1-mineiul-lunii-ianuarie-1926

7/29/2019 1-Mineiul-lunii-IANUARIE-1926

http://slidepdf.com/reader/full/1-mineiul-lunii-ianuarie-1926 1/497

I

' " V

.^ r



INTRU SLAVA SFINTEI CEI DE O FIINŢĂ Şl DE VIEAŢĂ FĂCĂTOAREI

Şl NEDESPĂRŢITEI TREIMI

TIPĂRIT IN ZII ELE PRI-A ÎNĂLŢATULUI NOSTP'

PATRIARH \l b is f r ic ORTODOXE ROMÂNE FIIND

I. P. S. D-r MIRON CRISTEA

Cu binecu vântarea Sfân tului Sinod al Sfintei Bise rici Autocefale

Ortodoxe Române

TIPOGRAFIA BISERICCASCÂ DIN SF. MONASTIRF CFRNICA

1926



Precuvântare făcută „către cetitori" de stareţul Neonil alMănăstirii Neamţul la 1846.

La toata persoana ce se ua îndeletnici a cel), dând ceea întru JJrit.tos îmbrăţişare, rog pre acelaşDâtiitor de Haruri, a- l dărui toatăfericirea.

oată ceata Clirosului ce aşteptaţi luna lui Ianuarie, pentru sfinţenia ce aduceţi& apelor prin puterea ce aveţi a Duhului. Toată administraţia boierimi ce aşteptaţi

% ' pe Ianuarie ca o stihie schimbătoare dregătoriilor. Ceata neguţătorească ce alergaţila Ianuarie ca la o mişcare a apei şi mreajă cu care prindeţi slujbele. Toţi vă

rog aruncaţi ochii în fruntea acestei cărţi şi veţi vedea că aceasta este un Mineiu al iuneicea aşteptata de toţi, Ianuarie, în limba patriei tălmăcită şi tipărită, pentru ca să aibăfieştecare ştiute slujbele sfinţilor, pre cari mai vârtos îi punem mijlocitori, a acestei lunitrebuinţelor. Intru această luna se află soarele în zodia lui Idrohoos, adccă vărsătorul deape, când şi Mântuitorul Hristos iarâş întru această lună a stătut la botez în apeieIordanului. Aceasta luna a lui Ianuarie s’a adăogit de al doilea împărat al Râmlenilor,Numa Pompile (fiindcă până a:uncca anul în zece luni numărându-se se încheiâ la

Dechemvrie precum s’a şi arătat la prefaţa a acestei luni) carele dând răsboiu împotrivaLatinilor şi întru sjutor chiemând pre Ianos dumnezeul şi biruind întocmit anul deluni unsprczccc, numindu-o luna lui Ianuarie afierosindu-o acelui dumnezeu lanos şi

începerea anului aşezându-o. Ianos tâlmăcindu-sc va să zică Portar. Deaceia cei vechidupă ce s’au aşezat şi luna lui Fevruarie, zugrăviau această lună cu o cheie în mânacea dreaptă rezemată asupra a 12 stâlpi prin caTe vrea să arate cum că aceasta deschideuşa îa celelalte luni ale anului.

Această lună o ţinea toţi Râmlenii începere de an nou. La începerea lunei aceştiaschimbau ei oficiile şi îrrpârţiau dregătoriile, prea creştinul împărat Constantin cel Marece descoperire dumnezeească mutând Schipturilc ale Romei cei vechi, la Ronn ceanouă, ochiul răsăritului, lauda firei prea minunatul Vizantie. Şi dupre numele săuConstar.tinopoli a adus întrânsa şi obiceiurile Romei cei vechi. Dela acest sfânt

împărat precum alte bune orândueli s’au dat spre podoaba Ia biserica, aşa şi începerealui Ianuarie s'au aşezat Praznic de an nou.Eu văzând că Principatele acestor ţâri Româneşti au avut din vechime obiceiu a

schimbă dre-gatoriile Ia începerea Iui Ianuarie, an nou nuir.indu-1 şi prăznuindu-1, întorcochii mei înapoi la veacurile trecutc şi deabia pomenite, cred cu gândul ceeace cetescprin istorii şi mai vârtos pre istoricul Dion pre carele îl întăreşte Melctic Gheografulcap. 24, scriind pentru Misia, unde curat vădeşte că Traian împăratul după ce asupus pre Daci, cu pierderea lui Decebal, a trecut mulţime de Râmleni în părţileacestea, făcându-i pre unii proşti locuitori, pre alţii stăpâni locuitorilor, de unde se facenu fără de cuvânt simberazma că Principatele aceste Româneşti ca nişte apichii aleRâmlenilor urmează dela aducere şi ale lor obiceiuri.

Iar când văd şi pre istoricul Bo, că arată pre marele Constantin împăratul că ar fi

avut lucruri ostăşeşti într’aceste locuri, la care şi Melctie Gheograful scriind pentruMisia de sus, arată pre acest sfânt împărat, tăbărît cu oştile aproape de Silistra. Numă sfiesc a da socoteală că marele Constantin călcând părţile acestui Io:, sau însuş

întâiu a adus obiceiurile Râmlenilor sau le-au întărit găsindu-le, ca un împărat alRomei ceii noua, ci ori dela Traian sau dela marele Constantin, de se trag prin urmareaceste obiceiuri, nu fac filonfehie. Insă dintru aceastea sa descoper lucruri minunate;se află linia neamului Românesc din vechi trăgându-se din slăvit neam al Romanilor(Vuluhii numindu se dtipre limba slavoneasca) a cărora slavă au strălucit împreunăunde şi-au întins şi soarele razele. Deci această lună a lui Ianuarie pentru obiceiul cese păzeşte la începerea ci, este ca o planetă care poartă în sine laudele Patriei noastre,este ca o planetă întru care sc văd pre an odată razele Patriei, este ca un sfeşniccaiele şi pus supt obroc prin crăpături şi prin margini iveşte lumina înlre care seslăviau odată cele vechi veacuri ale Patriei.

O veacuri, veacuri, ce învechiţi lucrurile şi prefaccţi stările. Pravilă veche dintâiueste dată în toată lumea ca să nască şi să moară, ca să iâ începere şi sfârşit toatelucrurile. Stăpânul tuturor n’au voit să fie nici un lucru stătător, toate câte vezi şi teminunezi prin prefacere au că se duc la pierzare sau la oareşicare schimbare, vezi acel

soare, lipseşte. Luna pătimeşte şi scade .şi stelele cad, pogoarâ-te dela cele din Cerşi te uită la aer, acesta se pieface in tot ciasul şi vine de se face vânt, nor şi ploaie.Pogoară-te la ape, dintr’acele mari gârle cc le numim noi pururea curgătoare, unelecu totul s’au uscat, altele au schimbat mătdlc şi drumurile, însuş oceanul lucrul fireicei mari şi tainic, aci de furtuni se înalţă aci se smereşte şi când lipsesc furtunile,nu lipsesc dela dânsul vărsările şi cele înapoi curgeri, creşte şi se micşorează întoate zilele pre alocurea, în cât poate cineva să hotărască cum că este odată să seusuce şi să se aducă întru nefiinţă cu totul.

Insuş şi pământul de vei căută, care îl dovcdcsc nemişcat şi Intru sine statornic, în unele locuri cade şi de duh ascuns se cutremură, în alte locuri de ape se cufundasau de foc se arde. Deci, când aceste mari trupuri şi veşnice oareşicum dupre vedereanoastră sunt orânduite spre prefacere şi pierzare, cc socoteşti pentru cetăţi, stăpânirişi împărăţii, cari atâta sunt de muritoare şi stricăcioase, în cât sunt şi acei cari le-au

întocmit, şi precum Ia oameni sunt tinereţe, urmează vârsta bărbătească, bătiânejeleşi moartea, aşa şi acestea au începere, creştere, stare, înălţare şi toate le are pentruaccasta ca să şi cadă. Un cutremur din zilele lui Tibcrie, 12 slăvite oraşe ale Asieile-au surpat. L'n cutremur în zilele marelui Constantin, 12 sate ale Campaniei le-au înghiţit. Un răsboi al Atilei mai mult de o sută de oraşe le-au prefăcut în pulbere. Tivelecele vcchi ale Eghiptului deabea auzirea Ie pomeneşte. Cele o sută de oraşe aleCrltului abea cineva le crede. Oraşul Carhidonului, al Corintului, al Atinei, al Sparteişi alte slăvite oraşe, cei vechi le-au văzut şi s’au minunat, noi auzindu-le şi nevăzându-lene minunăm, ne spăimântăm câ nu găsim nici semnele lor, sate am zis până acum şi oraşe.

Insă şi împărăţii întregi, şi stăpâniri numite, se prăvălesc intr’acea prăpastie apierzării. înflorea o dată Anadolul, Asiria, Eghipetul şi Iudeia. Erau puternice la arme,erau iscusite la minte, Grecii erau întru minune la învăţătură; soarta aceasta s’a mutatla Europa, şi pentru ca să crezi cele trecute cc nu vezi, vezi cele de acum ce lecrezi. Polonia cea ca o nemărginită, fal-o micşorată şi înjosită Iezuiţii ce duhovuiceauşi pre taina împărâţeau, din orânduiala lor ridicaţi. Sfcţin din republică în despotic iidicaiaşi în monarhie. Bavaria în multe feluri bărduită, şi alte stăpâniri prefăcute în nouăoblăduiri mai Intâiu necrezute, iar acum văzute şi pipăite. De unde se vede că mareleacela Meşter şi Ziditor, are pentru lucrurile omeneşti multe feluri de chipuri, şi dupreplăcere unde socoteşte le şi potriveşte; şi Pronia duninezeească alergând cu umbletfără de sunet cu glăsuire fără de auzire; zice unuia să sc scoale şi altuia să cadă,unuia să împărătească, altuia sâ se supue, unuia să se ascundă şi altuia să se ivească.

Pentru aceea, iubiţilor, este prea folositor să cercăm noi păcătoşii şi numai decât vomaflă cari sunt pricinile de unde au curs şi încă până în ziua de astăzi curg toate ticăloşiile şi nenorocirile obşteşti, şi împarte asupra neamului omenesc pre faţa acestui

pământ. Deci mai întâiu se cade a şti: Că această nobilă fiinţă, omul, în însuşirile celetrei de căpetenie care el Ie stăpâneşte (şi cu care s’au numit a fi dupre chipul şi asemănarea Ziditorului), cea mai întâiu este voiea sau neatârnarea sa, de unde spre a r.u

— <5 —



o întrebuinţâ rău, din dată i s'au pus cea întâiu poruncă, călcarea aceştia au pricinuitcăderea aceea mare, care au tras după sine toate ticăloşiile, şi omul alergând a urmapoftelor sale care l-au tot depărtat de îndurarea dumnezeeasca, s’au deprins de atunceaa călcâ ori şi ce bună legiuire care l-ar fi apropiat de dumnezeeasca îndurare, depăr-

tându-se de aceasta şi viind întru minte nepriceputa, s’au alunecat în sfârşit în prăpăstiile acele vrednice de jelit, câte pentru aceasta se scriu în istoria universală, şicare nu s’au urmat, decât spre îndestularea dreptăţii dumnezeeşti, şi răsplătire pentrupăcatele omeneşti. Pentrucă nu se face păcatul fără de pedeapsă sau vremealnicâ, sauveşnică. In vremealnica viaţă pentru păcate, se fac feluri de primejdii, goniri, turburări,răsboaele cele dintre noi, de moarte purtătoare rane, năprasnice morţi, năvăliri acelor dealtă seminţie şi risipire desăvârşit nu numai cetăţilor, ci şi întregilor ţâri şi împărăţii.Prccurn în cartea înţelepciunii se scrie: „Pustiit-au tot pământul fărădelegea şi răutatea (păcatului) au răsturnat scaunele puternicilor*. Inţclcp. Cap. V. 24.)

Şi pentru ca să ne însemnăm despre aceasta, foarte bine ca despre o pricină atin-gătoare de soarta întregului neam omenesc, este de trebuinţă a înturnâ a noastră luare

aminte la Istoria sfânta, şi acolo vom vedeă Iconomie dumnezeeasca lucrând în chipulcelor mai minunate fapte cu norodul Israiltenesc, care în câtă vreme păzeă poruncile lui Dumnezeu, şi ascultă de proorocii cari îi ţinea în legătură de dragoste, şi depace cu dânsul, întratâta numai şi el îşi revărsă mila sa asupra lor, şi pre cât se abăteâcălcând poruncile lui şi ucigându-i proorocii, pre atâta apoi şi el îi dâ în mâinile vrăjmaşilor lor, cari de atâtea ori i-au robit pe la Babilon şi pe aiurea, aşa în cât aceastăorânduială, se pare că atuncea ajunsese din urmări a fi cunoscută şi altor neamuribarbare. Pentrucă vedem, că pre când Olofern Voevodul al Sirianilor a fost năvălitcu putere vrând să ia cetatea V itulia, atuncca s’au apropiat la dânsul unul din aisăi cu propunerea aceasla, precum că norodul Iudeilor au un Dumnezeu oarecarele,cu carele când sunt ei în pace, niminea nu-i poate birui, fără numai atuncca când cuel vor fi învrăjbiţi, şi pre cât acuma mi se pare, ei se afla în buna pace cu Dumnezeullor. Drept aceea n'ar fi acum bun prilejul de a năvăli asupra lor. Acest sfat neprimindu-1Olofern precum ne spune sfinţita Istorie, i s a tăiat capul de muerea acea văduvă dincetate. Iată cum le ajută lor Dumnezeu când păzea poruncile lui, în care de ar fi rămas n!ar fi tras asupră-le înfricoşata hotărîre a relei soarte dela Domnul nostru IisusHristos, care ei singuri şi-au dat-o zicând, că pre cei răi, cu râu îi va pierde, carecurând s’au şi plinit zdrumicându-se şi secerându-se cu amar de cumplita sabie aRomanilor de care s’au şi răsipit de pre pământul făgăduinţei lor ca nişte paie dela oarie prin toată lumea, duprecum spre încredinţare şi dovadă celor de atuncea adevăruri,

îi vedem şi până astăzi. Astfel se varsă paharul mâniei lui Dumnezeu preste fiineascultării. Unele ca aceste pedepse se fac aicea pentru păcate, iar în veacul ce vasă fie, ce? focul cel nestins în iad, întunerecul cel neluminos, viermele cel neadormit,

tartarul de carele şi singurul satana se cutremură. Intru acestea au a se pedepsi înveci păcătoşii cei nepocăiţi.

înfricoşate sunt pildele, iubiţilor cetitori! Ş i figurat închipuite le vedem împlinindu-seacestea şi altor naţii fără de frica lui Dumnezeu, de care pătrunşi fiind părinţii noştri,se fereau cu toate puterile despre asemenea, cinstind pre Dumnezeu cu dragoste şi cufrică, carele îi apără pre ei de toate năvălirile vrăjmaşilor lor şi a cărora cinstire deDumnezeu slujiâ de pildă şi altor creştini, pentrucă se afla în scrisorile sfintei Mitropolii o însemnare scrisă de Preasfinţitul Mitropolit al Moldaviei Chir Gheorghie, că

împăratul cetăţii lui Constantin, Manuil Paleologul, avându*şi pre Fiul său loan Paleo-logul la curtea Austriei, Viena, fiindcă era ginere împăratului Austriei şi chiemându-se depărintele său cu grăbire ca să meargă la Ţarigrad pentru suirea pe tron în locul

tatălui său fiind ajuns de adânci bătrâneţe, i s'au prelejit a trece prin ţara Moldaviei,căruia ieşindu-i înainte fericitul Alexandru Voevod cel Bun, şi cu tot senatul, de a-semenea Mitropolitul Iosif cu Clirosul bisericesc şi întâmpinându-1 dupre toată cuviinţa,ca pre un împărat creştinesc, l-au petrecut până la cetatea Chilia. Atuncea împăratulPaleologul văzând buna cinstire, a norodului ţării Moldaviei şi întreagă bună orânduială



I

a slujbei şi ceremoniile bisericeşti, întocmite şi ţinute cu aceeaş sfinţenie cu care maicanoastră Biserică a răsăritului le păstrează cu neabatere precum s’au aşezat de cătresoboarele de a toată lumea, s’a minunat foarte şi a dat laudă lui Dumnezeu,-zicând:cum că ţară ca aceasta şi un asemenea minunat domnitor, cu aşa de bine credin

cioşi boieri şi norod înţelept, aiurea nu au mai văzut şi nici crede să mai fie. Deci, întorcându-se luminatul acel împărat la Ţar igrad şi împărăţindu*se a trimis binecre-dinciosului nostru Domn coroană împărăteasca şi Alurghită precum şi alte daruri preţioase. Deasemenea şi Preaosfinţitului Mitropolit al Moîdaviei, pre lângă altele i-a trimis şi un aşezământ cuprinzător de deosebite drituri şi pronomii însuşite MitropolieiMo îdav iei, iară în privirea cinstirii de Dumnezeu a norodului acestei pri, a trimisdouă mari şi făcătoare de minuni icoane, una a Preacuratei Fecioarei de DumnezeuNăscătoarei, care se află aicea întru această Monastire a Neamţului şi alta a sfinteiAnnei muma Preasfintei Fecioarei care este la Monastirea Bistriţa, dupre cum pentruacestea mai pre larg se povesteşte în acea scriere a Mitropolitului Gheorghie.

Iară eu smeritul stând aicea am gândit: oare nu cumva aceste sfinte icoane trecând

cu chipul acesta dela creştinii din Ţarigrad la părinţii noştri, însemnă cu aceastatotodată şi trecerea milostivirii Dumnezeeşti în pământul nostru şi mi se pare că tocmaiaşa s’a urmat. Pentrucă vedem în istoriile bisericeşti, că şi altă sfântă icoană dinŢarigrad a Maic ii Domnului numită Odighitria tot în timpul acela şi chiar în zileleacestui împărat, cu dela sine şi nevăzută putere din Constantinopol călătorindprin neştiută cale a aierului, a trecut la creştinii din Roşia unde se află şi pânăastăzi, dupre mărturia sfântului Dimitrie a Rostovului. Deci ce însemnă a:easta? Decât

jalnică depărtare a lui Dumnezeu deasupra cetăţii lui Constantin, care anume cândo a zidit a încredinjat-o purtării de grijă a Maic ii Domnului, de a căreia ajutornu s’ar fi părăsit până numai întâiu s’au împlinit măsura cea scrisă în Apocalipsis:Că celce face strâmbătate mai facă, şi celce se spurcă, mai spurce-se, în urmarea

cărora această slăvită împărăţie creştinească s’a lăsat a cădeâ supt jugul cel dc fier,şi cumplit al Otomanilor. Iară buna cuvântare şi Darul M aic ii Domnului dimpreunăcu acele sfinte icoane au trecut în ţara noastră. Pentrucă mărturiseşte tot acest Mitropolii Gheorghie, că sfânta Anna dela Bistriţa, la vreme de neploaare scoţându-se cuLitanie, este fără sminteală că urmează ploaie, de nu pretutindenea, dar pre locurilede prin preajma Monastirii negreşit, aceasta făcându-se In vreme cuvenită este cunoscută obşteşte.

Iară încât pentru minunile cele mai pre sus de fire câte se lucrează aicea la Monastire în chipul celor mai minunate fapte dela această sfântă icoană, încredinţez sieu păcătosul, că mi s’au întâmplat a vedeă chiar cu ochii mei, singura piedică decare se opreşte al ei minunatul Dar şi boala cea mai grea de vindecat, din a căreipricină să depărtează ajutorul de sus, este necredinţa din zilele noastre, de care

puţin sau nicidecum bolind părinţii noştri, Dumnezeu îi făceâ atât de Înfricoşaţi şibiruitori vrăjmaşilor lor, precum pre marele Ştefan, de carele istoricii lumii se minunează de prea slăvitele lui biruinţe, care cu atâta sunt mai de mirare cu cât el le-asăvârşit fără de mijloacele ajutătoare ce trebuia ale alcătui închipuirile cele mai agerea unei minţi pline de diplomaţie, drept aceea apoi îi şi însuşesc feluri de vredniciipoliticeşti cu deosibite laude şi numiri; însă nici unul măcar din greşală nu nimereşte adevăratul principiu al său adică credinţa şi frica lui Dumnezeu, fără de carea sa bărbăţie negreşit că adesea s’ar fi clintit şi s’ar fi smintit. Dovadă pentruaceasta ne slujesc sfintele Oltare şi Monastirile care până în ziua de astăzi stau canişte sfinte locaşuri a pocăinţei şi a singurătăţii şi care s’au înfiinţat de dânsul nunumai spre adăpostire şi petrecerea celor ce voesc a se depărtâ din’ lume şi în linişte

a plânge şi a se îngriji de păcatele sale, ci cine înţelege, chiar spre întărirea şi în temeierea ţării sale.

Dintre care spre a sa veşnică şi neştearsă pomenire fiind şi această sfântă M onastirea Neamţului, după toată căderea ce a suferit şi ea dimpreună cu ţara aceastadin pricina supărărilor duşmăneşti, apoi mai pre urmă prin preţioasele osteneli ale

— 8 —



prea cuviosului nostru părinte Stareţului Paisie. aducându-se la pontul menirei saleşi umplându-se de monahi iubitori dc osteneală, ale cărora înaintiri, partea în cât seatinge de sporirea Bisericii româneşti, precum tălmăcirea cărţilor cu a lor dare lalumină, minunata buna orânduială a slujirii streinilor ce năzuesc la închinăciune întruacest Ioc de evlavie şi altele în folosul omenirii, cercâtorului nu-i este cu greu a leaflă. In privirea cărora înţeleptul şi prea înnâlţatul nostru domn Mihail GrigoriuSturza V. V. ca un adânc cugetător, pătrunzând întru tot ce se atinge de mărireaşi lauda ţării Moldaviei şi îmbunătăţind, a binevoit a hărăzi şi acestei Monastiri unaşezământ, la anul 1843, pi in care oseb:ndu-o dintre toate Monastirilc s’au asemănatcelor dintru început ai ei ctitori, Alexandru cel Run şi Ştefan cel A1are, şi celelalte...

Al dragostei voastre fierbinte rugător către milostivul Dumnezeu pentru mântuireavoastră şi doritor de tot binele.

NEONIL Arhimandrit şi Stareţ sfintelor Monastiri Neamţul şi Secul împreună cu tot soborul.

__ 9 __



L U N A L U I

I A N U A R I E

A R E Z I L E T R E IZ E C I Ş I U NA

ZIUA A RE CEA SURI 10 ŞI NOA PTEA CEA SUR I 14

în ziua întâia: Cea dupre trup tăiere împrejur a Domnului nostru lisus Hristos; şi pomenirea celui dintru sfinţi părintelui nostru Vasilie cel Mare, Arhiepiscopul Chesar iei

Capadochiei.

LA VECERNIA CEA MICĂLa Doairne strigat-am... Stihirile sfântului pe 4, glasul al 3-lea, singur glasul.

Ale lui Ghermano:

fP

re Hristos, izvorul vieţii, sălâşluindu-1 în su

fletul tău prin curatăviaţa ta, de sfinţenie arătă-torule Vasilie, rîuri de învă

ţături drept slăvitoare ai izvo-rît lumii, din care adăpat fiind poporul cel credincios alBisericii, aduce rodul buzelor ce mărturisesc Darul celuice a prea slăvit pomenireata, în veacul veacului.

De două ori.

Mirul Darului cel vărsatpreste tine, te-a uns ca să lucrezi cu sfinţenie bunavestire a împărăţiei cerurilor,Vasilie de Dumnezeu grăi-torule. Bună mireazmă luiHristos făcându-te, de mirosul cunoştinţei lui toată lu

mea ai umplut. Pentru aceasta glasurile slugilor tale, cubunăvoinţă priimindu-le, cere



IN ZIUA DINTÂIU 13• * I «>• I 4H .» I4l|'l I I I d I • P • • • 4 1 1 I I

firea celorce sunt ai arătat,obiceiurile oamenilor le-ai îm

podobit, împărăteasca preoţie, părinte cuvioase. Roagăpre Hristos Dumnezeu, sământuească sufetele noastre.Slavă... Şi acum a praznicului, glasul acelaş.

Celace şezi pe scaun închipul focului întru cei desus, împreună cu Părintelecel fără de început, şi cu dum-

nezeescul tău Duh. Bine aivoit a te naşte pre pământ,din Fecioara Maica ta, ceea-ce nu ştie de bărbat. Pentru aceasta te-ai şi tăiat împrejur ca un om a opta zi.Slavă sfatului tău celui preabun, slavă rând uielii tale, slavăsmereniei tale, unule iubi-

torule de oameni.Ectenia mică şi Otpustul.

LA VECERNIA CEA MARE.

După obişnuitul Psalm, cân tăm: Feric ii bărbatul... Slava întâia. La Doamne strigat-am, Stihirile pe 8 : Ale praznicului 4 şi ale sfântului 4. Stihirile praznicului, glasul

al 8-lea, însuş glasul.

ogorându-se Mântuitorul la neamul omenesc, primit-a înfăşare

cu scutece. Nu s’a scârbitde trup cască tăiere împrejur,cel de opt zile dupre mumă.şi fără de început dupre tată.Acestuia credincioşii să-i strigăm: Tu eşti Dumnezeul nostru, milueşte-ne pre noi.

De două ori.

Nu s’a ruşinat prea bunulDumnezeu, cu trupească

tăiere împrejur a se tăia, ci s’adat pre sine chip şi pildătuturor spre mântuire. Că făcătorul legii, celece sunt ale

legii le-a plinit, şi prooro-ciile proorocilor celece aufost pentru dânsul. Celacetoate le cuprinzi cu palma,şi cu scutece te-ai înfăşat,Doamne, slavă ţie. De două ori.

Alte Stihiri ale sfântului Vasilie, glasul al 4-lea.

Podobie: Celace de sus eşli chemat...

Celace eşti chcmat cu numele împărăţiei; când preoţiacea împărătească, adică poporul cel sfânt al lui Hristos, cu înţelepciunea şi cuştiinţa, tu Părinte l-ai păscut,atuncea te-a împodobit cucoroana împărăţiei, Vasilie,

împăratul celor ce impără-

B.

M I I M « < l l I • I M • ! (• >• • ■• «* »• • •• •» «* »• « ■ •14 LUN A LUI IAN UA RIE

4.1 « •»• *•««••• •«»»

Slavă glasul al 8-lea, a lui Anatolie.ţese, şi Domnul tuturor, cel-ce este împreună socotit cucelce l-a născut, Fiul cel pu~rururea veşnic, şi împreunăfără de început. Pre careleroagă-1 să mântuiacă şi să lumineze sufletele noastre.

De două ori.

Cu veşmintele arhierieifiind împodobit, bucurându-

te ai propoveduit Evanghelia împărăţiei, izvorând Bisericii învăţăturile dreptei slăviri, Vasilie. Cu care acumfiind luminaţi, o Dumnezeirenedespărţită în Tatăl atotţii-torul, şi întru unul născutCuvântul lui Dumnezeu, şiintru Dumnezeescul Duh, o

binevestim şi o slăvim, întrei feţe nedespărţită. Precare roagă-o să mântueascăşi să lumineze sufletelenoastre.

Celace eşti împreună cucetele cereşti, şi împreunălăcueşti părinte Vasilie, acărora şi vieţii ai râvnit cu

strălucită curăţia vieţii tale, încă în trup petrecând, cucei de pre pământ ca un fărăde trup. Pentru ceicc se

îndulcesc cu cea de Dumnezeu Insuflată învăţătura ta,pre Hristos Dumnezeul nostru roagă-1, casă-i mântueascădin nevoi şi din întunerecul

necunoştinţei, şi să luminezesufletele noastre.

De înţelepciune iubitor fă-cându-te, Cuvioase, şi dintoate celece sunt alegân-du-ţi împreună vieţuitoare,cea spre Dumnezeu gândireade moarte, cu cuviinţă viaţaţi-ai petrecut. Că patimiletrupului (cu ostenelile înfrâ-nării pre tine îmbrăcându-te,şi cu dumnezeească gândirede lege, nerobită vredniciasufletului păzindu-ţi cu bogăţia faptei bune), şi tot gândul trupesc ai supus Duhului.Pentru aceasta trupul urân-du-ţi şi lumea şi pre ţiitorullumii, stând înaintea lui Hristos, cere sufletelor noastremare milă.

Şi acum a praznicului, glasul acelaş Pogorându-se Mântuitorul la...

Caută Stihira dintâiu.VOHOD ; Lumină lină.

Prochimenul zilei şi parimiile Dela Facere cetire,

rw-* Cap. 17, Vers 1.

râtatu-s'a Domnul lui Avraam, şi(M) i-a zis Iui: IZl i sunt Dumnezeul

tău. fa plăcere înaintea mea şi fiifară prihana, şi voiu pune legătura mea între mine, şi între tine şi te voiu în-

] mulţi foarte. Şi vei fi tată a multe neamuri, şi nu se va chiemâ numele tâuAvram/ ci va fi numele tau Avraam;că tată a multe neamuri te-am pus. Şite voiu creşte foarte foarte, şi te voiupune întru neamuri, şl împăraţi din Linevor ieşi. Şi voiu pune legătura mea între mine şi înlre tine, şi între seminţia La după tine, întru neamurile lor,

întru legătură veşnica. Şi Ie voiu fi lorDumnezeu. Şi a căzut Avraam pre faţa saşi s’a închinat Domnului. Şi a zis Dum

nezeu lui Avraam: Iarâ tu legea mea sHo păzeşti, tu şi seminţia ta după tine întru



IN ZIUA DINTAIU

neamurile lor. Şi aceasta este legea caresă o păzeşti între mine şi,în tre voi, şi între seminţia ta după tine întru neamurilelor. Ş i se va tăia vouă împrejur toată

partea bărbătească. Şi veţi tăiâ împrejurmarginea trupului vostru, şi va fi întrusemn de legătură între mine şi între voi,şi între seminţia ta după tine, intru neamurile lor. Ş i pruncul de opt zile se vatăiâ vouă împrejur, toată partea bărbătească în neamurile voastre. Ş i partea bărbătească, care nu-şi va tăia împrejurmarginea trupului său, în ziua a opta, per-de-se-va sufletul acela din neamul său, călegea mea a stricat.

Dela Pildele lui Solomon cetire. Gap. 8, Vers. 22.

omnul m’a întemeiat început căilorsale, spre lucrurile lui mai ’nainte deveac m’a întemeiat, întru început.

Mai ’nainte de facerea pământului, şi mai’nainte de facerea adâncurilor, mai 'nainte de curgerea izvoarelor apelor. Mai’nainte pâna ce nu se înfipsese munţii.Mai 'nainte de toate măgurile m’a născut.

Domnul a făcut laturile şi pustiile, şimarginile lumii sub Cer. Când gătea Cerul, cu dânsul eram. Şi când şi-a osebitluiş scaun pe vânturi. Ş i când întăreanorii cei de sus, şi ca nişte tării puneâizvoarele cele dc sub Cer. Când puneâmării hotar, şi apelor, ca să nu treacăţărmurile sale; şi tari făcea temeliile pământului. Eram la dânsul asemenea. Eu eramde carele se bucură în toate zilele, măveseliam înaintea fetii lui în toată vremea.»

Dela Pildele lui Solomon cetire. Cap. IO, Vers. 32.

ura dreptului izvorăşte înţeleciune,ia'ă limba nedreptului va pieri.Buzele oamenilor drepţi socotesc

cele plăcute, şi gura celor necuraţi serăsvrăteşte. Cumpenele viclene urâciunesunt înaintea Domnului, iară cumpănadreaptă priimitâ este Iui. Ori unde intră

înălţarea, acolo şi ocara, iară gura smeriţilorse învaţă înţelepciune. Săvârşirea drepţilorva îndrepta pre dânşii; şi împedecareacălcătorilor de lege va prădâ pre ei. Nu vorfolosi averile în ziua mâniei; iară dreptatea

15

va mântui dela moarte. Murind dreptul lasăgrija, iară perirea necuraţilor este urîtă şigrabnică. Dreptatea nevinovatului îndrep-tează căile, iară cel necurat întru necurâţia

sa cade. Dreptatea oamenilor drepţi vascăpa pre ei; şi întru răutatea lor se prindcei fărădelege. Sfârşindu-se omul drept,nu i se va împuţina nădejdea, iară laudanecuraţilor va pieri. Dreptul din cursă vascăpa, şi în locul lui se va da cel necurat.

In gura necuraţilor, laţul cetăţenilor, iarăcliibzuirea drepţilor cu bună sporire. Intrubunătăţile drepţilor, se va îndreptă cetatea,şi întru perirea necuraţilor bucurie; întrubinecuvântarea drepţilor, se va înălţa ce

tatea, şi cu gura necuraţilor se va săpâ.Batjocoreşte pre cetăţeni cei lipsiţi de minteiară omul înţelept linişte aduce.

LA L IT IE .

Stihira hramului, apoi ale sfântului, glasul

al 3-lea, însuş glasul. Ale lui Gherm ano .

Pre Hristos izvorul vieţiisălăşluindu-1 în sufletul tău,

prin curată viaţa ta, de sfinţenie arătătorule Vasilie, rîuride învăţături drept slăvitoareai îzvorît lumii. Din care a-dăpat fiind credinciosul popor al Bisericii, rodul buzelor celorce mărturisesc Darul,aduce celuice a proslăvit po

menirea ta, în veacul veacului.Mirul Darului cel vărsat

preste tine, te-a uns, ca sălucrezi cu sfinţenie buna vestire a împărăţiei cerurilor, Vasilie de Dumnezeu grăitorule.Căci bună mireazmă făcân-du-te lui Hristos, de mirosul

cunoştinţei lui toată lumea aiumplut. Pentru aceasta glasurile slugilor tale cu bunăvoinţă primindu-le, cere nouă



16 LUN A LU I IAN UA RIE

celorce te cinstim pre tinemare milă.

A lui Vizantic.

Cu arhiereasca haină fiind îmbrăcat, apărătoruleal Treimii, Vasilie, înaintea scaunului celui de judecată ai stătut, primejdie luând pentrucredinţă, şi vitejească împotrivirea arătând ai ruşinat mânia

Eparhului, celuice se semeţiâcu stăpânia păgânătăţii, şi în-groziâ cu tăierea măruntaelor.Cu osârdie acestea alegăndu-le, şi'mucenic de bună voie fă-cându-te cu cununa biruinţiite-ai încununat dela Hristoscelce are mare milă.

Slavă, glasul al 6-lea:

l/ărsatu-s’a Darul în buzele tale cuvioase Părinte, şiai fost păstor Bisericii IuiHristos, învăţând oile celecuvântătoare să creadă înTreimea cea de o fiinţă, întru o Dumnezeire.Şi acum, a praznicului, glasul al 8-lea.

Pogorîndu-se Mântuitorul la neamulomenesc...

Caută Stihira dintâiu dela Vecernia cea mare.

LA STIHOAVNĂStihirile Sfântului glasul 1-iu,alui Vizan-

tie, singur glasul.

0 du^nezeească şi sfântă albină a Bisericii lui Hristos, Vasilie prea fericite! Cătu cu acul dumnezeesculuidor întrarmându-te pre tinehulele eresurilor cele urîtede Dumnezeu le-ai rănit, şisufletelor credincioşilor dul

ceaţa bunei credinţe le-ai în-vistierit, şi acum umblândprin verdeaţa cea nestricatăa dumnezeeştilor grădini, pomeneşte şi de noi, stând înaintea Treimii cei de o fiinţă.Stih: Gura mea va grăi înţelepciune, şl

cugetul inimii mele pricepere.A lui Vasile Monahul.

Bunătăţile tuturor sfinţi-lor ai adunat, părintele nos

tru, Vasilie, blândeţele luiMoisi, rîvna lui Ilie, mărturisirea lui Petru, şi binecuvântarea lui loan. Ca Pavel nu ai

încetat, strigând: Cine esteslab, şi eu să nu îiu slab? Cinese sminteşte, şi eu să numă aprinz? Pentru aceasta

împreună cu dânşii sălăşlu-

indu-te, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.Stih: Gura dreptului va deprinde înţelep

ciune şi limba lui va grăi judecată. Glasul al 2>lea, a lui laan Monahul.

pirea celorce sunt semu-ind, şi nestatornicia tuturorsocotind, numai pre unul aiaflat neclătit, pre celace estemai pre sus de fiinţă făcătora toate, de carele şi mai vârtos lipindu-te, dorul celor cenu sunt stătătoare ai lepădat.Roagă-te ca să dobândim şinoi dumnezeescul Dar ară-tătorule de sfinţenie, Vasilie.


Celace Darul minunilor

din Cer ai luat şi înşelăciunea idolilor ai mustrat cu învăţăturile, mărirea arhierei

IN ZIU A DINTÂ IU 17•••M»•M MMMI<I<<II4IIMI •>•••!>■«•••••«•»■>»•■•••«■•*••••• *.1•MItHIIIII••*•

lor eşti şi întărirea, prea fericite Vasilie şi tuturor părin

ţilor pildă de învăţătură, în-drăsneală având către Hristos ; pre acela roagă-1 să mântuiască sufletele noastre.Şi acum, a praznicului, glasul al 8-lea.

Nu s’a ruşinat prea bunul...Caută Stihira a doua dela Vecernia cea mare. Troparele amândouă caută-le la

Vecernia mică.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul, Troparul praznicului de două ori. Slavă al sfântului,

Şi acum iar al praznicului.

După întâia Stihologie, Sedealna glasul al 5-lea.

Podobic: Cuvântul cel împreună...

Oa pre o podoabă împărătească a Bisericii lui Hris

tos, pre Vasilie toţi să-l lăudăm, comoara învăţăturilorcea neîmpuţinată. Că cu a-cestea el ne-a învăţat pre noisă cinstim sfânta Treime ceaunită în fiinţă şi despărţită infeţe.

Slavă, glasul 1-iu.Podobie: Mormântul tăx..

Vasilie înţelepte, celacestai înaintea Treimii, roagă-te să dobândim în ziua judecăţii noi, ceice te lăudămpre tine şi cinstim pomenireata, Dar şi milă şi curăţire degreşeli; ca cu gura şi cu inima să mărim pre unul iubitorul de oameni.

Şi acum, a praznicul j I:

Făcătorul tuturor şi Stă

pânul lumii, celace este sus împreună cu Tatăl şi cu Du

hul, ca un prunc se taie împrejur, pre pământ a opta zi.Cu adevărat dumnezeeşti şiminunate sunt lucrurile tale,că tu Stăpâne pentru noi te-aităiat împrejur, celace eşti plinirea legii.După a doua Stihologie, sedealna, glasul

al 8-lea.

Podobie: Pre înţelepciunea...

Din înţelepciunea cea negrăită cu privirea la Dumnezeu, luând bogăţia cea de taină, tuturor ai isvorît apele ortodoxiei, care inimile credincioşilor dumnezeeşte le veselesc, iară învăţăturile necredincioşilor, precum li secade, le cufundă. Pentru a-

ceasta dintru amândouă, prinsudorile bunei credinţe, te-aiarătat nebiruit apărător Treimii, Ierahe Vasilie. Roagă-telui Hristos Dumnezeu iertarede greşeli să dăruiască celorce cu dragoste prăznuiescsfântă pomenirea ta.

Slavă glasul al 3-lea.Podobie: Dumnezeeştei credinţe...

Toată lumea ai adăpat cacu nişte ape cu învăţăturiletale, semănând dogmele bunei credinţe. Că isvorul vieţii Hristos întru tine s’a o-dihnit cu adevărat, Vasilie.Pre carele roagă-1 ca celaceai îndrăsnire de Dumnezeu

insuflate, să ne dăruiascănouă mare milă.



I

18 LUN A LUI IAN UA RIE

Şi acum, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ac întâmpină...

Celace a fost nevăzut cufirea, acum se vede cu trupul.Cuvântul cel nezidit, acumnăscându se din Curata Fecioară se zideşte. Pentru a-ceasta şi dupre lege (pentruoameni) ca un prunc de optzile se taie împrejur. Aceluia

dar să ne închinăm, ca unuiMântuitor al nostru.După PoJieleu, Scdealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pic înţelepciunea...

Ou puterea dumnezeeşti-lor cuvinte ai surpat eresurile cele întunccate, toate pornirile lui Evnomie le-ai cufundat. Şi oamenilor pre Duhul,

Dumnezeu a îi l-ai propove-duit. Şi cu înălţarea mâinilor pre vrăjmaşi i-ai omorît,toată slujirea cea rea a lui Sa-velie o ai gonit. Toate părerile lui Nestorie le-ai surpatIerarhe Vasilie. Roagă-te luiHristos Dumnezeu, iertare degreşeli să dăruiască celorce

cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Slavă, asemenea.

Darul dumnezeeştilor talecuvinte, şi înălţimea cea detaină a dogmelor, scară dum-nezeeştei înălţări s’a făcutnouă. Că duhovnicească trîm-

hiţă agonisindu-ţi, Părinte, cuaceea aipropoveduit dumne-zeeştile învăţături. Pentru a

ceasta şi în loc cu verdeaţăte-ai sălăşluit răsplătirileoste-nelelor tale luând, cuvioaseIerarhe Vasilie. Roagă-te luiHristos Dumnezeu, iertare degreşeli să dăruiască, celorcecu dragoste prăznuiesc sfântăpomenirea ta.

Şi acum, a Născătoarei...

Stăpânul tuturor şi făcăto

rul, din prea curat pânteceletău trup luând, folositoare oamenilor pre tine te-a arătat,ceeace eşti cu totul fără prihană. Pentru aceasta toţi latine alergăm, iertare de greşeli cerînd Stăpână şi ca să nemântuim de munca cea veşnică şi de toată răutatea ţii'o-

rului lumii celui rău. Pentruaceasta strigăm către tine:Roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, iertare de greşeli sădăruiască celorce se închinăcu credinţă prea sfintei naşterii tale.Apoi Antifonulceldintâiualglasuluial 4-lea

Prochimenul, glasul al 4-lea.

Gura mea va grăi înţelepc'une, şi cugetul inimii mele pricepere.

Stih:

Auziţi acestea toate neam.irile, ascultaţi toţi ccice locuiţi în lume.

Toata suflarea..

Evanghelia dela loan;

Zis-a Domnul: Eu sunt usa...

După Psalmul 50, Slavă, glasul al 2-lea:

PenUu rugăciunile Ierarhului tău Vasilie, milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Iii

IN ZIUA DINTÂIU 19 « *a iB « i< »a ta ia i » i * i » «•■••• I*4>« 4<« • » » *•••••* • •••** i «•••»> +

Ş i a c u m :

Penlru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, milostive, cuiăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stih: Milueşte-mă Dumnezeule dupre mare mila ta.

Şi Stihira, glasul al 6-lea.

Vărsatu-s’a Darul în buzele tale, cuvioase Părinte, şi.ai fost păstor Bisericii luiHristos, învăţând oile celecuvântătoare să crează în

Treimea cea de o fiinţă, într’oDumnezeire.

C A N O A N E L E

Al praznicului cu Irmosul pe 6 şi al sfântului pe 8.

CANONUL praznicului.

Facerea lui Tcofan.

Peasn a 1, glasul al 2-lea, Irm o s:

a ! eniţi noroadelor să cân-tăm cântare lui Hristos

„Dumnezeu, celuice a despărţit marea şi a trecut pre„poporul, pre care l-a mântu it din robia Eghiptenilor,„că s’a proslăvit.

Ziua cea de a opta, carepoartă chipul veacului ce vasă fie, cu a ta sărăcie cea debună voie, Hristoase, se luminează şi se sfinţeşte. Că

întru aceasta dupre lege latrup te-ai tăiat împrejur.

Tăiere împrejur primeşteHristos, a opta zi dela na

şterea sa, şi întru aceasta a-stăzi umbra o opreşte, răsărind lumina Darului celui nou.

Alt CANON al sfântului.

Facerea lui loan Damaschin.

Pe asna 1, glasul şi irmosu l acela ş.

f " laşul tău se cădea să vie

î Vasilie, la ceice vor să

înceapă laudele tale. Ci tuPărinte voinţa primind, dă-ne Dar fără pizmuire.

Săltarea cea cu patimă atrupului ce munceşte, cu dra

gostea iubirii de înţelepciuneo ai pedepsit. Pentru aceasta întru împărăţiile cele nestri-căcioase locueşti, părinte Vasilie.

Pre calea cea aspră a bunătăţilor tu umblând, ai ajuns lacerescul suiş cel neted şi culinişte, şi tuturor tc-ai arătatpildă, Vasilie.

Patimile sufletului împreună şi ale trupului Vasilie,spre folos, cu sabia Duhuluile-ai tăiat, şi pre tine Stăpânului jertfă te-ai adus.

S l a v ă :

Fiind tu tăinuitor celor negrăite, Vasilie, de împărăteasca preoţie a lui Hristos cutaină ai învăţat Părinte, luminat arătându-ne nouă lumina Treimii.

Ş i acum a Născătoare i :

Cine va putea să spue dupre vrednicie cea mai pre susde cuvânt a ta zemislire? Căpre Dumnezeu ai născut cutrup prea sfântă, pre celce

20 LUN A LU I IAN UA RIE!•»•'•••t•t«•(«l-l «1 * 1I I IM»•I tI M•••••»••«•!>«<!•»•*»• **••KM-.•«»•I

s’a arătat Mântuitor nouătuturor.

Catavasie:

*pundul adâncului l-a descoperit, şi pre uscat pre ai„săi i-a trecut, întru acelaş„acoperind pre protivnici, cel„tare întru răsboaie Domnul,„că s’a prea mărit.

Strana a doua.

Vmblat-a Israil prin va-„lul cel învăluit al mării, cel„ce s’a arătat uscat îndatăşi.„Iară negrul luciu pre voe-„vozii eghipteni i-a înccat cu„totul mormântul cel aşter-„nul cu apă, cu puterea cea„tare a dreptei Stăpânului.

Peasna 3-a, Irmos:

ntăreşte-ne pre noi întruat tine .[Doamne, celace

„prin lemn ai omorît păcatul,şi frica ta o sădeşte în ini-„mile noastre, celorce te lău-„dăm pre tine.

Cuvântul cel mai pre susde fiinţă întrupându-se, spre

încetarea legii s’a tăiat împrejur, şi începăturile dum-nezeescului Dar, şi ale vieţii nestricăcioase ne-a datnouă.

Plinitor legii, iară nu caun protivnic lui Dumnezeufiind Hristos întrupându-ses’a arătat; şi a îngăduit de

bună voie a se tăia împrejura opta zi.

Al Sfântului.

De toată învăţătura plin

fiind nu numai de cea de josşi călcată, ci mult mai vârtosde cea mai bună, te-ai arătatlumii lumină Vasilie.

Cu frica Domnului fiind întemeiat, că începerea înţelepciunii aceasta este la iubirea de înţelepciune cea mai’bună te-ai înălţat o Vasilie.

Vasilie înţelepţeşte te-aisuit cu lucrarea, şi lucrareasuire la înalta privire ceadumnezeească o ai arătat;şi cunoştinţa celorce sunto ai deprins luminat.

Slavă.

împreună cu naşterea luiHristos a sosit, şi împreunăa strălucit pomenirea ta, Părinte. A căruia nespusă tainăcu învăţăturile tale arătat oai făcut.

Şi acum, a Născătoarei:

pără sămânţă pre Dum- Inezeu ai zămislit în pânteceşi l-ai născut negrăit întrupat,

spre carele a căută nu îndrăs-nesc puterile cereşti, Curatăpururea Fecioară.

Catavasie:

f-Domnul celce dă împăcaţilor noştri tărie, şi înalţă„cornul unşilor săi, din Fecioară s’a născut, şi vine că-„tre Botez. Deci credincioşii

„să-i strigăm: Nu este sfânt ca„Dumnezeul nostru şi nu este



I .UNA LUI IAN UA RIE 24» « .| « « * a ■ t i u • I I I U d l • • • ••••«■« • # • w

„rul înaintea Soarelui, în pu-„stie, pocăiti-vă strigă tuturor„neamurilor şi mai ’nainte vă„curăţiţi: că iată de faţă stă„Hristos mântuind lumea din„stricăciunc.

A doua strană.

Pre cel dorit l-a arătat cu„prea fericit glas Tatăl, pre„carele din pântece l-a izbuc

nit. Adevărat, zice, acesta„de o firefiindu-mifiu,luminat„a ieşit din neamul omenesc,„cuvânt viu,al meu şi om du-„pre rânduială.CONDACUL sfântului glasul a! 4-!ea.

Podobie: Arătalu-tc-ai astăzi lumii...

Arătatu-te-ai temeiuneclă-

tit Bisericii, dând tuturor oamenilor domnia cea nestricată. Pecetluindu-o cu învăţăturile tale de cele cereşti, arătă-torule Vasilie cuvioase.

ICOS.

Paharul curăţiei, gura înţelepciunii şi temeiul învăţăturilor, marele Vasilie tuturorstrăluceşte duhovniceşte. Veniţi dar şi să stăm în casa luiDumnezeu, cu căldură privindcu minunile împodobindu-ne,ca cu o rază strălucindu-necu Duh curăţitor de viaţă ră-corindu-ne. Urmând credinţeiacestuia căldurei şi smerenieiprin care lăcaş firii luiDumne-

! zeu s’a arătat. Către carelestrigând să-l lăudăm, de cele

cereşti arătătorule Vasilie cuvioase.Luna lui Ianuarie are zile treizeci şi una, ziua are ceasuri zece şi noaptea ceasuri patrusprezece. In ziua întâia prâz- nuim cea dupre trup tăiere împrejur a

Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru lisus Hristos.

Stih: Hristos, tăinuindu-se împrejur, legea s'a tăiat.

Şi legea tăindu-se, s'a adus in lăuntru Darul cu adevărat.

T a ierea împrejur cea dupre trup aDomnului nostru lisus Hristos, care aluat pentru ca sâ puie capăt rândueleilegii vechi, şi să aducă taiere împrejurduhovnicească si nefncutâ de mână. A-ceasta am luat de atuncea de la sfinţiipărinţi sâ o prăznuim după înconjurareacrugului anului. Care o şi prăznuim, ca ipre o zi domnească, pentru Domnul ce ne-acinstit pre noi, şi a voit a o primi aceasta,câ precum a luat naştere trupească şi necuprinsă pentru noi şi altele toate fireşti,cârc n’au nici o prihană, îutr’acest chip a primit tăierea împrejur a legii ca să astupe şi

gurile ereticilor cariîndrâsnesc a zice că n’aluatei trup, ci s’a născut dupre nălucire. Câ

în ce chip s’ar fi tăiat împrejur de n’arfi fost luat trup? Şi pentru ca să astupegurile jidovilor cclor neînţelegători, cari îlcleveteau pre dânsul că nu păzeşte Sâmbăta şl strica legea. Carele a păzit legea şi pâ*nala tăierea împrejur. Ş i pentru aceasta dupăopt zile dela sfântă naşterea lui cea dinFecioară, bine a voit de s’a adus de Maicasa şi dc Iosif, la locul unde aveau obiceiu

jidovii de se tăiau împrejur, şi s'a tăiat

împrejur, şi s’a numit numele lai lisus,i carele se zisese dela îngerul, mai’nainte

de ce s’a zămislit el în pântecele Fecioarei. Şi dacă s’a întors iarăşi cu părinţii săiacasă, a vieţuit dupre firea omeneascâ/cres-când cu vârsta şi cu înţelepciunea şi cuDarul, spre mântuirea noastră.

Intru această zi, pomenirea celui dintru sfinţi părintelui nostru Vasilie cel mare,

Arhiepiscopul Chesariei Capadochiei.

S t ih : Viază Vasilie, in Domnul murind. Viefueşte însă şi cu noi, ca celce prin

cărţi este vorbind.In ziua dintâi a lui Ianuarie,Prin moarte s'a mutat Vasilie.



ÎN ZIUA DINTAIU 25

Acest dintru sfinţi părintele nostru

Vasilie, a fost pe vremea împăratuluiValent, înnaintea căruia a şi îndrâsnit

de a grăit pentru dreapta credinţă şi lamustrat, pre el. Fiindcă căzuse în necredinţa lui Arie, şi ca focul pierdea bisericile.Tatăl acestui sfânt a fost din Pont, şi maicalui din Capadochia. Şi întru cuvintele

învăţăturii, nu numai a întrecut pre ceice erau atuncea, ci şi pre cei de demultcă străbătând tot felul de înţelepciune şi

învăţătură, întru toate a eşit înainte şi a întrecut. Şi nu puţin s’a nevoit de a invâţatfilozofia practică, şi cu ştiinţa aceea covârşind pre toţi ceice erau atuncea, s’a înălţat

la scaunul arhieriei. Unde multe ne voinţea luat pentru dreapta credinţa, şi cu înţelepciune tare şi neschimbată a îngrozitpre eparhul; şi a grăit cuvinte ca aceleacu care, ca cu un trăsnet a lovit întru în ţelepciunea celor de altă credinţă. Şi a învăţat şi alcătuirea obiceiurilor şi cunoştinţa’ celorce sunt o a aşezat arătat. Şicu tot felul de bunătăţi, turma Iui Hristos îndreptând-o, s’a mutat către Demnul. Era însă statul trupului Iui foarte înalt, dreptIa stat, uscăţiv, scăzut Ia trup şi negri-

cos Ia faţă, cu gălbiniciune amestecat, cufruntea puţin încreţită, lungâreţ !a umeri leobrazului, cu nasul lungâreţ,’ cu sprin-cenilc rotunde, cam spânzurate şi încreţite, asemenea cu omul îngrijat fiind. Cutâmplele adâncate, cu barba lungă de jumătate căruntă şi cam pleşuv; fiu luiVasilie şi Emiliei, şi se face prăznuireapomenirei lui în sfânta biserică cea mare.

-Intru această zi sfântul mucenic Teodot, de sabie s’a săvârşii.

Stih: Teodot. nu voiu suferi*, zic cu.

De nu mi se va tăia capul pentru Dumnezeu. Intru accastă zi, sfântul Grigore Nazianzul tatăl sfântului Grigore Teologul, cu pace s'a săvârşit.

Stih: Cu lâudător al sfârşitului dc sine îmbogăţit.^trârinte prin cel din coapsele talc născut.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne,milueşte-ne şi ne mântuieşte pre noi, Amin.

Peasna 7, Irmos.

f

hi pul cel de aur în câmpul Deiră cinstindu-se,

cei trei tineri au defăim at porunca cea prea

„fără de Dumnezeu, şi fiind„aruncaşi în mijlocul focu

lu i, răcorindu-se au cân-„tat: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Luminată şi prea luminatăeste naşterea lui Hristos care mai ’nainte închipuieşteastăzi şi taina înnoirei ce vasă fie. Că dupre rânduiala legii Mântuitorul se taie îm-

rejur nu ca un Dumnezeu,ci ca un om, şi ca o plinirea legii.

L>egea plinind Făcătorul legii cu trupul astăzi de bu- ină voie se taie împrejur; tăiere făcând iernei păcatului,şi a strigă dăruind: Bine eşticuvântat Dumnezeul părinţi

lor noştri.Al sfântului.

Chipul Tatălui este Fiul,şi al Fiului Duhul este; iarătu a Duhului, o Vasilie, ne întinată oglindă eşti, şi casă a toată Treimea. Fericităpomenirea ta! Si cei ce o

slăvesc pre ea, se vor preamări.A.fundându-ti mintea întru

adâncurile lui Dumnezeu cele neajunse, şi adunând tumărgăritarul cunoştinţei cel demult preţ, ai îmbogăţit lumea cu înţelepciunea şi a strigă o ai învăţat: Bine eşti

cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

III



IN ZIUA DINTÂIU 27

vrednicie s’a împreunat pomenirea Ierarhului, care cinstin-du-o cu credinţă, lăudăm preDomnul, şi-l prea înălţăm înveci.

Pre celace cu nespusarânduială a dăruit pre Vasilielumii lumină de bună credinţă, şi trâmbiţă de Dumnezeucuvântătoare; bine cuvântaţi

lucrurile Domnului pre Domnul, şi-l prea innălţaţi întrutoţi vecii.

Pre celace cu îndestulată lucrare s’a sălăşluit întru

înţeleptul Vasilie, şi printr’in-sul cu bună cinste dumne-zeeşte a grăit: Rine cuvântaţilucrurile Domnului pre Dom

nul, şi-l prea înălţaţi întrutoţi vecii.

Ceice ne-am îndulcit cudumnezecştiletalecuvinte Vasilie, neîncetat prăznuind a tapomenire, strigăm: hine cuvântaţi toate lucrurile Domnului jpre Domnul, şi-l prea

înălţaţi întru toţi vecii.Bine cuvântăm pre Ta tăl pre Fiul şl pre

sfântul Duh Domnul.

Razele cuvintelor le-ai ră-vărsat în lume Vasilie. Careluminat i-au îndreptat a cinstio îire a Treimii, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pre Domnul, şi-l prea

înălţaţi întru toţi vecii.Şi acum, a Născătoarei:

Pre Dumnezeu Cuvântul

celce a ieşit din Tatăl mai

’nainte de veci şi fără de ani,şi mai pre urmă a răsăritdin Fecioară, bine cuvântaţilucrurile Domnului pre Domnul, şi-l prea înălţaţi în veci.Să lăudăm bine să cuvântăm, şi să ne închinăm Domnului cântând, şi prea înălţâncJu*l pre dânsul întru tof* veci i.

Catavasie:

j (~Ţaină prea mărită a arăta t cuptorul Babilonului, ca-„rele a izvorît rouă. Că în„repejuni vrea să primească„Iordanul focul cel nemate-„rialnic, şi să sufere pre Ziditorul cu trupul botezân-„du-sc. Pre carele popoarele,„îl binecuvintează şi îl prea

„înalţă întru toţi veciiA doua strană.

Făptura se cunoaşte acum„slobodă şi cei mai ’nainte„întunecaţi fii ai luminei. Nu-„mai domnul întunerecului„suspină. Acum vine să la-„ude cu osârdie pre Prici-„nuitorul, ceeace era întâiu„ticăloasă, toată moştenirea„neamurilor.

La Peasna 9.

Cccace eşti mai cinstită... nu cântăm ci, cântăm pripelile acestea ale Tăerii îm

prejur

Măreşte suflete al meu pre cclcc duprelege cu trupul s’a tăiat împrejur.

Irmosul:

Pre tine ceeace pre luminătorul Dumnezeu, celce a„răsărit mai ’nainte de soare,

i i i

IN DOUA ZILE 33• !<•••>•.................. ..............................-

LA STIHOAVNĂ.

Stlhirlle, glasul 1-iu, a lui loan Monahul, singur glasul.

fire; şi ai izgonit întunereculeresurilor. Drept aceea astăzi

prăznuim luminat pomenireata cea purtătoare de lumină,bucurându-ne.

Părinte purtătorule deDumnezeu Silvestre, stâlp de

îoc te-ai arătat, cu sfinţeniepovăţuind adunare sfinţită, şinor umbritor, care ai scos precredincioşi din înşelăciunea

Eghipetului şi i-ai povăţuit pururea spre slava cea nemuritoare, cu învăţă turile tale celenerătăcite. Drept aceea cinstim pomenirea ta cea mărită şisfinţită.

Părinte grăitorule de Dumnezeu Silvestre, cu rîurile rugăciunilor tele, adevărat ai în-

necat pre balaurul cel cu multechipuri, arătându-te minunatca un sfinţit. Mulţime de eliniai adus către Dumnezeu şisemeţia evreilor o ai smerit,săvârşind minuni prea mari

înaintea lor de îaţă, pentruaceasta te cinstim şi te fericim.

Slavă, Şi acum, a înainte prăznuirii, glasul al 6-lea.

V i n e la Torrian Hristos a-devărul, să se boteze delaloan, şi acela zice către dânsul. Mie ’mi trebueşte să măbotez dela tine şi tu vii lamine? Nu îndrăznesc iarbăfiind, să mă ating de foc;tu mă sfinţeşte, Stăpâne, cudumnezeească arătarea ta.

Luminat a fost prazniculcelce a trecut, iară mai luminat este, Mântuitorule, celce vine. Acela pre îngeri aavut bine vestitori, iară a-cesta pre Mergătorul înaintel’a aflat înainte gătitor. Intru acela sângele vărsându-

se, ca un fără de fii a plânsVetleemul; iară întru acestaapele binecuvântându-se, cumulţi fii se cunoaşte scăldătoarea. Atuncea steaua premaghi înştiinţaţi i-au făcut,iară acum Tatăl pre tine lumii te-a arătat. Celace te-ai

întrupat şi iarăş vei să viiarătat, Doamne, slavă tie.

Glasul al 2-lea.

Stih: Pentru aceasta îmi volu aduce aminte de tine, din pământul Iordanului şi al

Ermonului din munte mic.

Ale lui Andrei lerusalimleanul.

Iarăş Iisus al meu se cu-răţeşte în Iordan şi mai vârtos curăţeşte păcatele noastre. Că vine cu adevărat

la Botez, vrând să spelezapisul lui Adam, şi zicecătre loan: Vino, de slujeşte o, Botezătorule, începăturiitainei celei înfricoşate. V ino, tinde-ţi mâna ta degrabă şi te atinge de creştetul celuice a sfărâmat capul balaurului şi a deschis

raiul, pre carele l-a încuiatcălcarea de poruncă, cu în

34 LUNA LUI IANUARIE

şelăciunea şarpelui, prin gus

tarea din lemn oarecând.Glasul al 3-lea.Stih: Vâzutu-te-au apele, Dumnezeule,

vâzu-tu-te-au apele şi s’au spâinântat.

Strălucit a fost prazniculcelce a trecut, slăvită este şiziua de acum. Intru aceia ma-ghii s’au închinat Mântuitorului; iară întru acesta pre Stăpânul sluga cea mărită l-a botezat, acolo păstorii fluerând,l-au văzut şi s’au minunat; iarăaicea glasul Părintelui, a mărturisit pre Fiul unul născut.

Slavă, Şl acum, glasul acelaş.

Veniţi toţi credincioşii,lăsând ludeea, să trecem înpustiul Iordanului, şi să ve

dem astăzi acolo pre celces’a arătat pentru noi cu trup,cerând Botez îri apele Iordanului. Şi pre Botezătorul a-părându-se şi strigând cu frică: Nu îndrăznesc să punmâna cu palmă de ţărână prefoc. Iordanul şi marea au fugit, Mântuitorule, şi s’au în

tors; iară eu cum voiu punemâna pe creştetul tău, decarele se cutremură Serafimii? Intorsu-s’a Iordanul,când a luat prin Eliseu co

jocul lui Ilie; cum n’ar intra în prăpastie şi în adâncimevăzându-te pre tine gol înrepejuni. Şi cum nu mă vaarde pre mine cu totul, detine fiind înfierbântat? Ce tezăboveşti, Botezătorule,a bo

teză pre Domnul meu? Ior

danul strigă către loan: Dece opreşti curăţirea multora?Toată făptura a sfinţit, Iasă sămă sfinţească şi pre mine şifirea apelor; că spre aceastas’a arătat.

Troparul Ierarhului, glasul al 4-lea.

îndreptător credinţei...

Caută la sfârşitul cărţii.Slavă, Şi acum, Troparul înaintea

prăznuirii, glasul a! 4-lea.K <3ăteşte-te, Zavuloane, şi

bine te împodobeşte, Ncfta-linie; Iordane rîule stăi, primeşte săltând pre Stăpânulcelce vine să se boteze. Bu-cură-te Adame, împreună custrămoaşa.Nu vă ascundeţi camai’nainte în raiu. Că celce

v’a văzut pre voi goli, s’aarătat, ca să vă îmbrace înhaina cea dintâiu. Hristos s’aarătat, toată făptura vrândsă o înnoiască.

