Baza tehnico-materiala a turismului   Dupa studierea acestui capitol, cititorul va putea sa: - defineasca s i sa explice particularitatile bazei tehnico-materiale a turismului; - explice importanta  si legatura dintre volumul si calitatea activitatii turistice si echipamentulturistic intrebuintat in prestarea serviciilor de profil; - diferentieze componentele bazei tehnico-materiale care servesc activitatilor de baza din domeniul turistic; - inteleaga mai bine specificul investitiei in turism; - faca diferenta intre modalitatile de finantare a investitiei turistice. 

Continutul si particularitatile bazei tehnico-materiale a turismuluiAm retinut din capitolul anterior faptul ca intre 848c22i dorinta oamenilor de a calatorii,

pe de oparte, si interesul lor pentru o anumita destinatie, pe de alta parte, exista o stransa interdependenta.

Aceasta se fundamenteaza pe atractiile fiecarei destinatii turistice care incurajeaza oamenii pentru amerge intr-un loc anume, iar lipsa unor astfel de atractii ar insemna lipsa turismului. S i totusi, un anumit spatiu (teritoriu) turistic trebuie sa aiba ceva mai mult decat atractii: trebuie sa aibaamenajari si facilitati care reprezinta ceea ce numim baza tehnico-materiala a turismului.   Baza tehnico-materiala a turismului desemneaza totalitatea mijloacelor materialeintrebuintate in activitatea turistica pentru indeplinirea functiilor sale economice s i sociale. Sfera sa de cuprindere include nu numai mijloacele materiale specifice turismului (infrastructura specifica), ci si pe cele comune, apartinand patrimoniului altor ramuri, dar folosite si de turism (infrastructura generala). Prioritar, in cadrul bazei tehnico-materiale a turismului, capacitatile de cazare, cele de alimentatie publica, de agrement etc., prin volumul si structura lor reflecta gradul de inzestrare si dezvoltare turistica, atat pe ansamblu cat si la nivel comunitar-teritorial.   Realizarea unei puternice baze tehnico-materiale a turismului (de transport, cazare,alimentatie publica, tratament, agrement, etc.), capabila sa raspunda as teptarilor unor clienti tot mai exigenti, implica importante resurse financiare alocate turismului. Fara aceasta premisa economica, resursele turistice raspandite pe teritoriul unei tari in calitate de componenta a ofertei, nu pot fi valorificate corespunzator. Volumul si ponderea resurselor financiare orientate spre domeniile activitatii turistice intr-o economie nationala reflecta nivelul de interes pe care se plaseaza aceasta ramura intr-o perioada de dezvoltare a oricarei economii nationale.  Baza tehnico-materiala a turismului prezinta o serie de particularitati fata de baza tehnico-materiala a celorlalte activitati de productie materiala si de servicii.    In primul rand, intre baza tehnico-materiala si resursele naturale turistice trebuie sa existe o corespondenta ca volum al dotarilor, atat pe plan cantitativ cat si pe plan calitativ-structural. De exemplu, prezenta unor forme de relief si a conditiilor climatice propice practicarii sporturilor de iarna necesita dotarea statiunilor de un asemenea profil cu echipamentele specifice. Sau,

1

existenta unor resurse de ape termale justifica edificarea unei statiuni cu o baza de tratament adaptata la specificul de valorificare al resursei respective si dimensionata la nivelul debitului care sa asigure un numar optim de proceduri.

In al doilea rand, tinand seama de rigiditatea ofertei turistice - una din trasaturile amintiteale acesteia - ce nu trebuie nici un moment subevaluata, de notat este faptul ca baza tehnico-materiala turistica se cere astfel conceputa incat sa fie adaptata s i unui anumit segment al cereriituristice, cunoscute sau estimate. De regula, dupa cum o demonstreaza  si realitatea, racordareabazei tehnico-materiale se face la cel mai apropiat segment al cererii turistice, avand in vedereimportanta distantei in directionarea cererii. Intr-un asemenea context, investitiile pentruconstruirea, modernizarea si diversificarea echipamentului ce intra in componenta bazei tehnice aturismului sunt determinate de doua variabile independente: resursa naturala s i cererea turistica.  In al treilea rand n-ar trebui neglijata o observatie suplimentara, permanent invocata despecialisti1, care exprima dealtfel una dintre multiplele particularitati ale relatiei cererii si oferteituristice, anume aceea ca investitiile in baza materiala a ofertei sunt dependente ca volum absolut de dimensiunea si calitatea resurselor naturale, fiind in raport direct cu acestea. Ca investitie specifica insa, pe unitatea de echipament (loc de cazare, de divertisment, de agrement etc.) efortul investitional este invers proportional cu calitatea atractiei turistice a resurselor naturale.

