1

Lecţie demonstrativă

Introducere

Cursul Eurocor ARTA DECORĂRII LOCUINŢEI constituie o abordare profesionistă a domeniului decoraţiunilor. Se adresează atât celor care doresc să îşi decoreze căminul, celor care îşi folosesc cu plăcere timpul liber pentru dezvoltarea creativităţii în acest mod, ca hobby, cât şi celor care sunt motivaţi să transforme această pasiune într-o meserie pe care să o practice cu succes. Veţi avea posibilitatea să participaţi la îmbunătăţirea calităţii vieţii dumneavoastră, dar şi a semenilor, pătrunzând tainele artelor decorative şi ergonomiei, învăţând regulile frumosului şi ale confortului.

Pe parcursul celor 16 module de curs veţi cunoaşte legile compoziţiei, ale desenului şi cromaticii. Veţi şti să identifi caţi şi să reprezentaţi grafi c diverse materiale sau modele, veţi putea să proiectaţi spaţiul prin prisma convenţiilor desenului tehnic, veţi învăţa diverse tehnici de prezentare, precum colajul. Pentru toate aceste activităţi practice, veţi folosi o parte din instrumentele, materialele şi suporturile specifi ce artei şi arhitecturii (blocul de desen, trusa de geometrie, creioanele graffi t şi colorate, acuarelele, lipiciul, cutt er-ul, hârtia colorată, iar uneori, doar ca alternativă sau facultativ, aparatul de fotografi at etc.).

În acest sens vă vor veni în ajutor defi niţiile şi informaţiile esenţiale, exemplele şi exerciţiile, toate îmbogăţite de o ilustraţie sugestivă.

Cursul oferă o paletă largă de informaţii, integrate într-un conţinut coerent şi incitant, tratând atât tematica şi problematica din decoraţiunile occidentale, cât şi modelul oriental cu infl uenţele sale asupra civilizaţiei moderne. Veţi afl a tot ce este esenţial despre mobilier şi plasarea în spaţiu a acestuia, despre iluminarea locuinţei, despre materialele şi tehnicile folosite în artele aplicate. Veţi proiecta decoraţiuni pentru diverse încăperi, pentru garsoniere sau pentru apartamente mai vaste, pentru alte locuinţe complexe, cum ar fi casa de vacanţă. Veţi vedea ce implică coordonatele speciale ale mansardei sau demisolului şi veţi parcurge chiar şi o secţiune dedicată amenajării spaţiilor de relaxare în aer liber, terasa şi grădina, care extind locuinţa în mij locul naturii.

Asigurându-vă de faptul că acest curs presupune o modalitate plăcută de prezentare a informaţiilor şi surpriza descoperirii, vă urăm mult succes în aventura cunoaşterii!

Profesorul dumneavoastră

2

Modul de organizare a cursuluiArta decorării locuin ei

Materialul cursului se compune din 16 caiete care pot fi îndosariate într-o mapă specială Eurocor. Modalitatea specială de concepere şi prezentare a modulelor de curs vă va permite parcurgerea lor cu maximă uşurinţă, deoarece fi ecare modul are o anumită structură didactică: obiectivele pe care trebuie să le atingeţi prin parcurgerea fi ecărui material, le veţi găsi prezentate succint la începutul modulului; defi niţiile şi informaţiile importante sunt marcate distinct, iar cuvintele cheie le veţi regăsi pe marginea paginilor de curs. Pentru valorifi carea în mod curent a cunoştinţelor dobândite şi pentru asigurarea unei interactivităţi sporite, modulele cuprind numeroase exemple, exerciţii şi întrebări de verifi care. La sfârşitul modulelor veţi găsi o secţiune de răspunsuri la exerciţii, în care vă vor fi sugerate posibile soluţii la exerciţiile din cadrul modulului respectiv. Folosim numeroase reprezentări grafi ce (imagini, desene, scheme etc.) pentru înlesnirea însuşirii cunoştinţelor. În plus, pentru a vă consolida cunoştinţele, la fi nalul fi ecărui modul veţi găsi un rezumat, care prezintă pe scurt cele mai importante aspecte analizate în cadrul acestuia, secţiuni de dicţionar de specialitate pentru termenii folosiţi. Fiecare modul se încheie cu tema pentru acasă, ce constituie o modalitate efi cientă de verifi care a gradului de însuşire a cunoştinţelor prezentate.

Fiecare cursant EUROCOR are un profesor personal

Temele propuse spre rezolvare în fi ecare modul vor fi rezolvate pe formularul de temă afl at la mij locul caietului de curs şi expediate pe adresa Institutului EUROCOR. Urmează ca profesorul personal să aprecieze corectitudinea răspunsurilor şi să vă transmită comentariile sale pe marginea acestora, precum şi să formuleze sugestii de continuare a studiului. Vă recomandăm să rezolvaţi tema doar după parcurgerea integrală şi atentă a materialului prezentat.

