin galvanoplastie, făcute la
Monetăria Statului, eşuaseră23.
Chiar şi după realizarea acestor clişee urma o
etapă dificilă din cauza faptului că "lucrăto-
rii vor dispune de un singur clişeu pentru fiecare
categorie de bilete, iar tipărirea nu se poate face
decât prin presare cu mâna", deoarece se cerea o
mare exactitate pentru a se acoperi vechile însem-
ne ale biletelor ipotecare cu cele ale Băncii
Naţionale24. Costinescu se arăta însă încrezător şi
aprecia că până la 15 noiembrie 1880 se puteau
transforma bilete ipotecare în valoare de
7 milioane lei în vederea punerii lor în circulaţie
ca bancnote ale băncii centrale.
În conformitate cu legea sa constitutivă, Banca
Naţională era obligată să retragă biletele ipote-
care de pe piaţă în cel mult patru ani de la înfiinţa-
rea sa. Biletele ipotecare astfel retrase, păstrate de
către institutul de emisiune în tezaurul său, urmau
a fi schimbate "al pari şi fără primă în monetă la
casele Statului, proporţional cu vânzarea proprie-
tăţilor domeniale care formează garanţia lor"25.
Banca Naţională a retras din circulaţie, încă
din anul 1882, cea mai mare parte a biletelor
ipotecare puse în circulaţie începând cu 1877, în
valoare de 24 339 000 lei, astfel încât se mai aflau
în circulaţie bilete a căror valoare se ridica la
387 315 lei26. Statul nu le-a răscumpărat însă pentru că
nici până în 1885nuvânduse toatemoşiile ipotecate.Din
această cauză, la 10 decembrie 1885 s-a încheiat o con-
venţie între Ministerul de Finanţe şi Banca Naţională a
României prin care a fost prelungit termenul de rambur-
sare a biletelor, de la 12 iunie 1885 la 30 iunie 1912. Prin
aceasta, statul se obliga să vândă anual moşii în valoare
de cel puţin un milion lei, veniturile astfel obţinute
urmând a fi cedate BNR care, la rândul său, trebuia să
remită guvernului echivalentul în bilete ipotecare anulate
prin perforare.
Convenţia a intrat în vigoare la 7 martie 1886,
momentul publicării înMonitorul Oficial, dar dez-
baterea sa în Parlament a dus la discuţii aprinse. Trebuie
să avem în vedere că în acel moment România se
confrunta cu fenomenul agioului, iar prelungirea
puterii circulatorii a biletelor ipotecare era consi-
derată ca fiind una dintre cauzele acestuia, alături
de sistemul monetar bimetalist existent la noi.
27
Chestiunea biletelor ipotecare s-a soluţionat în
decembrie 1888 când a fost votată Legea pri-
vind retragerea definitivă şi desfiinţarea biletelor
ipotecare. Din acel moment, pe piaţă nu au
mai circulat decât bancnotele emise de
Banca Naţională a României.
V. Achiziţionarea utilajelornecesare înfiinţării imprimerieiBNR
Revenind la misiunea lui Eugeniu Carada la
Paris, începută în vara anului 1880, amintim
faptul că, la sfârşitul lunii iulie, Consiliul de
Administraţie al BNR îl înştiinţa că era de acord
cu achiziţionarea întregului echipament tipografic
enumerat în primul său raport. De asemenea,
Consiliul "autorizează pe dl. Carada a continua în
străinătate misiunea sa de delegat pentru supra-
vegherea confecţionării biletelor de bancă, cecuri-
lor, precum şi titlurilor nominative la purtător"27.
La 25 iulie 1880 a fost expediată pe adresa lui
Carada din Paris (rue Grammont nr.2) o scri-
soare oficială, păstrată în arhiva BNR sub formă
de concept. Prin aceasta, Eugeniu Carada era
informat că acţiunile desfăşurate de el şi contra-
ctele încheiate "pentru fabricarea atât a acţiunilor
Băncei, cât şi a hârtiei necesare emisiunei sale
fiduciare" se bucurau de deplinul sprijin al condu-
cerii instituţiei. Singura menţiune specială se refe-
rea la faptul că la Bucureşti se dorea ca "lucrarea
să se efectueze întocmai după condiţiunile contra-
ctelor şi să se termine, dacă nu se va putea mai
28
Factură emisă defirma H. Marinonipentru achiziţionareaunei prese de impri-mat de către BancaNaţională a României(Arhiva BNR, fondSecretariat 1/1880, f.70)
înainte, cel puţin la termenele stipulate. Adăugăm
că ar fi de dorit să obţineţi de se va putea, predări
anticipate, astfel încât funcţionarea regulată a
Băncei să înceapă mai iute. Totodată avem onoa-
rea a vă anunţa că Consiliul a admis imprimarea în
ţară a biletelor de bancă. […] Veţi binevoi dar a
continua pentru Bancă, în această privinţă, misiu-
nea ce acceptaserăţi de la Guvern"28.
Consiliul de Administraţie al BNR, în şedinţa
sa din 14/26 august 1880, a hotărât ca "pri-
mele tiragii de bilete necesare operaţiunilor băncii
să se facă fie la Paris la Banca Franţei, fie la
Bucureşti". Carada era rugat să facă demersurile
necesare pentru a afla poziţia părţii franceze, cu
toate că în rapoartele anterioare el afirmase în mod
clar că Banca Franţei nu dorea să se implice în
această acţiune29.
Fără a fi la curent cu decizia de la Bucureşti,
Carada a expediat un nou raport, la 15/27
august 1880, în care îi cerea guvernatorului instru-
cţiuni detaliate în legătură cu acţiunile pe care
urma să le întreprindă. Delegatul român reamintea
faptul că Banca Franţei nu era de acord să
tipărească biletele româneşti. De altfel, Carada era
convins că "Banca Naţională a României nu va fi
câştigat prea mult, căci, după experienţa cu bilete-
le ipotecare şi cu titlurile Creditului Funciar şi
după aceea ce facem cu filigranele care se lucrează
foarte încet, vă pot asigura că lucrarea ar întârzia
mai mult aici decât la Bucureşti, în tipografia dv.
Acolo, într-adevăr veţi fi stăpân şi veţi putea lucra
zi şi noapte fără întrerupere, astfel încât să tipăriţi
cât se poate de repede.Aici, din contră, lucrarea va
fi subordonată altora. […] Părerea mea dar este că
trebuie să renunţaţi la această idee şi să vă preg-
ătiţi a face lucrarea la Bucureşti". Carada îşi expri-
ma convingerea că după primirea utilajelor nece-
sare tipăririi biletelor (care puteau fi instalate
repede "cu concursul domnului [Carol] Göbl"30) şi
dacă "se va pune şi acolo toată activitatea nece-
sară, nu este cu neputinţă ca să puteţi emite în
Decemvrie bilete de 20 lei"31.
Guvernatorul Ion I. Câmpineanu i-a răspuns
delegatului băncii la sfârşitul lunii august
1880, insistând asupra posibilităţii ca Banca
Franţei să scoată un prim tiraj de bilete româneşti
de 20 lei, în valoare totală de 12,5 milioane
lei, considerat ca fiind "suficient pentru început în
aşteptarea punerii în funcţiune a atelierului nos-
tru"32. De asemenea, Câmpineanu insista asupra
termenului în care trebuia făcută această opera-
ţiune, ce nu putea să depăşească data de 1 decem-
brie 1880.
29
30
Schema presei uni-versale de tipărit cudispozitiv de nume-rotat (Arhiva BNR,fond Secretariat,dos. 1/1880, f. 54 v-55)
Consiliul de Administraţie al băncii, prin
adresa nr. 66 din 18 septembrie 1880, îl
ruga pe Eugeniu Carada să trimită o listă recapi-
tulativă care să cuprindă precizări în legătură cu:
"1. Lucrurile cumpărate sau comandate pentru
bancă; 2. Epoca probabilă a ajungerii lor în ţară;
3. Costul transportului şi al instalării; 4.
Lucrătorii speciali ce ar trebui, fie pentru mon-
tagiu, fie pentru lucrare şi aceasta mai ales pen-
tru reproducerea clişeelor; 5. Suprafaţa
ce ar trebui strict pentru instalare"33. La aceste
întrebări Carada a răspuns în data de 4 octom-
brie 1880, printr-un raport detaliat în care arăta
că până în acel moment cheltuielile pe care le
efectuase se ridicau la suma de 56 128 franci
francezi34.
Utilajele imprimeriei achiziţionate de la
Paris au fost expediate spre Bucureşti la
sfârşitul lunii noiembrie 1880, via Viena, prin
intermediul firmei B.G. Poppovits. Într-o primă
fază s-a încercat instalarea acestora la sediul
Monetăriei Statului din Şoseaua Kiseleff, dar
spaţiul pus la dispoziţie s-a dovedit a fi insufi-
cient. De aceea, s-a ales soluţia instalării impri-
meriei în aceeaşi clădire a Creditului Funciar
Rural în care funcţiona şi Banca Naţională.
31
Pentru a pregăti spaţiul, i-au fost cerute lui
Carada detalii privind suprafaţa necesară ins-
talării maşinilor. Conştiincios, el a răspuns imediat
acestor întrebări precizând că pentru tipografie era
nevoie de 64 metri pătraţi, iar pentru atelierul de
galvanoplastie de 40 metri pătraţi35.
Din documentele de arhivă reiese faptul că lui
Carada i-a fost expediat la Paris planul înc-
ăperilor în care urma să funcţioneze imprimeria
băncii, pentru a se consulta cu specialiştii francezi
asupra soluţiilor optime în privinţa montării utila-
jelor. Încăperile din clădirea Creditului Funciar
Rural, aflate la subsol, corespundeau ca suprafaţă,
dar nu şi din punctul de vedere al luminozităţii.
Carada ruga insistent conducerea băncii "să nu
întreprindeţi nici o lucrare de amenajare până nu
veţi primi explicări. Mai ales să nu pardosiţi sale-
le, căci este probabil că vom fi nevoiţi a aşeza
arborele de transmisiune dedesupt, din cauza bol-
tei care face instalarea lui sus foarte anevoioasă. În
orice caz aşteptaţi lămuriri"36.
Precizările au sosit împreună cu utilajele pe
care Carada le-a cumpărat din capitala
Franţei, între documentele din arhiva generală a
BNR regăsindu-se, de exemplu, şi instrucţiunile
de utilizare a presei universale de tipărit sau a
maşinii de imprimare a semnăturilor.
Cea mai importantă dintre maşinile necesare
imprimeriei BNR achiziţionate de către
Carada era, fără îndoială, presa universală
Marinoni, una dintre cele mai avansate în acel
moment pe plan mondial37. Cavaler al Legiunii de
Onoare, Hippolyte Marinoni a revoluţionat indus-
tria tipografică, influenţa sa fiind covârşitoare mai
ales în domeniul presei. Cum şi la imprimeria
Băncii Franţei era folosită o astfel de presă, în
mod evident şi la Bucureşti s-a optat pentru achi-
ziţionarea uneia similare. Cu amenajarea spaţiului
imprimeriei băncii a fost însărcinat Nicolae
Cerkez, "inginer-architect", cel care mai târziu a
fost atât de implicat în construirea palatului băncii
din strada Lipscani 25. La 10 ianuarie 1881 el a
prezentat decontul lucrărilor de zidărie, tencuială,
vopsitorie, instalare a unor uşi şi obloane din fier
şi a conductei de apă, care se ridica la suma de
4 132 lei.
Mai rămânea de rezolvat doar problema
motorului necesar imprimeriei. Consiliul
General al Băncii refuzase în august 1880 propu-
nerea achiziţionării unui motor, optând pentru
efectuarea manuală a operaţiunilor de tipărire a
biletelor. În acel moment încă se spera că impri-
32
33
Maşina pentru impri-marea semnăturilorpe bancnote şi instru-cţiunile sale de utili-zare (Arhiva BNR,Fond Secretariat,dosar 1/1880, f.77-78)
meria băncii va fi instatată la Monetăria Statului şi
va beneficia de forţa motrice existentă acolo.
