1. Ambalarea şi etichetarea produselor de panificaţie şi produselor de cofetărie

Ambalajul este un material (hârtie, carton, masă plastică etc.) în care se împachetează ceva pentru a fi păstrat sau transportat.

Totalitatea elementelor destinate protecţiei unui produs/lot de produse, în scopul menţinerii calităţii şi integrităţii pe timpul manipulării, transportului, depozitarii, desfacerii si consumului si pentru inlesnirea acestor operatiuni. Notiunea de ambalaj corespunde notiunii comerciale de ţară. Modul de ambalare a produselor, materialele din care sunt realizate ambalajele, designul etc, influenteaza decisiv succesul comercial al marcii.

Ambalajul modern nu se limiteaza doar la protectia fizica a produsului, ci constituie un mijloc important de comunicare intre produs-producator si consumator, in deosebi la vanzarea prin autoservire. Alaturi de o serie de functii tehnice (rol de protectie impotriva umiditatii, prafului, socurilor, contaminarii s.a., de conservare, manipulare, depozitare, distributie fizica), ambalajul indeplineste importante functii comerciale si de marketing, cum sunt:

semnalizare (la locul de vanzare), atragerea atentiei clientelei - prin forma, dimensiune, grafica, culoare, miros etc, constituind un veritabil prim suport media (V. promovare prin ambalaj);

informarea consumatorului privind mentiunile legale: originea, compozitia, clasa de calitate, modul de utilizare, termenul de valabilitate, pretul unitar (V. eticheta);

facilitarea identificarii, precum si diferentierea usoara a tipului de produs pe care il contine fata de produsele concurente s.a. Rezistenta la schimbare este, uneori, puternica (vezi cutiile tetra-pack, folosite cu succes la ambalarea bauturilor racoritoare, a laptelui, care nu s-au impus insa si pentru vinul de masa).

Scopul ambalării: Designul ambalajului şi materialele de ambalare trebuie să asigure protecţia corespunzătoare

pentru a minimaliza contaminarea, pentru a preveni deteriorarea şi pentru realizarea unei etichetări adecvate.

Materialele de ambalare utilizate trebuie să fie netoxice şi să nu afecteze în nici un fel siguranţa şi acceptabilitatea produselor în condiţii normale de depozitare şi folosire.

Unde este necesar, materialul de ambalare refolosit trebuie să fie adecvat pentru refolosire, durabil, uşor de curăţat şi dezinfectat la necesitate.

Ambalajele se clasifică în funcţie de mai multe criterii, care sunt utilizate frecvent în practică:o după modul de folosire: de unică folosinţă, refolosibile (returnabile) după materialul folosit în confecţionarea ambalajelor: o ambalaje din hârtie şi carton;o ambalaje din sticlă;o ambalaje din metal;o ambalaje din materiale plastice;o ambalaje din lemn, înlocuitori din lemn şi împletituri;o ambalaje din materiale textile;o ambalaje din materiale complexe.o după sistemul de confecţionare: ambalaje fixe; ambalaje demontabile; ambalaje pliabile.o după tip: plicuri; pungi; plase; lăzi; cutii; flacoane; borcane etc.o după domeniul de utilizare: ambalaje de transport, ambalaje de desfacere şi prezentare. după specificul produsului ambalat: o ambalaje pentru produse alimentare;o ambalaje pentru produse nealimentare;o ambalaje pentru produse periculoase;o ambalaje individuale;o ambalaje colective.o după gradul de rigiditate: ambalaje rigide; ambalaje semirigide; ambalaje suple.o după modul de circulaţie al ambalajului: ambalaje refolosibile; ambalaje nerefolosibile – tip

pierdut.

1

o după sistemul de circulaţie: sistem de restituire a ambalajelor; sistem de vânzare – cumpărare a ambalajelor.

o după sistemul de confecţionare: ambalaje fixe; ambalaje demontabile; ambalaje pliante.o după căile de transport: ambalaje pentru transport terestru; ambalaje pentru transport fluvial-

maritim; ambalaje pentru transport aerian.o după destinaţie: ambalaje pentru piaţa externă; ambalaje pentru piaţa internă.