Pentru ca studiul dumneavoastră individual să fi e cât mai uşor şi efi cient, pe marginea textului au fost utilizate următoarele semne şi simboluri:

Desemnează noţiunile şi informaţiile esenţiale pe care este bine să le reţineţi

În felul acesta vor fi semnalate exemplele care vă pot clarifi ca aspectele teoretice prezentate

Semnalează exerciţiile pe care vi le propunem spre rezolvare

Recomandări

Materialul de faţă constituie o lecţie demonstrativă, care doreşte să vă familiarizeze cu metoda de studiu EUROCOR. Pentru a vă forma o imagine cât mai clară asupra structurii cursului de Arta decorării locuinţei am selectat pentru dumneavoastră câteva fragmente din modulele acestui curs, conţinând secţiuni teoretice, exemple şi exerciţii, un model de recapitulare şi de temă pentru acasă. Din punctul de vedere al numărului de pagini, aceasta reprezintă mai puţin de jumătate din conţinutul unui caiet de studiu.

3

Programa cursului Arta decorării locuin ei

Modulul 1 Decoratorul, specialist în arta ambientării locuinţeiMeseria de decorator de interioare. Ce trebuie să ştie decoratorul de interioare?Etapele de lucru în cadrul conceperii şi implementării unui proiect de decorareClasifi carea proiectelor de decorare în funcţie de complexitatea intervenţiei decoratoruluiConsilierea benefi ciaruluiCăminul în timp şi spaţiu

Modulul 2 Introducere în estetica vizualăTehnici, instrumente şi materiale. Modalităţi de reprezentareNoţiuni de desen şi compoziţie bidimensională. Reprezentarea spaţiului în bidimensionalitateCromatica

Modulul 3 Stiluri istorice şi stiluri regionale (I). Din cele mai vechi timpuri până astăziIstoria artelor şi decoraţiunilor: preistoria, Antichitatea şi Evul MediuStilul tradiţional românesc. Stilul rusticLocuinţa contemporană

Modulul 4 Stiluri istorice şi stiluri regionale (II). Occident şi OrientIstoria artelor şi decoraţiunilor: Renaşterea, barocul, rococoulSpecifi cul regional al ambientării locuinţeiStilul extrem orientalCâte ceva despre Feng Shui

Modulul 5 Stiluri istorice şi stiluri regionale (III). Clasic şi romanticIstoria artelor şi decoraţiunilor: clasicismul şi stilul Empire, stilurile burgheze, romantism, istorism, eclectismDespre kitschPrimele noţiuni de proiectare Compunerea spaţiului interior conţinând texturi şi modele diverse

Modulul 6 Locuinţa contemporanăStructura locuinţeiIstoria artelor şi a decoraţiunilor: de la Thonet la stilul internaţionalPostmodernismul şi contemporaneitateaEfecte spaţiale, percepţie spaţială, corecţie optică

Modulul 7 ProiectareaDesenul tehnicCâteva noţiuni de perspectivăPractica proiectăriiSoft uri utile în decorare

Modulul 8 Lumina în decoraţiunile de interiorLumina naturală şi lumina artifi cialăIluminat şi umbrireReprezentarea luminii şi umbrei în cadrul proiectelor

4

Modulul 9 Mobilier şi ergonomieTipuri de mobilierMobilier – exigenţe funcţionaleStructurile de închidere a golurilor şi ergonomia. Tipuri de uşi şi ferestreMobilarea locuinţei

Modulul 10 Materiale şi accesorii folosite la decorarea locuinţeiMateriale şi tehnologii de prelucrareAccesoriile, purtătoare de stilReprezentarea materialităţii şi colajulNatura statică, aplicaţiile genului în decoraţiuni interioarePlante şi ikebanaTehnologia aplicării tapetului şi mochetelor

Modulul 11 Holurile. Spaţiile de depozitare. Bucătăria şi baiaLocuinţa familialăVestibulul şi holurile interioareBucătăria. Tipuri de bucătăriiBaia. VarianteTehnologia placării cu materiale ceramice

Modulul 12 Livingul, sufrageria şi dormitorulLivingul. Posibilităţi de transformareSufrageria. Spaţiu mutabil. Locul pentru servit masaDormitorulTehnologia montării parchetului şi tehnologia zugrăvirii

Modulul 13 Camera copilului şi biroul. AtelierulCamera copilului mic: ergonomie şi culoareCamera adolescentului: loc de odihnă şi spaţiu pentru studiuBiroul: spaţiul pentru lucru. BibliotecaAtelierul. Spaţii de depozitare şi zone de lucru. Ergonomie specială

Modulul 14 GarsonieraTipuri de garsoniere în funcţie de suprafaţă şi profi lul benefi ciaruluiProiectul de ofertare pentru decorarea unei garsoniereStudii de caz: demisolul, mansarda

Modulul 15 Locuinţa familială citadinăTipuri de case/apartamente în funcţie de numărul de niveluri, suprafaţă, profi lul benefi ciaruluiPosibilităţi de extindereÎncăperi cu funcţiuni speciale: sauna şi sala de gimnasticăProiectul de ofertare pentru decorarea unei locuinţe

Modulul 16 Casa de vacanţăTipuri de case şi modalităţi de realizare a decoraţiei de interior în funcţie de: caracterul regional, istoricul construcţiei, profi lul benefi ciarului (exigenţele funcţionale şi estetice)Terasa şi grădina, construcţiile anexeTehnologii de recondiţionare a mobilieruluiExerciţiu de transformare a unui spaţiu dat, prin recondiţionare generală

5

Decoratorul, specialist în arta ambientării locuinţei (Modul 1)

„De la sobrietatea chiliei de mânăstire la încărcarea odăii colecţionarului există tot atâtea feluri de aranjamente câte personalităţi umane.”