VI.O hârtie specială
Dacă problema tipăririi biletelor era rezolvată
în parte în decembrie 1880, când au ajuns la
Bucureşti majoritatea maşinilor tipografice, ches-
tiunea fabricării hârtiei şi a filigranelor a fost una
dintre cele care l-au solicitat din plin pe Carada.
În faţa conducerii tinerei Bănci Naţionale a
României se ridicau două provocări majore în
privinţa emisiunii propriilor bancnote, şi anume:
asigurarea unei cantităţi suficiente de bilete care
să fie la îndemâna publicului, şi, în acelaşi timp,
garantarea securităţii cupiurilor, element funda-
mental pentru încrederea celor care urmau să le
folosească.
Pentru introducerea pe piaţă a propriilor banc-
note Banca Naţională avea nevoie de o canti-
tate mare de hârtie specială, filigranată şi de bună
calitate, care nu se putea fabrica în ţară în acel
moment. Carada a reuşit să obţină fabricarea unei
cantităţi de hârtie din pastă de ramie la fabrica
Papeteries du Marais et de Sainte-Marie, furnizor
cu care a lucrat apoi banca centrală a României
până la începutul secolului XX.
Am amintit deja detaliile pe care Eugeniu
Carada le-a trimis la Bucureşti în vara anu-
lui 1880 în legătură cu filigranele primelor bilete
de bancă. Chestiunea realizării acestora s-a dove-
dit a fi însă destul de complicată şi, de aceea, dele-
gatul român propunea conducerii băncii două
soluţii: fie crearea unui atelier propriu de speciali-
şti (lucru considerat a fi "foarte anevoios" din
cauza "lipsei de lucrători speciali şi timpului lung
34
ce trebuie pentru formarea lor"), fie colaborarea,
în particular, cu filigraniştii de la Banca Franţei.38
S-a optat desigur pentru cea de a doua soluţie.
Trebuie să menţionăm că specialiştii francezi
erau recunoscuţi ca fiind unii dintre cei mai
buni, Banca Franţei revoluţionând practic, înce-
pând cu anul 1831, tehnica de fabricare a biletelor
de bancă, prin introducerea câtorva inovaţii funda-
mentale. Este vorba, în primul rând de apariţia
desenelor diferite pe recto şi verso, modalitate prin
care se putea evita "reproducerea fotografică prin
transparenţă"39. Totodată, la Paris a fost folosit
pentru prima oară pe o bancnotă un filigran umbrit
care reproducea un cap uman (este vorba despre
Mercur, zeul comerţului în mitologia romană), în
locul clasicelor filigrane reprezentând cifre şi lite-
re. De asemenea, francezii au fost aceia care au
introdus, în 1862, sistemul de imprimare mecanică
a semnăturilor de autentificare pe bancnote, opera-
ţiunea efectuându-se până în acel moment manual.
De altfel, până la introducerea grifelor mecanice,
întreaga lume bancară considera semnătura
manuscrisă ca fiind semnul primordial al autenti-
cităţii unei bancnote.
Realizarea filigranelor se decurgea destul de
anevoios, mai ales că se dorea ca ele să fie
35
Factura Papeteries duMarais et de Sainte-Marie referitoare lalivrarea de hârtie pen-tru bancnotele BNR
făcute de către cei mai buni specialişti în domeniu.
Am amintit deja că iniţial, Banca Franţei a hotărât
ca în atelierul său de filigrane să fie produse doar
până la sfârşitul anului 1880 pânzele (sitele) de
filigran necesare emisiunii biletelor româneşti.
În aceste condiţii, Eugeniu Carada a ajuns la o
înţelegere cu filigranistul-şef al institutului de
emisiune francez, Duphan, care s-a însărcinat cu
realizarea, în particular, a cel puţin două pânze de
filigran pe lună, începând cu 1 ianuarie 188140.
În acelaşi timp, Carada a transmis la Bucureşti oferta
venită din partea "D-lui Richard, unul din comisarii
serviciului fabricării biletelor la Banca Franciei", care
părăsea "funcţiunea sa spre a creaun stabiliment de fabri-
caredehârtie fiduciarăpentru societăţile fiduciare france-
ze şi străine şi de efecte deStat şi deBancă"41.Richard se
oferea să realizeze, în mare parte cu specialiştii Băncii
Franţei care urmau să lucreze în particular, toate pânzele
şi clişeele necesareBNRşi să comande cantitatea de cer-
neală de care era nevoie la Bucureşti.
Conducerea BNR a analizat oferta venită din
partea lui G. Richard şi a respins-o la
4 octombrie 1880, argumentând că, din raţiuni
economice şi de siguranţă, era mai indicat ca
tipărirea biletelor să se realizeze în ţară. În aceeaşi
şedinţă însă, Consiliul General a decis să i se ceară
filigranistului-şef al Băncii Franţei, Duphan, mai
multe detalii în privinţa realizării pânzelor necesa-
re emisiunii BNR42.
Carada a fost nelămurit de decizia Consiliului
în privinţa ofertei lui Richard, aşa cum reie-
se din raportul său datat 27 octombrie 1880. Cu
această ocazie, el a precizat din nou că oferta lui
Richard nu se referea la fabricarea propriu-zisă a
biletelor, ci numai la prepararea cernelei şi la
fabricarea pânzelor de filigran şi a clişeelor galva-
noplastice43.
36
Contractul pentrufabricarea hârtiei debancnote încheiat decătre Eugeniu Caradacu Papeteries duMarais et de Sainte-Marie (Arhiva BNR,fond Secretariat,dosar 1/1880, f.259.)
Atelierul de filigrane al Băncii Franţei făcea
însă faţă cu greu comenzilor pe care le avea
în vara anului 1880. În această situaţie, Consiliul
General al BNR, deşi într-o primă fază a refuzat
propunerea venită din partea lui G. Richard, a
acceptat-o ulterior, astfel încât acesta a fost unul
dintre principalii colaboratori ai băncii centrale de
la Bucureşti în privinţa fabricării clişeelor galva-
noplastice necesare fabricării bancnotelor române-
şti.
Am amintit anterior faptul că, pentru fabrica-
rea hârtiei speciale, necesară pentru tipărirea
bancnotelor din prima emisiune a Băncii
Naţionale a României, Eugeniu Carada apelase la
Banca Franţei, cea care dădea avizul de fabricare
stabilimentului Papeteries du Marais et de Sainte-
Marie, prin intermediul unui comisar special.
Înfiinţată în anul 1828, Papeteries du Marais et de
Sainte-Marie, era cea mai importantă fabrică de
hârtie fiduciară din Franţa.
37
Mostră de hârtie fili-gran pentru bancno-ta de 100 lei emisăîn 1881 (ArhivaBNR, fondSecretariat, dosar1/1881, f.15)
Detalii pânză(sită) filigran(ColecţiaImprimeria BNR)
Eugeniu Carada a semnat primul contract pen-
tru fabricarea hârtiei la 20 iulie 1880 cu
Louis Dumont, cavaler al Legiunii de Onoare,
directorul fabricii. Conform acestui document,
redactat în 13 articole şi păstrat în original în
Arhiva generală a BNR, partea franceză se însăr-
cina cu fabricarea hârtiei pentru bancnotele româ-
neşti de 20, 100 şi 1 000 lei. Preţurile erau urm-
ătoarele: pentru bancnotele de 20 şi 100 lei - 60
franci francezi pentru 500 de coli de patru bilete,
28 franci francezi pentru 500 de coli de trei bilete
şi 10 franci pentru 500 de coli de două bilete.
Pentru cupiul de 1 000 lei - 25 franci francezi pen-
tru 900 de coli de un bilet. Comanda consta în
fabricarea a 900 mii bilete de 20 lei, 300 mii bile-
te de 100 lei şi 26 mii bilete de 1 000 lei.
Contractul stipula faptul că, dacă Banca Naţională
a României dorea prelungirea lui pe un termen de
zece ani, Papeteries du Marais et de Sainte-Marie
era dispusă să-i facă pe viitor o reducere de 10 la
sută44.
Caracteristicile hârtiei în privinţa filigranelor
erau detaliate pentru fiecare valoare. Astfel,
biletul de 20 lei avea de o parte un filigran umbrit
în partea sa superioară, reprezentând capul
împăratului roman Traian, iar de cealaltă parte un
filigran clar pe fond opac cu cifra 2045.
Cupiul de 100 lei avea, de asemenea, filigranul
cu Traian, dar de această dată umbrit în par-
tea de jos, de o parte, iar de cealaltă parte, o repre-
zentare alegorică a Daciei. În literatura de specia-
litate s-a susţinut mult timp că ar fi vorba despre o
reprezentare a zeiţei Roma, dar, iată, documentele
demonstrează contrariul. De altfel, acelaşi filigran
apare şi pe biletele ipotecare de 100 şi 500 lei,
numismaţii descriindu-l ca fiind tot al zeiţei
Roma46. Recent însă au fost date publicităţii pro-
cesele-verbale ale Comitetului Biletelor Ipotecare
în care acest filigran este descris a fi "un cap ale-
goric al României"47. Ultimul filigran al acestei
bancnote era reprezentat de legenda 100 lei, un
39
Pânză (sită) pentrurealizarea hârtiei fili-granate (ColecţiaImprimeriei BNR)
40
Desenul filigranului, aşa cum apare figurat pe bancnotă, reprezintă bustul unei femei în profil, putrând un coifatic. Acest tip este foarte apropiat de reprezentările antice (receptate în epoca modernă prin intermediul artişti-lor Renaşterii) ale zeiţelor Roma şi Athena. Pe de altă parte, Dacia nu apare reprezentată niciodată în epocaromană în ipostaza unei femei purtând coif şi/sau laureată. Ţinând cont de aceste observaţii, credem că estefoarte probabil ca desenatorii francezi, neavând cunoştinţă de posibilităţile în care s-ar putea figura personifi-carea Daciei, au ales să o reprezinte în maniera celor două divinităţi evocate mai sus. S-ar putea astfel explicacu uşurinţă nu numai inadvertenţele dintre textul contractului de realizare a hârtiei filigranate şi reprezentareafinală, dar şi descrierile bancnotelor făcute în cataloagele mai vechi.
Că desenatorii francezi s-au inspirat din surse iconografice antice pentru a realiza cele mai multe dintre perso-najele figurate pe aceste bancnote, o dovedesc şi reprezentările împăratului Traian: sursele acestora sunt, evi-dent, Columna Traiană şi emisiunile monetare contemporane împăratului Traian. De altfel, aceste surse de ins-piraţie nu sunt cu totul noi pentru desenatorii francezi: alegoria cu împăratul Traian de pe aversul biletelor ipo-tecare de 20 şi 50 lei face trimitere evidentă la scenele de adlocutio de pe Columna Traiană care apar şi înnumismatica romană încă de la împăraţii iulio-claudieni.
Stânga: desendupă o presupusăreprezentare aDaciei pe ometopă de peTemplul luiHadrian din Roma(Musei Capitolini,Palazzo deiConservatori)
MODELE ANTICE ÎN ICONOGRAFIA BANCNOTE-LOR ŞI B ILETELOR IPOTECARE
Scene de adlocutioreprezentate peColumna Traiană(după Yann LeBohec, L’esercitoromano - Le armiimperiali da Augustoalla fine del terzosecolo, Roma,Carocci Ed., 2001)
Dreapta: reprezen-tări monetare aleDaciei (începutulsec. II p. Chr.)
filigran clar pe o bandă opacă48.
Bancnota de 1 000 lei avea, la rândul său,
trei filigrane, conform contractului înc-
heiat cu furnizorul francez: Traian şi Dacia,
umbrite în partea lor superioară şi legenda 1
000 lei, de asemenea un filigran clar pe o
bandă opacă49.