Exemplele sugestive ne sunt cunoscute. Astfel, resursele naturale originale si atractive, de exemplu, de tipul Deltei Dunarii, sau mai nou, de tipul agroturismului si turismului rural, necesita investitii specifice reduse in baza materiala. Invers, localizarile turistice situate in zone cu resurse naturale sarace, cum ar fi statiunea Las Vegas construita in plin desert, suplinesc lipsa resurselor naturale prin cele mai ridicate investitii specifice in baza tehnico-materiala, aceasta constituind de fapt sursa de atractivitate a unei destinatii din aceasta categorie.   Nu este mai putin adevarat  si faptul ca, pe ansamblul unui complex economic national,efortul investitional este redirectionat spre prevenirea degradarii mediului natural, chiar si in cazul zonelor geografice cu un potential turistic natural superior. 

Dezvoltarea bazei tehnico-materiale; investit iile in turism: cont inutul simodalitatile finantarii lor

   Accentuarea rolului turismului in dezvoltarea economica generala  si in cresterea calitatiivietii populatiei implica derularea unui proces permanent de dezvoltare cantitativ-calitativa a bazei materiale antrenate in acest domeniu. Practic, aceasta cerinta poate fi satisfacuta prin intermediul investitiilor.  Asa cum realitatea o dovedes te, investitiile in industria turistica sunt asemanatoare cu cele din industria grea. Alaturi de faptul ca finantarea acestora angajeaza capitalul pe termen lung, amortizarile facandu-se mult mai lent comparativ cu alte sectoare ale vietii sociale, investitiile in industria turistica sunt, in general, intensive in capital, urmare a costului ridicat al infrastructurii si echipamentului turistic. Concomitent, stabilimentele turistice utilizeaza si un volum mai mare de munca vie. Acestea 'produc' servicii care nu se adapteaza cu usurinta la

2

fluctuatiile cererii. Costul intretinerii si exploatarii capacitatilor de 'productie' este acelasi, indiferent daca functioneaza sau nu. Iata de ce, restrictiile financiare si tehnice necesita cunoasterea si aplicarea unor reguli foarte stricte, atat in cazul deschiderii finantarii investitiilor cat si in cel al administrarii s i gestionarii unitatilor turistice. Semnificatiile intrebarilor: ce sa produca? cat sa produca? cum sa produca? pentru cine sa produca? sunt esentiale si pentru productia turistica, mai ales datorita rigiditatii si volumului mare al investitiilor necesare. Pentru diminuarea si stapanirea riscului unei investitii gresit directionate sau amplasate, devine obligatorie pentru oricare dintre investitori

Determinarea prin simulare a rentabilitatii unei investitii, masurand prin divers i indicatori performantele economice prezumate ale unui efort investitional'1, apreciaza specialistii in stiinta economica de profil. Indicatorii respectivi, variati si variabili, contureaza un sistem in componenta caruia, pe o pozitie prioritara, avem in vedere: rezultatul brut al exploatarii, investitia maxima necesara, incasarile previzibile etc. Indicatorii pe care se vor baza deciziile de investitii turistice sunt fundamentale prin studii de fezabilitate ce includ la randul lor: informatii asupra viitoarei destinatii turistice, informatii asupra proiectului de investitii, analiza riscului investitiei, estimarea investitiilor.   Diagnoza privind oportunitatea unei investitii trebuie infaptuita cu toata raspunderea, prinprisma particularitatilor, anterior subliniate, ale bazei materiale proprii turismului. Componentele ce formeaza infrastructura turistica (generala si de specialitate), in principal cea a cazarii prin sistemul hotelier, expun pe investitor unor riscuri financiare deosebit de mari atunci cand studiile de fundamentare a deciziei de finantare sunt superficial intocmite. De fapt, doua probleme stau la baza deciziei de finantare a infrastructurii generale si a echipamentului de specialitate, respectiv:a) alegerea metodei de adoptare a deciziei de investire;b) alegerea modalitatii de finantare a investitiei.   Adoptarea deciziei de investire intr-un obiectiv cu destinatie turistica (hotel, restaurant etc.) necesita, inainte de toate, constituirea unor conturi previzionale de exploatare (functionare) si rentabilitate, a caror conturare structurala implica existenta unor informatii credibile, fundamentate pe realitatile actuale, in legatura cu investitia, veniturile si cheltuielile respective.

3