LA PAVECERNIŢACântăm Tripcznetul, Irmoasele îndoin- du-le, şi Tropare le pe 6, şi pe urmă Irm o

sul întru amândouă stranele.

Şi fiindcă, şi Tripezneţul al doilea are Irmos, cântăm al Făcătorului dintâiu Irmos dc 2 ori; iară Troparele amânduror făcătorilor, pc 6 şi pre urmă Irmosul Tripezneţului al doilea intr amândouă strănile împreună. Aşa cântăm Canoanele şi Irmoasele şi la alte Pavecerniţc.

TR iPEZNEŢUL.

Peasna 1-ia, glasul al 2-lea, Irmos :

^ eluice marea cea neum-biată şi cu valuri, cu

® dumnezeească porunca„sa o a uscat; şi a trece pedes-

— j



IN DOUA ZILE 35

„tru printr’însa, pre poporul„lsrailtenesc l-a povăţuit:

„Domnului să-i cântăm, că„cu slavă s’a prea mărit.

Stih: Siavă ţie, Dumnezeul nostru, slavă ţie.

Plecăciunea cea nespusăa Ziditorului, strălucind mai’nainte din Fecioară, lumea aluminat, şi iarăş însuşi Hris-tos altă taină acum săvâr

şind, vine la Iordan spre streină înnoirea oamenilor.T2a să slujască la lucru în

fricoşat, vine înainte la Iordan acum Mergătorul înainte, glasul Cuvântului, celuicea îmbogăţit cu Dumnezeirea pre Adam cel sărac. Căcu Duhul îmbogăţindu-1, vine

Hristos prin Darul Botezului.Peasna S-a. Irmos :

nîricoşatu-s’a de nes-purcatul trup, cel întru

if; o podoabă cu sufletul„al tinerilor celor cu bună„credinţă, şi s’a depărtat fo-„cul cel ne ostenitor, ce se

„hrănise cu multă materie, şi„văpaia cea pururea vie po-„tolindu-se, cântare vecuitoa-„re se cânta: Pre Domnul„toate lucrurile lăudaţi-1, şi-l„prea înălţaţi întru toţi vecii.

Pre voi vase ale mele a-lese vă voiu cunoaşte, de seva însemnă pecctea Darului

meu întru voi, stălucind lumina cea întreită spre Botez;

Hristos Cuvântul a zis, celorcepetrec întru trîndăvirea lenei,

că întru această cale nouăde mântuire, şi viaţa slobozirii viu dăruind.

împotriva rânduielei fireştieste, lucru celce se săvârşeşte întru tine acum, că celmai mic, precum cunoştinţa

învaţă, se binecuvinteazădela cel mai mare, pentru

aceasta m’am temut a mă a-tinge cu mâna de capul tău,Mântuitorului a strigat Mergătorul înainte. Ca nu estecu cuviinţă a se apropia iarba de foc. Tu mai vârtos măsfinţeşte pre mine robul tău.Alt Tripezneţ, al căru ia Acrostih este:

Cei de a treia... Glasul al 2-lea, Irmos.

Poruncii muncitorului...

Somnul lenei cel sufletesclepădându-1, cu priveghereainimii celuice vine să cură-ţească sufletele în repejuni,să strigăm: Binecuvântaţitoate lucrurile Domnului preDomnul şi-l prea înălţaţi înveci.

Din destul să fie întru noifapta sufletului întru înnaltăprivire, ca dupre amândouăpărţile arătându-ne luminaţi,celuice curăţeşte toate să-istrigăm: Binecuvântaţi toatelucrurile Domnului pre Domnul.

Talantul cu cuvânt lucrător împodobindu-1 întru în



Ill

36 LUNA LU I IANUARIE• • • •> 4 • MM ••• I » I »• (« « a • • » »« - H « • • • • • • • •« » • • • « 44«>la4t*»>« • «-ta» ••

doită -lucrare, cu credinţăStăpânului celui ce-1 dă, credincioşii ca nişte robi sâ-i a-ducem, celuice vine să se boteze spre înnoirea sufletelor.

Irmosul :Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Poruncii muncitorului cei„trei cuvioşi tineri nesupu-

„indu-se, în cuptor fiind a-„runcaţi, au mărturisit pre„Dumnezeu, cântând: Bine

"„cuvântaţi lucrurile Domnului pre Domnul.

Peasna 9, Irmos.

lăvit-ai, Hristoase, pre

f

Născătoarea de Dumnezeu, ceeace te-a năs-

„cut pre tine, din carea„Ziditorul nostru cu trup a-„semenea nouă pătimitor te-ai„îmbrăcat, dezlegătorul greşelilor noastre. Pre aceasta„îericindu-o toate neamurile,„pre tine te mărim.

Toată întinăciunea cea dinpatimi lepădând, cu vredni

cie cunoştinţa dumnezeescu-luiBotez, înţelepţeşte să luăm.Că vine Ziditorul să dăruiască curăţire streină, bote-zându-se în repejuni, şi să a-rate tuturor schimbare nouă.

Căutând la Hristos celces’a smerit dc bună voie, pânăşi la chip de rob; sub mănalui cea tare acum să nesmerim, cu duhul înălţându-ne. Ca pre acesta cc va să

se boteze, cu fapte bune să-lcinstim. A lt Ir mos al T r ipezne ţului.

Ceeace pre Dumnezeu cel ne.,.

întinăciunea cea grea apăcatului lepâdându-o, curaţisă ne arătăm Stăpânului,celuice a curăţit pre toţi cudumnezeeştile rîuri.

L>a Hristos, celce vine înrîul Iordanului să se boteze,veniţi să ne apropiem, cucurgeri de lacrămi curăţin-du-ne.

Pre noi, ceice am prăz-nuit naşterea ta, Mântuitorule,cu Maghii şi cu păstorii, acumne primeşte. Cari te cinstimpre tine, celce vii să te botezi.

Irmosul:

Ceeace pre Dumnezeu„cel neîncăput, în pântece l-ai„încăput şi bucurie lumii ai„născut, pre tine te lăudăm,„Născătoare de Dumnezeu„Fecioară.

LA UTREN IE La Dumnezeu esle Domnul, Troparul înainte prăznuirii de 2 ori. Slavă, a sfântului Sil*

vostru,Şi acum, al inainte prăznuirii.

După întâia Stihologhie, Sedealna, glasul 1-iu.

Podobie : Mnrmuntul tău...

Imbrăcându-te, Iisuse almeu întru a mea sărăcie,mers-ai amestecându-te curobii, şi Botez cerând dela

I li



IN DOU Ă ZILE 37• • • • • • ■« • • • a • • • • » M i m i r I I I n i i M . » « a - n * * « M . n . i . * . » i n . | 1 i n . i r t M i l l I » i| i i • • i i i ' i • • • « • • • • • • •••’ « •» • ** • • » • » • (

rob, iubitorule de oameni, jPentru aceasta văzânduteloan, a strigat: Cum te voiuboteza pre tine celce nicicum nu ai spurcăciune? Dumnezeule prea bune.

Slavă, Şi acum, asemenea:

Merge mai ’nainte Hristos pentru bunătate la iz- |voarele rîului Iordanului, şi

va întru acelea să lucreze cuDarul înnoirea noastră. Dum-nezeescule Mergătorule înainte, priimeşte-1 pre dânsulbucurându-te; şi vrând el, înape spală pre unul iubitorulde oameni.

După a doua Stihologhie, Sedealna, glacial 4lea.

Podobie: Dcgrab ne întâmpină...

Sărăcind cel bogat pentru milostivirea cea multă,vrând să ne îmbogăţeascăpre noi, cari sărăcisem oare-când pentru neînfrânare, vinesă intre în repejunile Iordanului, şi dela loan arătat săse boteze. Să lăudăm credincioşii smerenia lui cea multă.

Slavă, Şi acum, asemenea.

Plinitu-s’a astăzi glasulIsaiei celuice strigă: Gătiţicalea Domnului, şi cărări faceţi, că a strigat precum zice:Trâmbiţa cea iubitoare depustie, pre toţi chemându-i,loan cel mare. Deci, să aler

găm împreună, lucruri mărite să vedem.

CANOANELE.

Al înainte prăznuirii cu Irmosul pe 8, şi al

sfântului pe 4.CANONUL inainte prăznuirii.

Facerea lui loslf.

Peasna 1-a, glasul al 2-lea, Irmos:

jjp eluice marea cea ncum-biată şi cu valuri, cu dum-nezeească porunca sa o

„a uscat; şi a trece pedestru„printr’însa, pre poporul Is-

„railtenesc l-a povăţuit; Domnului să-i cântăm, că cu sla-„vă s7a prea slăvit.

Simţind venirea Domnului, din pustie vine dumne-zeescul Mergătorul înainte,strigând luminat: Apropia-tu-s’a şi s’a arătat mântuirea, pocăiţi-vă şi cu apă vă

curăţiţi.Pre mine cel afundat înviforul păcatelor, Cuvinte cel

împreună fără început cu Tatăl, cu totul mă curăţeşte custropirea pocăinţii. Celcedărueşti pururea cu Botezultău credincioşilor mântuire,pentru milostivirea cea ne

măsurată.Pământul Zavulonului(precum scrie), văzând lumina cea neapusă, luminează-te, că iată a venit la rîurileIordanului; şi pre Dumnezeu celce este presto toate,

îl laudă, strigând: Domnuluisă-i cântăm, că cu slavă s'a

prea slăvit.Pre tot poporul văzându-1



Mergătorul înainte viind către dânsul le-a grăit: Cine

v ’a arătat vouă ca să fugiţide mânia ce va să fie? Faceţi roduri de pocăinţă, cuDarul mântuindu-vă.

Alt CANON al Ierarhului.

Al căruia Acrostih la Greci este acesta:

Dă-mi fcricite Dar, a tc lăudă pre line cu credinţă.

Facerea lui loslf.

Peasna 1, glasul al 8-lea, Irmos:Cel tăiat, a tăiat pre cea ne...

Fiul lui Dumnezeu Tatălui te-ai făcut (dupreDar) Silvestre, iubind

viaţa curată. Şi cu străluciridumnezeeşti făcându-ţi sufletul cu chip luminat, te-aimutat către lumina cea ne

înserată, strigând: Să cântămDomnului, că cu slavă s’apreaslăvit

Ou mare înţelepciune aibiruit patimile, şi trupul prinnevoinţepostnîceştil-ai supusDuhului, înţelepte; şi lăcaşdumnezeesc făcându-te Trei

mii arătat, ai pierdut duhurileviclenirii; cântând Domnului,că cu slavă s’a preaslăvit.

Dumnezeeşte supuindu-telegii lui Dumnezeu şi înfru-museţându-te cu cunoştintadumnezeeştei Scripturi; preîn-ţelepţii Elinilor i-ai învăţatade-vărul, a mărturisi pre Hristos

împreună cu Tatăl şi cu Duhul,strigând: Domnului să-i cântăm, că cu slavă s’a preaslăvit.

38 LU NA LU I

S l a vă :

Propoveduit-cii, fericite Sil

vestre, pre Hristos cel întrupat,a se cunoaşte într’un Ipostas,şi a se înţelege în două voiri şi

în două lucrări; carele a îndumnezeit pre ceice cu credinţăstrigă lui: Domnului să-i cântăm că cu slavă s’a preaslăvit.

Şi acum, a N ăs că to arei: de Dumnezeu

Oa să împreune pre cei de jos cu cei de sus, însuşi Dumnezeul tuturor, a intrat în pântece neispitit de bărbat; şi ară-tându-se întru asemănarea trupului, a stricat păretelecel dinmijloc al vrajbei şi a mijlocitpace, dăruind viaţă şi Dum-nezeească mântuire.

Peasna 3, Irmos:

Q-p ntăreşte -ne pre noi întru0 tine, Doamne, celace princi lemn ai omorît păcatul,

„şi frica ta o sădeşte în ini-„mile noastre, celorce te lău-„dăm pre tine.

ftrătatu-s’a Hristos, strigăMergătorul înainte şi la riurileIordanului merge; a’l întâmpină pre dânsul să sârguim, cugânduri curate fiind luminaţi.

Oăutându-măpre mine celrătăcit, întru cele fără caleDumnezeul meu, întru sărăciacca prea bogată îmbrăcându-

te, stai de faţă să tc botezi,Mântuirea tuturor.

Pământul şi Cerul acum

lANUARI.K. _

III III



40 T.'JNA T.LTI IAN U A R IE>"*•••• 4»*.r•» • a i i • • • • • i n i « • • • • • • • • i • i • «•» i a i t .a i I I . i . a • I I a i l * ! ! M M a i i i i .a i i i a i a

dăruiască, celorce prăznuimcu dragoste sfântă pomenirea ta.Slavă, Şi acum , a îna inte p răznuirii, glasul

al 8-lea.

Podobie : Fluerile păstoreşti...

Dumnezeule celace eştinc'văzut, Cuvinte cel neajuns,carele te-ai născut din Tatălmai pre sus de fire şi de cuvânt, şi iarăş mai pre urmă

din Fecioară, neschimbândceeace ai fost, mergi în curgerile Iordanului acum să te botezi cu trupul; celace bineai voit a mântui ca un Dumnezeu neamul omenesc.

Peasna 4, I rmos:

Y Y en't-ai din Fecioara, nuţ.:> sol, nici înger, ci tu în-

'v’ su-ţi Domnul te-ai întrupat, şi m’ai mântuit pre„mine tot omul. Pentru acea-„sta strig ţie: Slavă puteriitale, Doamne.

Mjnuncază-se de venireata marele Mergătorul înainte,Iisuse, făcătorule de bine, şi

spăimântându-se, strigă către tine: Foc fiind, Stăpâne, sănu mă arzi pre mine, celacesunt iarbă, Doamne.

Văzându-mă pre mine,stând acum de bună voie înapele acestea, apropie-teIoane şi mă botează, ca sâ facDarul cel prin apă neamului

omenesc.Soare ca în nişte nori, as

cuns în trup te-am cunoscut

Dumnezeul meu; dar cum eştigol acum cu apele fiind îmbrăcat, loan a strigat, spăimântându-se.

L>uminează-se firea omenească, şi mântuire iâ de in-tunerecul păcatului, şi de susse îmbracă cu dumnezeească

îmbrăcămintea nestricăciuniigolindu-mă eu.

Alt Canon, Irmos.

Auzit-am, Doamne, taina...

Ierarh cuprins de Dumnezeu te-ai arătat, Părinte Silvestre, ungând preoţi prinDuh dumnezeesc, şi no-roade luminând prea sfinţite.

Cu ajutorul Duhului gonindboale, ai tămăduit patimi ne

vindecate, întru tot fericite, întorcând din înşelăciune precei fără de minte.

Izgonind înşelăciunea eresurilor, Silvestre, ai păstoritturma la verdeaţa cunoştinţei de Dumnezeu, izvorînd a-pele bunei credinţe.

Slavă.

Darul Duhului sfânt, s’avărsat în buzele tale, Părinte.Pentru aceea te-a uns Dumnezeu preot norodului său,prea fericite.Şi acum , a Nă scă toa rei de Dumnezeu.

Vindecă zdruncinările inimii mele Fecioară, şi îndrep-tează mişcările sufletului meucătre voirile lui Dumnezeu,Preacurată.

II! III



42 LUNA LU I IANU ARIE

Iordanului să cufunzi pre balaur, şi neascultarea lui A-

dam să o speli.Izvorul nestricăciunii fiind

i tu, Hristoase, cu adevărat,cum te vor încăpeâ pre tinecurgerile rîului? A strigat Mergătorul înainte, slăvind multămilostivirea ta.

Alt Canon, irmos:

Rugăciunea mea voiu vărsă...

Cu rugăciunile tale ai închis în pază veşnică şi nescăpată pre cel viclean balaur,carele din pizmă strică pre

1 ceice se apropiau de el îeri-I cite, puindu-i pecetea Crucii! ca nişte uşi şi ca nişte zăvoare.

Sunetul cuvintelor tale, celor curgătoare de miere, în tot

pământul a ieşit prea fericite,şi lumina învăţăturilor tale, şirazele minunilor, şi arătareacea dumnezeascâ a faptelor astrălucit la marginile lumii.

Slavă:

Izvorind vindecări şi daruridumnezeeşti dindestul totdeauna, din ploile prea sfântuluiDuh carele lucrează toate, Ie-rarhe prea fericite, vindeci înDar pre ceice vin către tinecu credinţa curată.Şi acum, a Nascătoarei de Dumnezeu:

De Dumnezeu grăitoriiprooroci cunoscând adâncimea tainei tale, Fecioară; proo

roceşte o au vestit mai ’nainte

luminându-se cudumnezee-scul Duh. Si acum văzând noi>

acele arătări credem cu bucurie.Irmosul :

Rugăciunea mea voiu văr-„sâ către Domnul, şi lui voiu„spune scârbele mele, că s’a„umplut sufletul meu de rău-„taţi, şi viaţa mea s’a apropiat de iad şi ca Ionâ mă„rog: Dumnezeule, din stricăciune, scoate-mă.CONDACUL Ierarhului, glasul al 2-lea.

Podobie: Căutând cele dc sus...

De înţelepciunea lui Duin- (,nezeu umplându-ţi gura ta,ne-ai descoperit nouă cunoştinţa Treimii; şi nedurnne-

zeirea tiranilor o ai surpat,Silvestre, cu praştia cuvintelor tale. Drept aceea roagă-te Domnului pentru noi.

ICOS.

Imbogăţindu-te cu scaunulcăpeteniei apostolilor, te-aiarătat slujitor lui Dumnezeuprea minunat, împodobind, în

tărind şi mărind Biserica cudogme dumnezeeşti. Şi lumi-nându-o c.aostealuininoasăculumina bunătăţilor,şi învăţân-du-o să creadă în Treime, ca

întru o Dumnezeire nedespărţită, ai gonit eresurile vrăjmaşilor, prea înţelepte, Silvestre.Pentru aceea roagă-te Dom

nului pentru noi.

i r

IN DOUĂ ZILE 43II •Hti I M.ll <l MI MI MI I I MI I I I I I II III I I I I I I |I ||44»I

Intru accastâ lună, în 2 zile, pomenirea celui dintru sfinţi, părintelui nostru Si l

vestru papă al Romei.

Stih: Inviază boul cel mort pre Zamvrl vră jitorul ruşinând.

Silvestru papa Romei, carele vieţuieşte şi mort fiind.

Silvestru duhul şi-a dat,In a doua zi a acestei luni cu adevărat.

Acest sfânt, pentru al lui mult spor şi înălţare spre bunătăţi, a fost hirotonitepiscop Romei celei vechi dacă a muritMiltiad. Şi fiind făcător de multe minuni,şi aducând pre marele Constantin împăratul la credinţa întru Hrislos, şi curâţindu-1

prin sfântul liotez, de patimile trupului şiale sufletului, şi arătându-i din lege şi dinprooroci, ca Hristos este mai ’nainte proo-rocit. Şi înviind taurul, pre carele îl o-morîse jidovul Zamvrl fermecătorul cu fer-mecele, pre carele Zamvrl nu l-a puiuţ

învia. Şi fiind mijlocitor Ia mulţi de mântuire, întru bătrâneţe adânci sfa mutatcătre Domnul.

Intru această zi, pomenirea sfântului sfinţitului muccnic Tcaghin.

Stih: Tcaghin inlră in mijlocul mării aşa,

în care de te vei şi afundă, în lăuntriil Cerului te vei afla.

Acesta a fost episcop în celatea PariaElispontului, deci adus fiind la tribunulZilichintie şi mărturisind pre Hristos Dumnezeu, fără de cruţare a fost bătut cutoiege. Apoi a fost legat, şi după acesteaa fost aruncat în adâncurile mării, undeşi-a săvârşit calea nevoinţei.

tflntru această zi, sfinţii Tcopemt şi Teodota, maica sfinţilor celor fără de argint, in pace

s'a săvârşit.

Stih: Pre Teopempt ca să*l dezlege de legătura trupească voind,

Venit-au Îngeri înfocaţi, Dumnezeu trimiţând.Stih: Teodot trecut-a viaţa boalelor.Ceeace a născut in viaţă pe vindecătorii

neputinţelor.Intru această zi, prea cuviosul Marcu cu pace

s'a săvârşit.Stih: Marcu pământeşti cuvinte na auzit

cu adevărat,Şi mai nainte de a se mutâ dela pământ,

urechile dela cele pământeşti ş’a ridicat.

întru această zi, pomenirea sfântului mucenic Vasile, cel din Anghira.

Stih: Strigarea, groapa, muşcarea tiarelor celor sălbatice cu adevărat,

Pre Vasilie cel prea blând nu l-a Înfricoşat.

Sfântul acesta mucenic Vasilie a fost prevremea Iul Iulian Parava:ul, din cetateaAnghirci. Şi fiindcă credea în Hristos, afost prins şi ducându-l faţă la ighemonulSatornil, cu mare îndrăzneala a mărturisit

înaintea Iui pre Hristos. Deci, fiind spânzurat, a fost strujit tară milostivire. Apoia fost adus dela Angliiia Ia Constanti-nopol şi acolo iarăş a fost strujit. Şiatâta dc tare a fost întins, în cât i-a ieşit

închieturile umerilor şi & mâinilor sale.Apoi a tăiat curele, şi a scos din trupulsau, şi cu fiare înfocatc i-a străpuns mă-dulări'e; şi toafe aceste munci le-a suferitcu bărbăţie. Pentru care a şi priimit a-

jutorul dela Dumnezeu. Caci fiind aruncat în cuptor de foc aprins, a fost păzitnevătămat, prin rugăciunea sa. După a-cestea l-a întors legat !a Chesarea, şi afost osândit de boierul cel dc acolo, casa se lupte cu fiarele. Deci făcând rugăciune, şi fiind lovit de o leoaică, s’a săvârşit şi a luat cununa nevoinţei. Iarăsfintele lui moaşte, cu osârdie adunându-lerudeniile şi prietenii sâi, şi înfăşurându-lecu miresme şi cu giulgiu, le-au îngropat cucuvenita cinste, la loc însemnat. Iară mai

în urmă au zidit acolo şi o sfântă biserică, întru numele sfântului acestuia.

dintru această zi. sfântul Seighie de sabie s’a săvârşit.

St ih : Nu este cu putinţă a se spur.e nici in minte a se închipui arătat.

Câtă bucurie Serghie tâindu-i se capul, a- vea cu adevărat.

ydntru această zi, sfântul leopist, cu pietre, fiind bătut s a săvârşit.

Stih: Teopiste credinciosule te omoară pre

tine cu pietre arătat.Mulţimea necredincioşilor prin răul sfa.'fi întru această zi, pomenirea prea cuviosului părintelui nostru Cosmâ arhiepiscopul Constan- tinopolei, făcătorul de minuni, carele este în sfânta biserică ce se chiamă Sevasmia.

Stih: Având dc sus Cosmâ Dar indoit,Mare podoabă înallului scaun ai stătut.

/rJnLru această zi, sfântul noul mucenic Zor/. Giurgiul carele în Mitiiina mărturisind prin sugrumare s’a săvârşit. In anii una mie şapte sute

şaptezeci.

Stih: /(Irobeşte-ţi bine mueei ii e şi mâna

ta prin sugrumare,Căci aşâ vei zdrobi pro viâjmaşul celce te a

zdrobit prin luptare.



IN DOUA Z ILE ............... ............. .............. .... . . . J ? . . .

Peasna 8, Irmos.

P

re Dumnezeu carele s’apogorît în cuptorul ccl

cu foc la tinerii evree-„şti, şi văpaia întru răcoreală„o a prefăcut, ca pre Dom-„nul lâudati-1 lucrurile, şi-l„prea înălţaţi întru toţivecii.

Glasul celuice strigă înpustie, arătat înainte a stătut

loan, întorcând inimile celecese pocâesc cu căldură, să slăvească pre Mântuitorul şi Stăpânul celce s’a arătat înIordan.

Izvorul dulceţii eşti, celace mările şi izvoarele aifăcut şi cum în ape intri? Cevoeşti să speli? Celace eştispălarea şi curăţirea tuturorcelorce te laudă pre tine, Hris-toase în veci.

Căutând să usuci curgerile răutăţii vrăjmaşului, şimările patimilor să le potoleşti, şi credincioşilor curăţire şi iertare să le izvorăşti,

Stăpâne, vii să te botezi înrepejunile Iordanului.

Păcătorule al vremilor şial anilor, sub ani făcându-tepentru milostivire, celace fărăde ani ai strălucit din Tatălcel prea fără început: Ve-nit-ai să speli greşelile tu

turor cele de preste ani, înrepejunile Iordanului.

AU Canon, Irmos:

Ceicc sau făcut cu Darul...

învăţând o fire a unei Dum-

nezeiri, ce se înţelege în treifeţe, neîncetat, Părinte, cântai: Binecuvântaţi toate lucrurile pre Domnul, şi-l prea

înălţaţi intru toţi vecii.Humitu-te-ai, Părinte, ade

vărat învăţător adevărului.Pentru aceea ai defăimat înprivelişte înşelăciunea rătăcirii celei cu nume mincinos,cântând: Binecuvântaţi toate făpturile pre Domnul, şi-lprea înălţaţi întru toţi vecii.

Arătatu-te-ai căpetenie asfintei adunări, de taine în-văţătorule. Şi ai împodobitscaunul căpeteniei ucenici

lor, strigând: Binecuvântaţitoate lucrurile pre Domnul,şi-l prea înălţaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pre Tatăl...

Cu bunătăţi dumnezeeşti înfrumuseţându-ţi inima, Părinte, cu totul te-ai făcut frumos, şi te-ai împreunat cu

cetele cele de sus, strigând:Binecuvântaţi toate lucrurilepre Domnul, şi-l prea înălţaţi întru toţi vecii.Ş i acum , a Năs cătoa rei de Dumnezeu.

Vrmând graiurilor tale celor dumnezeeşti, neamurileomeneşti te fericim pre tine

cea pururea fericită, şi cântăm: Binecuvântaţi toate lu




crurile pre Domnul, şi-l prea înălţaţi întru toţi vecii.

Irmosul.

Să lăudăm bine să cuvântăm...

Ceice s’au făcut cu Da-„rul tău, biruitori tiranului,„şi văpăiei, tinerii ceice au„păzit foarte poruncile tale,„au strigat: Binecuvântaţi„toate lucrurile Domnului pre„Domnul, şi-l prea înălţaţi în-

„tru toţi vecii.Peasna 9-a, Irmos:

Pre Dumnezeu Cuvântulcel dinDumnezeu,carele„cu negrăită înţelepciu-

„ne a venit să înnoiască pre A-„ dam cel căzut rău prin mânca-„ re întru stricăciune, din sfânta

„Fecioară negrăit întrupându-„se pentru noi credincioşii, cu„un gând întru laude îl slăvim.

Văzându-te loan pre tinefăcătorul de bine, la sine viind, şi cerând cu smerenie deladânsul Botez, minunându-se, s’a spăimântat, neîn

drăznind nici cum a se atinge,cu mâna, de celce se atingede munţi şi fumegă.

Ca o rândunea prea cinstită, vestind primăvara cea înţelegătoare, stătut-a Botezătorul înaintea celorce sunt

în iarna nemăsuratelor greşeli, şi a celorce rabdă pururea viforul duhurilor celorprotivnice prin prea cumplitepatimi.

Pre tine raza slavei Tatălui carele ai strălucit ce-lorce şedeau întru întunere-cul răutăţilor, Soarele cel ne-apus, Doamne. Şi ai venit săluminezi pre toţi cu sfinţitultău Botez, ca pre un Dumnezeu şi Mântuitor cu cântărite slăvim.

Securea morţii lângă rădăcină zăcând, ca pre un lemn

te îngrozeşte cu tăierea, ne-rodirea ta văzându-o. Deci,nu rămânea neroditor, sufleteal meu. ci strigă lui Dumnezeu cu fierbinte pocăinţă, gre-şit-am ţie, mântueşte-mă.

Glasul celuice strigă, s’aauzit în inimile cele pustiite:

Veseliţi-vă, înainte a stătutHristos, iertare tuturor dăru-indu-le. Sfinţiţi-vă toate: marea şi izvoarele, rîurile şi văile, luncile şi toate cele desub soare.

Alt Canon, Irmos:.

Cu adevărat Născâtoarc dc...

Cu osârdie te-ai jertfit presine-ţi prea fericite, prin o-morîrea desfătărilor, şi te-aifăcut jertfă bine priimită, ce-luice s’a omorît pentru noi.

Ca o dumnezeească căpetenie a sfinţilor părinţi, ai

întărit dogma cea prea sfântă,oprind dogmele ereticilor ce

le fără de Dumnezeu.Cu cetele celor fără trup

te-ai adunat, biruind pre vrăj-

I

Ill III

I N DO UA Z I LE 47• I ! I I I I ■ I ■ I I I ( I I I I I I I I I l l l l I I ' I ' I I I t . , . . .......... . . . .- . . . . . . . . . . . . . . . ,

maşii cei fără trup, dumneze-escule Ierarhe, Silvestre.

S l a v ă :

Pomenirea ta a răsărit înlume ca un soare strălucitor,povăţuind la lumină, pre ceicete laudă cu credinţă, PărinteIerarhe.

Şi acum, a Nă scăto arei de Dumnezeu

Fecioară iubitoare de bunătate, îmbunează sufletulmeu cel rănit de păcate, ceeace ai născut pre Dumnezeuşi Domnul cel bun.

irmosul:

Cu adevărat Născătoare„de Dumnezeu, te mărturi-„simpre tine, Fecioară Curată,

„cei mântuiţi prin tine, cu ce-„tele cele fără de trupuri, slă-„vindu-te pre tine.

S V E T I L N A .

Podobie : Femei ascultaţi...

<3lasul celuice strigă glă-sueşte, şi dealuri săltaţi, dăn-ţueşte neamul omenesc; pen

trucă Cuvântul cel fără început trup luând ca un om, avenit să se boteze în Iordande mâinile care le-a zidit, cufundând păcatul lumii.

Slavă. Şi acum, asemenea.

Cum te vor priimi curgerile rîului, iubitorule de oa-

meni? Pre tine celace ai făcutrîurile şi marea din celecen’au fost. Cum va îndrăzni

Mergătorul înainte a’şi punemâna, Stăpâne, pre creştetultău cel preacurat? Lăudăm

cutremurându-ne, Cuvinte, înălţimea sărăciei tale.

L A H V A L I T E .

Punem Stihirile pe 4, glasul al 6-lea:

Podobie : îngcrcştile puteri...

Puterile îngereşti mergeţi înainte, dela Vitleem la râurile Iordanului. Mergi mai’na-

inte Ioane, lăsând pustiul. Bucură-te rîule şi te găteşte şitot pământul să se veselească. Hristos vine să curăţea-scă păcatul lui Adam, ca unmilostiv.

Cu guri curate, şi cu suflete curăţite, veniţi în taină

Vitleemul părăsind, şi la Iordan cu Hristos mergând, să-icântăm lui cu veselie, toatemoştenirile pământului, a-cum cu credinţă, zicând: Bineeşti cuvântat celce vii, Dumnezeul nostru, slavă ţie.

Mare şi înfricoşată tainăeste, că Dumnezeu oamenilor s’a asemănat, şi celace nicicum de păcat nu ştie, ca unvinovat cere dela loan a seboteză astăzi în râul Iordanului. Bine eşti cuvântat celcete-ai arătat, Dumnezul nostru,slavă ţie.

ploarea lui David răsărind

din Fecioară, Hristos a venitla râurile Iordanului, să spelepăcatele strămoşului cu ape.

li:

IN DOUĂ ZILE 49

mine Mieluşelul, la rîu fă-mislujbă, cu îngerii slujeşte-mi,tinzându-te atinge-te cu palma

de creştetul meu cel prea curat.Şi când veivedeâmunţii cutre-murându-se şi Iordanul întor-cându-se, să strigi cu dânşii:Celace te-ai întrupat din Fecioară spre a noastră mântuire, Doamne, slavă ţie.Şl cealaltă slujba a Utreniei dupre rân-

duială şi Ctpustul.

1 N T R U A C E A S T A L U N A

IN 3 ZILE.

înainte prăznuirea Botezului Domnului, şi sfântul prooroc Malahia şi sfântul mu

cenic Gordie.

La Doamne stritfat-am, Stihirile pe 6, ale proorocului 3, şi ale mucenicului 3.

Stihirile proorocului, glasul al 8-lea.Podobie : Doamne, de ai şi stătut...

oamne, pre proorocultău pun rugător şi mij-

J locitor către tine. Cu alecăruia rugăciuni şi mijlociri îndurate, desleagă greşelile sufletului meu celui desnădăj-duit, ca un îndurat ce ai bunătate din fiinţă şi din fire.

Cuvintele limbii tale celcideDumnezeu mişcate, văzân-du-le că au ieşit adevărate pretine te fericesc acum proo-roace, lăudându-te întru adevăr; că tu cu glas subţire, aistrăbătut lumea ca un fulger,

spuind mai ’nainte venireaDomnului cea mântuitoare.

Cu viaţa ta cea asemenea îngerilor te-ai arătat înger prepământ. Şi numire de înger în

tocmai ai câştigat, frumuseţeasufletului alcătuindu-o, împreună cu frumuseţea trupului,Matehiai prea fericite.M<q\g.q VysAlte Stihiri ale mucenicului, glasul acelaş.

Podobie: 0 prea slăvită minune..,

Văzând negura înşelăciunii înălţându-se, te-ai depăr

tat cu fugirea, purtătorule dechinuri, Gordie, aşteptând preDumnezeu; şi în multe osteneli deprinzându-te, şi cu po-stiri obişnuindu-te.simţindpu-terea lui ca un luptător desine-ţi chemat, ai năvălit asupra protivnicului.

Foarte cu îndrăsneală ai a-

juns la mulţimea vrăjmaşilorprea lăudate, Gordie, întru nimica socotind priveliştea celor fărădelege. Şi stând înmijloc propoveduitor de bună voie cu glas mare ai pro-poveduit pre Hristos, Ziditorşi Domn. dimpreună cu Tatălfărăînceput, şi cu sfântul Duhde o cinste şi întocmai veşnic.

Ţăindu-ţi-se capul cu sabia,arătat te-ai mutat din viaţă

în viaţă, dela cea muritoare,la cea nemuritoare, şi din ceastricăcioasă, către cea nestri-căcioasă, neaşteptând moartefirească, ci de bună voie ale

gând a muri. O! cât sunt deminunate nevoinţele tale, pur-



i «•»•«cian •.«■•a.t.» •••-••« ........ .

să dobândească iertare, căHristos Mântuitorul nostru,viată nepierzătoare tuturordărueşte, botezându-se.

Cumplită sfătuirea lui I-rod, vârsta cea tânără a pruncilor, mai ’nainte o a omorât,Vitleemul umplându-1 de sân-giuri. Iară acum vine Hristosca să facă Bisericii fii mulţiprin Botez.

Alt Tripezneţ.

Peasna a 5-a, glasul al 6-lea, Irmos:

a tine mânec, celacei , prin m ilostiv ire te-ai

micşorat pre tine, neschimbat pentru cel căzut, şi„cu mână de rob ai voit a te„boteză, Cuvinte al lui Dumnezeu, pace dă-mi mie iu-

„bitorule de oameni.Curăţindu-ne cugetele şimai ’nainte spălându-ne cu împărtăşirea tainei înfricoşateirândueli, toţi credincioşii să întâmpinăm pre Hristos, celce vine în repejunile Iordanului să ne curăţească pre noi.

Vedeţi prieteni glasul Cuvântului, sfeşnicul Soarelui,pre prietenul Mirelui, celcestrigă noroadelor, pocăiţi-vă.Şi sârguiţi a vă curâţi, spre întâmpinarea Ziditorului.

Peasna a 8-a, Irmos:

uvântul muncitoruluiI pentrucă biruia, de şap-!§) te ori cuptorul a fost ars

oarecând, întru carele tinerii

nu s’au ars, porunca împăratului călcând, ci au strigat:Toate lucrurile Domnului preDomnul lăudaţi-1, şi îl prea în-nâlţaţi întru toţi vecii.

Vărsând isvoare de lacrimi credincioşii din ochi,să ne curăţim toată spurcăciunea sufletului, şi luminacea întreită în lumină să vedem, viind Hristos să se boteze; căruia i-a mărturisit Ta

tăl din Cer şi venirea Duhuluisfânt a strălucit în chip de porumb.

Toată lacrima Hristos ştergând dela toată faţa, mergboalele sufletelor cele cumultă durere, fără de durere în apă să le potolească, şi pre

oamenii cei învechiţi să-i în-noească cu a doua naştere,pre ceice cu cântări îl slăvesc pre el în veci.

Sfinţescu-se sufletele cubaia Botezului cea de Dumnezeu dată, şi cu focul Duhului celce curăţeşte patimile, şi arde toată materiaspurcatei răutăţi, şi dâ Dara strigă întru umilinţă: Pretine te prea înălţăm, Hristoase în veci.

Alt Canon, I rm os :

Chipul răutăţii...

Scuturând somnul răutăţii dela ochii sufleteşti, săscoatem credincioşilor vicleşugurile din inimile noastre,

IN TKfcl ZILE 53 i

Mântuitor s’auînchinat, cu daruri cinstindu-1, cei de casă

(arătându-se el) caută nebuneşte să-l ucidă. Milosiiveş-te-te spre sufletele noastre,Hristoase Dumnezeule şi nemântueşte pre noi.

Alt Canon, Irmns:Ceeace eşli mai cinstită...

Căderea lui Adam cea cutotulpierzătoare,acumîndrep-tândii'O, s’a arătat Adam cel

nou, slobozire naşterei cei dea doua dând aeve prin Botez.Legea şi proorocii plinind

şi dreptatea săvârşind Mântuitorul tuturor, acum sub palma robului se supune, dinrobia vrăjm aşului scoţândpre om.

Lumină mare a strălucit

neamurilor, celor întunecaţile-a luminat dumnezeeascarază; şi celorce şedeau de demult in umbra morţii, Soareleccl strălucit, Hristos le-a răsărit.

Inconjurat-au oştile îngereşti, pre Mântuitorul, cânds’a botezat în Iordan, şi cu

cutremur acea taină mare alăudat, a smereniei lui cei negrăite.

Irmosul:

Ceeace eşti mai cinstită„decât Heruvimii şi mai slăbită fără de asemănare de„cât Serafimii, care fără stricăciune pre Dumnezeu Cuvântul ai născut, pre tine cea

„cu adevărat, Născătoare de„Dumnezeu, te slăvim.

Şi cealaltă slujbă a Pavecerniţei ce le i mic i dupre rânduială şi Otpustul.

LA UTRENIE

La Dumnezei» esle Domnul, Troparul înainte prăznulrei şi al proorocului. Sla vă, al mu

cenicului.Şi acum, al înainte prăznuirei.

După întâia Stihologhie, Sedealna, glasul al 3-lea.

Podobie: De frumseţea fecioriei tale...

Celace este necuprins dupre Dumnezeire, şi cuprins cumateria trupului, va să vie ase boteză în curgerile Iordanului. Pre acesta cu curăţiagândului să-l primim, că tuturor va să facă înnoire. Către carele să strigăm cu frică:

slavă, Hristoase, arătării tale.Slavă, Şi acum, asemenea:

Arătându-te tu în Iordan,Mântuitorule, ca să te botezi în ape cu trupul, oştile îngereşti s’au spăimântat văzând pre Stăpânul făpturiistând înaintea slugii. De suste-a propoveduit pre tine T a

tăl cel fără început; pentru a-ceasta, cu veselie strigăm ţie:slavâ, Hristoase, arătării tale.După a doua Stiholo<jhie, Se dea lna, g lasul

al 5-lea.Podobie: Cuvântul cel împreună...

Pre Cuvântul cel întocmai cinstit cu Tatăl şi cu Duhul, carele s’a întrupat pentru milostivire şi s’a botezat.

IN TR EI ZILE 55

grăitorule; luminat ai primitlumina cea de sus, a dumne-zeeştei străluciri, şi cu bucurie, strigaiu: Să cântăm Domnului, că cu slavă s’a prea-slvăit.

Cu bună socotinţă săvâr-şindu-ţi viaţa, şi fiind împodobit cu frumuseţea obiceiurilor, şi cu obişnuiri b u n e ,prea fericite fiind îmfrumuse-ţat; te-ai arătat prooroc cu

bună credinţă adevărului, strigând: Să cântăm Domnului,că cu slavă s’a prea slăvit.

A Născătoarei...

Prea curată M a i c a luiDumnezeu atotţiitorului, ceeace eşti din neam împărătesc, Stăpână, care numai tu

singură ai odrăslit pre Dumnezeu împăratul tuturor, năs-cându-1 mai pre sus de firecu trup, mântueşte-ma de primejdii, ca să cânt Fiului tău:Că cu slavă s’a proslăvit.

Alt CANON al mucenicului Al cărui acrostih la Gr ec i este ace sta:

Pre mucenicul Gordie cu cântări de laude măresc.

Facerea lui Teofan.Peasna 1-a, glasul al 8-lea Irmos:

Să cântăm Domnului...

<p unoscându-te că eşti(§ mărturie adevărului,«i Gordie prea fericite, dă-

rueşte-mi Har luminător dinCer, cu rugăciunile tale.

$ă cântăm Domnului celuice a întărit pre mucenicul împotriva vrăjmaşilor, şi

l-a împodobit cu cunună debiruinţă.

S l a v ă :

Cu puterea şi cu întrar-marea împăratului tuturor în-trarmându-te, ai surpat nebunia tiranilor prea slăvite,Gordie.


Arătatu-te-ai lăcaş apei ceiizvorîtoare de nemurire, care

izvorăşte tuturor oamenilorviaţă, Mireasă a lui Dumnezeu.


|f ?, re ai tăi cântăreţi Năs-■Kpi cătoare de Dumnezeu,® ceeace eşti izvor viu şi

„îndestulat, cari s’au împre

unat ceată duhovnicească în-„tăreşte-i, şi întru dumnezeia s c ă slava ta, cununilor sla-„vei învredniceşte-i.

Veseleşte-te pustie însetată, firea omenească toată,iată apa vieţii se arată adă-pându-te pre tine cu Darul de

prisosit, Hristos, înnoirea tuturor.Ca să mă cauţi pre mine

cel rătăcit cu mintea, mergila ape, Hristoase, întru care in-trînd cufunzi greşelile mele,şi mă scoţi pre mine dintruadâncul a toată răutatea, caun milostiv.

Soarele nevrând să te vadă pre tine gol, Cuvinte, îşi as



56 LUNA LU I IAN UA RIE

cunde razele, că pre mine celgolit prin înşelăciunea şarpelui, cu Botezul tău vii să mă

îmbraci în haină de mântuire.Alt Canon, Irmos.

Tu eşli întărirea...

Te bucuri acum văzândcă a ieşit proorociile tale lasăvârşire, fericite Malahie; cu-prinsule de Dumnezeu.

Soarele dreptăţii cel Înţe

legător, carele are vindecare în aripi, ne-a răsărit acum,precum ai proorocit de Dumnezeu insuflate.

A Născătoarei...

Toată nădejdea mea spretine o pun Preacurată, tot sufletul şi cugetul către tine îmi întind, bucurându-mă.

Alt Canon, Irmos:

Nu este sfânt ca Domnul...

Socotind nestatornicia celor trecătoare, Mucenice prealăudate, şi aducându-ţi amintede starea celor statornice, fărătemere ai intrat întru nevo-inţa muceniei.

bepădat-ai deşertăciuneacea vremelnică, şi ţi-ai pusgândul la celece rămân pururea, prea fericite. Şi fuginddela oameni, te-ai făcut împreună locuitor cu îngerii, caun cugetător de cele dumnezeeşti.

Slava:

Cugetările cele pămân

teşti le-ai părăsit, aflând vieţuire cerească, Mucenice, cănesuferind a vedea trufia în

şelăciunii, te-ai depărtat înpustiu.


Nu este fără prihană nimeni ca tine, Stăpână, şi nueste nimeni curat afară detine Preacurată. Că ai încă-put în pântece pre Ziditorul

tuturor, pre unul cel mult milostiv.Irmosul:

Nu este sfânt ca Domnul„şi nu este drept ca Dumnezeul nostru, pre carele îl la-„udă toată făptura, şi nu este„ drept, afară de tine, Doamne.CONDACUL înainte prăznuirii, glasul al

4-lea. 'Podobie: Arâtatu-te-ai astăzi...

L>a repejunile Iordanuluiastăzi viind Domnul, cătreloan a strigat: Nu te teme amă boteză, că am venit sământuesc pre Adam cel întâiu zidit.

icos.

Nu te silesc pre tine Bo-tezătorule ca să treci hotarele. Nu-ţi zic ţie: Spune-micelece grăeşti celor fărădelegeşi vezi pre păcătoşi, numaimă botează tăcând, şi aşteptând cele din Botez; că veisă aibi pentru aceasta în-vrednicire care nu a fost

îngerilor. Că decât proorocii



IN T R E I Z ILE 59

v ătue şte către limanul linişteişi al mântuir ii .

Pe as na a 5-a, I rmos:

f păimânta tu- s ’au toate de

dumnezeeascăslava ta;cătu Fecioarăneispitită„de nuntă, ai av ut în pântece„pre D umne ze u cel preste„toate, şi ai născut Fiu pre„cel f ăr ă de ani, tutur or ce-„lorce te laudăpre tine, pace„dăruindu- le.

Depar tede Dumnezeu omenirea fiind, Cuvântul lui Dumnezeu milostivindu- se s pr edâns a om s’a arătat. Şi cuB o te zu l c e l de D u m ne ze ulucrat la sine o a adus cudumnezeeas căcuv iinţă, şi lavrednicia chipului celui din-tâiu o a ridicat.

P r e noi ceice e ram morţipe ntru călcările de poruncă,v ii Dătător ule de v iaţă cutotul îndurate, săne înviezi în curg erile Iorda nului. Pentru aceas ta, s lăv im a cum cucredinţă arătarea ta, şi milacea nemăs ur ată.

Minunează- se tot sufle tulg ândind la a ta înfr icoşatărânduia lă, Cuv inte. Cum v r ânds ăînno e şti pre toţi, v ii s ăintri în curgerile rîului gol, celcete îmbraci cu lumina.

Alt Canon, I rmos:

Cdce din noaptea ne...

Z iua cea înfr icoşatăa venirii lui Hristos, o ai ve s tit

ma i ’nainte, Malahie, cugetă-torule de Dumnezeu luminân-du-te de dumnezeescul Duh.

Dumnezeu, celce cur ăţeşte întinăciune a suflete lor , şi ospalăcu Darul, ca ceice spalăpre iarbă verde, asemeneate- a s lăv it pre tine, cugetă-torule de Dumnezeu.

A Născătoarei . . .

Ou naşterea ta cea purtătoare de v iaţă, Prea s fântă

Fecioar ă, a i s tr icat s tăpânirea morţii şi ai izv or ît v iaţaves elitoar e, Fe cioar ă.

Alt Canon, I rmos acelaş.

A le r g ând cătr e priv elişteca un leu v itejeşte, şi fărătemere fericite, ai socotit preacei nebuni, ca pre nişte pie

tre făr ă suflet.I nv ăţând u- t e muc e ni c e

G or die înv ăţătur ile S cripturiicelei de Dumnezeu insuflate,toate le- ai af lat îndemnăto ar espre mântuire.

Slavă:

Cu cercarea pricepând tiranul împrotivirea ta cea statornică, cug etătorule de D um nezeu, a ples nit ca nişte v aluri de tăr ia ta.

Şi acum, a Născătoare i :

Celce s’a întrupat mai presus de fire din pânte ce le tău

pre a cur atăFecioar ă, a lum inat lume a cu str ălucir ea cuno ştinţei de Dumne zeu.



I 111

64«.I.■I••••••l>4*l'•M■■DIIHIKiai I»«

rătătorule de cele sfinte, te^ai

arătat oglindă neîntinată razei celei dumnezeeşti, cântând : Binecuvântaţi toate făpturile pre Domnul, lăudaţi-lşi-l prea înălţaţi întru toţivecii.

Slavei celci negrăite tute-ai făcut văzător, şi ai fostpropoveduitor tainelor celor

cereşti fcricitc, cântând neîncetat : Binecuvântaţi toate făpturile pre Domnul, lăudaţi-lşi-l prea înălţaţi întru toţivecii.

A Născătoarei:

Ounoscându-tc pre tineMaică vieţii şi Născătoare

de Dumnezeu, toţi te fericimMaică Fecioară, cu credinţăortodoxă. Binecuvântânddimpreună naşterea ta Preacurată, şi prea înălţându-teCurată întru toţi vecii.

Alt Canon, Irmos:

Tinerii cei grăitori cie„.

Darul carele îţi urmă ţienevăzut, luminându-te mucenice Gordie, te-a umplut debună vitejie, carele strigai:Binecuvântaţi toate lucrurileDomnului pre Domnul, şi-lprea înălţaţi întru toţi vecii.

De călătorie grabnică a-pucându-te, purtătorule de

chinuri, ai ajuns la sfârşitulcel dorit al împărăţiei, strigând: Binecuvântaţi lucrurile

LUNA LUI IANUARIE14III11II(«liltlil tt.l I • a . » a >i! • ■ « i » • m m

Domnului pre Domnul, şi-l

pre înălţaţi întru toţi vecii.Binecuvântăm pre TatăL.

In veacuri nesfârşite petrece slava mucenicilor tăi şifericirea cea nemuritoare. Bine te cuvântăm toate făpturile pre tine, Doamne, şi teprea înălţăm întru toţi vecii.

Şi acum, a Născătoarei :

Zămislind întrupat pre Cuvântul cel mai ’nainte neîntrupat, ai stricat blestemulcel de demult al Evei, Fecioară, născând lumii binecuvântarea.

I rmos:Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Ţinerii cei grăitori de Dumnezeu, în cuptor călcând văpa ia cea de foc, au cântat:„Binecuvântaţi lucrurile Domnului pre Domnul.

Peasna 9>a, Irmos:

^ ot neamul pământesc,să săi teze cu Duhul fi-

• ind luminat, şi să prăznu-„ească firea minţilor celor„fără de trup, cinstind sfinţita„prăznuire a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige :Bucură-te„prea fericită, Născătoare de„Dumnezeu, curată pururea„Fecioară.

Iată Mieluşelul celce ri

dică greşelile omenirii a venit şi este de faţă. Şi cerânddela slugă Botez, în chip de

IN TREI ZILE 67

să pice, cu mâinele în tainăacum plesniţi neamuri. Pustiul să înflorească. Iordanesprijineşte, vino Botezătorulede slujeşte tainei Mântuitorului bucurându-te. Noroadesă cântăm: Bine eşti cuvântat celce te-ai arătat, Dumnezeul nostru, slavă ţie.

Lumina ceeace din lumină

a strălucit mai ’nainte de ani,celorce şedeau în noapte s’aarătat, şi întunerecul păcatului curăţind a luminat. Dăn-ţueşte, Adame, veseleşte-teEvo! Hristos Mântuitorul avenit, Davide strigă: Bine eşticuvântat celce te-ai arătat,Dumnezeul nostru, slavâ ţie.

Slavă, glasul şi Podobie aceiaş.

Steaua din Iacov a răsărit lumii, şi păcatul oamenilorcel ca văpaia luând, îl îngroapă in apele Iordanului,strălucind cu raza Dumneze-irii, şi luminarea cunoştinţeide Dumnezeu dând neamurilor. Bine eşti cuvântat celce

te-ai arătat, Dumnezeul nostru, slavă ţie.Şi a o u m , a s e m e n e a .

Plinitor legii dupre trupfiind Hristos, a venit la Iordan, începătura mântuirii săo săvârşească ca un îndurat,şiBotezătorului îşi pleacăcreş-tetul, celuice strigă cu cre

dinţă: Noroade să strigăm:Bine eşti cuvântat celce te-ai

arătat, Dumnezeul nostru, slavă ţie.

LA STIHOAVNĂ

S t i l ii r i le , y lct î»ul a l 2 - lc a ;

Podobie: Casa Eufratului...

Dela Vitleem, să ne mutăm la Iordan, că acolo celor din întuneric, iată începelumina a străluci.Stih: Pentru aceasta îmi voiu aduce a-

minte de tine, din pământul Iordanului şi al Ermonului din munte mic.

Pământul Zavulonului,ceice sunteţi de cea parte deIordan, auziţi, se apropieHristos Mântuirea, lumina şiizbăvirea.Stih: Văzutu-te-au apele Dumnezeule, văzutu-te-au apele, şl s’au spăimântat.

<3ăteşte-ţi şi tu Iordanecurgerea că celce botează cufoc, se apropie, să înnoiascăzidirea cea sfărâmată.


ftrătatu-s’a raza slavei Tatălui, în curgerile Iordanuluicu Botezul curăţind, întinăciunea sufletelor noastre.Şl cealaltă slujbă a Utreniei dupre rân-

duială şl Otpustul.

ÎN TRU ACEASTA LUN A

IN 4 ZILE.

înainte prăznuirca Botezului Domnului şi Soborul sfinfilor celor şaptezeci de apostoli. Şi cuviosul părintele nostru Ţe- octist egumenul cel din Cucumia S icilie i.

La Doamne* slrigat-am, Stihirile pe 6 ale apostolilor 3, şi ale Cuviosului 3.

IN PATRU ZILE 69

Stăpânul sluga cea slăvită l-abotezat. Acolo păstorii flue-

rând l-au văzut şi s’au minunat; iară aicea glasul Părintelui, pre Fiul unul născutl-a propoveduit.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 8-!ea.

Podobie; Mucenicii tăi Doamne...

poc nesuferit îiind tu Hri-

stosul meu, eu îiind ţărânăşi umbră, ce-mi pleci miesfânt capul tău? De carelese cutremură mulţimea îngerilor. zis-a loan către făcătorul când a venit să se boteze.Mare este pogorârea ta la noi,milostive, dătătorule de viaţă.Stih : Pen tru ace asta îmi voiu aduce

aminte de tine din pământul Iordanuluişi al Ermonului din munte mic.

Iată luminarea noastră*scăparea şi mântuirea, de voievine mai ’nainte la Iordangol arătat, celce se îmbracăcu apele ca cu un veşmânt,

îmbrăcând goliciunea tuturor,ceeace se golise prin sfatul

împotrivnicului şarpe.Stih: Văzutu-te-au apele Dumnezeule, văzutu-te-au apele şi s’au spăimântat.

poc nesuferit cu adevărat, mai ’nainte vine de voiela Iordan, curâţindu-mă premine cel sfărâmat de cel viclean, prin călcarea poruncii.Ca o ploaie cerească se pri

meşte prin mijlocul apei, ceaspurcată de multe greşelile

mele, ca un bun şi rnult milostiv.

Slavă, Şi acum, glasul al 6-lea.

Vine la Io rd a n Hristos,adevărul, să se boteze delaloan, şi acela zice către dânsul: Mie’mi trebueşte să măbotez dela tine, şi tu vii lamine. Nu îndrăznesc iarbă fiind, să mă ating de foc. Tu

mă sfinţeşte, Stăpâne, cu dum-nezeeascâ arătarea ta.Troparul apostolilor, glasul al 3-lea.

Sfinţilor apostoli, rugaţipre milostivul Dumnezeu, casă dea iertare de greşale sufletelor noastre.

Slavă al Cuviosului, glasul al 8-lea.

Cu curgerile lacrâmilor talc...

Caută la sfârşitul cărţii.Şi acum, al înainte prăznuirii

Caută-I in 2 zile.

LA PAVFOnRNIŢĂ

Cântăm Canonul

Al căruia Acrostihul la Greci este acesta:

Joiei celei lungi, lungă laudă îi cânt.

Peasna 1-ia, Glasul al 6-lea, Irmos:

<?p u tăiere s’a tăiat maream Roşie, şi adâncul cel hră-% nit cu valuri s’a uscat, ace-

„eaş împreună făcându-se,„celor fără de arme trecută„şi celor prea întrarmaţi mor-„mânt. Şi cântare lui Dumnezeu cuvioasă s’a cântat; câ

„cu slavă s’a proslăvit Hris-„tos Dumnezeul nostru.

I I



IN PATRU ZILE 73M>l 1114 • • • « i a a. I ’» • « I « I

s î ^ î c s ^ S K aLA UTRENIE.

La Dumnezeu este Domnul: Troparul înna- inte prăznuirii şi al apostolilor. Slavă, al Cuviosului, Şi acum iară al înnainte

prăznuirii.

După întâia Stihologhie, Sedealna , glasul al 4-lea.

Podobie; Degrab ne întâmpină...

Iată vine la Iordan Hristos,

şi chiamă pre Mergătorul înnainte; Vino de mă boteazăpre mine, celce curăţesc totpăcatul lumii cu apele râului!Tinde-ţi mâna ta spre dum-nezeescul meu creştet; că amvenit să vindec greşelilemanei.

Slavă, Şi acum, glas acelaşPodobie: Celce te-ai înălţat...

împăratul tuturor şi Stăpânul, la Botez cu dumneze-ească cuviinţă viind, credincioşii văzându-1 să-l lăudăm.Cărările inimilor noastre săle gătim cu dragoste, spălând

întinăciunile cumplitelor greşeli, că iată vine să mântu

iască neamul omenesc, în rîu-rile Iordanului.După a doua Stihologhie, Sedealna, glasul

al 8-lea.P od ob ie ; luviul- ai J iu muimâut.. .

Botezătorule cel mare alDomnului bucură-te, că a venit Hristos să se boteze dela tine. Tremuri ca o slugă,căci Stăpânul îşi pleacă ţiecapul. Atinge-te de dumne-zeescul creştet al celuice ţine

cu mâna toate, şi Dumnezeului celuice mântueşte cu bunavoinţă neamul omenesc.

Slavă, Şi acum, iar aceasta.CANOANELE

Al înainte prăznuirii cu irmosul pe 6 şi al Aposto lilor pe 4, şi ai Cuviosului pe 4.

CANONUL înnainte prăznuirii Al căruia acrostih la Greci este dupre

Alfa Vita, Facerea lui losif.Peasna 1-a, glasul al 6-lea, Irm os:

a pre uscat umblând Is-ifj rail cu urmele prin adânc,

pre gonaciul Faraon vă-„zându-linnccat, a strigat: Lui„Dumnezeu cântare de biruinţă să-i cântăm.

$ă se bucure, făptura, moştenirile neamurilor să cânte.Iisus împăratul a tot pământul, merge in rîurile Iordanu

lui, să facă a noastră curăţire.In haină roşie împărătească,dinsângele fecioresc, Doamne

îmbrăcându-te cu trupul, lacurgerile apei vii gol, ca să

îmbraci a mea goliciune.

Fiul Tatălui celui fără început,tu fiind, la fiul Zahariei,milostive cu umilinţă vii ce

rând Rotez, ca cu Darul, fii luiDumnezeu să ne faci pre noi.

Alt Canon, al Apostolilor.Al căruia acrostih la Greci este acesta:

Pre ucenicii Iui Hristos cei al doilea voiu lăudă.

Faccrea lui losif.Peasna 1-a, glasul al 4-lea, Irm os:

Dcschide-voiu gura mea...

^ăcându-vă ucenici luiHristos, carele pentru noi

& s’a arătat în trup materialise, prealăudaţilor, aţi luminat

74 LU NA LU I IAN UA RIE•••••••••I i «>••»•<•••a l ••!••••■•i I IMM•I II I li MI »II I I I •li •»'»» »l •«*»*•■•#

câţi gătiţi-vă către dumnezeeasca curăţire.

toată lumea cu razele buneicredinţe, risipind întunereculnedumnezeirii.

Părăsind firea cea strică-

cioasă şi nestatornică a celortrecătoare, au urmat lui Hristos: Crisc, Prohor, Andro-nic, Tadeu şi Nicanor, făcân-du-se luminători cu chip dum-nezeesc.

Puterea vrăjmaşului o aţibiruit slăviţilor, cu puterea

Duhului, şi pre cei de tot slă-bănogiţi de nebunia nedumnezeirii, i-aţi umplut de putere şi de cunoştinţă dumne-zeească.

Amplia şi Stahie şi Filip,au propoveduit pre Domnul,carele s’a arătat cu adevărat

în trup, ca nişte Apostoli, canişte Ierarhi dumnezeeşti, şica nişte s lu jit o r i lucrurilorcelor mai pre sus de cuget.

Al Născătoarei :

$ă cinstim palatul cel dum-nezeesc al împăratului, întrucarele a lăcuit precum a voit.Să slăvim pre cea neispitităde bărbat, şi una Născătoarea de Dumnezeu, prin carene-am îndumnezeit.

Alt CA NO N al Cuviosului.Peasna 1-a, glasul al 2-lea, Irmos;

Intru adânc au aşternut...

t

îul desfătării, Hristos, vine să se spele la apele

Iordanului ca un rob,munţi săltaţi, măguri încin-geţi-vă cu bucurie, cei spur-

Pomenirea ta cea luminatăastăzi a strălucit nouă Teoc-

tiste, raze de soare ale faptelor tale, gonind posomorî-rea patimilor noastre, care pomenire săvârşindu-o, cu credinţă şi cu dragoste te fericim.

Slavă:

Intraripându-te cu dragos

tea lui Hristos, te-ai înălţatdepărtându-te de turburareacea lumească. Drept aceea aialergat către nevoinţele celeostenitoare ale postniciei, şiprin înfrînare ca un înger aivieţuit.

Şi acum, a Nă scăto arei:

Veniţi să fericim cu gândcurat pre cea Curată, pre frumuseţea lui Iacov, care ale-gându-o o a iubit Dumnezeu

întru care s’a şi sălăşluit; săo lăudăm ca pre un cort desfinţenie, ca pre una mai cinstită decât toate făpturile.

Peasna 3-a Irmos :

u este sfânt precum tu,M ’ Doamne. D u m n ez eu l. .’ meu,careleaiînălţatcor-

„nul credincioşilor tăi, Bunule,„şi ne ai întărit pre noi pre„piatra mărturisirii tale.

Celace stăpâneşti toate ca

un Dumnezeu, porţi chip deslugă, şi la slugă îndurate viitrupeşte, prin Botezul cel de



II

76 LUNA

câ pre tine te am ajutătoare

nebiruită.Irmosul:

Pre piatra credinţei întă-„rindu-mă, lârgit-ai gura mea„asupra vrăjmaşilor mei, că„s’a veselit duhul meu a cântă:„Nu este sfânt ca Dumnezeul„nostru, şi nu este drept, a-„fară de tine, Doamne.

Condacul şi Icosul, Innainte prăznuirii.Caută-le in 3 zile.

Sedealna apostolilor, glasul al 3-lea.

Podobie: Durr.nezeeştei credinţe...

Stâlpi neclătiţi Bisericii, şitemelii bunei credinţe fiind u-cenicii Dumnezeului nostru,păziţi-o pre ea nevătămată, gonind smintelele celui viclean,şi rugând pre Ilristos Dumnezeul nostru totdeauna, săne dăruiască nouă mare milă.

Slava, a Cuviosului, glasul 1-iu.

P o d o b i e : Piatra îiind pecetluită...

Păstorind cu dumneze-ească plăcere turma Domnului cu fluerul Cuvântului, pur-

tâtorule de Dumnezeu Teoc-tiste, la păşunea nepătimiriişi a vieţii, mântuită o ai a-dus lui Dumnezeu, şi la dânsul mutându-te plata ostene-lclor cea vrednică ai luat. Slavă celuice ţi-a dat ţie putere. Slavă celuice te-a încununat. S la v ă celuice lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

L U I I A N U A R I F .