Dimensiunile biletelor şi maniera de plasare a
filigranelor urmau să fie definitivate ulterior.
Contractul menţiona clar caracteristicile de rezis-
tenţă şi greutate ale hârtiei, care erau aceleaşi cu
cele ale hârtiei folosite la fabricarea biletelor ipo-
tecare. În privinţa detaliilor de fabricaţie, măsurile
de ordine şi supraveghere, ca şi modalitatea de
predare a hârtiei, acestea erau identice cu cele cu
care opera Banca Franţei începând din 187750.
Pânzele (sitele) de fabricare a hârtiei filigrana-
te erau preluate de către reprezentanţii
Papeteries du Marais et de Sainte-Marie fie de la
Banca Franţei, fie de la delegatul BNR.
Fabricantul se obliga ca în 15 zile de la preluarea
lor să înceapă fabricarea hârtiei, iar o lună mai târ-
ziu trebuia să predea o cantitate necesară tipăririi
a cel puţin 42 000 bilete şi să păstreze acest ritm
până la aducerea la îndeplinire a contractului. În
caz contrar, partea română era împuternicită să
primească 100 franci francezi pentru fiecare zi de
întârziere51.
Recepţionarea hârtiei urma să fie făcută de
către un comisar special al Băncii Franţei,
însărcinat cu supravegherea fabricării. Dacă aces-
ta avea de făcut contestaţii în legătură cu calitatea
unor coli, hârtia urma să fie păstrată pentru ca în
ultimă instanţă să decidă asupra utilizării sale
delegatul BNR.
Hârtia, împachetată şi ambalată la fabrică, tre-
buia trimisă în conformitate cu instrucţiuni-
le "primite în timp util" la adresa indicată de
Carada, cheltuielile urmând a fi suportate de către
partea română.
Contractul în această formă a fost reînnoit în
mai multe rânduri. Astfel, în martie 1881,
BNR a comandat o nouă cantitate de hârtie nece-
sară pentru tipărirea a 4 750 000 bilete în următoa-
rele proporţii: 4 milioane bilete de 20 lei, 700 000
bilete de 100 lei şi 50 000 bilete de 1 000 lei, tota-
lizând 200 milioane lei.
41
1.
4.3.
2.Reprezentări monetare aleAthenei Parthenos, 167-166 a. Chr. (1) şi Romei:217-215 a. Chr. (2), c. 42a. Chr. (3), 334-335 p.Chr. (4)
42
În timpul celor 19 ani de domnie, Traian a ridicat imperiul în cel mai înalt punct al expansiunii sale. Concordiape care a adus-o în interior după o perioadă îndelungată de lupte între partida favorabilă unei orientări monar-hice şi cea de orientare filorepublicană, victoriile strălucite în Orient şi la Dunărea Inferioară şi, nu în ultimulrând, prosperitatea pe care a cunoscut-o nu numai Italia, ci întreaga lume provincială, toate aceste activităţi i-au conferit lui Traian bine-meritatul nume de Optimus Princeps, dat de contemporani şi care a marcat întreagaistorie romană.Născut la 18 septembrie 53 p. Chr. la Italica (Santiponce, lângă Sevilla) în provincia Baetica, Marcus UlpiusTraianus este primul împărat roman de origine neitalică. Înainte de a fi adoptat şi numit succesor la tronul impe-riului de către împăratul Nerva, Traian a urmat, asemenea părintelui său (comandant al legiunii X Fretensis în67 p. Chr., guvernator al provinciilor Syria, Baetica şi Asia), o strălucită carieră militară (tribun militar în Syriaşi armata Rhinului, comandant al legiunii VII Gemina) şi civilă (praetor în 85 p. Chr. şi consul în 91 p. Chr.).Moartea lui Nerva în 98 p. Chr. îl găseşte pe Traian în funcţia de guvernator al provinciei Germania Superior.Noul împărat, numit în inscripţiile oficiale Imperator Caesar Nerva Traianus Augustus, continuă programulpolitic inaugurat de Augustus, fundamentat pe împărţirea puterii între Principe şi Senat.Domnia este marcată de campanii militare victorioase care îl plasează pe împăratul Traian printre marii coman-danţi militari ai antichităţii: în 101-102 şi 105-106 cucereşte Dacia; în 106 legatul Syriei cucereşte RegatulNabatean şi creează provincia Arabia; în 113 începe războiul parthic şi, într-o campanie ce urmează drumullui Alexandru cel Mare, cucereşte Armenia (114), iar în 114-116 cucereşte Mesopotamia şi ajunge până laGolful Persic. Curând însă, în 117, izbucneşte o revoltă a populaţiilor din Orient care ameninţă pierderea noi-lor cuceriri. Traian moare la începutul lunii august 117 p. Chr. la Selinus, în Cilicia, în timp ce organiza paci-ficarea acestor populaţii.Dar Traian nu este doar un strălucit soldat: intreprinde mari lucrări edilitare: forul, termele şi apeductul ce-ipoartă numele în capitala imperiului, noul port de la Ostia, restaurează marile artere strategice şi construieşteedificii publice în numeroase oraşe din imperiu. Fundaţiile sale coloniale din provinciile occidentale, o politicăactivă de acordare a cetăţeniei romane, precum şi promovarea elitelor provinciale sunt instrumente de romani-zare a populaţiilor supuse, de care Traian s-a servit cu succes în multe regiuni ale imperiului.
PortretisticaÎnfăţişarea lui Traian ne este cunoscută printr-o serie de portrete numismatice, lucrări plastice şi reliefuri. În cei19 ani de domnie, reprezentările sale au suferit puţine schimbări. Este motivul principal pentru care reprezen-tările sale din Renaştere şi epoca modernă sunt remarcabil de omogene.Din monedele sale timpurii reiese profilul unui bărbat de 45 de ani, destul de puternic, cu riduri de expresiefoarte pronunţate. Abia mai târziu se remarcă tendinţa unei mari sobrietăţi. Rămâne însă fixat tipul chipului desoldat călit în lupte. În jurul anului 110 se face remarcată o odihnă a muşchilor feţei şi o îngroşare a trăsături-lor. Maniera de reprezentare a chipului împăratului exprimă o voinţă puternică, cumpătare şi clemenţă. Împăra-tul este, în iconografia epocii sale, nu numai modelul bravului ofiţer care conducea trupele, el însuşi, în primalinie şi care se făcea urmat de acestea (vezi reprezentările de pe Columna Traiană), dar şi personificarea vir-tuţilor civile (vezi, de ex., Arcul de la Beneventum).
Bibliografie: Nancy H. Ramage, Andrew Ramage, Römische Kunst von Romulus zu Konstantin, Köln,Könemann Gmbh, 1999, p. 162-179; Robert West, Römische Porträt-Plastik, vol. 2, München, F. BruckmannKg., 1942, p. 60-74.
MARCUS ULPIUS TRAIANUS
Stânga: detaliu desenbilet ipotecar 50 lei,avers
Dreapta: detaliuclişeu bancnota1000 lei 1881, revers
Această reînnoire a contractului a venit ca
urmare a hotărârii Consiliului General din
4 februarie 1881, prilej cu care guvernatorul Ion I.
Câmpineanu a fost de părere că era necesar ca
banca să aibă o rezervă "îndestulătoare" de hâr-
tie52. Carada informa conducerea băncii, la 3
martie 1881, că datorită noii comenzi, fabricantul
francez consimţise la o reducere a preţului de
fabricare cu 10 procente, reducerea urmând a fi
aplicată şi hârtiei din precedenta comandă, care nu
fusese încă livrată.
Hârtia de bilete comandată în martie 1881
urma a fi fabricată într-un termen de aproxi-
mativ 12-15 luni, în funcţie de numărul pânzelor
de filigran pe care Papeteries du Marais et de
Sainte-Marie le primea. Noua comandă continua a
se realiza sub directa supraveghere a unui comisar
special al Băncii Franţei, de această dată "cheltu-
ielile de priveghere" împărţindu-se proporţional
între Banca Naţională a României şi Banca
Belgiei, care avea probabil în acel moment, la rân-
dul ei, un contract în derulare cu fabricantul fran-
cez53.
În legătură cu biletul de 1 000 lei se stipula că
Banca Naţională României, dacă ar fi conside-
rat necesar, putea cere înscrierea în filigran clar a
43
Proces-verbal alcomisarului BănciiFranţei privindrecepţionarea hâr-tiei pentru bancno-tele româneşti(Arhiva BNR, fondSecretariat, dosar1/1880, f.75)
denumirii sale. Emisiunile acestei bancnote
demonstrează faptul că acest lucru nu s-a întâm-
plat.
Probabil că membrii Consiliului General al
BNR au fost convinşi de argumentele contra
aduse de Carada care se pare că nu vedea cu ochi
prea buni înscrierea unui nou filigran, din cel puţin
trei motive. În primul rând, înmulţirea filigranelor
ar fi slăbit hârtia bancnotei de 1 000 lei. Apoi,
exista riscul ca filigranele clare de pe cupiul cu
această valoare nominală să fie foarte puţin vizibi-
le, deoarece pe verso nu era prevăzută nici o
rezervă albă, de hârtie netipărită şi, în al treilea
rând, dacă se introducea noul filigran "trebuie să
renunţaţi la întrebuinţarea celor 31 000 bilete de
1 000 lei ce aţi primit deja, căci este inadmisibil ca
Banca să aibă două tipuri de bilete pentru aceeaşi
valoare"54..
În februarie 1882 contractul a fost prelungit din
nou, de această dată fiind vorba de o cantitate
de 3 460 000 bilete. Exista şi un articol adiţional
în conformitate cu care Papeteries du Marais et de
Sainte-Marie se obliga să livreze lunar hârtia
necesară tipării a 100 000 bilete de 20 lei, respec-
tiv a 25 000 bilete de 100 lei. De asemenea, BNR
putea cere dublarea producţiei lunare, dacă partea
franceză era informată cu o lună înainte55.
Colaborarea dintre Papeteries du Marais et de
Sainte-Marie şi Banca Naţională a României
a fost de lungă durată, din moment ce din docu-
mentele de arhivă reiese faptul că şi în anul 1892
furnizorul francez trimitea în continuare hârtia
necesară tipăririi bancnotelor româneşti.
La 26 noiembrie 1880 fabrica franceză a emis
prima factură, în valoare de 7 840 franci,
pentru şase lăzi conţinând hârtia necesară primei
emisiuni a bancnotei de 20 lei56. Faptul este con-
firmat şi de o scrisoare a lui Eugeniu Carada,
datată 16/28 noiembrie 1880, prin care guvernato-
rul Ion I. Câmpineanu era informat că urmau să
sosească şase lăzi care conţineau "116 rame hârtie,
câte 4 bilete bune de 20 lei, 30 rame hârtie, câte 3
bilete bune de 20 lei, 4 rame hârtie, câte 2 bilete
bune de 20 lei, în total 281 000 bilete bune şi 19
000 bilete respinse la reviziune"57. Această primă
tranşă de hârtie de bilete a ajuns în ţară prin inter-
mediul firmei B.G. Poppovits din Viena, în luna
noiembrie 1880.
Documentele indică faptul că la 16/29
noiembrie 1880 era gata de expediat şi pri-
44
mul transport de hârtie pentru bancnotele de 1
000 lei, două săptămâni mai târziu fiind trimisă
spre Bucureşti şi o ladă conţinând hârtia cupiurilor
de 100 lei58.
La sfârşitul anului 1880 şi la începutul lui 1881
au sosit la Bucureşti mai multe transporturi
de hârtie de la Papeteries du Marais et de Sainte-
Marie. Cu toate acestea, problema fabricării hâr-
tiei nu era însă rezolvată pentru că încă nu era
soluţionată spinoasa chestiune a realizării pânze-
lor de filigran.
