Poezia Flori de mucegai, ce deschide ciclul de versuri cu acelai titlu aprut n 1931, formuleaz succint, ca art poetic, o viziune asupra actului artistic. Dac n Testament se insist asupra ideii actului creaiei ce presupune n egal msur har, dar i cazn, n poezia Flori de mucigai, Arghezi, n lipsa harului rmne dup cum mrturisete Cu puterile neajutate.Tema poeziei exprim efortul creator al artistului pentru un produs spiritual i consecinele pe care le are acesta asupra strilor interioare ale eului poetic,Titlul poeziei Flori de mucegai este un oximoron, de ecou baudelairian, deoarece la nivel obviu (R. Barthes) asociaz lexemul florile ce sugereaz frumuseea, puritatea, lumina, cu lexemul mucigaiul ce semnific urtul, rul, descompunerea i ntunericul. La nivel obtuz creeaz o imagine contradictorie a lumii nchisorilor, n care, dei valorile umane sunt degradate, iar viaa oamenilor este supus reprimrilor, poate exista ceva frumos, floarea, simbol al frumuseii din materia imund. La nivel metatextual, titlul este reprezentativ pentru inovaia limbajului arghezian numit estetica urtului, o modalitate artistic ntlnit la Baudelaire care scrisese Florile rului. Matei, Marcu, Luca i Ioan sunt autorii Evangheliilor, pri ale Noului Testament, care cuprind adevrurile divine revelate de Iisus Hristos i relateaz momentele principale din viaa Mntuitorului. Din secolul al V-lea, cei patru evangheliti apar reprezentai n iconografia cretin ca om/ nger, leu, taur i vultur. Mna este simbol al muncii, n ordine uman, iar ntr-un plan superior, al puterii, al ajutorului divin (mna Domnului). n cultura popular, mna dreapt are valoare pozitiv, mna stng are valoare negativ, chiar , demonic. n tradiia cretin, semnul crucii se face doar cu mna dreapt, iar folosirea minii stngi indic magie neagr, satanism. STRUCTURA COMPOZIIONAL Poezia Flori de mucigai este structurat n dou secvene lirice inegale (dou strofe asimetrice), prima fiind o strof polimorf, ilustrnd crezul artistic arghezian, iar cealalt o strof de tip catren, ilustrnd neputina artistului de a crea n condiii de claustrare. Prima secven sugereaz dorina devoratoare a artistului de a se exprima n versuri, fiind dominat de setea de comunicare cu lumea. Noutatea modului de a zmisli stihuri este evident nc din primele versuri: Le-am scris cu unghia pe tencuial / Pe un perete de firid goal / Pe ntuneric, n singurtate... De reinut din acest preambul, mai nti instrumentul inedit - specific actului creaiei, care este unghia. Apoi ocheaz locul unde sunt scrise noile stihuri: pe tencuiala peretelui unei firide goale. n absena hrtiei, pe care s-i atearn gndurile, poetul le-a ncrustat n materia dur a tencuielii de pe pereii celulei. n locul tocului, a folosit unghia, cu care a zgriat pe ziduri imaginile nou create. Epitetul firid goal, enumeraiile substantivale pe tencuial, pe un prete, pe ntuneric, n singurtate sugereaz ambiana nefavorabil actului poetic i genereaz impresia de captivitate a spiritului. Verbul am scris la persoana I identific eul liric exprimat subiectiv.Noile stihuri de acum- scrise cu unghia pe tencuial, difer de cele anterioare cci sunt fr an, atemporale. Sunt stihuri care-i trag seva din imperiul ntunericului, Stihuri de groap dintr-un spaiu devitalizat De sete de ap / i de foame de scrum. Senzaiile umane fundamentale setea de ap i foamea se transformaser n scrum, pierzndu-i calitatea de impulsuri vitale.