Şi acum, a înainte prăznuirii. Podobie asemenea.

lisus născându-se din Fecioara Maria, şi in Iordan bo-tezându-se dela loan, Duhuls’a pogorit preste dlnsul văzut în chip de porumb. Pentru aceasta proorocul cu îngerii a grăit, strigând: Slavăvenirii tale Hristoase. Slavă

împărăţiei tale. Slavă randu-

elii tale, unule iubitorule deoameni.Peasna 4-a, Irmos:

%f ristos este puterea mea,Dumnezeu şi Domnul,

JA! cinstita Biserică cu «ium-„nezeeascăcuviinţăcântci,stricând: Din cuget curat întru„Domnul prăznuind.

Când te-a văzut pre tine japa Iordanului, Doamne, s’a întors, şi firea noastră ceaspurcată de multe patimi, laceruri s’a întors, închinân-du-se ţie.

Spăimântează-se soarelevăzându-te pre tine, Soare, go-lindu-te trupeşte, şi în taină

luminând toată firea cea întunecată ce s’a golit pentruneascultare, Stăpâne.

Iată curăţirea, iată mântuirea şi înnoirea tuturor, şiluminarea a venit la ai săi.Deci să ne lipim de dânsulprin curăţia vieţii.

AII Canon, Irmos:Sfatul ccl neurmal...

Marea păgânilor o a tur-

I



IN PATRU ZILE 79

Peasna 6, Irmos:

area vieţii văzându-o înălţându se de viforul

ÂM ispitelor, la limanul tău„cel lin alergând, strig către„tine: Scoate din stricăciune„viaţa mea mult milostive.

Celace eşti plin de apede taină, ca un izvor al păcii, însuţi Doamne la rîu aivenit, dela o picătură micăcerând să te botezi, celce linul eşti fără păcat.

Minunatu-s’a ceata îngerilor de sus, văzând gol precelce acopere Cerul cu nori.şi a strigat: Ce este aceastăa ta multă umilinţă pentruoameni.

Cel plin s’a deşertat, celnevăzut iată întrupându-ses’a arătat, Iordane rîule ve~seleşte-te, curgerile tale um-ple-ţi, ca să speli pre înnoitorul tuturor.

AH Canon, Irmos: înţelepţii lui Dumnezeu...

fn toată lumea aţi stropit

apa vieţii cea de mântuire,nori însufleţiţi arătându-vâ a-postoli, şi inimile credincioşilor aţi rourat.

Puterea dumnezeeştilorvoastre cuvinte, a biruit precea multă iuţime a ritorilorşi pre cei neînţelepţi cariinebunise prin cunoştinţa în-şelăciunii, i-aţi înţelepţit prea

înţelepţilor.

Dumnezeescul Pud şi Trofim, Filimon slăvitul şi Aristarh, Onisifor şi Tihic celprea ales, ca nişte ucenici aiCuvântului, să se mărească.

A Născătoarei:

Pre tine te laud ceeaceuna eşti lăudată, mărescu-tepururea de Dumnezeu mărită, şi te fericesc pre tine,

ceeace neamurile neamurilorte fericesc, Fecioară de Dumnezeu fericită.

Alt Canon, Irmo-s.Intru adâncul greşeltlor...

Duhurile viclenirii le-aisupus, arătându-te lăcaş sfântului Duh, celuice a suflat întru tine putere, purtătorulede Dumnezeu, prea fericiteTeoctiste.

Slavă:

Cu toiagul tău cel cuvântător Cuvioase, ai hrănit turma ta cea cuvântătoare, Părinte, la verdeaţa sihăstriei, şi oai povăţuit către staulul celceresc.


Celce a întins Cerul cuvoia, te-a arătat pre tine altCer pre pământ, Născătoarede Dumnezeu Curată, şi dintine s’a arătat celor dintru

întunerec.Irmosul:

Intru adâncul greşelilor„fiind încunjurat, chem a-



84 LUNA. LUI IANUARIE

Căruia toţi cântăm: Pre Dom

nul lăudaţi-l lucrurile, şi-l prea înălţaţi întru toţi vecii.Aii Canon, Irmos:

Pre cel ce s'a pogorit...

Săvârşindu-ţi viaţa adevărat întru nerâutate, cuge-tătorule de Dumnezeu, părinte Teoctiste, ai surpat răutatea vrăjmaşului cu gânddesăvârşit, strigând: Lăudaţipre Domnul, şi-l prea înălţaţi

întru toţi vecii.Binecuvântăm pre Tatăl...

Acum securea îngrozeştetăierea credincioşilor. Sufleteal meu grăbeşte, şi tăind spinii patimilor, adu Domnului

roduri coapte la vreme, mân-tuindu-te, prin rugăciunilepurtătorului de Dumnezeu.

Şi acum a Născătoarei...

Din toate neamurile pretine te-a ales Hristos, sprea sa sălăşluire Născătoare deDumnezeu, înnoindu-ne cu u-nire dumnezeiască pre noi cari eram stricaţi. Pentru aceeate lăudăm întru toţi vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Pre Dumnezeu care s’a„pogorît în cuptorul cel cu„foc la tinerii evreeşti, şi vă-„paia întru răcoreală o a pre-

„ făcut, ca pre Domnul lău-„daţi-1 lucrurile şi-l prea încălţaţi întru toţi vecii.

f Peasna 9-a, Irmos:

re Dumnezeu a*l vedeânu pstfi cu putinţă oamenilor, spre carele nu

„cutează a căută cetele îngereşti; iară prin tine Preacurată, s’a arătat oamenilor„Cuvântul întrupat. Pre carele„slăvindu-1 cu oştile cereşti,„pre tine te fericim.

Rristoase, celace cu mâinile ai zidit pre om, sub mânaMergătorului înainte te plecica un om, smerindu-te, casămă înalţi pre mine cel de demult smerit şi pierit. Slavă

înfricoşatei şi măritei rându-elii tale.

Curăţirea sufletelor se gă

teşte, luminarea şi deslegareadin cele rele a venit. Iordanerîule veseleşte-te, dănţueştefăptura toată, şi pământule şimare bucuraţi-vă, slăvind preprea bunul Hristos.

Celace eşti plinirea tuturor bunătăţilor, ai venit strigând către sluga ta cea plinăde sfinţenie, carele s’a miratde a ta umilinţă. Apropie-te,botează-mă că voiu să umplufirea celor pământeşti de sfinţenie, şi de curăţenie.

Alt Canon, Irmos:

Tot neamul pământesc...

Vindecă, Hristoase,patimi

le inimilor noastre, pentru rugăciunile celorce te-au iubit şite-au propoveduit tuturor pă

H F :



IN PA TR U Z I LE 85I I•••I•••••• II I I •••••••I••I•••••••••*•!•••••>••

gânilor pre tine Dumnezeu împreună şi Domn, şi făcătora toate, şi a gonit toată înşelăciunea idolilor cu lumina

propoveduirei.Ca nişte fulgere a strâlu-

lucit în lume Lucâ împreunăcu Ermi, Marco, şi Ananiaşi cu Matia sfinţitul Olimp,şi plinirea credincioşilor a-rătat o a luminat. Pre caricu credinţă astăzi să-i cinstim

cu sfinţite şi cu cinstite cântări.

Cu bună cuviinţă să stăm în casa Dumnezeului nostru,şi să fericim pre sfinţiţi pro-poveduitori şi învăţători, carisunt înţelepţi ca îngerii şi

înbogăţitori, mântuitori, apă

rători şi folositori tuturor celorce cinstesc pomenirea lor.

$trălucitu-s’a cu luminacea fără materie a Duhului,Achila, Ahaic, şi Luchie celmărit, şi Furtunat, împreunăcu cei şasezeci şi şase de slu

jitori ai lui Hristos, şi sfin

ţiţi ucenici, şi inimile tuturorle luminează astăzi, pomenirea lor cea purtătoare de lumină.

A Născătoarei...

Strălucirea luminării naşterii tale a strălucit, şi a luminat toată partea cea de sub

Cer, şi pre mai marele întu-nerecului l-a pierdut Născătoare de Dumnezeu Preacu

rată, ceeace eşti lauda îngerilor şi mântuirea tuturor oamenilor, celorce te laudă pretine cu neîncetate glasuri.

Alt Canon, I rmos:Fiul Pârinlelui cel fără...

Zidire curată lui Dumnezeu te-ai arătat, Teoctiste, ne-

întinându-ţi frumseţea sufletului, Cuvioase, cu întinăciunea păcatelor. Ci cu totul te-ai

înfrumuseţat pre tine, cu în

mulţirea bunătăţilor, pentruaceasta te cinstim.

Cu bunătăţi împodobindu-te, cu dragostea luminându-tecu felurile bunătăţilor strălu-cindu-te, te-ai mutat către părinţii tăi, la bătrîneţe adânci,Părinte înţelepte, păzindu-te

în jitniţele cele dumnezeeştica nişte grîu copt la vremea lui.

Slavă.

Turma ta astăzi dănţue-şte prăznuind pomenirea ceapurtătoare de lumină a ador-mirei tale, care şi după mu

tarea ta să nu încetezi, detrei ori fericite, a o binecuvânta din Cer, stând înaintea lui Dumnezeu împreunăcu îngerii, prea fericite.

Şi acum, al Născătoarei...

Ceeace ai născut viaţa,spre izbăvirea oamenilor, în-

viază sufletul meu carele esteomorît de greşeli, Fecioarăcurată ca o milostivă, şi ca



I


o singură folositoare celorcescapă la acoperemăntul tău,

Preacurată.Irmosul.

piui Părintelui celui fără„de început Dumnezeu şi„Domnul, întrupându-se din„Fecioară s’a arătat nouă, ca„să lumineze cele întunecate„şi să adune cele risipite. Pen-

„tru aceasta pre Născătoarea„de Dumnezeu cea prea lăudată o slăvim.

SVETILNA.

Părăsind lumea cei şaptezeci, Cuvinte, s’au făcut ucenici prin dragoste tie Cuvântului şi învăţătorului, cură-ţind prin credinţă lumea dinnecunoştinţă.

Slavă, alta Svetilnă.

Apostoli prea lăudaţi şiucenici ai lui Hristos celui îndurat şi văzători de Dumnezeu, nu încetaţi rugându-văpentru noi, ceice săvârşimcu dragoste pomenirea voastră, ca să dobândim iertaregreşelilor, şi Darul cel dum-nezeesc în ziua judecăţii.

Şi acum, a înainte prăznuirei.

Găteşte-te Zabuloane, în-frumuseţează-te Neftalime.Ridică Iordane pre Ziditorultuturor şi Dumnezeu, carelevine cu trup către tine, vrândca să spele păcatclc noastre.

LA LAUDE (Hvalite)Stihir i le pe 4-, g l a s u l a l

Podobie : îngereştii*: puteri...

Pre carele mai ’nainte l-a însemnat glasul celuice strigă, venit-a Hristos la curgerile Iordanului, şi Mergătorului înainte i-a zis: Vino demă spală cu ape, boteazâ-măpre mine celce m’am pogo-rît acum. Că am venit să spăl

pre Adam, din căderea ceadintâiu. Bine eşti cuvântatcelce te-ai arătat, (Dumnezeulnostru slavă ţie.

înălţarea Cerului, nici cumnu am cercat, nici numărulstelelor, nici pământul nu ammăsurat si cum mă voiu a-»

tinge cu mâna de creştetul tău?

Mergătorul înainte a zis Stăpânului. Şi cum te voiu boteză pre tine, celce porţi făptura cu mâna? Pentru aceasta strig către, tine: Bine eşticuvântat celce te-ai arătatDumnezeul nostru, slavă ţie.

Innecat-ai oarecând păcatul pe vremea lui Noe, deschi

zând jghiaburile cereşti cu cuvântul. Şi cum va suferi Iordanul văzându-te? Că iată curgerea îşi întoarce, cunoscân-du-te pre tine toată făpturaşi eu strig ţie: Bine eşti cuvântat celce te-ai arătat, Dumnezeul nostru, slavă ţie.

Venit-a Hristos la repeju-nile Iordanului, cerând Botez, celce a şters păcatele,



I l l

88 L U N A L U I I A N U A R I E

Viaţa cea râvnitoare decele de jos, şi pofta desfătării, şi strălucirea cea înflo

rită, lăsându-o ca trecătoaremăriţilor, de Hristos v’aţi lipit, cu podoaba lui cea frumoasă aprinzându-vă, şi v’aţiadus ca nişte dulci mirositoritrandafiri şi cu cununa nestricatei împărăţii, prin dumnezeiască cuviinţă v’aţi încu

nunat.Ceice aţi urît lumea, maipre sus de lume v’aţi arătatşi în Biserica celor întâiu născuţi v’aţi împreunat şi împreună cu îngerii cântaţi, cântare nestricăcioasă, înaintealui Dumnezeu stând împreună, şi înşelăciunea idolilorcea fărădelege stricând, nebunia muncitorilor, muceni-ceşte aţi defăimat.

Alte Stihiri ale Cuvioasei, glasul 1-iu.

Podob ie : Ceeace eşti bucuria...

De mărirea părinţilor dorind cu adevărat, mărirea ceanestricăcioasă o ai iubit. Pentru aceasta depărtându-te dedesfătări, trupul tău la toatedurerile ţi-ai dat, şi acum ailuat răsplătirile durerilor, împreună cu Hristos împărăţind.

Celace pre Iov l-a lăsatceluice l-a cerut, şi tu vrândsă te lămureşti ca nişte aur,

ţi-ai lăsat trupul tău să pătimească de silnicia celui rău.Pentru aceasta ruşinând tu

pre ispititorul prin răbdareaneputinţelor, cu cununa biruinţei te-ai încununat.

Frumoasă podoaba MireluiHristos poftind, şi a te faceMireasă lui tu voind, cu toatefelurile bunătăţilor prin durerile sihăstriei, pre tine te-ai împodobit. Pentru aceastaacum cu dânsul, împărăteşti întru cămara lui.

Sla vă, Ş i acum, glasul al 6-lea :

Găteşte-te, Iordane rîule,că iată vine Hristos Dumnezeu să se boteze dela loanca să sfărâme cu Dumnezeirea capetele balaurilor celenevăzute în apele tale. Bu-cură-te pustiul Iordanului.Munţilor săltaţi cu veselie, căvine veşnica viaţă să chemepre Adam, glasul Strigătorului strigă, o Ioane Mergă-torule înainte: Gătiţi căileDomnului şi cărările lui dreptesă le faceţi.

LA ST IHOAVNĂ.

Stihirile glasul al 6-lea.

Podob ie : A treia zi ai inviat, Hristoase...

Pământule şi cele pământeşti săltaţi şi vă bucuraţi!Izvorul desfătării în rîu sebotează, uscând curgerea răutăţii, şi izvorăşte dumnezeiască iertare.Stih : Pe ntru ace ast a îmi voiu ad uce a- minte de tine din pământul Iordanului şi

al Ermonului din munte mic.

Dătător de lumină fiindlisus, netrebuindu-i să se bo-

i i i

II

IN CINCI ZIL E 89• ». a . • + « • « • • • » • 11 » a< > m u m > « • » « •n •n ................

teze cu trupul, intră în rîurileIordanului vrând să lumineze

pre ceice erau întru întune-rec, prin credinţă cu osârdie isă-l întâmpinăm pre el.St ih : Văzutu-te-au apele, Dumnezeule, vă-

zutu-te-au apele şi s’au spăimântat.

Purtând chip de rob, mergisă te botezi, Hristoase, delarob, în rîurile Iordanului, mân-tuindu-ne din robia păcatului

celui de dem ult şi sfinţin-du-ne şi luminându-ne prenoi.

Slavă, Şi acum, glasul al 6-lea.

Să se veselească pustiulIordanului, şi să înfloreascăca crinul; că glasul celuicestrigă s’a auzit într’însul: Gă

tiţi calea Domnului. Că celcea pus munţii cu măsură şivăile cu cumpăna, celce toatele umple ca un Dumnezeu,se botează dela slugă. Început-a a sărăci celce dărue-şte daruri bogate. A uzit-aEva;Intru scârbe vei naşte fii. Iarăacum a auzit Fecioara: Bu

cură-te cea plină de Dar,Domnul este cu tine, celceare mare milă.Troparul mucenicilor, glasul al 4-lea.

Mucenicii tăi, Doamne...

Slavă, Troparul Cuvioasei, glasul al8-lea.

Intru tine Maică cu osârdie...

Caută la sfârşitul cărţii.

Şi acum, a înainte prăznuirii, glasul al 4-lea.

Intorsu-s’a oarecând rîulIordanului prin cojocul lui E-

liseiu, înălţându-se Ilie; şi s’adespărţit apele într’o parte şi

într’alta, şi i s’a făcut lui calea uscată ceeace crâ udă,spre chipul Botezului cu a-devărat. Prin carele noi curgerea vieţii cea trecătoare otrecem, Hristos s’a arătat laIordan, să sfinţească apele.

L A PAV EC ER N I Ţ A

Cântăm Cano nul, Irmosul de două ori, iară Troparele pe 6, şi pre urmă, iarăşi

Irmosul într’amândouă stranele.

Al căruia Acro stih la Greci este ace sta :

Şi aslăzi încă cânt marea Sâmbătă.

Peasna 1-a, glasul al 6-lea, Irmos ;

Pre celace a acoperit cu

valulmărei oarecând, pre„gonaciul tiran, rîurile„Iordanului îl ţin şi îl acopere,„a mea curăţire acum cură-„ţind omeneşte, că cu slavă„s’a preamărit.Stih : Slavă ţie Dumnezeul nostru,slavâţie.

Doamne Dumnezeul meu,laudă de luminare şi cântare

de prăznuire înainte voiu cântă ţie, celuice cu dumnezeeştiarătări în taină m’ai înnoitpre mine şi la dumnezeiascăluminare m’ai ridicat.

Sus pre tine fiind mai ’nainte de veci, şi jos de curândarătat, cele mai pre sus de

lume şi cele de pre pământvăzându-te, Mântuitorule, s’auspăimântat, şi au lăudat cea

III

94 LUN A LU I IAN UA RIE• <• • • » * a t ta i n * • • m m i » 1 .1 l i . u i h m i » m « h m i i n n M i a i n « i i a « n a « i i | i

Psalmul 50.

CANOANE trei.

Al înainte prăznuirii cu Irmosul pe 6, şi al mucenicilor pe 4, şi al Cuvioase i pe 4.

CANONUL înainte prăznuirii.Peasna 1-ia, glasul 1-iu, Irmos:

iejn in robia cea amară izbă-• j vindu-se Israil, marea

WJ cea neumblată o a trecut„ ca preuscat,pre vrăjmaşul vă-„zându-1 înnecat, cântare lui„Dumnezeu a cântat, ca unui„făcător de bine, celuice a

„făcut minuni cu braţ înalt,„că s'a prea slăvit.

Rristos vine la Botez. Hristos la Iordan merge. Hristos îngroapă cu ape acum păcatele noastre ca un bun; cuveselie să-i cântăm lui că s’aprea slăvit.

$ă stropească (veselin-du-sc) norii veselie veşnică,Hristos lisus merge, cu apeleIordanului să înnecerîurile păcatelor, dăruind tuturor luminare.

Iată lumina se arată, iatăcurăţirea se iveşte, iată Mântuitorul stă de faţâ, ca sâ strălucească celor din întunerecdum nezeeştile raze. Preacesta cu gânduri curate (bu-curându-ne) să-l primim.

Alt CANON, al mucenicilor.Peasna 1, glasul al 5-lea, Irmos:

Sâ cântăm Iui Dumnezeu...

V w eniţi credincioşilor să&)> prăznuim împreună po-m menirea cea prea lău

dată a mucenicilor, cu cântări

duhovniceşti, prea slăvind preHristos.

Mucenicii lui Hristos, şi

apărătorii cei tari ai credinţei, întrarmându-se cu tărie

împotriva necredinţei, au biruit pre vrăjmaşul.

(jonaciul cel necredincios,şi străin de credinţa lui Hri-stos, iuţindu-se cu mânie păgânul împotriva mucenicilor,

s’a biruit de credinţă.A Născătoarei...

Turma care o ai câştigat, Născătoare de Dumnezeu,păzeşte-o pre ea de toată nevoia, rugând pre Mântuitorul şi Dumnezeul nostru.

Alt CANON, al Cuvioasei.Al Căruia acrostih la Greci este aceasta:

Chiami-mă Singcliticliio către lauda ta... P e a s n a 1, g l a s u l a l 2 - l e a , I r m o s :

Veniţi noroadelor să cântăm.,.

y . orind să încununez cu|v| cântări pomenirea ta, ţie%■' îndrăznesc eu cel ne

cântăreţ, şi cu totul necurat;ci dă-mi mie cuvântul înţelep-ciunei şi al curăţiei, prin rugăciunile tale.

Ridicându-ţi tot gândul către dumnezeiasca înălţime,şi către noianul bunătăţilor;şi cunoscând ce lucru suntdesfătările cele de sus, te-aidepărtat de toate rudeniiletale.

Slavă...

Inălţându-ţi gândul cătreDumnezeu cel prea înalt, tru



IN CINC I Z ILE 95

pul tău carele eră lipit cătrecele pământeşti, prin postiri,şi prin ostenele l-ai uşurat,

poftind strălucirea cea mare.Şi acum, a Născătoarei...

Rămâind ceeace a fost,celce s’a întrupat din pântecele tău, Născătoare de Dumnezeu, ne-a dăruit nouă celor din ţărână, ceeace am fostmai ’nainte, izbăvindu-ne dinpăcate.


EW u întru înţelepciune şiv bogăţia lui, să se laude

• f t „muritorul, ci întru credinţa Domnului, cu inimă„curată strigând lui Hristos„Dumnezeu şi cântând puru-„rea: Pre piatra poruncilor„tale întăreşte-mă, Stăpâne.

Celace şade mai ’naintede veci împreună cu Tatăl şicu Duhul, acum mai pre urmă

întrupându-se din Fecioarăprecum ştie, Hristos mergela Botez, nemurire prin dumnezeiasca baie, tuturor dă

ruind.Cu ape vrând să îngroape

păcatele noastre, în rîurileIordanului pentru milostivirea milei, Hristos Dumnezeumerge. Şi iarăşi va să ne zidească prin Botez pre noi ceistricaţi.

(goliciunea cea de ruşinea strămoşului Adam acope-rindu-o, te goleşti de bună

voie, şi cu curgerile Iordanului pre tine însuţi te acoperi,celce cu apă acoperi cele mai

pre deasupra, Hristoase, unulemult milostive.Alt Canon, Irmos;

Iniăritu-s’a inima mea...

Să lăudăm pre dumneze-eştii mucenici, pre apărătoriiortodoxiei şi ai credinţei, preTeopemt şi pre Teonă, cei

pururea lăudaţi.Mucenicii lui Hristos ară-tându-se îndreptare, chip şipildă, s’au făcut povăţuitorisfinţilor spre lupte.

Râvnind mucenicii vieţiiacestora, celei înbunătăţite,toţi cu un gând stând de faţă

înaintea scaunului tirân escstrigau; Creştini suntem toţi.A Născătoarei...

Hăscutu-te-ai negrăit dinFecioară, arătatu-te-ai precumbine ai voit, iubitorule deoameni, şi lumea o ai înnoit,Doamne.

Alt Canon, Irmos:Intâreşle-ne pre noi intru line...

Mici cum nu ţi-ai ferit trupul care se strujiâ ne opritde multe rane, afară din o-stenelele sihăstriei, cu carese isgoneâ supărătorul.

Alesu-ţi-ai Cuvioasă calea

cea strâmtă, pricinuitoareavieţii celei nestricate şi dum-nezeeşti, defăimând calea cea

V



96 LUNA LUI IAN UA RIE

largă, de care nimic nu estemai râu cu adevărat, la celceare minte.

Slavă,..

Floarea cea rumenă a feţei tale o ai lepădat cu topirea şi cu ostenelele înîrâ-nării, şi aprinderea ochilortăi ţi-ai stins, cu mulţimealacrimilor.


Intrupându-se Cuvântuldin tine Preacurată, şi vrândsă spele trupul omenesc de

întinăciune, prin pilda cură-ţirei neîntinatului trup, se primeşte în ape.

irmosul:

Intăreşte-nc pre noi întru„tine, Doamne, ce.ace prin„lemn ai omorît păcatul, şi„frica ta o sădeşte în inimile„noastre, celorce te lăudăm„pre tine.CONDAC, al înainte prăznuirii, glasu!

al 2-lea.Podobie : Căutând celc de sus...

Rristoasc curăţind mulţimea greşelilor tuturor cu

îndurare, prin mila cea nemăsurată, mergi in apele Iordanului să te botezi ca unom, cu haina slavei celei din-tâtu îmbrăcându-mă pre minecel golit cumplit.

Sedealna Cuvioasei, glasul, al 5-lea.Podobie: Cuvântul cel împreună...

Osteneala postnicilor tucovârşindu-o, în ceruri te des-

îătezi, Intru mai luminat lăcaş, şi de mai bună rază te-aiumplut. Pentrucă bărbăteştepre calea cea cu anevoie aiumblat, biruind ceste de aicea, şi îngerilor te-ai asemănat; şi acum slavei aceloraeşti împărtăşită.Slavă, Sedealna mucenicilor, glasul 1-iu.

Podobie: Mormântul lâu...

Teopemt arătându-se Ierarh celor de jos, s’a arătatprin chinuri Ierarh şi în celede sus, şi împotrivirea tiranilor nerăbdând s’a rănit. Şibucurîndu-se a strigat: Cinstesc pre unul celce a îngropat în curgerile Iordanului,greşelile oamenilor.

Şi acum, asemenea.

Ploaia cea mare merge, săse boteze la râurile Iordanului cu trupul voind. Către carele dumnezeescul Mergătorul înainte, spăimântându-sea grăit: Cum te voiu botezăpre tine, celace nici cum întinăciune nu ai? Cum îmi voiutinde dreapta pre capul tău,de carele se cutremură toate.

Peasna 4-a, Irmos:

^ uzit-a de demult Avva-cum cel minunat auzultău, Hristoase, şi cu frică

„a strigat: Dumnezeule, de la„amiază-zi vei veni, şi cel„sfânt din munte umbros cu„desime, casă mântueşti pre„unşii tăi, slavă puterii tale,„Doamne.



Ill

98 LUN A LU I IANU AR IE

„cea ta cea mai pre sus de„minte dându-o nouă. Pen-„tru aceea din noaptea ne-„ştiinţei, cătrc ziua luminii

„tale alergând, te slăvim iu-„bitorule de oameni.

împăratul păcii, Hristoase,tu îiind peretele cel din mijloc al vrajbei l-ai stricat, întru asemănarea trupului ară-tându-te pre pământ. Pentru aceasta venirea ta văzând,loan s’a spăimântat cu fricăporuncindu-i ca să-şi pue mânapre tine.

Capetele balaurilor ca săle sfărâme cu ape Hristos,sârguindu-se acum a mers şia strigat către Botezătorul celce se cutremură: Tindeţi mâna ta şi te atinge de creşte

tul meu şi frica o leapădăsăvârşind ceeace ţi-am poruncit.

Arătat-a proorocul oare-când Darul Botezului, prindumnezeescul Duh, lovindapele Iordanului cu cojocul.Care s’au despărţit, făcându-se nouă cale la dumnezeiascanaştere cea deadouă, ară-tându-se într’însele Hristos.

Alt Canon, Irmos:

Mânecă duhul meu...

Înţelepţii mucenici cei în-trarmati ai credinţei, biruindvitejeşte chinurile vrăjmaşilor celor fărădelege au primitcununi.

Hici momelele, nici amăgirea, nici mărirea celor păm ân te şti, n’au putut să o-prească călătoria credinţei

voastre mucenicilor, pentruaceea vă şi veseliţi.

Stând înaintea scaunuluislavei Domnului, împreunăcu îngerii rugaţi-vă neîncetatsă deâ iertare de greşelicelorce vă laudă pre voi cucredinţă.

A Născătoarei...

Prea sfântă Fecioară ceaplină de Daruri, care ai născut în timp pre cuvântulmai pre sus de minte, roagă-1pre dânsul să mântuiască sufletele noastre.

Alt Canon, Irm os :Dătătorulc do lumină...

păcutu-te-ai înţeleaptă, lăcaş Cuvântului celuice lăcu-eşte în suflete curate; că tuprea slăvită ai luminat frumuseţea sufletului tău, cu multeostenele sihăstreşti.

Trupul tău cel rumen dindarul cel firesc, l-ai omorît

prin multe ostenele, luminândmai mult ca lumina bunătăţilor, chipul sufletului tău, carele străluceşte luminat.

Slavă...

Materia trupului, arzân-du-o tu, cu dragostea sufletului tău cea către Hristos,acum te bucuri adevărat fărăde materie împreună cu în

r

IN CINCI Z ILE 99

gerii cei fără materie privind ’|pre Dumnezeu.


Celce s’a născut din pântecele tău, Preacurată, cu a-devăratîără de sămânţă, Hristos capul credincioşilor, azdrobit acum pre capul balaurilor ce erau încuibaţi înrîuri.

Peasna 6-a, irmos;

^ u totul sunt cuprins de(» nenumăratele patimi şi% in chitul răutăţilor am

„căzut. Ci mă ridică din stricăciune, Dumnezeule, ca oare-„când pre Ionă şi întru credinţă dărueşte-mi nepăti-„mire, ca cu glas de laudă„şi cu duh de mântuire să„jertfesc ţie.

M ilostiv irea îndurărilorHristos arătând, în chip de robcel neschimbat a mers la robcerând Botez, scoţând dinrobie omenirea. De a căruiavenire spăimântându-se s’a

înfricoşat şi de temere s’atras înapoi.

Cum te vor sprijini curgerile rîului, pre tine îocul celnesuferit, carele mergi acum ?Cum vor vedea goliciunea tacereştii îngeri ? Cum îşi vatinde loan mâna spre tine,Cuvântul lui Dumnezeu cel

prea fără început? Carele dinpământ l-ai zidit pre dânsul.

a .» • a a • i • i • • • i a i i a a i i • • a i a a a a • i « » a i a * i t n i i a i . • » i i a < t •«

Marea fugind s’a despărţit,arătând norodului celui nou

dumnezeasca trecere, careo a lucrat în apă, cu trupulviind, celce a izvorît ape dinpiatră în chip minunat. Preacesta ca pre un Dumnezeusă-l slăvim, carele sfărîmareanoastră a două oară o a zidit.

Alt Canon, Irmos:

lonâ din pântecile iadului...

Incetat-au mucenicii înşelăciunea idolilor, chinuindu-se în privelişte şi toată necredinţa o au pierdut de prepământ cu patimile lor.

Vrăjmaşul şi gonaciul credinţei, a pus slugile sale cusăbiile scoase, să vă omoareamar pre voi mucenicilor capre nişte miei.

Cum aţi văzut pre tiraniintrarmaţi cu săbii, voi ceatasfinţilor aţi strigat fără frică:Ostaşi ai lui Hristos suntem,o judecătoriile.

A Născătoarei...

Nu încetă a te rugă Dumnezeului nostru, pre carele l-ainăscut netâlcuit, Născătoarede Dumnezeu, să mântuiascăde primejdii pre ceice te laudă pre tine Preacurată pururea Fecioară.

Alt Canon, Irmos:

Int r u a d ânc ul gre şel i lo r . . .

Luminându-te cu raza Duhului toată desfătarea pofte



100 LU NA LU I IAN U A RIE

lor trupeşti, o ai lepădat. Căcite-ai rănit de dragostea bunătăţilor.

Astăzi ţi-a strălucit pome

nirea mai luminat decât luceafărul, luminând întunere-cul sufletelor. Ceeace eşti podoaba postnicilor şi a sihastrilor.

S l a v ă :

Cinstea curăţiei o ai păzit,poftind cămara de mire cea

nestricăcioasă, că te-ai înfierbântat de dragostea lui Hristos Mirelui tău celui străin.


Ca să ne umplem de slavă,a venit Domnul slavei la o-mul cel fără slavă. Căci caun om spălându-se Fiul tău

Preacurată, a slăvit pre oameni.I rmosul:

Intru adâncul greşelilor fi-„ind încunjurat, chem adâncul„milostivirii tale cel neurmat,„din stricăciune, Dumnezeule,„scoate-mă.CO N D AC UL înainte prâznuirii, glasul al

4-lea.

Podob i e : Arâtatu-te-ai astăzi...

ba repejunile Iordanuluiastăzi viind Domnul, cătreloan a strigat: Nu te teme amă boteză. Că am venit sământuesc pre Adam cel întâiuzidit.

i c o s .Adâncul cel nemărginit al

înţelepciunii şi izvorul celpururea curgător al darurilorfiind tu Cuvinte, dai lumiiiertare, căci fiind adânc izvo-

răşti viaţă şi în repejunileIordanului te grăbeşti acumcerând Botez, ceiace de sussingur eşti fără de întinăciune,curăţeşti păcatele oamenilorca un milostiv, întru caredezlegarea celui căzut ai lucrat, Hristoase, cu întruparea,căci ai venit să mântueşti,

pre Adam cel întâiu zidit.Intru ac ea st ă lună, în 5 zile, sfântul sfin

ţitul mucenic Teopemt episcopul şi Teonâ mucenicu l

St ih: Cum se săvârşeşte Teopemt însuşi să spue,

Nevoindu-mă mă săvârşesc, tăindu-mi-se capui de sabie.

Mucenicul Teonâ in groapa cea mai de de- subt fiind,

Zicerea Psaltiriei pusu-m’a pre mine eră strigând.

Teopemt in a cincea zi prin sabie fiind tăiat,Viata aceasta o a lăsat.

Acest sfânt mucenic Teopemt a fostepiscop în zilele lui Diocliţian împăratul, |

în anii doua sute nouăzeci şi ridicândDiocliţian goană asupra creştinilor, întâiuacesta atuncea a mărturisit pre Hristos.Şi daca l-a prins şi l a dus la împăratulşi văzând înşelăciunea lui, s’a mâniat

Diocliţian şi a băgat pre sfântul înlr’uncuptor cu foc şi a ieşit dintr’însul sănătos. După aceea i-a scos un ochiu, apoil-a adăpat cu otravă şi dintru toate a-cestea ieşind sănătos, a adus la credinţaIui Hristos şi pre fermecătorul aclea anumeTeonâ, carele îi dăduse otravă şi pătimindşi altele multe munci afară dintr’acestea,i-a tăiat capul şi aşa cu cununa muceniciei s’a încununat. Iară pre sfântul Teonâ,carele fusese fermecător şi crezuse, l-a

aruncat într’o groapa cu capul în jos şil-a împresurat cu pământ, şi aşa ş’a datsufletul în mâna lui Dumnezeu.



102 LUNA LU I IANU AR IE

cata pre cât era c l i putinţa; pentru aceastas?a făcut lăcaş Duhului sfânt. Şi dar eră

îmbogăţit fericitul cu Darul minunilor şi

vindecă toata boala cea de mulţi sau puţini ani, a celorce se apropiau de el cucredinţă.' încă nu numai acestea, ci şipâine primea din Cer fericitul, precum şiproorocul llie. Insă llie o primeâ prin a-ducerea corbului, iară marele acesta Fo-stirie primea pâinea prin dumnezeescul

înger, de şi nu-1 vedeâ pre el pentruoarecare dumnezeiască economie. Câci pretoată ziua aducând pâine îngerul, o punea la un loc osebit fără sa se arate elsfântului. Şi dacă ar fi venit la el, doi şi

trei, sau şi mai mulţi fraţi străini, duprenumărul fraţilor, atâtea şi pâini se aflaula locul obişnuit. Cine vreodată a văzutasemenea minune străină? Sau a auzitasemenea lucru preamărit? Căci rare crişi la prea rari sfinţi s’a întâmplat aceasta.Insă nu s’a învrednicit fericitul de asemenea minune până la sfârşitul vieţii sale;precum s’a părut de cuviinţă dumnezeeşteipronii. Căci când era singuratic, Iin ştinda-se şi îndeletnicindu-se numai întru singurDumnezeu, atuncea îi aduceâ Iui pâine

îngerul. Iară după ce a aşezat monastirecu Darul lui Dumnezeu şi a aduna: mulţimonahi, atuncea nu mai primea mai muitpâine dela Dumnezeu; ci din lucrareamâinilor sale, câştiga nu numai cele denevoie spre vieţuirea sa, ci şi la mulţialţii da cele de trebuinţă şi aceasta s’afăcut nu că Dumnezeu a slăbit. Departeacea hulă! Câci cum ar fi slăbit să deâla unul cele spre trebuinţa. Acela, carelea hrănit în pustie atâtea mii a nemulţă-mitorilor evrei? Şi nici s’a făcut aceasta,

că Dumnezeu s’ar fi întors despre rugă-ciunca robului său. Să nu fie! Fiindcăcuviosul nu s’a rugat vreodată, ca să-idea Dumnezeu bucate trimise. Căci auzeâglasul Domnului, zicând: „Căutaţi mai

întâiu împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Iui şi acestea toate se vor adaogăvouâ“ (Alateiu cap. 6 vers. 33).

Ci aceasta se făcea, fiindcă mai ’nainteadică Cuviosul cu totul luă aminte laDumnezeu şi nimic nu se grijeâ nicipentru însăşi cea de nevoie a sa hrană.Şi pe lângă acestea nu avea nici un ascultător ca sâ se îngrijească pentru pâineasa. Pentru aceasta de novoie îi eră aju

torul lui Dumnezeu spic aceasta. Tarădupă aceasta socotind să povăţuiascâ şipre alţii Ia petrecerea şi ne voinţa cea dupre

Dumnezeu, pentru aceasta lucră cu mâinileşi da pildă şi fraţilor ca să facă şi ei a-semenea; şi dar mai mult nu avea trebuinţa de hrana de sus. Căci şi Dumnezeupre aceasta o voieşte mai mult decât pretoate, adică să nu fim cu totul neiucrâtorişi să mâncăm în dar pâinea noastră. Cisă lucrăm şi din însuşi lucrul şi ostenealanoastră, să dăm şi altora cele spre trebuinţa. Pentru aceasta dar, mai ’nainte adicăsfântul acesta primea hrana prin înger,iară în urmă s?a lipsit de aceasta. Şi nu

numai atâta, ci i s'a poruncit de Dumnezeu,să nu ia dela nimenea cele spre trebuinţe;ci din lucrul mâinilor sale, să scoată toate,cele de nevoie vieţuirii sale. Ca să înveţe,pre ucenicii săi, nu numai cu cuvântulci şi cu lucrul şi să le arate lor să seosârduiasca în lucrarea mâinilor şi în sfântarugăciune.

Acest fericit, pentru că în acea vremes’a aţâţat eres la B'serica lui Dumnezeuşi mulţi părinţi s’au adunat ca să -facăsobor pentru el, atuncea zic şi Fostirie,

acesta fiind chemat la sobor, s’a dus şiel faţă şi făcând izbânda şi-a făcutminunat numele său. Căci mulţi eretici,de el îndemnaţi, s’au întors din eresurilelor Ia dreapta credinţă; iară cei mai mulţiascultând învăţăturile lui, s’au făcut monahişi în scurt a zice multe minuni prinacest sfânt s?au Tăcut, nu numai cândvieţuiâ, ci şi dupre mutarea sa din viaţă,care s’a întâmplat către seară în a cinceazi a lunei lui Ianuarie.

dintru această zi, sfântul mucenic Saie, aruncat fiind in mare s'a săvârşit.

St ih : Saie zice venil-am in adancurile marii,Fugind dc prăpâstuitoarele adâncuri ale în

şelăciunii.

\j4nlru această zi, sfântul mucenic Teoid, dc ir.un-^ citori fiind călcâi s'a săvârşit.

St ih : Cu picioarele trupul lui Tenid căl- căndu-se,

Sufletul in linul Cerului este strânjjându-se,

X Intru această zi, cuvioasa Domnina, cu pace s'a săvârşit.

St ih : Dărueşte-ţi ţie moştenirea cea dc sus,Domr.ino pătimirea trupului cea dc jos.



IN CINCI ZILE 103

^Intru această zi, prea cuvioasa Tatiana, cu pace s'a săvârşit.

Stih: Tatianei topindu-se prin postirc de demult,

Cu îngerii, prietenii postirei acumksU:

petrecând.

^CTlntru această zi, sfântul noul mucenic: Romano cel «lin Carpenisia in Vizantia mărturisind. la ar.ii o mic şapte sute nouăzeci şi patru, prin sabie s'a săvârşit.

Stih: Cu adevărat Romano vitejeşte s'a nevoit.

Căci virtute nebiruită dela Dumnezeu a primit.

Pentru ale lor sfinte rugăciuni, Doamne,milucşte-ne şi ne mântueşte pre noi. Amin.

Peasna 7-a, Irmos:

^ ' inerii ceice s’au arătat* (f oarccând sfinţi pentrut-o buna credinţă, trecut-au

„ca printr’o cămară prin vă-„paia cuptorului cea nesuferită, şi cu un glas lăudând„cântare, cântau: Dumnezeul„părinţilor bine eşti cuvântat.

Rristos mântuirea s’a a-rătat, luminare dăruind. Săse bucure Cerul şi norii săpice cu adevărat dreptate,celorce strigă: Dumnezeulpărinţilor bine eşti cuvântat.

L)âna care mai ’nainte oa văzut Ghedeon şi paharul

fiind plin de apă de se vărsă,luminat a arătat Botezul tău,Hristoase, carele botezându-tfi îl dai celorce cântă: Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.

Apele cele sărate ce erauneroditoare, vindecându-leEliseiu, mai ’nainte a închi

puit bună rodirea cinstitei

scăldaturi, care vrea să îiecu taină celorce cântă: Dumnezeul părinţilor bine eşti

cuvântat.Alt Canon, Irmos:

Cuptorul celce ardea...

Sfârşit mucenicesc împreună aţi primit, omorându-văcu sabia, cu femeile şi cucopiii, lui Hristos strigând:Bine eşti cuvântat Dumnezeulpărinţilor noştri.

$e bucurau sfinţii, văzân-du-se pre sineşi că se săvârşesc prin sabie şi cu credinţăstrigau: Bine eşti cuvântatDumnezeul părinţilor noştri.

Trufia păgânilor a pieritde pre pământ şi dumnezeiilor au căzut la pământ, cu

mărturisirea mucenicilor, cariau luat cununi.

A Născătoarei...

Păzeşte-ţi turma prea curată Fecioară de toată primejdia, ca una ce eşti singurăfolositoare neamului nostru,binecuvântată Născătoare de

Dumnezeu prea lăudată.Alt Canon, Irmos:

Porunca cea potrivnică...

Rău socotind împotrivni-cul, gândea să slăbească tăriasufletului tău cu boale, darte-a aflat ca un Iov răbdător şi înţelept şi rănindu-sede înţeleaptă răbdarea oste-

nelelor tale, s’a biruit.



104 LUN A LU I IAN UAR IE

Intru tine înţeleaptă, sufletul fiind plin de prea buneşi dumnezeeşti poveri, a scăpat acum de întreitele valuriale vieţii, către limanul celliniştit, unde s’a gătit de demult odihna patimilor tale celor multe.

Slavă...

piind ca o lumină în lăcaş de vieţuire obştească, ai

îndreptat pre obşte a nu-şischimbă niciodată locul, căcirăbdarea este pricinuitoare demare răsplătire; şi cu adevărat nu te-ai lenevit, a fi folositoare sihastrilor, cu cuvinte şi cu fapte.


pirea apelor mă spală depăcate cu voirea naşterii talecelei mai pre sus de cuvânt,Mireasă a lui Dumnezeu, căcicurăţirea lui Dumnezeu făcătorului de lumină, spală pre

! cei întinaţi cu multe greşeli.Fecioară.

Peasna 8-a, Irmos ;

uptorul ccl înfocat şi rou-I'; rat, a arătat chipul minu-

nei celei mai pre sus de„fire. Pentrucă focul nu a ars„pre tinerii coconi, arătând„dumnezeiasca naştere a lui„Hristos, cea fără de sămânţă„din Fecioară. Pentru aceea„lăudând, să cântăm: Toată„zidirea bine să cuvintezepre„Domnul şi să-l prea înalţe„întru toţi vecii.

Laudă cu mare glas Stăpânului să-i înălţăm; că a venit şi s’a arătat, intrat-a înape şi s’a golit celce îmbracăCerul cu nori şi s’a botezat,curăţindu-ne pre noi ceicecântăm: Bine să cuvintezetoată făptura pre Domnul, şisă-l prea înalţe întru toţi vecii.

Veniţi să mergem cu gân

dul la Iordan, vedenie mareintr’insul să vedem; că Iisus,luminarea vine şi se pleacă

I subt mâna slugii, celuice cucutremur cântă: Bine să cuvinteze toată făpturapre Domnul, şi să-l prea înalţe întrutoţi vecii.

Cărbunele pre carele mai

înainte l-a văzut Isaia, în a-pele Iordanului aprinzându-se, a ars toată materia păcatelor şi a dat celor sfărâmaţi

' a doua zidire. Pentru aceastalăudând să cântăm: Bine săcuvinteze toată făptura preDomnul, şi să-l prea înalţe

întru toţi vecii.

Alt canon, Irmos:Pre împăratul slavei...

Pre unul cel milostiv împărat al slavei, mărturisind

înţelepţii mucenici, au luat darurile biruinţii, cu bună în-drăsneală, strigând: Ncroadeprea înălţaţi pre Hristos înveci.

Tare au stătut împotrivămucenicii lui Hristos către



IN CINCI ZILE 107i «i i i i i i i i i i ii i i •• i i • i i i i

ceana celuice a grăit nedreptate spre înălţime. Pentru a-ceea te-a împodobit pre tinecu cununa biruinţei, Iisus dătătorul de biruinţă.


Prin tine Preacurată, a luatstare întărită căderea strămoşilor, ncavând putere sămeargă mai ’nainte, căci cuBotezul Fiului tău, toată răutatea s’a cufundat acum. Deci,pre tine ceeace eşti pricinuitoare curăţirii te cinstim.

I rmosul :

piui Părintelui celui îără de început, Dumnezeu şi Domnul, întrupându-se din Fecioară s’a arătat nouă, ca sălumineze cele întunecate şi

să adune cele risipite. Pentru aceasta pre Născătoareade Dumnezeu cea prea lăudată o mărim.

SVETILNA.sf in ţ i lor .

Podobie : Celce ai impodobil Cerul...

Putere in munci s’a trimisţie dela Dumnezeu Teopemte

ierarhe, cu care pre Teonăcel dimpreună pătimitor l-aitras la credinţă, cu careleacum pre tine te lăudăm.

Slavă, Şi acum a înainte prâznuirii:

Celace a strălucit din Fecioară în Vitleem trupeşte, laIordan acum se sârgueşte să

spele spurcăciunea pământenilor, la lumină aducând prin

dumnezeescul Botez, pre ceice erau întru întunerec.

LA LAUDE (Hva l i te )

Stihirile pe 4, glasul al 6-lea.

Podobie : îngereştile puteri...

Pentru ce te îndoeşti, Bo-tezătorule, de această rându-ială, care o săvârşesc spremântuirea tuturor? Cele dedemult lasă-le acum şi gândeşte de cele nouă. Crede luiDumnezeu celuice s’a pogorît

şi apropiindu-te, slujeşte-mimie. Că Dumnezeu fiind amvenit, pentru milostivire, săcurăţesc pre Adam din cădere.

Ca să ridici păcatele noastre pre umere, venit-ai Iisusela curgerile Iordanului şi eum’am spăimântat de înfricoşată venirea ta. Deci, cum îmiporunceşti mie să te botez?

însuţi ca să mă curăţeşti aivenit şi cum acum ceri delamine Botez, celace eşti curăţirea tuturor?

Neajuns este cuvântul firii mele, că în chip de slugă

îmbrăcându-mă, am venit la

Iordan, nici cum de mine nute lepădă. Vino, nu te teme,apropie-te de mine, dreapta tape creştetul meu puind, strigă: Bine eşti cuvântat celcete-ai arătat, Dumnezeul nostru, slavă ţie.

0 mai pre sus de gând

şi nemăsurată sărăcia ta, Cuvinte al lui Dumnezeu, te-am



114 SLUJBA

despărţităs’au arătat, mărturiecelui de o fiinţă a strigat; şi

Duhul în chip de porumb sapogorît din Cer; Fiul şi-a plecat prea curatul său creştetMergătorului înainte şi bo-tezându-se a izbăvit omenirea din robie, ca un iubitorde oameni.

S t ih :

Văzutu te au apele Dumnezeule; văzu*

tu-te-au apele şi s’au spăimântat.Şi iară aceasta.

Apoi, Slavă, Glasul al 5-îea.

Viind cu trupul la Iordan,Doamne, vrând sâ te botezi

în chip de om, de viaţă dă-tătorule, ca pre noi cei rătăciţi, de toată meşteşugirea şicursa balaurului mântuindu-

ne. ca un milostiv să ne luminezi, de Tatăl ai fost mărturisit şi dumnezeescul Duh

în chip de porumb a venitpreste tine. Deci, sălăşlueşte-1pre el In sufletele noastre, iu-bitorule de oameni.

Şi acum, iară aceasta.

Apoi Prochimenul, glasul al 4-lea.

Văzutu-te-au apele Dumnezeule, văzutu-te-au apele şi s’au spăimântat.

Stih:

Glasul Domnului preste ape...

Din proorocia Isaiei, cetire.

Cap . 1 vers. 16.

^ cestea zice Domnul: Spălaţi-vă şiva curăţiţi, scoateţi vicleşuguriledin sufletele voastre înaintea o-

yi-k- chilor mei. Părăsiţi-vă de răutăţilevoastre. învăţaţi-vă a face bine. Căutaţi

judecata. Isbăviţi pre cei năpăstuit; judecaţi săracului, faceţi dreptate văduveişi veniţi sâ ne întrebăm, zice Domnul.

Şi de vor fi păcatele voastre ca moho-râciunea, ca zăpada le voiu albi; iară devor fi ca roşala, ca lâna ie voiu albi şi

de veţi vrea şi mâ veţi asculta pre mine,bunătăţile pământului veţi mânca; iară denu veţi vrea şi de nu mă veţi ascultă premine sabia va va mâncâ pre voi, ca guraDomnului a grăit acestea.

APOSTOLUL.

Din Faptele Apostolior cetire.

Cap. 19. vers. 1.

f

n z;leie acelea fost-a când eră Apoi*!os în Corint, Pavel trecând prinpărţile cele de sus, 'a venit în Efes;

^ şi aflând pre oarecari uccnici, a ziscâîre e i: Luat-aţi Duh sfânt, după ce aţicrezut? Iară ei au zis către dânsul: încănici de este Duh Sfânt am auzit. Şi azis către e i: Dar în ce v ’aţi botezat ? Iarăei au zis: In Botezul Iui loan. Iară Pavela zis: loan a botezat Botezul pocăînţii,zicând poporului sa creaca întru celacevine după dânsul adică întru Hristos Iisus.Şi auzind s’au botezat întru numele Domnului Iisus. Şi puindu-şi Pavel mâinilepreste ei, a venit Duhul Sfânt preste dânşii

şi grâiau în limbi şi prooroceau. Şi eraude toţi bărbaţii ca la doisprezece.’ Şi elintrând în sinagogă, cu îndrăzneală grâlă

în trei luni întrebându-sc şi adeverind celede împărăţia Iui Dumnezeu.

Evanghelia dela Marcu.

Cap. 1, vers. t.

y> nceperea Evangheliei a Iui Iisus Hri*yte stos Fiul Iui Dumnezu; precum

s’a scris în prooroci: lată, eu trimit0 0 pre îngerul meu înaintea feţii tale,

carele va gati calea ta înaintea ta. Glasulceluice striga în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările lui. Eră loanbotezând în pustie şi propoveduind Botezul pocăinţii întru iertarea păcatelor. Şimergea la dânsul toarâ laturea ludeei şi

Jerusalimnenii şi se botezau toţi în rîulIordanului dela dânsul, mărlurisindu-şi păcatele sale. Şi eră loan îmbrăcat cu peride cămilă şi brîu de curea împrejurul mijlocului lui şi manca acride şi miere sălbatică.Şi învaţă, zicând: Vine dupa mine cel maitare de cât mine, căruia nu sunt vrednicplecându-mâ, sa-i desleg cureaua încălţă-mintelo: lui. Eu v ’atn botezat pre voi cu



116 S L U J B A

cântat, cu mâinile mele noaptea înainteaIui şi nu m’am amăgit. Lepâdatu-s’a ase mângâia sufletul meu. Adusu-mi-amaminte de Dumnezeu şi m’am vese lit;gândit-am şi a slăb it duhu! meu. Apu-cat-au înainte străji ochii mei, turbura-

tu-m’am şi n’am grăit. Gândit-am la zilele cele de demult şi de anii cei veşnici mi-am ad u s aminte. Şi cugetamnoaptea cu inima mea, chitiam şi se mâhnea duhul meu. Au doară în veci va lepădă Domnul şi nu vă adaoge bine a

voi în c ă ? Au până în sfârşit mila sa oI va tăiâ; sfârşit-a cuvân t din neam în

neam. Au doară va uită a se milostiviDumnezeu? Sau va ţinea întru mâniasa îndurările sale? Şi am zis, acum am

început. Aceasta este schimbarea dreptei1 celui prea înalt. Adusu-mi-am aminte deI lucrurile Domnulu i, că-mi voiu aduce

aminte din început de minunile tale. Şi j I voiu cugeta întru toate lucrurile tale şi

întru isprăvile tale mă voiu deprinde.Dumnezeule întru cel sfânt este calea ta.

I Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu carele

, faci minuni. Cunoscută ai făcut întrupopoare puterea ta. Mântuit-ai cu braţul

tău pre poporul tău, pre fiii lui Iacovşi ai lui Iosif. Vazutu-te-au apele, Dum nezeule, văzutu-te-au apele şi s’au spăi-mântat, tur buratu-s’au adâncurile. Mulţimea sunetului apelor. G las au dat norii, că săgeţile tale trec, glasul tunetului tău în roată. Luminat-au fulgeriletale lumea, clâtitu-s'a şi s’a cutremurat

I pământul. In mare căile tale şi cărăriletale în ape multe şi urmele tale nu sevor cunoaşte. Povăţuit-ai ca pre nişte oi

pre poporul tău, cu mâna Iui Moisî şia lui Aaron.

Psalmul 90.

elee locueşte întru ajutorul celuiprea înalt întru acoperemântul Dumnezeului cerului se va sălăşlui. Zi-

^ ce-va Dom nului, sprijinitorul meueşti şi scăparea mea, Dumnezeul meu şi voiunădăjdui spre dânsul. Că el te va mântuiclin cursa vânătorilor şi de cuvântul turburător. Cu spatele sale va umbri ţie şisub aripile lui vei nădăjdui. Cu armăte va încunjurâ adevărul lui, nu te veiteme de frica de noapte ; de săgeata ce |i

zboară ziua; de lucrul ce umblă întru întunerec, de întâmplare şi de dracul celde amează-zi cădea-va despre laturea tao mie , şi zece mii d e a d r e a p t a taşi spre tine nu se va apropiâ. Insăcu ochii tăi vei priv i şi răsplătirea pă

cătoşilor vei vedea. Câ tu, Doamne, nădejdea mea, pre cel prea înalt ai pusscăpare ţie. Nu vor veni către tine releşi bătae nu se va apropiâ întru loca- ţşui tău. Câ îngerilor săi va porunci pen-

I tni tine, ca să te păzească întru toatecăile tale. Pre mâini te vor ridică, ca

| nu cândva să împedice de piatră piciorul tău. Preste aspidă şi vasilisc vei

încăleca, şi vei calcă preste leu şi preslebalaur. Câ spre mine a nădăjduit şi-l

voiu mântui pre el. Acoperi-l-voiu preel, că a cunoscut n u m e l e meu. Stri-ga-va câtre mine şi-l voiu auzi pre el. Cudânsul sunt în necaz, scoate-l-voiu predânsul şi-l voiu mări. Cu lungime dezile îl voiu umpleâ pre el şi voiu arătălui mântuirea mea.

Slavă , Ş i acum , Aliluia de 3 ori. Doam ne milueşte de 3 ori.

Slavă, Troparul, glasul al 4-lea.

Intorsu-s’a oarecând rîulIordanului prin cojocul lui Eli-seiu, înălţându-se Ilie. $i s’audespărţit apele într’o parte şi

într’alta şi i s’a făcut lui caleauscată, ceeace eră udă, sprechipul Botezului cu adevărat,prin carele noi curgerea vie

ţii cea trecătoare o trecem.Hristos s’a arătat la Iordan,să sfinţească apele.


Că nu avem îndrăsnealăpentru multe păcatele noastre, tu pre celce s’a născutdin tine roagă-1 Născătoare

de Dumnezeu Fecioară, cămult poate rugăciunea Maiciispre îmblânzirea Stăpânului.



CEASURILOR 117

Nu trece cu vederea rugăciunile păcătoşilor, Preacurată, că milostiv este şi poatesă mântuiască celce a primita pătimi pentru noi.Apoi Troparele acestea, glasul al 8-lea.

Acestea zice Domnul cătreloan: Proorocule, vino de măbotează pre mine, celce team zidit pre tine şi luminezcu darul şi curăţesc pre toţi,

atinge-te de dumnezeesculmeu creştet şi nu te îndoi.Proorocule lasă acum, pentrucă am venit să plinesc toatădreptatea, tu dar nu te îndoinimica, pentrucă pre luptătorul celce se tăinueşte înape, pre domnul întunerecului,merg să-l pierd mântuind lumea din cursele lui acum,dănd ca un iubitor de oameni,viaţă veşnică.De două ori, fără stih. Apoi Stih, glasul

al 6-lca.

Pentru aceasta îmi voiu aduce aminte detine, din pământul Iordanului şi al Er-monului, din munte mic.

Astăzi proorocia Psalmului vine să iâ sfârşit, că marea (zice) a văzut şi a fugit,Iordanul s’a întors înapoi,dela faţa Domnului, dela faţaDumnezeului lui lacov celuice a venit să iâ botez delaslugă, ca noi de necurăţiaidolească spălându-ne, să ne

luminăm sufletele printr’însul.S t i h :

Văzutu-te-au apele Dumnezeule, văzutu-te-au apele şi s’au spăimântat.

Iară aceasta.

Sla vă , glasul a l 5-lea.

Pentruce-ţi întorci apeletale Iordane? Pcntruce-ţi tragi înapoi curgerea, şi nu-ţi facimergerea cea după fire? Nupot suferi (zice) focul cel mistuitor. Spăimântezu-mă şimă înfricoşez de această multă smerenie. Că nu m’am o-bişnuit a spălă pre cel curat,

nici m’am deprins a curăţi precel fără de păcat, ci vasele cele întinate a le curăţi. Spinii păcatelor a-i arde învaţă, celcese botează întru mine Hris- jtos. loan împreună cu minemărturiseşte, glasul Cuvântului strigă: Iată Mieluşelullui Dumnezeu celce ridicăpăcatul lumii. Acestuia credincioşii să-i strigăm: Celacete-ai arătat, Dumnezeule, sprea noastră mântuire, slavă ţie.


Apoi Prochimenul, glasul al 4-lea.

Giasul Domnului preste ap e...s ,trv .^ .

St ih:

Aduceţi Domnului fiii lui Dumnezeu...


Cap. 12, vers. 3.

y cestea zice Domnul: Scoateţi apă întru veselie, din izvoarele mân-

i^ji tuirii şi vei zice în ziua aceea^■a8° lăudaţi pre Domnul, chemaţi nu- j

mele lui, vestiţi întru neamuri slava lui. jAduceţi-va aminte că înalt este numelelui. Cântaţi numele Domnului că lucruri

înalte a făcut. Vestiţi acestea preste totpământul, bucuraţi-vâ şi vâ veseliţi ceicelocuiţi în Sion; că s’a înălţat sfântul luiIsrail în mijlocul lui.

118 SLUJBA

APOSTOLULDin ca r t e a c e a căt r e R o m a n i , a s f â n t u

lui Apostol Pavel cet i re .Cap. 0 , vers. 3 .

Fraţilor, câţi întru Hristos Iisus neam botezat, întru moartea lui neam botezat. împreună cu el ne-am

îngropat prin Botez întru moarte;ca în cc chip s'a sculat Hristos din morţiprin slava Tatălui, aşa şi noi întru înnoireavicţH sa umblăm. Că de vreme ce împreună odrăsliţi, ne-am făcut cu asemănarea morţii lui, deci şi învierii Iui vomfl părtaşi. Aceasta ştiind, că omul nostru

cel vcchiu cu dânsul împreună s'a răstignit,ca să sc strice trupul păcatului, ca sâ numal slujim noi păcatului. Pentrucă celcea murit, s’a îndreptat de păcat. Că deam murit împreună cu Hristos, credemcă vom şi înviâ împreună cu dânsul. Ştiind că Hristos celce a înviat din morţinu mai moare; că moartea pre dânsul nu

îl mai stăpâneşte. Că ce a murit, păcatului odată a murit; iară ce viează, vieazăIul Dumnezeu. Aşa şi voi, socotiţi-vă prevoi morţi a fi păcatului şi vii lui Dumnezeu întru Hristos Iisus, Domnul nostru.

E v a n g h e l i a d e l a M a r cuCap. 1, vers. 9.

<srp n vremea aceea, venit-a Iisus dinNazaretul Galileii şi s’a botezat de

Ţ Ia loan în Iordan. Şi îndată ieşindc' din apă a văzut cerurile deschise,

şi Duhul ca un porumb pogorându-sepreste dânsul. Şi glas a fost din ceruri:Tu eşti fiul meu cel iubii, întru carelebine am voit. Şi îndată Fa scos pre dânsulDuhul în pustie. Şi erâ acolo în pustiepatruzeci de zile, ispitindu-se de satana;şi erâ cu fiarele şi îngerii slujiau lui. Şidupăce s’a prins loan, a venit Iisus înGalileia, propoveduind evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu. Şi zicând: Că s’aplinit împărăţia lui Dumnezeu, poca-iţi-vâ şi credeţi în Evanghelie.

A po i c it e ţul ;

D e grab să ne întâmpine pre noi indurările tale, Doamne, că am sărăcit foarte.Ajută-ne nouă, Dumnezeule, Mântuitorulnostru, pentru slava numelui tău. Doamne,

mântueşte-ne pre noi şi curăţeştc păcatelenoastre, pentru numele tău.

Sfinte Dumnezeule, Prea siântă Treime...Şi după TatĂl nestru.

C O N D A C U Lba repejunile Iordanului

astâzi viind Domnul cătreloan a strigat: Nu te temea ma boteza, că am venit sământuesc pre Adam cel întâiu zidit.

Do am ne milueşte, de 40 de ori .

Celace in toată vremea: Doamne milueşte de 3 ori, Slavă, Şl acum.

Ceeace eşti mai cinstita.,.Intru numele Domnului binecuvintează

părinte.Preotul:

Dumnezeule, milostiveşte-te spre noi.,. A po i r ug ăc iun e a :

umnezeule şi Doamne al puterilor,şi a toată făptura ziditorule; carelepentru milostivirea milei talc celeineasemănate; pre unul născut Fiul

tău, pre Domnul nostru Iisus Hristos, l-aitrimis spre mântuirea neamului nostru.

Şi prin cinstită Crucea lui zaplsul păcatelor noastre l-ai rupt şi al biruit întrudânsul stăpâniile şi puterib întuncrecului.

însuţi Stăpâne, iubitorule ce oameni, primeşte şi aceste rugăciuni ate noastre păcătoşilor de mulţămită şi de ccrcrc. Ş i nernântueşte pre noi de tostă cădcrca înpăcat, cca de tot pierzătoare şl întunecată,şi de toţi ceice caută sa ne facâ nouărâu, văzuţi şi nevăzuţi vrăjmaşi. Pătrundecu frica ta trupurile noastre; şi nu plecăinimile noastre spre cuvinte sau gândurirele; ci cu dorirea ta răneşte sufletelenoastre; ca spre tine totdeauna căutând,şi cu lumina cea dela tine povăţuiţi fiind,la tine lumina cea neapropiată şi purureafiitoare privind, neîncetată mărturisire şimulţămită ţie să înălţăm, Tatălui celuifară dc început, împreună si unuia născutFiul tău, şi prea sfântului şi bunului şide viaţa făcătorului Duhuui tău; acumşi pururea şi în vecii veciior. Amin.