Demersurile efectuate la Paris de către
Eugeniu Carada au dat însă rezultate, astfel
că la 7 februarie 1881 el îl înştiinţa într-o scrisoa-
re particulară pe guvernatorul Ion I. Câmpineanu
că a reuşit să obţină de la Banca Franţei prelungi-
rea termenului de fabricare a filigranelor.
Considerăm oportună reproducerea în totalitate a
acestei scrisori, care ni se pare sugestivă atât pen-
tru a pune în lumină relaţiile dintre Carada şi
guvernatorul Băncii Naţionale a României, cât şi
pentru însuşirile sale de fin psiholog.
În Arhiva generală a BNR se regăsesc informa-
ţii inedite referitoare la recepţionarea hârtiei
primite de la Paris. Într-un proces-verbal datat
22 aprilie 1881 este specificat faptul că "eşanti-
llioanele de hârtie filigranată de diferite valori şi
de diferite qualităţi" trimise Consiliului General în
vederea alegerii celui mai potrivit pe parcursul
anului 1880, ca şi cele sosite la 3 februa-
rie şi 21 aprilie 1881 au fost anulate prin perfora-
re. Aceste eşantioane se regăsesc, din fericire,
între documentele de arhivă60.
Pe întregul parcurs al anului 1881 hârtia sosită
de la furnizorul francez a fost preluată de
45
46
“Iubite domn şi amic,
După multe şi felurite demersuri, am izbutit a obţine de la administraţiunea Băncii Franciei continua-rea fabricării pânzelor filigranate pentru biletele române. Astfel vom evita de a ne adresa la Duphan,care lucrează foarte încet şi v-ar fi pus în întârziere sau la Richard, şi veţi putea fi asiguraţi din toatepunctele de vedere, filigranele fiind, precum ştiţi, unica garanţie reală a circulaţiunii fiduciare.
Lucrarea se continuă la Bancă în mod oficios, pe tăcute, ca şi cum s-ar fi uitat de a se da, la 1 ianua-rie, ordin de a înceta; căci hotărârea Consiliului de Regenţă, prin care s-a oprit de la acea dată, oricefabricare pentru Băncile şi statele străine, este încă în vigoare. Administraţiunea Băncii, care înţelegeprea bine inconvenientele acestei hotărâri în ce priveşte filigranele, îţi propune a interveni spre adobândi modificarea votului său asupra acestui punct. Spre a putea avea însă mai multă putere în argu-mentaţia sa, administraţiunea Băncii are nevoie de cereri noi, formale şi stăruitoare din parteaBăncilor şi statelor interesate, între care este şi România. Prin urmare trebuie să-i adresaţi fără întâr-ziere asemenea cereri, atât din partea Băncii Naţionale a României cât şi din partea guvernului.Cererea trebuie să fie foarte presantă şi bazată pe motivele din scrisoarea ce ai adresat anul trecutguvernatorului Băncii Franciei. Ea trebuie să-l roage a interveni pe lângă Consiliu spre a obţine auto-rizarea de a continua fabricarea pânzelor Dvoastră în atelierele Băncii, spre a evita de a trece în dome-niul industriei private, adică de a vulgariza nişte proceduri care până acum erau oarecum un privile-giu al Băncii. Cererea Dvoastră va fi adresată guvernatorului, însă o veţi trimite cu o scrisoare parti-culară şi Dlui Dubois de Jancigny, secretarul general (care este totul), pe care îl veţi ruga să o susţină.Este o chestiune de formă, căci am promisiunea lui că ne va susţine din toate puterile, însă va fi flatatde o scrisoare directă din partea Dtale.
O cerere de aceeaşi natură va trebui să fie adresată, în acelaşi timp, de către Ministerul de finanţeromân către Ministerul de afaceri străine francez, rugându-l de a interveni pe lângă Bancă pentrufabricarea în viitor a pânzelor necesare pentru titlurile şi obligaţiunile statului român. Cererea trebuiesă fie bazată pe aceleaşi motive ca mai sus şi trebuie să fie foarte stăruitoare. Ar fi bine să o redigi Dta,astfel încât D. Brătianu să aibă numai a o subscrie şi porni. Grăbiţi-vă însă lucrul pentru ca scrisori-le să ajungă pe cât timp sunt eu încă aici.
Amicabilele mele salutări.
Eug. Carada"60.
către Serviciul Fabricării şi Contabilităţii
Biletelor, fără a exista o evidenţă clară în privinţa
concordanţei între comenzile efectuate şi recepţia
produsului. De aceea, la 11/23 noiembrie 1881,
Costinescu atrăgea atenţia asupra acestui fapt,
rugându-l pe guvernator să soluţioneze situaţia,
deoarece "dacă de la expediere până la primire
s-ar fi pierdut sau sustras vreo cantitate de hârtie,
serviciul biletelor n-are mijloace de a constata ce
şi cât lipseşte"61.
Din fericire, până în acelmomentnuaexistat nici un
accident pe parcursul traseului hârtiei filigranate,
aşa cum rezultă dintr-o adresă datată 9/21 ianuarie 1882,
în care Costinescu sublinia faptul că serviciul pe care îl
conducea primise întocmai comenzile efectuate de către
bancă62.
La începutul anului 1882 a intervenit o situaţie
neprevăzută. Banca Naţională nu emisese
încă o cantitate mare de bilete, astfel încât cantita-
tea de hârtie care sosea din Franţa depăşea pentru
moment nevoile. Din acest motiv, la 18 februarie
1882 Emil Costinescu informa asupra faptului că
"tezaurul acestui serviciu, fiind cu totul plin de
hârtie, n-am putut deschide lăzile (nou sosite -
n.n.) spre a număra hârtia, a o aşeza în boltă şi a o
înscrie în registru. Am fost nevoit să aşez aceste
şapte lăzi, în starea în care mi le-aţi înaintat, în
coridorul ce conduce la tezaurul central al Băncii.
Acest coridor se închide de ambele părţi cu câte o
grilă de fer, ale cărei chei se păstrează la
Secretariat"63. Situaţia s-a repetat şi în luna
octombrie a anului respectiv.
VII. Serviciul Fabricareaşi Contabilitatea Biletelor
În timp ce la Paris Eugeniu Carada depunea
toate eforturile pentru a-şi duce la bun sfârşit
misiunea, la 1 decembrie 1880, la Bucureşti,
Banca Naţională a României şi-a început opera-
ţiunile. În intervalul de timp scurs de la data pro-
mulgării legii de înfiinţare, la 17 aprilie 1880, con-
ducerea noii instituţii făcuse demersurile necesare
pentru organizarea activităţii băncii, lucru deloc
uşor dacă avem în vedere aproape totala lipsă de
experienţă în domeniu.
47
48
La baza organizării sale, Banca Naţională a
avut, pe lângă lege, şi un regulament interior
în care îi erau enumerate toate structurile compo-
nente şi atribuţiile acestora. Conform regulamen-
tului, dintre departamentele proaspetei instituţii
făcea parte şi Serviciul Fabricarea şi
Contabilitatea Biletelor. De asemenea, acesta mai
stipula faptul că la Secţia Contabilitatea Biletelor
era primită hârtia specială necesară tipăririi banc-
notelor, iar predarea sa către Secţia Fabricarea
Biletelor se făcea numai în urma unei decizii a
Consiliului General.
Numai Consiliul General putea autoriza
tipărirea bancnotelor. Pentru o evidenţă cât
mai clară, fiecare tip de cupiu era împărţit în serii
de câte 25 000 de bilete, subîmpărţite în serii de
câte 1 000, fiecare serie purtând o literă a alfabe-
tului. La rândul lor, literele din serie primeau un
număr de la 1 la 1 000. "Astfel, fiecare bilet de
bancă urma să poarte numărul alfabetului din care
făcea parte, litera seriei, numărul de ordine
internă, numărul curent din tipul său de la începu-
tul fabricării (număr de control), precum şi data
imprimării care, de fapt, era data la care Consiliul
General a luat decizia imprimării alfabetului res-
pectiv"64.
Din nefericire, informaţia documentară referi-
toare la începuturile acestui serviciu este
destul de puţină. Pe lângă cele deja amintite refe-
ritoare la achiziţia de utilaje necesare imprimeriei
(adică pentru Serviciul Fabricarea şi
Contabilitatea Biletelor) făcută de către Eugeniu
Carada la Paris, documentele mai consemnează
faptul că, la 24 ianuarie 1881, Consiliul de
Administraţie al BNR a decis plata lui Carol Göbl,
cel care a condus atelierul de imprimerie al insti-
tuţiei în perioada octombrie-decembrie 1880, cu
300 lei pe lună65.
Utilajele comandate în Franţa au început să
sosească la Bucureşti în cursul lunii
noiembrie 1880, un ordin de plată de la începutul
lunii consemnând faptul că fusese necesară suma
de 1 100 lei pentru scoaterea din vamă "a celor 4
colete de maşinărie"66.
De altfel, luna noiembrie 1880 a fost una intensă din
punctul de vedere al organizării imprimeriei
băncii. Informaţiile noastre, regăsite în documente conta-
bile, menţionează diversele achiziţii făcute pentru acest
compartiment: o masă în valoare de 150 lei de la un
anumedomnKruse67, 9 clişee în valoare de 257 lei, dife-
rite matriţe de la N. Nezer şi clei pentru rulourile maşini-
lor de imprimat, în valoare de 154 lei, de la W.
49
Atelierul de imprima-re a biletelor debancă care a funcţio-nat în clădireaCreditului FunciarRural (reprodus dupăC. I. Băicoianu,Istoria politicei noas-tre monetare şi aBăncii Naţionale, vol.II, Bucureşti,ImprimeriaNaţională, 1932, pla-nşa XXIX)
Născut la 12 martie 1844 la Iaşi, Emil Costinescu a intrat devreme în viaţa publică a României, în cali-tate de redactor al influentului ziar "Românul", condus de C.A. Rosetti, unde i-a avut drept colabora-tori apropiaţi pe Eugeniu Carada şi Ioan G. Bibicescu, cu care mai târziu a lucrat în cadrul BănciiNaţionale a României. Între 1866-1882 Emil Costinescu a fost chiar prim-redactor al oficiosului libe-ral.
În plan politic Costinescu a fost unul dintre membrii marcanţi ai Partidului Naţional Liberal. A fostales deputat în anul 1876 şi a deţinut mai multe mandate în forul legislativ al ţării, unde s-a distins caraportor bugetar prin claritatea expunerilor sale financiare.
La sfârşitul anului 1896 a participat la constituirea unei grupări dizidente a PNL, aşa-numita grupare"drapelistă", dar după trei ani a revenit în rândurile partidului.
Costinescu a fost unul dintre întemeietorii Băncii Naţionale a României, în cadrul căreia a activat cadirector al Serviciului Fabricării şi Contabilităţii Biletelor timp de 16 ani.
A fost, de asemenea, prim-director al Băncii Generale din Bucureşti.Costinescu a fost şi proprietarul unei fabrici de cherestea şi al unei fabrici de cuie, ambele situate peValea Prahovei.
A deţinut portofoliul Ministerului Finanţelor în mai multe rânduri:18 iulie 1902 - 14 decembrie 1904;12 martie 1907 - 27 decembrie 1908;27 decembrie 1908 - 4 martie 1909;4 martie 1909 - 15 decembrie 1910;4 ianuarie 1914-11 decembrie 1916.
În timpul primului război mondial a făcut parte din guvernul de uniune naţională condus de Ion I.C.Brătianu, fiind între 11 decembrie 1916 şi 10 iulie 1917 ministru secretar de stat.
A murit la Bucureşti, la 11 iunie 1921.
50
EMIL COSTINESCU
Richter68. Mai mult chiar, lui Carol Göbl i s-au plătit, la
26 noiembrie 1880, 436 lei "pentru chiria şi transportul
unei maşini de imprimerie ce a necesitat Banca"69.