Poetul recunoate c pn acum scrisul su a fost rodul inspiraiei, al harului divin unghia ngereasc, iar artistul se teme c inspiraia sa liric s-a tocit de efort, nu-i mai permite revelaia, deoarece ea nu a mai crescut sau, altfel spus, artistul nu se mai poate regsi n sine, nu se mai percepe ca un creator de valori spirituale: Sau nu o mai am cunoscut. Dei las inspiraia s creasc, aceasta pare s se fi retras din fiina lui, covrit de trauma existenial a momentului ncarcerrii. Nefiind un fenomen permanent poetul recurge la o alt modalitate de a zmisli stihuri - i m-am silit s scriu cu unghiile de la mna stng contient c o asemenea ntreprindere temerar nu este uoar. Ultima secven amplific dezndejdea, care este simbolizat de atmosfera sumbr, Era ntuneric, Ploaia btea departe afar, traducnd frmntarea sufleteasc a artistului, dar i faptul c zmislirea operei de art este un fenomen dureros: i m durea mna ca o ghear / Neputincioas s se strng. Din pricina suferinei datorate privaiunilor ndurate, unghia ngereasc a talentului poetic se transform ntr-o ghiar, incapabil s mai nsemne stihurile pe tencuiala zidurilor ori pe cea a sufletului. Imaginile poetice sunt nc marcate de o influen simbolist: ntunericul interior i frigul luntric sunt n concordan cu ostilitatea ploii, care btea departe, afar. Nevoia de comunicare a poetului cu lumea, setea de a-i dezvlui tririle l silesc s scrie cu unghiile de la mna stng. i totui, ultimul vers relev ncrederea poetului n forele proprii, cci el va continua s scrie, n ciuda oricror adversiti ale soartei, cu unghiile de la mna stng... Ultimul vers este cheia de bolt nu numai a poeziei, ci a ntregului ciclu.Flori de mucigai reprezint alt fel de art poetic, opus celei tradiionale considerat de poet vetust, tocit. Versurile de acum nregistreaz impresii stimulate de un real al vieii pe care fibra angelic a fiinei noastre chiar dac le nregistreaz este incapabil s le exprime, acest lucru revenindu-i fibrei demonice din noi, preluat de unghiile de la mna stng, mn care este asociat ntr-un vechi simbolism maleficului, demonicului. n Flori de mucigai predomin modalitile stilistice ale esteticii urtului, pe de o parte ca inovaie lingvistic, pe de alt parte ca substan a ideilor exprimate.Limbajul este caracterizat prin folosirea cuvintelor care ocheaz prin expresivitatea fascinant, cuvinte urte, al cror sens capt valori noi. De pild, cuvntul mucigai este un regionalism cu aspect arhaic, dar are aici sensul profund al degradrii morale, al descompunerii spirituale, cu trimitere sugestiv ctre om, deoarece el nsoete cuvntul flori, care poate semnifica viaa, lumea. Arghezi utilizeaz cuvinte din limbajul popular ori arhaisme, ca firid, stihuri, din vocabularul religios, cum sunt numele celor trei evangheliti pentru a sugera atemporalitatea strilor sufleteti de tristee, dezamgire i deprimare ale poetului. Oximoronul flori de mucigai transmite ideea complex a imperfeciunii vieii, a condiiilor vitrege la care este supus fiina uman, fapt care i provoac poetului aversiune, repulsie. Vocabularul folosit este bogat, de mult diversitate; cuvintele groap, foame, scrum, sete intensific ideea poetic, fiind determinante pentru cuvntul-cheie stihurile (stihurile de groap, de sete, de ap, de foame, de scrum). Poetul e contient c pentru a realiza volumul ntreg Flori de mucigai trebuie s apeleze la inventivitatea lexical, mai ales c sugereaz existena unei licriri de moralitate i frumusee oriunde, fiindc omul e recuperabil, orict de jos ar fi czut.

Traditionalismul este o miscare literara manifestata in perioada interbelica, a carei ideologie se cristalizeaza in jurul revistei Gandirea. Acesta se opune modernismului, reprezentand o tendinta a literaturii de a se indrepta spre lumea satului, folclor, istorie, primitivism, prin respingerea ideii de civilizatie.In gradina Ghetsemani de Vasile Voiculescu este o poezie de inspiratie religioasa si face parte din volumul Prg publicat in 1921, care marcheaza faza propriu-zis literara, dar inca sovaielnica a creatiei autorului. Apar teme ale propriei constiinte, poezia acestui volum conturandu-se drept expresie a puternicii interiorizari a eului liric. Voiculescu pastreaza elemente specifice pastelului, limbajul fiind presarat cu multe muntenisme, dar apar si modalitati de expresie noi.Poem iconografic, In Gradina Ghetsemani se inspira din motivul biblic al Rugaciunii lui Iisus pe Muntele Maslinilor, dupa Cina cea de taina. Scena este relatata in Evangheliile dupa Matei, Marcu, Luca si infatisata in icoanele bisericii crestine. Scene si motive biblice devin astfel puncte de plecare ale unor meditatii asupra conditiei umane, elementele de mitologie crestina romaneasca creand un univers poetic evlavios desavarsit prin sacralizare. Tema poeziei o reprezinta ruga lui Iisus. Fiind o poezie de inspiratie religioasa, apartine lirismului obiectiv, prin absenta marcilor lexicale ale prezentei eului liric, dar gradarea intensitatii suferintei este marcata prin punctele de suspensie si propozitia exclamativa.Sintagma titlu este validata la nivel obviu dintr-un substantiv comun articulat hotarat si un determinant substantival propriu. La