CEA SU RILO R 121

cari au văzut pre prea sfântul Duh ca în chip de porumb pogorându-se, ridică-icătre dânsul, Botezătorule,milostiv nouă îăcându-1. Şi vinode stai împreună cu noi, pecetluind cântarea (de ori).

Şi înainte începând prăz-nuirea.


Prochimenul, glasul al 3-lea.

Domnul este luminarea mea şi Mântuitorul meu, de cine mâ voiu teme.

S t i h :

Domnul este scutitoru; vieţii meîe, decine mâ voiu înfricoşa.

Din proo rocia Isaiei, cetire, cap. 49 vers.8.

cestea zice Domnul: In vreme p!â-cută te-am auzit pre tine şi înziua mântuirii ti-am ajutat ţie şi

<t> <«> te-am ridicat şi te-am dat şite-am pus spre împăcarea nea

murilor, ca să tocmeşti pământul şi sămoşteneşti moştenirile pustiei. Ca să gră-eşti celor din legături ieşiţi şi celor dintru

întunerec arătaţi-vă. In toate căile se vorpaşte şi întru toate cărările păşunea lor.Nu vor flămânzi nici vor însetâ, nici vavătăma pre ei zăduful, nici soarele. Cicelace-i milueşte îi va mângâia pre dânşiişi prin izvoare de ape îi va trece şi voiupune tot muntele spre cale şi toată cărarea spre păşunea lor. Iată aceştia dedeparte vor veni, aceştia de Ia ameazănoapte şi dela mare, iară alţii dela pământul Perşilor. Veselească-se cerurileşi sâ sc bucure pământul, să vesteascămunţii veselie şi dealurile dreptate; căa miluit Domnul pre poporul său; şi precei smeriţi ai poporului său i-au mângâiat şi a zis S io nul: Părăsitu-m’a Domnul şi Dumnezeu m’a uitat pre mine.Au doară va uita muma pre pruncul său,

sau nu-i va fi milă de fii pântece ui său?Şi de-i va ş! uită muma pre aceştia, daiâeu nu te voiu uită pre tine, zice DomnulAtotţiitorul.

A P O S T O L U L

Din cartea ce a cătr e Tit a sfântului Apostol Pavel cetire.

Cap. 2, ve rs. 11.

f -p iuleTite,aratatu-s’a Darul Iui Dum-^ nezeu cel mântuitor tuturor oame

nilor. Invăţându-ne pre noi ca ie-— pâdând păgânatatea şi poftele cele

lumeşti, cu întreagă înţelepciune şi cudreptate şi cu bună credinţă să vieţuim înveacul de acum. Aşteptând fericita nădejdeşi arătarea slavei marelui Dumnezeu şiMântuitorului nostru Iisus Hristos. Careles’a dat pre sine pentru noi, ca să ne mân

tuiască pre noi de toată fărădelegea şisâ îşi curăţească luiş popor ales. râvnitorde fapte bune. Iara când s’a arătat bunătatea şi iubirea de-oameni, a Mântuitorului nostru Dumnezeu; nu din lucrurilecele întru dreptate, care am făcut noi, cidupre a lui milă ne-a mântuit pre nDi,prin baia naşterii cei de a doua şi a în noirii Duhului sfân:. Pre carele l-a vărsat preste noi în destul prin Iisus HristosMântuitorul nostru. Ca îndreptându-ne prin

Darul Iui, moştenitori sa fim dupre nădejdea vieţii celei veşnice.

Evanghelia dela Lucâ-

Cap. 3, vers . 1.

<rp n anul al cinsprezecelea al împă-raţiei lui Tiberie Kesarului, dom-

; Y nind Pilat din Pont în ludea; şi Irodstăpânind, a patra parte pre Oali-

leia; iară Filip fratele lui stăpânind a patraparte: Ituria şi laturea Trahoniei. Şi Li-sanie a paira parte stăpânind: Avilinia.In zilele Arhiereilor Anei şi Caiafei, fost-acuvântul Domnului către loan fiul Zahariei,

în pustie. Şi a venit în toată laturea Iordanului, propoveduind Botezul pocăin'ii

întru iertarea păcatelor. Precum este scris în cartca cuvintelor Isaiei proorocului, carclczice: Glasul celuice strigă în pustie, gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărărilelui. Toată valea se va umpleâ şi tot muntele şi măgura se va smeri; şi vor fi celestrâmbe drepte şi cele colţuroase căi ne

tede, Ş i va vedea tot trupul mântuirealui Dumnezeu. Deci, ziceâ noroadelor celorce mergeau să sc boteze dela el: Puide năpârci, cine v ’a arătat voua ca sa

ll1



CEASURILOR 123«.«««ft a i ■ut•mii •i »■t•••i»••••••r •••i »••m i • ntama

ccicc curăţcşte toate fărădelegile tale, precelce vindecă toate boalele tale. Pre celceizbăveşte din stricăciune viaţa ta, precelce te încununează cu milă şi cu îndurări. Pre celce umple de bunătăţi poftata, înoi-se-vor ca ale vulturului tinereţeletale. Celce face milostenie Domnul şi judecată tuturor celorce Ii se face strâmbă tate. Cunoscute a făcut căile sale IuiMoisî, fiilor lui Israil voile sale. Induratşi milostiv este Domnul. îndelung răbdătorşi mult milostiv. Nu până în sfârşit se vaiuţi, nici în veac nu se va mânia. Nu dupre fărădelegile noastre a făcui nouă, nicidupre păcatele noastre ne-a răsplătit nouă.Ca dupre înălţimea cerului dela pământa întărit Domnul mila sa, spre ceice setem de el. Pre cât sunt departe răsăriturile dela apusuri, depărtat-a de !a noifărădelegile noastre. In ce chip milueştetatăl pre fii, a miluit Domnul pre ceicese tem de dânsul; ca el a cunoscut zidirea noastra, adusu-ş’a aminte că ţărânăsuntem. Omul ca iarba, zilele Iui ca fioarea

I câmpului, aşâ va înflori. Câ duh a trecut într’însul şi nu va fi şi nu şi va mai

cunoaşte încă locul său. Iară mila Domnului, din veac şi până în veac, spre ceicese tem de dânsul. Şi dreptatea lui sprefiii fiilor, spre ceice păzesc aşezământulde lege al lui şi’şi aduc aminte de poruncile Iui, ca să Ie facă pre ele. Domnul în cer a gătit scaunul său şi împărăţia lui pre toţi stăpâneşte. Binecuvântaţi pre Domnul toţi îngerii lui cei puternici la virtute, cari faceţi cuvântul lui, aauzi glasul cuvintelor lui. Binecuvântaţipre Domnul toate puterile Iui, slugile Iuicari faceţi voia lui. Bine cuvântaţi preDomnul toate lucrurile lui, în tot loculstăpânirii lui; binccuvinteazâ suflete almeu pre Domnul.

Slava, Psalmul 145.

^ audă suflete al meu pre Domnul,y lăudâ-voiu pre Domnul în viaţa\ {\ mea, cântâ-voiu Dumnezeului meu

până ce voiu fi. Nu va nădăjduiţispre boieri, spre fiii oamenilor întru carinu este mântuire. Eşi-va duhul lui şi se

va întoarce în pământul său. In ziuaaceea vor pieri toate gândurile lui. Fericit este, căruia Dumnezeul Iui iacov esteajutorul lui, nădejdea lui spre Domnul

Dumnezeul lui. Spre ceice a făcut Cerulşi pământul, marea şi toate celece sunt

într’însele. Spre celce păzeşte adevărul în veci, spre celce face judecată celor năpăstuiţi, spre celce dă hrană celor flămânzi. Domnul desleagâ pre cei ferecaţi

în obezi; Domnul înţelepţcştc orbii; Domnul ridică pre cei surpaţi; Domnul iubeştepre cei drepţi; Domnul păzeşte pre ceinemernici. Pre săracul şi pre văduva vaprimi şi calea păcătoşilor o va pierde.Impărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeultău Sioane, în neam şi în neam.

Şi acum:

Unule născut, Fiule şi Cuvântul luiDumnezeu, celace eşti fără de moarte,şi ai îngăduit pentru mântuirea noastră ate întrupa din sfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria; carelencschimbat te-ai întrupat şi răstignin-du-te, Hristoase Dumnezeule, cu moarteapre moarte ai călcat. Unul fiind din sfântaTreime, împreună slăvit cu Tatâl şi cusfântul Duh, mântueşte-ne pre noi.

După aceea, Fcricirile:

Intru împărăţia ta pomeneşte-ne prenoi Doamne, când vei veni întru împărăţia ta.

Fericiţi cei saraci cu duhul, că aceloraeste împărăţia cerurilor.

Fericiţi ceice plâng, că aceea se vormângâia.

Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.

Fericiţi ceice flămânzesc şi înseto-

şaza de dreptate, că aceia se vor sătura.

Fericiţi cei milostivi, că aceia se vormii ui.

Fericiţi cei curaţi r.u inima, rA aceiavor vedeâ pre Dumnezeu.

Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiiilui Dumnezeu se vor chemă.

Fcriciţi ceice se gonesc pentru dreptate, câ acelora este împărăţia cerurilor.

Fericiţi veţi fi când va vor ocărî pre voi,şi vă vor goni, şi vor zice tot cuvântul

râu împrotiva voastră minţind pentrumine;Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră

multă este iu ceruri.



LUNA LU I IANUARIE126

du~se, s’au spăimântat văzân-du-1 Oştîle îngereşti. Şi glasdin Cer a venit dela Tatăl:

Acesta pre carele Mergătorul Înainte mâna îşi pune, Fiulmeu cel iubit este, Intru carelebine am voit; Hristoase Dumnezeul nostru, slavă ţie.

De două ori.

Curgerile Iordanului, pretine Izvorul te-au primit şiMângâitorul în chip de porumb s’a pogorît. Plecatu-şi-acreştetul, celce a plecat cerurile. Strigat-a şi a zis lutul către Ziditorul: Ce-mi porunceşti celece sunt mai presus de mine? Mie îmi trebu-eşte Botezul tău. O celaceeşti îără de păcat; HristoaseDumnezeul nostru, slavă ţie.

De două ori.

Urând să mântueşti preomul cel rătăcit, nu ai socotit nevrednicie în chip de roba te îmbrăcă. Că s’a căzut ţieStăpânului şi Dumnezeu, casă primeşti ale noastre, pentru noi. Că tu botezându-te

cu trupul, Mântuitorule, iertării ne-ai învrednicit pre noi.Pentru aceasta, strigăm cătretine: Făcătorule de bine, Hristoase Dumnezeul nostru, slavă ţie.

De două ori.Slavă, Şi acum, glasul acelaş.

A lui Vizantie.

Plecatu-ţi-ai capul Mergătorului înainte, sfărâmat-ai

capetele balaurilor, venit-aila râuri, luminat-ai toate, casă te slăvească, Mântuitorule,

pre tine luminătorul sufletelor noastre.

VOHOD cu Evanghelia.Prochimenul zilei şi Paremiile.

Lumină lină: Dela Facere cetire.Cap. 1 vers. 1.

f ntru început a făcut Dumnezeu Cerul şi pământul. Şi pământul erănevăzut şi netocmir, şi întunereceră deasupra adâncului. Şi Duhul

lui Dumnezeu se purtă preste apă. Şi azis Dumnezeu: Sâ se facă lumină; şis’a făcut lumină, Şi a văzut Dumnezeulumina că este bună şi a despărţit Dumnezeu între lumina şi între întunerec; Şi anumit Dumnezeu lumina ziuă şi întunerccull-a numit noapte. Şi s'a făcut seară şi s'afăcut dimineaţă, zi una. Şi a zis Dumnezeu să se facă tărie în mijlocul apei şisă fie despărţită apa de apă; şi s’a făcutaşa. Şi a făcut Dumnezeu tăria şi adespărţit Dumnezeu între apa care erădeasupra tăriei, şi între apa care eră subtărie şi a numit Dumnezeu tăria Cer.Şi a văzut Dumnezeu că este bine şis’a făcut seară şi s’a făcut dimineaţă,ziua a doua. Şi a zis Dumnezeu: Să seadune apa cea de sub Cer, întru adunare şi să sc arate uscatul şi s’a făcutaşa. Şi s’a sdunat apa cea de sub Cer,

întru adunările sale şi s’a arătat uscatul.Şi a numit Dumnezeu uscatul pământ;şt adunările apelor le-a numit mări. Şi avăzut Dumnezeu că este bine. Şi a zisDumnezeu sâ răsară pământul iarbă verde,care să samene sămânţă şi dupre fel şidupre asemănare; şi pom roditor, carelesă facă roadă, căruia sa fie sămânţa lui

în tr’în sul dupre fel pre pământ şi s’a făcutaşa. Şi a dat din sine pământul iarbăverde, care samână sămânţă dupre fel şidupre asemănare pre pământ; şi pomroditor, carele face roada, căruia sămânţalui este într’însul dupre fel pre pământ.Şi a văzut Dumnezeu că este bine şis’a făcut seară şi s’a făcut dimineaţăziua a treia.



IN ŞA S E ZILE 127

Dela Eşire cetire.

Cap. 14. Vers. 15.

^ 7 is-a Domnul către M ois i: Ce strigiJ{fe câtre mine? Zi feciorilor lui Israil0 sâ purceadă. Iară tu ia toiagul tâu—' şi tinde mâna ta spre mare şi să o

împărţi pre ea şi să intre feciorii lui Israilprin mijlocul mării pre uscat. Şi iată euvoiu întări inima lui Faraon şi a slugilorlui şi a tuturor Egliiptenilor şi vor intră

în urma lor. Ş i ma voiu prea mări întruFaraon şi întru toată oastea lui şi în căruţele şi în caii lui. Şi vor cunoaşte toţiEghiptenii, că eu sunt Domnul, dacă mă

voiu prea mări în Faraon şi în căruţele şi în caii lui. Ş i a tins Moisi mâna spre mareşi a lovit Domnul marea cu vânt mareal Austrului toată noaptea şi a uscat marea. Şi s’a Împărţit apa şi au intrat feciorii lui Israil prin mijlocul mării pre uscat. Şi le-a fost lor apa ca un z:d dea-dreapta şi ca un zid deastânga şi i-augonit Eghiptenii. Şi a intrat după dânşiitoată câlârimea lui Faraon şi căruţele şicălăraşii prin mijlocul mării. Şi a tinsMoisi mâna asupra mării şi s’a aşezatapa de către ziuă la locul sau; iarâ Eghiptenii fugeau pre sub apă şi au sfărâmatDomnul pre Eghipteni în mijlocul mării. Ş i

întorcându-se apa, a acoperit căruţele şicălăraşii şi voevozii şi toată puterea lui Faraon care intrase după dânşii în mare şi n’arămas nici unul dintr’înşii, iarâ feciorii luiIsrail au trecui pre uscat prin mijloculmării.

Dela Eşire, cetire.

Cap. 15, vers. 22.

idicat-a Moisi pre feciorii lui Isra- jg v; il dela marea Roşie şi i-a dus pre

dânşii în pustia Sur. Şi a mers trei^ zile prin pustie şi nu află apă sâ

bea şi au venit Ia Mera şi nu puteausâ beâ apă din Mera că era amară. Pentru aceasta s’a numit numele locului a-celuia amărăciune. Şi cârtiâ norodul asupra lui Moisi, zicând: Ce vom beâ? Şia strga t Mois i câtre Domnul. Şi Dumnezeu i-a arătat lui un lemn; şi l-a băgat

pre dânsul în apă şi s’a îndulcit apa.Acolo i-a pus Dumnezeu lui îndreptărişi judecăţi, şi acolo l-a ispitit şi a z is: Devei auzi cu auzul glasul Domnului Dum-

i

nezeului iau, şi vei face ce!e plăcute înaintea Iui şi vei ascultă poruncile lui şi

I vei păzi toate îndreptările lui, toată nepu

tinţa ce am adus asupra Eghiptenilor, nuvoiu aduce asupra ta; că eu sunt Domnul, celce te vindec pre tine. Şi au venit

în Elim ; şi erâ acolo douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de copaci definici şi au tâbărît lângă ape. Ş i s’a ridicat dela Elim şi a venit toată adunarea feciorilor lui Israil la pustia Sin , careeste între Elim şi între Sinai.

Troparul, glasul al 5-lea.

A.rătatu-te-ai în lume, cel-ce ai îăcut lumea, ca sâ luminezi pre ceice şedeau întru întunerec, iubitorule de oameni, slavă ţie.

St ih :

Dumnezeule, milo$tiveşte-te spre noi şine binecuv.ntează; lumineazăfaţa ta prestenoi şi ne milueşte.

Ca să luminezi pre ceiceşedeau întru întunerec, iubitorule de oameni, slavă ţie.

Stih:

Ca să cunoaştem pre pământ calea ta, în toate neam urile mântu irea ta.

Ca să luminezi pre ceiceşedeau întru întunerec, iubi

torule de oameni, slavă ţie.Stih :

Mârturiseascâ-se ţie noroadele Dumnezeule, mâriurisească-se ţie noroadeletoate: Pământul şi-a dat rodul său.

Ca să luminezi pre ceiceşedeau întru întunerec, iubitorule de oameni, slavă ţie.

Stih:

Binecuvinteazâ-ne pre noi Dumnezeule Dumnezeul nostru, binecuvinteazâ-nepre noi Dumnezeule şi să se teamă dedânsul toate marginile pământului.




Ca să luminezi pre ceiceşedeau întru întunerec, iubi-torule de oameni, slavă ţie.

Slavă, Şi acum.Citeţul ceteşte Troparul.

Arătalu-te-ai în lume, celcc ai făcut lumea...

Apoi însuş citeţul cântă.

Ca să luminezi pre ceiceşedeau întru întunerec, iubi-

j torule de oameni, slavă ţie.Dela Isus a! lui Navi, cetire.

Cap. 3, vers. 7.

is-a Domnul către Isus: Astăzi In-/ţt\ cep a te înălţă pre tine înainteapfr) tuturor feciorilor lui Isra il; ca să^ cunoască că în ce chip am fost cu

Moisi, aşa voiu fi şi cu tine. Şi acum porunceşte preoţilor celorce poartă sicriullegii, zicând: Dacă veţi intra întru o partede apa Iordanului, sa staţi în Iordan. Şidacă au intiat preoţii, cari purtau sicriulleg i Domnului în Iordan, şi s’au udat picioarele preoţilor cari purtau sicriul; întru o parte de apa Iordanului. Iară Ior

danul s’a umplut întru toată matca sa, ca în zilele secerişului de grâu. Şi au statutapele celece curgeau din sus întru o adu-

i nare, fiind depărtate foarte. Dela cetateaDamin până la părţile Cariatirimului. Iarăcelece curgeau în jos s'au pogoiît în marea Arabiei până la marea sărată, până ceau scăzut de tot. Şi norodul stâ In preajmaIerihonului şi preoţii cari purtau sicriul legii Domnului, stau pre uscat în mijloculIordanului gata. Şi toţi feciorii lui Israilau trecut pre uscat, până când a sfârşit

tot norodul a trece Iordanul.Dela a patra carte a împăraţilor cetire.

Cap. 2, vers. 6.

is-a llie către Eliseiu: Şezi aicea câJ tk Domnul m’a trimis pânâ la Iordan,rev) Şi a zis Elis eiu: Viu este Domnul^ si viu este sufletul tău, că nu te

voiu lăsă pre tfne. Şi au mers amândoi şicincizeci de oameni din feciorii proorocilorau venit şi au stătut în preajmă de departe, iară ei amândoi au statut lângă Ior

dan. Şi a luat llie cojocul său şi l-a învârtit pre dânsul, şi a lovit cu dânsul apaşi s’a împărţit apa întru o parte şi îr.tr’alia,şi au trecut amândoi pe uscat Şi a fostdacă au trecut ei, a zis llie lui Eliseiu:Cere ce vei să-ţi fac ţie, mai 'nainte pânăce nu mă voiu luă dela tine. Şi a zisEliseiu: Să fie Duhul carclc este în tine

îndoit întru mine. Ş i a zis llie : Greu lucru ceruşi, însă de mă vei vedeâ când măvoiu luă dela tine va fi ţie aşa, iară denu ma vei vedeâ, nu va fi. Şi a fost când

| mergeau ei şi vorbiau şi iată un car dcfoc şi cai de foc, au despărţit între a-mândoi. Şi s’a ridicat llie cu cutremur caspre Cer ’ şi Eliseiu priviâ. Şi strigă: Pă rinte, părinte, carul lui Israil şi călăraşullui. Şi de aici nu l-a mai văzut pre dânsul. Şi s’a apucat Eliseiu de haina sa şio a rupt în două, Şi a luat cojocul luillie, Eliseiu care căzuse de asupra lui. Şi

I s’a întors Eliseiu, şi a stătut pre Ţărmurile Iordanului; şi a luat Eliseiu cojocullui llie care căzuse deasupra lui şi a lovit apa şi nu s’a împărţit. Şi a zis Eli seiu: Unde este Dumnezeul lui llie încă

, şi acum ? Şi a lovit Eliseiu apa a douaoara, şi s’a împărţit apa într’o parte şi

într’alta şi a trecut pre uscat.

Dela a patra Carte a împăraţilor, cetire.Cap. 5. vers. 9.

i tv- ™ enit-a Neeman boierul împăratului‘ Asiiienilor cu căruţele şi cu caii sâi

şi a stătut la uşa casei lui Eliseiu.t i Şi a trimis Eliseiu către dânsul un

vestitor, zicând: Mergi de te spală în Iordan de şapte ori şi ţi se va preface trupul tău şi te vel curaţi. Şi s’a mâniatNeeman şi s’a dus şi a zis: Iată ziceamcâ va ieşi la mine şi va stâ, şi va che

mă numele Domnului Dumnezeului său,şi’şi va pune mâna sa pre stricăciune şio va alunga dela trupul meu, au doarănu sunt mai bune Arvana şi Farfa apeleDamascului, decât Iordanul şi decâttoate apele lui Israil, au nu voiu merge

, şi mă voiu spălă întrînsele şi mă voiucurăţi? Ş i s’a întors şi s’a dus CU mânie,Si s’au apropiat slugile lui şi i-au zis lui,Doamne: De ţi-ar fi grăit ţie prooroculun cuvânt marc au doară nu l-ai fi fă-

I cu t? Darâ cu cât mai vârtos că (i-a zis



I\ ŞASE ZILE 120

spala-te şi te cu l ăţeşte. Şi s’a pogorîtNeeman şi s'a afundat în Iordan de şapteori dupre zisa omului lui Dumnezeu, şi i

s’a prefăcut trupul, ca trupul unui pruncmic şi s’a curăţit.


Păcătoşilor şi vameşilor,pentru mulţimea milei talete-ai arătat Mântuitorul nos- |.tru. Că unde vrea să strălucească lumina ta? fără numaicelorce şedeau întru întu-

nerec, iubitorule de oameni,slavă tie.Stih : Domnul s’a impărăţit întru podoabă

s*a îmbrăcat.

Sfârşitul Troparului.

Că unde vrea să strălucească lumina ta? fără numaicelorce şedeau întru întu-nerec, iubitorule de oameni,

slavă ţie.Stih: Ridicat-au rîurile, Doamne,

rldicat-au glasurile sale.

Că unde vrea să strălucească lumina ta? fără numai icelorce şedeau intru intu-nerec, iubitorule de oameni,slavă

Stih: Minunate sunt înălţările mării,

minunat es te întru cele înalte Domnul.

Că unde vrea să strălucească lumina ta? fără numaicelorce şedeau întru întu-nerec, iubitorule dc oameni,slavă \\e. ' •1

Slavă, Şi acum.

Ceteţul ceteşte Troparul.

Păcătoşilor şi vameşilor, pentru mulţimea

milei tale te-ai arătat, Mântuitorul r.ostru.

Apoi însuş ceteţul cântă:

Că unde vrea să strălu

cească lumina ta? fără numaicelorcc şedeau întru întu-nerec, iubitorule de oameni,slavă ţie.


Cap. 1, vers. 16.

cestea zice Domnul: Spălaţi-vă şivă curăţiţi, scoateti vicleşugurile dinsufletele voastre înaintea ochilormei. Părăsiţi-vă de răutăţile voastre.

Invăţaţi-vă a face bine. Cautaţi judecata.Isbăviţi pre cel năpăstuit, judecaţi săracului, faceţi dreptate văduvei şi veniţi sanc întrebăm zice Domnul. Şi de vor fipăcatele voastre ca mohorâciunca, ca zăpada le voiu albi iară de vor fi ca roşala,ca lâna le voiu albi şi de veţi vrea şimă veţi ascultă pre mine, bunătăţile pământului veţi mâncâ, iar de nu veţi vreaşi de nu ma veţi ascultă pre mine, sabiavă va mâncâ pre voi; că gura Domnuluia grăit acestea.

Dela Facere cetire.Cap . 32, vers. 1.

(5 autând lacov, văzut-a tabăra Iui

f Dumnezeu tâbărîta şi l-a întâmpinat pre el îngerii lui Dumnezeu şia zis lacov când i-a văzut pre

dânşii, tabăra lui Dumnezeu este aceastaşi au chemat numele locului aceluia tabără.Şi a trimis lacov vestitori înaintea sa lafratele său Isav, în pământul Siir, în ţinutul Edemului şi le-a poruncit lor, zicând:Aşâ sâ ziceţi Domnului meu lui Isav,aşa zice sluga ta lacov. Cu Lavan amlocuit şi până acum am zăbovit, şi amcâştigat oi şi boi şi slugi şi slujnice şiam trimis să spun Domnului meu lui Isav,ca să afie sluga ta Har înaintea ta. Şis'a întors vestitorii la lacov, zicând: Mers-am la Isav fratele tău şi vine întru întâmpinarea ta şi patru sute de bărbaţicu dânsul. Şi s-a înfricoşat lacov foarteşi nu ştiâ ce va să facă. Şi a împărţitpoporul cc era cu dânsul şi boii şi oile

în două tabere. Şi a zis lacov, de va

veni Isav asupra unei tabere şi o va tăia,

a



LUNA LUI IANUARIE130

clic. tabără se va mântui. Ş: a zis Iacov:Dumnezeul tatălui meu al lui Avraam şiDumnezeul tatălui meu al lui Isaac, Doamne,celace mi-ai zis mie, întoarce-te la pământul naşterii taie şi-ţi voiu face ţiebine. Destul îmi este mie toată dreptateaşi tot adevărul, carc ai făcut robului tău.Că numai cu acest toiag al meu am trecutIordanul.

Dela Eşire, cetire.

Cap. 2, vers. 5.

ogorîtu-s’a fata Iui Faraon să sespele în apă şi roabele ei umblaupre ţărmurile apei şi văzând unsicriaş in baltă a trimis o roabă

de l-a luat şi deschizându-1, a văzut unprunc plângând în sicriu şi i s’a făcutmilă de dânsul fetei lui Faraon şi a zis:Din pruncii jidoveşti este acesta. Şi azis sora lui, fetei Iui Faraon: Voia îţieste să-ţi chem ţie femeie doică de la jidovi, să-ţi hrănească pruncul? Ş: i-a zisei fata lui Faraon, mergi. Şi ducându-sefata, a chemat pre muma pruncului. Şi azis ei fata Iui Faraon: Păzeşte-mi prunculacesta şi mi-l hrăneşte. Iarâ eu iţi voiuda ţie plata. Şi a luat femeia pruncul şiI-a hrănit. Şi crescând pruncul !-a dus pre

dânsul la fata lui Faraon şi i-a fost ei înloc de fecior. Şi s’a numit numele luiMoisi. zicând: Câ din apă l-am luat predânsul.

Din cartea judecătorilor, cetire.

Cap. 6, vers. 36.

is’a Ghedeon către Dumnezeu: De.vei mântui cu mâna mea pre Israil,precum ai grăit: lalâ eu voiu pune

' S ' o lâna pre arie; şi de va fi rouănumai pre lână şi preste tot pământul

uscăciune, voiu cunoaşte că prin mânamea vei mântui pre Israil, în ce chip aigrăit; şi a făcut aşa. Şi a mânccat Ghedeon de dimineaţă şi a stors lâna şi acurs rouă din lână, un pahar plin de apăşi a zis Ghedeon călre Dumnezeu: Sânu se aprindă mânia ta asupra mea şivoiu grăi încă odată şi voiu ispiti încăodată cu lâna. Sâ fie uscăciune pre lânănumai, iară preste tot pământul rouă şia făcut Dumnezeu aşa în noaptea aceea.Şi a fost uscăciune pre lâna numai, iară

preste tot pământul rcuâ..

Dela a treia cartea împăraţilor, cetire:

Cap. 18, vers. 30.

'-^ 7 is-a Ilie câtre norod: Apropiaţi-văcătre mine. Şi s’a apropiat tot’ no-

râflj rodul către dânsul. Şi a luat Ilie

douăsprezece pietre, dupre număiulcelor douăsprezece neamuri ale lui Israil,precum a grăit Domnul către dânsul, zicând: Israil va fi numele tău. Şi a ziditpietrele întru numele Domnului şi a în noit altarul Domnului cel stricat şi a făcutgroapa împrejurul altarului, întru care încăpeau două obroace de sămânţă împre

jurul altarului şi a pus lemne pre altarulce făcuse şi a tăiat bucăţi jertfele şi le-apus pre lemne şi a înconjurat altarul şia zis Ilie: Aduceţi două vedre de apă şiturnaţi peste altar şi peste jertfe şi pestelemne şi a zis: Turnaţi a doua cară; şiau turnat. Ş i a zis: turnaţi a treia oară;şi-au turnat. Şi curgea apa împrejurul altarului şi groapa s'a umplut de apă. Şia strigat Ilie la Cer şi a zis: DoamneDumnezeul lui Avraam şi al Iui Isaac şial lui Iacov, auzi-mâ pre mine astăzi cufoc şi ca să cunoască tot poporul acesta,că tu eşti unul Domnul Dumnezeul ’uiIsrail şi eu sunt robul tău şi pentru tine

am fecut acestea toate şi tu ai întorsinimile norodului acestuia în urma ta. Şia căzut foc de la Domnul din Cer şi amistuit jertfele .şi lemnele şi apa cea depre dânsele. Şi apa cea din groapă şipietrele şi ţărâna le-a I ns focul şi a căzuttot norodul pre faţa sa şi a zis: AdevărstDomnul Dumnezeu, acesta este Dumnezeu.

Dela a patra car te a împăraţilor, cetire.

Cap. 2 vers. 19.'*£^7 is au oamenii cetăţii Ierihonului că-/W iş tre Eliseiu: Iată locuinţa cetăţii a-

• cesteea este bună. Precum tu^ Doamne vezi, darâ apele sunt rele

şi pământul neroditor şi a zis Eliseiu, a-tfuceţi-mi mie o vadră nouă şi puneţi în-tr'însa sare; şi au luat şi i-au adus lui.Şi a eşit Eliseiu la izvoarele apelor şi aaruncat acolo sarea şi a zis: Aşâ grăeşteDomnul, vindecat-am apele acestea şi nuva mai fi de acum înainte moaite aici,

trei r.erodire dintr’însele. Şi s’au vin-



IN ŞASE ZILE 131

decât apele până în ziua aceasta, duprecuvântul care a grăit Eliseiu.

Din proorocia Isaiei, cetire.Cap. 49, vers. 8.

cestea zice Domnul: In vreme plăcută te-am auzit pre tine si în ziuade mântuire ţi-am ajutat ţie şi te-amridicat şi te-am dat şi te-am pus

spre împăcarea neamurilor, ca să tocmeştipământul şi să moşteneşti moştenirile pustiei. Ca să grăeşti celor din legături eşiţişi celor dintru întunerec, arâtaţi-vă. In toatecăile se vor paşte şi întru toate cărărilepăşunea lor. Nu vor flămânzi nici vor

însetâ, nici îi va vătămâ pre ei zăduful,

nici soarele; ci celace li milueşte îi vamângâiâ pre dânşii şi prin izvoare de ape

îi va trece şi voiu pune tot muntele sprecale şi toată cărarea spre păşunea lor.Iară aceştia de departe vor veni, aceştiadela miazănoapte şi dela mare, ară alţiidela pământul Perşilor. Veselească-se cerurile şi să se bucure pământul, să vestească munţii veselie şi dealurile dreptate.Că a miluit Domnul pre norodul sau şipre cei smeriţi ai norodului său i-a mângâiat şi a zis Sionul: Părăsitu-m’a Dom nul şi Dumnezeu m’a uitat pre mine. Audoară va uită muma pre pruncul său, saunu-i va fi milă de fii pântecelui său? Şide îi va şi uita muma pre occştia, dareu nu te voiu uita pre tine, zice Domnul atotţiitorul.După aces tea, Ecten ia, iară şi iară şi

după Vosglas cântă:Sfinte Dumnezeule.

Şi Apostol. Prochimen, glasul al 3-lea.

Domnul este luminarea mea şi mân

tuitorul meu, de cine ma voiu teme.St ih:

Domnul este scutitorul vierii mele, decine mâ voiu înfricoşa.Din cartea cea către Corinteni a sfântu

lui Apostol Pavel, cetire.

Cap. 9, vers. 19.

raţilor, slobod fiind de toate, tutu-ih y ror m’am făcut rob, ca pre cei mai j| mulţi sâ dobândesc. Şi m’am făcut^ Iudeilor ca un Iudeu, ca pre ludei

să-i dobândesc. Celor de sub lege, ca unsupus legii, (ne fiind sub lege), ca precei de sub lege sâ dobândesc. Celor fărădelege, ca un fărădelege, (nefiind fără

delege Iui Dumnezeu, ci întru legea luiHristos), ca să dobândesc pre cei fărădelege. M ’am făcut celor neputincioşi, capre cei neputincioşi sâ dobândesc. Tutu

ror toate m’am făcut, ca oricum pre vreunii să mântuesc. Şi aceasta fac pentruEvanghelie, ca împreună părtaş ei să măfac. Au nu ştiţi că ceice aleargă în loculde priveală, toţi adică alpargS, dar unulia darul. Aşa sâ alergaţi ca sâ apucaţi.Iară tot celce se nevoeşte de toate sc în-frîneazâ. Şi aceia adică ca să ia cununăslricăcioasă, iară noi nestricăcioasă. Eudrept aceea aşa akrg nu ca şi cum nuaşi şti. Aşa dau rasboiu nu ca şi cum

aş fi bătând văzduhul. Ci îmi chinuesctrupul meu şi îl supui robiei; ca nu cumvaaltora propoveduind însu mi sâ mă facnetrebnic.

Aliluia, glasul al 3-lea.

Răspuns-a inima mea cuvânt bun; Gră-esc cu lucrurile mele împăratului.

S t i h :

împodobit cu frumuseţea mai mult decâtfiii oamenilor.

Evanghelia dela Lu câCa p, 3, ve rs. 1.

In anul al cincisprezecelea al stâpânireilui Tiberie Kesarului,Caut-o la ce asul al noulea. Şi pre rând dum nezeiasca Liturgh ie a marelui Vasilie

In loc de Cuvine-sc cu adevărat... cântăm:

Dc tine se bucură toată făptura...CHINONICUL

Lăudaţi pre Domnul din ceruri...

m m ăm m m m m m m m mIară după rugăciunea cea după Amvon.

Nu zicem: Fie num el e Do mn ului , ci eşimtoţi pr in uşa cea mare în mij locul bise ric ii,unde este apa g ătit ă. Ig ume nul sa u pr eotulcel mai mar e, me rg ând eu cinstita Cruce, clericii cu ste tnicele înainte , şi ier odiac onul cucăde lni ţa. Şi pune cins tit a Cr uce pre scaunulcel g ăti t unde e st e a pa g ăti tă.

Iară cântăreţii cântă Tropa rele acestea, pe glasul al 8-lea, singur glasul.

Facerca lui Sofronie Patriarhul Ierusalimului.

laşul Domnului preste

fL ape strigă, grăind: Ve-v niţi de luaţi toti Duhul înţelepciunii, Duhul înţele-

III



IN ŞA SE ZII.E 133

apropiâ de voi, sâ-şi lase cel necredincios,caile sale şi omul cel fărădelege sfaturilesale şi să vă întoarceţi la Domnul Dumnezeul vostru şi vă veţi mi lui. Şi să stri

gaţi, câ mult va iertă păcatele voastre.Câ nu sunt sfaturile mele, ca sfaturilevoastre; nici căile mele, ca căile voastre,grâeşfe Domnul. Ci în ce chip este departe Cerul dela pământ, aşa sunt departecăile mele dela căile voastre şi cugetelemele dela cugetele voastre. Că precumse pogoară ploaia sau zăpada din Cer,şi nu se mai întoarce acolo, până cândadapă pământul şi rodeşte şi răsare şidă sămânţă sămănătorului şi pâine de

mâncare, aşâ va fi cuvântul meu, careleva ieşi din gura mea, nu se va întoarcela mine îndeşert, până când va plinitoate câte am voit. Şi voiu face cu sporcăile mele şi poruncile mele. Că întruveselie va veţi veseli şi întru bucurie vaveţi învăţa. Câ munţii şi dealurile vorsăltă, aşteptânduvă pre voi întru bucurieşi toate lemnele ţarinii vor bate cu ramurile. Ş i în locul scaiului se va înălţă chi-paris. Ş i în locul urzicii va creşte mirsina.Şi va fi Domnul numit şi întru semnveşnic şi nu va lipsi.


Cap. 12, vers. 3.

cestea zice Domnul: Scoaie-ţi apăfj Sj întru veselie, din izvoarele mântuirii.

Şi veţi zice în ziua aceea: Lăudaţipre Domnul, chemaţi numele lui, vestiţi

întru neamuri slava iui. Aduceţi-vă amintecâ înalt este numele lui. Cântaţi numele

Domnului că lucruri înalte a făcut. Vestiţiacestea preste tot pământul, bueuraţi-văşi vă veseliţi ceice locuiţi în Sion. Câ s’a

înălţat sfântul lui Israil în mijlocul tău.

A P O S T O L U L

Prochimen glasul al 3-lea.

Domnul este luminarea mea şi mântuitorul meu, de cine mă voiu teme.

S t i h :

Domnul este scutitorul vieţii mele, decine mă voiu înfricoşâ.

Din cartea cea către Corinteni a sfântului Apostol Pavel cetire.

Cap. 10, ve rs 1.

Fraţ ilo r, nu voiu ca sâ nu ştiţi voi,

că părinţii noştri toţi sub nor au fostşi toţi prin mare au trecut. Şi toţi prinMoisi s’au botezat, in nor şi în mare.Ş i toţi aceiaşi mâncare duhovniceasă au

mâncat. Şi toţi aceiaşi băutură duhovnicească au băut. Că bea din piatra ceaduhovnicească care urmă. Iarâ piatra erăHristos.

Aliluia, glasul al 6-lea:

Glasul Domnului preste ape...

Stih :

Dumnezeul slavei a tunat:

Evanghelia dela Marcu.

Cap. 1, vers 9.

In vremea aceia venit-a lisus din Na-zaretul G al ile li şi s’a botezat dela loan

în Iordan. Ş i îndată ieşind din apă, avăzut cerurile deschise şi Duhul ca unporumb pogorîndu-se preste dânsul. Şiglas a fost din ceruri: Tu eşti fiu meucel iubit, întru care bine am voit.

De este Diacon, zice Ecteniile, iară de nu este zice Preotul singur.

Cu pace Domnului să ne rugam.

Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre. Domnului să nerugăm.

Pentru pacea a toată lumea şi bunăstarea sfintelor 3ui Dumnezeu biserici şipentru unirea tututuror, Domnului s4 nerugăm.

Pentru sfântă Biserica aceasta şi pentru ceice cu credinţă, cu bună cucernicieşi cu frica lui Dumnezeu intră într’însa,Domnului sâ ne rugăm.

Pentru Preasfinţitul Arhiepiscopul şiMitropolitul nostru (cutare), sau pentruPreasfinţitul iubitorul de Dumnezeu Episcopul nostru (cutare), şi pentru cinstitapreoţie şi întru I Iristos diaconie şi pentrutot clerul şi norodul, Domnului sâ nerugăm.

Pentru prea înălţatul şi iubitorul deHristos regele nostru (N ) şi pentru toatăcurtea şi ostaşii lui. Domnului să nerugăm.

Pentru ca să-i ajute şi să supue subpicioarele lui pre tot vrăjmaşul şi pizmaşul, Domnului să ne rugăm.

Pentru sfântul locaş acesta, oraşul şi-ţara aceasta şi pentru toate oraşele şi sa-




tele şi pentru toate ţările şi pentru ceicecu credinţă vieţucsc într’însele, Domnuluisâ ne rugăm.

Pentru bună liniştea văzduhurilor şi

pentru înmulţirea roadelor pământului şi pentru vremi cu pace, Domnului sâ nerugam.

Pentru ceice umblă pre ape şi câlâto-toresc şi pentru cei bolnavi şi pentruceice se ostenesc şi pentru cei robiţi şipentru mântuirea lor, Domnului să nerugăm.

Pentru ca sâ se sfinţească apa aceastacu puterea şi cu lucrarea şi cu venireaSfântului Duh, Domnului sâ ne.rugăm.

Pentru ca să se pogoare spre apa a-ceasta lucrarea cea curâţitoare a Treimiicei mai pre sus de fiinţă, Domnului săne rugăm.

Pentru ca să dăruiască apei acesteiaDarul izbâvirei şi binecuvântarea Iordanului, cu puterea şi cu lucrarea şi cuvenirea Sfântului Duh, Domnului sâ nerugăm.

Pentru ca să se zdrobească satana subpicioarele noastre şi sâ se risipească totsfatul viclean, carele se porneşte asupra

noastră, Domnului să ne rugăm.Pentru ca să ne scoată pre noi Dom

nul Dumnezeul nostru din toată vrăjmăşia şi ispita care stă nouă împrotivă şisa ne facă vrednici bunătăţilor celor făgăduite, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca sâ ne luminăm noi cu luminarea cunoştinţii şi a bunei credinţiprin venirea Duhului sfânt, Domnului sâne rugăm.

Pentru ca să trimită Domnul Dumne

zeu binecuvântarea Iordanului şi să sfinţească apa aceasta, Domnului sâ ne rugăm.Pentru ca să se facă apa aceasta Dar

de sfinţenie şi curăţire păcatelor, spretămăduirea sufletelor şi a trupurilor şispre tot folosul de trebuinţă, Domnuluisâ ne rugăm.

Pentru ca sâ fie apa aceasta curâţitoarespre viaţa de veci, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca sâ se arate aceasta izgoni-toare de toată bântuiala vrăjmaşilor celorvăzuţi şi celor nevăzuţi, Domnului sâne rugăm.

Pentru ceice o vor luâ şi o vor primi,spre sfinţenia caselor, Domnului sâ nerugăm.

Pentru ca să fie aceasta spre curăţireasufletelor şi a trupurilor tuturor celorcevor lua cu credinţă şi vor gustă dintr’însa,Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ne învrednicim noi, băne umplem de sfinţenie, prin gustareaapei aceştia, cu venirea cea nevăzută aDuhului Sfânt, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să audâ Domnul Dumnezeuglasul rugăciunii noastre celor păcătoşişi sâ ne miluiască pre noi, Domnului săne rugăm.

Pentru ca sâ ne izbăvim noi de totnecazul, mânia şi nevoia, Domnului sâne rugăm.

Apară, mântueşte, milueşte şi ne păzeşte pre noi Dumnezeule cu Darul tâu.Pre prea sfânta curata, prea binecuvân

tata, slâvita Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioara Maria,cu toţi sfinţii pomenindu-o ; pre noi înşineşi unul pe altul şi toată viaţa noastră luiHristos Dumnezeu sâ o dăm.

Vosglas.

C â ţie se cade toată slava, cinstea şi închinăciunea Tatălui şi Fiului şi Sfântu

lui Duh, acum şi pururea şi în veciivecilor. Amin.

Acestea zicându-le diaconul, preotul se roagă în taină zicând rugăciunea ac easta:

tv -v oamne Iisuse Hristoase, fiule unulnăscut, carele eşti în sânul Tată-

§lui Dumnezeul cel adevărat, izvorul vieţii şi al nemuririi, laminacea din lumină, carele ai venit în lume,să o luminezi pre dânsa. Luminează gân

dul nostru cu Duliul tău cel sfânt şi neprimeşte pre noi cari aducem ţie slavă şibună mulţămită, pentru lucrurile tale celedin veci mari şi minunate şi pentrumântuitoarea ta rânduială cea din vecii ceimai de pe urmă, întru carele te-ai îmbrăcat întru amestecarea cea neputincioasă şisăracă a noastră şi te-ai smerit întru măsurile cele de rob, împăratul tuturor, încăşi a te boteza în Iordan de mâna robului ai suferit. Ca sfinţind firea apelor, celaceeşti fără de păcat, să ne faci nouă cale lanaşterea de a doua cea prin apă şi prinDuh şi să ne întorci pre noi la mântuireacea dintâiu. A le caria taini dumnezeeştipomenirea prăznuind, ne rugăm ţie, Stăpâne,

TT



IN ŞASE ZILE 135

iubitor ule de oame ni, str upefte şi presie

noi ne v rednic ii robii tui. dupr e făg ăduinţata cea dumne ze iascăapăeurăţitoar e, Da rul■milostivirii tale, ca eercrca noas tr ăa păcătoşilor preste apa aceasta, săfie bine pr imit ă bunătăţii tale. Şi binecuvântar ea :apri ntr 'însa noua şt tot cr edinciosului no rod ului tău sa se dăruias cî, spr e slavas fân tului şi înc hin atu lu i tău nume.

C a ţie se cade toată slava, cinstea şi închinăciune a îm pr e un ă cu ce', fără dc îuc eput al tău părinte şi cu pre a s fân tulşi bunul şi de via ţă făcătorul Duhul tău,acum şi pur ur ea şi în vecii vecilor, amin.

Iar ăsfârşind diaconul ec tenia, zice preotul cuglas mare aceastăr ugăciune, a lui Sofr onic

Patriarhul Ierusalimului.

reime prea înaltă, Dum nez eir e preabună, r m i pre sus înf iinţată, înt r utot pute rnic ă, ceeace :oate le cercetezi, nev ăzuta, nea1unsa care* w

eşti făcătoar e fiinţelo r ce lor de d uhur i şifir elo r celor cuvântătoar e. B unătate a ceafire ască, lum ina cea nea pro pkt ă, care lu minez i pre tot omul ce vine în lu m e ;st răluce şte şi înt r u m in e ne v re dnic ul ro

bu l t&u. L umin ea ză- mi ochii min ţei mele ,ca sa îudr ăzn es c a lăuda facerea de binecea ne măsur ată şi pute re a ta.- Fie pr imi tărug ăciunea care se face dela mine pentr unorodul ce stă înainte.) Să nu opreascăpăcate le mele , ve nire a sf ântului D uh aicea,ci m â iartă, ca să s ir ig către t ine fărăo-sândă şi săg răesc şi acum cce ace eştipre a bună. Slăvimu- te pre t:ne, S tăpâne ,iub:- .orule de oamen i, atc tţiitcrule împărat e

cel n a i 'nainte de veci. Slăvimu- te pre

tine, Ziditor ule şi fa căior iile \ toate. SIS-

vimu- te pre tine celce eşti fără de tatădin Mum ă şi fărăde mu m ădin T ata. Că

în pr azni cul ce a t re cut, pr unc te- am v ăz ut ;iară înt r u acest dc ac um des ăvârşit le vede m pre line celce te-ai arătat de pli nDumne ze ul nostru din cel depiir. Că astăzi ne- a sosit nouă tuturor v remea depr azn ic şi- ceata s f inţilor eu r oi se adună.Şi îng e ri i cu oa men ii împr e unăprăznucs c.Ca astăzi Da rul D uh ul ui sfânt în chip depor umb preste ape a venit. A st ăzi Soarelecel neapus a răsăr.t şi lumea cu l um in aDo m nu lui se luminea ză. A stăzi lu na cu

raz e luminoas e tot păm ânt ul lumin ea ză. A stăzi ste le le cele luminoa se , cu lu mi na

str ălucirii lume a împodobes c. A s tăzi no r ii

rour eaz ăd.n Cer om en iri i ploaia dr e pt ăţii. A stăzi cel nefăcut dela făptur a 5a de b u n ăvoie se atinge cu mâna. A stăzi pr oo ro cu lşi înaint e m er g ătorul se apr opie c ătr e S tăpânul şi cu fr ică stă înaintea lui, v ăz âu dpogorârea lui Dumne ze u la noi. A s tăziapele Ior dan ului se prefac întru v ind e căricu venirea Dom nului. A stăzi cu cur g e ride taină toată făptur a se adapă. A s tăz ipăcatele oamenilor cu apele Ior da nu lu i securăţesc. A s tăz. r aiul s'a deschis o a m e nil o rşi Soar ele dre ptăţii ne lum ine az ă no uă. A stăzi apa cea amar ă car e erâ îu v r e m e a

lui Mo:si se preface poporului într u du lceaţa cu ve nirea D om nul ujt îMs tăzi neam

iz băv it de pl âns ul cel de ccemult şi ca unTsrail nou ne.- am mântuit . A st ăzi ne- ammânt uit de îutune re c şi cu lu mi na euno ş-tiuţii de Dum ne ze u neam lu m in a t A s tăz i

înt une recul lu mii se pie rde cu ar ătar e aDumn ez eul ui nostru. A st ăz. cu fâc lic selumine ază de sus toată răptura. A s tăzi înşelăciunea se sur păşi cale de m ân tuir ene lucrează nouăvenirea S tăpânulu i. A s tăzi cele de sus cu cele dc jos îm pr e un ăpr ăzn ucs c şi cele de jcs cu cele d c sus îm pr e un ă vorbes c. A stăzi pr ăznui r e a ceasfinţităşi mul t vest ităa dre pt cre dinc io şilorie bucurai) A st ăzi S tăpânul la Bote z me r g e ,ca să ridice firea omenească Intru în ălţime. A s tăzi cel neple cat se plea căr o b ul u isău, ea să ne slobczească pre no i dinrobie. A s tăzi împărăţia cerur ilor am do bândit. C ă împăr ăţia D om nu lu i n u aresfârşit. A s tăzi păm ântu l şi marea b uc ur .elu mii au împăr ţit şi lum ea s’a um plu t dc

veselie. Văzutu- te- au apele, D um ne ze ule !

V azutu- te- au ?.pele ,?i s’au te mut . Io r d a

nul s'a întors îna poi v ăzând foc ul Du m-nez eir ii trupeşte pog orându- se şi in t r ân d

într 'îus ul . Io r da nul s’a inters în a po i, v ăzâud pre Du hul sfâut In chip de po r um bpogor ându- se şi zb ur ând Îm pr e jur ul t ău.Iorda nul s’a întors înapoi, v ăzâud pr e celne v ăzut , a fi v ăzut pre F ăcăto r ul înt r up a t,pre S tăpânul în chip de rob. Ior da nu ls’a întors îna poi şi mun ţii au s ălt at , v;.-zând pre D umne ze u întrupat şi no ri i audat glas. mirându- se de cclcc a v e nit lu m in i din lumină, D umne ze u ade v ăra tdin Dum uez eu advăral. P răzn uir ea S tă

pânu lui astăzi In Ior dan v iz ând şi precelce moartea neas cultării ş: a cul In-




şelăciunii şi leg ătur a ia cul ui în Ior da na afundat. Şi B ote zul mânt uiri i luniii a

dărui t. Pentru aceasta şi eu păcătos ul ş:nev re dnicul ro bul tău, spuind muririle mi nunilor tale, cu fricăfnr.d cuprins, îr.truum il inţa s tr ig cătr e t ine.

Şi îndată şi încope preotul cu glas mare rugăciunea aceasta.

Mare eşti, Doamne şi minunate sunt lucrurile tale şinici un cuvânt nu este deajuns spre lauda minunilortale.

De trei ori.După aceasta zice:

ă tu cu v oia toate le- a: adus, din-tr u nef iinţă înt r u fiinţă. Cu puter ea |

r â ta ţii îm pr eun a f ăptur a şi cu pur-^ tarea ta de g r ijăchiver niseşti lumea. .

T u d in pa tr u st ihii ai aşezat făptura, cupatru vr emi ai încununat curger ea anului.De tiue se cutremurătoate puterile Îngereşti. P re tine te la udă soarele. Pr a tine teslăveşte luna . Ţie se cucer esc stelele . Pr etine tc ascultălumina. De tine se îngro

zesc adâncurile. Ţie slujesc izvoarele. T uai întins C er ul ca o piele. T u ai întări tpămâ nt ul pre ape. T u ai îng r ădit marea cunisip. T u spre suflar e a: vărs at v ăzduhul.Put er ile îng er ilo r ţie slujesc. Şi cetelear han g hel ilo r ţie sc închină. He ruv imii ceici: ochi mul ţi şi Serafimii cei cu câte şasear ipi împr ej ur s tând şi zb urând , de fr icaslav ei t ale ce lei neapropiate se acopcr. Câ

tu Dum ne z eu f iind neho tărît şi fără în

ce put şi neg răit , ai venit pr e pământ , chipde rob l uând, într u ase mănarea omenea

scăfacându- te. C ăn a i s uferit, S tăpâne, pe n

tru milostivirea mile i a vedeâ neamul o-mcneac muncindu- se de diavolul, ci aivenit şi ne-ai mânt uit pre noi. Mărtur is imbunătatea , ve sti m mila , nu tăin ui a facereata de bine. Fir ea nea mului nostru o aiizbăv it. Pânte cil e Fecioare i le- ai sfiuţi cunaşterea ta. T oa tăfăptur a te la udăpre tinecelace te- ai a răta t C ă tu Dumnez eul nostr u pe pământ te- ai arătat şi cu oa me nii îm pr e unăai petr ecut. T u şi r epejua ilc Io r da nulu i le- ai sfinţit, d.u Ce r tr imiţândD uh ul tău ccl sf ânt şi capetcl c bala urilorcari sc ascundeau acolo le-ai zdrobit.

Tu însuţi dar, iubitorule

de oameni împărate, vino şiacum prin venirea sfântuluitău Duh şi sfinţeşte apa a~Ceasta. De trei ori.

Aceasta zicând preotul de trei ori, bine. cuvintează apa cu mâna, afundându-o

în chipul Crucii, la flecare Stih . Apoi zice:

i-i dă ei Dar de v inlec ar e şi bine-cuvântarea Iorda nului. Fă- o pr e

r g a dânsa izvor nestr icăciunii, D a r de

sfinţenie, dezleg are de păca te , v in d e

care dc boalc, dracilor pierdere, de puterile cele protivnice neajunsă, de put e r e a

îng er easca pl in i. Ca toţi ce ice s e v o rstropi iţi ver gustă dintr 'însa, să o aibăspre curăţirea suf lete lor şi a t r u p u r il o r ,spre vindecarea patimilor, spre s fi nţir eacaselor, spre tet f olosul de tr e bu in ţă. C ătu eşti Dumn ez eul nostru, celace ai î n n o itprin apăşi pr in Duh firea noas tră ce a în ve chită de păcat. T u eşti D um ne z e ul nos-•ru, carele pre vr emea lui Noe, c u a păai înueca t păca tul . T u eşti D um n e z e ul no s tru, celace ai sees ne amul jido v e s c d inrobia lui Far aon, prin mare şi pr in Mo is i.T u eşt: Dumne ze ul nostru, cel ace ai de s picat piatr a in pustie şi au cur s a pe şirâurile s’au um plut de a păşi pr e p o p o r ultău cei însetat l- ai adăpat. T u eşti D u m neze ul nostru, celace cu apă şi c u fo c,pl in Die ai iz băv it pre Isr ail de r ăt ăc ir e alui Vaa. De trei ori.

Insu-ţi şi acum, Stăpâne,sfinţeşte apa aceasta, cu Duhul tău cel sfânt.Asemenea şi aceasta zicându-o Preotul de trei ori binecuvlntează apa ia ră şi în

cruciş.

Apoi zice.

D ă tuturor celorce sc vor at ing e dedânsa şi o vo r gus ta şi se vor s tr o pi c udâns a, sfinţir e, sănătate , curăţir e, b in e c u vântare.

Şi mântueşte Do am ne pre pr e a î n ăl ţatul ş: ue Hristos iubito rul R e g e le no s tr u (N) De trei ori.

Şi- l păzeşte pre dâns ul s ubt aco pe r e -

mântui tâu în pace, supune sub picioarclclu i. pr e to t v r ăjmaşul şi pi zm aşul şi luptă

to ru l. Dăr ue şie l ui toate cer er ile ce le cătremân tuir e ş: v ia ţa veşnică.

Po me neşte , Do am ne , pre pre a s fin ţitul A r hi e pi s copu l şi Mit r opo lit ul nostr u (N)sau pre iubitorul cit- Dumnezeu Episcopulnos tr u (N) şi toa tă pr eoţia şi dia eoni a careeste într u Hris tcs şi popo rul ce stăînainte.Şi’i m il ue şte pr e dâr .şii şi pr e un i r 'upr e

I mare mila ta. Ca şi de toate S tihiile şi de

în g e r i şi de oa me ni şi de toţi cei v ăzuţişi ne v ăzuţi, să se s lăvea scă nu m e le tăuce l pr ea sf âut, al T a tălu i şi al F iu l ui şi

al S fân tul ui D uh a cum şi purur ea şi înI v cc ii v ecilor , A m i n.

Preolul; Pace tuturor, Diaconul:Capet ele voas tre D o m nu lui săle plecaţi.

Preotul plecându-şi capul, zicc în taina, această rugăciune.

P le ac ă Doa mne urechia ta şi nc auzipre noi, celce ai prim it a te boteza înIo r da n şi ai s f inţit apel e. Ş: ne bine cuv in-tează pre noi pre toţi prin plecare a gr umaz ului nostru, cari închipuim chipul ro

biei. Şi ne înv r e dnic e ş’c pre no i a neum pl e a de s f inţe nia ta, pr in împăr tăşir e aşi str opir ea a pe i acestee a. Şi s â ne f ie no ua,Do am ne , s ănăta te a s uf le tu lui şi a tr upul ui.

C ă tu eşti sf inţire a s ufle te lor noastreşi ţie s la vă şi m ulţum it ă şi în c hi năciu ne în ălţăm , îm pr e un ă cu P ăr in te le tău ce l

făr ă înc e put şi cu pre a s fân tu l şi bun ul

: şi de v ia ţă F ăc ător ul tău Duh, acum şipurure a şi îu v ecii ve cilor, A min .

După aceasta luând Preotul cinstita

Cruce, o afundă pre dânsa drept în apă, de trei ori, făcând chipul Crucii, ţiind cu amândouă mâinile, şi zicând : Troparul

glasul 1.

In Iordan botezându-te tuDoamne, închinarea Treimiis’a arătat, că glasul Părintelui a mărturisit ţie, Fiu iubitpre tine numindu-te şi Duhul

în chip de porumb, a adeverit întărirea Cuvântului. Celcete-ai arătat, Hristoase Dum

t* • l 4 . k i K k l 4 . M M •« •« •■ « I M * * * •••> ••* '

nezeule, şi lumea ai luminat,

slavă ţie. De 3 ori.După aceasta stropeşte altarul şi toată Biser ica şi poporul cu sfânta apă. Şi viind în biserică, cânta această Stihiră,

pe glasul al 6-lea.

Să cântăm credincioşii,mărirea facerii de bine a luiDumnezeu cea pentru noi.Că făcăndu-se om pentru păcatul nostru pentru curăţirea

noastră se curăţeşte în Iordan, unul cel curat şi nestri-căcios, sfinţindu-mă pre mineşi apele şi sdrobirid capetele

|, balaurilor în apă. Deci să luămapă cu veselie fraţilor: căDarul Duhului nevăzut se dă,celorcc iau cu credinţă, delaHristos Dumnezeu şi Mân

tuitorul sufletelor noastre.După aceea.

Fie numele D om nului b inecuvântat deac um şi pân ă în veac. De 3 ori.

Slavă, Şi acum şi Psalmul 33.

B ine voiu cuvântă, pre D o m n ul în toată

vremea...

Şi Otpustul acesta.

Celace în Iordan dela loan, a voi i a

se boteza pe ntr u mântuir ea noas tră, Hristosadevăratul Dum ne ze ul nostru. Pe ntru rug ăciunil e prea curatei Ma icii sa’.e, cu pu te rea c insti te i şi de viaţa făcăto ar e: Cr uc işi pent r u ale tut uro r sf inţilor , să nc m iluiască şi să ne mântuiască pre noi, caun b un şi iubito r dc o am en i.

Şi sc dă anaforâ poporului şi gustăm şi din sfânta apă, mai ’nainte dc Anaforâ.

Această râr.duială sc face. <Ih*:3 se întâmplă a;unul in post.

Iară de se va întâmplă Sâmbătă sau Dumi

nică, când nu «sie post, deci facem liturghia mai. dc. dimineaţă, precum intralte zile.Iară Vecernia se iace scara, precum mai na

inte s'a zis, până la Evanghelie: şi Sfinte L)um-

137m..şA s pi#a L E




neze ule, nu se cânt ă, pen tr ac ă nu se slujeşteLit urg hie, (căci Lit urg hia sa slujit mai dc dimineaţă), ci după Pa rimii.

Prochimenul Apostolului, Apostolul, şi Evanghelia, Ecteniile.

Şi eşind la locul cel gătit, c ântând: G lasulDom nului pres te ape şi celelalt e pre rând.Şi sc face s finţirea apei nes chimbat ă, pre cummai'nainte s’a arăta t.

Iar ădupă ce int r ăm in biser ică, cântăm S tihira cea mai sus scr isă. S ă cântăm cr edincioşii. Şi se face de pr eo t ecteniile şi Otpus tul .

Rine voiu c uvântă pre Do mnul nu zicem,pentrucă se zice la Liturg hie, ci c ântăm: T roparul şi Co ndac ul, pr aznicului şi intr u mulţiani.

La ma să, (^brânză şi ouă şi peşte nu m ân

căm, ci cu imtdel er rin şi cu vin, slăvim preDTfmnezeu. -—■

CADE-SE A ŞTI:Cum că praznicul arătării Domnului

intru oricare zi se va întâmpla, aşa să scurmeze:

Fe la ceasurile şapte seara toaca para-eclisiarhul în toaca cea marc şi trage ntoate clopotele. Ş: aduuându-ne în biserică şi binecuvântând Preotul, cântăm,Pavecernita cea marc, şi, Cu noi este. Ihmi- nezetu Cu cântare, pe glasul al 8-îe?„ Dupăcel întâiu Sfinte Dumnezeule, Troparul:In Iordan Botezânchi-te tu Doamne. Dupăal doilea vSfinte Dumnezeule, Condacul:Aratatu-te-ai astăzi. După slavă întru ceide sus, eşim dupre obiceiu cu Litia.

LA LITIE

Stihirile, glasul al 4-lea, ale lui Cozma Monahul, însuşi glasul.

Celce se îmbracă cu lumina ca cu o haină, pentrunoi bine a voit a se face canoi. Şi în repejunile Iordanului se îmbracă astăzi, nului însuşi trebuindu-i acesteaspre curăţire, ci nouă întru

sine rânduindu-ne a doua naştere o minune! Fără de îoc

se fierbe şi zideşte fără sfărâmare şi măntueşte pre cei

întru dânsul luminaţi, Hristos Dumnezeu şi Mântuitorul sufletelor noastre.

