1

Scopul si obiectivele Raportului Industria alimentelor si bauturilor (pe scurt “industria”) din Uniunea Europeana este cel mai mare sector manufacturier din Europa, cu o cifra de afaceri de 815 miliarde euro si 4 milioane de lucratori in 280.000 companii. Sectorul realizeaza produse sigure si de calitate superioara pentru a servi necesitatilor consumatorului si a raspunde schimbarilor in preferintele acestuia. Ca rezultat al globalizarii, cresc provocarile internationale. A ramane competitiv si a reusi cresterea sustinuta este esential. Pentru CIAA, competivitatea industriei este exprimata in termenii capacitatii sale de a atinge cresterea sustinuta si ponderea de piata, atat in UE cat si in tarile terte. Raportul reperelor 2006 arata cum pot politicienii si regulatorii europeni pot ajuta industria sa indeplineasca aceste obiective. Obiectivul Raportului 2006 este intreit:

• Trecerea in revista a indicatorii cheie ai competivitatii industriei de alimente si bauturi din UE;

• Identificarea punctelor slabe si a amenintarilor cresterii potentiale a sectorului; • Fixarea unui numar de recomandari adresate problemelor specifice ale sectorului,

prin actiuni clare. Rezumat Industria noastra este caracterizata de fragmentarea deosebita a structurii sale. Ea este expusa presiunii din partea sectorului retail (tot mai concentrat si activ pe plan global), ceea ce indeamna la actiune pentru a gasi o retea mai echilibrata a relatiilor dintre furnizori si retail. Este de o importanta fundamentala pentru Uniunea Europeana sa fie o locatie atractiva pentru continuarea investitiilor industriale, in loc de a impinge industria sa foloseasca avantajul aranjamentelor comerciale si al relocarii in afara UE pentru a livra in Uniune si pe alte piete. Este o necesitate urgenta marirea investitiilor in cercetare-dezvoltare (CD), pentru a sprijini inovatia si a promova trecerea la productia de alimente cu valoare adaugata marita. Investitia in CD atinge in medie 0,32% din productia industriei, fiind constant sub cheltuielile din alte tari dezvoltate. Chiar si companiile mari europene cheltuiesc/angajat doar 45% din investitiile CD facute de companii europene din afara sectorului alimentar. Majoritatea indicatorilor inovatiei industriei noastre este sub media industriala generala.

2

Tabel 1: costuri de afaceri CD, ca procent din productie (2003)

Actiuni necesare: Progamul Retelei 7 trebuie sa isi mentina ambitiile si sa asigure o proportie mai mare (11%, in loc de 5,5) a fondurilor UE pentru CD in agricultura, alimente si biotehnologie. Factorul “cost” ramane ingrijorator pentru exportatori, ceea ce solicita accesul la materii prime agricole competitive Reformele agriculturii UE care au loc in prezent si in anii urmatori vor face, in general, materiile prime agricole europene mai competitive. Cu toate acestea, in ciuda acestor procese reformatoare, accesul la materii prime competitive ramane incert si pune mari probleme, mai ales exportatorilor. Grafic 2: dezvoltarea preturilor principalelor inputuri agricole din UE si alte piete

3

Actiuni necesare:• In afara unor organizari de piata care asteapta reforma, trebuie avuta in vedere o

revizuire si adancire in anumite sectoare unde reformele au fost deja implementate; • Daca procesele de reforma nu asigura accesul la produse agricole competitive, este

esential ca exportatorii sa poata uza de instrumente alternative. Sisteme ca “inward processing” (lohn) care permit importul de materii prime la preturi mondiale pentru procesaare si re-export dupa manufacturare trebuie sa fie operationale si usor de folosit.