nivel obtuz structura valorifica implicatii stilistice aparte. Astfel, lexemul gradina valideaza un spatiu propice meditatiei, retragerii in sine, rugaciunii, dar si ispitei. Pe de alta parte, invelisul semantic al lexemului Ghetsemani desemneaza in limba ebraica, locul unde se strivesc maslinele, anticipand destinul tragic al lui Iisus, dar si permanenta invataturilor sale.Compozitional, poezia este alcatuita din 4 strofe cu caracter descriptiv. Primele trei stofe surprind planul subiectiv, starea sufleteasca a lui Iisus, iar ultima amplifica suferinta, care se rasfrange asupra planului exterior, al naturii.Prima strofa reda impotrivirea Omului in fata destinului, intr-o formulare lapidara in incipit: Isus lupta cu soarta si nu primea paharul.... Postura christica este tragica prin omenescul ei: Cazut pe branci in iarba se-mpotrivea intruna. Primele doua versuri contureaza imaginea omului care isi refuza soarta potrivnica. Se remarca prezenta lexemului paharul cu valoare de metafora a destinului, cat si simbol al pacatelor si al izbavirii. Ultimele doua versuri vizeaza dimensiunea divina a lui Iisus, comuniunea cu natura, capacitatea acestuia de a intra in rezonanta, de a-i comunica propriile trairi.Verbele lupta, sempotrivea exprima refuzul asumarii unui destin implacabil, in clipa de ezitare a Fiului lui Dumnezeu. Este prezentata astfel, drama interioara a personajului izvorata din tragica dulitate a fiintei sale: fiinta, spirit divin, inchisa in limitatul trup uman. Poetul urmareste permanent natura conditiei eroului, ipostaziat atat ca fiu al omului, cat si ca fiu al lui Dumnezeu. Contrastul cromatic rosu-alb realizat prin metafore, pune in evidenta zbuciumul sufletesc si conditia duala: sudori de sange trupescul, suferinta fizica, chipu-i alb ca varul chipul hieratic, componenta spirituala.Legatura terestru-ceresc este sugerata prin versul: Si-amarnica-i strigare starnea in slavi frutuna. Ideea poetica o reprezinta ultima noapte de libertate a lui Iisus.Strofele a doua si a treia constituie a doua secventa poetica, realizata in jurul metaforei-simbol grozava cupa. A doua strofa debuteaza cu sintagma metonimica o mana nendurata ce instituie prezenta unui "

Dumnezeu nemilos care impune jertfa ca o necesitate de necontestat. Dramatismul este sugerat de valoarea de superlativ stilistic a epitetelor: grozava cupa, mana nendurata, iar rezistenta la ispitire prin epitetele sete uriasa, infama bautura, purificare spirituala ce implica atat suferinta fizica cat si sufleteasca: Si-o ste uriasa sta sufletul sa-i rupa...Detasarea personajului de conditia initiala de fiinta muritoare este descrisa in cea de-a treia strofa. Procedeul stilistic definitoriu il constituie antiteza prin care sunt asociate paradoxal lexeme sau structuri ce definesc uratul, grotescul venin, moarte alaturi de substantive desemnand frumosul, vitalitatea, spiritualitatea miere, dulcea Imaginea artistica falcile-nclestandu-si exprima gestul de refuz al jocului duplicitar, halucinant. Ultimul vers concentreaza sensul luptei christice, moartea trupului viata de apoi: Batandu-se cu moartea, uitase de viataStofa a patra constituie ultima secventa poetica, proiectia suferintei interioare asupra cadrului natural, starea de agitatie a naturii ce a survenit dupa jertfirea lui Iisus. La nivel lexical sunt utilizate lexeme din campul semantic al mortii uliu si prada in antiteza cu cele desemnand viata: aripi.Se utilizeaza personificarea si hiperbola pentru descrierea elementelor decorului: Deasupra, fara tihna, se framantau maslinii,/ Pareau ca vor sa fuga din loc, sa nu-l mai vada.... Imaginea apocaliptica este sugerata prin sintagma vraistea gradinii. Mesagerii divini, ingerii, nu insotesc in mod explicit zbaterea omului, dar se remarca metafora batai de aripi care sustine ambiguitatea limbajului poetic: ingerii mantuirii sau ingerul mortii.Ultimul vers: Si uliii de seara dau roate dupa prada, intareste sugestia mortii prin: simbolul uliii, simbolistica temporala de seara si aceea a gestului dau roate dupa prada.La nivel morfosintactic, verbele la timpul imprefect lupta, sta, jucau, simtea si cele la modul gerunziu tinand, batanduse sugereaza valoarea durativa a actiunilor. Se remarca adjective cu rol de superlativ absolul grozava cupa, veninul groaznic, amarnica-i strigare, dar si adjective fara grad de comparatie sete uriasa, cu ultima putere.In ceea ce priveste nivelul lexico-semantic prezenta unor regionalisme sterlici si a unor expresii populare pe branci, fara tihna, intensifica dramatismul textului. Cuvantul poetic nu inseamna, ci sugereaza.La nivel stilistic se remarca puternicul imagism realizat prin cultivarea epitetului, adesea in inversiune, a metaforei simbol, a oximoronului.Poezia este alcatuita din 4 strofe cu ritm iambic, rima incrucisata si masura versurilor de 14 silabe. Se remarca conservarea prozodiei clasice si pauzele marcate de punctele de suspensie ce sugereaza intensificarea suferintei.In concluzie, poezia In gradina Ghetsemani de Vasile Voiculescu este o poezie de tip traditionalist prin inspiratia religioasa, coordonata a spiritualitatii romanesti.In acceptiunea mea, poezia n grdina Ghetsemani, exprim preocuparea autorului fa de drama omeneasc a ndoielii i a rezistenei n faa sacrificiului Inspirat de momentul biblic, poetul Vasile Voiculescu se transpune, ca un cretin, n starea sufleteasc a lui lisus, prezentndu-l n dubla sa ipostaz: de sfnt nemuritor i de fiin pmntean, care suferea ca noi toi. Lupta care se duce este ntre trup i suflet, ntre credin i ndoial. Paharul nsetrii era, metaforic vorbind, paharul prim al durerii i al chinului prin care Hristos hotrse s-i mntuiasc pe oameni, prin sacrificarea propriei viei. Conchid astfel ca poezia lui Vasile Voiculescu e cea mai interiorizat ce a avut-o vreodat literatura romn, precum i cea mai religioas. "