Despre primii angajaţi ai imprimeriei, datele
pe care le deţinem în acest moment sunt şi
mai puţine. Ştim doar că la 15 noiembrie 1880 a
fost dispusă plata sumei de 676,39 lei reprezen-
tând salariile lucrătorilor70. De asemenea, se
cunoaşte numele unuia dintre primii specialişti,
George Gudin, angajat la Serviciul Fabricarea şi
Contabilitatea Biletelor în ianuarie 1881 şi care a
rămas în slujba imprimeriei până în anul 1913
când s-a pensionat din poziţia de maşinist-şef71.
Printr-o fericită coincidenţă istorică, George
Gudin este înaintaşul actualului director general al
Imprimeriei BNR, doamna Constanţa Gudin. Este
cunoscut şi numele primului controlor din cadrul
serviciului, Miltiade Barbu. Absolvent al studiilor
comerciale superioare, Miltiade Barbu a fost anga-
jat în cadrul băncii la 20 aprilie 1880, fiind, alătu-
ri de Al. N. Ştefănescu, Robert van Sannen şi C.
Apostol, primii funcţionari ai instituţiei72. În mar-
tie 1883, ca urmare a măririi volumului emisiunii,
Miltiade Barbu a propus se fie angajat un ajutor de
controlor de bilete, în persoana lui Gheorghe
Kiriazino, cu o retribuţie de 200 lei pe lună.
Cererea a fost aprobată73.
La începutul anului 1881 imprimeria băncii era
în cea mai mare parte organizată, presele de
tipărit ajungând deja la Bucureşti.
La 1 ianuarie 1881 Carada îl informa pe
Câmpineanu că expediase prin "calea ferată,
serviţiu poştal" mai multe materiale printre care 8
clişeuri de 20 lei, 8 clişeuri de 100 lei şi 2 de
1 000 lei. La acestea se mai adăugau şi 10 kg de
cerneală albastră şi 5 kg de cerneală neagră74.
În acest raport delegatul băncii a trimis şi indica-
ţii detaliate în legătură cu tipărirea propriu-zisă,
de care trebuiau să ţină seama lucrătorii imprime-
riei. Astfel, hârtia de bancnote trebuia îmbibată cu
o substanţă specială ("prezervativu") pe ambele
părţi şi abia după patru zile putea fi imprimată cu
cerneala albastră. Colile tipărite trebuiau, la rândul
lor, aşezate între alte foi de carton "buvard spre a
opri macularea"75. Era absolut obligatoriu ca
rulourile presei de tipărit să nu fie încărcate cu
prea multă cerneală "căci acestea ar da o impresiu-
ne grea. Trebuie să se îngrijească asemenea
încărcarea cilindrului astfel încât să se reproducă
netede vignetele"76.
51
Spre Bucureşti erau expediate şi "maşinile cu
platină" pentru care Carada a trimis instru-
cţiuni precise de poziţionare şi asamblare. Pe baza
planului spaţiilor în care urma să funcţioneze
imprimeria băncii, primit de la conducerea BNR,
delegatul român lucrase împreună cu un arhitect
francez. Carada se plângea că, deşi din punctul de
vedere al suprafeţei lucrurile stăteau bine, înălţi-
mea camerelor era foarte mică, iar faptul că lumi-
na era "rea şi venea dintr-o singură parte" era
"vătămătoriu pentru lucrările delicate"77. Înălţi-
mea mică a locaţiei obligase la adoptarea unui
soluţii de compromis: săparea unor gropi sub fie-
care maşină pentru asigurarea spaţiului necesar
"transmisiunii şi trecerii curelelor"78.
Ca urmare a solicitărilor primite de la condu-
cerea BNR, Eugeniu Carada a făcut o recapi-
tulare a cheltuielilor pe care le efectuase pentru
înfiinţarea imprimeriei până în luna ianuarie 1881.
Astfel, el cheltuise 73 631 franci francezi pentru a
cumpăra trei prese tipografice, o presă hidraulică
cu dinamometru, o maşină de semnat, pentru a
plăti desenul biletelor, clişeele heliografice,
executarea sigiliului şi a timbrului băncii. În
această sumă mai intrau contravaloarea hârtiei fili-
granate comandate până în acel moment, rezerva
de "preservativu şi cerneală", avansul plătit pentru
achiziţionarea unui motor, precum şi cheltuielile
ocazionate de transport şi sumele plătite pentru
remunerarea a diferite servicii79.
Suma totală la care se ajungea era însă de
90 300 franci francezi pentru că, pe lângă fap-
tul că motorul trebuia achitat în totalitate, se mai
comandaseră diverse piese pentru "transmisiune şi
accesorii, cadruri numeratatorii, pânze şi diverse
la Bancă (a Franţei n.n.), cifre şi garnituri diver-
se"80.
Chestiunea achiziţionării unui motor pentru
imprimerie a fost una dintre cele mai delica-
te. Am afirmat deja că, la început, s-a dorit insta-
larea atelierului de imprimerie în cadrul
Monetăriei Statului, care dispunea de asemenea
dotări. Planurile iniţiale nu au fost însă îndeplinite
aşa că, din momentul în care a aflat că imprimeria
va funcţiona în subsolul clădirii Creditului Funciar
Rural, Carada a insistat pentru achiziţionarea unui
motor. Acesta trebuia însă comandat din timp pen-
tru că execuţia lui dura câteva luni.
Aprobarea conducerii BNR a venit însă cu greutate,
lucru care l-a deranjat pe Carada în schimbul de
scrisori pe care îl avea cu "amicul guvernator" Ion I.
52
Câmpineanu, reproşându-i acest lucru.Cert este faptul că
factura care atestă cumpărarea motorului este datată
12 februarie 1881. Motorul de 4 cai putere şi accesoriile
sale, au fost cumpărat de la Compagnie Française des
Moteurs à Gaz, prin intermediul firmei E. Ravasse din
Paris şi au costat 3 083,50 franci francezi.
Motorul, împreună cu "transmisiunea şi cure-
lele sale", garnitura de fontă pentru pânze-
le tipografice, o maşină pentru preparat cerneala
tipografică, carton buvard etc. au fost ambalate în
16 lăzi, sigilate într-un vagon şi trimise spre
Bucureşti. Grijuliu ca de obicei, Carada recoman-
da ca deschiderea lăzilor să se facă cu cea mai
mare "îngrijire, pentru ca nu prin lovituri de cio-
can sau trântiri să se smintească vreo bucată"81. În
arhiva BNR se păstrează chiar un bileţel care pro-
babil că a însoţit acest transport, intitulat
"Recomandaţiune", scris de mână de către
Eugeniu Carada. Cu acest prilej el le reamintea
lucrătorilor de la Bucureşti că trebuiau să deschidă
"cutiele cu cea mai mare precauţiune, scoţându-se
încet şurupurile şi cuiele fără a trânti şi lovi bucăţi-
le aflate înăuntru. Să se servească cât se poate mai
puţin cu ciocanu" (ultima propoziţie este subli-
niată în original - n.n.)82.
53
Primul tezaur al BNRinstalat la CreditulFunciar Rural (repro-dus după C.I.Băicoianu, Istoriapoliticei noastremonetare şi a BănciiNaţionale, Bucureşti,Imprimeria Naţională1932, planşa XII)
În martie 1881 Carada a comandat şi aparatele
necesare unui mic atelier de galvanoplastie,
care urma să funcţioneze în cadrul imprimeriei şi
în septembrie acelaşi an, 12 "numerători de bilete
cerute de d. Costinescu"83.
Primele documente privind funcţionarea efec-
tivă a imprimeriei băncii datează din aprilie
1881, când guvernatorul era informat că fusese
cheltuită suma de 1 009 lei pentru "cheltuieli
mărunte" (sumă înaintată la 9 ianuarie
1881). Documente similare redactate ulterior ne
lămuresc asupra acestor cheltuieli care constau în
achiziţionarea de diverse substanţe sau obiecte, de
exemplu: "două oca terepentină (sic!), unu funt
lumânări stearin, chârtie lustru, spirtu, trei cole
glas-papier, una mătură /.../ şnur 250 coţi alb şi
roşu, literile de alfabetu, hârtie carton, şase cuie
duble noi la maşină" etc”84.
Pe lângă tipărirea biletelor de bancă, imprime-
ria BNR a început imediat să primească şi alte
comenzi. Chiar şi după înfiinţarea băncii centrale,
finanţele statului român se aflau într o situaţie des-
tul de precară şi de aceea guvernul, prin legea din
8 aprilie 1881, a fost autorizat să facă o emisiune
de titluri de rentă 5 la sută, până la suma de 152
000 000 lei, amortizabilă în cel mult 100 de
semestre, prin anuităţi consecutive de cel puţin 4
155 000 lei fiecare85. Pentru imprimarea acestor
titluri de rentă, Ministerul de Finanţe a încheiat o
înţelegere cu Banca Naţională, ai cărei termeni se
regăsesc în procesul-verbal nr. 68/4 iunie 1881.
Astfel, ministerul se obliga să predea băncii hârtia
filigranată necesară acestei operaţiuni, însoţită de
textul titlurilor şi de instrucţiuni privind forma şi
cuprinsul acestora. După ce erau îndeplinite aces-
te condiţii, banca era datoare să înceapă imprima-
rea titlurilor şi să predea întreaga cantitate, de 61
410 bucăţi, la maximum două luni de la începerea
confecţionării lor. Imprimarea urma a se efectua în
atelierele băncii, sub directa supraveghere a unui
controlor delegat de Ministerul de Finanţe86.
Aceasta era prima comandă făcută imprimeriei
băncii, independentă de tipărirea biletelor proprii.
Din nefericire, operaţiunile s-au derulat cu
destul de multă întârziere, astfel încât
Consiliul de Administraţie al BNR, în şedinţa din
6 iulie 1881, pentru "a nu compromite executarea
lucrărei", a luat hotărârea de "a se da însărcinare
Dlui Eugeniu Carada (care în acel moment se afla
la Paris - n.n.) să meargă în Germania şi în Francia
pentru a se face să se confecţioneze clişeurile
necesare pentru imprimarea titlurilor. Consiliul
admite asemenea a se da instrucţiuni Dlui Carada
54
să caute a simplifica cât mai mult proiectul făcut
de Dl pictor Grigorescu astfel încât să permită a
lucra mai repede, şi la trebuinţă să meargă chiar
până la a renunţa la acel model"87.
Din capitala Franţei, Carada a cerut instrucţiu-
ni suplimentare în legătură cu titlurile de
rentă. Reprezentantul Băncii Naţionale credea că
era mai indicat să se execute la Paris atât clişeele
recto, cât şi cele verso pentru titlurile de rentă "ca
să se poată repera ambele părţi şi să nu fie nepotri-
vire". Totodată, Carada a comunicat faptul că des-
enele lui Nicolae Grigorescu (al cărui mare admi-
rator era, deţinând un număr însemnat de pânze
semnate de acesta) erau foarte greu de reprodus,
durata unei astfel de operaţiuni fiind de cel puţin
50-60 de zile88. La 13 august 1881 Carada a fost
în măsură să-l anunţe pe Câmpineanu că toate
clişeele fuseseră executate şi erau în drum spre
Bucureşti.
Conform proceselor-verbale aflate în arhiva
băncii, prima predare a titlurilor de rentă
către Ministerul de Finanţe, reprezentat de
N. Dobrescu, ajutorul casierului central, a avut loc
la 1 septembrie 1881. În acelaşi an a început şi
tipărirea hârtiilor de valoare ale Creditului
Funciar Urban, iar în 1882 imprimeria a
lucrat şi pentru tipărirea obligaţiunilor emise
de Primăria Bucureştilor.