Tratatul multilateral este o prioritate inca, dar politica comerciala va cere actiuni mai concentrate pentru imbunatatirea accesului pe terte piete al alimentelor exportate din UE Ponderea exporturilor europene in cele mondiale s-a redus in ultimii 10 ani, in beneficiul exportatorilor din Australia, Noua Zeelanda, China si Brazilia. Grafic 3: Ponderea in exporturile mondiale de alimente

Nivelul ridicat al împovararii administrative trebuie atacat intr-o maniera prevntiva si corectiva pentru a reduce presiunea si costurile companiilor Reglementarile UE au evenit foarte specializate si complexe si cantitatea excesiva a textelor legale prescriptive a marit considerabil jugul administrativ si costurile pentru conformare, in detrimentul companiilor si mai ales al IMM-urilor. Grafic 4: studiu 2006: ce procent din procesatorii europeni asociaza urmatoarele legislatii cu o impovarare administrativa ridicata si foarte ridicata:

4

Actiuni necesare:• Abordarea Comisiei a imbunatatirii reglementarilor, aplicata legislatiei existente,

trebuie urmata cu hotarare si sa conduca la rezultate concrete. Dincolo de anumite initiative deja lansate, cum ar fi Codul vamal european sau aditivii alimentari, sunt inca necesare actiuni in alte zone, cum sunt managmentul deseurilor, alimentele noi sau etichetarea. Ele trebuie sa conduca la revizuirea, simplificarea, centrarea legislatiei ce s-a dovedit ca afecteaza negativ concurenta egala, generand un risc nejustificat pentru operatori si creand poveri disproportionate.

• In unele domenii, armonizarea UE este inca necesara pentru a depasi diferentierile nationale din cadrul legislativ, cum e cazul in domeniul “claims” (alimente ce sustin efect pozitiv asupra sanatatii) si al adaugarii de nutrienti. Decidentii politici trebuie sa reglementeze numai cand e nevoie si sa ia in considerare alternative la legiferari (subl.noastra). Cand dezvolta o noua legislatie, ei trebuie sa faca o evaluare a impactului (NN: cum fac ANSVSA si altii, la noi!) si sa se asigure ca legile sunt: a) suficient de clare pentru a preveni interpretarile controversate; b) practic, de atins si de controlat; c) introducand masuri proportionate, in comparatie cu obiectivele declarate si cu riscurile; d) bazate stiintific; e) luand in considerare si evitand divergenta fata de standardele internationale existente.

• Piata interna (comuna) arata discrepante si o implementare inegala, ceea ce este o sursa de inegalitati si ineficienţe. Este necesara o actiune puternica a Comisiei pentru a asigura aplicarea legislatiei UE la fel de efectiv pe intreg terioriul Uniunii. Actiunea este necesara in ceea ce priveste legea generala a alimentelor, igiena, ambalarea si IPPC (Preventia si Controlul Integrat al Poluarii).

INDUSTRIA ALIMENTELOR SI BAUTURILOR DIN UE

I. Dinamica lanţului valorii

1. Consumatorul In ceea ce priveste volumul, piata alimentara europeana este una matura, desi ca valoare exista inca potential de crestere pentru producatori. Ca rezultat al schimbarilor populatiei in ce priveste varsta si ocupatiile, procesatorii au de facut faţă modificarii constante a cererii consumatorului. Cresterea constiintei legate de sanatate si interesul consumatorilor fata de proprietatile nutritionale ale alimentelor duce la ascensiunea alimentelor cu proprietati si caracteristici nutritionale specifice.

5

Grafic 5: motive ale schimbarilor in dieta consumatorilor

Produsele ce tintesc atentia specifica legata de sanatate sunt, de exemplu, cele legate de bolile coronare si cardiovasculare, functionarea oaselor si articulatiilor, cancer. In anii urmatori, se asteapta ca dietele legate de bolile inimii sa atraga mai mult atentia consumatorilor. La nivelul Europei, rata de crestere totala a produselor sanatoase pentru inima va fi de 7,1%, intre 2002 si 2007. Consumatorii germani sunt cei mai aprigi cumparatori de astfel de produse, urmati de britanici. Cu toate ca pretul ramane un criteriu cheie al deciziei de cumparare, placerea, calitatea si convenienţa sunt motorul evolutiei pietei. Schimbarea stilului de viaţă al consumatorilor, familiile (gospodariile) mai mici se centreaza tot mai mult pe convenienta si disponibilitate imediata. Cresterea consumului in afara casei, interesul majorat pentru alimente si bauturi care sunt usor de servit, usor de mancat, usor de desfacut, se prepara rapid si sunt portabile sunt trasaturi ce se vor dezvolta in continuare. De exemplu, rata totala de crestere a meniurilor preparate (intre 2004 si 2009) va fi de 4,5%, comparat cu 2,1 in SUA.