. In perioada de pana la Primul Razboi Mondial, societatea romanesca este supusa unui proces de transformare radicala, care va avea drept reflex statuarea modernismului in literatura. Acesta se opune ideii de clasic, invechit, depasit si incorporeaza curente literare precum : simbolismul, futurismul, miscarea de avangarda, expresionismul, acesta din urma fiind o miscare artistica moderna, provocat de experienta crizei dinaintea si din timpul Primului Razboi Mondial, fiind expresia pur spirituala a realitatii interioare si a trairilor sufletesti. Marele filozof roman, Lucian Blaga este unui dintre poetii secolului XX, care pastreaza o constanta si fireasca legatura intre activitatea sa de ganditor si productiile sale literare. Creatia apare ca o posibilitate de revelare a misterului, iar forma ei superioara este mitul. Influentele cele mai pregnant conturare in creatia literara blagiana sunt cele de factura expresionista, prin: traducerea in plan artistic, in maniera tragica a terorii, angoasei, ca stari de spirit premonitorii; amplificarea la maximum a detaliilor vietii cotidiene, ridicate la dimensiuni gigantice , pentru a traduce disperarea si groaza; constiinta apocaliptica; transcenderea realitatii.Poetul transpune in lirica cele doua concepte filozofice originale: cunoasterea paradisiaca, o cunoastere logica, rationala care se revarsa asupra misterului, si incearca sa-l reduca cu ajutorul logicii, fiind proprie stiintelor exacte, omului de stiinta; cunoasterea luciferica /poetica, este o cunoastere intuitiva, avand drept scop nu lamurirea misterului, ci sporirea lui cu ajutorul imaginatiei poetice.Creatia literara Eu nu strivesc corola de minuni a lumii face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romane din perioada interbelica, alaturi de Testament de Tudor Arghezi si Joc Secund de Ion Barbu. Poezia a aparut la 1 ianuarie in volumul de debut al lui Lucian Blaga, Poemele luminii. Tema poeziei o reprezinta atitudinea poetica in fata marilor taine ale Universului: cunoasterea lumii in planul creatiei poetice este posibila numai prin iubire. Titlul este o metafora revelatorie care semnifica ideea cunoasterii luciferice. Pronumele personal eu este asezat orgolios in fruntea primei poezii, din primul volum, adica in fruntea operei si exprima atitudinea poetului-filozof de a proteja misterele lumii, izvorata din iubire. Verbul la forma negativa nu strivesc exprima refuzul cunoasterii de tip rational si optiunea pentru cunoasterea luciferica. Metafora revelatorie corola de minuni a lumii, imagine a perfectiunii, semnifica misterele universale, iar rolul poetului este adancirea tainei care tine de o vointa de mister specific blagiana. Poezia este o arta poetica, deoarece autorul isi exprima crezul liric si viziunea asupra lumii. Prin mijloace artistice, sunt redate propriile idei despre poezie si despre rolul poetului raportul acestuia cu lumea si creatia. Este o arta poetica moderna, pentru ca interesul autorului este deplasat de la tehnica poetica la relatia poet-lume si poet-creatie. Optand pentru al doilea tip de cunoastere, poetul desemneaza propria cale: adancirea misterului si protejarea tainei prin creatie. Ideea poetica exprima atitudinea poetului-filozof de a proteja misterele lumii, izvorata la el din iubire, prin iubire: Caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte, ilustrata de Blaga prin metafore revelatorii, prin imagini ce reliefeaza diferenta intre gandirea rationala si gandirea poetica. Discursul poetic este conceput sub forma unei confesiuni. Poezia este alcatuita din trei secvente, evidentiate, de obicei, prin scrierea cu majuscula a versurilor. Prima secventa exprima concentrat atitudinea poetica fata de tainele lumii refuzul cunoasterii logice, rationale, cu ajutorul verbelor la forma negativa: nu strivesc, nu ucid. Titlul este reluat ca prim vers in poezie, reprezentand confesiunea poetului privind potentarea misterelor universului, pe care nu doreste sa le lamureasca. Toti termenii au sens figurat:

Corola de minuni exprima revelatia poetului in fata frumusetii si perfectiunii lumii. Florile sugereaza natura inconjuratoare, viata. Ochii, sunt simbolul sufletului omenesc ochii sunt oglinda sufletului; buzele au o dubla semnificatie: de sarut, iubire, dar si de rostire, cuvant, ca unic mijloc de comunicare; mormintele semnifica moartea, care la Blaga nu este sfarsitul dramatic, ci constituie marea trecere.