Pre tine celace cu Duhulşi cu foc, curăţeşti păcatullumii, văzându-te Botezătorulviind către dânsul, spăimân-tându-se şi tremurând a strigat, grăind: Nu cutez a măatinge dc creştetul tău celprea curat. Tu mă sfinţeşteStăpâne cu Dumnezeiască a-rătarea ta unule iubitorule deoameni.

Veniţi sâ urmăm fecioarelor celor înţelepte. Veniţi să întâmpinăm preStăpânul celce

s’a arătat. Că a venit ca unmire la loan. Iordanul văzându-te s’a temut şi a aşteptat,loan a strigat: Nu cutez amă atinge de creştetul celfără de moarte. Duhul s’apogorît în chip de porumbsă sfinţească apele. Şi glasdin Cer: Acesta este fiul meu,

celce a venit în lume să mântuiască neamul omenesc,Doamne, slavă ţie.

Botezatu-s’a Hristos şi aieşit din apă, şi a ridicat împreună cu sine lumea. Si s’a vă-

*

zut deschizându-se cerurile,care Adam le-au închis luişişi celor împreună cu dânsul.

Şi Duhul a mărturisit Dumnezeirea; că celui asemenea



ÎN ŞA SE ZILE 139

i-a venit şi glas din Cer. Căde acolo este mărturisit,Mântuitorul sufletelor noastre.

Outremuratu-s’a mâna Botezătorului, când s’a atins de

, prea curat creştetul tău. In-torsu-s’a rîul Iordanului Înapoi, ne îndrăsnind a-ţi slujiţie că celace s’a sfiit de Isusal lui Navi, cum nu avea ase teme de Făcătorul său?Dar toată rânduiala o ai plinit Mântuitorul nostru, ca sământueşti lumea cu arătareata, umile iubi torule de oameni.Slavă, glasul la 8-lea, a lui loan Monahul.

Doamne, vrând să plineştiI celce ai rânduit din veac,

din toată făptura slujitori tainei tale ai luat. Din îngeripre Gavriil, din oameni preFecioara, din ceruri steaua,şi din ape Iordanul. Intru

! carele fărădelegea lumii o aipierdut, Mântuitorul nostru,slavă ţie.

Şi acum, glasul acelaş a lui Anatolie.

Astăzi făptura se luminează. Astăzi toate se veselesc,cele cereşti împreună şi celepământeşti. îngerii şi oamenii se amestecă; că unde estevenirea împăratului şi rânduiala vine. Deci, să mergem

i la Iordan să vedem toţi preloan cum botează creştetul

j cel nefăcut de mână şi fărăde păcat. Pentru aceasta a-

postolescul glas aducând cu,un glas să strigăm: Arătatu-s?a Darul lui Dumnezeu celmântuitor tuturor oamenilor,luminând şi dând credincio-

! şilor mare milă.LA ST1HOAVNÂ

Stihirile glasul al 2-lea, a lui Anatolie, însuşi glasul.

L>a rîul Iordanului văzându-te pre tine loan la sine viind,

a zis, Hristoase Dumnezeule:Ce ai venit la slugă, celacenu ai spurcăciune, Doamne?Intru al cărui nume te voiuboteza? întru al Tatălui? Cipre acesta îl porţi întru tine.Intru al Fiului? Ci tu însuţieşti celace te-ai întrupat. Intru al Duhului sfânt? Ci şipre acesta îl ştii da credincioşilor prin guri. Celace te-ai arătat, Dumnezeule, milu-eşte-ne pre noi.Stih: Marea a văzut şi a fugit, Iordanul

s’a întors înapoi.

Văzutu-te-au apele, Dumnezeule, văzutu-te-au apele şis’au temut. Că spre a ta slavă a privi Heruvimii nu pot,nici Serafimii a căută. Ci cufrică stându-ţi înainte, unii tepoartă, iară alţii slăvesc puterea ta. Cu cari, îndurate, vestim lauda ta, grăind: Celacete-ai arătat, Dumnezeule, mi-lueşte-ne pre noi.Stih: Ce-ti este ţie mare câ ai fugit şi

tu Iordane că te-ai întors înapoi.

A s t ă z i făcătorul Cerului



Ill

ÎN Ş A SE Z ILE 141

sul şi a mă întoarce? îngeriivăzându-1 s’au înfricoşat. Cerul s’a spăimântat şi pământul s’a cutremurat şi mareas!a îngrozit, şi toate cele văzute şi cele nevăzute. Hristos s’a arătat la Iordan, săsfinţească apele.După Polileul, Sedealna glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu-s'a IosiL.

Veniţi să vedem credincioşii, unde s’a botezat Hristos. Să mergem drept aceeala rîul Iordanului asupra glasului celuice strigă în pustieşi să vedem acolo pre Făcătorul Iui Adam, plecându-sesub mâna robului pentru mi-losârdia cea negrăită. Şi către dânsul cu mare glas să

strigăm: Venit-a celce s’a a-rătat în Iordan, să sfinţeascăapele.

Slavă şi acum aceeaş.Apoi Antifonul dintâiu al glasului al 4-lea

Prochimen glasul al 4-lea

Marea a văzut şi a fugit, Iordanul s’a întors înapoi.

St ih :

Ce’ţi este ţie mare câ ai fugit, şi tu

Iordane ca te-ai întors înapoi.Toată suflarea.,..

Evanghelia dela IVlarcu

In vremea aceea, venit a lisus din Na-zaretul Galiîeei;

Caut-o la sfinţirea apei..După Psalmul 50, Slavă glasul al 2-lea.

Toate astăzi să sc bucure, Hristos a-rătându-se în Iordan..

Şi acum tot aceeaşi. Deci Stih:Milueşte-mâ Dumnezeule dupre mare

mila ta...Şi stihira 6 glas.

Dumnezeu cuvântul s’a a

rătat cu trup neamului ome

nesc şi a stătut a se botezăIn Iordan, şi a zis către dânsul Mergătorul înainte: Cum

îmi voiu tinde mâna şi măvoiu atinge de crcştctul celuice ţine toate? Măcar de şieşti din Maria prunc, dar teştiu Dumnezu mai "nainte deveci, pre pământ umbli, celace eşti lăudat de Serafimi;şi slugă îiind a boteză preStăpânul nu m’am învăţat.Celacc eşti neajuns, Doamne,slavă ţie.

CANOANE DOUĂ.Irmoasele amândurora canoanelor de

câte 2 ori, şi Troparele pe 12. CANONUL cel dintâiu.

Al căruia Acrostih la Greci este acesta

Botezul este curăţirea păcatelor celor

p3n'â:iteşti.Al lui Cosma.

Peasna 1-a glasul al 2-lea Irmos:

fu n d u l adâncului l’a des-coperit şi pre uscat aisăi i-a trecut, întru acelaş

„acoperind pre protivnici, cel„tare întru războaie Domnul„că s’a proslăvit.

Pre Adam cel stricat, iarăşi îl zideşte în curgerile Iordanului, şi capetele balaurilorcelorce s’au încuibat le sfărâmă, împăratul veacurilorDomnul că s’a proslăvit.

Cu focul cel fără materieal Dumnezeirii, în trup ma-terialnic îmbrăcându-se cu

apa Iordanului se acoperecelce s’a întrupat din Fecioară Domnul că s’a proslăvit.



142 LUKA LUI IANUARIE

Celce spală spurcăciunea

oamenilor, împreună cu aceştia curăţindu-sc în Iordan,s’a asemănat lor voind, celcea fost rămâind, pre cei din

întunerec luminează Domnul,că s’a proslăvit.

A lt CA NON la m bic e s c al s fânt ului lo anDamaschin.

Al c ăr ui a a cr o s tih la G r e c i es te a c e s ta :

Aslăzi bunul Prunc cu focul duiînezecştii lumini al celui prcacurai. surpând neputinţa

duhului, o ingroapă in riuri, arzând puterea stâpânitorului lumii. Iară celorce prin aceste dulci cântări ii laudă, le dă Dar.

Pea sna 1-a, glas ul al 2- lea. Irmo s :

Vmblat-a Israil prin valul..cel învăluit al mării, celce„s’a arătat uscat îndatăşi. Iară„negrul luciu pre voevozii„lighipteni, i-a înnecat cu totu l mormântul cel aşternut

„cu apă, cu puterea cea tare„a dreptei Stăpânului.Strălucirii Soarelui celui

purtător de lumină ce s’a a-râtat oamenilor, acum dinpustie spre apele Iordanului,

împărate, ţi-ai plecat grumazul tău, ca să răpeşti din locul cel întunecos pre începă

torul neamului, şi de toatăspurcăciunea să curăţeştifăptura.

Cuvinte cel fără de început, pre celce s’a îngropat

împreună cu tine în ape, precel stricat de înşelăciune nou

îl faci. Acest prea puternicglas negrăit dela Tatăl luând:Acesta este Fiu al meu iubit,

şi întocmai mie cu firea.

C a t a v a s i il e , Ir m o a s e le , a a m â n d u r o r C a noanelor :

Peasna a tre ia, I rmos.

Domnul relee dă împăcaţilor noştrii tărie şi înalţă„Cornul unşilor săi, din Fecioară s’a născut, şi vine către Botez. Deci credincioşii„să-i strigăm: Nu este sfânt„ca Dumnezeul nostru şi nu„este drept fără numai tu,

„Doamne.Cea mai ’nainte stearpă şi

cumplit neroditoare, Bisericalui Hristos astăzi te veseleşte. Că prin apă şi prin Duhfii s’au născut ţie, cari cucredinţă strigă: Nu este sfântca Dumnezeul nostru, şi nueste drept fără numai tu,

Doamne.Cu mare glas în pustiestrigă Mergătorul înainte: Gătiţi căile lui Hristos şi cărările Dumnezeului nostrudrepte le faceţi, cu credinţăstrigând: Nu este sfânt caDumnezeul nostru, şi nu estedrept fără numai tu, Doamne.

Alt Canon, Irmos:

Câţi ne-am dezlegat din„cursele cele vechi, de leii„cei mâncători sfărâmându-„li-se dinţii, sâ ne bucurăm„şi să lărgim gura, împletind„cuvântul din cuvintele cântării, cu care dela noi se îndulceşte de daruri.

Celce a sădit întâiu omo-

râciunea făpturei, închipuin-

'li



IN ŞA SE ZILE 143

du-se în firea fiarei, cei făcătoare de rău, se întunecăprin trupeasca venire, lovin-du-se de Stăpânul celce s’aarătat ca un luceafăr, ca să-isfărâme capul lui cel preavrăjmaş.

Trage la sine firea cea deDumnezeu zidită, cea îngropată în hotarele pântecelui

muncitorului. Naşte-se iarăşispre înnoirea neamului pământesc. Că a venit Stăpânul, lucru prea bun săvârşind,vrând să o curăţească predânsa.

Ipacoi glasul al 5-lea.

Când cu arătarea ta, ai luminat toate, atuncea marea

cea sărată a necredinţei a fugit. Şi Iordanul celce curgea

în jos s’a întors, la Cer ridi-cându-ne pre noi. Ci cu înălţimea dumnezeeştilortale porunci păzeşte-ne pre noi, Hristoase Dumnezeule, pentrurugăciunile Născătoarei deDumnezeu şi ne milueşte.

Peasna a 4~a, Irmos :

uzitu-s’a, Doamne, glasultău carele ai zis, glasul„celuice strigă în pustie;

„când ai tunat preste ape„multe, mărturisind Fiului tău,„cu totul fiind de faţă, iară„prin Duhul a strigat: Tu eşti.„Hristos, înţelepciunea şi pu-„terea lui Dumnezeu.

$â se curăţească Soarelecel prea luminat din fire, cine

a văzut? propoveduitorul astrigat. Să te spăl pre tine cuape raza slavei, chipul Tatălui cel pururea veşnic şi iarbăfiind să mă ating de foculDumnezeirei tale. Că tu eştiHristos, înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu.

Arătatu-şi’a Moisi dumnezeiasca cucernicie care a a-

vut, apropiindu-se de tine;că dacă te-a cunoscut pre tinecând l-ai strigat din rug în-datăşi ş’a întors faţa, dar eucum te voiu vedea luminat?Sau cum îmi voiu pune mânapre tine? Că tu eşti Hristos, înţelepciunea şi puterea luiDumnezeu.

Cu suflet înţelegător fiindeu şi cu cuvântare cinstit,mă ruşinez de cele fără de suflet; că de te voiu boteză pretine, pârâş este mie muntelecelce fumegă cu foc şi marea ceeace a fugit în douăpărţi, şi Iordanul carele s’a

întors. Că tu eşti Hristos înţelepciunea şi puterea luiDumnezeu.

Alt Canon, Irmos;

Curăţindu-se cu lum inavederii de taină, cântândproorocul a oamenilor înnoire, a dat glas mişcat fiind

de Duhul, arătând întrupareaa nespusului Cuvânt; de carele s’au sfărâmat stăpânirile celor puternici.

III




Trimis fiind dela Tatâl prealuminate Cuvinte, vii să go

neşti cuprinderea nopţii cearău întunecată, şi să desră-dăcinezi păcatele oamenilor,şi fii luminaţi la tine să tragicu Botezul tău fericite, dincurgerile Iordanului.

L>a singur Cuvântul cel preamărit privind, luminat pro-poveduitorul strigă făpturei:

Acesta fiind mai ’nainte demine, al doilea prin trup întocmai cu chipul meu a strălucit cu dumnezeiasca putere,ca să strice păcatul nostrucel vrăjmaş.

Mâncare de viaţă purtătoare întru sine purtând, vâ

nează, alergând asupra cuiburilor balaurilor, multe cursesurpând Dumnezeu Cuvântul,şi pre celce lovia cu călcâiulpre tot neamul, pre acesta

j prinzându-1 mântueşte făptura.

Peasna 5-a, Irmos:

1? isus începătorul vieţii,

f vine să deslege osândalui Adam celui întâiu zi-„dit. Şi curăţirc ca unui Dum

nezeu netrebuindu-i, pre cel„căzut îl curăţeşte în Iordan,„întru care pierzând vrajba,„dărueşte pacea care covârşeşte toată mintea.

ftdunându-se popoare îărănumăr să se boteze delaloan, însuşi în mijlocul lor a

stătut, şi a strigat către ceiceerau de faţă: Cine v ’a arătatvouă neplecaţilor să fugiţi demânia ceeace va să fie? Ro-duri vrednice lui Hristos faceţi, că celce stă de faţă a-cum pace dărueşte.

Lucrătorul şi Făcătorul înmijloc stând, ca unul celcecearcă inimile tuturor, şi lopata cea curăţitoare în mâini

luând, aria cea a toată lumeaprea o înţelepţeşte o alegenerodirea arzând, şi celorbine roditori viaţă veşnicădăruind.

Alt Canon, Irmos:

Ceice ne-am spălat prin„curăţirea Duhului, de vcni-

„nul spurcatului şi întunecatulu i vrăjmaş, plecat-am pre„calea cea nouă nerătăcită,„carc duce în Jbjicuria cea„neapropiatăWmaî’celor împăcaţi cu Dumnezeu.

Văzând Făcătorul întru întunerecul greşelilor, în legături nescăpate pre celcel’a zidit cu degetele, l’a puspre amândouă umerile ridi-cându-1 sus. Acum în apelecele mult curgătoare spălân-du-1 de ruşinea cea de demult a obiceiului celui răual lui Adam.

Cu bună credinţă să aler

găm cu osârdie, la izvoarelecele prea curate, ale curgerii cei de mântuire, să ve-



IN ŞA SE ZILE

dem pre Cuvântul cel din ceanestricată, care aduce vadradumnezeeştei încetări, ceeace

curăţeşte cu dulceaţă boalalumii.Pe asn a 6-a, Irm os :

Vsşj laşul Cuvântului, sfeşni-I cui luminii, luceafărul^ Mergătorul înaintea Soa-

„relui, în pustie pocăiţi-vă„strigă tuturor popoarelor, şi„mai ’nainte vă curăţiţi, că

„iată de faţă stă Hristos, izbăvind lumea din stricăciune.Celce s’a născut fără stri

căciune din Dumnezeu şi Tatăl, din Fecioară fără spurcăciune s’a întrupat Hristos. Acăruia cureaua, adică unireaCuvântului cea cu noi, nu lesnea o deslegă învaţă Mergă

torul înainte; pre pământenidin stricăciune izbăvindu-i.Cu foc desăvârşit botează

Hristos pre ceice nu se pleacă,şi nu-1 cunosc pre el Dumnezeu. Iară cu Duhul înnoeşteprin apă cu Darul, pre ceicecunosc Dumnezeirea lui, degreşeli izbăvindu-i.

Alt Canon, Irmos :

Pre cel dorit l-a arătat cu„prea fericit glas Tatăl, pre„carele din pântece l-a născut.„Adevărat, zice, acesta de o„fire fiindu-mi Fiu, luminat a„ieşit din neamul omenesc,„Cuvânt al meu viu şi om„dupre rânduială.

Din leul cel de mare, proo

rocul celce în trei nopţi streins’a fiert în pântece, iarăşi aieşit. Mântuirea de balaurul

cel de oameni ucigător, prinnaşterea cea de a doua tuturor mai ’nainte arătând, înanii cei de apoi.

Deschizându-se Cerul, prinprea luminate ferestre ucenicul a văzut pre Duhul celtrimis dela Tatăl, rămâindpreste Cuvântul cel prea cu

rat, pogorându-se ca un porumb cu chip negrăit şi popoarelor s’a arătat venind laStăpânul.

CONDACUL, glasul al 4-lea, însăşi podobie.

Arătatu-te-ai astăzi lumiişi lumina ta, Doamne, s’a în

semnat preste noi, cari cucunoştinţă te lăudăm. Venit-ai şi te-ai arătat lumina ceaneapropiată.

icos.

(jalileii neamurilor, laturii Zavulonului şi pământului Neftalimului, precum a zis

proorocul, lumină mare a strălucit Hristos, celor întunecaţirază luminoasă s’a arătat,care în Vitleem a răsărit şimai vârtos din Maria, Domnul,

în toată lumea ş’a răspânditrazele, Soarele dreptăţii. Pentru aceasta cei din Adam goli,veniţi toţi să ne îmbrăcăm

într’însul, ca să ne încălzim,că acopere pre cei goli şi

10




luminează pre cei întunecaţi.Venit-ai şi te-ai arătat luminacea neapropiata.Intru a ce as tă lună, în 6 zile, sfânta şi dumnezeiasca arăta re a Domnului Dumnezeu,

şi Mântuitorului nostru lisus Hristos.

St ih: Botezul lui Hristos cerurile deschizând.

Pre ceice nu-l întinează pre acesta în lăuntru este aducând.

Mergătorul înainte cu adevărat.In a şasea zi pre Hristos in riu a botezat.

Intru aceasta zi prăznuim sfânta ară

tare a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru lisus Hristos, în bisericacea mare şi în celelalte sfinte biserici,

ce se afla pre alte locuri. Făcând de cuseară slujba priveghere!. Pentru aceasta,că însuşi Dumnezeu Cuvântul, îmbră-cându-se în vechiul Adam şi plinindtoate ale legii, a venit şi la marele prooroc loan, ca să sc boteze, carele îl opriâzicând către dânsul: Mie-mi trebucştc sâmă botez dela tine şi tu vii la mine?Insa dacă a auzit pre Domnul, zicând:Lasă acum şi a cunoscut câ Botezul esteplinirea a toată dreptatea, a lăsat. Şi îndată s’a botezai Hristos şi toată firea

apelor a sfinţit şi toate păcatele oamenilor în repejunile Iordanului cufundâudu-Ie,

îndată a ieşit din apă şi înnoind şi deiznoavâ zidind pre omul carele era învechit în păcate, i-a dat împărăţia cerurilor.A căruia este slava şi puterea, în veciivecilor, Amin.

Intru această zi, sfântul noul sfinţit mucenic Romano Lachcdcmonul, mărturisind în anii o mie şase sute nouăzeci şi

cinci, prin sabie s’a săvârşit.

Stih: Romano prin sabie mutându-se de pre

pământ,Locueşte acolo unde cetele mucenicilor sunt.


Pre tinerii cei bine credincioşi, cari au intrat în

- cuptorul cel cu foc, Duh„de rouă suflând, nevătămaţi„i-a păzit şi pogorîrea dumne-„zeescului înger. Pentru a-„ceea în văpaie răcoriţi fiind,„cumulţămităau cântat: Prea

„lăudate Doamne al părinţilo r şi Dumnezeule, bine eşti„cuvântat.

Precum în ceruri cu cutremur şi cu minune, au stătut de faţă la Iordan puterile

îngereşti, privind la atâta smerenie a lui Dumnezeu, cumcelace ţine aşezarea apelorcelor mai pre deasupra, înape purtător de trup a stătut,Dumnezeul părinţilor noştri.

Norul oarecând şi marea,mai ’nainte a închipuit minunea Dumnezeescului Botez;

întru care poporul cel de demult s’a botezat întru ieşireprin puitorul de lege. Şi marea eră chipul apei, iară norul al Duhului. Prin care de

săvârşit făcându-ne, strigăm:Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Toţi credincioşii întru carele săvârşire am luat, preacela Dumnezeu numindu-1,neîncetat cu îngerii să slăvimpre Tatăl şi pre Fiul şi preDuhul sfânt, că aceasta este

Treimea în feţe cea de o fiinţă şi un Dumnezeu, căruiacântăm: Prea lăudate Doamne al părinţilor, şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Alt Canon, Irmos:

Ars-a cu apă capetele balaurilor, celce a potolit vă-

„paia cea înaltă a cuptorului,„în care erau credincioşii

••• «•! • •*!<*«•' •4•»•»»«•»'•Ifta I •«I«tt li»4«t •

„tineri. Negura cea grea ca-„re este din păcat, toată o

„spală cu roua Duhului.Tu văpaia Asirienilor cea

îngrozitoare, care te-a închipuit pre tine o ai oprit, pre-făcându-o în rouă. Iară acumcu apă te-ai îmbrăcat Hristoase, arzând pre vătămătorul vrăjmaş cel tăinuit, carele chiamă la calea cea alu

necătoare.Despărţindu-se Iordanul

de demult, pre uscat a trecutpoporul Israiltenesc, închipu-indu-te pre tine cel prea puternic, carele treci acum făptura cu sârguire prin ape, lacalea cea nestricată şi maibună.

Ştim că tu de demult aiadus cu ticăloşie potopul cela tot pierzător spre strică-ciunea a toate, o întreite lucruri mari şi streine făcând!Iară acum ai înnecat, Hristoase,păcatul pentru milostivireaşi mântuirea oamenilor.

Peasna a 8-a, Irmos:aină prea slăvită a ară-

<$} tat cuptorul Vavilonului,„carele a izvorît rouă.

„Că în repejuTii vrea să pricească Iordanul focul cel„nematerialnic şi să sufere„pre Ziditorul cu trupul bo-„tezându-se. Pre carele bine

„îl cuvintează popoarele şi îl| i „prea înalţă întru toţi vecii.

• « • i i u i M i » a « i « « i « . fc a * *» a u a .« a

Leapădă toată temerea,Mântuitorul a zis Mergătoru

lui înainte şi mie te pleacăşi ca la un bun, v i n o la mine,că aceasta din fire sunt. Poruncii mele te supune şi măbotează pre mine celce m’ampogorît. Pre carele bine măcuvintează popoarele şi măprea înaltă întru toţi vecii.

Cuvintele Stăpânului dacăle-a auzit Botezătorul, cutre-murându-se, palma şi-a tins.Insă cu mâna atingându-se decreştetul Ziditorului său celuice vrea să se boteze, astrigat: Sfinţeşte-mă, că tueşti Dumnezeul meu, pre carele bine te cuvintează popoarele şi te prea înalţă întru

toţi vecii.Trefmlca.

A. Treimii arătare în Iordan s’a făcut, că singură firea cea mai pre sus îndumnezeită, Tatăl, a strigat: A-cesta ce se botează, Fiul meucel iubit este. Şi Duhul a venit la cel asemenea, pre carele bine-1 cuvintează popoarele şi-l prea înalţă întru toţivecii.

Alt_Canon, Irmos.

Slobodă adică făptura se„cunoaşte şi fii ai luminii,„celei inai’nainte întunecaţi.„Numai domnul întunerecu-

„lui suspină. Acum bine să„laude cu osârdie pre prici-

147IN $EASE ZILE•nai i a>i

148 LUK A LU I IA N U A RIEl i a i M I I I I I I I I I M I t l l ' I M I I i n i M I I I I t t I • • till I • • <• • •• •»< •••! • » • • • •

„nuitorul ceeace eră întâiu„ticăloasă, toată moştenirea

„neamurilor.Cei trei de Dumnezeu cinstitori, în foc îiind rouraţi,strălucindu-se prea arătat întru întreite sfintenii, luminatau arătat firea cea prea înaltă,prin care ccl cu amestecarea omenească a ars cu rouamilostivindu-se, toată înşelă

ciunea cea a tot pierzătoare.In alb să se îmbrace toată

firea pământească cea din cădere acum în ceruri ridicată.Pentrucă dela Cuvântul princarele se păzesc toate, scăl-dându-se în ape curgătoare,de greşelile cele dintâiu a scă

pat, luminat spălându-se.La Peasna 9-a.

Ceeace eşti mai cinstita...

Nu cântăm, ci pripelile acestea:

Măreşte suflete al meu, pre celace înIordan s'a botezat împăratul Hrisios.

Irmosul:

Nu se pricepe toată limba„a te lăudă dupre vrednicie

„şi se întunecă şi mintea cea„mai pre sus de lume, a cântă„ţie de Dumnezeu Născătoare. Insă ceeace eşti bună,,primeşte credinţa, că ştii„dragostea noastă cea dumnezeiască; că tu cretinilor„eşti folositoare, pre tine te„slăvim.Qec i şi a doua strană, cântă ace eaş pripeală şi Irmosul asemenea. Apoi a- ces te pripele împreună cu Trop arele în

tâiului Canon.

P r ipea lă :

Măreşte suflete al meu pre celace delaMergătorul înainte Botez a cerut.

Pripeală:

Măreşte suflete al meu pre celace avenit la Iordan să se boteze.

Troparu l :

Davide, vino cu Duhul lacei luminaţi. Acum cântă a-propiaţi-vă către Dumnezeucu credinţă, grăind: Lumina-ţi-vă, că săracul acesta Adam

întru cădere a strigat şi l-aauzit pre el Domnul, venind

în curgcrile Iordanului şi precel stricat l-a înnoit.

Pripeală:

Măreşte suflete al meu pre celace deglasul părintesc a fost mărturisit.

Pripeală :

Măreşte suflete al meu pre unul din

Treime, carele grumazul şi-a plecat şi Botez a primit.

Troparul:

Isaia, spâlaţi-vă şi vă curăţiţi grăeşte, lăsaţi vicleşugurile din ’naintea Domnului. Cei însetoşaţi mergeţi laapa cea vie. Că Hristos stropeşte cu apă înnoitoare, preceice se apropie către dânsul cu credinţă şi botează cuDuhul spre viaţa cea neîm-bătrânitoare.

Pripeală:

Proorocule, vino la mine tinde-ţi mânaşi mă botează degrab.

Pripeală :

Proorocule lasă acum şi mă botează

pre mine celace voesc, ca am venit săplinesc toată dreptatea.T ropa ru l :

Păziţi suntem credincio-

in



1

IN ŞA SE ZILE 149•*•■•*•*•••.««•» IM • I I •»*• •• 41 I M 1» • ' ! M I•• . K M . M 4 ' * »» ••••I •I»«»

şii, cu Darul şi cu pecetea, că

precum de pierzătorul scăpau jidovii, ungând pragurile dedemult cu sânge, aşa şi nouăne va fi această dumnezeiască prăznuire, baiedeadouanaştere, de unde vom vedeaşi lumina Treimii cea neapusă.Apoi iarăş strana întâia cântă pripeala

canonului al doilea.

Pripeală:

Măreşte suflete al meu pre cea mai cinstită decât oştile cele cercşti, pre prea curata Fecioara Născătoarea de Dumnezeu.

Irmosul:

0 minunile naşterii tale„celei mai pre sus de minte!„Mireasă prea curata, Maică„binecuvântată! Prin care do-„bândim desăvârşit mân

tuire, te lăudăm cum se cade„ca pre făcătoarea de bine,

I „daruri aducând, cântare de„mulţămită.

Pripeală :

Astăzi Stăpânul îşi pleacă grumazii submâna Mergătorului înainte.

Pripeală:

Astăzi loan botează pre Stăpânul, încurgerile Iordanului.

Pripeală:Astăzi Stăpânul în ape îngroapă păca

tele oamenilor.Troparul:

Ştim că celece s’au arătatlui Moisi prin rug, aicea prinstreine aşezământuii s’au lu-

I crat. Că precum s’a păzit Fecioara foc purtând, născândpre purtătorul de lumină, debine făcătorul, aşa şi rîurileIordanului primindu-1

Pripeală:

Astăzi Stăpânul de sus se mărturiseştefiu iubit

Pripeală :

Astăzi Stăpânul a venit sâ sfinţeascăfirea apelor.

Pripeală:

Astăzi Stăpânul Botez primeşte dinmâna înainte Mergătorului.

Troparul:

Vns-ai firea omenească să-vârşindu-o împărate, fără început cu împărtăşirea Duhului, şi cu prea curate ape cu-răţindu-o şi puterea întune-recului cea înălţată biruind,acum o ai mutat la viaţa ceaneîncetată.Apoi strana întâia, cântă pripeala Cano

nului întâiu şi Irmosul:

Nu se pricepe toată limba...

Şi a doua, strană asem enea cântă pripeala Canonului al doilea şi Irmosul:

O minunile naşterii tale...SVETILNA.

Podobie: Cercctatu ne-au pre noi dc sus...

ftrătatu-s’a Mânt uitorul Darul şi adevărul, în repejunileIordanului; şi pre ceice erau întru întunerec şi în umbrădormiau i-a luminat. Pentrucăa venit şi s’a arătat, luminacea neapropiată.

De trei ori.

LA HVALITE

Stihirile pe 6, glasul l-iu. Singur glasul.

Ale lui Ghermano patriarhul,

Lumină din lumină a strălucit lumii Hristos Mântuitorul nostru, celce s’a arătatDumnezeu. Acestuia popoarele să ne închinăm.



150 L'JNA LU I IAN U A RIE

De două ori.

Cum te vom cinsti, Hristoase, pre tine S tăpânul, noirobii dupre vrednicie? Căînape pre noi pre toţi ne- ai înnoit.

T u în Iordan botezâdu- teMântuitorul nostru, apele aisfinţit, s ub mâna slug ii ple-cându- te şi patimile lumii tă-măduind. Mare este taina rân-

duelii tale, iubitorule de oameni, Doamne , s lav ăţie.i>umina cea adev ăratăs ’a

arătat şi tuturor luminare sedărueşte. Botează- se Hr is toscu noi, celce este mai pre susde cât toatăcurăţia. Pune sfinţenie în apăşi s ufle te lor această curăţire se face. Pămân

tesc lucru este celce se aratăşi ma i pre sus de ceruri celcese cunoaşte. Prin baie estemântuirea, prin apă Duhul,prin afundare suirea noastrăla Dumneze u se face. Minunate s unt lucrurile tale, Doa mne, s la v ă ţie.

Celace îmbracă Cerul cunori, cu apele Iordanului se îmbr acă astăzi şi cu a me acurăţire se curăţeşte, celaceridică păc a t ul lumii. Şi deDuhul cel de o f iinţă de susse mărturis eşte, Fiul unul năs cut a fi al T atălui celui de sus.Cătr e carele s ăstr ig ăm: Celace te- ai arătat şi ne- ai mân tuit pre noi, Hristoase, Dumne zeul nos tru, s la v ă ţie.

Slavă, glasul al 6-lea, a lui Anatolie.

Cu apele Iordanului te-ai

îmbrăcat Mântuitorule , celacete îmbraci cu lumina ca cuo haină. Şi ţi- ai plecat creştetul la Merg ătorul înainte,celace ai măsurat Cerul cupalma. Ca să întorci lumeadela înşelăciune şi să mân-tueşti s ufletele noastre.Şl acum, glasul al 2-lea, a lui Anatolie.

A s tăzi Hr is tos la Iordana v enit sâ se boteze. A stăziloan s’a atins de creştetul S tăpânului. Puterile cereşti s’auspăimântat, v ăzând tainăpreaslăv ită. Marea a v ăzut şi afug it, Iordanul v ăzând s’a întors înapoi, iarănoi ceice ne

am luminat, s tr ig ăm: Slav ălui Dumnezeu celuice s’a arătat şi pr e pământ s ’a v ăzutşi a luminat lume a.

S L A V O S L O V I A c e a m a r e .

Ecteniile şi Otpustul.

Apoi preotul imbrăcându-sc în veşmintelepreoţeşti şi luând cinstita Cruce in mâini şicădelniţa cu tămâie şi mergându*i înainte cusfeşnicele, ieşind din biserică mergem la riu,sau la un izvor de apă, unde va fi gătită apa,cântând Troparele, glasul al 8-lea:

Glasul D o m n u l u i pres te ape strigăgrăind...

Şi celelalte.Şi se iace şi cealaltă slujbă acolo, a sfinţirii

apei celei mari. Adică Parimiile, Apostolul,Evanghelia şi rugăciunile precum mai naintes'a scris.

Iară daca se stropesc toţi din sfânta apa,cântăm Troparul şi Condacul praznicului. 5»intorcându-ne intrăm in biserică şi slăvind cân

tăm acest Tropar.



IN ŞASE ZILE 151

Slavă, glasul al 2-lea.

A. Treimii arătare s’au făcut in Iordan, că singură firea cea mai pre sus îndumnezeită, Tatăl a strigat: A-cesta ce se botează Fiul meucel iubit este. Şi Duhul a venit la cel asemenea, pre carele bine-1 cuvintează popoarele şi-l prea înalţă întru toţi

vecii.Şi acum, glasul al 6-lea.

$ă cântăm credincioşiimărirea facerii de bine a luiDumnezeu cea pentru noi, căfăcându-se om pentru păcatul nostru, pentru curăţireanoastră sc curăţeşte în Iordan, unul cel curat şi nestri-

căcios, sfinţindu-mă pre mineşi apele şi zdrobind capetelebalaurilor în apă. Deci săluămapă cu veselie îratflor, că Darul Duhului nevăzut se dăcelorce iau cu credinţă, dela Hristos Dumnezeu şi Mântuitorul sufletelor noastre.

Apoi făcându-se Ecteniade către preot, sărutăm cinstita Cruce şi se face

Otpustul

(VEZI) AtCeasia învăţătura a i>şirii şi a sfinţirii apei înaintea Liturghiei este luată din ir.ineile greceşti, iară aicea s'a obişnuit a se face după Liturghie, îndată după rugăciunea Amvonului ca şi eri şi după sfnţirea apoi, stropindu-sc preoţii şi toată adunarea cu sfânta apă şi bând dintr nsa. ne întoarcem iarăşi in biserică cântând obişnuitele Tropare, după care se cântă: Fie numele DomvAilui... şi Bine voiu cuvânta pre Domnul sc ceteşte. $i se dă la toţi anaforă şi sc face cel desăvârşit Olpust.

LA LITURGHIECântăm Antifoanele.

Antifonul dintâiu, glasul l-iu Stih 1.Intru ieşirea lui Israil din Eghipet, a casei

lui lacov din norod varvar.

Pentru rugâciunilc Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântueşte-ne pre noi.

Stih: Fâcutu-s’a ludeea sfinţirea lui, Israil stăpânirea lui.

Pentru rugăciunile Născătoare de Dumnezeu...

Stih: Marea a văzut şi a fugit, Iordanul


Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu...

Stih: Ce-ţi este ţie Mare că ai fugit, şi tu Iordane că te-al întors înapoi.


Slavă.


Şl acum:Pentru rugăciunile Născătoarei de Dum

nezeu...

ANTIFON al 2-lea, glasul al 2-lea.Stih: luhit-am că va auzi Domnul glasul

rugăciunii mele.

Mântueşte-ne pre noi Fiul lui Dumnezeu, celce te-ai botezat în Iordan dela loan, pre noi cari cântăm ţie Aliluia.

Stih: Că a plecat urechia sa mie, şi in zilele mele îl voiu chema,

Mântueşte-ne pre noi Fiul lui Dumnezeu...Stih: Cuprlnsu-m’au durerile morţii şi

primejdiile iadului m’au aflat.

Mâr.tueşte-ne pre noi Fiul Iui Dumnezeu...Stih : Milostiv este Domnul şi d re pt şi

Dumnezeul nostru milueşte.

Mântueşte-ne pre noi Fiul lui Dumnezeu...

Slavă:

Mântueşte-ne pre noi Fiul Iui Dumnezeu...



I

m u • • « • i • « i » •« i r a • ■ a •- » •4 * ■ • « «.» • •«•••» i « 1 1 4 « • •152 LUN A LU I IAN UAR IE

«ir ■«in 1 •M44*

Şi acum.

Vnule născut, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, celaceeşti fără de moarte şi ai primit pentru mântuirea noastră, a te întrupa din sfântaNăscătoare de Dumnezeu şipururea Fecioara Maria; carele neschimbat te-ai întrupat,şi răstignindu-te Hristoase

Dumnezeule, cu moartea premoarte ai călcat. Unui fiinddin sfânta Treime, împreunăslăvit, cu Tatăl şi cu sfântulDuh, mântueşte-ne pre noi.

ANTIFOINUL al 3-lea.

Stih: Mârturisiti-vă Domnului că este bun, că în veac este mila lui.

Troparu', glasul 1-iu.

Iu Iordan botezându-te tu, Doamne...

Stih: Zică dar casa lui Israil, că este bun, câ in veac este mila lui.

In Iordan botezându-te tu, Doamne...Stih : Zică casa Iul Aaron, că este bun,

că în veac este mila lui.

In Iordan botezându-te tu, Doamne...

Stih: Zică toţi ceice se tem dc Domnul, că este bun, că în veac este mila lui.

In Iordan botezându-te tu, Doamne...

VOHOD:Bine este cuvântat celce vine întru nu

mele Domnului, Dumnezeu este Domnul şl s’a arătat nouă.

In Iordan botezându-te tu, Doamne...Slavă, Şi acum, CONDACUL.

Arătatu-te-ai astăzi lumiişi lumina ta Doamne s'a însemnat preste noi, car: cu

cunoştinţă te lăudăm, venit-aişi te-ai arătat lumina cea neapropiată.In loc de: Sfinte Dumnezeule, cântăm:

Câţi în Hristos v’aţi botezat, întruHristos v’aţi îmbrăcat, Aliluia.

Prochimen, glasul al 4-lea.

Bine este cuvântat celce vine întrunumele Domnului.

Stih:

Mărturisiţi-vâ Domnului câ este bun

ca în veac este mila lui.Apostolul din cartea cea către Tit.

Cap. 2, vers. 11.

Fiule Tite, arătatu-s’a Darul lui Dumnezeu.

Caută la ceasul al noulea.Aliluia, glasul al 4-lea.

Aduceţi Domnului pre fiii lui Dumnezeu.Stih:

Glasul Domnului preste ape...Evanghelia dela Matciu.

Cap. 3, vers. 13.In vremea aceea, a venit lisus din

Galileea la Iordan câtre loan, ca sâ seboteze dela dânsul. Iară loan îl oprea preei, zicând: Eu am trebuinţă a mă botezadc tine şi tu vii câtre mine. Şi răspunzând Ii sus, a zis către el: Lasă acum,câ aşa este cu cuviinţă nouâ, ca să plinim toatâ dreptatea, Atuncea l-a lăsatpre el. Şi botezându-se lisus, îndatâşi aieşit din apă şi iată i s’a deschis lui cerurile şi a văzut pre Duhul lui Dumnezeu,

pogorîndu-se ca un porumb şi viindpreste dânsul. Şi iată glas din ceruri,zicând. Acesta esle Fiul meu cel iubit,

întru carele bine am voit.

CHINONICUL.

Arătatu-s’a Darul Iui Dumnezeu celmântuitor tuturor oamenilor.

La masă se face dezlegare la toate, ori în ce zi s’ar întâmpla.

li



154 LUNA LUI IANUA RIEII............«II IM|I ||MIIMI I •ttr»II.II I I |I 4■••••

voiu atinge de creştetul celuice ţine toate? Măcar de şi eştidin Maria prunc, dar te ştiuDumnezeu mai ’nainte de veci. Pre pământ umbli, celaceeşti lăudat de Serafimi. Şislugă fiind a boteză pre Stăpânul nu m’am învăţat. Celace eşti neajuns, Doamne, slavă ţie.

V O H O D , L umina linâ.


Dumnezeul nostru în Cer şi pre pământ, toate câte a vrut a făcut.

S t ih :

Intru ieşirea lui Israil din Eghipet, acasei Iui lacov, din norod varvar.

Stih:Marea a văzut şi a fugit, Iordanul s’a

întors înapoi.S t ih :

Ce-ţi este ţie Mare câ ai fugit şi tuIordane câ te-ai Întors înapoi.

Dumnezeul nostru în Cer şi pre pământ.

LA STIHOAVNĂ.


Podobie: Dat-ai semn...

Dacă te-a văzut pre tineStăpâne, loan Mergătorul înnainte, la dânsul viind, spăi-măntându-se, ca o slugă cubună minte cu frică a strigat: Ce smerenie este aceastaMântuitorule ? Ce sărăcie întru care te-ai îmbrăcat? Celce cu bogăţia bunătăţii preomul cel smerit l-ai înalţat,ca un milostiv, tu într’insulmai pre sus de minte îmbră-

cându-te.Stih: Marea a văzut şi a fugit, Iordanul

s’a întors înapoi. (

Vino astăzi la mine celce

săvârşesc taina, Mergătorului înainte, i-ai răspuns Mântuitorule a toate. Şi cu frică îmislujeşte şi nu te teme că preAdam cel sfărâmat prin păcat,

înnoindu-1, mă botez ca un om în apele Iordanului, celace dupre fire sunt nespurcat, la caremă vezi pre mine viind.

St ih : Ce-ţi este ţie mare că ai fugit şitu Iordane că te-ai întors inapoi.

Soarele să se curâţiască,cine din pământeni a văzut?loan împotrivă a zis şi precelce îmbracă Cerul cu norigol de tot şi pre celce a făcut izvoarele şi rîurile să intre în ape? Spăimântezu-mă

de rânduiala ta cea negrăită,Stăpâne. Nu îngreuia pre slugata, cu înfricoşate porunci.

Slavă, glasul al 4-lea, a lui Vizantie.

Ca un rîvnitor al Duhului şi al Darului rândurea deDumnezeu grăitoare, rânduiala împăratului celuice a răsărit, luminat neamului ome

nesc din cea Curată, spre înnoirea oamenilor, chiar o ai a-rătat Mergătorule înainte, o-biceiurile celor mâhniţi sco-ţându-le până în sfârşit. Şica să iâ viaţa cea purureaveşnică, îndreptând in im ilecelorce se botează întru pocăinţă, fericite de Dumnezeu

primite.Şi acum, glas acelaş.

Veniţi să urmăm îecioa-



J

IN ŞAPTE ZILE 155

relor celor înţelepte. Veniţi să întâmpinăm pre Stăpânul cel

ce s’a arătat, că a venit caun mire la loan. Iordanul vă- |zându-te s'a temut şi a aşteptat. loan a strigat: Nu cuteza mă atinge de creştetul celfără de moarte. Duhul s’a po-gorît în chip de porumb săsfinţească apele. Şi glas dinCer: Acesta este Fiul meu celce a venit în lume, să mântuiască neamul omenesc, Doamne, slavă ţie.

* Troparul, glasul al 2-lea.

Pomenirea dreptului culaude, iară ţie destul îţi estemărturia Domnului, Mergăto-rule înainte. Că te-ai arătatcu adevărat şi decât prooro

cii mai cinstit. Câ şi a boteză înrepejuni pre cel propove-duit te-ai învrednicit. Dreptaceasta pentru adevăr nevo-indu-te, bucurându-te bine aivestit şi celor din iad, preDumnezeu, celce s’a arătat întrup celce a ridicat păcatullumii, şi ne-a dăruit nouă

mare milă.Slavă, Şi acum.Troparul praznicului.

LA UTRENIELa Dumnezeu este Domnul, Tropariu praznicului de 2 ori. Slavă, al Mergătoru l îna

inte. Şi acum, iară al praznicului. După întâia Stihologhie, Sed ea lra glasul

1-iu.Podobie: Piatra fiind pecetuita...

lisus născându-se din Fe

ll!

cioara Maria şi în Iordan bo-tezându-se dela loan, Duhul

s’a pogorît preste dânsul, văzut în chip de porumb. Pentru aceasta proorocul cu îngerii au zis, strigând: Slavăvenirii tale Hristoase; slavă

împărăţiei tale; slavă rându-elii tale, unule iubitorule deoameni.

Slavă, Şi acum, iară aceasta.

După a doua Stihologhie, Sedealna glasul al 4-lea.Podobie: Arâtatu-te-ai astăzi...

In repejunile Iordanului,văzându-te pre tine voind săte botezi, marele Mergătorul

înainte Hristoase, cu veseliea strigat: Venit-ai şi te-ai a-rătat, lumina cea neapropiată.

Slavă, Şi acum, iară aceasta.

Psalmul 50.CANOANELE.

Ale praznicului pc 8 şi ale sfântului pe 6.

CANONUL inainte Mergătorului.

Botezătorulc al lui Hristos, primeşte laudele mele.

Facerea lui Teofan.

Peasna 1, glasul al 2-lea, Irmos:

Calea marii cea nebAtutâ.

re mine cel cufundat în3 viforul patimilor mele,

Mergătorule înainte grăbind cu rugăciunile laie, mân-tueşte-mă. Că al nepătimirii

însuţi ai fost locaş cinstit şiprea curat, Domnului de susdin pruncie fiind dăruit.

îngerul celce stă înaintea

lui Dumnezeu, bucurându-sete-a vestit Zahariei cinstitului tău părinte, când slujiâ el

celor sfinte, pre tine cel în

tocmai cu îngerii prea fericite,celce tc-ai făcut DomnuluiMergător înainte şi prieten.

Plin de duhul cel prea sfanţ Ite-ai făcut, încă în pântecelemaicii tale înlăuntru fiind purtat. Şi cu frumoasă săltare bu-curându-te ai vestit, rodul Fecioarei, şi te-ai închinat lui,

proorocule prea cinstite.Slavă:

Pre celace a tăiat caleavieţii cea streină, şi mai 'nainte neumblată de toţi oamenii şi a botezat pre Hristos

în repejunile Iordanului să-llăudăm, pre Mergătorul înainte al Domnului cel dimmeze-esc şi de Dumnezeu inţelepţit.

Şî ucu m , a N ăs c ăto a r e i:

Prea sfinţită cămara fecioriei, care ai purtat în pântece pre Dumnezeu Cuvântul,pre ceice aleargă la tine şite cheamă pre tine Curată,mântueşte-i cu rugăciuniletale, năvalirea primejdiilor ri-

sipindu-o, ceeace eşti cu totul fără prihană.Catavasiile praznicului.

Fundul adâncului...AHă Catavasie:

IJmblat-a Israil prin valul...P e a x n a 3 - a , I r m o s :

Pe pialra credinţii. *

eîăimarea nerodirii o ai!<| dezlegat, cunoscândMJj dumnezeiască naşterea

cea din Fecioară, ai săltat

■•««•««■I ••I I ••I •I •>•••«<I I I II ■CI I •I II I I I I I |I

bucurându-te in pântecele

maicii tale prea lăudate, împreună locuitorule cu îngerii,Mergâtorule înainte al Domnului, tăinuitorule al Darului.

Cărările Domnului mai înainte gătindu-le, ai mers în-naintea feţii lui, proorocule;Că tuturor ca un sfeşnic luminând raza slavei Tatălui, ca

re s’a ivit în trup prin apă,o ai arătat, celace eşti decâttoţi mai ales.

Slavă:

Răsărit-ai ca un luceafăr,pre Soarele dreptăţii vestin-du-1 celor din întunerec, cământuirii tuturor tu ai fostpropoveduitor şi înainte Mer

gător şi tuturor ai zis: LaHristos, apropiaţi-vă cu credinţă şi vă veţi mântui.


Bucuria cea nestricată primind, ai zămislit fără sămânţă pre Stăpânul tău, celce a chemat toată partea ceade sub soare, Maica lui Dum

nezeu, căruia şi strigăm: Cănu este sfânt afară de tine,Doamne.

Catavasie:

Domnul cclce da tărie..

Altă Catavasie.

Câţi ne-am dezlegat din...

CO NDACUL şl ICO SU L praznicului, apoi Sedealna, glasul 1-iu.

Podobie : Mormântul tău..,.

Ploaia cea mare vine că-



IN ŞAPTE ZILE 157

tre râurile apelor, vrând să seboteze cu trupul. Către carele spăimântându-se dum-

nezeescul Mergătorul înainte,zicea: Cum te voiu boteză, neavând nici cum întinăciune?Cum îmi voiu tinde dreaptapre creştetul, de carele se cutremură toate?

Sla vă , Şi acum , glasul al 8-lea.

Podobie : Pre înţelepciunea şi Cuvântul...

Iordanul cu apa a slujitţie, loan şi-a tins mâna ceaputrezitoare, arătându-te tu cutrupul la Botez, celace eştinevăzut. Ci acela s’a tras înapoi cu frică, iară acesta a-dică cu cutremur s’a atins detine cel neputred. Cu adevărat Mieluşelul lui Dumnezeu

eşti şi izvor pururea viu, celace izvoarele şi marea şi oamenii ai sfinţit. Că Treimea astrălucit de sus, Tatăl, Fiupre tine te-a numit şi Duhulsfânt s’a pogorât.

Pea sna 4-a, Irmos:

Te laud pre line câ cu auzul...

Pre cei întinaţi a-i spăla cuapă, te-ai trimis dela Stăpânul, bine gătindu-i ca săprimească pre Hristos, celcea ridicat păcatul şi înşelăciunea a gonit cu raza cunoş-tinţii de Dumnezeu, prea cinstite.

Ca să mă vindec de veninul cel din muşcarea balaurului roagă-te fericite, celace

ai botezat pre Hristos cu a-pele Iordanului; în care răutatea balaurilor cea încuibată,

Mântuitorul o a sfărâmat.Cu înţelepciunea lui Dum

nezeu fiind împodobit, ai venit propoveduitor al lui Hristos. Că glasul celuice strigăfiind tu, ai strigat: Pocâiţi-vă.Ca uri prooroc mai naintespuind, pre celce te-a arătat

pre tine mai pre sus decâttoţi oamenii.Slavă:

Streină şi oamenilor neobişnuită viaţă vieţuind, aistătut de faţă în apele Iordanului prea fericite, glasulTatălui auzind şi venireaDuhului văzând.


Domnul celce toate a zidit, ca noi însuşi se zideşte.Că sălăşluindu-se Preacurată

în pântecele tău cel prea sfânt, în chipul omenesc s’a îmbrăcat şi chipul său a mântuit.

Catavasie.

Auzitu-s’a Doamne glasul tău...

Altă Catavasie.

Cu focul vederii celei de taină...


Celace eşli luminarea...

u strălucirile bunătăţii ceiIf mai pre sus de îire îiind

(§> luminat, ca din cereasca învăţătură cea de taină, aistătut de faţă la apeîe Torda-



158 LUNA LU I IAN UA RIE"!•» II |X»MM.| M••••M4»•««.»'

nului, botezând şi curăţind cuapă Mergătorule înainte, pre

ceice veneau la tine cu credinţa sufletului.

Lumina cea curată şi ne-stricăcioasă vrând să o botezi,vas preacurat te-ai arătat. Cămai mare decât toţi a fi, dedânsul te-ai ales şi decât proorocii mai cinstit. Că pre celproorocit a-1 vedea te-ai în

vrednicit. Slavă:

Celce a fost trimis înaintea feţii Domnului şi oamenilor cărările cele drepte aarătat, cutremurându-se s’aatins de creştetul Stăpânuluişi l-a botezat, zicând Mergătorul înainte: Pre alt Dumnezeu afară de tine nu ştiu.


piui lui Dumnezeu, Fiultău Fecioară luminat s’a arătat, lucruri ca un Dumnezeusăvârşind numai cu vrerea.Pentru aceasta pre tine toţiNăscătoare de Dumnezeu cuadevărat şi drept te numim,că altă Maică a lui Dumnezeu nu ştim.

Catavasie:lisus începătorul vieţii...

Altă Catavasie:

Ceice ne-am spălat prin...Peasna a 6-a, Irmos:Intru adâncul păcatelor...

u glasul Cuvântului îna-;> inte ai mers şi ca un

luceafăr ai răsărit, mai

înainte vestind, Mergătorule

înainte arătat, tu pre Soareledreptăţii.

Grijile cele pământeşti nule-ai ştiut şi cu cereştile nădejdi te-ai îmbogăţit, pre pământ ca un înger viaţă petrecând, prea fericite.

Slavă:

Pecetea proorocilor pretine te cunoaştem, ca un mijlo

citor al celei vechi şi al celeinouă şi Botezător şi înaintemergător, al Mântuitorului

i Hristos pre tine te mărturisim.

Şl acum, a Născătoarei:

Nespusă zămislirea cu a-devărat şi negrăit cel născutal tău şi necuprins de toţi

credincioşii se cunoaşte şi secrede, una dumnezeiască Mireasă.

Catavasie:

Glasul Cuvântului...

Allă Catavasie.

Pre cel dorit l-a arătat...CONDAC UL sfântului, glasul al 6-lea.

De venirea ta cea trupeas

că temându-se Iordanul, cucutremur s’a întors, şi slujbaproorocească plinindu-o loan,cu frică s’a tras înapoi. Cetele

îngereşti s’au spăimântat, văzându-te pre tine în repejunicu trupul botezându-te. Şi toţicei dintru întunerec s’au luminat, lăudându-te pre tine,celce te-ai arătat şi ai luminat

toate.



IN ŞA PT E ZILE 159

ICOS.

Lui Adam celuice orbise în Edem, i s’a arătat Soarele în Vitleem şi i-a deschis luiluminile, spălându-le pre ele

în apele Iordanului, celui înnegrit şi întunecat, i-a răsăritlumina cea neapusă. Mai multnu-i va mai îi lui noapte, cipururea ziuă. Că dimineaţadimineţilor pentru dânsul s’a

născut. Că după amiazăzi s’aascuns precum scrie. Aîlat-arază care l-a ridicat pre el.Celce a căzut către seară s’amântuit de întunerec şi a a-

juns la dimineaţa ceeace s’aarătat şi a luminat toate.Intru această lună în 7 zile, soborul sfântului prooroc şi Mergătorului înainte şi

Bo tezăto rul loan, şi s ’a pus şi ad uce rea prea cinstitei şi sfintei sale mâini, la îm

părăteasca cetate, a lui Constantin.

S t i h : Propoveduitorule cum a te lăudălimba mea va putea,

Pre carele limba Iui Hristos, mai mare de cât pământenii te zicea.

Cinstită pomenirea Mergătorului înainte,Se face în ziua a şaptea.

ntru a doua zi după dumnezeeştilei. arătări am luat dintru începutjdeia

J} sfinţii părinţi, de prăznuim soborulprea slăvitului prooroc înainte Mer

gătorului şi Botezătorului loan. Căci ela fost slujitor tainii dumnezeescului Bo tez al Domnului; puindu-se şi acestpraznic la rândueală, cu celelalte alesale praznice; ca să nu trecem cu tăcere nici unele din minunile şi darurilecele mai pre sus de fire ale lui. Sosit-a

împreună şi mutarea şi aducerea preacinstitei lui mâini la ConstantinopoL care

a fost întru acest chip: La cetatea Sevastiei,unde se povesteşte că s’a îngropat sfinţittrupul lui, evanghelistul Lucâ mergândacolo şi luând mâna dreaptă a prooro-cescului aceluia trup, la patria sa Antiohia

o a adus, unde şi făceâ aceasta multeminuni, dintre care este şi aceasta una:Un balaur îşi aveâ cuibul în hotarele cetăţii aceştia, pre carele locuitorii de acolo,

ccicc erau desp re partea Elin ilor, îl fâceauDumnezeu şi-l cinsteau cu jertfe în toţianii. Şi ce era mai rău, se aducea jertfădc om. Şi trecând vremi, s’a întâmplatşi rândul unuia din creştini, să-şi deâpre fiica sa balaurului. Pentrucă balaurulacesta, târându-se afară din cuibul său,se vedeâ o groaznică şi înspăimântatăvedere; şi gură mare căscând, lua jertfaşi o rupea şi o scutura cu dinţii.

Tatâl fetei aceleia, se rugă lui Dum

nezeu şi sfântului loan înainte Mergătorului cu suspinuri, ca să-i scape fiica sadintru o moarte amară ca aceea, S ’a cerutdeci să sc închine la sfânta mână a sfântului loan şi acolo unde o sărută, a ruptcu dinţii pre ascuns degetul cel mare delamână. Şi dacă a dobândit ceeace doria,a ieşit din biserică. Deci sosind ziua jertfei,fiind faţă mulţimea, a mers tatăl fetei du-cându-şi pre fiica sa, şi apropiindu-se de

balaur, cum l-a văzut căscând gura şi

aşteptând jertfa, atuncea aruncând acelsfânt deget al înainte Mergătorului îngâtlejul lui, o minune! îndată cu aruncareaaceea i-a sosit şi moartea. Şi fiind acesteaaşa, s’a întors tatâl cu fiica sa vie la casasa, povestind acea minunată scăpare şimulţimea poporului minunându-se de aceamare minune, da glasuri de mulţumire luiDumnezeu şi sfântului loan, zidindu-i obiserică mare.

Spun încă şi aceasta pentru sfânta mâ

nă, cum că la praznicul înălţării cinstiteiCruci, se înălţa şi acea cinstită mână aBotezătorului de arhiereul şi când se înălţă,uneori se desfăcea, iară alteori se strângea şi cu desfacerea ei, însemnă eftină-tate de roade, iară cu strânsul ei, lipsă şinerodire. Drept aceea, mulţi din cei dupăvremi împăraţi ce au fost, doreau ca săo dobândească. Iară mai ales Constantinşi Romano Porfirogeniţii. Pentru aceea şi

împărăţind ei, s’a făcut scoaterea şi mu

tarea cinstitei mâini a Mergătorului înna-inte de un diacon dela biserica Antiohieianume Iov şi s’a adus la Constantino-pol, întru însăşi seara dumnezeeştilor A-rătări pre timpul Vecerniei, la care s’a dat



I160 LUN A LU I IAN U A RIE

obiceiu de fac creştinii aghiazmă, precare sârutândii-o cu dor iubitorul de|Hris-tos Împărat, o a aşezat în casa împărătească şi se face soborul acestuia în Fo-rachia.^Intru această zi, sfântul noul mucenic Ala- nasie cel din Ataiia carele a mărturisit in Smirna, în anii una mie şapte sute.

S tih : Nu vechiul Atanasie este mărturisind, ci acesta nou mucenic al Domnului fiind.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne,niilutşle-ne şi ne mântueşte pre noi, Amin.

Peasna 7-a Irmos:Pre Heruvimi urmând tinerii...

upăce ai slujit Botezului,|. | Mergătorule înainte şi aiI P săvârşit, luminat tainele

cele date tie dela Dumnezeuca un miel fără de răutate jun-ghiindu-te te-ai adus jertfă.Pentru aceasta împreună cutine cu un glas cântăm: Bineeste cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Hou llie tu te-ai făcut cu îndrăzneală, Mergătorule în-nainte şi pre împăraţii ceicefăceau fărădelege de faţă mu-strându-i şi viaţă fără materie arătând ca şi acela, de treiori fericite. Pentru aceasta împreună cu tine proorocule cân

tăm: Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.Slavă:

Celacc eşti mai pre susdecât proorocii şi decât a-postolii lui Hristos Mergătorule înainte, dumnezeiascăcinste moştenind, tu plinirealegii şi începătura Darului ce

lui nou luminat te-ai arătat.Pentru acesta împreună cu

tine de trei ori fericite cântăm: Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.


Cu cuvântare de cântarepre Stăpâna cea Preacuratăşi de Dumnezeu primită, preacu bună credinţă dupre vrednicie toţi să o lăudăm, ca preceeace a născut pre Dumnezeu cel unul născut, carele

s’a arătat nouă oamenilor. Către carele credincioşii cu unglas cântăm: Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilornoştri.

Catavasie:

Pre tinerii cei bine credincioşi...

Altă Catavasie:

Ars-au cu apă capelele...

Peasna 8-a, Irmos:

Pre Dumnezeu carele >a pogorât...

gfjv re tine celce te-ai arătat« y pre pământ întocmai cuf’ îngerii cu viaţa asemenea

şi mai pre sus decât toţi, Ioane,prea fericite, cu bucurie tecinstim, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnuluipre Domnul.

Pentru o fire a Dumne-zeirii în trei feţe cea dc ofiinţă, proorocule ai învătat.Că prin glasul Tatălui şi prinvenirea Duhului, ai cunoscutpre celce s’a botezat, pre Cuvântul lui Dumnezeu cel pu

rurea veşnic.Luceafăr Înţelegător, ve-



IN ŞA PT E ZILE 161

stind pre Soarele celce a răsărit din Fecioară, mai ’nainte

ai mers din cea stearpă, Ioaneprea cinstite,şi ai propoveduitpre Mielul, celcc a ridicat păcatul lumii pentru iubirea deoameni.

Binecuvâ ntăm pre Tatăl...

De sus privind acum, fericite, păzeşte-ne cu rugăciunile tale pre noi ceice urmăm

dumnezeeştii tale propove-duiri prea fericite şi umblăm, înainte Mergătorule, intrudumnezceştile tale învăţături,şi mântuitoarele dogme.

Şi a c um .

Raza cea mai nainte deveci a slavei Tatălui o ai ză

mislit negrăit, pre Cuvântulcel fără de început, carele afost întru început înţeles şiacum din tine Preacurată,unul născut s’a asemănatfăpturii fără schimbare.


Catavasie:

Taină prea slăvită a ar£tat...

Altă Catavasie:Făptura se cunoaşte literă...

La Peasna 9-a.

Ceeace eşti mai cinstita... nu cântăm, ci pripelele praznicului cu Irmoasele îm

preună cu Troparele pe 8.

Iară la al sfântului, pripeala aceasta:

Măreşte suflete al meu, pre cel în tre. Iprooroci marele Mergătorul înainte.

Din pustie glasul Mergătorului înainte, ne arată pre

Cuvântul celce a venit la noitrupeşte. Şi pre acela ce a ve

nit se găteşte cu bucurie să-lboteze, pre celace curăţeştesufletele de păcat prin credinţă.

Darul şi legea, mijlocitorcinstit, arătat te pun înainte,pre tine celace pre aceea oai pecetluit, iară pre acestal-ai început, pre celace eşti

mai cinstit de Cuvântul decâttoţi proorocii, carele ai vie-ţuit aicea mai pre sus decâtcele văzute prea cinstite.

Slavă.

Celce a arătat viaţă asemenea celor fără de trupuri,cu cetele îngereşti împreunăse veseleşte şi stând înaintea

scaunului Stăpânului se bucură, celorce-1 laudă, iertareşi mântuire cerându-le.

Şi acum, a Născ ătoarei:

Mântuitorul tuturor, pentru bunătate om s’a îăcut şia luat cu iubire de oamenitrupească naştere din feciorescul tău pântece, celace maipre sus de oameni, din fireeste iubitor de oameni, Născătoare de Dumnezeu preafericită.Apoi pripelele praznicului şi Catavasiile.

Nu se pricepe toată limba...

Altă Catavasie :O minunile naşterii tale...