La 15 noiembrie 1882 Emil Costinescu a
făcut o trecere în revistă a activităţii de
până atunci a serviciului. Reproducem mai jos
acest raport:
55
56
"Domnule Guvernator,
De la înfiinţarea Băncei până astăzi mi-am dat toate silinţele ca să înconjur fabricaţiunea biletelor de
bancă cu toată siguritatea putincioasă.
Lucrul era foarte anevoios, atât pentru că dispuneam de un personal cu totul străin unei asemenea
lucrări, cât şi din cauza instalării fabricaţiunei, care se face în patru etaje diferite, în camere izolate, a
căror supraveghere şi control sunt de o nespusă greutate.
Cu toate acestea, banca a putut până astăzi să fie ferită de orice pagubă provenind din reaua dispozi-
ţiune a atelierului de fabricaţiune. Fără a mai vorbi de titlurile de rentă ale Statului şi de acţiunile par-
ticulare, precum şi de Obligaţiunile ce s-au imprimat în mare număr în atelierele Băncei, cantităţile de
bilete de Bancă ce au intrat până astăzi în atelierele Băncei sunt următoarele:
1 964 956 bilete de 20 lei
683 700 bilete de 100 lei
47 000 bilete de 1 000 lei
61 700 bilete de 50 lei
7 700 bilete de 500 lei89
Total 2 765 056
Aceste bilete, reprezentate prin cele în emisiune, anulate şi în curs de fabricaţiune, se urcă la o valoa-
re de 161 604 120 lei.
Din această mare cantitate de bilete, intrate în fabricaţiune, nu s-a rătăcit până astăzi decât o singură
coală de hârtie de bilete de 20 lei, deşi toate bilete trec, în cursul fabricaţiunii, prin mâna a mai mult
de 50 lucrători şi lucrătoare.
Nu este imposibil ca chiar această coală să se regăsească într-o zi între numeroasele hârtii de tot felul
acumulate în prea îngustul local al atelierelor. Însă fiindcă deocamdată coala este rătăcită şi spre a
evita orice neglijenţă posibilă în supravegherea fabricaţiunii, am supus pe personalul atelierului la
plata celor 4 bilete de 20 lei cuprinse în coala rătăcită. Am dar onoarea, Domnule Guvernator, a vă
remite odată cu acesta, suma de 80 lei pe care-i veţi vărsa la casierie după regula ce veţi găsi bine a
stabili.
Primiţi vă rog, Dle Guvernator, asigurarea înaltei mele consideraţiuni.
Director
Emil Costinescu"90.
VIII. Primele emisiuni debancnote ale Băncii Naţionale aRomâniei
Am expus mai sus dotările şi condiţiile în care
a început tipărirea primelor bilete ale Băncii
Naţionale. Prima bancnotă emisă a fost cea cu
57
Clişeu de cupru pentrubancnota de 1000 lei,revers - detaliu cu efi-gia zeului Mercur(Colecţia ImprimerieiBNR)
valoarea nominală de 20 lei şi poartă data de
19 ianuarie 1881. Aşa cum am afirmat deja, data
emisiunii reprezenta de fapt data în care s-a
hotărât emiterea de către Consiliul General al
BNR. Conducerea băncii centrale a decis să se
imprime o cantitate de 100 000 bilete de 20 lei.
Stadiul actual al cercetării nu ne permite să pre-
cizăm cu exactitate ziua punerii în circulaţie a
respectivelor cupiuri. O indicaţie ar putea fi adre-
sa pe care Emil Costinescu i-a înaintat-o lui
Câmpineanu la 10 iulie 1881, prin care guvernato-
rul era informat asupra faptului că Serviciul
Fabricării şi Contabilităţii Biletelor predase către
"cassa" băncii biletele de 20 lei, din alfabetele I-
VIII, în valoare totală de 4 milioane lei, în confor-
mitate cu hotărârile luate în şedinţele Consiliului
General din 17 martie, respectiv 1 mai 188191.
La 28 februarie 1881, Consiliul General a
hotărât suplimentarea biletelor aflate în circu-
laţie şi l-a autorizat pe Emil Costinescu, directorul
Serviciului Fabricării şi Contabilităţii Biletelor să
imprime bancnote în următoarele proporţii: 150
000 bilete de 20 lei, 50 000 bi le te de 100 lei ş i
25 000 bi le te de 1 000 lei92.
58
Factura emisă deG. Duval pentru platadesenului bancnotelorromâneşti (ArhivaBNR, fondSecretariat, dosar1/1880, f.60)
Pentru toate bancnotele Băncii Naţionale a
României desenul a fost executat de către
arhitectul francez Georges Duval, cel cu care
guvernul român colaborase şi la emisiunea bilete-
lor ipotecare.
Pentru desenele efectuate de Duval au fost
plătiţi 12 500 franci, repartizaţi după cum
urmează: 3 000 franci pentru biletul de 20 lei -
recto, respectiv 500 - verso, 3 000 franci pentru
biletul de 100 lei - recto, respectiv 1 500 - verso şi
aceeaşi sumă de 1 500 franci pentru biletul de
1 000 lei93.
59
Factura emisă deP. Dujardin pentruplata clişeelor banc-notelor româneşti(Arhiva BNR, fondSecretariat, dosar1/1880, f. 63)
60
Clişee de cuprupentru bancnotelede 100 lei şi 1000lei, emisiunea 1881,avers şi revers(ColecţiaImprimeriei BNR)
Gravura biletelor a fost făcută de către
P. Dujardin, care, la rândul său, fusese
cel care a executat şi gravura biletelor ipotecare.
Pentru serviciile sale Banca Naţională i-a plătit
acestuia de-a lungul anului 1880 mai multe sume.
Detaliem aici factura plătită la data de
12 noiembrie 1880. Astfel, pentru clişeele bancno-
telor româneşti au fost plătiţi 1 000 franci pentru
biletul de 20 lei - recto, 834 franci pentru biletul
de 100 lei - recto şi 1 334 franci verso, 1 667
franci pentru biletul de 1 000 lei - recto, respectiv
240 franci pentru gravarea a două semnături (BNR
a beneficiat de o reducere de 10 la sută din cos-
tul operaţiunilor)94.
Bancnotele Băncii Naţionale a României,
constând atât în biletele ipotecare cu suprati-
par, cât şi în bilete proprii, au fost bine primite de
către piaţă, din moment ce pe întregul parcurs al
anului 1881 primele sucursale ale instituţiei (Iaşi,
Craiova, Galaţi şi Brăila) au cerut cu insistenţă să
li se trimită în diferite proporţii95.
Pe parcursul anului 1881 emisiunea de bancno-
te a fost una dintre principalele preocupări ale
Consiliului General. Dacă la 1 mai 1881, Consiliul
aproba predarea către casieria băncii a sumei de
21,5 milioane lei în diverse cupiuri, la 16 iulie
1881 acelaşi organism a decis să continue fabrica-
rea biletelor de bancă în următoarele proporţii: 6
milioane lei în bilete de 20 lei, 12,5 milioane lei în
bilete de 100 lei şi 25 milioane lei în bilete de
1 000 lei96. La sfârşitul lunii septembrie s-a supli-
mentat proporţia biletelor de 20 lei cu o nouă emi-
siune în valoare de 5 milioane lei.
În ianuarie 1882, ca urmare a unei verificări a
activităţii tuturor serviciilor băncii, era consem-
nat faptul că la Serviciul Fabricării şi
Contabilităţii Biletelor "s-a constatat cu cea mai
vie satisfacţie că manipularea unei cantităţi de
2 773 056 bucăţi bilete de diferite categorii primi-
te de serviciu, de la fondarea Băncii până la zi,
fără a mai vorbi de bilete ipotecare transformate şi
chiar de biletele de bancă ce se întorc la serviciu
spre anulare, nu s-a produs rătăcirea nici unui bilet
deşi o cupiură, de la intrarea ei sub formă de hâr-
tie albă în mâna serviciului până la predarea către
casierie, sub formă de bilete, este supusă la diver-
se şi multiple operaţiuni, trecând prin mâinile unui
numeros personal. Aceasta este cu atât mai
satisfăcător cu cât se va ţine cont de facilitatea cu
care se rătăceşte un corp de un volum atât de mic
cum este un bilet de bancă"97.
61
Bancnotele BNR având aceleaşi caracteristici
cu cele emise în anul 1881, cu excepţia datei
de emitere şi a semnăturilor responsabililor,
desigur, au avut putere circulatorie până în 1895 -
bancnota de 20 lei şi 1910 - bancnotele de 100 şi
1 000 lei (ultimele emisiuni au fost făcute în anii
1907, respectiv 1906).
Pe parcursul acestor ani emisiunea de bancnote
a fost ascendentă, înregistrându-se chiar, la un
moment dat, anumite probleme. Astfel, în a doua
jumătate a anului 1882, Emil Costinescu, direc-
torul Serviciului Fabricării şi Contabilităţii
Biletelor a atras atenţia Consiliului General asupra
faptului că emisiunea banilor de hârtie nu mai
avea acoperirea legală de 33 la sută prevăzută în
legea de organizare a BNR. La această situaţie se
ajunsese din cauza faptului că, până în acel
moment fuseseră puse în circulaţie, în mod dispro-
porţionat faţă de nevoile pieţei, bancnote de
valoare nominală mare.
Economia românească, aflată în plină dez-
voltare, avea însă nevoie, în primul rând, de
cupiuri de valoare nominală mică, de 20 lei spre
exemplu. Tocmai tipărirea acestora a dus la o emi-
siune cu mult superioară acoperirii legale, lucru
care putea avea consecinţe grave. Soluţia la care
s-a ajuns a fost una de compromis. Banca Naţio-
nală nu putea renunţa la a pune la dispoziţia pu-
blicului bancnotele sale, dar nu putea nici risca să
compromită încrederea în acestea. De aceea, la 15
septembrie 1882, la propunerea guvernatorului
Ion I. Câmpineanu, Consiliul General a hotărât să
considere ca stoc metalic şi portofoliul de efecte
străine al BNR, lucru care se întâmpla şi în cazul
altor bănci centrale europene. Se aducea ca argu-
ment faptul că acesta era oricând susceptibil a fi
transformat în aur sau argint. Totuşi, Consiliul a
ţinut să precizeze că emisiunea de bilete, făcută pe
seama portofoliului, nu putea să depăşească cu
mai mult de o dată şi jumătate valoarea nominală
a acestuia98.
62
63
Cec emis deCompagnieFrancaise desMoteurs à Gazatestând achizi-ţionarea unuimotor de cătreBanca Naţională aRomâniei (ArhivaBNR, fondSecretariat, dosar1/1880, f.75)
64
Dimensiuni: 218 x 126 mmAvers: chenar cu astragal şi anthemion pe laturile stânga, dreapta şi superioară ale bancnotei. În cen-tru, cartuş curbat cu inscripţia BANCANATIONALEAROMANIEI, sub care sunt înscrise: numărulde control, data emisiunii 28 Fevruariu 1881, valoarea nominală DOUE DIECI LEI, GUVERNATORI. Câmpineanu, DIRECTOR E. Costinescu, CASIAR CENTRALD. Peleanu. În partea inferioară, dis-pus axial, un cartuş decorat cu volute în care este înscris numărul 20, de care se sprijină, în stânga, untânăr purtând un ciocan şi înconjurat de produse industriale (personificarea industriei), iar în dreaptaun tânăr petasatus care ţine, în mâna stângă, un caduceu (personificarea comerţului). În stânga şidreapta alegoriei centrale, două altare quadrifrontes, cu baza înaltă pe care este figurat numărul 20într-un cartuş oval, înscris într-un decor cordiform. Pe corpul altarului, un cartuş rectangular cu ins-cripţia ROMANIA. Frontonul este decorat cu stema României, dispusă axial.Deasupra, în stânga, medalion încadrat, în partea inferioară, de ramuri de laur şi stejar, cu valoarea 20în filigran, ce se dezvoltă din frontonul altarului. În dreapta, medalion cu acelaşi tip de decoraţie, cuefigia în filigran a împăratului Traian, laureat spre stânga. În afara compoziţiei, în stânga jos, numeledesenatorului, GEORGES DUVAL fecit, în dreapta, numele gravorului, P. DUJARDIN sc.