Metode de ambalare a marfurilorMetodele de ambalare a marfurilor tin seama de caracteristicile actuale si tendintele de viitor în

ceea ce priveste productia si circulatia marfurilor.a) Ambalarea portionata - este procedeul de ambalare în care cantitatea de produs care urmeaza sa

fie cuprinsa in ambalaj este stabilita astfel încît sa fie consumata la o singura folosire. Pentru ambalarea portionata pot fi folosite: folii contractibile, folii termosudabile din aluminiu sau hîrtii metalizate.

b) Ambalarea tip aerosol - Ambalajul tip aerosol este un recipient rezistent la o presiune interioara data, prevazut cu o deschidere în care se monteaza o „valva”, care asigura etanseitatea si distribuirea produsului continut, sub forma de spuma, pasta, pudra sau în stare lichida. Aceasta metoda de ambalare este utilizata, de exemplu, la produsele cosmetice, farmaceutice, alimentare.

c) Ambalarea în folii contractibile - este o metoda de ambalare a produselor în bucati mici, uniforme, prin asezarea lor pe o placa-suport, avînd alveole termoformate, urmata de închidere prin acoperire cu folie si termosudare. Aceasta metoda este foarte mult utilizata, de exemplu, in cazul produselor alimentare, în special la ambalarea produselor din carne, a produselor lactate. De asemenea, ambalarea în folii contractibile îsi gaseste o larga utilizare în cazul unor produse de dimensiuni mici.

d) Ambalarea aseptica - consta în introducerea unui produs sterilizat, destinat comercializarii, într-un recipient sterilizat, în conditii aseptice, urmata de închiderea recipientului astfel încît sa fie prevenita contaminarea produsului cu microorganisme. Ambalajul aseptic consta într-o folie unica, multistratificata, care combina cele mai bune caracteristici ale hîrtiei, materialului plastic si aluminiului pentru a alcatui un recipient cu performante superioare.

e) Ambalarea în vid - consta în introducerea produsului într-un ambalaj impermeabil la gaze si scoaterea aerului, suprimînd astfel oxigenul, principalul agent responsabil de o eventuala alterare a produsului.

f) Ambalarea în atmosfera modificata - consta în închiderea produsului într-un ambalaj în care atmosfera din interior este modificata. Aplicarea acestei tehnici permite controlul reactiilor chimice, enzimatice sau microbiene în scopul reducerii sau eliminarii proceselor de degradare a marfurilor.

g) Ambalarea colectiva - este o metoda de ambalare care presupune gruparea într-o singura unitate de vînzare a mai multor produse. Materialele folosite pentru ambalarea colectiva a marfurilor sunt în principal cartonul, hîrtia si foliile contractibile. Aceasta metoda este utilizata pentru ambalarea unor produse alimentare, electrotehnice, a jucariilor pentru copii si a altor produse.

Ambalajul ecologicÎntr-o societate moderna, ambalajul trebuie sa raspunda atît cerintelor esentiale cu privire la

produs, cît si unor obiective precise de protejare a mediului înconjurator. Impactul ambalajelor asupra mediului reprezinta de fapt impactul materialelor si tehnologiilor de ambalare asupra mediului. Caracterul ecologic al unui produs depinde de materiile prime utilizate, procesul tehnologic si deseurile rezultate din procesul de productie si consum.

Ambalajul ecologic este ambalajul realizat din materiale ecologice, utilizînd tehnologii nepoluante, cu un impact minim admis asupra mediului înconjurator. Reciclarea este operatia de realizare a unui material nou din materiale deja folosite.