(Adina Nanu - „VEZI? Comunicarea prin imagine”)

Iată-ne la început de drum. Acest prim modul este o introducere în lumea fascinantă a decorării locuinţei. Cu toţii am folosit cel puţin o dată expresia „a locui între patru pereţi”, dar oare întotdeauna universul dintre patru pereţi ai unei case poate fi perceput ca un cămin primitor? Spaţiul trebuie adecvat nevoilor şi personalităţii celor care îl locuiesc. Aici intervine decoratorul de interioare, un adevărat artist al armoniilor ambientale. Despre cine este el, ce face mai exact şi cum îl recunoaştem printre specialiştii care se pot ocupa de confortul unei case veţi afl a din cele ce urmează.

Astfel, prin parcurgerea modulului 1 ne propunem atingerea următoarelor obiective:

să descoperiţi care sunt atribuţiile de proiectare ale decoratorului; să afl aţi care sunt etapele de lucru în cadrul conceperii şi implementării unui proiect de decorare;

să afl aţi cum se clasifi că proiectele în funcţie de complexitatea intervenţiei decoratorului;

să cunoaşteţi toate amănuntele care stau la baza unei consilieri reuşite a proprietarului;

să vă familiarizaţi cu noţiuni ce ţin de cămin având în vedere cele două coordonate majore: timpul şi spaţiul.

Meseria de decorator de interioare. Ce trebuie să ştie decoratorul de interioare?

Toată lumea ştie că orice locuinţă (un apartament în cadrul unui bloc sau o casă pe pământ) este proiectată de un arhitect, care concepe interiorul şi exteriorul acesteia în interdependenţă. Dar în contextul proiectării acestui spaţiu complex, pe lângă munca unui arhitect, trebuie ţinut cont şi de aportul foarte important al altor specialişti.

Nelipsite din structura fi ecărui modul de curs sunt unităţile de introducere şi obiectivele, cu rolul de a vă familiariza cu ceea ce urmează să studiaţi şi care vă

anunţă ce competenţe vă veţi însuşi la fi nalul studiului.

6

Defi niţii, noţiuni importante, cuvinte cheie – iată o succesiune de unităţi de conţinut care prin semnalizarea specială din caietele de curs vă vor ajuta în studiul

dumneavoastră.

Principii de structurare compoziţională. Echilibrul compoziţional. Ritmul. Dominanta compoziţională (Modul 2)

Simetria generează regulile cele mai simple de echilibru compoziţional. Principiul simetriei este folosit mai ales în arta decorativă, în realizarea compoziţiilor ornamentale şi în decoraţiuni.

Fig 41. Simetrie

Simetria este un principiu de structurare ce poate servi ca regulă generală pentru realizarea unei structuri compoziţionale. Simetria presupune reprezentarea ţinând cont de axe de simetrie. Desenele care se afl ă de o parte şi de alta a unei axe de simetrie sunt identice, dar reprezentate în oglindă. Asimetria se defi neşte prin negarea în orice mod a simetriei.

Asimetria se poate identifi ca cu dezechilibrul, dar nu este întodeauna aşa. De fapt, scopul artiştilor este să obţină lucrări echilibrate, construcţii stabile pe care le putem privi fară să avem impresia că le lipseşte ceva. Este adevărat că unele lucrări de artă sunt făcute cu scopul de a da impresia dezechilibrului pentru exprimarea anumitor idei. Însă, fără a şti să realizeze echilibrul, artiştii nu ar putea să controleze realizarea dezechilibrului într-un scop conştient.

Asimetria poate fi echilibrată prin folosirea unor reguli mai complexe decât în cazul simetriei. Acestea se numesc reguli de echilibru asimetric.

Regula triunghiului: Să considerăm două elemente desenate, având anumite caractere asemănătoare, dar nu identice, aşezate asimetric unul faţă de celălalt. Pentru a le echilibra compoziţional, vom adăuga un nou element asemănător celor două într-o zonă din spaţiu, astfel încât dacă unim prin linii drepte cele 3 elemente luate câte două, vom obţine un triunghi. Triunghiul poate fi de orice natură: isoscel, dreptunghic etc., în funcţie de necesităţile funcţionale sau expresive ale spaţiului.

simetria

asimetria

reguli de echilibru asimetric

7

Stilul art déco s-a constituit sintetizând tendinţele artistice dintre anii 1920-1940. Denumirea curentului provine de la numele Expoziţiei de Artă Decorativă şi Industrială de la Paris (1925) unde exponatele stilului au avut un mare succes. Art déco se răspândeşte apoi şi în America, unde devine cunoscut ca Modern Style şi este primul curent al secolului al XX-lea, considerat într-adevăr internaţional.

Alături de școala Bauhaus, despre care vom vorbi în următoarea secţiune, art déco aduce în arhitectură și design o liniatură clară, pură, inteligibilă. La nivelul decoraţiei se inspiră mai ales din curentele artistice de avangardă din acea perioadă, iar formele mobilierului sunt infl uenţate de Bauhausul contemporan și de primele experimente ale designerilor-arhitecţi. Art déco este de fapt un curent implicat în noua societate de consum în care începe să se vândă designul de mobilier modernist.