SVETILNA.P o d o b i e : Femei auziţi...

Prooroc pre tine mai ’na-

n

162 LUN A LU I IAN U AR IEi u i m i i i a i m i • n - t i - t n t « n i i i i r n u i w i a i^ i • i i i m i • ■ * > r i n i . h i • • • • • i • i i • • • .<••n ••i

inte te-a numit Stăpânul şimai pre sus decât proorocii

şi mai mare decât toţi ceinăscuţi din femei. Că pre carele toţi proorocii şi legea l-apropoveduit, pre Hristos cutrupul l-ai văzut, pre careleşi botezându-1, te-a arătat maicinstit decât toţi.

Slavă, altă Svetilnă.

Minunat mai ’nainte aigătit cărările lui Dumnezeu

îiind glasul venirii lui şi pro-poveduitorul cel prea adevărat cel mai întâiu dintre prooroci, fericite Ioane, tu ai văzut lumina, ca unul celce aisăvârşit purtarea lui de gri

jă cea negrăită.Ş i acum, a praznicului.

Podobie : Cercetatu-ne-a pre no:...

ftrătatu-s’a Mântuitorul,Darul şi adevărul, în repeju-nile Iordanului şi pre ceiceerau întru întunerec şi în umbră dormiau i-a luminat. Pentrucă a venit şi s’a arătat lumina cea neapropiată.

LA HVALITE.

Stihirile pe 4, glasuS 1-iu.

Lumină din lumina a strălucit...

Ş i celelalte caută-le la Hvalitele praznicului


înger din pântece neroditor, ai ieşit Botezătorule. Dinscutece In pustie te-ai sălăşluit şi pecete tuturor pro

orocilor te-ai arătat; că precarele aceia în multe chipuri

~

l-au văzut şi cu cuvinte întunecate l-au propoveduit, pre

acela a-1 boteză în Iordan te-ai învrednicit. Şi glasul Tatăluidin Cer ai auzit, carele a mărturisit a lui fiească fiinţă.Şi pre Duhul l-ai văzut

în chip de porumb, glas a-ducând spre celce s’a botezat. Ci o celace eşti mai presus decât toţi proorocii, nu

înceta a te rugă pentru noi,cari săvârşim cu credinţă ata pomenire.

Şl acum, glasul al 2-leă.

Astăzi Hristos la Iordana venit sâ se boteze. Astăziloan s’a atins de creştetul Stăpânului. Puterile cereşti s’auspăimântat, văzând taină prea

slăvită. Marea a văzut şi afugit, Iordanul văzând s’a întors înapoi. Iară noi ceicene-am luminat, strigăm: Slavă lui Dumnezeu celuice s’aarătat şi pre pământ s’a văzut şi a luminat lumea.

SLA VO SLO VIA cea mare.

Ectcniile şi Otpustul.

o>: W

LA LITURGHIE.

Fericirile din Canonul praznicului, Peasna a 3-a pe 4 şi dintru al sfântului, Peasna a 6-a pe 4; după Vohod:

Mântueşte- ne pre noi Fiul lui Dumnezeu,csjace te-ai botezai dela loan în Iordan, proceiciPţi cântăm ţie, Autuia. ' " ‘

*— ŞM cânfSmpâîEf faodovania prazni

cului. Apoi Troparul praznicului şi al sfântului, Slava, Condacul sfântului, Şi acum,



IN OPT ZILE 163

al praznicului. Prochimenul, glasul al 7-lea: Veseli-se-va dreptul de Domnul...Stih: Auzi Dumnezeule glasul Meu... A-

postol din Fapte: In zilele acelea fost-a când erâ Apolos în Corint... Aliluia, glasulal 5-lea: Lumină a răsărit dreptului... F-vanghelia dela loan: In vremea aceea vede loan pre Iisus viind către dâns ul şi zice : fată Mielul lui Dumnezeu...

CH1NONICUL

Intru pomenire veşnică va fi...

De se va întâmpla soborul înainteMergătorului Duminica, se pune întâiuslujba învierii, apoi a praznicului şi preurmă a sfântului.

Sâmbătă după Botezul Domnului, Prochimenul praznicului, Apostol: Fraţilor

întăriţi- vă întru Domnul... Evanghelia delaMatei: In vremea aceea dus a fost Iisus în pustie de Duhni.

Duminică după Botezul Domnului, Prochimen. ApOSîol: Fraţilor, fiecăruia din noi s'a

dat Dar ul... Aliluia, Evanghelia dela Matei:In vremea aceea, auzind Iisus că loa n s’a prins, s’a dus în Galileea... Chinonicui praznicului. Altul: Lăudaţi pre Domnul...

INTRU ACEASTĂ LUNAtN 8 ZILE

Prea cuviosul părintele nostru Gheorghie Hosevitulş! cuvioasa maica noastră Dom-

nica. La Doamne strigal-am, Stihirile pe 6, a le prea cuviosului 3, şi ale cuvioasei 3. Stihirile prea cuviosului, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pre un viteaz...

9p>etatea cea tare a sufle-ifj tului tău, nu o au miş- î® cat năvălirile cugetelor

fericite, că puind înainte caun turn sihăstria ta cea tare,,te-ai păzit pre sineti nerănit

şi fără nici o stricăciune decumplitul războinic şi ai stă

tut înaintea Stăpânului tuturor, încununându-te ca pre un

biruitor.Arătând dragostea cea dela inimă, cu umilinţă udai pământul cu lacrimi, Slăvite, şicu pârul capului ştergeai aş-temutul picioarelor lui Hri-stos socotindu-1 şi pre însuşi ca şi cum ar fi de faţă şite vedeă, de carele dorind,

îmbrăţişai urmele lui, lumi-nându-ţi sufletul cu vedeniidumnezeeşti ale cugetului.

Hici lungimea căei, nici ne-voile locurilor, nu a putut,Cuvioase, să slăbească fierbinţeala călătoriei tale cătreDumnezeu, că şi acolo sosindşi veselindu-te de locuri, unde

au călcat picioarele Dumnezeului nostru, nici cum nute-ai lenevit a ajunge şi către Sionul cel ceresc, prin sihăstrie şi prin ostenelile tale.

Alte Stlhiri ale Cuvioasei glasul al 4-lea.

Podobie; Dat-ai semn...

Dela apus ai răsărit, către

partea răsăritului prea fericită ca o stea prea luminoasă,strălucind cu razele faptelortale celor bune, Cuvioasă, şiai luminat cugetele credincioşilor cu lumina minunilortale. Pentru aceasta te fericim şi cinstim pomenirea ta,slăvind pre Hristos carele te-a

’ mărit pre tine cu cinste.Rânindu-te cu dragostea

✓



I î 64 LU NA LU I IANUARIE

iubirii lui Hristos, o, Dom-nico, prea lăudată, lui ai ur

mat, lepădându-te de mărireacea trecătoare şi de dulceţiletrupului şi de toată altă desfătare a vieţii. Drept aceeate-a sălăşluit în cămară prealuminoasă, lisus iubitorul deoameni şi Mântuitorul sufletelor noastre.

Arătând întru tine de faţă

patimile Domnului şi făcătorului tâu şi prin cuvânt îndreptând greşelile nccuvân-tării patimilor, te-ai făcut fecioară ca o făptură cuvântătoare a Cuvântului. Drept a~cela dupre asemănare Îndreptând căile, pururea fericită,te-ai arătat chip al lui Dum

nezeu adevărat şi curat.Slavă, Şl acum, a n^aznicului glasul, l-iu.A lui Ghermano.

Celace îmbracă Cerul cunori, cu apele Iordanului se

îmbracă astăzi şi cu a meacurăţire se curăţeşte celaceridică păcatul lumii şi de Duhul cel de o fiinţă dc sus se

mărturiseşte, Fiul unul născut a fi al Tatălui celui desus. Către carele să strigăm:Celace te-ai arătat şi ne-aimântuit pre noi, Hristoase,Dumnezeul nostru, slavă ţie.

LA STIHOAVNĂ.

Stihirile praznicului, glasul al 6-lea.

Podobie : Ingereştilc puteri...

Lumina cea de sineşi lu- Iminată, cea luminătoara^ce J

luminează pre oameni, tu îiindIisuse al meu, în rîurile Ior

danului botezându-te, cu totul ai strălucit lumina cea deo fiinţă cu Tatăl. Intru caretoată lum ea luminându-se,Hristoase, strigă tie: Bine eşticuvântat celce te-ai arătat,Dumnezeul nostru, slavă ţie.Stih: Marea a văzut şi a fugit, Iordanul

3*a întors înapoi .

Veniţi să ne curăţim simţirile ca să ne săturam dedumnezeiasca slavă, cu gândul ca prin trup. Şi văzândpre llristos că se botează cutrupul şi zdrobeşte capul vicleanului, cu cântări lăudân-du-1, dupre cuviinţă; să-i strigăm lui: Bine eşti cuvântatcelce te-ai arătat, Dumnezeulnostru, slavă ţie.Stih : Ce-ţi este ţie Ma re câ ai fugit şi


Ţu, Iisuse al meu, iubitorule de oameni, ne adăpi cuapă de viaţă în rîul Iordanului, pentru milostivire, pre noicari eram aprinşi de sete.Pentru aceea adăpându-ne

din izvorul tău ccl nemuritorşi purtător de lumină, Hris-toase, cântăm: Bine eşti cuvântat celce te-ai arătat, Dumnezeul nostru, slavă ţie.Slavă, Şi acum, glasul al 2-lea, al lui

Anatolie.

L>a rîul Iordanului, văzân-ciu-te pre tine loan la sine

viind, a zis, Hristoase Dumnezeule: Ce ai venit la slugă

IN OFT• • • «» »* *• #« •• »«- i * ii it** «it« . t •».(«•** «it «r a :».ii«a» «.a *. «.«'«it.* 4<k .«

celace nu ainecurăţie, Doamne? Intru al cui nume te voi

boteză? Intru al Tatălui? Cipre acesta îl porţi întru tine.Intru al Fiului? Ci tu însuţieşti celace te-ai întrupat. Intru al Duhului sfânt? Ci şipre acesta îl ştii da credincioşilor prin guri. Celce te-aiarătat, Dumnezeule, milueşte-ne pre noi.

Troparul praznicului.

LA UTRE N I E

La Dumnezeu este Domnul, Tro paru l praznicului, de trei ori,

După întâia Stihologhie, Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Stăpânitu-s’a Tnsif.,.

Isus al lui Navi, prin râulIordanului, trecând pre norod şi sicriul lui Dumnezeu,umbrit scrie facerea de binecare era să fie. Că chipul înnoirii şi pildă nemincinoasăa naşterii celei de a doua, a-cea trecere cu taină prin a-

mândouă umbrit ne-a însemnat nouă întru Duhul. Hristos s’a arătat la Iordan, săsfinţească apele.

Slavă, Ş i acum, iară aceasta.

După a doua Stihologhie, Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Huerile păstoreşti...

$e botează Hristos celce

lu m in e a z ă lumea, dela > înălţime, Tatăl a mărturisit, zicând: Acesta este Fiu' meu

ZII.F. 165 — imi i a a a « a a i>a r i i t i a i i a i a a a i • a a » « » » . . . « a n

întru carele bine am voit, preacesta să ascultaţi. Acesta

este celce luminează lumea cumilostivirea sa, celce s’a botezat şi a mântuit că un Dumnezeu neamul omenesc.

Slavă, Şi acum, iară aceasta.Psalmul 50.

CANOANELE .

Al praznicului cel dintâiu cu Irmosul pe 6, şi al sfinţilor 2 pe 8.

CANONUL Cuviosului.

Peasna 1-a, glasul al 4-lea, Irmos:Deschidc-voiu gura mea...

Roagă-te, Gheorghie, lui li sus începătorului înţelepciunii, ca la deschiderea guriimele, să-mi dea Dar ca săcânt eu necântăreţul pomenirea ta dupre vrednicie, cucântări dumnezeeşti bucurân-

du-mă.Vieţuit-ai pre pământ ca

un fără de trup, mare Gheorghie şi după aceea te-ai

împreunat cu cetele celor îărăde trupuri, cântând Ziditorului, cântări întreit sfinte şiprimind strălucire dela dânsul.

Cu cugetele tale cele maipre sus dc lume, nu ai băgatseamă de lume, iară sihăs-trind în lume unde s’a îngropat Hristos, te-ai mutat deacolo către lumina cea nepieritoare, împreunându-te înţelepte, cu cetele celor în

tâiu născuţi.Al Născătoarei :

Deschizându-mi gura, am

III

166 LUN A LU I IAN U A RIE»•••••••* ••••••••••<••• •••••••••i ■•i »•»i i •••••••*•••• «i« i•*•••••' •«<r•••»•( •»•««

voit Preacurată să te cântpre tine care ai născut pre

înţelepciunea cea ipostatnică,

dar ca uri necurat neputândprecum se cade să te cânt,Preacurată, cer ajutorinţa ta.

Alt CANON al Cuvioasei.Al căruia Acrostihul la Greci este acesta:

Pre buna fccioarâ Domnica acum laud.

Facerea lui losif.Peasna 1-a, glasul al 2-lea, Irmos:

Intru adânc a aşternut.

jp u dorul tău cel dumne-

(p zeesc întraripându-ţi su-^ îletul slăvită ai zburatmai pre sus de cursele celetrupeşti. Drept aceea fiind euvânat de cursele şarpelui, terog prea cinstită, Domnico,mântueşte-mă cu rugăciuniletale,

Ou bucurie ai urmat lui

Hristos urmând legiuirile luicele sfinte prea cinstită. Şite-ai numărat în cetele fecioarelor, ca o fecioară fără prihană. Drept aceea adunân-du-nc toţi, cu credinţă te cinstim pre tine, lăudată.

Slavă:

Hedormitând nici cum de

somnul răutăţii, slăvită, pri-veghiai în faptele cele luminoase şi te-ai mutat către lumina cea neînserată, fiind revărsată preste tot de lumi-nele cele de acolo~ şi luminând pre ceice te măresc.


Şi înaintea naşterii şi dppa

naştere, mai pre sus de fireai rămas nestricată, CuratăMaică a lui Dumnezeu. Pen

tru aceea dorind de tineDomnica, s’a adus de dum-nezeescul Duh în urma tanestricată împăratului tuturor Fiului tău, Preacurată.

Peasna 3-a, Irmos:

Pre ai tăi cântăreţi...

pălându-te cu lacrimile

§tale ti-ai curăţit trupul

de noroiul cel lumescşi întru aceste curgeri ca de

rîuri, ai înnecat năpădireadracilor sihăstreşte.

Cu cuviinţă şi fără prihanăşi cu dreptate ţi-ai împodobitviaţa înţelepte şi lângă acestea luând şi ostenelele si-hăstreşti, ai moştenit viaţacea fără osteneală de Dumnezeu fericite, Gheorghie.

Fiind cuprins prea fericitede dumnezeeasca dragostea locurilor de pe margineaSionului, către acelea ai purces şi acolo ai petrecut pânăla moarte, înţelepte, chinuin-

du-ţi trupul cu osteneli.A Născătoarei:

Pre mine cântăreţul tău,Fecioară, carele am greşitfără iertare, îndreptează-mă

L către calea pocăinţii, Mireasăa lui Dumnezeu, care ai născut pre Cuvântul celce cură-

I ţeşte păcatele lumii.

IN OPT•I I •I •I I «I •••I •••MI 1>l<«•••II MI II I I I I I •I MI MI I 4I M•f!•*!

Alt Canon Irmos :

I nf l o r i t - a p u s t i u l .. .

Pre ceice înnotau pre mare

i-ai mântuit, Domnico, trimiţând mării untdelemn, cu binecuvântare şi schimbând furtuna întru linişte.

Pre tine ceeace erai luminată de luminele cele fărămaterie, îngerul cel cu chipde lumină te-a vestit cătreIerarhul, când ai sosit cu voie

dumnezeiască la ceata cea împărătească.

Slavă:

Intraripându-te cu vetrela înîrânării, ai ajuns la limanurile nepătimirii, măiito, şite-ai făcut liman celor alunecaţi la adâncimea răutăţilor.

Şl acum, a Născătoarei: Întăreşte neputinţa mea,

Preacurată Stăpână, ceeaceai născut puterea celui prea înalt carele dă fiinţă tuturorşi care a mărit pomenireaDomnicăi.

Irmosul:

Inflorit-a pustia ca crinul,„Doamne, biserica păgânilo r cea stearpă prin venirea„ta, întru care s’a întărit inima„mea.CONDACUL Cuviosului, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

Lumină prea luminoasăte-ai arătat Gheorghie, stră

lucind cu razele cele duj»fte-

ZILE 167««•»«IM»1 •«•••«••.»! t I•••I1 ••••- •••»•• »«.*«•! * •

zeeşti pre ceice cu credinţăte chiamă pre tine. Roagă-tepentru noi lui Hristos Mân

tuitorului, carele s’a arătat înrepejuni şi a luminat pre ceizidiţi din pământ.

Sedealna, glasul al 5-lea.

Podobie: Cuvântul cel împreună...

Pre celcc a fost înmulţitla post şi prea slăvit vieţuitor ceresc şi rugător pentrucei credincioşi, să-l lăudăm

acum şi să-l slăvim. Pentrucă s’a nevoit a lucra celuicebine a voit a se sui pre Cruce, cu durerile cele adevăratfără prihană şi cu viaţa luicea slăvită.Slavă, Sedealna Cuvioasei, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Trupul ţi-ai răstignit împreună cu patimile şi toatădragostea ta, Domnico, o aiavut către Hristos Mirele tău.Pentru aceea ai luat cununănestricată şi te-ai numărat încetele îngerilor, Cuvioasă, ru-gându-te lui neîncetat pentruceice te cinstesc.

Şi acum, a praznicului, asemenea.

Apele Iordanului le-ai sfinţit, stăpânia păcatului o aisfărâmat, Hristoase Dumnezeul nostru. Plecatu-te-ai pretine sub palma Mergătorului

înainte şi ai mântuit din înşelăciune neamul omenesc.Pentru aceasta te rugăm mân-

tueşte sufletele noastre.



168 LUN A LU I IAN UARIE

Peasna 4, Irmos:

Celce şade in s lavă...

^ r? rănindu-te prin osârdie• cu postirile ca, cu nişte

J'\\ mâncări fericite, acumţi-ai adus sufletul tău vesel

înaintea Stăpânului tuturor,carele te-a chemat cătrc dumnezeiasca desfătarea cea desus bucurându-te.

Ca un cer împodobit te-

ai arătat, cu faptele bune cacu nişte stele, purtând ca unsoare pre Domnul, carele lumină sufletul tău ca pre olună şi te arătă părtaş slavei lui.

Stăpânul pogorându-sepentru noi din Cer, a aflatSionul locaş dumnezeesc cu |

adevărat. Intru care sălăşlu-indu-te tu cu dragoste şi a-vându-1 ca pre o scară, te-aisuit către Sionul cel de sus.

A Născătoarei:

Celace şade pururea înşanurile Tatălui celuice l-anăscut, acum s’a arătat şe-

zând necuprins în braţele tale,arătându-te şi după naşterepre tine care l-ai născut, a-devărată pururea Fecioarănestricată.

Alt Canon, Irmos

V cnit - ai di n Fc cioară...

Strălucit-ai lumină de vindecări, gonind întunerccul pa

timilor şi cetele dracilor şiai luminat pre toţi ceice se |

apropiau cu bună credinţă detine, Domnico.

Mirele împăratul cel ceresc, te slăveşte pre tine mărită, înaintea împăratului celui pământesc carele se spăi- 'mântâ de viaţa ta cea curată şi de minuni.

S l avă :

Ascultător fiind rugăciunilor tale Domnul, arătat a

însemnat ţie loc, întru careleai ridicat casă de sihăstrie,gonind duhurile vicleniei,Domnico.


Desbrăcatu-s’a Adam dehainele omorîrei prin dumnezeiască naşterea ta şi s’a îmbrăcat cu podoaba care o

a ţesut însuşi Cuvântul înpântecele tău, întrupându-se.Peasna 5-a, Irmos:

Spâimântatu-s au toate...

tfSi păimântatu-s’au îngerii

§şi toată adunarea cuvi-oşilor, văzând cu adevărat neîncetarca ostenelelor

tale şi viaţa cea aspră, căcierai ostenindu-te ca o piatră

îără suflet, către săvârşireabunătăţilor.

Iarăşi la tot sufletul a strălucit marele acesta Gheor-ghe, umplând pre toţi cu vărsarea luminilor şi scăpând de întunerecul patimilor, mişcân-du-se şi acum ca un soare prea

curat cu lucrare mântuitoare.De patria ta te-ai înstrei- I

r II!

IN OPT Z ILE 169• I • M i l a « !f c» « . t i l * . «.|< »« • ).» I .).* .( ,» « « a I I I M il | • ........ .. . .. .. . .. . .. . .. . .. . .. . .. . .. . .. .. . .. . .. . .. . .. . .. . .. . .. .

nat înţelepte, Gheorghie, iu

bind mai mult de cât pre rudele tale, pre Hristos celces’a înstreinat la oameni. Pentru aceea te-ai făcut vredniclui, învrednicindu-te Daruluicelui de sus.

A Născătoarei:

Tu ai înfrumuseţat Preacurată plinirea oamenilor, că

tu Fecioară te-ai arătat maidesfătată de cât lăţimea Cerului, născând pre Dumnezeu Cuvântul, carele a întinscerurile ca o piele şi pre oameni i-a zidit.

Alt Canon, Irmos:

Dătătorule de lumină.,.

Ostenind ca un lucrător

de pământ, curată, şi cu plugulrugăciunilor tăind brazda ceasufletească, ai secerat roadă

îmmulţită, care se păstreazăin jitniţele cele dumnezeeşti.

Luminându-ţi cugetul tăucel curat, cu puterea Duhului care lucrează toate, vedeai cele de departe ca şi cumar fi aproape şi spuneai mai

înainte săvârşirilor celor viitoare.

Slavă:

Lucrătorul de cele sfinte,prin puterea Duhului, te-asăvârşit cu dumnezeiascaungere a diaconiei, prooro-cindu-ţi să păstoreşti sufletesfinţite, Domnico. de Dumnezeu înţelepţită.

169


Pre sfântul Domnul l-ainăscut lumii, Născătoare aDomnului, pre carele din sufletiubindu-1 Domnica, a domnitpatimi făcătoare de stricăciune, lăudându-te pre tineFecioară.

Peasna 6-a, Irmos:

Strigat- au mai 'nainte...

^ trigat-ai către Dumnezeu

§cu lacrimi neîncetate şite-a scos din viaţă cadintr’un chit cumplit, către

izvoarele îndumnezeirii celefără de valuri şi pururea curgătoare.

Mulţimea bunătăţilor te-afăcut ca un zid în patru col

ţuri, netemător de împroşcările vrăjmaşilor celor înţelegători. Căci ca un întărit,ai biruit pre supărătorul.

Ca o oaie ai alergat lamănăstirea Hozeva, având |fapta bunătăţilor ca pre untoiag, îndreptând către Edemoile care locuiau într’însa.

A Născătoarei:

Sălăşluitu-s’a ca un om înpântecele tău Domnul, Fecioară, învrednicindu-mă pre mine omul locaşurilor celor nepieritoare, trecându mi cu vederea faptele cele fărădelegeşi greşelile.

Alt Canon Irmos:

Intru adâncul greşelilor.,.

Sfinţită casă proorocească



L U N A L U I I A N U A R I E>.» . m v +++ +*> +> +•— m m m u » » »> m h h i b — ■ h i m .»«. w — m

170

ai ridicat, dumnezeescului Za-hariei proorocului celui cugetător de Dumnezeu, cu carele împreună acum dânţu-eşti în casă sfântă, Domnico,de Dumnezeu întelepţită.

Arătatu-te-ai izvor bogatal tămăduirilor, spălând arsura patimilor, izvorind sfinţenie de mântuire fecioară,cea cu numele domnesc, mireasă al lui Dumnezeu.

S l avă :

Pre tine ca pre o frumoasă,ca pre o împodobită, ca pre ocinstită, ca pre o strălucită curazele fecioriei, te-a luatluişiMirele Domnul, pururea pomenită.

Şi acum, a Născătoare i :

Pentru mine, ca mine s’afăcut prunc, celce este cutotul deplin prin tine, înnoin-du-mă pre mine cel învechitde patimi, prea sfântă Mireasăa lui Dumnezeu.

I rmosul:

Intru adâncul greşelilor„fiind încunjurat, chem adân-

„cul milostivirii tale cel ne-„urmat, din stricăciune, Dumnezeule. scoate-mă.

CONDACUL ş i ICOSUL prazniculu i . Intru această lună in 8 zile, prea cuviosul părintele nostru G heorg hie Hozevitul.

S t i h : I- ui Ghe org hie celuice cu lacr imi as em ăna t.

V reme a ii es te acum cu bucur ie de sec er at .Gheorghie în a opta zi, a intrat.In Cerul ccl răsfăţat.

Acest fericit părintele nostru Gheorghie lâsându-şi patria şj neamul şi toatădesfătarea lumească, a venit la Ierusalim,

ca sâ se închine primitorului ce viaţâmormânt al Mântuitorului nostru lisusHristos şi tuturor locurilor celor de prin

li prejur sfinţite şi sfinte şi de multe minunipline. Deci închinându-se şi câştigând

sfinţenie şi Darul cel dintru acestea, aintrat în monâstirea lui Hozeva, ceeaceaşâ se ziceâ. Şi făcându-se monah şi împreună numărându-se cu frâţimea, atâtade nebiruit s’a arătat din început, cătretoatâ osteneala, şi aspra vieţuire, urmândlui Dumnezeu celuice pentru noi a muritcu trupul, şi sârguindu-se a se omorî împreună cu el şi a se răstigni împreună,

în cât se părea, că este nematerialnic şifără de trup, şi pre toţi i-a făcut a se

spaimântâ şi-i îndemnă câtre dorinţa şirîvna răbdării sale celei preste fire. Deciaiungând Ia vîrful nepătimirii şi umplân-du-se de Darul sfântului Duh, şi puindu-sepre sine la cei împreună petrecâtori şi latoţi ceilalţi, ca un stâlp însufleţit şi icoanăde toatâ lucrarea bunătăţilor şi până însfârşit neslâbind din postnicie, a aflatodihnă ostenelelor şi durerilor sale celormulte, mutându-se câtre Domnul cel dorit.

Intru ac ea st ă zi, pom enirea prea cuvioasei m aicei no astre Domnica.

S t ih : Dom nica cug etătoar ea de cele cer eştipăm ân tul lăs ând.

S'a suit la c eruri pre cum erădorind.

Aceasta a fost în zilele lui Teodosiemarelui împărat şi a trăit până în zilelelui Leon şi Zinon. Ş i erâ din cetatea Car-taghena care este spre Carhidona. Şi dupreoarecare rânduială dela Dumnezeu s’adus la Constantinopol, împreună cu altepatru fecioare. Iară Nectarie ce erâ atunceapatriarh, le-a primit îndemnându se dintru

oarecare descoperire şi le-a botezat. Deciintrând această prea cuvioasă Ia viaţâcălugărească şi luptându-se cu trude şinevoinţe bărbăteşti şi ajungând la ceadesăvârşit nevoinţă şi învrednicindu-se aface minuni şi proorocind multora de celeceerau să fie, către Domnul a răposat.

Intru această zi, pomenirea sfinţilor mucen ici Iulian, Vasilisa şi a celo r dimpre

ună cu dânşii.*tih : Pre Iulian şi Vasilisa multe răsplătiri

zac aşteptând.Ca pr e ceice pr in s abie s unt z ăcând.Sabia taie capul lui Chelsie.$i împre unăcu capul acesta pre al lui A ntonie.

f

IN OPT ZII.F. 171• » i d i i m >» < i . • i. • a « « • n v n a a i p t m a i ia i i • » • •• a • • i • i • » • i • i a . i . a i . a f t a a a . a a • • 1 . • a a • • . « » « • ■ • • • • • ■ « •• •« • « a a a 1 • 1 . 1 • a * a*

cest sfânt mucenic Iulian eră pez|r vremea împăratului Diodiţian şi a

ighemonului Marchian. îăscut în& cetatca Antinupol ce se află în E-

ghipet, Insurându-se şi*a înduplecat prelegiuita sa femeie Vasilisa ca să ramâie întru feciorie şi înfrînare. Şi după ce otunse pre ea călugăriţă la o mănăstire,s’a călugărit şi el la altă mănăstire şi eraegumen preste douăsprezece mii de monahi.Deci fiind prins de ighemonul şi nelepă-dându-se de Hristos, ci batjocorind idolii,l-a pornit pe ighemonul la atâta mânie,

încât a trimis oameni şi au ars mănăstireasfântului împreună cu monahii, htru careaau ars şi toţi episcopii şi ceilalţi clerici

câţi au năzuit acolo şi aşâ şi-au sfârşitmărturisirea lor.

Iară sfântul Iulian întins fiind pre pământ, a fost bătut. Apoi l-au strâns culanţuri de fier şi i-au zdrobit oasele. Atunceaun muncitor fiind orb de un ochiu, a crezut

în Hristos si s’a vindecat de mucenicul;pentru care i s’a şi taeat capul şi a luatcununa muceniei. Incâ şi C he ls ie tini ighemonului împreună cu douăzeci de ostaşi,au crezut în Hristos, văzând că sfântulIulian cu rugăciunea sa a înviat un mort.Pentru aceasta dupre porunca ighemonului,mai întâiu a fost pus ia închisoare fiulsau Chelsie; apoi a fost aruncat în căldări cu apâ clocotită împreuna şi alţişapte fii ai acestuiaş ighemon, ca ceicecrczuscrâîn Hristos. Pre lângă aceştia şipre Antonie şi Anastasie înviatul din morţi. :Deci toţi aceştia nevătămaţi, pâzindu-secu Darul lui Hristos şi alţi mulţi elini aucrezut în Hristos, împreună şi maica luiChelsie, soţia ighemonului. Deci toţi aceştiace crczuscrâ în Hristos stând de faţă înainteaighemonului, au făcut rugăciune şi o minune! au căzut idolii cei din capişte şis’au zdrobit şi capiştea s’a cufundai înpământ. Deci elinii adunând legături depaie şi muindu-le cu untdelemn, au legatcu acestea mâinile şi picioarele sfinţilor.Apoi au dat foc paielor, ci însă Darul luiDumnezeu şi din aceasta i*a păzit nevătămaţi şi nu au ars. Pentru aceasta sfântului Iulian şi Iui Chelsie, le-au despoiatpielea de pe capete. Jară preotului Antonie,i-au scos ochii cu căngi de fie*. Şi premaica Iui Chelsie o au spânzurat, apoi o ||

au aruncat fiarelor spre mâncare. Decifiind păziţi nevătămaţi şi din accste munci,mai la urmă li s’au tăiat capetele şi aşaau luat fericiţii cununile rnuceniei. Şi se

face soborul lor la prea sfânta şi muce-niceasca lor biserică, care sc află lângăForos.

din tr u aceastăzi, s finţii mucenic i ceice prin sfântul Iulia n au cr ez ut, prin sabie s'au săvârşit.

Stih : L u: Hristos dând ade v ăra tăcinstire.S'au dat pre sineşi spre moar te cu bună

gândire.

Intru această zi, femeia ighemonului ceeace1a crezut prin sfântul Iulian, prin sabie s’a să

vârşii.

St ih : De dragostea lui Hristos, maica luiChelsie rănindu- se.

•A defăimat bărbatul şi muncile bucur ându- se .

Intru această zi pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Carterie.

Stih: Luptă- te Car te rie, cătr e foc şi sabie, îndr ăzn ind,

Răbda re cătr e am ând ouă luptele arătând.

1 ccst sfânt Carterie eră în an/i îm-paratului Diocliţian şi a lui Urvan,ighemonul Chesariei Capadochiei,preot şi dascăl creştinilor. Deci

zidind el o mică biserică şi adunândacolo mulţimile creştinilor, îi învăţă ca săcinstească numai pre Hristos, ca celceeste Dumnezeu adevărat şi alt dumnezeuafară dc el să nu cunoască. Pentru aceastadar fiind pârît la ighemonul. s’a ascuns;iară Domnul i s’a arătat lui şi i-a zis:Mergi, o Cartei ie, şi arată-te pre sine laceice te caută şi eu voiu fi cu tine. Căcitrebuie să pătimeşti multe pentru numelemeu. Căci mulţi prin tine au să creadăintru mine şi să sc mântuiască. Atunceasfântul umplându-se de bucurie şi mulţumind lui Dumnezeu, s’a dat pre sine faţa.Şi mai întâiu a fost pus la închisoare,apoi ducându-l înaintea ighemonului i s’aporuncit ca sa jertfească mincinosului dumnezeu Sarapid. Iară sfântul prin rugaciuneasa, a surpat idolul acestuia. Deci a fostbătut cu toiege de şasesprezece ostaşi.Apoi a fost spânzurat pre un lemn şi cubrice i-au scos unghiile mâinilor şi alepicioarelor lui, şi cu căngi de fier i-ausfâşiat tot trupul. Sfântul însă prin dumnezeiesc înger, a stătut mai pre sus detoate muncile acestea şi s’a făcut sănătos.Ci iarăş din porunca ighemonului i-au



172 LUNA LU I IANUARIE

sfredelit cu fiare spatele mucenicului, şiavând o tabla de fier roşită în foc, o a

pus pre pieptul lui. Dupa acestea dinporunca a şezut pre un scaun de fier roşit în foc, apoi iarăş l-a pus la închisoare.

Şi dupăce a înoptat, iarăş i s'a arătatDomnul. Şi deslegându-l din legături şisănătos făcâtidu-l l-a scos arară prin uşile

închisorei. Pentru care mulţi din cei necredincioşi vazându-l pre el sănătos, mergeau şi se botezau dela el şi se vindecaude boalele lor. Pentru aceasta iarâş a fostmuncit sfântul. Câci i-au spânzurat de mâinişi de picioare pietre foarte mari, şi cutoiege a fost batul pieste pântece şi cu

făclii aprinse l-au ars pre el, aruncându-ideasupra pucioasa şi păcură topilă, apoii-au turnat în gură plumb fiert; în sfârşit l-au aruncat în foc şi râmâind nevătămat, înălţă lui Dumnnzeu laude şimulţumiri. Deci un evreu fiind acolo faţa,s’a umplut de mânie şi luând spurcatulo suliţă, a lovit cu ea $i a pătruns coastasfântului. Ş i mai Intâiu a ieş t atât demulta apâ, în cât a stins cuptorul cel cufoc, apoi a curs şi sânge. Şi asa şi-a datviteazul nevoitor sufletul în mâinile luiDumnezeu, şi a luat cununa nnceniei.

Jţ Intru această zi. pomenirra celui cinlru sfinţi părintelui nostru Chir arhiepiscopul Constanti- nopolei, $i se face soborul lui in slănU. monastirc a oraşului şi in biserica cea marc, Duminica.

S tih : Chir cclce slăveşte trupul tău, Hristoase al meu,

Despărţindu-se dc trup, stă înaintea Tronului tău.^Inlru această zi sfântul Attic patriarhul Con-

stantinopolei, cu pace s’a săvârşit.Stih: T oată materia trupească covârşind, Attice, cu tot g ândul către cei g ânditor i eşti

viind.ft lntr u aceastăzi. sfântul prooroc Sameu Ela-

mitcanul, cu pacc s'a săvârşit.Stih: Nu mai întrebuinţează Sameu viitori

mea pre pământ jos,Câci acest proorocesc scaun este sus.

^Intrn această zi. sfântul Agaton cu pace s'a săvârşit.

Stih : Agatoanc. cu inima prea mult ra'am inbun&tăţlt,

Aducându-mi aminte dc singur r.umai paşnicul tău sfârşit.

Stih : Focul societatea bărbaţilor pre spate este purtând,

Umbrit dc spatele dur>'nc7.eeşti fiind.

Aceşti sfinţi mucenici erau din Li-via şi fiind prinşi pentru mărturisirea

Iui Hristos, au fost aduşi înaintea an-tipatului Liviei şi fiindcă ei stăruiau încredinţa lui Hristos, pentru aceasta au fostsfâşiaţi. Şi legându-li-se mâinile şi picioarele li s’au pus jeratec pe spate, şi cufrigări ascuţite ii se strâpungeâ trupul.Iară aceasta muncă îndelungând spre maimult timp şi-au dat sfinţii sufletele înmâinile lui Dumnezeu şi purtători de biruinţă s’au suit în ceruri.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne,milueşte-ne şi ne mântueşte pre noi, Amin.

Peasna 7, Irmos:N au slujit făpturii...

ţ?v evoindu-te cu ostenelile J&k sihăstriei, nu te-ai plecat

J f c f i cugetelor celor satanice-şti, că avându-ţi gândul neadormit către Dumnezeu celcepoate a mântui, te-ai scuturatde toată năpădirea.

Cu zăcerile pre pământ, cuprivigherile şi cu postirile,toate mădulările cele de prepământ ţi le-ai omorît şi acum

i vieţueşti, fericite, viaţa ceaveşnică şi nestricată, rugân-du-te pentru noi carii te lăudăm cu dragoste.

Mormântul celui pururea

viu, foarte ai poftit a-1 vedeaşi a-i te închină lui înţelepte.Şi ajungând acolo, Cuvioase,ai socotit că se cuvine să teomori prin sihăstrie, dimpreună cu celce s’a omorît pentru milostivirea sa.

A Născătoarei.

H’au slujit făpturii, ceicete-au cunoscut pre tine că



ÎN OPT ZILE"•mill l M•'«4.11.14

113

ai născut pre Făcătorul. Cicunoscând Dumnezeu adevă

rat pre Cuvântul celce a răsărit din tine Fecioară, strigă:Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Alt Canon, Irmos:

Por unca cea prot ivnică...

Gândul tău îndumnezein-du-se totdeauna, cu plecărilecele către Dumnezeu, s’a fă

cut cu chip de lumină. Pentru aceea te-ai abătut delavrăjmăşia trupului, de Dumnezeu înţelepţită, cântând:Celce eşti binecuvântat şipros lăv i t

Taine dumnezeeşti ţi-audescoperit ţie Dumnezeul celmai pre sus de fiinţă, odih-

nindu-se întru tine, că tu curată ai văzut viind sfântul înger şi sfinţind firea apelor cuDuhul.

S l ava :

păcându-te locaş dumne-zeescului Duh, Curată, cânderai în sfântul locaş ai auzit

glas, care te învăţă taine dumnezeeşti şi mutarea din trupa celuice împărăţia.


Tăria mea şi laudă şi mântuire îmi este Domnul, celcete-a ales pre tine mai’nainte,Maică prea curată şi Mireasănenuntită. Pre carele nu în

cetă a-1 rugă pururea pentrurobii tăi, Preacurată.

Peasna, 8-a, Irmos:Pre tinerii cei bine credincioşi...

1$¥ ici cum genelor tale dor-■ ■mitare nu ai dat, Părinte,nici somn ochilor, pânăce

te-ai făcut pre sineţi locaşiscusit şi îrumos, al Atotţii-torului, Cuvioase. Pre carele îllaudă toate lucrurile şi-l prea înalţă întru toţi vecii.

Aflat-aipreafericite, odihnă

ostenelilor tale celor nenumărate, raiul carele l-a gătitdc demult Domnul, împărăţiede obşte celorce-1 iubesc preel din suflet, cari strigă ne

încetat: Lăudaţi şi-l prea înălţaţi întru toţi vecii.

Aîlatu-te-a pre tine, mănăstirea din Hozeva dreptar

şi pildă prea aleasă, ca pre unlucrător de tot felul de fapteale bunătăţilor, lauda cuvioşi-lor, înţelepte Gheorghie. Pentru aceea vieţuind dumneze-eşte dimpreună cu tine, dăn-ţuesc întru toţi vecii.

A Născătoarei:

Cuvântul cel limpede de

alcătuiri, dupre dumnezeriasca sa fire, s’a arătat cu a-devărat alcătuit din tine Născătoare de Dumnezeu, pentrunespusa lui milostivire, unindla Ipostasul Dumnezeirii luitrupul cel înalt din sângiuruetale. Pentru aceea ştiindu-tecă eşti Născătoare de Dumne

zeu, te lăudăm cu cântări intru toţi vecii.

IN OPT Z ILE 175i « a i » « « » i ii iM i ia i a a i ii ii a » i i > i iM i ii i i ia a a i a i u t t 4 < * M i » « i t * a i ii « . M > » H » i i i« i i i | i > « i a 4 i i> < »<(«••» a o « i » * - i a i m• m m îmi... . a «•»

taina cea nepricepută la totiacum se arată. Ai născut Fecioară nestricatâ şi Dumnezeu se vede trup. Pre carelecinstindu-1 pre tine te fericimacum, Marie, precum singurăai proorocit.

Alt Canon, Irmos:Pre Dumnezeu Cuvântul...

Cete prea sfinţite îngereşti, care mergeau cu cântărisfinţite înaintea dumnezees-

cului tău suflet, la cinstită a-dormirea ta s’au arătat celorce priviau, povăţuindu-te lalocul cortului celui minunat,unde este glasul celorce prăz-nuesc.

ftrătându-te tu ca o viţădumnezeiască a viei prea roditoare, Domnico, ne-ai odrăs-lit nouă struguri dumneze-

j eşti de umilinţă, izvorând vinde tămăduiri sufletelor şi veselind inimile celorce cu credinţă te cinstesc.

De patimi trupeşti şi de în-tinăciuni sufleteşti şi de toatăviclenia vrăjmaşului, mântu-

eşte-ne pre noi, Domnico, curugăciunile tale, cari scăpămla acoperământul tău cu dragoste şi săvârşim praznicultău cel dumnezeesc şi cinstit.

Slavă:

Ca pre o rază a soaleluicare luminează pre toti, capre o mireasă împodobită alui Hristos şi ca pre o turtu

rea iubitoare de curăţie, capre un măslin, ca pre un che-dru, ca pre o porumbiţă a-leasă, toţi te lăudăm pre tine,Domnico, care eşti cu numede Doamnă.


Milostiveşte-te, Doamne,milostiveşte-te spre mind,când vei vrea să mâ judeci, şisă nu mă osândeşti în foc. Sănu mă înfruntezi cu mânia

ta. Se roagă ţie Fecioara, care te-a purtat în pântece, Hristoase, şi mulţimea îngerilorşi cetele cuvioşilor.

Irmosul:

Pre Dumnezeu Cuvântul„cel din Dumnezeu, carele cu„negrăită înţelepciune a ve-

„nit săînnoiască pre Adam cel„căzut rău prin mâncare în-„tru stricăciune, din sfânta„Fccioară negrăit întrupân-„du-se pentru noi credincioşii,„cu un gând întru laude îl„slăvim.

SVET ILNA Podobie ; Cercetatu-r.e-a de sus...

Defăimând cele pământeşti Cinstită, şi cele stricăcioa-se cu rîvna ta cea fierbinte către Hristos, ai poftit cele dinCer nestricăcioase. Pentru a-ceasta Hristos te încununează,Domnico, cu cununi nestricăcioase.Slavă, Ş i acum , a praznicului, asemenea.

Arătatu-s’a Mântuitorul,



176 LUN A LU I IAN U AR IE

Darul şi Adevărul în repejunile Iordanului. Şi pre ceice

erau întru întunerec şi în umbră dormiau i-a luminat. Pentru că a venit şi s’ci arătatlumina cea neapropiată.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea:Podobie: Casa Eufratului...

Mare şi înfricoşată tainăse săvârşeşte, câ Stăpânul tu

turor, pentru curăţirea oamenilor, de mâna robului se botează.

S ti h : M are a a văzut şi a fugit...

Ţatăl de sus strigă, acesta este Fiul meu cel iubit, carele acum se botează cu trupul în rîurile Iordanului.Stih: Ce-ţi este tie Mare că ai fugit.

Cetele îngereşti, văzândpre Stăpânul asemenea curobii botezându-se în rîuri, cutotul se spăimântau, lăudând.

Slavă şi acum, glasul al 4-ca

Pre tine celace cu Duh şicu foc, curăţeşti păcatul lumii, văzându-te Botezătorul

viind către sine, spăimântân-du-se şi tremurând a strigatzicând: Nu îndrăznesc a măatinge de creştetul tău celprea curat. Tu mă sfinţeşte,Stăpâne, cu arătarea ta, însuţi iubitorule de oameni.Şi cealălaltă slujbă a Utreniei dufaă rân-

duialâ şi Otpustul

LA L ITURGHIE

Fe ric irile din Canonul praznicului. Pea sna 4-a pe 6, dintr’amândouâ Canoanele.

Prochimen, Aliluia şi Chinonicul praznicului.

INTRU ACEASTA LUNĂ

IN 9 ZILE.

Sfântul mucenic Polievct.

La Doatr.ne strigat-am... Stihirile pe 6, ale praznicului 3 şi ale sfântului 3.

Stihirile praznicului, glasul al 8-lea: Podobie : Doamne de ai şi stătut...

§oamne, de ai şi stătut înaintea lui loan, ca unom la Iordan, dar nu

te-ai depărtat de pre scaun,şezând împreună cu Tatăl şibotezându-te pentru noi, lumea ai izbăvit din robia celui

strein, ca un îndurat şi iubitor de oameni.

Doamne, de te-ai şi îmbrăcat cu rîul Iordanului ca unom, dar te-ai mărturisit dela înălţime, cu pogorîrca Duhului. Şi glasul Tatălui te-amărturisit pre tine Fiu, ci a-

rată-te şi dărueşte nestrică-ciune sufletelor noastre.

Doamne, tu cel neschimbat născut din Tatăl mai ’nainte dc veci, ai venit în vre-mile cele de pe urmă şi ailuat chip de rob, şi pre celdupă chipul tău, ca un Ziditorl-ai înnoit, că botezându-te

ai dăruit nestricăciune sufletelor noastre.



IN NOUĂ ZILE 177

Alte Stihiri, ale sfântului, gla3ul 1-iu.

Podobie: Ceeace eşti bucuria...

Precum David zicea: Cadin groapa ticăloşiei şi ca dintina noroiului, te-a scos pretine, mucenice, Hristos din înşelăciunea idolilor. Că a întărit tăinuit picioarele tale, pepiatra cunoştinţii lui, căruiaroagă-te să ne mântuim noi.

Nici dorul soţiei, nici dragostea fiilor, nici vredniciasocrului, nici bogăţia de averisau de bani, n’au mişcat tăriasufletului tău, dela adevăratăcredinţa lui Hristos, prea fericite Polievcte.

Şi mai ’naintea Darului mu-ceniei tale, Fericite, te-ai împodobit adevărat cu fapteledreptăţii. Drept aceea în urmă te-ai învrednicit a te facemucenic credincios lui Hristos, botezându-te prin însuţisângele tău, întru moartea luicu bună credinţă.

Slavă, glasul 1-iu, a lui Vizantie.

Oştile îngerilor astăzi dăn-ţuesc, la pomenirea mucenicului Polievct şi neamul o-menesc cu credinţă prăznue-şte şi cu bucurie strigă: Bucu-ră-te prea lăudate, celace aicălcat cursele lui Veliar celecu multe împletituri şi cununabiruinţii ai luat dela Hristos;bucură-te, ostaşule al Impăra-tului celui mare şi Mântuitoru

lui nostru, celace ai surpat

capiştele idolilor, bucură-tepodoaba mucenicilor; roa-

gă-te să se mântuiască de toatănevoia ceice cu credinţă săvârşesc pomenirea ta, cea pururea cinstită.Şi acum a praznicului, glasul al 2-lea, a lui

Anatolie.

Astăzi făcătorul Ceruluişi al pământului, vine cu trupla Iordan, Botez cerând cel

fără păcat, ca să curăţeascălumea de înşelăciunea vrăjmaşului. Şi se botează delaslugă, Stăpânul tuturor şi curăţire prin apă dărueşte neamului omenesc. Acestuia să-istrigăm: Celace te-ai arătatDumnezeul nostru, slavă tie.

LA STIHOAVNĂ.Stihirile, glasul al 6-lea.

Podobie: A treia zi ai înviat, Hristoase...

Venit-ai la ape, cel nepriceput tuturor, plecatu-ţi-aicapul la Mergătorul înainteşi sfinţind lumea, o ai izbăvitde robie, cu Botezu. tău, celceeşti fără păcat.Stih: Marea a văzut şi a fugit, Iordanul


piu iubit, Tatăl dela în-nălţime de sus şi Duhul te-amărturisit pre tine, Hristoase,prin care s’a cunoscut TainaTreimii, botezându-te în Iordan.St ih: Ce-ţi este ţie Mare că ai fugit şi


$finţit*ai,Mântuitorule,toa- I,

te repejunile Iordanului şi firea



178 LUNA LUI 1ANUARIRk M l>» I I I M I

apelor ca un Dumnezeu. Pentru aceasta te şi slăveşte neamul omenesc şi laudă arătarea ta.

Slavă, Şi acum, glasul al 4-lea.A lui Cosma Monahul.

Celce se îmbracă cu lumina ca cu o haină, pentrunoi bine a voit a se face canoi. Şi în repejunile Iordanului se îmbracă astăzi, nului însuşi trebuindu-i acesteaspre curăţire, ci nouă întrusinerânduindu-ne a doua naştere. O minune ! fără de focse fierbe şi zideşte fără sfărâmare şi mântueşte pre cei întru dânsul luminaţi, Hristos Dumnezeu şi Mântuitorulsufletelor noastre.

Troparul sfântului, glasul al 4-lea:Mucenicul tău Doamne, Polievct...


Slavă, Şi acum, al Praznicului.

LA UTRENIELa Dumnezeu este Domnul, Troparul praz

nicului de două ori. Slavă, al sfântului.

Şi acum, iarăşi al praznicului.După întâia Stihologhie, Sedealna glasul al 4-lea.

Podobie: Celce te-ai înălţat pre Cruce.

Pentru în durăril e tale,Dumnezeule, plecându-te oaia cea rătăcită pierzându-se,o ai căutat pentru milostivirea milei, iubitorule de" oameni. Drept aceea ai venit la

Iordan, ca să arăţi a cunoaşte taina sfintei Treimi. Şi

noi lăudându-te, strigăm cu

credinţă: Venit*ai şi te-ai a-rătat lumina cea neapropiată.Slavă, Şi acum, iară aceasta.

După a doua Stiho logh ie, S e d e a I n a glasul al 8-lea.

Podobie: Fluerilc cele păstoreşti.

Arătatu-s?a nouă Stăpânultuturor, în repejunile Iordanului, ca să topească tăinuittot păcatul ca un milostiv şi

prea bun. Toată zidirea săsalte că se botează HristosDomnul, celce bine a voit caun Dumnezeu, să mântuiascăneamul omenesc.

Slavă, Şi acum, iar aceasta.

Psalmul 50.

CANOANELE

Al praznicului, cel de al doilea cu Irmosul pe 8.

Şi al Sfântului pe 4.

CANONUL Sfântului Al căruia acrostih la Grcci este acesta:

Do-mi mie mucenice, dnrilul tău Dar.Facerea lui Teofan.

P e a s n a 1- a , g l a s u l a l G - l e a, Ir m u s :

Cel tăieat a tăieat...

mplându-te de desfătaţ i rea cea mult dorită şii de fericită lumină îndes-

tulându-te, Slăvite, şi de ceata

cea îngerească învrednicin-du-te, păzeşte, Polievcte, preceice laudă prăznuirea ta, caricântă Domnului: Că cu slavăs’a proslăvit.

Pomenirea ta cea aducătoare de lumină şi bine înseninătoare, a răsărit plină dedumnezeiască lumină, lumi

nat luminând pre ceice telaudă cu credinţă, viteazule



IN NOITÂ ZILE 179

ostaş al lui Hristos Polievcte,

prea fericite, cântând Domnului: Că cu slavă s’a proslăvit:

Slavă...

întărit fiind cu tăria Duhului, Fericite, şi cu dumnezeiască putere îmbrăcat, cutărie ai mers spre lupta vrăjmaşului şi surpându-1 pre

el de tot, cu osârdie strigai:Domnului să cântăm, că cuslavă s’a proslăvit.


Hâscut-ai Preacurată întrupat, pre cel mai nainte fără detrup, Fecioară Născătoare deDumnezeu, rămâind iarăşi Fecioară preacurată cu adevă

rat, pre celce pentru noi cubogăţia îndurării a sărăcit şia mântuit pre ceice strigălui: Că cu slavă s’a proslăvit.

Peasna, 3-a, Irmos:

Tu eşti întărirea celorce...

chimbatu-ţi-ai gândul către buna credinţă, în-vrednicindu-te de sus

dumnezeiasca vedenie a Mântuitorului, Polievcte.Dorind de biruinţa chinu

rilor, toate cele de pe pământ le-ai defăimat slăvite, şite-ai învrednicit moşteniriicereşti.

Slavă... "

Dorind de slava cea mai

pre sus de cuget, ai năvălitvitejeşte şi ai surpat înjosireaidolilor.


Indreptează-mi, Stăpână,paşii ca să merg către Fiultău cu vieţuire lăudată.

Irmosul:

Tu eşti întărirea celorce„aleargă la tine, Doamne, tu„eşti lumina celor întunecaţi„şi pre tine te laudă duhul

„meu.CONDACUL şi ICOSUL praznicului.Sedealna Sfântului glasul al 5-lea.


Ca un ostaş bun al lui Hristos Dumnezeului tuturor, deDarul lui întărindu-te cu totul te-ai schimbat pre sineţi,spre dragostea lui, prin Nearh

credinciosul tău tovarăş, înţelepte. Drept aceea chinu-indu-te dupre lege, te-ai încu-nunatde Domnul dupre vrednicie, mucenice Polievcte.

Slavă, Şi acum, a Praznicului.

Imbrăcându-te cu repejunile Iordanului, celce te îmbraci cu lumină, prea slăvit,

cu acestea ai închipuit iarăşifirea lui Adam, care eră sfărâmată din călcarea poruncii,Cuvinte alui Dumnezeu. Pentru aceasta tc lăudăm şi toţislavoslovim sfântă, arătareata.

Peasna a 4-a, I rm os:

Tu eşti tăria mea, Doamne...

Prin mărturisirea bunei

credinţe, te-ai adus pre- sineţi Stăpânului, prea

alesule, primind cu dragostei

r



I_1180.......... ........ ...................................L U NA . L U IJ A NU A RIE ......................_

junghiere pentru dânsul, slă

vite, şi dintr’aceasta făcân-du-te slobod de toată prihana,strigi Mântuitorului: Slavă puterii tale, iubitorule de oameni.

Indulcindu-te de dulceaţabunei credinţe, te-ai întraripatde dragostea cea dumnezeiască şi fiind rănit cu curatăşi luminată dorire şi aprin-

zându-te cu dragostea împărăţiei celei de sus, cu cântăricânţi Stăpânului: Slavă puterii tale, iubitorule de oameni.

L>egându-te într’un gândmai pre sus de fire cu Nearhşi învăţându-te din cuvintelelui buna credinţă a Treimii,cugetătorule de Dumnezeu,

mucenice Polievcte, te-ai învrednicit luminii mucenicilor,celei cu adevărat mult dorităşi prea poftită.

Slavă :

Humăratu-te-ai împreunăcu oştile cele muceniceşti,luând împărăţie nemişcată,puindu-te pre dânsa junghiat

de curând, încă curgând sângele te-ai înălţat prea înţelepte, ca să dobândeşti bucuriacea neschimbată şi lumină ne

înserată şi mare laudă.Şi acum a Născătoarei...

Asemănându-se cel ceresccu cei de pre pământ, i-afăcut pre ei cereşti şi păti

mind cu fire pătimitoare, le-adăruit împărtăşirea dumneze-

eştii nepătimiri. Deci, pre Fe

cioara care l-a născut preacesta fără ispită de nuntă,ştiindu-o Născătoare de Dumnezeu, o slăvim.


Pe nlnice m'ai lepădat...

g ) a să dobândeşti desfă-Ife tarea cea veşnică prea& fericite, ai defăimat dul-

ceţile vieţii şi rudenia firii şidesfătarea şi slava şi însăşiviaţa şi de nădejdea ta nute-ai greşit.

piind învăţat tainele celedumnezeeşti, ale dumneze-eştei vederi, cu gând întăritai mers către nevoinţele celedesăvârşit. Şi arătându-te biruitor, te-ai învrednicit cunu

nilor celor nepieritoare, Polievcte.

Slavă :

Având cuget din fire urător de răutate, cu bună credinţă ai lepădat credinţa ceafără de Dumnezeu şi fiindaprins de rîvna dreptei credinţe şi plin de osârdie, de

Dumnezeu insuflate, pre dumnezeii cei deşerţi i-ai surpat,prea fericite.


(jraiurile buzelor tale urmând te fericim, Preacurată.Căci adevărat făcând Domnulmăriri cu tine te-a mărit şinăscându-se din pântecele

tău, te-ai arătat adevăratăMaică a lui.

V !



IN NOUĂ ZILE 181

Peasna 6-a, Irmos :

Adâncul păcatelor...

§nvrednicitu-te-ai cetei îngereşti, vredniciile de lau-e!i> dă Mucenice, arătând de

fată viaţă îngerească. Ci cudânşii împreună roagă-te ne

încetat, fericite, să se mântuiască de supărări ceice telaudă.

Adormit-ai, Mucenice,somnul cel dupre datoria iubiţilor, tăindu-ţi-se capul prinsabie, mult pătimitorule. Şi a-cum ai moştenit în ceruri moştenire nestricată petrecând

împreună cu mucenicii.Slavă:

întocmai părtaş patimilorMântuitorului te-ai făcut, celuia cc pentru noi a primit patima Crucii; şi acum, fericite,

împreună cu dânsul împărăteşti precum s’a făgăduit, înveac fără sfârşit.


Având milostivire, ca unace ai născut pre Cuvântul cel

iubitor de oameni, mântueş-te-ne pre noi de silnică şi cumplită primejdie. Că numai pretine, prea curată Stăpână, teavem credincioşii folositoarenebiruită.

i Irmosul:

Adâncul păcatelor şi vi-„forul greşelilor mâ turbură şi

„întru adâncul deznădăjduirii„celei silnice mă surpă pre

„mine, ci îmi întinde şi mie„mâna ta cea tare ca lui Petru„o îndreptătorule! şi mă mân-„tueşte.CONDACUL Sfântului, glasul al 4-lea.

Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...

Mântuitorul plecându-şicapul in Iordan, a sfărâmatcapetele balaurilor. Iară capulpurtătorului de nevoinţă tă-indu-se, pre cel înşelător aruşinat.

i c o s .

In rîul Iordanului, Făcătorul a toate plecându-şi capul,Botez a luat şi capetele balaurilor nevăzut zdrobindu-le,putere a dat oamenilor asupra celui mult maestru,carele mai întâiu în raiu a

înşelat pre Adam cu mâncarea din lemn şi morţii l-a supus pre el fără nădejde. Pentru aceasta viteazul Polievctacum după vorbele cele mo-melnice ale femeei sale ne-plecându-se, a pătimit tare,tinzându-şi capul. Carele tă-indu-se, pre cel înşelător aruşinat.Intru această lună în nouă zile pomeni

rea Sfântului mucenic Polievct.

Stih : Polievct a cărui pătimire a fost tăierea Cuvinte,

Foarte mult se rugă să pătimească pentru tine mai 'nainte.

Intru a noua zi, Polievcte, cu adevărat. Tăierea ţie marc slavă ţi-a dat.

Acesta a fost pe vremea lui Dechieşi Valerian împaraţilor, fiind ostaş la Me-letina Armeniei, carele întâiu el a mărturisit întru acel oraş pentru Hristos. Căviind acolo o poruncă şi dogmă paga-

i

r

182 LUN A LU I IAN UAR IE•i «<■>■14ftiiaiai «•••«t•ii ii i •i •14. 1. 1i >• •<■-•«•«■-■'■»■i

neasca ca să se lepede toţi de Hristos;şi cine nu s’ar supune poruncii, sâ-i fiemoartea pedeapsa. Sfântul acesta nimictemându-se, a mărturisit şi a propoveduit

de faţă pre Hristos. Deci cu multă îndrăzneală şi lăudată cutezare ce aveâ, a sfărâmat de tot idolii pe cari îi cinsteau păgânii. Şi neplecându-se nici cu îmbunări,nici cu amăgirile socrului său, nici înfrîn-gându-i-se inima de plângerile şi vâitătu-rile femeei sale, ci întărind tocmelele şilegăturile ce făcuse cu mucenicul Nearh,prietenul sau, carele se temea ca nu ctimvâsă sc osebească de credinţa lui Hristos.Pentru aceasta stând întărit şi neschimbat întru mărturisirea credinţei, şi-a primit

sfârşitul prin sabie. Şi se face soborullui la prea sfânta sa mucenic.

Intru această zi prea cuviosul părintelenostru Eustratie făcătorul de minuni.

Stih: De şi duhul lui Eustratie cerul este primind,Trupul lui izvorăşte Darul minunilor pre pă

mânt.

Acesta era din politia Tarsici, care se află sub locul optimatilor, comit

fiind cu vrednicia, ce se numeşte Viţiani şifiind fiu de părinţi bine cinstitori Gheor-ghie şi AteghitA, cari vieţuiau cu îndestulate bunătăţi. Deci, bine crescându-se şi

învăţâudu-se de părinţii săi, când a ajunsIa vârsta de douăzeci de ani, a fost stăpânit de dumnezeiasca dragoste. Pentruaceasta îăsându-şi părinţii, a fugit la muntele Olimpului şi s’a dus la mănăstireace se chiamâ a Avgavrilor, întru care astrălucit prin sihăstrie şi fapta bună, moşii săi cei despre maică: Vasilie şi Grigorie. Deci fiind primit dc moşii săi, Eus-iratie a fost tuns în schima monahalăşi câştigându-şi dorinţa, slujeâ tuturorfraţilor, cu inimă osârditoare şi cu smerită cugetare, fără sâ aibă în mintea savreun lucru al acestui veac şi fără sâcâştige alt, decât o haină de pâr şi o ţesătură de lână pe care se culcâ. Şi undeaflă loc, acolo primeâ puţină odihijâ, căcinu avea loc hotărît spre somn.

Săvârşindu-se cei mai dinainte egumeni

ai mănăstirii, i s’a încredinţat egumeniafraţilor marelui acestui Eustratie, care s’a înduplecat de rugămintea lor.

Iară pe atunci Leon cel cu numele defiarâ adică armeanul, întorcându-se biruitor dela războiul împotriva Bulgarilor, s’asculat împotriva împărăţiei Iui Mihail Cu-

ropalatul, adecă Rangave; şi lipsindu-fprecl şi de femee şi de copii şi legându-1şi tăindu-i parul, l-a surghiunit la ostrovul Protis, ce este în preajma Constan-tinopolei, spurcatul acesta Leon, zic, sesiliâ sâ înnoiască iarăşi eresul luptârii deicoane care cu mulţi ani mai ’nainte erastins. Atuncea toţi creştinii, î$i lăsau casele şi fugeau. Pentru aceasta şi acest |cuvios Eustratie, cu îndemnarea cuviosului loanichie cel mare, cel din Olimp, a-dicâ şi-a lăsat mănăstirea şi s’a dus lapatria sa. Ci iarăşi când Biserica şi-a luatpodoaba sa, ridicarea şi închinarea sfintelor icoane, care s’a făcut în vremea luiMihail şi a Teodorei, atuncea cuvioşii şipurtătorii de semne, părinţi, întorcându-sepre Ia mănăstirile lor, s’a întors şi sfântulEustratie la mănăstirea sa.