2

Etichetarea

Eticheta reprezinta totalitatea informatiilor care insotesc produsul alimentar respectiv si care sunt de regula inscrise pe ambalaj şi care ofera consumatorului detaliile privind caracteristicile produsului cum ar fi data de expirare, lista ingredientelor, numele şi adresa producatorului etc.

Eticheta este orice material scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat, care conţine elemente de identificare a produsului şi care însoţeşte produsul sau este aderent la ambalajul acestuia.

Care este scopul etichetarii alimentelor? Scopul etichetarii alimentelor este de a furniza consumatorilor toate informatiile necesare,

verificabile si usor de comparat, pentru ca acestia sa poata efectua in cunostinta de cauza o alegere corecta, alegand acel produs care corespunde cel mai bine cu nevoia lor, cu exigenta lor, cu posibilitatea lor financiara, sau cu interesul lor de moment.

Informaţiile înscrise pe etichetă, nu trebuie să inducă în eroare consumatorii. De asemenea, eticheta trebuie sa informeze consumatorii asupra riscurilor la care acestia ar putea fi expusi.

Ce informatii trebuie sa conţină eticheta? În continuare va fi prezentată informatia care trebuie sa fie inclusa pe etichetele alimentelor şi vor fi detaliate cateva dintre aceste elemente:

Denumirea produsului - se refera la natura, genul, sortul şi starea alimentului. Citind denumirea produsului, consumatorul işi face o impresie imediata asupra naturii acestuia. Exemple de denumiri de produse: lapte pasteurizat, cafea macinata, alune prajite ambalate în atmosfera protectoare, biscuiţi, etc;

Termenii "mod", "tip", "gen" nu pot fi folositi alaturi de denumirea specifica. Denumirea ţării producătoare - pentru produsele fabricate în Republica Moldova se indică

„Fabricat în Moldova”. Denumirea întreprinderii producătoare, adresa, telefon - de menţionat ca adesea şi telefonul

este menţionată cu litere mici, intr-un colţ al ambalajului, producatorii preferand să poziţioneze la mare cinste numele comercial sau de pe cel marca al produsului.

Marca de produs (dacă este înregistrată) - marca reprezinta un semn distinctiv menit sa diferentieze produsele şi serviciile prin garanţia unei calităţi superioare şi constante, semn susceptibil de a forma, în conditiile legii, obiectul unui drept exclusiv, care aparţine categoriei drepturilor de proprietate industriala.

Prin urmare:· marca este un semn distinctiv, care permite unei persoane fizice sau juridice să distingă produsele

sau serviciile sale de cele ale concurentilor;· marca reprezinta o garantie privind calitatea produselor si serviciilor la care se refera: ea are

scopul sa dea încredere clientului în ceea ce priveste calitatea produselor si serviciilor în cauza.Continutul marcilor- Numele (numele patronimic, pseudonimul, prenumele, numele comercial )- Denumirile, cuvintele inventate sau luate din limbajul curent pot constitui o marca doar daca sunt

arbitrare.- Literele şi cifrele.- Forma produsului sau a ambalajului este înregistrată ca marca foarte rar. Ect.. Denumirea documentului normativ; Data ambalării; Data de expirare - pentru data de expirare se folosesc 2 termeni: a) termenul de valabilitate, pentru alimentele foarte perisabile cum ar fi produsele lactate si cele din

carne, si care reprezinta data limita de consum. Dupa aceasta data producatorul nu mai garanteaza sanatatea consumatorului, chiar daca produsul a fost pastrat in conditii corespunzatoare;

b) data durabilitatii minimale, pentru produsele mai putin perisabile, cum ar fi produsele de panificatie, conservele, produsele din ciocolata, bauturile racoritoare etc, si care reprezinta data limita de comercializare. Produsele mai pot fi consumate o vreme, neafectand sanatatea, dar nu mai pot fi comercializate, intrucat producatorul nu mai garanteaza calitatile fizico-chimice si pe cele gustative (dioxidul de carbon din bauturile racoritoare se pierde, painea se usuca etc).