În epocă, formele designului de interior au fost infl uenţate în mare măsură de elementele de amenajare folosite pe navele transatlantice. Designul acestora a jucat un rol important în dezvoltarea stilului arhitectural modern şi a celui art déco, prin stilizările funcţionale cerute de regimul călătoriei pe mare, cât și de elementele specifi ce construcţiei navelor, ca, de exemplu, geamurile rotunde.

Art déco a împrumutat de la cubism formele colţuroase, masive, de la expresionism – culorile contrastante, iar de la Sezession – ornamentele geometrice. Motivele ornamentale specifi ce art déco, folosite mai ales în America, erau soarele, spirala, steaua, fântâna arteziană, palmierul.

Art déco s-a manifestat în două direcţii. Tendinţa raţională se ghida după producţia industrială, iar cea ornamentală se materializa în atelierele meşteşugăreşti.

designul inte-rior al navelor transatlantice

Fig 27. Cameră de lucru, 1929, proiect de Pierre Legrain

Fig 28. Încăpere de baie din 1928, Chanin Building, New York

Fig 29. Interior de cinematograf din Muswell Hill, Londra

Fig 30. Decoraţie specifi că art déco (marchetărie cu materiale preţioase)

Art déco (Modul 6)

8

Caietele acestui curs conţin numeroase exemple pentru aceasta folosindu-se şi imagini.

Contraste cromatice şi de luminozitate. Efecte psiho-optice. Efecte spaţiale. Dinamism (Modul 2)

Perechile de complementare principale sunt galben-violet, albastru-oranj şi verde-roşu.

În perechea galben-violet există un puternic contrast de clar-obscur, pentru că într-o transpunere alb-negru au luminozităţi aproape de alb, respectiv negru.

În contrastul roşu-verde culorile au luminozităţi egale pentru că într-o transpunere alb-negru, griurile ce le reprezintă nu pot fi deosebite.

Perechile oranj-roşcat şi albastru-verzui ating şi contrastul maxim de cald-rece. Fiecare pereche de complementare conţine o culoare rece şi una caldă. Prin juxtapunere, culorile complementare se exaltă reciproc. Prin amestecul lor în cantităţi egale, dau un gri închis. Prin amestecul lor în cantităţi bine determinate, dau un gri neutru. Cantităţile de echilibru aproximative, deci de obţinere a griului neutru sunt:

Roşu-verde 1:1 •

Oranj-Albastru 2:1•

Galben-violet 3: 1•

Aceste cantităţi, în amestecuri sau ca suprafeţe acoperite cu perechile de culori respective, sunt folosite şi pentru a realiza echilibrul compoziţional într-o lucrare. Atunci când la folosirea lor în amestecuri sau la juxtapunerea lor nu se respectă proporţiile cantitative de echilibru, efectul este dinamic, instabil, iar dacă proporţiile sunt bine alese, compoziţia cromatică creează senzaţia de ordine, forţă şi luminozitate echilibrată.

Fig 60a. Contrast albastru oranj – Paul Klee Fig 60b. Contrast roşu verde – Nicolae Grigorescu

perechile de complementare

9

Clasic şi romantic (Modul 5)

În general, caracterul romantic, romanticul ca noţiune estetico-teoretică, presupune exaltarea subiectivităţii, apelul la trecut, la trecutul personal al artistului, eliberarea spiritului, integrarea în opere de artă a structurilor naturale şi a imaginilor din natură, cultul pentru detalii semnifi cative şi atmosferă, mişcare, dinamism, freamăt (transpuse în vizual ca manifestări ale spiritului), asimetrie formală, expresie, chiar dezechilibru, teme poetice, fi lozofi e lirică, „nonfi nito”, sugestia infi nitului în fi nit, melancolie, dragoste neîmplinită, nevroză, problema geniului, ideea de supraom. Pe de altă parte, romantismul presupune exaltarea idealurilor naţionale şi valorifi carea folclorului şi artei populare, dorinţa de a găsi noul ca urmare a speculaţiei asupra tradiţionalului, de exemplu, în cadrul stilurilor etno sau ca reacţie la orice canon sau modă internaţională.

Un concept vizual de tip romantic poate fi identifi cat prin prezenţa unora din aceste atribute.

În decoraţiunile de interior, stilul romantic în genere se caracterizează prin folosirea textilelor pufoase, preţioase, bogate ca materialitate (catifea, caşmir, lână subţire şi mătase etc.) sau diafane (dantele, tul etc.), a textilelor decorative cu subiecte fl orale, organice (atât covoare persane, tapiserii, cât şi ţesături ţărăneşti, etno), a tablourilor şi picturilor murale de factură romantică, încadrate în stilul istoric romantic şi eclectic (de exemplu, picturi ale românilor Theodor Aman sau C.D Rosental, ale englezului Blake sau francezului Delacroix) sau manieristă (pictori post renascentişti şi academişti), barocă, rococo, Biedermeier sau impresionistă (Turner, Monet, Nicolae Grigorescu) – reprezentând peisaje, plante, fl ori, păsări şi animale, portrete, scene idilice, onirice sau eroice, artă modernă de tip liric, în care accentul este pus pe culoare (nu pe forme geometrice).