Deci toatâ ziua se ostenea cu fraţii lalucrurile cele trupeşti, larâ noaptea, o petrecea cu stare de toatâ noaptea şi cu îngenuncheri. Şi nu numai aceasta, ci şi când

se savârşiâ slujba şi cântarea Bisericii, fericitul acesta inlrînd în sfântul altar, stădin început pânâ în sfârşit, zicând cu u-milinţâ întru sine: Doamne milueşte. Şiminunile câte s’au făcut de el, nu este cuputinţa a se sale , fiind foarte multe lanumăr. Pre care le-a luat dela Dumnezeuspre semn prea adevărat, câ a bine plăcut lui Dumnezeu. lara când s’a apropiat sfârşitul, a chemat pre toţi ascultătorii şi monahii şi le-a zis: Frăţii or şi părinţilor, vremea vieţii mele, a luat sfârşit

deci fiii mei iubiţi, păziţi amanetul sfinteischime, ce aţi primit, ştiind că aceste defaţă lucruri, sunt vremelniceşti şi deşarte;iară cele viitoare sunt veşnice şi nesfârşite. Deci, sârguiţi-va fii mei, ca sâ vă în vredniciţi părţii celor mântuiţi. Acesteazicând şi făcând rugăciune, s’a pecetluitpre sine cu semnul Crucii, apoi ridicân-du-şi ochii spre Cer a zis: In mâinile tale,Doamne, pun duhul meu şi îndată a a-dormit somnul odihnei, după ce a trăit

întregi nouăzeci şi cinci de ani.

.Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, milueşte-ne şi ne mântueşte pre noi, Amin.

â



IN NOUĂ ZIJLE

Peasna 7-a, Irmos :Dc pogorirea lui Dumnezeu...

f rătat-ai, Stăpâne, slugiitale puterea ta, pentruITM aceea a venit cu osârdie

către mucenie de sineşi chemat şi făcându-se purtător debiruinţă, cântă: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilornoştri.

Humita şi întru tot lău

data prăznuirea ta, a răsăritmucenice, Polievcte. Căciaduci lumina arătării Stăpânului tău şi luminează preceice cu credinţă strigă: Bineeşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă...

Avuţia cea negrăită şivrcdnicia cea veşnică ai aflat

dumnezeesculeşi ai luat laudaceeace nu cade, ci în vecipetrece, strigând: Bine eşticuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.


Pre celce se înţelege pururea împreună cu Tatăl celfără de început, zămislindu-1,

Fecioară, i-ai născut fiu întrupat, ca să mântuiască pre ceicecu credinţa, strigă: Bine eşticuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Peasna 8-a, Irmos:De şapte ori cuptorul... '

f

i u sfinţenie se săvârşeşteastăzi pomenirea ta cea

te mult dorită, Mucenice al

lui Hristos, purtătorule de

chinuri, Polievcte, că te-ai făcut jertfă bine plăcută, pri

mită lui Hristos celuice s’a junghiat pentru tine şi s’a jertfit.Pre carele tineri bine-1 cuvântaţi, preoţi lăudaţi-1, popoare prea înălţaţi-1 întrutoţi vecii.

Mucenicească împotrivirearătând pre pământ până la

i| sânge, mucenice Polievcte,

te-ai sălăşluit în cămară demire mult luminoasă în ceruri, botezându-te în scăldătoarea sângiurilor tale şi Stăpânului cântând: Preoţi binecuvântaţi, popoare prea înăl-

I ţaţi-1 întru toţi vecii.Binecuvântăm pre Tatăl...

piindu-mi sufletul omorîtde păcate, având îndrăznealămucenicească, înviază-1 slăvite, îndreptându-1 către dum-nezeeştile porunci şi întor-cându-1 precum se cuvine către bunătate, ca Stăpânului săstrige: Preoţi binecuvântaţi-1,popoare prea înălţaţi-1 întrutoţi vecii.


B ucură- te pr in care amcâştigat bucuria cea veşnică.Bucură-te ceeace ai risipitmâhnirea Evei şi ai întors întristarea lui Adam spre veselie. Bucură-te ceeace ai năs-

] cut pre Dumnezeu întrupat,Fecioară Născătoare de Dum

nezeu, folositoarea credincio-



184 LUN A LU I IAN U A RIE

şilor celorce te prea înalţă întru toţi veci.

I rmosul :


De şapte ori cuptorul,„muncitorul haldeilor l-a ars„nebuneşte, cinstitorilor de„Dumnezeu, iară văzându-i„pre aceştia cu putere mai

1 „bună mântuiţi, Făcătorului„şi Mântuitorului, au strigat:

„Tineri, bine îl cuvântaţi, pre-„oţi lăudaţi-1, popoare prea în-„nălţaţi-1 întru toţi veci.

Peasna 9-a, Irmos:Spăimântaîu-s'a de aceasta...

} {V eniţi iubitorilor de mu-cenici, sa lăudăm pre Mu-

' >cenicul cel încununat deDumnezeu, pre carele l-a măritcel prea înalt cu a sa arătarecea cu nume luminos şi l-acinstit cu ziua cea de cinste,şi l-a încununat şi la împodobit cu bunătăţi dumnezeeşti.

Ou curgerile sângiurilortale celor muceniceşti, care

s’au vărsat, ai înn ecat pre vrăj maşul făcătorul de rele, iarăBiserica lui Hristos adăpân-du-o, (o ai luminat de Dumnezeu, fericite (Polievcte), care cu credinţă pururea te fericeşte.

Sla vă : "

Fi mie ajutor, Mucenice,izbăvindu-mă de multe feluriI de supărări şi de întâmplări,

şi dezlegându-mă de legăturile eresului şi mântuindu-mădin temniţă cumplită, cu ru

găciunile tale, pre mine carele te laud cu gând curat,pururea fericite Polievcte.


Pre Hristos celce estecapul şi plinirea legii şi a proorocilor, tu l-ai cunoscut Preacurată. Carele pentru noeanul

cel nemărginit al milostivirii,bine a voit a se face om dintine, pentru noi şi a mântuit

j pre ceice cu credinţă pururea te slăvim.

I rmosul :

Spăimântatu-s’a de aceasta„Cerul şi marginile pămân

tului s’au minunat, că Dumnezeu s’a arătat oamenilor„trupeşte; şi pântecele tău s’a„făcut mai desfătat de cât cecurile. Pentru aceea pre tine„Născătoare de Dumnezeu,„începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te slăvim.

SV E T I LN A .

Podobie : Cu duhtil in Biserică...

Din suflet mult roditor câştigând avuţie cerească, ceamult dorită, slavă şi lumină o,Polievcte fericite, şi mergândla Dumnezeu, ai primit şidumnezeiască cunună din mâ

na celui prea înalt, împreunăcu cetele mucenicilor, ca unmărtuiisitor al adevărului.

III in

J l

IN NO UĂ Z ILE 185

Slavă, Şi acum a praznicului, asemenea.

In chip de rob ai venit,Cuvinte, şi ai cerut Botez caun om, celce eşti mai presus de vreme. Spăimântatu-s’a pământul şi Cerul şi cetele îngereşti şi firea apelor.Iară Mergătorul înainte înîri-coşându-se, cu temere şi cubucurie săvârşiâ slujba.

LA STIHOAVNĂ.Stihirele, glasul al 6-lea.Podobie: ingereştile puteri...

<3răeşte şi spune, o pro-oroace Isaie, cine a strigatcu glas mare în pustie? Scoateţi dar apa veseliei cea cu-răţitoare. Acesta Toan carelebotează, a strigat în pustie:Hristos vine. Bine eşti cuvântat celce te-ai, arătat Dumnezeul nostru, slavă ţie.Stih: Marea a văzut şi a fugit. Iordanul


0 sărăcie nespusă şi maipre sus de cuget! Cum Făcătorul îşi pleacă la zidirecuratul şi dumnezeescul creştet spre Botez, chipul sme

reniei aducând celor prin sineluminaţi. Căruia şi cântăm:Bine eşti cuvântat celce te-ai arătat, Dumnezeul nostru,slavă ţie.Stih: Ce-ţ) este tie Mare că ai fugit şi

tu Iordane că te-ai întors înapoia

Lepădându-te de cele pământeşti, ca de nişte lucruri

păgubitoare, veniţi cu gândulsâ ne curăţim simţirile şipre Hristos vâzându-1 că sebotează cu trupul, de loanMergătorul înainte, toti slăvindu-1 pre el, cu credinţă săstrigăm: Bine eşti cuvântatcelce te-ai arătat, Dumnezeulnostru slavă ţie.

Slavă Şi acum, glasul al 4<lea.

Veniţi să urmăm fecioarelor celor înţelepte. Veniţi să

întâmpinăm pre stăpânul celce s’a arătat, că a venit caun mire la loan. Iordanul vâ-zându-tes’a temut şi a aşteptat. loan a strigat: Nu cuteza mă atinge dc creştetul

cel îără de moarte. Duhul s’apogorât în chip de porumbsă sfinţească apele şi glasdin Cer: Acesta este Fiulmeu celce a venit în lume,să mântuiască neamul omenesc, Doamne, slavă ţie.Şi cealaltă slujbă a Utreniei dupre rân-

duială şi Otpustul.

1

Lr\ LITURGHIE

Feric irile din canonul praznicului, Peasna a 4-a pe 6, dintru amândouă Canoanele, Prochimen, Aliluia şi Chinonicul praznicului şl al sfântului, slujbă mucen icească.



I

186 LU N A LUI

INTRU ACEA STĂ LUNĂIN 10 ZILE

C e l dintru sfinţi părintele nostru Grigorie Nisis şi cuviosul părintele nostru Dome* tian episcop ul Melitinei; şi cuviosul Mar- chian p reotul şi iconomul bisericii celei

mari.La Doamne strigat-am, Stihirile pe 6. Stihirile ierarhului, glasul a! 5-lea.

Podobie : Cuvioase părinte.

Ţf- uvioase părinte, prea

f i sfinţite Grigorie, condens1 iul cel plin de glasul Mân-gâitorului şi limba cea preaaleasă a bunei credinţe. Luminătorul cel cu multe lumini, din dumnezeiasca strălucire. Propoveduitorul adevărului, temeiul cuvântării de Dumnezeu. Izvorul dogmelor ce

lor înalte, rîul învăţăturilorcelor curgătoare de miere. A-lăută cu viers dumnezeesc,a cântărilor celor de Dumnezeu scrise, care îndulceştecugetele credincioşilor. LuiHristos te roagă, pre Hristospleacă prea înţelepte, pre celce în rîurile iordanului, din

nou a zidit lumea, să mântuiască sufletele noastre.

Cuvioase părinte, prea cinstite Grigorie, securea caretaie năpădirile ereticilor, sabia cea cu două ascuţişuri aMângâitorului, cuţitul carele taie seminţile cele necu

rate, locul carele arde eresurile cele uscăcioase şi lopatacea cu adevărat plugărească

I AN U AR I E

care bine osebeşte greimeaşi uşurimea dogmelor şi cumpănă a iscusinţii, care pretoţi îi îndreptează către căilemântuirii. Lui Hristos te roagă, pre Hristos îmblânzeşte-1prea înţelepte, pre celce înrîurile Iordanului, a zidit lumea din nou, ca să mântuiască neamul nostru.

Cuvioase părinte, Grigorie,

prea fericite! Gura care izvorăşte glasurile cele fericite,scoţându-le din cele nesfârşite dumnezeeşti izvoare alemântuirii şi care spune tutu-rorcuvintede rugăciune, dreptarul care îndreptează cătrebunătate, celce eşti prea luminat cu vedenii dumneze-

eşti, luminându-te de strălucirea Treimii, cei nezidite, caria şi nebiruit ajutor te-afăcut. Pre Hristos roagă-1, preHristos îmblânzeşte-1, Cuvioase, pre celace în rîurile Iordanului a zidit lumea din nou,ca să mântuiască neamul nostru.Alte Stihiri ale sfântului Dometian glasul

1-iu.

Podobie: Prea lăudaţilor mucenici...

Celace mai 'nainte a înfricoşat că va lăsă tot pământul sec şi va pierde marea,lăudându-se împotriva credincioşilor, li s’a arătat astăzi

ca o pasăre şi mai de râs decât un ţânţar, întru a cărei închipuire se prefăcea, in

i i



IN ZECE ZILE 187

trând ca o îngrozire la slugalui Hristos.

Astăzi Dornetian ne chia-mă pre noi credincioşii, la ospăţ plăcut lui Dumnezeu. Săne adunăm la dânsul cu gândde veselie şi sâ prăznuim împreună cu el faptele lui ru~gându-ne Mântuitorului sufletelor noastre, să dăruiascăpace lumii.

Immulţit-ai talantul lui Hristos, care ţi s’a dat prea cinstite, cu Dar îndoit ca o slugădreaptă. Pentru aceasta auzi:Bine sâ fie ţie robule, căcieşti slugă bună. Deci dar, intră

întru bucuria Domnului tău,ca să-ţi iei darurile ostenelelortale.

Slavă, a sfântului, glasul al 4-lea.

Cuvântul înţelepciunii tale, înfrumuseţându-1 cu bunătate neapropiată, te-ai făcutprea frumos spre amândouăpărţile, Grigorie al Nisenilor,prin glasul tău cel grăitor deDumnezeu,împodobind şi ve

selind norodul cu înţelegereşi învăţând prea înţelepţeşteo Dumnezeire a Treimii. Dreptaceea cu dogme drept credincioase, biruind eresurile celestreine, ai ridicat biruinţa cre-dinţii în toată lumea. Deci,stând înaintea lui Hristos cuslujitorii cei fără de materie,cere sufletelor noastre paceşi mare milă.

Ş i acum a praznicului asem enea, a lui Cosma Monahul.

Cutremuratus’a mâna Botezătorului când s’a atins deprea curat creştetul tău. In-torsus’a rîul Iordanului înapoi, neîndrăznind a sluji ţie;că celace s’a sfiit de Isus allui Navi, cum nu aveâ a seteme de Făcătorul său? Dartoată rânduiala o ai plinit Mântuitorul nostru, ca să mân-tueşti lumea cu arătarea ta,unule, iubitorule de oameni.

LA STIHOAVNÂ

Stihirile, glasul al 2-lea.Podobie: Casa Eufratului...

Cântare nouă de cuviinţăsă cânte toată zidirea, lui Hristos carele s’a născut din Fecioară şi s’a botezat astăzi înIordan.S tih : Marea a văzut şi a fugii, Iordanul s’a

întors înapoi.

Trâmbiţa cea prooroceascăMergătorul înainte să strige,roduri de fapte alese faceţiDomnului, celuice s’a botezat

în rîuri.

Stih : Ce-ţl este ţie Mare că ai fugit, şi tu Iordane câ te-ai întors înapoi.

Luminând dela înălţimeI dumnezeescul Duh cel de ofiinţă şi în chip de porumb,văzându-se negrăit, acum a-lergâ către Hristos.

Slavă a Ierarhului, glasul al 4-lea.

Viaţă dumnezeiască săvârşind, ai luminat fapta prin



vedenia ştiinţei, Grigorie, des-coperitorule de cele dumne

zeeşti. Că iubind înţelepciunea cu dragoste dumnezeiască, din gura Duhului ai luatDar bogat. Şi ca fagurul demiere picând dulceaţa cuvintelor tale, pururea veseleşticu înţelegeri dumnezeieşti, Biserica lui Dumnezeu. Pentruaceasta petrecând în ceruri ca

un Ierarh, roagă-te neîncetatpentru noi ceice săvârşim pomenirea ta.


Pre tine celace cu Duhul şi cu foc, curăţeşti păcatul lumii, văzându-te Botezătorul viind către dânsul, spăi-mântându-se şi tremurând astrigat, grăind: Nu cutez a măatinge de creştetul tau celprea curat. Tu mă sfinţeşte,Stăpâne, cu dumnezeiascăarătarea ta, unule iubitorulede oameni.


Dumnezeul părinţilor noştri...Caută la sfârşitul cărţii

Slavă, Şi acum, al praznicului.

L K UTRENIELa Dumnezeu este Domnul, Troparu l Praznicului de 2 ori. Slavă al sfinţilor Şi acum

iarăş al praznicului.

După întâia Stihologhie, Sed ealna glasul al 3-lea

Podobie; Fecioară astăzi...

Stăpânul astăzi a venit în Iordan şi s’a botezat în

188......................................................LUNA^LUI

ape, de dumnezeescul înainteMergătorul. Iară de sus Ta

tăl îl mărturisea: Acesta esteFiul meu cel iubit şi Duhuls’a arătat spre el în chip streinde porumb.

Slavă, Ş i acum, iar accasta.

După a doua Stihologhie, Sedealna glasul al 4-lea.

Podobie: Spâimântatu-s'a losif...

Vremea este a arătării lui

Dumnezeu, Hristos ni s’a a-rătat nouă în rîul Iordanului.Veniţi credincioşi sâ scoatemapă de iertarea păcatelor noastre, că Hristos a venit cutrup, căutând oaia cea prinsă de fiară şi aflând-o iarăşo a băgat în rai ca un milostiv, Hristos s’a arătat la Ior

dan şi lumea a luminat.Slava, Şi acum, iarăş aceasta.

CANOANELE.

Al praznicului cel dintâiu cu Irmosul pe 6 şi ale sfinţilor, două pe 8.

CANONUL sfântului Grigorie. Facerea lui loan monahul:

Peasna 1-aglasul al 5-lea. Irmos:

Calul şi pre călăraşul...

riind tu adâncimea înţe

lepciunii şi bogăţia cuno-ştinţii şi izvor fiind al însăşi bunătăţii, dă-mi mie,

Hristoase, putere să laud cucântări pre Grigorie, pre luminătorul măritei tale Biserici.

Părinte Grigorie, podoaba învăţătorilor, primeştelauda cea sărăcească, care se

aduce prin dragoste pomenirii tale, întru care îmhtânze-

IANUARIE

I



IIN ZECE ZILE 189

şte-ne nouă pre H risto s.

Cu cuvânt îndestulat şi înţelept (învăţătorule de celesfinte) ai învăţat cinstita Biserică, a teologhisi o unime întrei numere şi Treimea deun scaun şi de o cinste, Grigorie.

A Născătoarei...

Numai credinţa să fie po-văţuitoare, iară 11 li dovada minunilor tale celor mai pre susde gând, Născătoare de Dumnezeu Fecioară. Că ai născutpre Dumnezeu Cuvântul, precel necuprins cu gândul, îmbrăcat cu omenirea.

Alt CANON al sfântului Dometian.

Pea sn a 1-a, glasul 1-iu, Irm os:Dreapta ta cca purtătoare...

Wţăpădirile trupului şi nă-.j •’.[ vălirile patimilor, Părin-

te, dc Dumnezeu cu-prinsule şi răsboiul care se ridică asupra sufletului meu po-tolindu-le, păzeşte-mă întru

j stare paşnică.

Cu dragoste şi cu dorireneabătut, apucându-tc de înţelepciunea cea de sus, trupul l-ai supus şi de cele depre pământ te-ai scuturat, Cuvioase. Şi cu adevărat, ca prin împărtăşire, Dumnezeu J:e-aifăcut.

Slavă...

Dometian ccl minunat, câtepuţin înnă’ţându-se dela pă

mânt, a sosit dela putere maimică, către puterea cea desă

vârşită şi suişuri în inima saJ a pus.


Cufundând în ape frămân-tătura trupului cea mântuitoare care a luat Domnul dinsângiurile tale cele fecioreşti,l-ai făcut nebiruit către tabe-

rile cele împotrivnice.Peasna 3-a, Irmos:

Celace pre nimica ai infipl...

ţ ăltările trupului le-ai su-pus gândului care este

©) stăpân, iar gândul l-ai supus împăratului tuturor. Dreptaceea bine săvârşind călătoriaporuncilor, tu te-ai făcut pre

cum se cade sălăşluire Treimii, Grigorie.La faptă ai adus privirea

ştiinţei, Părinte, pentru aceeaHristos a dat în mâna ta conducerea Bisericii, care fărăprihană o ai condus, ca un a-

I Ies tăinuitor, Grigorie, preafericite.

$uindu-te către muntele! bunătăţilor, Grigorie şi puind în inima ta suişurile, te-ai ridicat de la pământ cu alergare neîncetată către vieţuirea cea cerească, inai’nainteaieşirii tale din trup.

A N ăs c ăt o a r e i . . .

Tu fără împreunare şi fărăde durere de maică, te-ai făcut Maică lui Dumnezeu, ce-



LIJNA LUI IANUARIEI

190

luice a strălucit din Tatăl cel

nemuritor. Pentru aceasta tepropoveduim cu dreaptă credinţă Născătoare de Dumnezeu, că ai născut pre Cuvântul întrupat.

A lt C a no n, Ir m o s : însuţi celace ştii neputinţa...

Vrăjmaşul cel prea vechiucu toată tăria lui, neputând să

mişte podoaba sufletului tău,se preface la vremea tainelor,pasărea cea mai proastă, casă slăbească tăria ta.

S la v ă.. .

Pentru lauda nebuniei, cudreptate s’a defăimat balaurul cel ticălos, prefăcându-sein chip de muscă câinească,spre mai multă slăbiciune a

! luişi s’a supus, călcându-sesub picioarele cele frumoaseale drepţilor.

Şi a c um , a N ăs c ăto a r e i...

Din tine născându-se fărăsămânţă, Fiul cel mai ’naintede veci, Fecioară Maică, lu

mea a înnoit, omorând Domnul cu Botezul său, pre şarpele cel ascuns în ape şi izbăvind oamenii din stricăciune.

Irmosul:

în suţi celace ştii neputin-„ţa fiinţei omeneşti şi dapre„milostivire te-ai închipuit„într’însa, încinge-mă cu pu-

„tere de sus, ca să strig ţie:„Sfântă este Biserica cea în-

I sufleţită a slavei tale celei ne

povestite, iubitorule de oameni.CONDACUL şi ICOSUL praznicului.Co ndacul Ierarhului , g lasul a l 2- lea.

Podobie : Pre cea inlru rugăciuni...

Dumnezeescul Ierarh alBisericii şi al înţelepciunii,cinstitul, scriitorul de cântărial Nisei, mintea cea deştep

tată, Grigorie, cu îngerii dănţuind şi desfătându-se întrudumnezeiasca lumină, se roagă neîncetat pentru noi toţi.

icos.

Cu strălucire minunată aistrălucit în lume mai mult decât soarele, Cuvinte şi cu razele luminii ai luminat Mân

tuitorule toate, tu în apele Iordanului ca un om a te boteza binevoind, ca să speli amea întinăciune, împreună şispurcăciunea greşelilor celormulte, dându-mi mie Dar casă laud, pre înţeleptul Ierarhşi tăinuitorul tău. Că mijlocitor pre acesta aduc ţie; şi

rugându-1 strig pururea, casă se roage neîncetat pentrunoi toţi.


Podobie: Pentru mărturisirea...

Dumnezeiască lumină câştigând şi cu viaţă fără materie nevoindu-te, cu nume a-semenea sfinţeniei te-ai împo-

" dobit; că învăţând dogmelecele mai pre sus de fire, ai



întărit lumea cu dreaptă credinţă, Părinte cuvioase;roagă

pre Hristos Dumnezeu, să nedăruiască nouă mare milă.Slavă, Sedealna cuviosului Dometian,

glasul 1-iu.Podobie: Piatra fiind pecetluită.,.

Oinstindu-te, Părinte, cudumnezeiasca ungere a preoţiei, o ai luminat pre dânsacu podoabe dumnezeeşti alebunătăţilor şi cu dumnezeiască supunere către Hristos.Şi săvârşindu-ţi călătoria,strigi în ceruri împreună cu

îngerii: Slavă milostivirii tale,Mântuitorule. Slavăîmpărăţieitale. Slavă rânduelii tale,

( unule iubitorule de oameni.Şi a cu m , a p r a z n i cu l u i a s e m e n e a :

lisus născându-se din Fecioara Maria şi în Iordan bo-tezându-se dela loan, Duhuls’a pogorât preste dânsul văzut în chip de porumb. Pentru aceasta proorocul, cu îngerii au zis, strigând: Slavă venirii tale, Hristoase. Slavă împărăţiei tale. Slavă rânduelii tale,

unule iubitorule de oameni.Peasna 4, Irmos:

Cunoscând dumnezeiasca ta...

Ca un stâlp cu totul luminat te-ai arătat, cu viaţaşi cu cuvântul îiind a-

prins de râvna cea fierbintea ortodoxiei, Grigorie, povă-ţuind pre Israil cel nou.

Primind Darul Duhului, aiosebit îmbrăcămintea cea

proastă, a scripturii legii şifrumuseţea cea ascunsă a în

ţelegerilor, nouă o ai descoperit.Rugăciunea cea dată de

Dumnezeu, care a ieşit dindumnezeiasca gură pre scurt,o ai lărgit la Biserică, Grigorie, ca un tăinuitor de celedumnezeeşti.

A Născătoarei...

Fără împreunare ai zămislit îu pântece nestricat şifără dureri ai născut. Şi dupănaştere, Fecioară, te-ai păzit,născând pre Dumnezu cu trup.

Alt Canon, Irmos:Munte umbrit cu Darul...

Jidovilor cari cinstesc legea le-ai arătat a fi umbrăDarului celor din legea luiDumnezeu şi Evanghelia o aiarătat a îi taină arătării luiDumnezeu celei adevărate,strigând lui Hristos: Slavăputerii tale, Doamne.

Strălucind ca o stea mult jluminoasă dela răsărit, lumi-

l nezi Biserica, propoveduindpre Hristos cu bună credinţăşi dovediri înţelepte a fi Soarele dreptăţii, strigând cătredânsul: Slavă puterii tale,Doamne.

Slavă...

bepădatu-te-ai de toatărăutatea şi de dragostea cea

materialnică, cu osârdie, Părinte, şi ai luminat cu lumină

1



— ■ — ■ . • ■ ■- - ■ ----------------- ---------------------------- .

IK ZECE ZILE 193

Vnimea Treimii fără în

văţătură socotind amestecareSabelie luptătorul de Dumnezeu, s’a ruşinat prin tine,Grigorie, întru tot fericite.

A N ăs c ăto a r e i. ..

Fecioara a născut şi născând a rămas Curată, purtând în mâini cu adevărat cao Maică Fecioară, pre celacetoate le poartă.

Alt Canon, Irmos:Incunjuratu-ne-a pre noi...

Hântuitu-s’au ca din curscpopoarele cele primejduite demoarte, Cuvioase, şi mulţimea patimilor, cu rugăciuniletale s’a gonit departe, căciei te-au avui pre tine întâiuajutător.

S la v ă...

Incetat-ai cu rugăciuneaprea înţelepte pornirea boa-lei, alergând degrab la Fecioara şi Maica Mântuitorului. Că îiind păstor nu ai suferit să rabzi a se primejdui

turma ta.Şi a c um , a N ăs c ăto a r e i...

Spăimântatu-s’au cetele îngerilor văzând pre cel nevăzut născut din Fecioară cutrup şi cufundat în rîu casă se boteze, celce se slăveştede cei fără materie.

Irmosul:

Incunjuratu-ne-a pre noi„adâncul cel de desupt şi nu

„este mântuitor, socotitu-ne-

„am ca oile de junghiere, mân-„tueşte pre norodul tău Dumnezeul nostru. Că tu eşti ce-„lor neputincioşi tărie şi îndreptare.CO NDAC UL sfântului Grigorie, glasul 1-iu

P o d o b ie : Ceata ingerească...

Cu ochiul sufletului priveghind, Ierarhie, deşteptat

păstor te-ai arătat lumii şi cutoiagul înţelepciunii tale preafericite, Cuvioase, pre toţi necredincioşii i-ai gonit, ca prenişte lupi. Nevătămată păzin-du-ţi turma prea înţelepte,Grigorie.

I C O S .

Pentru lene cu ticălosul

am căzut şi spre moarte amadormit, ci ca un păstor deşteptat scoală-mă, Părinte,patimile mele celece rău mămuncesc pre mine le adormi,ca sculându-mă să laud curat mutarea ta cea purtătoarede lumină, care o a proslăvit Stăpânul lumii, dupre

vrednicie, şi pre tine ca preo slugă credincioasă, ca preun învăţător prea înţelept, capre un prieten şi tăinuitorşi ca pre un ispravnic al dogmelor sale, a căror ungerenespurcată bine o ai păzit,prea înţelepte, Grigorie.Intru această lună in 10 zile, pomenirea

celui dintru sfinţi părintelui nostru, Grigorie Nisis Episcopul.

St ih: Musa Grigorie, al cărui tron este Nisa,

194 LUXA LL IAN UA RIE

Nu in Pi«rie, ci in Edem îşi are locuinţa.In a zecea a aceleaşi zi.Grigorie al Nisei din viaţă se sfârşi.

Ace sta a fost frate marelui Vasilie,luminat şi lăudat întru ştiinţa înţelepciunii şi râvnitor credinţei ortodoxe, de aceeaa şi fost păstor bisericii lui Hristos. Şimergând împreună cu ceice mergeau laConstatitinopol la al doilea Sinod şi stând

împotriva eresurilor celor păgâne, s'a aflatnevoitor biruind pre cei împrotivnici cuputerea cuvintelor sale şi cu dovedirilesfintei Scripturi. Că răzbătând toată ştiinţacuvintelor şi strălucind şl în bunătăţi, aluat biruinţele. Şi ajungând la hunele bătrâneţe, a adormit şi s’a dus câtre Domnul.Insă şi la statul trupului şi la toate erăasemenea fratelui său Vasilie, afară dincărunţeala ce aveă, căci eră puţinei maivesel.Intru această zi, pomenirea prea cuviosului părintelui nostru Dometian, epis

copul Meletinei.Stih : Dometian s’a izbăvit de stricăciune,

Dacă se cuvine vieţii acest nume.

Acesta eră pre vremea împărăţiei luiIustin cel mic. Fecior din părinţi bine-

credincioşi şi bogaţi, anume Teodor şiEvdochîa. Deci, procopsind la învăţăturăşi la ştiinţa înţelepciunii celei dc afarăşi a sfintelor Scripturi şi însurândi.’-se şidupă aceea îndată murindu-i femeia, în-torcându-şi toată nevoinţa către dumnezeiasca filosofie, s’a făcut arhiereu şi păstor sfintei biserici din Meîetina, fiind detreizeci de ani. împreunând şi politiceasca

înţelepciune cu viaţa cea sihâstreasca, n’afost numai pricina mântuirii celor supuşiai săi, ci a toată limba. Trimiţând împă

ratul de-l luâ de multe ori şi întărind cudânsul împărăţia Perşilor lui Hosroiu, cânds’a ridicat Varam asupra lui, de l-a scosdin domnie, când l-a făcut a dă şi birGrecilor. De aceea făcându-se prieten cuMavrichie împăratul Grecilor şi cu împărăteasa lui şi făcând prin mijlocul lor multă avere, o a cheltuit la zidiri de sfintebiserici şi bolniţe hrănitoare de săraci. Deci,mergând la Constantinopoh- câtre Domnul a răposat. Unde cinstindu-se cu cuviinţă de toatâ politia bisericească şi împărătească, pus în coşciug şi petrecut cufăclii şi cântări s’a întors la moşia sa, arătând multe minuni şi înviată şi după moar

tea sa. Ş i se face soborul lui şi al sfântului Grigorie Nisis în Sfânta biserică

cea mare.Intru această zi, pomenirea celui dintru sfinţi părintelui nostru IVlarchian preotul

şi iconomul bisericii celei mari.

Stih : Zburat-a la Cer, unde slava este mare,Marchian a cărui slavă şi pre pământ a fost

mare.

Acest sfânt Marchian a fost pe vremea lui Marchian şi a Pulheriei împăraţilor; iară strămoşii lui fiind din Romacea veclie, dc acolo a venit în Constan-tinopol. Deci, acesta a zidit biserica sfintei

Irinei spre Alare şi a unit cu ea casa derugăciune a sfântului Isidor. Asemenea azidit biscrică sfintei Anastasiei, care seaflă la intrările lui Domnin şi pre careo a scăpat şi din focul cel mare ce s’a

întâmplat în Constantinopol. In vreme cefocul a ars părţile cele de sus ale bisericii, acesta stă pre acoperământ şi avân-du-şi mâinile ridicate făcea rugăciune cu a-cest chip o a scăpat. Iară lucrare a minunilor, ce a luat dela Dumnezeu sfântul acesta şi simpla lui îmbrăcăminte şi sărăceascapetrecere şi de amărunţimea sihăstriei sale, de şi se află în bogăţie, acestea zic,mai pre larg le povesteşte viaţa sa. Şise face soborul său la biserica proorocului şi Botezătorului loan, lângă Chinsternacc-i zic şi Mochisie, la locul numit al luiDaniil. Se face încă amintire şi pentrumarele cutremur ce s'a întâmplat în aceastăzi, pre la începutul împărăţiei lui Vasilie,când şi Biserica prea sfintei Născătoareide Dumnezeu, cea din Sigmati şi multealte biserici şl case de rând au căzut.

^Litrii această zi, sfântul Ammon, cu pace s’a

săvârşit.Stih : Dumnezeiască lumina bunătăţii s'a

stins.Căci trupeşte luminile lui Ammonie au apus.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne,milueşte-ue şi ne mântueşte pre noi.Amin.

Peasna 7-a, Irmos:Cel prea înălţat Domnul...

y v nindu-te prin dragoste^<::j cu lumina Dumnezeirii

celei In trei sori, Grigorie,tuturor zărindu-lecao oglindă,

II

■

1

IN ZECE ZILE■ « ia v a * ' » . . . • ir •

195R 4>» •««•••It

îi luminezi cu întoarcerile lu

minii.Cuvintele tale le-ai lăsatpărinteşte ca o comoară, pentru curăţirea obiceiurilor sufleteşti şi pentru împlinireaminţii celorce cu credinţăcântă: Dumnezeule, bine eşticuvântat.

Pre Tatăl 1-ai propoveduitmintea cea dintâiu şi pricinuitor; însă Cuvântului născător, şi Duhului purcezător,cântând o Treime: Bine eşticuvântat, Dumnezeule.

A Născătoarei...

Vn Ipostas în două firi ainăscut Preacurată, pre Dum

nezeu cel întrupat, căruia toţi îi cântăm: Dumnezeule, bineeşti cuvântat.

Alt Canon, Irmos:

Pre tine Născătoare de Dumnezeu...

Păgăduiala ta, Hristoase,cea fără minciună, arătat s’a

împlinit la credincioşi, că

dumnezeescul Dometian s’a învrednicit Darului a tămădui boale şi a izgoni draci,propoveduind pre Dumnezeucel lăudat şi proslăvit.

Pre pământ fiind cu noişi trupeşte petrecând Domnul,a împărtăşit cu darurile faceriide minuni pre ceice i-au ur

mat lui şi l-au iubit cântând:Dumnezeul părinţilor noştricel lăudat şi proslăvit.

Slavâ.

învăţă tu rile eresului luiSevir celui cu credinţă rea,le-a surpat dumnezeesculDometian; iară credinţa ceanevătămată şi dreaptă o avestit cu dumnezeiască cuviinţă, propoveduind preDumnezeu cel lăudat şi proslăvit.


Nu s’a osebit de firea Tatălui dumnezeescul Cuvânt, în-trupându-se din Fecioară, căşi pre ea după întrupare oa păzit cu adevărat nemicşorată. La care primeşte şimărturisirea cea dela Tatăl,

Hristos cel proslăvit.Peasna 8-a, Irmos :

Ţie Ziditorului a l.oate...

oată lumina Mângâito-<k> rului ai primit, fericite,

ca să te luminezi Cuvioase, strigând: Toate făpturile Domnului lăudaţi preDomnul şi-l prea înălţaţi întru

toţi vecii.He izvorăsc nouă din pân

tecele tău rîuri de cunoştinţădupre dumnezeescul cuvântal lui Hristos, că cu adevăratDarul te-a arătat lumii, Părinte, izvor pururea curgător

în veci.

0 cât este de minunatăfrăţeasca doime, că şi dupretrup frate şi întru cele dumne-




zeeşti la un gând! Pre aceasta

cinstindu-o, adevărat vomcinsti pre Vasilie Împreunăcu Grigorie în veci.

A Născătoarei...

Pre tine ceeace mai presus de gând (dupre socotinţacea dumnezeiască şi omenească) ai născut pre Domnulşi ai rămas Fecioara. Toate

făpturile cu cuviinţă bine tecuvântăm şi te prea înălţăm

întru toţi vecii.Alt Canon, Irmos:

In cuptor fiii lui Israil-..

Trecut-ai toată legea firiioamenilor şi te-ai apropiatde Dumnezeu, cel prea doritde cât toate, grăitorule decele dumnezeeşti. cântându-ilui: Binecuvântaţi toate făpturile pre Domnul şi-l prea

înălţaţi întru toţi vecii.Ascultând dumnezccştile

porunci cu socotinţa buneisupuneri, ai risipit din destul avuţia ta săracilor, feri-cite, strigând: Binecuvântaţitoate lucrurile pre Domnulşi-l prea înălţaţi întru toţivecii.


păcutu-te-ai, Dometiane,izvor nelipsit de tămăduiri, cao fântână curgătoare de băutură şi pârîu de desfătare şirâu de pace celorce strigă:Toate lucrurile, lăudaţi pre

Domnul şi-l prea înălţaţi în

tru toţi vecii.Şi acum a Născătoarei...

In cuptor (prin închipuire) te-au însemnat pre tine dedemult tinerii, Fecioară, şi ’nrug te-a însemnat mai înainteMoisi, şi isaia te-a văzut căvei să naşti prunc fără debărbat, pre Domnul Slavei,

pre carele il prea înălţăm întrutoţi vecii.Irmosul:


In cuptor tinerii lui Is rail, ca într’o topitoare, cupodoaba bunei credinţe, maicurat decât aurul au strălucit, grăind: Binecuvântaţi

toate lucrurile Domnului preDomnul, lăudaţi-1 şi-l prea înălţaţi intru toţi vecii.

Peasna 9-a Irmos:

Isaie dănţueşli;...

ândul nostru neputăncl a-tţir rătat a lăudă bunătăţile^i1 faptelor şi cuvintelor talc,

Grigorie, îşi mărturiseşte bi-

ruire lăudata şi vesteşte laudata, preste putinţa sa.Prea alesule întru tăinui-

tori, stând acum înaintea Treimii, împreună cu ceata apostolilor şi a proorocilor, a mucenicilor, a drepţilor şi a patriarhilor, adu-ţi aminte de noi,cari lăudăm pomenirea ta,G r i g o r i e .

Caută de sus acum,Arhie-

i



IN ZECE ZILE 197I »••»«•»•l.l>J M•mi:«HI •»•••■>■!!'•>»UIt•l •«•

reule, spre a apără Bisericalui Hristos dăruind biruinţăbine credincioşilor şi sîăramă

jugul robiei, mântuind cu rugăciunile tale, pre ceice aleargă la tine, Grigorie.

A Născătoarei...

Ca una ce ai născut Preacurată pre Ziditorul făpturilor, porţi stăpânire prestetoată zidirea, având mărimeneasemănată şi mai pre sus

de fire. Pentru aceia închi-nându-ne naşterii tale, pretine te slăvim.

Alt Canon, Irmos:

Chip ul naşter ii tale ...

Incetat-ai, Părinte, dea maidori apucând cea mai desăvârşită dorire şi te-a primit

j pre tine sălăşluirile patriarhi

lor, şi cetele drepţilor şi ale jj cuvioşilor. Cu cari împreună

roagă-te pentru noi, Atotţiito-I rului.

Patria ta a ţinut ca un j odor cinstit trupul tău cel

mult pătimit ascunzându-1 înI şanurile ei slăvite, pornindu-

se de mişcările cele ca de mai-I că că nu a suferit să te câş-I tige pre tine alţii streini.

Slavâ...

Vino de-mi fii mie ajutorla supărările vieţii şi la primejdii şi alinează furtuna patimilor, care se ridică asupramea şi mă îndreptează către

I limanul cel liniştit, cu rugă

ciunile tale, ca cu suflarealj vântului, Părinte.


Stăpânind moartea până j la tine, a încetat, că bine ai

voit a te face ca noi, din Maicăfără bărbat, ca să ne mân-tueşti pre noi Fiul lui Dumnezeu cel mai pre sus de fireşi să ne lămureşti pre noiprin ape, cu focul cel dum-nezeesc al Botezului.

Irmosul :

Chipul naşterii tale celei„curate, l-a arătat rugul celce

J „ardea ne ars şi acum te ru-„găm, ca să stingi cuptorul„ispitelor cel sălbătăcit asupra„noastră, ca să te slăvim pre„tine, Născătoare de Dumne

zeu, neîncetat.SVET ILNA.

Podobfe : Cercetatu-ne-a pre noi...

Pre păstorul cel bun, preGrigorie prea înţeleptul, preArhiereul Nisenilor, pre fratele înţeleptului Vasilie, cel întocmai la obiceiuri, cu cântări şi cu laude toţi să-l cin-

i stim.Slavă, Şi acum, a praznicului

ftrătatu-s’a Mântuitorul,Darul şi Adevărul, în repejunile Iordanului, şi pre ceiceerau întru întunerec şi în umbră dormiau i-a luminat. Pentru că a venit şi s’a arătat

, lumina cea neapropiată.



195 LUNA LUI IANUARIEII»•Ut•••«1*1

LA LAUDE (Hvaltte)Stihirile pe 4, glasul al 4-lea

Podobie: Cclace dc sus eşti chemat...

Celce din pântecele maicii ai îost ales, tu prea sfinţită ungerea Darului, sfinţitetăinuitorule, fiind uns ai preastrălucit bisericilor buna cinstire. Drept aceea şi ca un

înger pământesc te-ai arătatsfinţind cu duhul cele dum

nezeeşti cu adevărat, negrăite, înfricoşate taine şi te-aiadus ca un prea fără prihană,mireasmă lui Hristos, Dumnezeului nostru. Pre careleroagă-1 să mântuiască şi sălumineze sufletele noastre.

De două ori.

Celce eşti împodobit dinlumina cea neapusă, tu precinstitul scaun ai împodobitstrălucindu-te şi împodobin-du-te cu razele bunătăţilor,arătătorule de cele sfinte.Drept aceea ai luminat toatemarginile cu fulgerile dogmelor tale, ca un mărgăritar prealuminat şi în chipul aurului.Şi acum te sălăşlueşti în locaşurile drepţilor, văzând preHrislus Dumnezeul nostru.Pre carele roagă-1 să mântuiască şi să lumineze sufletele noastre.

Celce ai primit bogăţia înţelepciunii, tu împlătoşindu-te, slăvite, cu dumnezeiasca

smerenie cea de Dumnezeu învăţată, ai surpat pre celce

fără de măsură se mândrea.Pentru aceasta şi cetele sfinţilor celor gânditoare, înspăi-mântându-se se minunau,cum ai biruit cu bărbăţie prevrăjmaşii cei nevăzuţi şi acumpurtător de cunună, te veseleşti prea fericite, cu HristosDumnezeul nostru. Pre carele roagă-1 să mântuiascăşi să lumineze sufletele noastre.


Infrumuseţându-ţi cu bunătatea cea neapropiată, cuvântul înţelepciunii tale, împodobit despre amândouă te-aifăcut, Grigorie al Nisenilor,cu glasul tău cel de Dumnezeu grăitor împodobind şiveselind norodul înţelepţeşte,

învăţându-i o singură Dumnezeire a Treimii prea cu cuviinţă. Pentru aceasta şi cudumnezeeştile dogme, surpând eresurile celor de altneam, tăria credinţii la margini o ai ridicat, stând înaintea lui Hristos, împreună cuslujitorii cei nematerialnici;cere sufletelor noastre pace şimare milă.


Cutremuratu-s’a mâna Botezătorului, când s’a atins deprea curat creştetul tău, în-torsu-s’a rîul Iordanului înapoi, neîndrăznind aţi sluji ţie.

Că celace s’a sfiit de Isus allui Navi, cum nu avea a se



TN ZECE ZILE• a • ■ ■ i i ■ • • • r + i o i i i i î H ' H • • •»*>■ »* « I • «1.1 4)1 I « t

199 *• • *•*•

teme dc Făcătorul său? Dar

toată rânduiala o ai plinit,Mântuitorul nostru, ca să mân-tueşti lumea cu arătarea ta,unule iubitorule dc oameni.

LA STIHOAVNÂ



Acum Mântuitorul dăru-

eşte oamenilor curăţire minunată, lămurind fără de focşi înnoind sufletele fără sfărâmare.St ih: M area a văzut şi a fugit, Iordanul


Scoateţi cu osârdie, apavieţii celei dumnezeeşti, dinizvoarele cele mântuitoare,

popoare cu veselie spre mântuirea sufletelor.Stih : Ce-ti es te t*e Mare ca ai fugit şi


Venit-a lumina, Darul s’aarătat, mântuirea a sosit, lumea s’a luminat, noroade um-pleţi-vă de bucurie.

Slavă glasul 1-lu, a lui Anatolie.

buptătorule cel viteaz aldreptei credinţe, celce ai pătimit rău ca un bun ostaş allui Hristos Dumnezeu şi carele ai plăcut celuice te-a a-les ostaş, cu bună nevoinţă,

nevoeşte-te acum pentru Bi

serică, păzind temeiul ei ne-clătit din dogmele tale, Grigorie.

Şi acum, a praznicului asemenea.

Tu în Iordan botezându-te Mântuitorul nostru, apeleai sfinţit, sub mâna slugiiplecându-te şi patimile lumiitămăduind. Mare este taina

rânduelii tale, iubitorule deoameni, Doamne, slavă ţie.Şi cealaltă slujbă a Utreniei dupre rân-


LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul praznicului, Peasna 5-a cu Irmosul pe 4. Şi din Cano

nul sfântului Grigorie, Peasna 6-a pe 4.Prochimen, glasul al 7-lea: Scumpă este

înaintea Domnului moartea cuvioşilor lui...Stih: Ce voiu răsplăti Domnului... Apostol către Corinteni: Fraţilor , fiecăruia se

da arătarea Duhului spre folos... Aliluia, glasul al 2-lea: Preoţii tai, Doamne, se vor

îmbracă întru dreptate... Evanghelia de la

Mateill: In vremea aceea mer$~au dupăfisus popoare multe din Gallleia... Chinonicul praznicului...

— j- .~ ~. 7T :

20 0 ............... ...........L U N A _f .UT I A K U A K IK . ..

M ’RLl ACEASTĂ MINA ÎN I I Z IL E

Prea cuviosul părlrttelr nostru Teudo- sie Începătorul vieţii de obşte-

|-a Vecernie cetim : bii-kiiu! . slavadintâiu.

DoLimnc sOrL L-ani, &tifriri5e pe 6, glasul al 5-lea.

Podobie: Cumuase PârinUi.,.

jjjfŞj uvioase părinte de D umil; nezeu purtătorule Teo-

dosie! Foarte te-ai]nevoit întru această viaţă trecătoare,cu cântări, cu posturi şi cuprivegheri, pi]da fâcându-teucenicilor tăi, şi acum dăn-ţueşti împreună cu cei fără.,de trupuri, slăvind neîncetat

pre Hristos Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu şiMântuitorul, carele şi-a plecat capul Mergătorului înainteşi a sfinţit firea apelor. Preacela îmblânzeşte-1, aceluia teroagă, Cuvioase, sa dăruiascăBisericii unire, pace şi maremilă.

De două ori.

Cuvioase părinte de Dunv

nezeu purtătorule, Teodosie,

aflând curat sufletul tău, precum a dorit, Darul prea sfântului Duh, s’a sălăşluit întrutine ca o lumină prea curată.Cu a cărui lucrare luminatfiind împodobit, neîncetat slăveşti pre Hristos unul Fiul îndouă firi, celce s'a botezatcu mâna Mergătorului îna

inte şi s’a mărturisit cu glasul Tatălui; pre acela îmblânzeşte-1, aceluia te roagă, Cuvioase, să dăruiască lumii unire,

| pace şi mare milă. De uoua ori.

Cuvioase părinte de Dumnezeu purtătorule, Teodosie,cu cuviinţa tc-ai învrednicitvieţii celei îericite cu curăţia

şi cu sihăstria aceasta aîlân-du-o; că după viaţa de aiceate-ai mutat la viaţa cea desus, tuturor să se bucure zi-cându-le şi cu cei iară de trupuri neîncetat sîăvind preHristos, celce a luat negrăittrup din Fecioară şi a cufundat păcatele noastre cu Botezul în rîul Iordanului. Preacela îmblânzeşte^ aceluiaroagă-te, Cuvioase, sâ dăruiască lumii unire, pace şi mare milă. De <louâ ori,

Slava, glasul a[ 2-Te.a.

Cuvioase părinte, ca pre ocetate a Dumnezeului celuiviu, a veselit sfinţitul tău su-ftet, pornirile rîului apei iertării, acelui ce a trecut For-



IN UNfSFRiKZECE ZILS 201

danul şi tuturor marginilora izvorit cuvântul bunei credinţe a lui Hristos Dumnezeului nostru* Pre carele roagă-] prea fericite, Teodosie, sământuiască sufletele noastre.Şi ac um, a pra znic ului, glas ul ac el aşa lui

V izantie.

Plecatu-ţi-ai capul Mergătorului înainte, sfărâmat-aicapetele balaurilor, venit-ai larîuri, luminat-ai toate, ca săte slăvească, Mântuitorule,pre tine luminătorul sufletelor noastre.

V O H O D : Lumiiiâ lină.

P ro chim en ul zii el $î ce tirile,Dela înţel epc iune a lui S olo mo n, cet ire

Cap. 5, vers. 16.

R-v repţri în veci vor fi vii şi intru|ţm Domnul plata lor şi purtarea deift jl ^riia pentru dânşii del a cel prea înalt.

Pentru aceasta vor luă împărăţiapodoabei şi stema frumuseţei din mânaDomnului, că cu Dreapta sâ va acoperipre ei şi eu braţul său îi va apără, Lu-a-va toata arma dragostea lu! ţi va în-trarmă făptura spre izbânda vrăjmaşilor,

înibrăcase-va în zaua dreptăţii şi-şi vapune luişi coif judecata cea nefăţătnicâ.Lua-va pavăză nebiruită sfinţenia şi vaascuţi cumplită mânie întru sabie şi va

dâ răsboiu împreună cu dânsul lumeaasupra celor fără de minte. Merge-vordrept nemeritoare săgeţile fulurilor şi cadintr’un arc bine încordat al norilor, la(intă vor lovi Şi din mânia cea zvârlitoarede pietre, pline se vor arunca grindine.Intărise-va asupra lor apa mării şi rîurile

îi vor înnecâ de năprasnă. Sta-va împotriva lor Duhul puterii şi ca un viforva vântură pre ci. Şi va pustii vot pământul fărădelegea şi răutatea va răsturnăscaunele puternicilor. Auziţi dar împăraţişi înţelegeţi, învăţaţi-vă judecătorii mar

ginilor pământului. Luaţi în urechi ceicestăpâniţi mul (îmi şi ceice vă crufiţi întru

✓

popoarele neamurilor, Că dela Domnuls’a dat vouă stăpânirea şi putere delacel prea înalt.

Dela înţele pciunea lui S olom on, e ntir e .

Cap. 3 vers. 1»

atletele drepţilor sunt în mânu lui-XL Dumnezeu şi nu se va atinge de

dânsele, munca. ^Pănitu-s’a întruochii celor nepricepuţi a muri şi

s'a socotit pedepsire ieşirea lnr şi mergerea dela noi sfărâmare, iară ei sunt înpsce* Că înaintea feţii oameni tur de vorluă şi muncă, nădejdea lor este plină denemurire. Şi puţin fiind pedepsiţi, cu marifaceri de bine se vor dărui, că Dumnezeu i-a ispitit pre dflnşii ţi i-a aflatluişi vrednici. Ca aurul în ulcea i-a lămuritpre ei şi ca o jertfă de ardere întreagăi-a primii. Şi în vremea cercetării salevor străluci şi ca scânteile pre paie vorfugi. Judeca-vor limbi şi vor stăpânipopoarele şi va Împăraţi într’ânşiî Domnul

în veci. Ceice nădăjduiesc spre dânsul vor înţelege adevărul şi credincioşii In dra

goste vor petrecc cu dânsull Că Dar şimila este *ntru cuvioşii lui şi cercetare întru aleşii lui.

Dela înţele pciunea lui Şoio mo n, c e tir e .

Cap. 4. vers. 7.

reptul (ie va ajunge să se sfâr-h k şcascâ, înim odihnă va fi. Că ba-[fc i trâneţcle sunt cinstite, nu cele de^ mulţi ani, nici cele ce se numără

cu numărul anilor, Şi căruntejeie sunt în ţelepciunea oamenilor şi vârsta bătrâne

lelor viaţă nespurcată. Plăcut lui Dum nezeu făcându-se, l-a iubit şi vieţuind întrepăcătoşi, s’a mulat. Răpitu-s’a, ca să nuschimbe răutatea mintea lui, sau înşelăciunea să înşele sufletul tui. Că rîvnarăutăţii întunecă cele bune şi neînfrinareapoftei schimbă gândul cel fără de răutate.Sfârşindu-se preste puţin, a plinit ani

îndelungaţi, Ca plăcut eră Domnului sufletul iui. Pentru aceasta s’a grăbit a-lscoate pre dânsul din mijlocul răutăţii.Şi popoarele vai ănri şi necunoscând, tiicipuind în gând una ca aceasta. Că Dar

şi milă este lutru cuvfoşii lui şi cercetare întru aleşii lui.



202 LUNA LUI IANUARIEi i a • * a a n a t i e a • » a • • • « « ■• •• a u m n a m i a a m o t i

LA STIHOAVNĂStihirile praznicului, glasul al 4-lea.

Faceree lui losif.Podobie: Dal-ai semn celor...

Văzut-ai cum m’am îmbrăcat cu chipul tău pre carele am zidit, mai pre sus degând smerindu-mă, Domnula zis: Dar ce lucru strein esteprietene, de mă voiu plecadreptei tale ca unul din cei

ce sunt împreună cu tine slugi,şi de mă voiu îmbrăcă cu a-pele golindu-mă, ca pre ceigoli voiu să îmbrac ca un milostiv Intru veşnică nestrică-ciune.Stih: Marea a văzut şi a fugit, Iordanul


Arătatu-te-ai întrupat, însă

pântecele pre tine te-a primitrămâind nears. Că cuptorulde departe aceasta a închipuit, nearzând pre tineri, iarăeu iarbă fiind, pre foc cum

îmi voiu pune mâinile, Stăpâne? De carele se înîricoşa-ză cele cereşti şi toate celepământeşti, Iisuse atotputernice, Mântuitorul sufletelornoastre.Stih : Ce-ti este ţie mare că ai fugit şi tu

Iordane că te-al întors înapoi.

Tu mă spală în apele Iordanului, pre mine celace nicio întinăciune nu am, Domnula zis. Si firea omenească ceea-

9

ce se întinase, prin neascultarea lui Adam, spălându-se,

nouă se va face. Că eu bo-tezându-mă, a doua naştere

n a > a a > a a •a # » i • a «

tuturor oamenilor prin apă şi

prin Duh se va face.Slavă, glasul al 8-lea al lui Studitu.

Mulţimile călugărilor pretine îndreptătorul te cinstim,Teodosie, părintele nostru, căprin tine, pre cărarea ceadreaptă cu adevărat a umblăam cunoscut. Fericit eşti călui Hristos ai slujit şi ai bi

ruit puterea vrăjmaşului. Celace eşti cu îngerii împreunăvorbitor, cu drepţii şi cu cu-vioşii împreună locuitor, cucari roagă-te Domnului, sământuiască sufletele noastre.


Oştile îngereşti s’au spăi-mântat de lucrul ce s’a văzut

astăzi în Iordan, gol stând tu,Mântuitorule, în ape. Şi preacuratul tău creştet plecân-du-ţi să te botezi dela loan,că tu sărăcind de bună voie,lumea ai îmbogăţit, Doamne,slavă ţie.


Cu curgerile lacrimilor tale ..Caută la sfârşitul cărţii.

Slavă, Şl acum al praznicului.

LA UTRENIELa Dumnezeu cslc Domnul, Troparul praznicului de două ori, Slayă ai Cuviosului, Ş i

acum iar al praznicului.

După întâia Stihologhie, Sedealna glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimântalu-s'a losif...

Isus al lui Navi trecândpre popor prin rîul lordanu-



IN UNSPREZECE ZfLE

lui şi sicriul lui Dumnezeu,umbrit scrie facerea de bine

care era să fie. Că chipul înnoirii şi pildă nemincinoasăa naşterii celei de a doua,acea trecere cu taină prin a-mândouă umbrit ne-a însemnat nouă întru Duhul. Hristoss’a arătat la Iordan, să sfinţească apele.


In vremea dumnezeeştei a-rătări, Hristos s’a arătat nouă

în rîul Iordanului, veniţi săluăm credincioşi apa iertării păcatelor noastre. Că Hristos cu trup a venit căutândoaia cea răpită de fiară şiaflândU'O, o a adus ca un milostiv iarăş în raiu. Hristoss’a arătat în Iordan şi lumeaa luminat.

După a doua Stihologhie, Sedealna, glasul al 5-lea.

Podobie: Cuvântul ccl împreună...

Cetele îngereşti văzând preCuvântul cinstit împreună cuTatăl şi cu Duhul şi întrupat

pentru milostivire şi bote-zându-se, s’au cutremurat; şiapa Iordanului ruşinându-seşi înfricoşându-se s’a întors

înapoi, suindu-ne pre noi (ceice suntem stricaţi cu patimi)către înălţimea mântuirii.

Slavă, Şi acum, lot aceasta.

După Polieleu, Sedealna sfântului glasul al 3-lea.

Podobie : Pentru mărturisirea...

Dumnezeeştile talc mâini

ridicându-le spre înălţim e,stâlp de lumină purtător, Cu

vioase, te-ai arătat cu razelerugăciunilor strălucind. Că laceruri ridicându-ţi gândul şipărtaşi celor negrăite îăcân-du-te, cu totul ai strălucit. PreHristos Dumnezeu rugând, săne dăruiască nouă mare milă.

De două ori.

Slavă, Şi acum, a praznicului, glasul al 3-lea.

Podobie: Fecioara astăzi...

Stăpânul astăzi la Iordana venit, botezându-se în apedela dumnezeescul Mergătorul înainte şi de sus Tatăla mărturisit lui: Acesta esteFiul meu cel iubit. Şi Duhuls’a arătat cu strein chip deporumb preste dânsul.Apoi Antifonul dintâiu al glasului al 4-lea

Prochimen, glasu! la 4-lea.

Scumpă este înaintea Domnului moartea cuviosului lui.

Stih:

Ce voiu răsplăti Domnului pentru toatecelece mi-a dat mie...

Toată suflarea...

Evanghelia dela IVIateiu:

Zis a Domnul ucenicilor săi, toate îmi

sunt date mie...După Psalmul 50, Slavă glasul al 2-lea.

Pentru rugăciunile cuviosului tău Te-odosie, milostive...

Ş i acum:

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu milostive...

S ti h : Milueste-mă Dumnezeule dupre mare mila ta şi dupre mulţimea îndură

rilor tale. /

Apoi Stihira, g lasul al ţ^-lea.

Cuvioase părinte, în totpământul a ieşit vestirea is-

II



204• • i i i i n i • .1»» «4.»

LUNA LUI IANUARIE. • • • i r i i ■ « I I •*III HMMMIMI I I I II I I II I I I

prăvilor tale. Pentru aceasta

în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale, taberile drăceştiai pierdut, cetele îngereşti aiajuns, a cărora viată îără prihană ai urmat. Indrăznire a-vând către Dumnezeu, cerepace sufletelor noastre.

CANOANELE.

Af praznicului ce l de al doilea cu Irmosul pe 6 şi al cuviosului pc 6.

CANONUL cuviosului.Facerea lui Teofan.

Pe asna 1-a, glasul al 2-lea Irm os;

Intru adânc au aşternut...

a un înţelept începător'I de cete al nostru, părinte

Teodosie, cu dumnezeiască cuviinţă începe cântarelui Hristos Dumnezeu, celuice

a venit spre mântuirea a toatălumea şi prea sfântă pomenirea ta întru sine o a proslăvit.

Din pustie Mergătorul înaintea lui Hristos, odraslaElisavetei cea din Aaron avenit. Iară Teodosie, in seăl-dătoare prin Duhul născându-

se, cetăţean pustiei s’a făcut,lui lisus urmând.Botezându-se in repejuni,

Hristos, întărîtarea adunăriiIsrailteneşti s’a pierdut. Iară în Biserică viaţa cea întocmaicu îngerii s’a sădit, care neschimbat o ai săvârşit, preafericite, Teodosie.

Slavă...

împărtăşit Crucii, pentru noi,

făcându-te, Părinte, prin post-nicie, dupre vrednicie asemenea te-ai făcut şi învieriilui şi împreună moştean slavei, Teodosie.

Şl acum, a Născătoarei...

Dumnezeiască ceata fecioarelor, prea dumnezeeştete numeşte bună între femei

de Dumnezeu NăscătoareStăpână, pre tine cea împodobită cu frumuseţile Dumne-zeirii. Că pre Cuvântul cel debine făcător mai pre sus deCuvânt l-ai născut.

Catavasie:

Umblat-a Israil prin valul...Peasna a 3-a, Irmos:

Infiorit-a pustiul ca crinul...yp el ace acopere cu ape[U yi. cele mai pre deasupra

Domnul, trupeşte s’a îmbrăcat în rîurile Iordanului, întru carele s’a întărit inimamea.

Celce a strălucit dumnezeiască lumină în Iordan, o-

drasla celor dc pre pământde Dumnezeu dată a binecuvântării şi a bunei voinţe,pre tine mai înainte te-a a-rătat, Teodosie.

Lăsat-ai lumea şi ccle dinlume, Cuvioase, urmând goliciunii Stăpânului, celeeaces’a făcut în Iordan, Teodosie.

S la v ă...

Părtaş patimii celuice s’a Crucea Mântuitorului pe



IIN UN SPRE ZEC E Z ILE 205

I I I I I I I I I I I I I I I I I I I II HI I III| | | |•I •I I I I I «I I I I II ■I I I I I I •4I IKMI M(tI I I I I ••III I •••«I II I I'lI I■!«!! I I l I |.»>l

umere ridicând, ai alergat lamormântul lui, ca un cerb la

izvoarele apelor cele de mântuire preafericite, Teodosie.Şi acum, a Născătoarei...

Cetele îngereşti s’au spăi-mântat Preacurată şi inimileomeneşti s’au înfricoşat denaşterea ta. Pentru aceastapre tine de Dumnezeu Năs

cătoare cu credinţă te cinstim.Catavasie:

Câţi ne-am dezlegat...

CONDACUL şi ICOSUL praznicului.

Sedealna Cuviosului, glasul al 8-lea.


Cu înîrînarea şi cu durerileşi cu rugăciunile, sufletul tău

împodobindu-ţi cu dumneze

iască cuviinţă, te-ai făcut părtaş cuvioşilor pururea slăvite,şi daruri de minuni cu adevărat ai luat, ca să tămădu-eşti neputinţele celorce tecinstesc pre tine cu credinţă.Pentru aceasta şi mulţimiledracilor gonind, dai tămăduirioamenilor cu Darul, de Dumnezeu purtătorule, Teodosie,roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celorce prăznuiesc cudragoste, sfântă pomenirea ta.

De două ori.

Slavă, Şi acum, a praznicului.

Iordanul cu apa a servit

ţie, loan şi-a tins mâna ceaputrezitoare, arătându-te tucu trupul la Botez celace eştinevăzut. Ci acela s’a tras în-

napoi cu frică, iară acesta a-decă cu cutremur s’a atins de

tine cel neputred. Cu adevărat Mieluşelul lui Dumnezeueşti şi izvor pururea viu, celace izvoarele şi marea şi oamenii ai sfinţit că Treimea astrălucit de sus. Tatăl, Fiu pretine te-a numit, şi Duhul sfânts’a pogorît.