2. Productia agricola Sectorul primar a cunoscut o importanta restructurare in ultimii ani, ducând la scaderea numarului exploatatiilor si la marirea dimensiunii medii a fermelor. Totusi, sectorul ramane foarte fragmentat (2003):

- marimea medie a fermei in UE: 20,7 ha, - numarul exploatatiilor: 6,2 milioane, - suprafata utilizata agricol: 126,1 mil ha, - marimea fermei conduse de fermieri sub 35 ani: 31,3 ha.

Dupa perioadele de abundenţă din trecut, nu este nicio certitudine asupra viitoarei capacitati a sectorului primar de a furniza industriei alimentare suficiente materii prime, cantitativ si ca pret. Utilizarile ne-alimentare, incluzand pe cele energetice, au marit deja cererea pentru produsele agricole comunitare.

6

3. Sectorul retail Consolidarea retail-ului a fost considerabila in ultimii ani si progreseaza inca de-a lungul Europei. Desi retail-ul alimentar variaza mult de la un stat la altul, toate tarile asista la tendinta catre magazine mai mari. Suedia este cea mai consolidata piata, cu 91,7% din piata apartinand primilor 5 retaileri. Olanda, Franta si Germania au si ele 61,5; 56,7 si 42,7% din piata luata de primii 5 retaileri. In aceste piete este o mai mare presiune asupra preturilor, retailerii mai mari isi schimba oferta de produs introducand mai multe bunuri ne-alimentare si dezvoltandu-si ponderea “marcilor private” (de magazin). Lanturile globale retail isi aduna tot mai mult puterea lor de cumparare si sunt capabile sa achizitioneze din orice sursa pentru a castiga din avantajul costului, pe seama fabricantilor locali care au costuri de productie mai mari. Grafic 6: ponderea primilor 5 retaileri (%) in Europa 2004

Sectorul “discount” a fost cel mai activ pe piata europeana alimentara incepand din 2000. Liderii de piata agresivi continua sa preseze si mai mult, sa preseze retailerii, fortand supermarketurile sa isi mareasca oferta si gama ofertelor “econo” sub marca privata, pentru a-si mentine ponderea pe piata. La randul lor, retailerii exercita presiuni asupra industriei alimentare, in tentativa de a pasa presiunea pretului asupra furnizorilor. Strategiile de discount si sectorul discount sunt de fapt activitatea cu cea mai mare crestere in Europa, tari ca Marea Britanie, Cehia sau Polonia asteptand sa cunoasca o marire a prezentei discounterilor.

7

Grafic 7: ponderea (%) a discounterilor in diferite tari europene (2004)

II. Fapte si cifre Industria alimentara este un pilon al economiei UE

� Reprezentand 14% din cifra de afaceri totala a sectorului manufacturier si 13% din valoarea adaugata, industria noastra are aceeasi importanta ca cea de echipament de transport si este mai importanta decat industria chimica, de echipament electric sau optic.

� Cu 14% din totalul angajatilor din sectorul manufacturier, industria alimentara este angajatorul nr 1 in Europa.

� Franta, Germania, UK, Italia si Spania sunt liderii alimentari ai Europei, realizand peste 70% din cifra totala de afaceri a sectorului in UE.

8

Grafic 8: Cifra de afaceri Grafic 9: valoarea adaugata Grafic 10: angajati

Industria alimentara european este (inca) exportator net In ultimii 10 ani, valoarea importurilor alimentare raportata la exporturi a crescut de la 80 la 90%.

9

Grafic 11: tendinta exporturilor si a importurilor

Fragmentarea ridicata a sectorului 99,1% din companiile alimentare sunt IMM-uri; aceste 280 mii IMM angajeaza 61,3% din lucratorii din industria alimentara si genereaza 48,5% din cifra de afaceri a sectorului. Diversitatea este averea industriei Patru sectoare de activitate se desprind de celelalte: bauturile; lactatele; procesarea carnii; diverse produse alimentare (incl.marfuri ca biscuitii, dulciurile, pastele, mancaruri preparate, ciocolata, etc). Ele reprezinta 77% din cifra de afaceri totala si 84% din numarul angajatilor.