Misterele se arata omului, vin in calea" sa si, pentru a se lasa cunoscute, se intrupeaza in flori, ochi, buze ori morminte". A doua secventa, mai ampla, se construieste pe baza unor relatii de opozitie: eu altii, lumina mea lumina altora. Metafora luminii, emblematica pentru opera poetica a lui Lucian Blaga, sugereaza cunoasterea. Lumina altora cunoasterea de tip rational, logic, este lumina mintii care sugruma vraja, adica striveste, ucide, nu sporeste, micsoreaza, nu iubeste. Lumina mea cunoasterea poetica, de tip intuitiv, care sporeste tainele, le mareste si le iubeste : nu sugrum, nu strivesc, nu ucid. Antiteza este marcata si grafic, pentru ca versul liber poate reda fluxul ideatic si afectiv. In pozitie mediana sunt plasate cel mai scurt Dar eu si cel mai lung vers al poeziei eu cu lumina mea sporesc a lumii taina. Verbele la timpul prezent, -prezentul etern si prezentul gnomic, cu forme affirmative negative, plaseaza eul poetic intr-o relatie definita cu lumea, care sta sub semnul misterului: optiunea pentru o forma de cunoastere poetica. Sintagma "Largi fiori de sfnt mister" exprim emoia poetic, extazul n faa misterelor universului Plasticizarea ideii poetice se realizeaza cu ajutorul elementelor imaginarului poetic blagian : luna, noapte, zare, fiori, mister. A treia secventa face legatura cu prima secventa si debuteaza prin conjunctia subordonatoare, cauzala caci. Daca in prima secventa asistam doar la intalnirea cu tainele, in secventa a treia este vorba de iubire, sentiment puternic, fiind un mod de cunoastere. In prima secventa mintea poetului facea disjunctie intre taine prin ori si nu era dispusa sa le ucida, pe cand in secventa a treia, iubirea le cuprinde pe toate, unindu-le prin conjunctiva coordonatoare copulative si, radicand tainele la rang de esenta a lumii. Cunoasterea poetica este un act de contemplatie totse schimbasub ochii mei si de iubire caci eu iubesc. Elementele de recurenta in poezie sunt misterul si motivul luminii, discursul liric organizandu-se in jurul acestor elemente. Lirismul subiectiv este redat la nivelul expresiei, prin marcile subiectivitatii: persoana I a verbelor:nu strivesc, nu ucid, sporesc, imbogatesc, iubesc, pronumele personal de persoana I, singular eu, adjectival posesiv mea- calea mea. La nivel lexical se remarca prezenta termenilor din campul semantic al misterului, cu valoare de metafore revelatorii: tainele, nepatrunsul ascuns, intunecata zare, ne-nteles. Poezia este alcatuita din 20 de versuri libere, cu metrica variabila si cu masura inegala, al caror ritm interior reda fluxul ideilor si frenezia sentimentelor. Locul rimei si a ritmului este luat de cuvintele grele in incarcatura poetica Sunt de parere ca misterul este substanta originara si esentiala a poeziei, cuvantul poetic neexplificandu-l, ci protejandu-l prin transfigurare. Creatia este un mijlocitor intre eu constiinta individuala, si lume. Poezia lui Blaga se inscrie in seria artelor poetice moderne, intrucat interesul poetului este deplasat de la tehnica poetica la relatia poet-lume si poet-creatie. Poetul isi exprima crezul liric si viziunea despre lume. Pentru Blaga, poezia reprezinta iubirea tainelor universului, taine ce se ascund in petalele corolei de minuni.