Se folosesc de asemenea multe plante de interior şi suprafeţe de acoperire preţioase (mozaicuri, gresii şi lemn preţios etc.). Romanticul în decoraţiuni se caracterizează de asemenea prin folosirea mobilierului stil şi antic sau alt mobilier având forme rotunjite, se caracterizează prin colecţiile de obiecte vechi sau prin integrarea suvenirurilor în amenajare, prin folosirea culorilor rafi nate şi în game foarte largi, acordate cromatic, prin iluminarea difuză, prin stilul feminin în general. Stilurile etno exotice, îndeosebi cele de provenienţă orientală, pot fi considerate de factură romantică.

Fig 85. C.D. Rosenthal, România revoluţionară

Fig 86. Turner Fig 87. Delacroix

Fig 88. Amenajare modernă după un concept de tip romantic

10

Planuri de restructurare a locuinţelor pe un singur nivel (Modul 6)

În cadrul realizării proiectelor de restructurare este necesar ca decoratorul să colaboreze cu un inginer de rezistenţă şi cu un instalator şi să se consulte cu un arhitect pentru a preîntâmpina eventualele probleme ce pot apărea la redirecţionarea circuitelor instalaţiilor şi la înlăturarea unor pereţi.

Pornind de la restructurarea planurilor pe un singur nivel, există posibilitatea unirii a două locuinţe mai mici alăturate pentru a obţine una mai mare, confortabilă.

Aşa cum aţi văzut şi în modulul 4, în cazul locuinţelor chinezeşti, este posibil ca unele case să fi e extinse prin cumpărarea unor spaţii de la vecini. Structura modulară a locuinţei chinezeşti, cu alternanţe de curţi interioare şi pavilioane monofuncţionale (care conţin o singură încăpere) permite acest lucru. În general, în Europa şi, în speţă, în România, în cazul caselor pe pământ propriu-zise, se pot uni gospodăriile, curţile, dar posibilitatea de unire a două case de locuit, construcţii multifuncţionale, este foarte rară. Ea există doar în cazul caselor cuplate (v. modulul 3). În cazul apartamentelor însă, acest lucru este posibil. Anumite familii pot cumpăra de la vecini un spaţiu alăturat locuinţei cu scopul de a-l prelungi pe cel iniţial, din diverse motive.

În exemplul următor este vorba despre un cuplu de tineri căsătoriţi care locuiesc într-un apartament cu 4 camere. Ei sunt în general foarte ocupaţi: el este arhitect şi intenţionează să-şi deschidă un birou de arhitectură, ea este decorator de interioare şi are un atelier pentru pictură amenajat în camera mică de lângă baia din spate. Cealaltă cameră, de lângă bucătărie are funcţie de birou pentru el. Peste câteva luni vor avea doi copii mici, gemeni. Ei doresc ca mama lui, care este singură, să locuiască împreună cu ei pentru a le fi mai aproape şi pentru a-i ajuta la creşterea copiilor. De aceea, ivindu-se o oportunitate, ei cumpără un apartament cu două camere situat în prelungirea celui iniţial. Spaţiul mare are potenţial pentru a asigura pe viitor, când copii vor creşte, confortul necesar întregii familii.

4 (28)

3 (36)

Fig 119. Locuinţele separate Fig 120. Locuinţele unite

11

Pentru a vă familiariza cât mai uşor cu munca unui decorator de interioare, veţi regăsi în modulele de curs recomandări de specialitate, scheme, grafi ce şi planuri

ce vă vor fi de ajutor în activitatea viitoare.

Fig 127. Modelul pardoselii

Pardoseala cu nuanţe închise dă senzaţia de siguranţă, cea deschisă creează senzaţia de nesiguranţă, mai ales dacă pereţii sunt în nuanţe mai închise. Pereţii şi plafonul în culori deschise amplifi că spaţiul, iar pereţii închişi la culoare micşorează optic spaţiul.

Plafonul închis la culoare micşorează perceptiv înălţimea camerei. Dacă mobilierul este aşezat în mij locul camerei, spaţiul pare mai mic. Prin aşezarea mobilierului pe lângă pereţi, spaţiul se măreşte perceptiv. Acestea sunt observaţii care se pot explica şi în plan: în cazul aşezării mobilierului pe lângă pereţi, spaţiul efectiv se foloseşte raţional, lăsând liberă circulaţia, fără ocoliri.

Ca o concluzie, orice intervenţie care se face în interiorul unui spaţiu gol, neutru, modifi că percepţia asupra acelui spaţiu. A compune într-un spaţiu înseamnă deci a crea o anumită percepţie asupra acelui spaţiu.

Nu este bine să acoperim în totalitate pereţii unei camere, nici cu dungi verticale, nici orizontale, nici în reţea, pentru că dau senzaţia neplăcută de spaţiu de încarcerare, cu deosebire în cazul în care sunt aşezate la distanţe egale.

Liniile orizontale, verticale sau oblice se folosesc după anumite ritmuri, adică distanţele între ele trebuie să fi e de multe ori diferite şi în raporturi armonioase. În plus, liniile structurale de orice fel şi acoperirile de suprafeţe după diverse reguli se folosesc combinat pentru crearea efectelor optice de schimbare a scării perceptive.

Efecte spaţiale, percepţie spaţială, corecţie optică (Modul 6)

12

Aţi învăţat că înainte de a începe un proiect decoratorul trebuie să se documenteze pentru a alege toate obiectele, materialele pentru suprafeţele de acoperire şi accesoriile pentru decorare. Pe de altă parte, el va face schiţe de compoziţie în funcţie de preferinţele benefi ciarului. Înainte însă de a începe aceste schiţe, el va trebui să facă măsurători ale încăperilor ce trebuie decorate. Aceste măsurători servesc la întocmirea releveului, care se afl ă la baza proiectării.