10

Grafic 12: distributia dupa dimensiunea companiilor Grafic 13: distributia numarului de angajati dupa dimensiunea companiei Grafic 14: distributia cifrei de afaceri dupa dimensiunea companiei Grafic 15: distributia valorii adaugate dupa dimensiunea companiei

Grafic 16: cifra de afaceri pe subsectoare Grafic 17: numar de angajati pe subsectoare

11

Productivitatea muncii este mai mica in comparatie cu alte industrii europene Productivitatea muncii aparenta a industriei alimentare din UE-15, comparata cu alte industrii manufacturiere (mii euro):

Specificare 2000 2001 2002 Industria textila 28,7 29,2 28,8Industria alimentara 36,8 40,2 40,2Industria manufacturiera (medie) 44,6 45,1 45,3Industria auto 52,4 56,2 54,5Industria chimica 83,7 84,1 -

Profitabilitatea procesatorilor alimentari Ea nu creste suficient pentru a ramane competitivi pe termen lung: mai ales IMM sunt vulnerabile la recesiunile economice. Situatia IMM-urilor este fragila: nu numai ca profitul fata de vanzari este scazut (pentru companiile mici, acesta a fost de doar 2,59 % din venitul operational in 2004), dar ele sunt si mai putin eficiente in termeni de achizitii, productie, vanzari si distributie, iar venitul raportat la capitalul investit este mai mic, ceea ce impieteaza asupra cresterii lor. Marja profitului brut (profit brut/venit operational*100= venit operational- costul bunurilor vandute/venit operational*100) Din graficul de mai jos rezulta clar ca marile companii au marje brute de profit mai mari decat IMM-urile. De unde rezulta ca marile companii pot cheltui mai mult in alte operatiuni de afaceri, cum este CD si marketingul. Grafic 18: marja bruta a companiilor alimentare UE-25

12

Presiunea asupra marjei profitului brut a companiilor mici, medii si mari reflecta o crestere a costurilor de productie care nu poate fi trecuta catre consumatori sub forma preturilor mai mari. Daca tendinta persista, in viitor vor apare probleme prin atingerea liniei zero. Marja castigurilor inaintea dobanzilor si taxelor (EBIT: castiguri inaintea dobanzilor si taxelor/venit operational)*100= profit/pierdere operationala/venit operational*100) Marja EBIT a companiilor mari este remarcabil superioara celei a firmelor mici si medii, chiar daca diferenta este in scadere. Graficul de mai jos arata ca marile companii alimentare sunt capabile sa ordone un pret mai mare pietei pentru bunurile si serviciile lor decat IMM-urile. Grafic 19: marja EBIT a companiilor alimentare UE-25

Investitiile in companiile alimentare europene In ultimii ani, investitia bruta in afacerile alimentare are o usoara tendinta negativa in unele state (Olanda, Franta, Germania, Italia), iar in altele este invers (Ungaria, Spania, Marea Britanie): Contrafacerile de produse alimentare Marcile sunt deosebit de importante in industria alimentara, 18% din companii vand produse de marca. Pana recent, industria alimentara europeana era scutita de contrafaceri, dar ulterior vamile UE inregistreaza o clara tendinta ascendenta. In 2004, produsele contrafacute proveneau din Rusia (13%), Ucraina (13%), Republica Dominicana (9%), Nigeria (6%) si Argentina (4%). S-au inregistrat la vama 53 cazuri si au fost confiscate 4 milioane articole (o crestere de 197% fata de 2003). Creste de asemenea proportia: daca in 2003 produsele alimentare reprezentau 1,64 % din total contrafaceri, in 2004 ele au ajuns la 4,3%.

