după-amiază de duminică. mai spre seara alfabetului

te plictiseşti duminica după amiază la orele de intrare într-o angoasă verzuie liniştea strânge frânghiile pe lângă ea le linge cu gura-i uscată de aşteptare nici un intrus nu îndrăzneşte să cânte ultima misă nici un oftat nu cade pe nepusă masă peste ziar

(aruncat într-un colţ pentru uzul de noapte al păianjenilor colcăie de litere necitite iar sticla oglinzii prinde imaginile stereotipe ale vedetelor de numai o seară)

te strădui să scrii ceva prost mai prost decât ultimele tale versuri taxate de un critic oligofren drept decadente

te întinzi după dex nu cunoşti sensul nu mai vorbesc de semnificaţiilecuvântului plictiseală dar nu una simplă de duminică după amiază ci despre erotica plictiselii despre ura plictiselii

angoasa plictiselii că tot veni vorba despre angoasă dezlipeşti filele lipite cu saliva trecutelor vise şi-ţi găseşti în sfârşit repaosul undeva între literele o şi v