PREVENŢIA ÎN PROTETICA DENTARĂOrice tratament protetic vizează:- înlocuirea dinţilor absenţi şi- prelungirea vieţii dinţilor rămaşi.Orice piesă protetică în sine constituie un artificiu profilactic, deoarece

reconstituirea arcadelor creează condiţii ocluzale corespunzătoare evitării tulburărilor musculare sau ale articulaţiei temporo-mandibulare. Ea evită deplasările dentare şi îmbunătăţeşte coeficientul masticator. Lucrarea protetică pune pacientul la adăpost de dificultăţile de ordin psihologic datorită faptului că se reface fizionomia.

Prevenţia protetică se referă la: proteza fixă, proteza adjunctă parţială şi proteza adjunctă totală.

1. Prevenţia în cazul protezelor fixe1.1. Faza preproteticăPrevenţia în acest caz trece prin pregătirea preprotetică:- ortodontică: redresarea dinţilor în poziţii anormale;- parodontală: corectarea crestelor edentate, creşterea înălţimii gingiei

aderente, eliminarea frenurilor şi a bridelor;- ocluzală: ajustarea prin şlefuiri selective.

Prevenţia din punct de vedere pulparPrevenţia începe cu pregătirea dinţilor stâlpi. Orice atingere dentinară are

răsunet asupra ţesutului pulpar, pulpa lezată putând trece de la stadiul inflamator la necroză. Aceste stări patologice survin după agresiuni:

- fizice: încălzire, frezaj sau- chimice: infecţii bacteriene, ciment de lipire.Stomatologul nu trebuie să depăşească pragul de reversibilitate a manevrelor

agresive.În tot cursul pregătirii se va asigura protecţia dinţilor stâlpi prin lucrări

provizorii, lacuri, cimenturi cicatrizante etc.Alţi factori de prevenţie din punct de vedere pulpar sunt:- inserţia prudentă a lucrării protetice,- cimentarea definitivă neagresivă,- controalele ocluziei statistice şi dinamice.

Prevenţia din punct de vedere parodontal se referă la:- joncţiunea dento-gingivo-protetică,- ambrazuri,- forme de contur şi- corpul de punte.Joncţiunea dento-gingivo-proteticăEste o intersecţie periculoasă. În cel mai bun caz ea are o grosime de 25

microni, cimentul se poate dezlipi pe alocuri în timp, apărând anfractuozităţi retentive pentru numeroase bacterii.

Pericolul este cu atât mai mare cu cât piesa protetică este împinsă mai profund în şanţul gingival, deci se va alege o limită cervicală supragingivală în zonele invizibile (palatinal, lingual si dinţi posteriori).

Marginea piesei protetice nu este plasată întotdeauna în mod ideal în prelungirea suprafeţei radiculare, putând-o depăşi sau să fie la distanţă, ambele situaţii fiind agresive.

Adesea se produce retenţia cimentului de lipire excedentar. Acest lucru poate fi evitat printr-un chiuretaj subgingival parodontal, sub anestezie, la sfârşitul şedinţei de cimentare.

AmbrazurileAdesea sunt insuficiente, ceea ce nu permite trecerea instrumentelor pentru

curăţirea interdentară. Tehnicianul trebuie să aibă periuţe interdentare ca să verifice trecerea lor pe model, deschizând ambrazurile cervicale dacă este cazul.

Forma de conturTrebuie desenată ţinând cont de fizionomie, dar şi de eliminarea plăcii

bacteriene în viitor. Ambrazurile linguale şi palatinale pot fi deschise pentru ca peria de dinţi să

aibă acces uşor fără a perturba fizionomia.Bombeul cervical protejează placa bacteriană, nu gingia. Morfologia exterioară a unui molar de minte care este stâlp trebuie aleasă în

funcţie de posibilităţile de periaj din această regiune greu accesibilă şi nu imitând morfologia naturală a dintelui.

Corpul de punteNu trebuie să constituie un rezervor bacterian, suprafaţa de contact cu gingia

fiind redusă la minimum necesar.

Pe plan morfologic ambrazurile sunt necesare pentru a ghida periuţa interdentară pe feţele proximale ale dinţilor vecini.

Prevenţia din punct de vedere ocluzalNu este suficient criteriul morfologic pentru că în scopul obţinerii unei

integrări biologice corespunzătoare, examinarea cinematicii mandibulare este obligatorie.

Verificare şi menţinereÎnvăţarea igienei buco-dentare, îndeosebi în ce priveşte folosirea adjuvantelor

interdentare se face în faza de proteză provizorie. Rolul protezelor provizoriiPunţile provizorii sunt soluţii estetice şi funcţionale (ocluzale şi parodontale)

care permit să se evite o serie întreagă de greşeli. MaterialeleDe felul cum sunt alese materialele ţine prevenirea galvanismului, a

coroziunii, a pierderii luciului şi a abraziunilor. Lustruirea suprafeţelor care vin în contact cu parodonţiul este mai importantă

decât natura materialelor. Se pare că ceramicele lustruite oferă cele mai bune condiţii pentru a se evita

aderarea plăcii bacteriene.