Releveul unei locuinţe sau încăperi este o sumă de desene (schiţe) proporţionale cotate (având notate dimensiunile fi ecărui segment în parte) şi include planul (cu dimensionarea perimetrului camerei, a golurilor şi grosimii pereţilor, grinzilor, stâlpilor, tocurilor) şi vederile pereţilor (cu dimensionarea inălţimilor, precum şi a segmentelor orizontale frontale).

Pe baza releveului se întocmeşte în primul rând planul la scară al locuinţei, cu notarea golurilor (ferestrelor şi uşilor). Ţinând cont de dimensiunile (cotele) din releveu, inclusiv pentru înălţimea camerei şi alte dimensiuni vizibile în plan vertical, se realizează vederile şi celelalte tipuri de reprezentare.

Înainte de orice reprezentare „pe curat”, care se realizează cu ajutorul trusei de geometrie (deoarece dimensiunile trebuie redate exact în proiectul fi nal), decoratorul va face schiţe de plan, schiţe ale vederilor pereţilor, schiţe de perspectivă.

Schiţele sunt realizate liber, folosind desenul proporţional, de mână, fără riglă, echer şi compas. În cadrul schiţelor se ţine cont de dimensiuni şi proporţii, dar acestea nu sunt redate cu stricteţe, la o anumită scară, ci „proporţional”, „din ochi”.

Este necesar ca decoratorul să acumuleze experienţă în a aprecia şi a aproxima proporţiile în mod corect, prin exerciţiu de observaţie-reprezentare după model sau prin realizarea de construcţii geometrice. Această deprindere este necesară, deoarece schiţarea proporţională (fi ind utilă în notarea vizuală a unor dimensiuni când se face o măsurătoare la faţa locului) se realizează mult mai rapid decât o reprezentare cu instrumente de geometrie. În plus, această deprindere este necesară oricărui artist decorator, ca specialist în domeniul vizual.

schiţe

Fig 115. Releveu vederi Fig 116. Releveu plan

Desenul proporţional. Releveul (Modul 5)

13

Pentru fi ecare tip de desen în parte, decoratorul va folosi diverse tehnici, cea mai la îndemână fi ind tehnica desenului pe hârtie în creion sau tuş colorat cu creioane colorate, iar cea mai bogată în posibilităţi de expresie fi ind tehnica digitală. Totuşi, recomandăm lucrul cu programele de grafi că pe calculator numai după învăţarea practică a regulilor de expresie în sine, folosind tehnicile de mână. Singurul lucru pe care nu îl poate face calculatorul este a învăţa pe cineva să deseneze.

Exerciţiul 2

Încercaţi să realizaţi un desen plan fi gurativ liber (contur), reprezentând un animal sau un obiect.

Fig 22. Desen perspectiv ştiinţifi c

Fig 23. Reprezentare tridimensională tehnică

Fig 24. Câteva notaţii abstracte/semiabstracte pentru arhitectură

Tipurile de reprezentare prin desen specifi ce schiţării şi proiectării decoraţiunilor (Modul 2)

14

Evaluarea cunoştinţelor pe parcursul studiului este importantă, motiv pentru care caietele de curs conţin numeroase exerciţii şi întrebări de verifi care.

Contrastul simultan se demonstrează ca fenomen prin aşa-numitul contrast succesiv care este evidenţiat şi de modul de reprezentare în negativ a fi lmelor foto. Dacă privim, de exemplu, timp de 10 secunde o pată de culoare roşie aşezată pe o hârtie albă şi apoi punem în faţa ochilor o hârtie complet albă, vom avea iluzia că pe hârtia goală se afl ă o pată verde, de aceeaşi formă cu cea roşie.

Bineînţeles, ochiul uman nu poate fotografi a contrastul simultan, acesta este un efect subiectiv care se accentuează cu cât privim mai atent o imagine, pentru a preîntâmpina oboseala ochiului. Dacă privim aceaşi pată roşie pe un fond alb sau gri neutru timp îndelungat, vom avea impresia că în jurul petei apare un halou verde, pentru a o echilibra de data aceasta în mod vizibil. Astfel, contrastul simultan se percepe mai bine decât dacă foaia de hârtie ar fi fost de o altă culoare.

Fig 61. Experiment contrast simultan şi succesiv

Exerciţiul 10

Încercaţi şi dumneavoastră să experimentaţi acest lucru. Realizaţi pe o hârtie albă în loc de pata roşie una albastru intens (pata poate fi şi o bucată albastră de hârtie sau alt material). Priviţi-o intens câteva secunde. Ce culoare are pata care se creează iluzoriu atunci când priviţi imediat o hârtie albă? Dar dacă priviţi din nou pata albastră?

Totuşi, tot datorită contrastului simultan, dacă punem o pată roşie lângă una oranj, amândouă culorile calde vor părea mai reci decât dacă le-am fi pus alături de complementarele lor. Aceasta deoarece roşul produce în jur complementara, verdele, care se suprapune peste oranj şi îl face mai rece şi tot aşa se comportă şi oranjul. Umbrele gri ale obiectelor roşii sunt percepute ca gri verzui. Un pătrat gri pe un fond oranj este perceput ca gri albăstrui.