Revers: chenar cu linii drepte şi astragal; în colţuri, elemente decorative cu palmete, volute şi ramuride laur. În centru, medalion cu herma împăratului Traian laureat; circular, este înscris textul penali-tăţilor şi, în partea inferioară, valoarea nominală a bancnotei: DOUE DIECI LEI. Deasupra medalio-nului este repetată valoarea DOUE DIECI LEI; dedesubt, cartuş rectangular cu inscripţia ROMANIA,decorat cu palmete. În stânga şi dreapta medalionului central, două medalioane cu rama decorată cuastragal, ce conţin, în filigran, în stânga, efigia împăratului Traian, laureat spre dreapta, iar în dreap-ta valoarea 20. Sub fiecare dintre madalioanele laterale, câte o peltă stilizată în care este înscris num-ărul 20. În afara compoziţiei, în stânga jos, numele desenatorului, G. DUVAL fecit, în dreapta, nume-le gravorului, P. DUJARDIN sc.
BANCNOTA DE 20 LEI
65
DATA EMISIUNII GUVERNATOR DIRECTOR CASIER CENTRAL
19 ianuarie 1881 Ion I. Câmpineanu Emil Costinescu D. Peleanu
28 februarie 1881 Ion I. Câmpineanu Emil Costinescu D. Peleanu
28 februarie 1881 Ion I. Câmpineanu Emil Costinescu E.D. Albu
3 iunie 1881 Ion I. Câmpineanu Emil Costinescu E.D. Albu
3 iunie 1881 Ion I. Câmpineanu Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
30 septembrie 1881 Ion I. Câmpineanu Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
18 noiembrie 1881 Ion I. Câmpineanu Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
7 aprilie 1882 Ion I. Câmpineanu Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
21 iunie 1882 Ion I. Câmpineanu Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
25 august 1882 Ion I. Câmpineanu Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
10 noiembrie 1882 Ion I. Câmpineanu Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
30 martie 1883 Anton Carp Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
7 septembrie 1883 Anton Carp Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
5 septembrie 1884 Anton Carp Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
19 iunie 1885 Anton Carp Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
6 noiembrie 1885 Anton Carp Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
25 iunie 1886 Anton Carp Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
20 mai 1887 Anton Carp Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
30 septembrie 1887 Anton Carp Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
9 iunie 1888 Ion I. Câmpineanu Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
31 august 1889 Anton Carp Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
12 octombrie 1889 Anton Carp Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
4 mai 1890 Anton Carp Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
2 august 1890 Anton Carp Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
10 noiembrie 1890 Anton Carp Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
10 noiembrie 1890 Theodor Rosetti Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
11 iulie 1891 Theodor Rosetti Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
25 iunie 1892 Theodor Rosetti Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
25 iunie 1892 Theodor Rosetti Emil Costinescu M.Z. Demetrescu
18 martie 1893 Theodor Rosetti Emil Costinescu M.Z. Demetrescu
31 august 1895 Theodor Rosetti Emil Costinescu M.Z. Demetrescu
(După Octavian Luchian, George Buzdugan, Constantin C. Oprescu, Monede şi bancnote
româneşti, Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1977, p.374-375)
EMIS IUNILE BANCNOTEI DE 20 LEI
66
Dimensiuni: 195 x 110 mmAvers: Chenar cu decoraţie à rinceaux compozită şi palmetă axială în colţurile superioare; pe laturile din stân-ga şi dreapta, înscris BNR în tabula ansata; pe latura inferioară, textul penalităţilor în cartuş rectangular. Încentru sus, o acvilă cruciată în zbor spre stânga ţine în gheare o eşarfă cu inscripţia BANCA NATIONALE AROMANIEI. Textul în câmp central: data emisiunii, 28 Fevruariu 1881, numărul de control, valoarea nominalăUNA SUTA LEI, GUVERNATOR (semnătura: I. Câmpineanu), DIRECTOR (semnătura: E. Costinescu),CASIAR CENTRAL (semnătura: E. D. Albu). În stânga şi dreapta, dispuse simetric, două medalioane decora-te în partea inferioară cu o palmetă circumscrisă, iar în partea superioară cu protomă de leu, decorată cu pal-metă, volute şi ghirlandă din care se defăşoară, tangente la medalion, două cornucopiae. Medalioanele au figu-rate, în filigran, efigiile Daciei (?) spre dreapta (în stânga) şi a împăratului Traian, laureat spre stânga (în dreap-ta). Deasupra celor două medalioane, câte două figuri alegorice susţin un panou decorat à rinceaux, cu ante-fixă pe care este figurat un caduceu. În afara compoziţiei, în stânga jos, numele desenatorului GEORGESDUVAL fecit, în dreapta, numele gravorului, P. DUJARDIN sc.
Revers: Chenar cu linii drepte şi astragal; în colţuri, săgeţi decorate cu palmete şi volute, pe care este figuratnumărul 100. Câmpul este decorat un traforaj cu rozete şi elemente cordiforme. În centru, cartuş rectangularcu textul 100 LEI în filigran, deasupra căruia este înscris UNA SUTA LEI. Sub filigran, herma împăratuluiTraian, încadrată de două ramuri de palmier, pe un postament decorat cu astragal şi torsadă, pe baza căruia estefigurat numărul 100 în tabula ansata. În stânga şi dreapta, câte două medalioane suprapuse, dispuse simetric,legate între ele de un cartuş cu numărul 100. Medalioanele din registrul superior sunt decorate cu ramuri delauri în partea inferioară, palmetă axială şi frunze de acant. În câmp, afrontate, efigiile zeiţei Roma (?).Medalioanele din registrul inferior, decorate cu o compoziţie circulară de elemente cordiforme au figurate înfiligran, afrontate, efigiile Daciei (în stânga) şi împăratului Traian laureat (în dreapta). În afara compoziţiei, înstânga jos, numele desenatorului, G. DUVAL fecit, în dreapta, numele gravorului, P. DUJARDIN sc.
BANCNOTA DE 100 LEI
67
DATA EMISIUNII GUVERNATOR DIRECTOR CASIER CENTRAL
28 februarie 1881 Ion I. Câmpineanu Emil Costinescu D. Peleanu
28 februarie 1881 Ion I. Câmpineanu Emil Costinescu E.D. Albu
3 iunie 1881 Ion I. Câmpineanu Emil Costinescu E.D. Albu
3 iunie 1881 Ion I. Câmpineanu Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
16 iulie 1881 Ion I. Câmpineanu Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
18 noiembrie 1881 Ion I. Câmpineanu Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
7 aprilie 1882 Ion I. Câmpineanu Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
18 mai 1883 Anton Carp Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
7 septembrie 1883 Anton Carp Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
5 septembrie 1884 Anton Carp Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
19 iunie 1885 Anton Carp Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
12 noiembrie 1886 Anton Carp Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
14 aprilie 1888 Ion I. Câmpineanu Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
19 aprilie 1889 Anton Carp Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
15 septembrie 1889 Anton Carp Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
25 octombrie 1889 Anton Carp Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
2 august 1890 Anton Carp Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
30 august 1890 Anton Carp Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
30 august 1890 Theodor Rosetti Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
11 aprilie 1891 Theodor Rosetti Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
22 august 1891 Theodor Rosetti Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
22 august 1891 Theodor Rosetti Emil Costinescu M.Z. Demetrescu
5 noiembrie 1891 Theodor Rosetti Emil Costinescu M.Z. Demetrescu
13 mai 1893 Theodor Rosetti Emil Costinescu M.Z. Demetrescu
17 februarie 1894 Theodor Rosetti Emil Costinescu M.Z. Demetrescu
14 august 1896 Anton Carp Emil Costinescu M.Z. Demetrescu
8 mai 1897 Anton Carp Emil Costinescu M.Z. Demetrescu
15 mai 1898 Anton Carp I.G. Bibicescu M.Z. Demetrescu
29 aprilie 1899 Anton Carp I.G. Bibicescu M.Z. Demetrescu
20 ianuarie 1900 M.C. Soutzu I.G. Bibicescu M.Z. Demetrescu
3 ianuarie 1902 M.C. Soutzu I.G. Bibicescu M.Z. Demetrescu
29 ianuarie 1902 M.C. Soutzu I.G. Bibicescu M.Z. Demetrescu
6 martie 1903 M.C. Soutzu I.G. Bibicescu M.Z. Demetrescu
30 septembrie 1904 M.C. Soutzu I.G. Bibicescu M.Z. Demetrescu
18 august 1905 Anton Carp I.G. Bibicescu M.Z. Demetrescu
23 martie 1906 Anton Carp I.G. Bibicescu M.Z. Demetrescu
12 aprilie 1907 Anton Carp I.G. Bibicescu M.Z. Demetrescu
11 octombrie 1907 Anton Carp I.G. Bibicescu M.Z. Demetrescu
(După Octavian Luchian, George Buzdugan, Constantin C. Oprescu, Monede şi bancnote
româneşti, Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1977, p.374-375)
EMIS IUNILE BANCNOTEI DE 100 LEI
68
Dimensiuni: 218 x 126 mmAvers: Compoziţie arhitecturală cu două balustrade figurate pe un podium cu decor cordiform şi colonete late-rale care sprijină un antablament segmentat central de un cartuş cu textul penalităţilor, înscris într-o tabulaansata. În centru, două ţărănci aşezate ce personificăAgricultura (în stânga) şi Navigaţia (în dreapta) între care,în faţa podiumului, este figurat un caduceu în cartuş oval, decorat cu volute. Cele două personaje se sprijină decâte o balustradă pe frontul cărora este înscris câte un panou cu scene industriale (în stânga) şi agricole (îndreapta). Pe cele două balustrade, câte un scut cu numărul 1000 sprijinit de doi grifoni; deasupra, dispuse sime-tric, două medalioane decorate în partea superioară cu un fronton rampant segmentat şi rozetă axială, avândreprezentate efigiile afrontate în filigran ale Daciei (în stânga) şi împăratului Traian laureat (în dreapta). În câm-pul central, textul: BANCA NATIONALE A ROMANIEI / 28 Fevruariu 1881 /UNA MIE LEI / GUVERNA-TOR (semnătura: I. Câmpineanu) DIRECTOR (semnătura: E. Costinescu) / CASIAR CENTRAL (semnătura:D. Peleanu). În afara compoziţiei, în stânga jos, numele desenatorului, GEORGES DUVAL fecit, în dreapta,numele gravorului, P. DUJARDIN sc.
Revers: Chenar din linii drepte cu săgeţi la colţuri, decorate cu volute. În centru, bustul împăratului Traian lau-reat, într-un medalion decorat cu frunze de laur şi palmetă axială, sprijinit pe un cartuş rectangular cu valoareanominală 1000 LEI, în filigran. Dedesubt, numărul 1000 în tabula ansata, înscris într-un scut decorat cu volu-te.În stânga şi dreapta compoziţiei centrale, dispuse simetric, câte un panou cu rama à rinceaux cu două registre:în cel superior, efigiile afrontate, în filigran, ale împăratului Traian, laureat spre dreapta şi Daciei; în registrulinferior, medalioane reprezentând efigiile afrontate ale zeului Mercur, cu rama decorată cu astragal; în parteainferioară a acestora, câte un cartuş rectangular cu numele ROMANIA. În afara compoziţiei, în stânga jos,numele desenatorului, G. DUVAL fecit, în dreapta, numele gravorului, P. DUJARDIN sc.