13

Tabel: impartirea pe categorii a contrafacerilor (mil articole) 20 03 20 04

Articole % total Articole % total Alimente si bauturi 1,5 1,64 4 4,3 Parfumuri si cosmetice 1,0 1,11 1 0,8 Imbracaminte, accesorii 2,6 2,9 8 7,6 Echipament electric 0,5 0,58 4 4,1 Echipament calculatoare (hard) 0,1 0,09 1 0,8 Audio CD, jocuri, soft, DVD 32,5 35,77 19 17,9 Ceasuri, bijuterii 0,7 0,74 0 0,5 Jucarii, jocuri 12,3 13,56 18 17,5 Alte marfuri 6,4 7,03 7 6,5 Tigarete 33,3 36,62 42 40,2 Total 90,9 104

III. Competitivitatea: provocarea industriei alimentare UE

A) Repere ale competitivitatii internationale Analiza indicatorilor cheie ai competivitatii arata ca industria noastra ramane in urma. Situatia valorii productiei, valorii adaugate, productivitatii muncii si ponderii in export comparativ cu principalii sai concurenti se deterioreaza cu timpul. Crestere lenta a valorii productiei totale Aceasta a crescut in acelasi ritm cu cea a industriei americane in ultimii 10 ani, dar cu o rata mult mai mica fata de multi dintre concurenti. Economiile “emergente” cum este Brazilia au inregsitrat o crestere abrupta. Grafic 20: evolutia valorii productiei (1995=100)

14

Crestere mai inceata a productivitatii muncii Pana in 2002, aceasta a crescut in acelasi ritm cu al competitorilor. De atunci, cresterea a incetinit si diferenta fata de SUA s-a accentuat. Cea mai mare cresterea a fost in Brazilia (27% intre 2000 si 2004, fata de 16% in Europa). Grafic 21: evolutia productivitatii muncii (2000=100)

Crestere constanta a valorii adaugate Valoarea adaugata a crescut in aproape toate sectoarele industriei alimentare, datorita accesului la tehnologii imbunatatite si a tehnicilor de productie mai eficiente. Industria alimentara performeaza usor mai bine ca cea americana, dar mai slab decat in Asutralia, Canada si Brazilia. Grafic 22: evolutia valorii adaugate (1995=100)

15

B) Repere specifice ale industriei alimentare UE

1. Industria cunoasterii: CD si inovatia Companiile alimentare europene, inclusiv cele mari, cheltuie mai putin in CD decat alte industrii europene Numarul mare de IMM-uri active in sectorul nostru explica partial cheltuielile mai mici CD fata de competitori sau fata de alte sectoare industriale. Totusi, chiar firmele mari investesc mai putin decat rivalii non-UE. Grafic 23: investitii CD (milioane euro)

Cheltuielile medii CD/angajat ale celor mai mari companii alimentare europene erau in 2004 de 3.400 euro, fata de 7.500 in marile companii din afara UE. Un sondaj printre companiile membre CIAA arata ca 48% nu previzioneaza marirea operatiunilor CD in Europa, iar 4% au in vedere chiar inchiderea acestei activitati. Constrangerile regulatorii impiedica inovatia in Europa, deoarece procedurile sunt prea impovaratoare si greoaie Este nevoie de mai mult decat de investitii pentru a impulsiona sectorul alimentar. Stigmatizarea tehnologiei, acumularea de reglementari constrangatoare, de legi insuficient bazate stiintific, de proceduri dificile si extrem de lungi, toate actioneaza ca descurajare a inovatiei si impiedica exploatarea cu succes a CD in Europa. Un exemplu particular din “novel foods” (alimente noi) ne ajuta sa ilustram obstacolele cu care se confrunta companiile din Europa, comparativ cu alti jucatori cheie. Alte exemple se pot referi la etichetarea OMG, la cerintele trasabilitatii si la folosirea “claims”- toate actioneaza ca o frana a inovatiei. Rezultatele unui sondaj intre companiile membre CIAA arata ca legislatia alimentelor noi 97/258/EC este un handicap pentru dezvoltarea de noi produse.