Simbolismul este un curent literar aparut in Franta, in jurul anului 1886, ca reactie impotriva romantismului, decadentismului si parnasianismului. Doctrina simbolismului a fost teoretizata de catre Jean Moras in Articolul-manifest al curentului, intitulat Le symbolisme si publicat in revista Le Figaro. Geroge Bacovia este cel mai mare simbolist roman care da expresie unui simbolism depresiv. Tema dominanta este cea a mortii, disipita in toata creatia. Bacovia nu este insa un poet al mortii, el nu glorifica moartea ci o detesta. Tema iubirii este subordonata temei mortii, poetul invocand cu disperare sentimentul. Iubita bacoviana este o prezenta fantomatica, cu chip de mort, ce canta la clavir si nu este receptiva fata de sentimentele poetului. Tema naturii este o tema artificiu, folosita ca pretext pentru exprimarea unor idei.Textul poetic se nscrie n lirica simbolist prin: folosirea simbolurilor, tehnica repetiiilor, cromatica i dramatismul tririi eului liric. Dramatismul este sugerat prin corespondenele ce se stabilesc ntre materie i spirit. Poezia simbolista Plumb deschide volumul cu acelasi titlu, aparut in 1916, definindu-l in totalitate, intrucat reunete motive i stri sufletete specific bacoviene: moartea, prbuirea, pustiul, singurtatea, apsarea.Sursa de inspiraie a constituit-o o vizit pe care poetul a fcut-o, prin 1900, la cavoul Sturzetilor (din cimitirul bcoan). n cavou se aflau sicrie masive de plumb peste care erau depuse coroane de plumb care ddeau interiorului o not stranie, ce 1-a impresionat pe scriitor. Tema poeziei o constituie condiia de damnat a poetului ntr-o societate meschin, care nu-l nelege, o societate superficial, lipsit de aspiraii, neputincioas s aprecieze valoarea artei adevrate. Titlul este simbolul plumb", care sugereaza apasarea, angoasa, greutatea sufocanta, universul monoton. Cuvantul are drept corespondent n natur metalul (element aparinnd anorganicului, ceea ce traduce lipsa de via), ale crui trsturi specifice sugereaz stri sufleteti, atitudini poetice: Discursul poetic este conceput sub forma unui monolog tragic n care poetul exprim o stare sufleteasc disperat, lipsit de orice speran. Poezia este alctuit din 2 catrene construite pe baza lexemului plumb, care devine un laitmotiv, fiind reluat in sade din cele opt versuri ale poeziei. Cele doua strofe corespund celor doua planuri ale realitatii: unul exterior, obiectiv, sugerat de cimitir, cavou, veminte funerare i unul interior, subiectiv sugerat de sentimentul de iubire care-i provoac poetului disperare, nevroz, deprimare, dezolare. STROFA NTI exprim simbolic spaiul nchis, sufocant, apstor n care triete poetul: un cavou, simbolizand universul interior, si in care mediul inconjurator a capatat greutatea apasatoare a plumbului. Elementele decorului funerar sunt : sicriele de plumb, vestmantul funerar, flori de plumb, coroanele de plumb, artificii de duzina, tipice pentru mica burghezie de provincie. Starea poetului de solitudine, de claustrare este sugerat de sintagma stam singur", care alturi de celelalte simboluri creeaz pustietate sufleteasc, era vnt", scriau" nevroz, spleen. Repetarea simetric a simbolului plumb", plasat ca rim la primul i ultimul vers al strofei nti are multiple sugestii insistnd asupra existenei mohorte, lipsit de posibilitatea nlrii, apsarea sufleteasc, neputina poetului de a evada din aceast lume apstoare, obositoare, stresant, sufocant. Lumea obiectual, n manifestrile ei de gingie i frumusee - florile, este marcat de mpietrire. Vntul este singurul element care sugereaz micarea, ns produce efecte reci, ale mortii :Si scartaiau coroanele de plumb.Cadrul temporal nu este precizat, dar atmosfera macabr poart sugestia nocturnului. Verbul la imperfect dormeau" din sintagma :Dormeau adnc sicriele de plumb traduce continuitatea, durativul strii de somn. Epitetul verbului adnc" sugereaz ideea somnului profund, un somn al morii. Nu numai anorganicul este invadat de plumb", ci i viaa, aici florile, viznd natura n aspectul ei estetic i flori de plumb i funerar vemnt. Epitetul antepus funerar" coroboreaz ideea morii.

Verbul la persoana I stam realizeaz identificarea clar a eului liric surprins n acest cadru ostil; fiind la imperfect alturi de epitetul su, stam singur induce ideea continuitii strii de singurtate. Coroana este un simbol posibil al sistemului de valori. Imaginea auditiv, stridenta i scriau coroanele de plumb sugereaz disconfortul nu numai vizual, ci i auditiv prin consoanele dure s, c. r. STROFA A DOUA a poeziei debuteaz sub semnul tragicului existenial, generat de dispariia/ moartea afectivitii i ilustreaz mai ales spaiul poetic interior, prin sentimentul de iubire care dormea ntors". Starea de solitudine a eului liric este sugerat de repetarea sintagmei stam singur", care alturi de celelalte simboluri accentueaz senzaia de pustietate sufleteasc. nstrinarea, mpietrire, izolarea, solitudinea , privirea n sine ca ntr-un strin, se circumscriu liricii simboliste. Se pstreaz n poziie de incipit acelai verb, dormea, de data aceasta la singular, semn c imaginea va fi particularizat. Epitetul ntors" vizeaz o ideea ce va fi teoretizat de L. Blaga conform creia a fi ntors nseamn a fi cu faa spre moarte". Adjectivul posesiv de persoana I ,meu" identific din nou eul liric. Verbul la perfectul compus am nceput" din sintagma: si-am inceput sa-l strig, traduce incapacitatea poetului de a comunica cu iubirea, perfectul compus traducnd o aciune revolut asupra creia nu se mai poate interveni. Poetul se autovizualizeaz n aceast lume ostil n care nimeni nu poate tri: Stam singur lng mort... i era frig. Poetul opereaz din nou la