BANCNOTA DE 1000 LEI
69
DATA EMISIUNII GUVERNATOR DIRECTOR CASIER CENTRAL
28 februarie 1881 Ion I. Câmpineanu Emil Costinescu D. Peleanu
16 iulie 1881 Ion I. Câmpineanu Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
2 noiembrie 1883 Anton Carp Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
30 mai 1884 Anton Carp Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
15 mai 1885 Anton Carp Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
9 februarie 1890 Anton Carp Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
23 august 1890 Anton Carp Emil Costinescu Gr. Urlăţeanu
23 august 1890 Theodor Rosetti Emil Costinescu M.Z. Demetrescu
24 iunie 1893 Theodor Rosetti Emil Costinescu M.Z. Demetrescu
31 martie 1894 Theodor Rosetti Emil Costinescu M.Z. Demetrescu
1 iunie 1895 Theodor Rosetti Emil Costinescu M.Z. Demetrescu
19 septembrie 1902 M.C. Soutzu I.G. Bibicescu M.Z. Demetrescu
23 martie 1906 Anton Carp I.G. Bibicescu M.Z. Demetrescu
(După Octavian Luchian, George Buzdugan, Constantin C. Oprescu, Monede şi bancnote
româneşti, Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1977, p.374-375)
EMIS IUNILE BANCNOTEI DE 1000 LEI
70
NOTE
1. Pentru mai multe amănunte vezi Costin C. Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui,vol.1,Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1996, p.135 şi următoarele şi Octavian Iliescu, Istoria monedei înRomânia, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2002, 73-83.
2. Ion M. Bujoreanu, Legiuirile României vechi şi noi, f.l., f.a., vol.1, p.1978.
3. M. Maievschi, Biletele ipotecare - prima hârtie monedă din ţara noastră, în Crearea sistemuluimonetar naţional la 1867, Bucureşti, Editura Academiei RSR, 1968, p.95.
4. C.I. Băicoianu, Istoria politicei noastre monetare şi a Băncii Naţionale, Bucureşti, Monitorul Oficialşi Imprimeriile Statului, Imprimeria Naţională, 1932, vol.1, partea a II-a, p.592.
5. Gh. M. Dobrovici, Istoricul desvoltării economice şi financiare a României şi împrumuturile contra-ctate 1823-1933, Bucureşti, Tipografia Ziarului "Universul", 1934, p.103.
6. Vezi în acest sens Victor Slăvescu, Istoricul Băncii Naţionale a României (1880-1924), Bucureşti,Cultura Naţională, 1925, pp.11 17.
7. Apud ibidem, p. 7.
8. Vezi Mihail Gr. Romaşcanu, Eugeniu Carada (1836-1910), Bucureşti, Cartea Românească 1937,p. 203 şi George Virgil Stoenescu, La început a fost Carada, în Banca Naţională a României 1880-1995,Bucureşti, Editura Enciclopedică, p.64.
9. C.I. Băicoianu, op. cit, Bucureşti, Tiparul Românesc, 1939, vol. 2, partea a II a, p. 159.
10. Constantin Hamangiu, Codul general al României. Legi uzuale, Bucureşti, Librăria UniversalăAlcalay, f.a., vol. 2, pp. 272 276
11. G.C. Marinescu, Banca Naţională a României. Legi, statute, dispoziţiuni monetare, convenţiunifinanciare etc., Bucureşti, Cartea Românească, 1939, p. 117.
12. Mihaela Tone, Cristian Păunescu, Istoria Băncii Naţionale a României în date, vol. 1, 1880-1914,Bucureşti, Editura Oscar Print, 2005, p. 16; C.I. Băicoianu, op. cit., vol. 2, partea I, p. 147.
13. Arhiva Băncii Naţionale a României (în continuare se va cita Arhiva BNR), fond Secretariat, dosar1/1880, f. 1.
14. Ibidem, f.3.
71
15. Ibidem, f.4.
16. Ibidem.
17. Ibidem,, f.2.
18. Ibidem f.3.
19. Ibidem..
20. Ibidem, f.5-6.
21. Ibidem, f.4.
22. Mihaela Tone, Cristian Păunescu, op.cit., p.17.
23. Ibidem, p.19.
24. Ibidem.
25. G.C. Marinescu, op.cit., p.107.
26. Costin C. Kiriţescu, op.cit., vol.1, p.234.
27. C.I. Băicoianu, op.cit., vol.2, partea I, planşa IX.
28. Arhiva BNR, fond Secretariat, dosar 1/1880, f. 420.
29. Ibidem, f.11.
30. Ibidem, f.10.
31. Ibidem, f. 9-10.
32. Ibidem, f.12.
33. Ibidem, f.16.
34. Ibidem, f.20.
35. Ibidem, f.20v.
36. Ibidem, f. 41.
37. Mai multe detalii despre presa Marinoni vezi www.arts-et-metiers.net/pdf/carnet-marinoni.pdf,
accesat la 15 martie 2006.
38.Arhiva BNR, fond Secretariat, dosar 1/1880, f.56.
39. Ibidem, f.22.
72
40. Tristan Gaston-Breton, Banque de France. Deux siecles d’histoire, Paris, Le Cherche Midi, 1999,p.42.
41. Arhiva BNR, fond Secretariat, dosar 1/1880, f.22v.
42. Ibidem.
43. Mihaela Tone, Cristian Păunescu, op.cit., p.18.
44. Arhiva BNR, fond Secretariat, dosar 1/1880, f.29v.
45. Ibidem, f.259, 259v.
46. Ibidem, f. 261v.
47. Octavian Luchian, George Buzdugan, Constantin C. Oprescu, Monede şi bancnote româneşti,Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1977, p.368.
48. Ştefan Petre-Kirson (ed.), Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni 1864-1880. Documente (Legislaţie;Procesele-Verbale ale Comitetului Biletelor Ipotecare), Bucureşti, CEC, 2005, p.124.
49. Arhiva BNR, fond Secretariat, dosar 1/1880, f.26 v.
50. Ibidem.
51. Ibidem, f.262.
52. Ibidem.
53. Mihaela Tone, Cristian Păunescu, op.cit., p.36.
54. Arhiva BNR, fond Secretariat, dosar 1/1880, f. 121 v.
55. Ibidem, f.122.
56. Ibidem, f.264, 264v.
57. Ibidem, f.347.
58. Ibidem, f.38.
59. Ibidem, f.351, 365.
60. Idem, dosar 1/1881, f.1.
61. Ibidem, f.197v.
62. Ibidem, f.207.
73
63. Ibidem, f.230.
64. Idem, dosar 1/1880, f.232-233.
65. Mihaela Tone, Cristian Păunescu, op.cit., p.24.
66. Ibidem, p.35.
67. Arhiva BNR, fond Secretariat, 2/1880, f.50.
68. Ibidem, f.54.
69. Ibidem, f.56.
70. Ibidem. f.57.
71. Ibidem, f.54 bis.
72. Mihaela Tone, Cristian Păunescu, op.cit., p.12.
73. Arhiva BNR, fond Secretariat, dosar 1/1881, f.360.
74. Idem, fond Casa de Pensiuni a funcţionarilor BNR, dosar 1/1902, f.11.
75. Idem, fond Secretariat, dosar 1/1880, f.100.
76. Ibidem, f.100v.
77. Ibidem.
78. Ibidem, f.101.
79. Ibidem, f.100.
80. Ibidem, f.101v.
81. Ibidem.
82. Ibidem, f.111.
83. Ibidem, f.108.
84. Idem, dosar 1/1881, f.166.
85. Idem, dosar 1/1880, f. 124, 189.
86. Gh. M. Dobrovici, op.cit., p.112.
87. Arhiva BNR, fond Procesele-Verbale ale Consiliului de Administraţie, dosar 27, f.75.
88. Ibidem, f.90-91.
74
89. Atunci când vorbeşte despre biletele cu valoarea nominală de 50 lei şi 500 lei, Costinescu face refe-rire la biletele ipotecare transformate de către bancă, lucru care rezultă din Raportul Consiliului deAdministraţie către Adunarea generală a acţionarilor din 21 februarie 1882, Bucureşti, Tipografia“Românul” Carol Gobl, 1882, p.9.
90. Arhiva BNR, fond Secretariat, dosar 1/1881, f.310, 310v.
91. Ibidem, f.172.
92. În Procesul- verbal al Consiliului General din 28 februarie 1881 considerăm că există o inadvertenţăde înregistrare a datelor în sensul că documentul menţionează faptul că s-a decis “să se imprime bileteîn următoarele proporţiuni: 3 milioane bilete de 20 lei, 5 milioane bilete de 100 lei, 25 milioane biletede 100 lei”. (Arhiva BNR, fond Procesele-Verbale ale Consiliului General, dosar 129, f.13).
93. Arhiva BNR, fond Secretariat, dosar 1/1880, f.60.
94. Ibidem, f.63.
95. Mihaela Tone, Cristian Păunescu, op.cit., passim.
96. Ibidem, p.51.
97. Ibidem, p.59.
98. Ibidem, p.67.
75
BIBLIOGRAFIE
I. IZVOARE
ARHIVE
Arhiva Băncii Naţionale a României
Procesele-Verbale ale Consiliului General, vol.139Procesele-Verbale ale Consiliului de Administraţie, vol.27Fond Secretariat, dosare 1,2/1880, 1/1881Fond Casa de pensiuni a funcţionarilor BNR, 1/1902
II. LUCRĂRI ŞI STUDII
1. Băicoianu, Constantin I., Istoria politicei noastre monetare şi a Băncii Naţionale, Bucureşti,Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Imprimeria Naţională, 1932, vol.2, partea I
2. Bujoreanu, Ion M., Legiuirile României vechi şi noi, f.l., f.a., vol.1
3. Dobrovici, Gh. M., Istoricul desvoltării economice şi financiare a României şi împrumuturile contra-ctate 1823-1933, Bucureşti, Tipografia ziarului "Universul", 1934
4. Gaston-Breton, Tristan, Banque de France. Deux siecles d’histoire, Paris, Le Cherche Midi, 1999
5. Hamangiu, Constantin, Codul general al României. Legi uzuale, Bucureşti, Librăria UniversalăAlcalay, f.a., vol. 2
6. Kiriţescu, Costin C., Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, vol.1, Bucureşti, EdituraEnciclopedică, 1996
7. Petre-Kirson, Ştefan (ed.), Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni 1864-1880. Documente (Legislaţie;Procesele-Verbale ale Comitetului Biletelor Ipotecare), Bucureşti, CEC, 2005
76
8. Luchian, Octavian, Buzdugan, George, Oprescu, Constantin C., Monede şi bancnote româneşti,Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1977
9. Iliescu, Octavian, Istoria monetei în România, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2002
10. Maievschi, M., Biletele ipotecare - prima hârtie monedă din ţara noastră, în Crearea sistemuluimonetar naţional la 1867, Bucureşti, Editura Academiei RSR, 1968
11. Marinescu, G.C., Banca Naţională a României. Legi, statute, dispoziţiuni monetare, convenţiunifinanciare etc., Bucureşti, Cartea Românească, 1939
12. Romaşcanu, Mihail Gr., Eugeniu Carada (1836-1910), Bucureşti, Cartea Românească 1937
13. Stoenescu, George Virgil, La început a fost Carada, în Banca Naţională a României 1880-1995,Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1995
14. Tone, Mihaela, Păunescu, Cristian, Istoria Băncii Naţionale a României în date, vol. 1, 1880-1914,Bucureşti, Editura Oscar Print, 2005
77
Realizarea acestei lucrări nu ar fi fost posibilă fără sprijinuldoamnei Constanţa Gudin, director general al R.A.Imprimeria Băncii Naţionale a României şi al doamneiMarioara Eana, director tehnic, care ne-au asigurat accesulnelimitat la colecţia istorică a instituţiei menţionate.
Mulţumim, totodată, directorului general al MuzeuluiNaţional de Istorie a României, domnul dr. CrişanMuşeţeanu şi domnului Ernest Oberlander-Târnoveanu,şeful Cabinetului numismatic al Muzeului Naţional deIstorie a României.