3

Termenul de valabilitate se compune din formularea clara a zilei, lunii si anului (in aceasta ordine, folosind sistemul ZZLLAA) si intr-o forma necodificata. Data este precedata de mentiunea clara "Expira la data de…". Dupa caz, se poate indica doar ziua si luna sau ziua, luna si anul.

Alimentele scutite de indicarea datei durabilitatii minimale: Painea, produsele de panificatie, patiserie si cofetarie care se consuma in 24 ore.Sarea de bucatarie, cu exceptia celei iodate.Zaharul si mierea de albine.Produsele zaharoase alcatuite aproape in totalitate din zahar aromatizat sau colorat.Guma de mestecat.Portiile individuale de inghetata nepreambalata.Bauturi nealcoolice, sucuri de fructe, nectaruri din fructe si bauturi alcoolice in recipiente mai mari

de 5 litri, destinate consumului colectiv. Cantitatea neta - înscrierea cantitatii nete se face in unitati de volum, pentru produsele lichide,

si in unitati de masa pentru celelalte produse. Se utilizeaza dupa caz litrul, centilitrul, mililitrul si gramul sau kilogramul. Masa netă şi volumul produsului trebuie să fie exprimate în unităţi ale Sistemului Internaţional de Unităţi.

Pentru urmatoarele alimente nu este obligatorie indicarea cantitatii nete:- Alimentele vandute cu bucata, la care numerotarea se poate face cu uşurinţă din exteriorul

produsului; în caz contrar, se indica numarul pe eticheta.- Alimentele care pot inregistra pierderi de volum sau de masa.- Alimentele care sunt vîndute la număr sau sunt vîndute în prezenţa cumpărătorului.- Alimentele a caror cantitate neta este mai mica de 5 grame sau 5 mililitri. Sunt exceptate

condimentele si plantele aromatice. Lista ingredientelor - toate ingredientele trebuie sa fie mentionate pe eticheta in ordinea

descrescatoare a cantitatii lor. Aditivii alimentari, vitaminele si mineralele adaugate trebuie de asemenea sa fie incluse in lista ingredientelor. La utilizarea substanţelor aromatice şi gustative, cuvintele ,,aromatizanţi”, ,,aditiv alimentar gustativ” trebuie să fie însoţite de adiectivele: ,,natural”, ,,identic cu cel natural” sau ,,artificial” în dependenţă de natura lui.

Aditivii alimentari se inscriu in lista ingredientelor cu denumirea categoriei din care fac parte (coloranti, conservanti, stabilizatori, indulcitori etc) urmata de denumirea chimica sau codul numeric CE. De exemplu: acidifiant: acid citric sau E330.

Apa inclusă în reţeta produsului trebuie indicată în lista ingredientelor, cu excepţia cszurilor, cînd apa constituie partea principală a ihngredientelor (siropul, moarea, bulionul ect.).

Valoarea nutritivă – conţinutul de substanţe nutritive se indică în grame, ca masă a glucidelor, proteinelor, grăsimilor şi alte componente în 100 g sau 100 ml a părţii comestibile a produsului. Valoarea energetică a produsului la 100 g sau 100 ml de produs se indică în kilocalorii (kcal).

Date privind identificarea lotului - toate alimentele trebuie sa poarte o indicatie care sa permita identificarea lotului din care fac parte. Alimentele a caror eticheta specifica si ziua in data de durabilitate minimala sau termenul de valabilitate, alaturi de alte cazuri similare, sunt exceptate de la indicarea lotului.