nivelul metagrafelor pentru a marca discursivitatea i a introduce o nou senzaie tactil de disconfort era frig"Verbul atrnau" din versul:i-i atrnau aripile de plumb prin semantica sa sugereaz coborrea, apropierea de pmnt, greutatea. Dac la romantici aripile" erau un simbol al zborului, aici epitetul de plumb" anuleaz orice posibilitate de evadare, punctnd ideea zborului n jos. Corespondentele sunt activate pana in cele mai mici aspecte. Astfel, sentimentele de monotonie, tristete, melancolie grea, apasare sufleteasca, culminand cu cel al mortii sunt validate. Lirismul subiectiv este redat la nivelul expresiei, prin marcile subiectivitatii: persoana I a verbelor stam, am inceput si a adjectivului posesiv amorul meu.La nivel lexical, se remarca prezenta cuvintelor din campul semantic al mortii: sicriu, cavou, funerar, coroana, mort. Repetarea acelorasi cuvinte are ca efect monotonia.O trstur specific liricii bacoviene este simetria poeziei.. Astfel, imperfectul verbului dormeau", aflat la nceputul primului vers al fiecrei strofe, sintagmele flori de plumb" la nceputul versului al doilea i stam singur" la nceput versului al treilea din fiecare strof sugereaz o stare de monotonie fr sfrit, o oboseal psihic venic.Cromatica este numai sugerat n poezia Plumb, prin prezena elementelor funerar veminte, flori, coroane i plumb, iar olfactivul prin simbolul mort".Elementele de prozodie contribuie la sporirea muzicalitatii versurilor, prin strofa de tip catren, masura versurilor de 10 silabe, rima mbriat de tip abba. Alternarea iambului cu amfibrahul are ca efect sustinerea tonalitatii de elegie a mortii.Concluzii Sunt de parere ca, realitatea prezentata este una transfigurata sub imperiul starilor depresive, in una interioara, la fel de incremenita. Poetul este incapabil sa se inalte parand condamnat la o cadere surda si grea in infern. Poezia lui George Bacovia se nscrie n estetica simbolist, sugernd o realitate a sufletului, a tririlor interioare prin atmosfer, prin intermediul simbolurilor, sugestiei, muzicalitii versurilor, concentrnd o puternic ncrctur emoional. Conchiznd, Bacovia poate fi numit, poetul care a vzut lumea prin ochi de plumb.

In perioada de pana la Primul Razboi Mondial, societatea romaneasca este supusa unui proces de transformare radicala, care va avea drept reflex statuarea modernismului in literatura. Acesta se opune ideii de clasic, invechit si incorporeaza curente literare precum : simbolismul, expresionismul, miscarea de avangarda, ermetismul, acesta din urma fiind un termen derivat de la numele zeului grec Hermes, care exprima o tendinta de ascundere, de incifrare a sensului poeziei printr-o exprimare care presupune o initiere a cititorului. Etapa ermetica se caracterizeaza prin revenirea la perfectionea clasica a formei si la abstractizarea mesajului, prin utilizarea tehnicii contrapunctului ce consta in prezentarea unei teme in poezii pereche, cu ajutorul alegoriei si a simbolului, prin fructificarea unor mituri fundamentale : nunata, soarele, oglinda. Alaturi de Tudor Arghezi si de Lucian Blaga, Ion Barbu da conceptului modern de poezie noi valori, impunand o viziune poetica originala: Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei. Constanta poeziei barbiene o constituie imbinarea metaforei poetice cu cea matematica, multe poeme devenind astfel teoretizari ale unor concepte matematice. In lirica sa, Ion Barbu a incercat imaginarea unei lumi probabile, nascute din oscilatia permanenta intre contemplatia apolinica, care desemneaza simtul masurii, echilibrul, cultivarea calmului, a optimismului, si frenezia dionisiaca, care sugereaza dezlantuirea fortelor irationale ale fiintei, lilitele fiind incalcate. Volumul Joc secund, publicat in 1930, se deschide cu poezia [Din ceas, dedus], al carui titlu este inlocuit de editori, in 1964, cu titlul volumului, reprezentand expresia totala a ermetismului barbian si modernismului liric interbelic Titlul se valideaza la nivel obviu/denotativ printr-un substantiv comun nearticulat si un adjectiv propriu-zis. La nivel obtuz/conotativ, titlul reprezinta o metafora plasticizanta, o definitie a creatiei pusa sub semnul ludicului, al adancului, al absolutului.Poezia are caracter de arta poetica si apartine modernismului barbian. Astfel poetul isi exprima conceptia artistica potrivit careia lumea poeziei sau imaginea frumosului artistic se construiesc prin reflectarea universului real, ca intr-o oglinda, intr-un univers paralel. In conceptia lui Ion Barbu, prin oglinda lumea intra in mantuit azur. Iar daca lumea experientei se inalta in piramida pana la zenit- privit drept o ipostaza a geniului, rasfrangerea acesteia alcatuieste nadirul care desemneaza subconstientul, irationalul. Poezia este pentru el negatia lumii, un joc desfasurat pe un plan izolat de viata, un joc secund Ideea poetica centrala a textului sustine creatia care se naste din atemporalitate, fiind rupta de contingent printr-o reflectare in oglinda. Arta reprezinta astfel o reflectare a realitatii care la randul ei este o reflectare a lumii ideilor. La nivel formal, poezia este alcatuita din doua catrene. Substantivul ceas de la inceputul poeziei apartine campului semantic al timpului, dar este timpul neclintit, fara curgere. Prima strofa stabileste prin versurile 1 si 2 afirmatia teza a artei poetice barbiene, potrivit careia poezia (adancul acestei calme creste) iese din ceas dedus pentru a se stabili intr-un univers propriu, al liricii pure, adica in mantuit azur Rasfrangerea realitatii in luciul apei este ilustrata printr-o subtila antiteza intre "calme creste" si "cirezile agreste" - campenesc, rustic.