16

Novel foods se refera la alimentele care nu au fost anterior cunoscute larg in UE sau care sunt realizate prin tehnici de procesare noi, care necesita adesea costuri importante CD. Companiile se confrunta cu serioase probleme administrative cand incearca sa obtina aprobarea, autorizarea produselor novel foods. Studiu de caz: Aprobarea unui aliment nou Unilever (grasime vegetala cu sterol galben) Unilever a investit 6 ani si aproape 25 mil euro pentru a aduce pe piata grasimea vegetala cu sterol galben, prin acest proces de aprobare. Lansarea de produse noi in sectorul alimentar incumba costuri ridicate sub forma cercetarii, a desvoltarii produsului si a monitorizarii dupa lansare. Tabelul de mai jos este un sumar al costurilor platite de Unilever pentru a dezvolta esteri sterolici vegetali ca ingredient nou si grasimea galbena ca matrice novel food.

Activitatea Incluzand Cost (mil euro)

Cercetare (1996-2000) 15 angajati full-time estimati la 120 k euro/an; 30 teste clinice/siguranta; 14 publicatii

15-18

Dezvoltarea produsului (1996-1999)

3 angajati full-time, dezvoltarea ingredientului si aprovizionarea; teste de produs

3-4

Monitorizarea post-lansare (2000-2002)

3 angajati; proiectare, evaluare, instruire (15 membri staff), cercetare de piata, rapoarte

1-2

Total

19-24

Intervale de timp necesare pentru obtinerea aprobarii pentru un aliment nou Unilever, de la inaintarea cererii oficiale

Tara Cererea Aprobarea Durata SUA 11.01.1999 30.04.1999 3 luni Elvetia Iulie 1998 24.09.1999 14 luni Brazilia 4.03.1999 31.03.1999 1 luna Japonia 29.09.1999 9.04.2001 18 luni Africa Sud 25.05.2000 26.05.2000 1 zi (!!!) Australia 14.03.2000 30.05.2000 2 luni UE Nov.1997 24.07.2000 31 luni (!!!)

Exista o lipsa de personal CD. Sunt foarte greu de acoperit concediile cercetatorilor cu inalta specializare alimentara. Companiile alimentare angajeaza mai putini oameni cu educatie superioara, in comparatie cu alte industrii. Ele au dificultati in a angaja salariati cu calificare inalta. Un studiu CIAA arata ca 30% din companiile membre au probleme in completarea locurilor vacante in departamentele lor CD.

17

De asemenea, proportia companiilor alimentare care utilizeaza trainingul este considerabil mai mica decat in alte sectoare manufacturiere. Specificare Alimentar (%) Toata industria

manufacturiera Alimentar/toata manufacturarea (%)

Proportia angajatilor cu educatie superioara

6,6 11,1 59

Proportia firmelor care utilizeaza trainingul

12,8 16,8 76

2. Input-urile agricole Importanta costului input-urilor pentru competitivitatea industriei alimentare UE Sectorul nostru are nevoie de furnizarea de materii prime ce corespund criteriilor specifice de calitate, care sa fie in cantitati suficiente si la un pret adecvat. In functie de produs, costul input-urilor agricole reprezinta intre 30 si 75% din costul total de productie. De aceea, pretul platit pentru cumpararea materiilor prime poate influenta considerabil competitivitatea produsului. Procesatorii europeni platesc in general un pret mai ridicat al input-urilor fata de concurentii lor Lactatele, porumbul, zaharul, orezul si carnea de vita, importante costuri de productie, sunt mai scumpe in UE decat in afara sa. De aici, costuri de productie mai ridicate si competitivitate inferioara. Grafic 24: preturi lactate (euro/tona)

18

SMP- lapte praf degresat (world market price=prêt mondial; EU price=prêt UE) Butter- unt Grafic 25: preturi zahar (sugar) si porumb (maize) Grafic 26: preturi carne (beef=vita; pork=porc)

Prin Agenda 2000 si revizuirea sa in 2003, reforme comprehensive au fost decise de PAC, ce include de asemenea reducerea sprijinului prin preturi institutionalizate. De exemplu, la grâu (-15%), SMP lapte praf degresat (-15%), unt (-25%), zahar (-36%)- intr-o reforma majora ce va fi implementata in 2007-2009. Se asteapta inca reforme majore in sectoare ca vin, legume, fructe. Pe ansamblu, aceste reforme trebuie sa mareasca competitivitatea materiilor prime agricole comunitare.