Clasa de calitate; Conditiile de depozitare şi de folosire (daca este cazul); Locul de origine (daca este cazul); Instructiunile de utilizare; Condiţiile de păstrare – se indică pentru produsele care au termen de valabilitate şi/sau condiţii

speciale de păstrare (temperatura, umiditatea ect.). Termenul de valabilitate – al produselor alimentare se consideră de la data fabricării. Termenul

de valabilitate se prezintă în modul următor: ,,Valabil pînă la … (data)” sau ,,Termen de valabilitate … (ore, zile, luni sau ani) de la data fabricării”. Data expirării termenului de valabilitate se prezintă astfel: ,,Ora, ziua şi luna” – pentru produsele perisabile; ,,Ziua şi luna” – dacă termenul de valabilitate al produsului nu depăşeşte trei luni; ,,Luna şi anul” – dacă termenul de valabilitate depăşeşte trei luni.

Modul de preparare pentru întrebuinţare;

4

Numărul ambalatorului; Codul cu bare, dacă este înregistrat - codul este o combinatie de elemente simbolice prin care

se reprezinta o informatie.Aceste elemente pot fi cifre (cod numeric) sau litere si cifre (cod alfanumeric).Codificarea reprezinta operatiunea de transpunere în cod a elementelor definitorii ale unor produse, servicii, fenomene.Codul cu bare este o modalitate de reprezentare grafica a caracterelor numerice sau alfanumerice prin alternarea unor bare de culoare ?nchisa cu spatii albe de dimensiuni definite.Tehnologia codului cu bare se bazeaza pe recunoasterea acestor combinatii de bare si spatii, cu ajutorul unor echipamente informatice specializate.

Mentiunile suplimentare pe grupe de produse - va informam ca exista mentiuni suplimentare de etichetare pentru diferitele grupe de produse, dintre care vom mentiona urmatoarele pe care le consideram a fi foarte importante la alegerea produsului:

- Laptele trebuie sa includa procentul de grasime si procedeul de tratamentul termic- Untul - procentul de grasime si o mentiune speciala in cazul adaosului de sare- Margarina - tipul de margarina dupa procentul de grasime. În cazul in care contine mai mult de

0,5% sare trebuie sa fie specificat pe eticheta sarata.- Pentru cazurile cand uleiurile si grasimile sunt folosite ca ingrediente pentru alte produse trebuie

specificata originea acestora (vegetala sau animala), iar pentru cele hidrogenate, mentiunea hidrogenat / hidrogenata, lucru care, din pacate, nu se gaseste pe toate produsele. Este dreptul consumatorului sa cunoasca daca uleiul sau grasimea sunt hidrogenate sau nu.

Informatia inscriptionata trebuie sa fie de asa natura mentionata incat sa fie usor de inteles de catre oricine. Mentiunile de etichetare trebuie redactate in limba romana, lizibil si inteligibil, asezate in mod vizibil. Fac exceptie de la prevederea redactarii in limba romana marcile de fabrica sau de comert, denumirile de firme si denumirile arhicunoscute publicului larg, precum: pizza, chips, snacks, croissant, pop-corn etc. În plus, informatiile de pe eticheta nu trebuie sa fie acoperite sau separate prin alte indicatii sau desene. Înscrisurile depe eticheta nu trebuie sa prezinte modificari (stersaturi, inlocuiri sau adaugari) care pot induce in eroare consumatorul. Se interzice reetichetarea alimentelor.

Suplimentar, elementele de etichetare nu trebuie sa faca referire la proprietati medicale, precum, "ajuta la reducerea riscului de …", "ajuta la intarirea sanatatii", "ajuta la intarirea sistemului circulator …", "este un aliment sanatos…" etc. Aceste mentiuni pot fi facute in cazul alimentelor destinate special bolnavilor cu anumite afectiuni, sau in general alimentelor, cu conditia ca sa fie in prealabil testate si avizate ca avand proprietati medicale speciale.

Actele normative care reglementeaza normele de etichetare a alimentelor sunt reprezentate, in principal, de H.G. 784/1996 modificata si completata prin H.G. 953/1999.