Fig 62. Experimente – contrast simultan pe gri

Contraste cromatice şi de luminozitate. Efecte psiho-optice. Efecte spaţiale. Dinamism (Modul 2)

15

Aplicaţii ale cromaticii. Grafi ca în culori. Specifi cul cromatic al încăperilor (Modul 2)

Desenul colorat se poate realiza în tehnici mixte: creion grafi t cu acuarelă, creioane colorate, tuş, creioane acuarelă sau chiar tempera.

Exerciţiul 14

Copiaţi pe calc desenul din imaginea 77 (acesta poate fi mărit la xerox) şi transpuneţi-l pe hârtie de desen. Coloraţi desenul folosind cotrastul culorilor complementare verde şi roşu şi regula triunghiului. Folosiţi creioanele acuarelă şi creionul de desen. Opţional puteţi încerca şi alte tehnici descrise în acest caiet de curs.

Fig 77. Desen în creion (contur)Luând ca model fotografi a, realizaţi cu creionul un desen pe calcul de lucru, apoi copiaţi-l pe

diferite tipuri de hârtie.

Întrebări de verifi care

1. Ce fel de culori sunt considerate tente rupte?

2. Care sunt contrastele cromatice?

3. Cum se realizează echilibrul cromatic cantitativ?

4. Cum se realizează echilibrarea cromatică structurală?

16

1.1 În contextul proiectării unei locuinţe, pe lângă munca unui arhitect, trebuie ţinut cont şi de aportul altor specialişti: inginerul de rezistenţă, proiectanţii de instalaţii şi inginerul constructor.

1.2 Decoratorul de interior mobilează spaţiile (alege obiectele de mobilier şi stabileşte dispunerea în spaţiu a acestora), alege fi nisajele, culorile şi materialele, face propuneri pentru iluminarea locuinţei etc.

1.3 Noţiunea de design se defi neşte pornind de la cuvântul de origine italiană disegno care înseamnă desen, schiţă, proiect. Termenul a fost prima oară folosit de englezi, de aceea cuvântul design este preluat de toate limbile, inclusiv română, direct din limba engleză.

1.4 Designul desemnează ansamblul de concepţii şi procedee vizând proiectarea estetică a obiectelor cu funcţie practică: maşini, unelte, aparatură audio-video, vestimentaţie, ambalaje, mobilier, obiecte de iluminat, obiecte sanitare, diverse accesorii etc.

1.5 Designul de interior presupune concepţia şi proiectarea unei diversităţi de spaţii de locuit şi obiecte estetice cu funcţie practică, de la proporţionarea interiorului în sine al casei până la crearea celor mai mici accesorii, cum ar fi : butoanele întrerupătoarelor de curent electric sau niturile pentru scaune.

1.6 Zona utilă a unui obiect sau a unei case este un volum gol folosit de om pentru nevoi mai simple sau mai complexe, de la banala relaxare într-un fotoliu la întregul proces de locuire, ce implică amenajarea şi decorarea interiorului casei.

1.7 Zona structivă a unui obiect sau a unei case este partea solidă ce delimitează şi defi neşte golul util. Zona structivă dă formă unui obiect sau unei case, atât la interior, cât şi la exterior.

1.8 Tematica reprezintă pe de o parte stilul locuinţei, iar pe de altă parte presupune un anumit tip de subiect de specialitate pe care decoratorul trebuie să o abordeze.

1.9 Stilul locuinţei este expresia personalităţii locatarului, văzută prin prisma stilului de gândire vizuală a decoratorului.

1.10 Decoratorul de interior proiectează structura vizuală a unui interior, dă conţinut acestei structuri prin folosirea obiectelor şi suprafeţelor structive arhitectonice, optimizând spaţiile de circulaţie şi ilustrează structura vizuală (crează atmosferă ambientală) prin valorifi carea adecvată a formei de ansamblu a interiorului şi prin folosirea culorilor, texturilor şi luminii.R

ezum

atul

mod

ulul

ui 1

Este important ca pentru a vă fi xa cât mai bine cunoştinţele să reveniţi frecvent asupra informaţiilor noi. De aceea, la fi nalul fi ecărui modul veţi regăsi un rezumat al

principalelor informaţii de specialitate.

17

Vă puteţi verifi ca răspunsurile la exerciţiile rezolvate în cadrul unui modul prin secţiunea cu acelaşi nume de la fi nalul acestuia.

Aceste răspunsuri reprezintă sugestii de rezolvare la exerciţiile din modul.

Exerciţiul 4

Închis-deschis, de formă, de textură, vertical-orizontal, paralelism-intersecţie, de cantitate.

Exerciţiul 5

Contrast de luminozitate, de textură, simetria etc.

Exerciţiul 8

a, b, c: griuri colorate; d: galben verzui sau verde, tentă ruptă; e: nuanţă de maro; f: verde cald, tentă ruptă, uşor închis.

Exerciţiul 9

Contrastul culorilor în sine.

Exerciţiul 10

Portocaliu; se creează un halou portocaliu.

Exerciţiul 11

Toate contrastele complementare, contrast de calitate, contrast clar-obscur.