19

3. Politicile comerciale si performanta la export Confruntata cu pietele relativ saturate europene, industria alimentara UE are ca unica sursa de crestere (pe langa marirea valorii adaugate) largirea pietelor externe. Totusi, ea nu beneficiaza de expansiunea pietei globale alimentare, in timp ce economiile emergente din America Latina si Asia isi sporesc ponderea de piata in detrimentul exportatorilor alimentari traditionali. Grafic 27: balanta comerciala extrena inregistreaza o usoara tendinta negativa

In ultimii 6 ani, exporturile europene alimentare stagneaza la 45 miliarde euro, iar importurile (+8% in 2004) au atins 41 miliarde. Totusi, balanta europeana a rezistat mai bine decat cea a SUA sau Japoniei. Intensittatea exportului (export/productie bruta) ramane relativ scazuta, comparativ cu dimensiunea pietei UE Mai putin de 7% din valoarea productiei europene este exportat, cu importante diferente intre subsectoare. Intensitatea medie a exportului este comparabila cu cea din SUA, dar mult mai mica decat in tarile agricole exportatoare (Australia, Noua Zeelanda). Grafic 28: intensitatea exportului

20

Pornind de la slaba penetrare a importurilor (importuri/consum aparent), este de asteptat ca presiunea sa creasca, din cauza angajamentelor privind accesul pe piata Importul alimentar european comparat cu consumul aparent este circa 6%. Ca urmare a negocierilor OMC Runda Doha, se va reduce protectia, vor creste importurile si vor presa asupra anumitor sectoare din Europa. Grafic 29: penetrarea importurilor

Tarile emergente sunt “castigatorii” ponderii importului pe piata UE, in dauna tarilor dezvoltate Cresterea rolului produselor cu origine in econimiile emergente in importurile alimentare UE demonstreaza ca pozitia dominanta a statelor dezvoltate ca jucatori pe pietele alimentare mondiale slabeste si ca acstia isi pierd avantajele competitionale. Grafic 30: tara de origine a principalelor importuri UE si ponderea in importurile alimentare totale

21

Exporturile UE nu isi mentin ponderea de piata in tarile emergente Desi relativ stabila sau in usoara crestere in tari dezvoltate ca SUA, Australia, Japonia, performanta produselor UE pe piete in expansiune rapida cum sunt China, India si Argentina este in scadere in importurile totale ale acestor state. In unele cazuri, trecerea pe alti furnizori este clara, cum este in Argentina, unde produsele lactate, din carne, panificatie si ciocolata europene sunt inlocuite in buna parte de marfuri din Chile sau Brazilia. Grafic 31: ponderea importurilor din UE in total importuri

Scaderea ponderii importurilor europene in tari non- UE este inrautatita de relocarea companiilor UE in afara Uniunii, in special in tari care state care au aranjamente comerciale bilaterale cu care UE nu are astfel de intelegeri. Ca rezultat, o companie UE poate exporta din tari non-UE partenerilor preferentiali ai acestor tari non-UE in conditii mai bune decat daca ar exporta din filialele din Uniune. Dificultatile companiilor europene in a vinde pe pietele lor de export le pot impinge sa isi mute productia si investitiile in state non-UE, mai ales daca tratate bilaterale le confera avantaje vamale Studiu de caz: SOS-Cuetera SOS-Cuetera este a doua companie alimentara bazata in Spania, cu vanzari in 2005 de 1,25 miliarde euro (inainte de a cumpara compania Carapelli, al doilea producator italian de ulei de masline). Compania produce si vinde in principal orez, snacks, biscuiti si ulei. Unul dintre obiectivele companiei este de a-si mari vanzarile internationale in sectorul biscuiti din SUA, cea mai mare piata de biscuiti din lume. In 2005, compania si-a deschis o fabrica de biscuiti in Mexic, pentru a comercializa aceste produse folosind canalele sale de distributie deja stabilite prin firma sa American Rice. Este o piata strategica pentru SOS-

22

Cuetera, care vrea sa beneficieze de asemenea de taxele vamale mai mici aplicate de SUA produselor originale din Mexic (Acordul NAFTA). Aceasta noua investitie ajuta compania sa exporte in SUA fara taxe vamale si reprezinta un avantaj fata de exportul direct din Spania