2. CONDIŢII PRIVIND CONŢINUTUL INFORMAŢIEI PENTRU PRODUSELE DE MORĂRIT: FĂINĂ, CRUPE, FULGI, FĂINĂ DE OVĂZ, TĂRÎŢĂ:

denumirea produsului; denumirea şi adresa producătorului, ambalatorului, exportatorului, importatorului; denumirea ţării producătoare; marca de produs (dacă este înregistrată); masa netă; clasa de calitate sau numărul măcinişului; ingrediente; pentru făina de grîu vitaminizată pentru coacerea pîinii de calitate superioară şi calitatea intîi se

scrie cuvîntul "VITAMINIZATĂ" (cu majuscule); valoarea nutritivă, conţinutul de vitamine; condiţiile de păstrare; data fabricării şi termenul de valabilitate; indicativul documentului normativ în conformitate cu care a fost fabricat şi poate fi identificat

produsul; codul cu bare (dacă este stabilit); informaţia privind certificarea. Aceeaşi informaţie se scrie pe etichete, care se fixează de saci.

5

CONDIŢII PRIVIND CONŢINUTUL INFORMAŢIEI PENTRU PRODUSELE DE PANIFICAŢIE

denumirea produsului; denumirea şi adresa producătorului, ambalatorului, exportatorului, importatorului; denumirea ţării producătoare; marca de produs (dacă este înregistrată); masa netă; ingrediente; valoarea nutritivă; conţinutul de vitamine, celuloză, fibre nutritive şi alţi componenţi pentru produse speciale,

luînd în consideraţie destinaţia lor; condiţiile de păstrare; data fabricării şi termenul de valabilitate; indicativul documentului normativ în conformitate cu care a fost fabricat şi poate fi identificat

produsul; codul cu bare (dacă este stabilit); informaţia privind certificarea.

CONDIŢII PRIVIND CONŢINUTUL INFORMAŢIEI PENTRU PRODUSELE FĂINOASE AMBALATE

denumirea produsului; denumirea şi .adresa producătorului, ambalatorului, exportatorului, importatorului; denumirea ţării producătoare;. masa netă în condiţii normale de umiditate; marca de produs (dacă este înregistrată); ingrediente; coloranţi, aromatizanţi, aditivi alimentari şi altele (dacă se utilizează); grupa produsului şi clasa; valoarea nutritivă; data fabricării şi termenul de valabilitate; modul de preparare; indicativul documentului normativ în conformitate cu care a fost fabricat şi poate fi identificat

produsul; codul cu bare (dacă este stabilit); informaţia privind certificarea.

Pentru pastele făinoase neambalate informaţia expusă mai sus trebuie să fie prezentată în sala de comerţ.

CONDIŢII PRIVIND CONŢINUTUL INFORMAŢIEI PENTRU PRODUSELE DE COFETĂRIE

Condiţii generale privind conţinutul informaţiei: denumirea produsului; denumirea şi adresa producătorului, ambalatorului, exportatorului, importatorului; denumirea ţării producătoare; marca de produs (dacă este înregistrată); masa netă; ingrediente; valoarea nutritivă, conţinutul de vitamine (dacă produsul a fost fabricat cu utilizarea vitaminelor); condiţiile de păstrare; data fabricării şi termenul de valabilitate; indicaţii privind prepararea; indicativul documentului normativ în conformitate cu care a fost fabricat şi poate fi identificat produsul; codul cu bare (dacă este stabilit); informaţia privind certificarea.Condiţii suplimentare privind conţinutul informaţiei:Produse de cofetărie pentru diabetici: conţinutul (calculat) în 100g de produs: xilit, sorbită şi/ sau alţi îndulcitori, zahăr total (recalculat în zaharoză); inscripţia: "Se consumă la indicaţia medicului"; norma zilnică de consum a xilitului, sorbitei şi/sau a altor îndulcitori - nu mai mult de 30 g; simbolul ce caracterizează'- apartenenţa produsului la grupa produselor pentru diabetici.Produse de cofetărie pentru alimentaţia dietetică: doza în decurs de 24 ore (numărul de bucăţi pentru consumul în acelaşi timp); indicaţii privind modul de utilizare.

6