Gerunziul imprima dinamism si ambiguizeaza mesajul: Taind pe inecarea cirezilor agreste Prin joc secund realitatea este imitata, elementele rustice ale acesteia, precum cirezile agreste, fiind modelate in forme mai pure, ideale. Nascuta din ape, purificata, creatia devine prin joc idee pura sau simbol transfigurat al realitatii de la care s-a pl Prin urmare, arta este pentru Barbu un zbor invers, intors spre profunzimea elementelor lumii, spre esentele nevazute ale lucrurilor. In strofa a doua este prezentata imaginea nadirului, o proiectie imaginara a zenitului in mintea omului. Acesta este punctul inalt in care idealurile, aspiratiile, se intalnesc, si spre care tinde fiinta umana. Astfel, creatorul aduna sunete, forme si glasuri si le transforma in cantec de harfe. "Poetul ridica insumarea", calculeaza un punct imaginar al ideilor in inaltul infinit al spatiului exterior si intalneste poezia, simbolizata prin metafora "harfe resfirate", aflata in "zbor invers" spre esentele nevazute si nestiute ale Universului. Actul creator inseamna truda, eul liric "istoveste" pentru "cantec", iar creatia isi are riscurile si jertfele ei, intrucat intelesurile se pot pierde uneori, ele neputand ajunge in mod desavarsit la cititor. Aceasta tristete poetica este exprimata prin verbul aflat la prezentul etern, ca o autoadresare, "le pierzi" ori prin participiul "ascuns", sugestiv pentru sensurile ascunse ale poeziei. Transparenta imaginilor artistice este simbolizata prin metafora meduzelor ce schimba culoarea apei de la suprafata marii, formand "clopotele verzi", atragand astfel privirile pana in strafundurile misterioase, asa cum orice creatie transpune artistic realitatea. Finalul il aduce pe poet din ipostaza intelectuala a lui Hermes, in aceea lirica a lui Orfeu. Canteculsau ramane ascuns, accesibil doar initiatilor. In poezie sunt prezente numeroase simboluri, precum : ceasul simbol al timpului masurabil, trecator, care la Barbu este dedus; oglinda simbol al reflectarii unei imagini reale, la Barbu reprezinta puntea de trecere dincolo, in lumea ideala, unde poetul atinge inaltimea spirituala; marea sugereaza ilimitarea gandirii, poetul comparand cantecul cu marea si meduzele, constientizand nevoia deschiderii spre interior, pentru a identifica scanteia inspiratiei; harfele compun cantecul poetului si reprezinta imagini ale ideilor, ale gandurilor ratacite, pe care acesta le insumeaza. Poezia este alcatuia din doua strofe de tip catren, cu masura versurilor de 13-14 silabe, rima incrucisata de tip abab si ritmul iambic. Organizarea metrica a poemului este de o mare simplitate, poetul evitand efectele muzicale si urmarind o cadenta linistita, mereu egala cu sine. La nivel lexical, se observa prezenta termenilor abstracti, neologici, familiari matematicianului si firesti in limbajul stiintific: dedus, nadir, latent, insumarea. Prin intermediul acestor termeni, se obtine un efect deosebit de imobilitate, de fixare a elementelor, ca si cum ele ar putea fi mai profund contemplate. La nivel stilistic, abundenta metaforelor justifica oarecum incifrarea textului: ceas dedus, calma creasta, nadir latent, harfe rasturnate, sau a inversiunilor mantuit azur, calma creasta dar si a epitetelor ceas dedus, nadir latent, cantec ascuns, clopote verzi. Este de remarcat faptul ca aceleasi sintagme constituie simultan figuri de stil diferite, ceea ce sustine concizia si incifrarea limbajului poetic. Sunt de parere ca , viziunea despre lume a lui Ion Barbu se construieste in poezia Din ceas, dedus..., pe idealul atingerii absolutului prin crearea unei lumi posibile imateriale, ce numai pastreaza niciun punct comun cu realitatea. Poezia Din ceas, dedus... este o arta poetica apartinand modernismului / ermetismului barbian, prin conceptie si limbaj incifrat, accesibila cititorilor initiati.