Exerciţiul 12

Dominanta compoziţională (orizontala), ritmul cromatic şi structural, simetria, contrastul de cantitate, contrastul complementar verde-roşu, contrastul vertical-orizontal, de formă (dreptunghi-cerc), contrastul clar-obscur.

R\s

puns

uri l

a ex

erci

]ii

18

Termenii noi de specialitate care nu au fost defi niţi în caietul de curs, se regăsesc în dicţionarul de la fi nal.

anfi ladă – înşiruire de camere având uşile pe acelaşi ax; prin deschiderea uşilor se poate percepe toată succesiunea de spaţii

ancadrament – cadru de piatră sau lemn delimitând golul unei ferestre sau uşi, în care se fi xează sistemul de închidere a acestora; partea dinspre exterior este uneori decorată prin cioplire

antablament – parte componentă a structurii unui edifi ciu de tip clasic, plasată între capitelurile coloanelor sau pilaştrilor (pe care se sprij ină) şi fronton

arhitravă – element arhitectonic orizontal, la origine din lemn, apoi din piatră şi, mai târziu, chiar din zidărie, care uneşte la partea superioară două sau mai multe coloane sau pilaştri

Art Déco – moment stilistic al anilor ‘20 –’30, considerat o prelungire a Art Nouveau, în arhitectură, mobilier, textile, grafică de carte, dar şi sculptură mică. Se caracterizează prin monumentalitate, uneori cu vagi ecouri egiptene, iar, pe de altă parte, prin o încărcătură cu ornamente geome-trice angulare. Este influenţat de cubism, abstracţionism şi alte curente de avangardă ale perioadei interbelice

Art Nouveau – apărut în mai multe ţări concomitent la sfârşitul sec. al XIX-lea, începutul sec. XX. Acest stil se bazează pe funcţia constructivă şi expersivă a liniei. Stilul are două variante: varianta organică (linii sinuaose, forme vege-tale prelucrate) şi varianta geometrică, ce evidenţiază caracterul constructiv al unei forme. Ambele variante pun în valoare aspectul decorativ. Cei mai cunoscuţi reprezentanţi ai stilului sunt Gustav Klimt în pictură, Émile Gallé în arta prelucrării sticlei şi Antoni Gaudi în arhitectură şi amenajări de interior

balustru – colonetă scundă din piatră, lemn, stuc, mult bombată la partea inferioară, utilizată în general în suită de elemente identice în arhitectură şi decoraţie, ca şi pentru mobilier

berjeră – fotoliu larg şi adânc, cu spătarul şi braţele articulate capitonate cu material textil, piele etc., cu pernă mobilă

bonkei – recrearea în dimensiuni miniaturale, pe o tavă, a unui peisaj din natură

Dic

]iona

r

(sau stilul 1900)

19

Fiecare modul se încheie cu tema pentru acasă, o modalitate efi cientă de verifi care a însuşirii cunoştinţelor prezentate. Profesorul personal va aprecia corectitudinea

răspunsurilor şi vă va transmite sugestii pentru continuarea studiului.

În cazul exerciţiilor cu variante de răspuns, o singură variantă este corectă.

1. Realizaţi o friză ornamentală plană din 3 ornamente după următorul model. Coloraţi această friză cu tempera sau cu acuarele folosind perechea de complementare albastru-oranj, plus albul şi negrul în amestecuri sau în stare pură.

2. Copiaţi pe calc desenul de la exerciţiul 14. Transpuneţi-l pe hârtie de desen de două ori. Coloraţi primul desen folosind creioane colorate. Coloraţi al doilea desen în culori de acuarelă, cu pensula, realizând amestecuri şi suprapuneri succesive, lăsând timp de uscare între suprapuneri. Folosiţi următoarea paletă: oranj, albastru, negru şi alb.

3. Modalităţile de reprezentare sunt: a) tehnici de reprezentare; b) concepte vizuale;

c) sisteme de reguli de folosire a limbajului vizual.

4. Desenul perspectiv este: a) plan; b) fi gurativ; c) abstract.

5. Montajul bidimensional poate fi sinonim cu : a) desenul plan; b) colajul; c) pictura.

6. Compoziţia vizuală reprezintă: a) conceptul vizual; b) subiectul unei lucrări; c) contrastele cromatice folosite.

7. Contrastul de cantitate formală este: a) contrastul dintre două suprafeţe diferite de culoare; b) contrastul între formele sensibil mari şi formele sensibil mici; c) contrastul între forme închise şi deschise.

8. Culorile roşu şi verde formează între ele contrast: a) de luminozitate; b) complementar; c) decorativ-plastic.

Tem

a pe

ntru

aca

s\ 2

20

EXEMPLU

Cu acest exemplu de formular de temă se încheie lecţia demonstrativă a cursului Arta decorării locuinţei. Sperăm că am reuşit prin fragmentele selectate să vă convingem de structura uşor de parcurs

a cursului nostru, dar şi de utilitatea tuturor informaţiilor prezentate. Evident că numai parcurgând cu atenţie toate modulele veţi reuşi să descoperiţi secretele unui

decorator de locuinţe.

Vă dorim mult succes şi vă aşteptăm să deveniţi cursant al Institutului Eurocor înscriindu-vă la cursul Arta decorării locuinţei!

021/33.225.33; www.eurocor.ro

Temele se rezolvă pe formularele speciale de la mij locul caietelor de curs. Iată un model de formular.