Venit-ai din Fecioară...

i ’ n ape capetele balaurilorai sfărîmat şi cu Duhul,

i i Cuvinte, al lui Dumnezeum’ai înnoit pre mine tot omul.Pentru aceasta strigăm cătretine: S la v ă p u te rii tale,Doamne.

Vrmând ascultării lui Hristos, celuice şi-a plecat creştetul Mergătorului înainte şismereniei celei prea alese,părinte Teodosie, in turnulcel neclătit al bunătăţilor te-aisuit.

Fecioarei şi Maicii lui Hristos Dumnezeu slujind, DarulDuhului cel nebiruit ai luatpărinte, Teodosie, şi pre vrăjmaşii cei nevăzuţi ai surpat.

Slăvită peşteră care a pri"mit pre filosofi, de daruri ar ducător pre tine te-a arătat

lui Hristos, celuice s’a botezat pentru noi, cu credinţă,Teodosie, şi cu nădejde dragoste aducând.



*!■“■■■■■■

ITv UNSPREZECE ZILE

Catavasie :Pre cel dorit I-a arătat.,*

C O N O A C U L cuviosului, g lasul a l 6- lea,

P odo dÎ0 ; A pârâf Aurei DoamnfiL ,

Sădit fiind în curţile Dom-nului tăi], cu cuvioasele talebunătăţi frumos ai înflorit şiai îmmulţit fiii tăi în pustie,cu ploile lacrimilor tale udân-du-i, dumnezeescule începă-torule de turmele dumneze-eştilor locaşuri. Pentru aceasta strigăm: Bucură-te părinte,Teodosie,

ICOS.Om cu firea ai fost, Pă

rinte, dar te-ai arăt ai împreunăcetăţean cu îngerii* Că vieţuind ca un fără de trup pre

pământ înţelepte, toată purtarea de grije de trup o ailepădat. Pentru aceasta şidela noi auzi: Bucură-te, o-draslă de părinte evlavios.Bucură-te, stal pare de maicabine credincioasă. Bucură-te,cetăţean iile, al pustiei cu totul

înfrumuseţate. Bucură-te, lu-minătorule, al lumii mult lu

minoase. Bucură-te, câ dintinereţe ai urmat lui Hristos.Bucură-te, că ai veştejit desfătările trupeşti. Bucură-te,solitorule de mântuire al călugărilor. Bucură-te pilda mân-gâerii celor mâhniţi, JBueură-tc, celace ai mântuit pre mulţide înşelăciune. Bucură-te,

celace dărueşti izvoare deminuni, Bucură-te, celace ai

207

avut purtare de grijă pentrucei săraci. Bucură-te, folositorul şi mântuitorul nostru.Bucură-te părinte, Teodosie.

întru aceastâ lună îti 11 zile, pom en irea prea cuviosul ui părintelui nostru Teodo sie Chinovfarhul InCepătorut vieţei deobşte

şi dascălul pustiei.

Stih; I pavaluitaruf vieţii obşteşti,O bţif as ^fi psşniba m onahi lor, cu ieşir ea cTiti

viiţi prieinueşti.E[j j cis-prt-i t: i, h‘ li a c t i l t i luni Li,Ciiinoviarliul stricL cinisa v iaţi pi ri s i.

Acest prea cuvios părintele nostruTeodosie, a fost din salu! Moganmtţ, dineparhia Capadoc'iiior, din tată anumeProgresie şi din maică anume livtoghia,credincioşi ş[ bfne cinsiitorf amândoi. Deci,intrând la viaţa călugărească şi luând portul acesta, merse la Ierusalim, de acolos’a tins la Antioliia, la manele SimeonSiâlpnicu], dela carele s’a învăţat şi a deprins adaosul şi procopseai a ce vreasa aibă spre bunătăţi, având a se tacepastor a multor ol cuvântătoare. Apoi a

petrecut siliastrcşte lângă oarecarele Lo-ghin om deapururea pomenit, petrecândin contenirea poftelor desăvârşit, într’atâtacât m(r3o săptămâni odalâ mâncâ. Ş itreizeci de ani pâine n'it mâncat şi tftCLinLf şi alte bunătăţi, Ajuns-a la atâta înălţime,cât ftcea şl preaslavfte minuni, ele vremece singur acest prea cuvios iu alt oarecarelepărinte, vedeâ pre monahul Vasilie celcemurise şi-şi t rin nise mormântul, stand cllfraţii eân-au împreună şî la ceialalţierâ nevăzut. Ş[ nea-landu-se foc, a aprins

cărbunii cei stinşi, acolo unde vrea safac ă mănăstirea şi pre oarecare femec ccii mers la dânsul o a vindecat de curgereasângelui. Şi dintr’un grăunţ de grâu, cel-a binecuvântat şi !-a dat â făcut de sevărsă din jintifele cele de grâu. Şi pre uncopilaş re căzuse înti'un puţ, arătând u^senevăzut 1-gsco5. încă şi riiiilţihe de lăcustea gpmt, numai ccrfându-le. Si rasa cca depar a sfântului în loc de platoşa, a ferittn razhoaie pre Chirie comitul Anadolu-lui de nu s’a r^nit Şi pământul fiind asuprit spre roadele lut de seceta, l-n scăpat

pogărănd ploae cu rtlgâdunea sa. Şi aproorocit încă şî sfrkathmea ce erâ sa

II



208 LUNA T.UI IANUARIE

se întâmple Ia Antiohia de cutremur. Şipre mulţi a scăpai din furtuna şi valulmării, arătându-se întru dânşii la primejdie. Şi făcându-se dascăl a mulţi ucenici,către Domnul a raposat. Şi se face soborul lui la biscrlca siăntului apostol Petru.

Intru aceas tă ai, pomenirea prea cuviosului părintelui nostru Teodosie cel din

Antiohia.

Stih: S tr âmt ăcalc T eodosie călăto iind ,Pe cale a cea la tăa Ede mului se ailă călcând.

Acest întru sf:nţi cuviosul părintelenostru Teodosie, alt sihastru, este din

cetatea Antiohiei, din părinţi vestiţi. Şiglasul Stăpânului mai cu trezvire oare-când ascultându-1, lăsându-şi casa, bogăţia, rudenia şi pre toate celelalte, s'adus la cele mai ascunse locuri ce plecauspre mare. Şi micşoarâ chilie făcându-şi,petreccâ viaţâ monahicească, îmbrăcat cuhaine de păr şi sub ele grele lanţuripurtând, unul la gât, altul pre mijloc şidouă în amândouă mâinile. Ş i stăruind

întru rugăciune şi întru lucrarea mâinilor,dorinţa şi trufia şi pre celelalte patimi

trupeşti le adormeâ. Pârul său eră liposşi lung până la picioare. Câte odată îm-pleteâ zimbiluri, iară altă data îşi faceâmici straturi In grădină şi aruncă in eleseminţe şi hrana cea de aco;o din destuladunând, o aveâ spre întrebuinţarea sa şia streinilor ce s’ar fi întâmplat sâ vie lael. Şi fiindcă vremea treceâ şi vestea luisporeâ, mulţi năzueau la el, cerând săpetreacă asemenea viaţă, pre cari şi pri-mindu-i pustiul acela l-a făcui altă cetatecerească. Iarâ acolo oarecând năvălind

Agarenii, nimic împotrivă n’au făcut, cişi cuccrindu-se de fericitul, s’au dus deacolo. Deci, pentru năvălirea Agarenilor,fericitul lăsând pustiul, a venit la patriasa şi făcându-şi o mică chilie, încă şialţi oarecari împreună cu el lucrau duhovniceasca lucrare. Căci ziceâ către cei

împreună cu el, că deşi s’a cucerit de noiAgarenii, dar însă scris este oareundepentru noi, să dăm loc urgiei. Şi Hristosfugind dc Irod pre noi învâţându-ne ofaceâ aceasta. Ci şi ne-am învăţat să nu

ne aruncăm pre sine în ispite. Căci cene opreşte pre noi patria, câtre duhovniceasca lucrare, dacă vom voi? Şi puţin

oareşce .r.ai trăind, s'a mutat câtre Domnul.

-ft Intru această zi, adunarea celor zece mii de sfinţi ingeri. Şi se face Jnlăuntrul mărturisirii sfintei Anastasia, la intrările lui Domnin.

Stih : Pre îngerii, cari cu laude cântarea cea într eit sfântă cânt au,

De cuviinţă este cu cân tâii a se înc unună.

^ Intru aceastăz i. pomenir ea s fântului Şte fancel din Plachidiane ; şi sf ântul T eodo r şi a r himandritul Agapie.

Stih : Cei trei acum inaintea tronului T re imiise aflăstând,

Şi pământul şi Ce rul lăsând.

# In tr u aceas tă7.i .sfântul Mair. bătut s 'a săv ârşit.

Stih : Mair in b ătăi aflându- sc strigă:Nu ie teme Maire, bată- te şi te vei încunună.

-^intru aceastăzi, prea cuviosul Vitalie, cupace s 'a s ăvârşit.

Stih : Şi când îţi dai duhni V italie , D o m nului.

Sc îngrozeau de tine duhurile viclenirii.

Clntru aceastăzi, cuvios ul T eodosie eg umenulsf intei monastir i a lui K iloteu din A tho n ; şicarele a st ătut episcop T ra pezuntei, cu pac es’a săvârşit ,

Stih : Lui Teodosie îndoită cununăs’a îm pletit.

Ca celuice şi ar hier eu Do mnului şi cuv iosa stătut.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne,milueşte-ne şi ne mântueşte pre noi. Amin.

P e a s n a 7 - a , Ir m o s :

Porunca cea pro tiv nică...

f —-i elee ai unit, Cuvinte al

lui Dumnezeu, cu Botezul tău rîurile care ard

păcatul şi văpaia care răcoreşte neam ul oamenilor,mântueşte, Doamne, neamulomenesc, celce eşti binecuvântat şi proslăvit.

Celuice a făcut Iordanulcuptor, pre tine însuţi ca niştetămâie cu totul te-ai ars, Cuvioase. Şi văpaia cerească ne-mincinos semn al voiei luiDumnezeu luând, locaş desuflete mântuitor ai făcut.



J III

IN UN SPR EZEC E >ZIL E ....... ....................................... _ 209

Căpeteniilor tale, se pleacă

căpeteniile lui Moisi, Darularătându-se, Cuvioase, că prevrăjmaşii cei nevăzuţi sur-pându-i, cetatea cea cereascăo moşteneşte poporul tău,prea lăudate.

Celuice a îngropat păcatul în ape, pre tine însuţi locaşlui Dumnezeu plăcut te-ai

făcut, Teodosie. Biserică zidind, ca să se aducă cântareneîncetată cu glasuri în multelimbi ai aşezat.

Slavă...

Vrmând îndrăznirii tinerilor, îngrozirea tiranului ceacu foc insuflată o ai batjocorit înţelepţeşte, folosind Bisericii lui Hristos, părinte Teodosie. Pentru care de bunăvoie s’a arătat cu trupul răstignit.

Şi ac um a N ăsc nto or c» ...

Prea curată zămislire, nestricată naştere, tu una aiarătat Fecioară rămâind că aizămislit, Curată, pre Dumne-

, zeu celace este preste toate,I carele s’a făcut om, spre mân-| tuirea credincioşilor şi scă

pare.Catavasie:

Ars-a cu apă capelele...

Peasna 8-a, Irmos:

Cuptorul în Babilon...

uptorul oarecând în Ball] bilon a închipuit apele

® Iordanului, eu dumnezeescul Botez pre cei protiv-

nici arzând, iară pre cei credincioşi răcorind, cari strigă:Binecuvântaţi toate lucrurileDomnului pre Domnul, şi-lprea înălţaţi întru toţi vecii.

Din patimiletrupeşti ieşind,mai ’nainte de mergere, Teodosie, scoţând din şanurilepământului ape, tânărului te-aiarătat celuice strigă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pre Domnul, lâudaţi-1şi-l prea înălţaţi întru toţi vecii.

păcutu-s’a binecuvântareamâinilor tale cu prea dumnezeiasca porunca lui Hristosceluice s’a botezat în ape,pământului celui neumed apăprea roditoare şi soare încălzitor. Că grăunţul spremultă roditură de grâu fărăsemănătură s’a hrănit.

In norul cel înţelegător aldumnezeeştii lumini, tu intrând, Teodosie, şi tăbliţa cudegetul lui Dumnezeu seri-indu-ţi în inima ta, învăţăturile bunei credinţe le-ai adus

ucenicilor tăi, carte de viaţă,fericite.

Credinţei celei tari ai celea-ce i-a curs sânge, Părinte,urmând femeia, de rasa taatingându-se ca un întunericprin luminarea cea dintru tine,boala i-a fugit, că ai fost vasales lui Hristos celuice s’aarătat.

1 ~

210 LUNA l u i i a n u a r i ew i .» 4 > » i ^ a • ► • • •« '» • r • • • » • ......... M > » t i t a n i i « j i i i nr •>*•■»«••• < • » » ■ • • • i> t i - h « i

B ine cu v ânt ăm pr© T a tăl—

Pre tine Dumnezeul cel

din Dumnezeu văzându-tetrupeşte arătat, Hristoase, negrăit am cunoscut pre Părintele tău cel nevăzut şi preDuhul tău cel sfânt, strigând:Binecuvântati-1 toate lucrurileDomnului pre Domnul, şi-lprea înălţaţi întru toţi vecii.


Tu pre cel nedespărţit deTatăl, carele s’a sălăşluit înpântecele tău cu dumnezeiască bărbăţie, îără sămânţăl-ai zămislit şi negrăit l-ai născut, Dumnezeu împreună şiom. Pentru aceasta pre tinemântuire nouă tuturor te ştim.


Catavasie:Slobodă se cunoşte făptura...

Peasna 9-a, Irmos:Fiul Părinte lui.. .

Propoveduit-ai de Dumnezeu înţelepţite, Teodosie, sinoadele cele în

tocmai la număr cu cinstiteleEvanghelii ale lui Hristos, din

buna voinţă sângele cu mu-cenicească râvnă topindu-ţi,şi mucenic fără de sânge dinbuna credinţă te-ai arătat.

Judecata pre cel nedrept,cu dreptate l-a osândit pentru a ta izgonire izgonindu-1,şi necuratul lui su fle t prinhulitoarele lui buze scoţân-

du-i, pre vrăjmaşul vieţii l-alipsit de viaţă, Cuvioase.

Aducându-ne aminte de învăţăturile tale, Teodosie, în

două fiinţe propoveduim preHristos, două voi ştiind fireştişi lucrătoare şi prin sine puternice, întru Dumnezeu celce s’a botezat cu trupul.

Darea cca bună, dupre numire luând dela Tatăl luminilor, sufletelor şi trupurilortămăduitor te-ai făcut, hrană

îndestulată şi băutură celorce se topiau de foame şi desete şi îmbrăcăminte golilorşi celor căzuţi îndreptare.

Slavă...

Nu înceta p riv in d spreturma ta, Părinte cuvioase, şiaducându-ţi aminte de făgăduinţa ta, a căruia nădăjduireca nişte anghire tari o am legatde piatră, către Hristos solitoravându-te pre tine, Teodosie.


Ca un luceafăr de dimineaţă te-ai aflat în noaptea a-cestei vieţi, cu razele fecioriei strălucind, ceeace ne-ai

arătat nouă răsăritul Soareluidreptăţii celui înţelegător,Maica lui Dumnezeu prea cinstită.

Catavasie:

O minunile naşterii tale...SVETILNA cuviosului.Podobie: Femei auziţi...

Mintea curăţindu-ţi de tur-burarea patimilor, Cuvioase,

luminat ai primit dumneze-eştile arătări ale prea lumi-



I

IN UN SPR EZEC E ZILE 211

natei şi întreit strălucitei Dum-nezeiri, prea fericite Teodosie, celace eştiluminareapust-nicilor şi acum rugându-te nu

încetă pentru noi de Dumnezeu purtătorule.


Luminat ne-am curăţitprin curăţirea ta, Hristoctse, şiacum prin bucuria prăznuirii

cinstitului Teodosie ne-am îmbogăţit Drept aceca şi cetele călugărilor se bucură.


Arătatu-s’a Mântuitorul,Darul şi adevărul în repeju-

I nile Iordanului şi pre ceiceerau întru întunercc şi în umbră dormiau i-a luminat, pentrucă a venit şi s’a arătat lu-

1 mina cea neapropiată.LA HVALITE

Stihirile pe 4, glasul al 5-lea.Podobie: Bucură-te cămara...

Casă de sfinţite bunătăţifăcându-te pre tine, Teodosie,te-ai învrednicit a locui indumnezeiasca Biserică a Născătoarei de Dumnezeu şi ao cerceta pre ea, că a vedeădumnezeiasca strălucire aiiubit şi acum vezi bună podoaba cortului celui adevăratşi negrăita frumuseţe, care oa în tem eiat cel prea înalt,Cuvioase, şi sălăşlueşte în-

tr’insa pre ceice se uită ladânsul cu osârdie, pre acelaroagă-1 să dăruiască sufletelor noastre mare milă.

i i f "" ' =

Ou durerile postniciei pre

tine însuţi curăţindu-ne, următor ai fost Stăpânului tău,prea îericite. Pentrucă boalaceleiace s’a atins de marginea hainelor tale o ai vindecat şi pre ceice se topiau de

îoameîn pustie i-ai hrănit, dân-du-le din vistieria cea nede-şertatâ ca celace ai numele

Darului lui Dumnezeu şi credinţa ortodoxă ai propoveduit,Cuvioase. Nebunia muncitorului întru nimic socotindu-o,pre Hristos roagă-1, să deâsuîletelor noastre mare milă.

Văpaia dragostei celeineschimbate şi arzătoare şi călduroasă către Dumnezeu, a-

prinzându-o, din cer ai luatstrălucirea, care dumnezeiască bunăvoinţă ţi-a vestitţie, ca să zideşti Biserică prea-sfinţită învăţătoare de faptabună şi purtătoare de grijă desuflete. Care începându-o cubună credinţă o ai sfârşit, undeşi mult pătimitorul tău trupzace, cu puneri sfinţite cu cuviinţă, preafericite, fiind cins-

I tit. Pre Hristos roagă-1 sădăruiască sufletelor noastremare milă.

Ou adevărat până la cortul cel minunat, până la casalui Dumnezeu, Teodosie, ai

trecut, intru bucuria şi veseliasufletului unde este g lasu lcelorce prăznuesc, Părinte, auzind veselă şi dulce cântare



şi întru împărtăşirea negrăi

tei mângâieri, de care singurdorind, trupul ţi-ai omorîtcare ai şi dobândit, cu dumnezeiasca dreptate fiind împodobit, pre Hristos rugân-du-1 să dea sufletelor noastremare milă.


Scară bunătăţilor şi pildăte-ai arătat pre pământ, pretine te lăudăm ca pre o podoabă a sihastrilor, că ai si-hăstrit cu adevărat ca mareleAntonie, nemăsurată smerenie arătând. Şi păscându-ţipre poporul tău cu bună cuviinţă l-ai sălăşluit In staululcel sfânt, unde petrece ceata

sfinţilor. Cu de adinsul strigăm către tine: Nu uită şiacum turma ta, prea fericiteTeodosie, ci cu rugăciuniletale către Domnul, mântue-şte-ne pre noi, rugămu-ne ţie.Şi acum, a praznicului, glasul al 2-lea,

a lui Anatolie.

Astăzi Hristos la Iordana venit să se boteze. Astăziloan s’a atins de creştetul Stăpânului. Puterile cereşti s’auspăimântat, văzând taină preaslăvită! Marea a văzut şi afugit. Iordanul văzând s’a întors înapoi, iară noi ceice neam luminat, strigăm: Slavălui Dumnezeu celuice s’a a-

arătat şi pre pământ s’a văzut şi a luminat lumea.

212 .............. .................. LUNA LUI J

SLAVOSLOVIA cea mare. Ecteniile şi Otpustul:

Ceasul intâiu şi cel desăvârşit Otpust.

LA LITURGHIE

Fericirilc din Canonul praznicului, Peasna 6 pc 4 şi din Canonul cuviosului,Peasna 6 pc 4. Prochimen, glasul al 7-lea:Scumpă este înaintea Domnului moarteacuviosului... Stih : Ce voiu răsplăti Domnului;.. A p os to l câtre Evrei: Fraţilor,adttseti- vt aminte de moi m or i voştri... Aliluia, glasul al 6-lea: Fericit bărbatulcarele se teme de Domnul.., Stih : Puternică pre pământ va fi sămânţa lui. Evan ghelia dela Lucâ: In vre mea aceea s lă-

lui- a lisu? la toc şes—

CHINONICUL.

Intru pomenire veşnică va îi...

CADE-SE A ŞTI:

Şi pentru aceasta, cum se sue Dumineca Vameşului şi a Fariseului.

Ca se înccpc Dumineca Vameşului şia Fariseului, din unsprezccc zile ale. luiIanuarie, după praznicul dumnezeeştei a-ratârl, din ziua pomenirii prea cuviosului părintelui nostru Teodosie şi se pogoară până la Fevruarie în 15 zile.

Şi se cuvine a şti:

Câ de se va întâmplă Dumineca Vameşului şi a Fariseului în 11 zile ale IuiIanuarie, slujba prea cuviosului Teodo-sie se pune într’altâ zi, când va socoti

eclisiarhul.

SÂMBĂTĂ SEARA

La Vecernia cea mică de va fi priveghere, Stihirile învierii şi ale Născătoarei

de Dumnezeu dupre obiceiu.

LA VECERNIA CEA MARE

Fericit bărbatul, Catisma toatâ. LaDoamne strigat-am, Stihirile învierii 3 şi



IN DOUĂSP REZE CE ZILE 213

a lui AnatoLie 1. Şi ale praznicului 3. A-c e e a ş i zi şi din Triod 2, îtidoind ceadintâiu. Slavă a Triodului, Ş i acum, aNăscătoarei cea dintâiu a glasului ce vafi. Vohod, Prochimenul zilei. La Litie,Stihirile praznicului, ale Stihoavnei aceiaşzi dela vecernie. Slavă, Şi acum, a Triodului glasul al 3-lea. La Stihoavnă Stihirile Învierii, Slavâ a praznicului, Şi a-cum a Triodului. La binecuvântarea pâinilor, Troparele: Născătoare de DumnezeuFecioară... de 2 ori şi a praznicului o-dată şi cetire. Iară de nu este privighere,Troparul Învierii, Slavă, Şi acum alpraznicului. La pavecerniţâ după Cade-secu adevărat... şi dupâ Tatâl nostni... Condacul praznicului, Slavă, Şi acum, alTriodului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul, Troparul învierii, dc 2 ori, Slavă, Şi acum, alpraznicului. Printre Catisme, Sedelnclc învierii cu ale Născătoarei. După, Fericiţicei fără prihană... Soborul îngeresc, I pa coia glasului, Antifoanele şi Prochimenul.Toata suflarea... Evanghelia învierii. înv ierea lui Hristos... Apoi Psalmul 50, Slavâ:Uşile pocăinţei... Şi acum: Cărările mântuirii... Stih: Milueşte-mâ Dumnezeule...Şi Stihira: La mulţimea faptelor mele...

Canoanele: al învierii cu Irmosul pe4 şi al praznicului pe 4 şi al Trioduluipe 6. Catavasiile praznicului, după a 3-aPeasnă, Condacul şi Icosul şi Sedealnapraznicului, S.avă, Şi acum, al Triodului.Dupâ a 6 Peasnă Condacul şi Icosul Trio dului. La a 9- a Peasnă cântăm: Ceeace eşti

mai cinstită... Svetiîna învierii, Slavă, apraznicului, Şi acum, a Triodului. LaLaude Stihirile învierii 3 şi ale praznicului 3 şi ale Triodului 2 pe glasul al 3-lea.Stihurile: Scoală-te, Doamne, Dumnezeulmeu... şi Stihira: Cunoscând suflete almeu... şi al 2 Stih : Mărturisi-mă-voiu ţie,Doamne.,. Glasul Fariseului cel multlăudă-tor... Slavă, glasul al 8-lea: Pre Fariseulcelce se îndreptă... Şi acum... Prea binecuvântată eşti..., Slavoslovia cea mareşi Troparul învierii numai. Ecteniile şi

Otpustul. Şi obişnuita Ieşire, întru carecântăm, Slavă, Şi acum, Stihira Evanghelici. Şi ceasul întâiu, la ceasuri, Tro

parul învierii, Slavă al praznicului, Şi a-cum, al Născătoarei ceasurilor. După Ta

tăl nostru, Condacul praznicului, şi celdesăvârşit Otpust. Asemenea şi la celelalteceasuri, zicem Troparul învierii şi alpraznicului, iară Condacele le schimbăm.

LA LITURGHIE.Fericirile glasului pe 4, şi ale prazni

cului, Peasna cea de rând pe 4 şi aleTriodului. Peasna 6 pe 4. Dupâ Vohod,Troparul învierii şi al praznicului, Slavă, Condacul praznicului, Şi acum, alTriodului. Prochimenul Duminecei dupăBotez, apoi al praznicului, Apostolul şi

Evanghelia Duminecii dupâ Botez; şi înurmă a Vameşului şi a Fariseului.CHINONICUL.

Lăudaţi pre Domnul din ceruri...Ş i al praznicului.

INTRU ACEASTĂ LUNĂIN 12 Z ILE 11

Sfânta mucenică Tatiana.La Doamne strigat-am, Stihirile pe 6 ale

praznicului 3 şi ale sfintei 3.Stihirile praznicului, glasul al 2-lea.

Podobie: Când tc-a po£orii...

f ânlare acum după praz- jnicul Botezului lui Hris-® tos, să cântăm credin

cioşii, cu gând prea curat,că iată a sosit la Iordan cutrupul, celce pururea este îm

preună cu Tatăl şi cu Duhul,dupre firea Dumnezeirii, strigând către loan: Vino, Bote-zătorule, de mă botează, căvoiu să spăl de întinăciunefirea oamenilor ca un iubitorde oameni.

Cu frică îţi slujesc ţie, Hristoase, toate cetele îngerilor,

ca unui împărat şi Dumnezeu.Heruvimii nici cum nu îndrăz- 1



214 LU N A LUI IAN UA RIE

nesc să se uite la tine; iarămie (celce sunt iarbă) îmiporunceşti, Stăpâne, să pipăicreştetul tău cel dumnezeesc!

loan zice, cu totul îiind cuprins de îrică. Să nu mă ardăfocul cel nesuferit al înîrico-şateitaledumnezeiri, Doamne.

Venit-am întrupându-mădin Fecioară, să înnoesc preAdam în rîurile Iordanului,zice iarăşi (către Mergătorul

înainte) Mântuitorul şi Dumnezeu. Apropie-te dar cătremine, ca către Hristos, Ioane,că aceasta din fire sunt; şimă botează trupeşte, ca săzdrobesc capetele balaurilorcelor de acolo, eu Domnul,

| celce ridic păcatul lumii.Alte Stihiri, ale sfintei glas şi Podobie

aceeaşi.

Când te-ai luminat din destul cu lumina Duhului, avuţiaai urît, numai cea cereascăiubind. Şi înbrăcându-te arătat cu tărie mucenicească, aialergat către ostenele prestemăsură, drept aceea surpând

pre vrăjmaşul ţi-ai împletitcununi de biruinţă, o Tatiano,de Dumnezeu fericită.

Când ai curăţit întinăciu-nea trupului şi văpaia păcatului cu roua dumnezeesculuiDuh, care îţi ajută, atuncia ailegat gurile fiarelor în mijlo

cul priveliştei, dându-ţi bărbă-teşte trupul spre chinuri, pentru aceasta surpând pre vrăj

maşul, ţi-ai împletit cunună debiruinţă, o Tatiano, de Dumnezeu fericită.

Hici sabie, nici foc, nicichinuri sau scârbe, nici foamea, nici tot felul de muncănu au răcit dragostea ta ceacătre Domnul. Căci căutân-du-1 pre el cu inimă fierbinte,toate cele văzute le-ai defăimat, Muceniţă, şi ai locuit înlăuntrul cămării celei dumne

zeeşti a Mirelui, făcându-temireasă împăratului tuturor.

Sla vă , Ş i acum glasul al 6-lea.

Toată firea pământenilorvăzându-te gol în ape pretine. Ziditorul cerând Botezul, se spăimânta de îrică şise schimba; iară Mergătorul

înainte, eră cuprins de cutremur, neîndrăznind să se a-propie de tine. Marea a fugit, Iordanul şi-a întors re-pejunea, munţii au săltat văzându-te şi puterile cereştise mirau, zicând: o minune!M ântuitoru l se desbracă,

vrând să îmbrace pre oameni, cu mântuirea şi cu înnoirea.

LA ST IHOAVNA.

Stihirile, glasul al 6-lea:

Podobie : Ingereştile puteri...

Acum să strigăm Domnuluiprooroceşte: Arătatu-te-ai

nouă Mântuitorul nostru şiZiditorule şi ai zdrobit, Cuvinte, gurile balaurilor în lor-



216 LUN A LU I IANUA RIE

este celce luminează lumea cu

milostivirea sa, celce s’a botezat şi a mântuit ca un Dumnezeu, neamul omenesc.

Slavă, Şi acum iară aceasta.CANOANELE.

Al praznicului cel dintâiu cu Irmosul pe8 ,

şi al sfintei pe 4.

CANONUL Sfintei

Facerea lui Ignatie

Peasna 1-ia, glasul al 2-lea, Irm os:

Veniţi popoarelor sâ cântăm...iind înfrumuseţată cu lu-mini muccniccşti, stai

io înaintea Preacuratuluitău Mire muceniţă, cerând săse mântuiască de greşelipierzătoare de suflet, ceice telaudă.

Avuţia cea stricăcioasănicicum nu o ai băgat în seamăMuceniţă, cu osârdie căutândavuţia cea nestricăcioasă şivecuitoareîn ceruri şi bucurân-du-te ai intrat în privelişteamucenicilor.

Slavă...

Spre chinuri, spre dureri,

spre bătăi de multe feluri, aialergat fără temere, Muceniţă,că ai avut întru ajutor DarulMântuitorului întărindu-te.

Şi a c um , a Nă«ir.* tnar pi. . .

Ceeace ai născut izvorulnepătimirii, tâmădueşte-măpre mine celce sunt rănit depatimi şi din focul celvcşnic

mă răpeşte, ceeace singurăeşti de Dumnezeu dăruită,Fecioară.

Peasna 3-a, Irmos:Pre piatra credinţei...

f ntreitele valuri ale chinu-’ rilor împresurându-te, nu

• au putut mişcă turnulinimii tale prea lăudată, căcierâ întărit pre piatra dragosteilui Hristos, căruia strigai:Nu este sfânt afară de tine,Doamne.

Celce a purtat neputinţaoamenilor a întraripat, neputinţa ta cu puterea sa. Pentruaceasta pre balaurul, capreun neputincios l-ai trântit lapământ, Muceniţă, strigândcu credinţă: Nu este sfânt,afară de tine, Doamne.

S!avă~.

Rîurile nelegiuirii le-aiuscat, cu rîurile sângiurilortale, fericită? Iară acum te

îndulceşti de râul desfătărişi locueşti în lumină neînse

rată, strigând: Nu este sfântafară de tine, Doamne.


Zămislirea şi naşterea ta

este mai pre sus de cuvântcă ai născut pre celce a făcut veacurile cu cuvântul, carele izbăvit de necuvântaremarginile lumii, Fecioară, neispitită de bărbat, pre careleroagă-1 totdeauna, să nemântuim noi.

Irmosul:

Pre piatra credinţii întă-„rindu-mă, lărgit-ai gura mea„asupra vrăjmaşilor mei, că„s’a veselit duhul meu a cântă:



218 L U NA L U I IA NU A R IE

fericite, dătătorule de viaţă,Hristoase, pătimeşte cu osâr

die, tăindu-i-se mădulările,strigând: A lt Dumnezeu afarăde tine nu ştiu.

Slavă...

Ou rază luminătoare străluceşti, luminându-te cu luminarea sfântului Duh. Şi luminezi inimile credincioşilorrisipind intunerecul păcatului, Muceniţă a lui Hristospurtătoare de chinuri preacinstită.


Norule cel luminos al Soarelui, luminează-mi mie lumină ca să risipească întune-recul păcatelor mele. Dă-mi

mână celuice sunt căzut înnoroiul păcatelor, ridică-măde unde zac; că tu singurăeşti îndreptarea lui Adam celui căzut.

Peasna 6-a Irmos:Int r u adânc ul păcat clor. ..

acă a cunoscut cinstitamuceniţă, că ai fost în

tins pre lemn, Hristoase,rabdă spânzurare şi zgârieturile trupului, pentru dragostea ta, Atotputernice.

Sălbatecele fiare s’au ruşinat de tine când te chinuiaibărbâteşte în mijlocul prive-liştei, ca şi mai înainte Teclaceeace a pătimit, a căreearîvnă ai avut pururea fericită.

Slavă...

Viindu-ţi îngerii cereşti în

mijlocul temniţei, te-au luminat cu lumină, uşurându-te

de dureri şi mărindu-te capre o mieluşea a lui Dumnezeu.


Din toate neamurile te-aales pre tine podoaba lui Iacov, pre care te-a iubit Făcătorul, Preacurată, şi din tine

răsărind s’a arătat.I rmosul :

Intru adâncul păcatelor„fiind Incunjurat, chem adân-„cul milostivirii tale cel ne-„urmat, din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

CONDACUL şi ICOSUL praznicului .

Intru ac ea stă lună, în 12 zile, pomenirea sfintei muceniţă Tatianei.

S t ih : Sa bia a pricinuit la lianei cununăneveştejită.

Car e int ru toate se af lă str ălucită.Intru aceastăiuna in a douasprezccca zi,

T atiana de s abie se săvârşi.

Aceasta a fost din Roma cea veche,pe vremea împărăţiei lui Alexandru, dintată ce a fost în trei rânduri la dregă-toria Ipatiei. Ş i dupre orânduiala bisericii,ea era diaconiţă şi pentrucă mărturisiâpre Hristos, o au adus la împăratul şi

intrând cu dânsul în capiştea idolilor, aclătit şi a surpat jos prin rugăciune, idoliice erau într’însa. De care lucru s’a bătutpreste obraz şi cu undiţe, i-au rupt pleoapele ochilor. După aceea spânzurându-oo au strujit şi i-au ras capul, apoi dân-du-o fiarelor şi focului şi rămânând nevătămată i-au tăiat capul.

Intru această zi, pomenirea sfântuluimuccnic Petru Avesalomiteanul.

Stih: Pe tr u pre căr bun i aprinşi dulce duhul

işi dâ.Dc dumnezeiasc a dragoste aprinzându- i- seinima.

Acesta sporind întru bună cinstireacredinţei şi întru virtutea trupească, tânăr



IN DOUĂSPREZECE ZILE 221

„se pentru noi credincioşii cu„un gând Intru laude îl mărim.

SVETILNAPodobie: Arătatu-s'a Mântuitorul....

Pentru dragostea lui Hristos ai răbdat chinuri, tu, Tatiano, cea cu gând vitejesc şiputerea dracilor vitejeşte o aipierdut. Pentru aceasta toţicu credinţă te fericim.

Slavă, Şi acum, a praznicului.Arătatu-s’a Mântuitorul,

Darul şi Adevărul, în repejunile Iordanului şi pre ceice erau întru Intunerc şi înumbră dormiau i-a luminat.Pentrucă a venit şi s’a arătat lumina cea neapropiată.

l a s t ih o a v n A.

Stihirile praznicului, glasul al 6-lea. Podobie Intferejtile puteri...

I>umină din lumină îiindIisuse al meu lumină, ne-ailuminat pre noi cu strălucirea ta cea negrăită, ca cei-ce eram mai ’nainte orbiţi deşarpe în Edem. Acum văzând lumina la Iordan, toţi

cântăm luminii tale cu credinţă: Rine eşti cuvântat celce te-ai arătat Dumnezeulnostru, slavă ţie.Stih: Marea a văzut şi a fugii, Iordanul


Tăinuitorule ispravnice al înfricoşatelor taine, Mergătorule înaintea bucuriei şi în

suţi văzătorule al Duhului,roagă-te Cuvântului carele

s’a botezat de tine precumbine a voit, să ne dea nouăpururea iertare păcatelor, cari cântăm lui: Bine eşti cuvântat celce te-ai arătatDumnezeul nostru, slavă ţie.Stih: Ce-ţi este ţie Mare că ai fugit şi


Să ridicăm credincioşii cu înţelegere inimile, să alergămdegrab la râurile Iordanului

şi să vedem pre Ziditorul,trupeşte botezându-sede loanMergătorul înainte şi cu dânsul pre Dumnezeu cuvântândsă ziccm: Bine eşti cuvântatcelce te-ai arătat, Dumnezeulnostru, slavă ţie.

Slavă, Şi acum, asemenea...

0 ! ce rânduială dumneze

iască, mai pre sus de gând.Cum Făcătorul a stătut în-naintea făpturii şi-şi pleacăcapul la dânsul, căci ne aduce nouă prin pildă chipul smereniei, celorce suntem luminaţi întru el, pentru care cântăm: Bine eşti cuvântat celce te-ai arătat, Dumnezeul

nostru, slavă ţie.Şi cealaltă slujbă a Utreniei dupre rânduială şi Otpustul.

LA LITURGHIEFericirie, din Canonul praznicului. Peasna

7-a pe 6.

T



222 LUNA LUI IANU A RIE

INTRU ACEASTĂ LUNĂ

IN 13 ZILE.

Sfinţii mucenici Ermil şi Stratonic.

Intru această zi, se cântă împreună şi slujba sfinţilor părinţi, celor ucişi in Sinaiu şi în Rait. Pentrucă in 14 zile se odovâeşte praznicul sfintei dumnezeeştei arătări.

La Doamne strigai-am, S tih irile pe 6, aleMucenicilor 3 şi ale Cuvioşilor 3.

Stihirile Mucenicilor glasul al 4-lea.

Podobie: Dat-ai semn...

S3 rmil cel slăvit, Stratoniccel cugetător de Durn-

nezeu, doimea cea minunată, mărturisind pre Treimea cea nezidită, după multechinuri şi munci au biruit înşelăciunea mulţimii dumnezeilor şi încununându-se cudiademe de biruinţă se roagăsă se dăruiască lumii paceşi mare milă.

Păcându-te slugă Cuvântului mucenice Ermile, din a-legerea dumnezeescului Duhşi cu amestecarea sângeluivăpsind veşmântul preoţiei,cu adevărat mai sfinţită o aifăcut şi mai luminoasă. Şi a-cum te-ai mutat la locaşurile

împărăteşti cele înţelegătoare,făcându-te rugător fierbintepentru ceice te cinstesc.

Suferind legături din poruncile judecătorului, v’aţibăgat în coşniţă şi primindamândoi sfârşit fericit şi înne-care în ape, înţelepţeşte aţi

înnecat într’nsele pre meşte-

şugitorul vrăjmaş şi acum pe-treceţi în ceruri cu bucurie,rugându-vă pentru toţi, vite

jilor mucenici.Alte Stihiri ale cuvioşilor Părinţi, glasul

al 8-lea.Podobie: Ce vă vom numi sfinţilor...

Tare v’aţi nevoit sfinţilorsuferind vitejeşte, cu răbdarea, năpădirea varvarilor şipuindu-vă sufletele cu osârdie înaintea săbiilor, v’aţi încununat cu cununi muceni-ceşti şi cu îngerii acum pe-

treceţi dupre vrednicic. Multăeste răbdarea vostră şi maimari darurile. Rugaţi-vă să semântuiască sufletele noastre.

Cuvioşi ai lui H ris to s,nebăgând în seamă cele trecătoare ale vieţii, de bunăvoiev’aţi chinuit, supuind vitejeşte cugetul trupului şi prin sa

bie săvârşindu-vă întru Hristos, acum dupre vredniciecu îngerii petreceţi. Pentruaceasta cinstind pomenireavoastră vă rugăm, ca să vărugaţi să se mântuiască sufletele noastre.

Bine vieţuind sfinţilor şivitejeşte urmând chinurilormuceniceşti, dupre vrednicieaţi luat din Cer darurile. Săbiile voi nu le-aţi băgat înseamă, răbdând munci asemenea lor. Ca împreună cu dânşii să vă încununaţi cu cununa muceniei. Rugaţi-vă să semântuiască sufletele noastre.

Slavă, glasul al 8-lea, a lui Studit.

Cuvioşilor părinţi cugetând ziua şi noaptea în legea



IN TRE ISPREZ EC E ZJLE 223

Domnului, v’aţi învrednicit avă face împreună sădiţi cu

lemnul vieţii şi roada voastrăa odrăslit cununi muceniceşti.Deci având îndrăznire către jDumnezeu puitorul de ne-voinţe, cereţi şi nouă iertareşi mare milă.


Astăzi făptura se lumi

nează, astăzi toate se veselesccele cereşti împreună şi celepământeşti, îngerii şi oameniise amestecă. Că unde este venirea împăratului şi rânduialavine. Deci, să mergem la Iordan să vedem toţi pre loan,cum botează creştetul cel ne-

îăcut de mână şi fără păcat.

Pentru aceasta apostolesculglas aducând, cu un glas săstrigăm: Arătatu-s'a Darul luiDumnezeu cel mântuitor tu-turor oamenilor, luminând şidând credincioşilor mare milă.

LA STIHOAVNĂ,

Stihirile, glasul al 2-lea.


Arătatu-s’a s tră lu c ireaslavei cea părintească, în rîu-rile Iordanului, curăţind cuBotezul, întinâciunea sufletelor noastre.Stih: Marea a văzut şi a fugit, Iordanul


Primeşte ca o slugă, proo-

rocule Ioane, pre Mântuitorullumii şi botează pre Făcătorul, spre înnoirea oamenilor.

Stih: Ce-ţi este tie Mare că ai fugit, şltu Iordane că te-ai întors înapoi.

Venit-a luminarea, izbăvirea s’a arătat în rîurile Iordanului, să ne adunăm dar casă ne curăţim şi să cântămpre iubitorul de oameni.


Vieţuind viaţa cea întocmai cu îngerii, prin ostenelesihăstreşti, cuvioşilor părinţi,şi plecând înfrânării trupul,ca pre un rob l-aţi supus Duhului. Şifăcându-vă lucrători,poruncilor Domnului, aţi păzit frumuseţea chipului ceadintâiu şi aţi săvârşit nevoin-ţele muceniceşti, prin sudorilecele sihăstreşti. Şi împodo-

bindu-vă cu cununi îndoite,neîncetat rugaţi-vă Mântuitorului, ca să ne mântuimnoi.

Şi acum, a praznicului, asemenea:

Oştile îngereşti s’au spăi-mântat de lucrul ce s’a văzut astăzi în Iordan, gol stândtu, Mântuitorule, în ape. Şiprea curatul tău creştet ple-cându-ţi să te botez dela loan;că tu sărăcind de bună voie,lumea ai îmbogăţit, Doamne,slavă ţie.Troparul Mucenicului, glasul al 4-lea.

Mucenicii tăi, Doamne...

Slavă, al Cuvioşilor, asemenea:

Dumnezeul părinţilor noştri...Caută la sfârşitul cărţii.

Şi acum al praznicului.



- - - ■ ■ ___________________________

224 LUNA LU I IA N A U RIE

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul, Troparul praznicului odată şi al Mucenicilor. Slav ă al Cuvioşilor, Ş i acum, iară al praznicului.

După întâia Stihologhie, Sedea lna C uvioşilor glasul al 4-lea.

Podobie : Spăimântatu-s'a losif...

Botezatu-v’aţi cu întreitchip, al treilea Botez cel princredinţă. Intâiu Botezul focu

lui cel prin apă şi prin dumnezeescul Duh şi al doileaprin lacrimi în Raito şi înSinai, sihăstrindu-vă cu tărieşi săvârşind pre pământ viaţă întocmai cu îngerii fericiţilor şi al treilea ca nişteberbeci aleşi, junghiindu-văpentru Hristos Dumnezeu;

pre acesta neîncetat îmblân-ziţi-1 să mântuiască sufletelenoastre.Slav ă, Şi acum, a praznicului glasul al

3-lea.

Pododie : Fecioara astăzi...

Stăpânul astăzi a venit laIordan, botezându-se în ape

Idela dumnezeescul Mergăto

rul înainte. Si de sus Tatăl amărturisit lui: Acesta este Fiulmeu cel iubit şi Duhul s’aarătat cu chip strein de porumb preste dânsul.După a doua Stihologhie, Sedealna Cu-

vioşifor, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Locuind în pustie cu bună

credinţă lui Dumnezeu şi postind cu înfrânarea de patimi,

1.1. a. • » • • • • « « a aa a a t i a a a a i t i a a • a a • • 4 a a a a a > » a

arătat aţi înflorit ca finicuJ,roduri hrănitoare de suflet alebunătăţilor, de D um nezeupurtătorilor, aducând oamenilor duleeaţă mai bună decâtmierea. Pentru aceasta şi mărim cu credinţă pomenireavoastră.


Apele Iordanului le-ai sfinţit, stăpânirea păcatului o aisfărâmat, Hristoase, Dumnezeul nostru. Plecatu-te-ai pretine sub palma Mergătorului

înainte şi ai mântuit din înşelăciune neamul omenesc.Pentru aceasta te rugăm, mân-tueşte lumea ta.

Psalmul 50.

C A N O A N E L E

Al praznicului cel de al doilea cu Irmosul pe 6, şi ale sfinţilor 2 pe 8.

CANONUL mucenici lor.Al căruia acrostih la G re ci este acesta.Mărirea mucenicilor tăi o laud, Mântuitorule.

Facerea Iui losif.Peasna 1-a glasul al 8-lea Irmos:

Să cântăm Domnului...

f instiţi ca nişte stele luminate de Dumnezeu, v’aţiarătatlaîntârirea Bisericii

înţelepţilor, luminându-ne prenoi cu luminări, dumnezeeştimucenicilor.

Arătatu-v’aţi ca nişte jăra-tece înţelegătoare, aprinzân-du-vă cu focul Duhului, pururea pomeniţilor şi văpaiaidolilor o aţi stins cu rîurile

sângiurilor voastre.Spălându-vă cu apele lui

226 LUN A LU I IAN UA RIE• • • » 1 * 1 • • I I • • I U M m M I « • ! . 1 9 4. a. 4 «.fr 4 •( 4 <» « I I I I I I M ' M I M I I • »• >» > 4 • • • I • • I I 4 u l i

locaşuri cinstite şi stâlpi aicunoştinţii de Dumnezeu.

A Născătoarei...

Sabia care mai’nainte se întorccâ asupra mea, îmi dămie acum intrări, înfruntân-du-se de suliţa care a împunspre cel născut din tine, MaicăFecioară.

Alt Canon Irmos:Nu întru înţelepciune...

Cu cuget zdrobit slujindlui Dumnezeu, aţi zdrobit se-meţia vrăjmaşului, fericiţilor,zdrobindu-vă cu sabia şi o-morându-vă.

Yitându-vă, înţelepţilor, la

vecuirea celor stătătoare, v’aţilepădat de târâturile celor nestătătoare şi curgătoare. Pentru aceea vă fericiţi cuvioşi-lor mucenici.

Slavă...

$upuindu-vă legii cei dumnezeeşti cu cuget bine cre

dincios, dulceţile trupului le-aţi omorît prin înfrânare, şiacum nevoindu-vă, aţi luatslavă.


Prea sfântă care ai născutpre Cuvântul cel prea sfânt,

sfinţeşte-ne nouă sufletele şitrupurile, carii te fericim pretine, cea fără prihană.

Irmosul...

Nu întru înţelepciune şi„în putere şi în bogăţie ne„lăudăm, ci întru tine înţelepciunea Tatălui cea Ipo-„statnică, Hristoase. Că nu„este sfânt afară de tine, iu-„bitorule de oameni.

CONDACUL şi ICOSUL praznicului.

Sedealna Mucenicilor, glasul t-lu.

Podobie : Mormântul tău...

In ape dimpreună aţi luatfericitul sfârşit înţelepţilor, înnecând pre Veliar într’în-sele cu Darul Dumnezeuluinostru, Mucenicilor. Pentruaceasta luând cununi ca niştepurtători dc biruinţă, vă ve

seliţi cu cetele îngerilor. Cucarii împreună, aduceţi-vă a-minte şi de noi.

Slavă, a Cuvioşilor, glasul al 4-lea.

Podobie... Deg rab nc întâm pină...

ftrătându-vă ca nişte streini şi nemernici, şi făcându-vă colibi în pustietăţi, cu a-devărat aţi sihăstrit Cuvioşilor, împodobindu-vă goliciunea cu îmbrăcămintea bunătăţilor, asemănându-vă din*preună patimilor lui Hristos.Pentru aceasta aţi primit şi

junghiere dela varvari.

Şi acum, a praznicului, asementa.

Rristos Dumnezeul nostrucelace se îmbracă cu lumină.



IN TR EISPREZEC E ZILE 227«.lli i i i i M M • • m a i i i M * i i * i W i * M i i i a « > * i • 1 1 • i t«•hi imimiiiiimiiiiiiiiiiia

ca, cu o haină, se îmbracăacum cu rîurile Iordanului,pre carele Tatăl de sus mărturiseşte şi de jos slava Duhului, care a venit prestedânsul ca, către cel de un scaun cu Tatăl. Acesta este celce luminează şi ne sfinţeştepre noi!

Peasna 4-a, Irmos :Auzit-am Doamne...

JP a o slugă a CuvântuluiIK mucenice Ermile, cu cu-® vintele tale ai înfruntat

cu osârdie nebunia cea necuvântătoare a celor fărădelege.

Cugetătorii de Dumnezeu

propoveduind o fire a Dum- Inezeirii, o putere şi o domnie, au defăimat înşelăciuneamulţimii dumnezeilor.

Zgâriindu-te spânzurat şicu chinurile fiind înconjurat,ai rămas neclătit pătimitorule,mucenice Ermile, cugetătoru-le de Dumnezeu.

AI Născătoarei...

Cu lenevire dormind şi fiind acoperit cu păcatul, po-văţueşte-mă către pocăinţă,ca ceeace eşti Maică preacurată a Cuvântului.

Alt Canon, Irmos:

Ridicat pre Cruce...

Nebiruindu-vă de patimiletrupului, aţi biruit pre vrăjmaşi şi omorându-vă cu sa

bia prea fericiţilor, v’aţi mutat împreună către viaţa ceacerească, bucurându-vă.

Omorându-vă mai ’naintede moarte cu înfrânare debună voie cuvioşilor, cumplitv’aţi omorît de bunăvoie, prinsăbiile celor fărădelege şiv’aţi încredinţat de viaţa cea

fără de moarte.Ca nişte miei v’aţi hrănit

cu înfrînarea şi ca nişte berbeci aleşi omorându-vă demâinile lupilor celor vărsătoride sânge, v’aţi adus la viaţacea veşnică, Cuvioşi ai luiHristos.

Slavă...

Preoţii şi bătrânii şi tineriiceice locuiau la Muntele Raitoşi la Sinai, s’au făcut mucenici,vieţuind cu cuviinţă şi moartesilnică murind.


Domnul cel mai ’nainte deveacuri, arătându-se din Fecioară prunc tânăr şi făcându-se om, înnoeşte omenirea.Să-‘i cântăm lui: Slavă puteriitale, Doamne.

Peasna 5-a, Irmos:

Pcntruce rn'ai lepădat...

aw orii chinurilor, nu au a-M? coperit vitejia voastră,

JU i mucenici prea lăudaţi,căci mai mult decât soarele

III

—

228 LU N A LU I IAN UA RIE• • n»ii»ainii»iiiflN a n aviiMiutivi «mi» «•»a«••••»•»•••«•■a • •«*•»•<•••*• a>aa#a «M>i ►•a.a.»•#a>it*>na«*ami aia«ia«iaaiaatB

s’au arătat, povătuind la lumi

nă pre ortodoxi cu lumina bunei credinţe şi risipind întu-nerecul dracilor.

Trecând preste hotareleomenirii de Dumnezeu fericiţilor şi unindu-vă (prin curăţiri desăvârşit) cu cel maipre sus de îire, cu tăria gândului, aţi suferit chinurile celeamare şi zgâriiturile şi mun-

j cile.

Vitejeşte ai stătut împro-tiva judecătorului, mărite mucenice Ermile, şi te-ai învrednicit a auzi glas din Cer preafericite, să vorbeşti cu dragoste cu celce te-a chemat,

ca cu un puitor de nevoinţeşi întăritor mucenicilor lui.

A Născătoarei...

Ca o frumoasă, ca o împodobită, ca una ce străluceşti

întru curăţie, ai întrupat preCuvântul ccl frumos întru frumuseţe, Maică Fecioară, şi ainăscut pre celce dă tuturorfiinţă din bogăţia bunătăţii,cu lucrare dumnezeiască..

Alt Canon, Irmos:

Tu, Doamne lumina mea...

Arătatu-v’aţi raiu desfătării, având în mijlocul vo

stru lemn de viaţă pre Domnul, carele a primit sângelevostru ca o jertfă.

Curgerile sângiurilor îm-

preunându-le cu curgerile lacrimilor voastre purtătorilorde Dumnezeu, într’însele aţi

înnecat pre şarpele cel înmulte chipuri.

Slavă...

Veselia lui Dumnezeu v’aţi învrednicit a o vedeâ şi bucurie veşnică aţi luat fericiţilor, pentru ostenelile şitrudele voastre.


Născut-ai pre Dumnezeumai pre sus de cuvânt şi decuget şi ai rămas după naş

tere ca şi mai’nainte de naştere, Fecioară Curată deDumnezeu dăruită.

1

Peas na 6-a, Irm os :

Rugăciune inalt către Domnul...

tfW mplându-vă de ape fă-ţi,I cătoarc dc viaţă, v’aţi le-

pădat în curgerile râuri

lor, şi întru acelea luându-văsfârşitul, aţi înnecat pre maimarele răutăţii şi acum ne iz-vorîţi nouă izvoare de tămăduiri, prea lăudaţilor.

Băgându-vă cu osârdie încoşniţă v’aţi dat adâncimii,purtătorilor de chinuri, şi v’aţi

suit către viaţă dumnezeiască, vitejilor, aflând cu bucurie cele din veac nădejdii,



IN TREISPREZECE ZILE 229

sfinţilor mucenici, muri cugetătorilor.

ftrătatu-te-ai, Strat o ni ce,mucenice, (când te chinuiau şite bateau amar) stâlp de răbdare nemişcat, răzemat de temeiul credintii, pierzând princuvinte şi prin fapte împro-tivirea gonacilor.

A Născătoarei...

Patimile sufletului meu celui neputincios şi durerea inimii Fecioară şi răzvrătirilegândului meu cele de multefeluri, vindecâ-le, Născătoarede Dumnezeu, ca o milostivă.Şi încetează rogu-mă viforul

| cel cumplit al patimilor mele.Alt Canon Irmos:

JertU-voiu ţie cu glas...

Rupând legăturile doririilumeşti, prin sihăstrie, v’aţi

I deslegat delegaturile trupului cu moarte silnică, şi v’aţilegat cu dragostea cea nedes-legată a Ziditorului.

Cu vieţuirea cea înaltă a-rătându-vă ca nişte munţi,

pre celce îngrozea că va săpiardă munţii şi toată zidirea în puterea sa, l-aţi supus subpicioarele lui Hristos.

Slavă...

Adăpându-vă cu apele lacrimilor fericiţilor, ca un pământ bun şi gras, rodiţi spiculmuceniei, carele se păstrează

în jitniţile cele veşnice alelui Hristos.


Adormi valurile patimilortrupului meu, cu rugăciuneata cea neadormita, Fecioară,rogu-mă, şi să nu mă dai săadorm, în somnul cel preagreu al păcatului.

Irmosul :

Oertîi-voiu ţie cu glas de„laudă, Doamne, B is e ric a„strigă către tine, de sângele„dracilor curăţindu-se,cu sângele cel curs prin milostivire„din coasta ta.CONDACUL cuvloşllor, glasul al 2-lea.

Podobie : Căutând celc de sus...

Din gâlceava lumii aţi fugit şi la limanul cel lin v ’aţimutat, prin sângiurile muceniei şi cu ostenelile postni-

ciei v’aţi încununat. Pentruaceasta v’aţi şi arătat cu mucenicii şi cu cuvioşii împreună locuitori.

ICOS.M ăd u lările cele de pre

pământ omorîndu-vă, cuomo-râciunea cea de viaţă purtătoare, patima lui Hristos aţi

închipuit, mai întâiu întrubuna postnicie şi a două oarăiarăş întru pătimire. Pentruaceasta însuşi şi îndoite cununi v’a trimis c ap ete lo rvoastre sfinţilor părinţi, gă-tindu-vă locaşul ceresc şi locul cel veşnic; unde acumbucurându-vă, v’aţi arătat cu .

mucenicii şi cu cuvioşii împreună locuitori.

230 LUNA LU I IAN UA RIE» H ' i * t a i - i • i n uiumi u n t i ■ a n 0 « *• >< » ■ a i m . i a . » a . » a -a a t a > a 0 « •• • !• » > i a 1 a i a • a - a a • •••• • a a a • a a a - i a 1 a a a • a a a « a i « | .

Intru această lună în 13 zile, pomenireasfinţilor mucenici Ermil şi Stratonic.

Stih : Coşniţa este corabie lui Erm il şi Stratonic.

Cari obştească innotare au făcut intru adânc.In această lună în a treisprezecea zi,

Frmii şi Stratonic innecaţi în Dunăre se săvârşi.

Acesta a fost pe vremea lui Lichinie împăratul, şi eră sfântul Ermil dupre rân-duiala biscricii diacon; carele stând înaintea împăratului şi mărturisind numelelui Hristos, întâiu la bătut cu nişte toiegede aramă peste fălci, apoi şi bătut şichinuit cu multe rane, îndemna pre Stra

tonic prietenul său, sâ se îmbărbăteze şisă nu se spăimânteze, pre carele îl dtireâinima de chinurile lui. Că atunci cândbateau pre sfântul Ermil cu taiege, în-torcându-se şi văzându-l Stratonic, a plânsşi îndată se pricepu că erâ la un gândşi la o voinţă cu dânsul. Deci întiebân-du-1 împăratul, mărturisi că este creştinşi s'a aruncat împreună cu Ermil în apaIstrului adică în Dunăre, unde amândoişi-au primit fericitul sfârşit. Şi sc facesoborul lor în biserica arhanghelului Mi

hail, care este la Oxia.Intru această zi, prea cuviosul părintele

nostru lacov cel din Nisibe.

Stih : lacov cel cu iirea muritor,Erâ de necuviinţă a nu muri cu cei aseme

nea muritori.

Acesta a fost născut şi crescut înmarea cetate Nisibe. Iubind viaţa ceapaşnică şi liniştită, s’a suit pe vârfurile

înalţilor munţi de acolo şi sufereâ fericitul vitejeşte, vara adică arsura, iară iarna

gerul şi ghiaţa, hrana Iui erau ierburilecele sălbatice, iară băutura puţină apă,şi îmbrăcămintea lui erâ un singur acoperământ; şi în scurt aşa îşi dărăpănătrupul, neîncetat aducând sufletului duhovnicească hrană. De aicea i s'a făcut lui

îndrăzneală către Dumnezeu şi mai 'naintevedea cele viitoare şi Dar spre facerea deminuni, a primit din Darul sfântului Duh; Icăci trecând oarecând pe la un Ioc şi văzând oarecare femei că stau la un izvorfără ruşine, izvorul l-a uscat, iară perii

capului lor au făcut să se înâibească,fiind rugat apoi a făcut să izvorască iarăşapă; iară pre femeile acelea, le-a lăsat

să rămâe întru aceeaş stare. Şi pre oarecarele judecător Pers, ce a făcut o judecată strâmbă, l-a îngrozit. Câci aflându-se

acolo o piatră mare, blestemându-o preaceasta sfântul o a zdrobit, în cât s’au îngrozit ceice stau de faţă şi priveau. Decare temându-se şi judecătorul, a înnoit

judecata cea dinainte şi a dat altă dreaptăhotărîre şi oarecari săraci cu chip debatjocură, închipuind pre unul dintre eică este mort şi rugându-se fericitului carele treceâ pe acolo, ca să iâ ceva delael, cu adevărat pre acela l-a trimis morţii,şi iarăş fiind rugat l-a înviat. Şi cânds'a făcut episcop patriei sale Nisibe şi a

fost faţă la sinodul din Nicheea, unde s’aanatimatisit spurcatul Arie când el sesârguiâ să fie primit în biserică să slu jească împreună prin chip viclean, a muritprin rugăciunea acestui mare lacov. Darşi lui Savorie împăratul Perşilor, careles’a dus să înconjure Nisibe şi multe meş-teşugiri a făcut şi se găteâ să intre înlăuntru, numai arătându-se sfântul, sprefugă pre Perşi i-a întors, nor de muşteşi de ţânţari râzboindti-se cu ei, de caricaii şi elefanţii îmboldindu-se şi rupând

legăturile fugeau; care văzând împăratulşi de nedumerire cuprinzându-se, s’a întors la ale sale nelucrător. Intru acesteprea mari faceri de minuni, dumnezeescullacov izbândind şi piin de zile făcându-se,s’a odihnit.

Intru ace astă zi, srăntul muccnic A tana sie ,bătu t cu toieg e s'a săvârşiL

S tih ; Bătăilor Atanasie te-ai dat pre sine,Grăbind ca să mori, pentru ca să vietueşti

mult mai bine.

Intru această zi, sîantu'. Pahcmie şi Papirin, in apă s’au săvârşit.S t ih : Asemenea sfârşit şi Papirin a aflat,Precum tu, Pahomie fiind în apă aruncat.

Intru această zi, înnoirile proorocului llie la monastirea din Valea adâncă.

Intru aceasta zi, prea cuviosul părintele nostru Maxim Cavsocalivitul, carcie in sfântul munte al Atonului a sihăstrit la anul una mie

trei sute douăzeci, cu pace s'a săvârşit.

S tih : Maxim cu bunătăţile pre toţi i-a întrecut.

De şi acum in anii aceşti mai de pre urmă a

sihăstrii.Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne

milueşte-ne şi ne mântueşte pre noi. Amin.



J...................................................... ...................................1

_________ _______ ________ _____ njN TR EISPREZEC E ZILE 231

Peasna 7-a, Irmos :

Tinerii evreeşti in cuptor...in gura ta ai izvorît, Cu-vioase, izvorul cel curgă-

& tor de miere, carele apotolit amărăciunea trândă-virii pătimitorului Stratonic,Ermil celce a strigat: Dumnezeule bine eşti cuvântat în veci.

Toiag de putere ţiind Crucea cea mântuitoare viteazule mucenice şi răbdândtoiege, cu osârdie cânţi Ziditorului tău, Erm ile: Bine eşticuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Celce a mântuit minunatdin pântecile chitului pre pro

orocul cel ţinut intr’însul, a-cela mântueşte după sfârşitdin apele gârlelor, moaştelevoastre cele purtătoare debiruinţă, purtătorilor de chinuri.

A Născătoarei

Ca să deslegi blestemul

Evei, Hristoase, te-ai sălăşluit în pântecele cel fără prihană,izvorînd izvoare de bună cuvântare, celorce strigă: Binecuvântat este rodul pântece-lui tău, Preacurată.

Alt canon, Irmos:Tinerii cei din Avraam...

piind străluciţi cu strălu

cirile înfrânării şi luminaţi cusfinţite pătimiri sfinţilor, a-rătat v’aţi mutat către lumina

cea neapusă, făcându-vă îii

zilei.De dulceţile cele din lume

înstreinându-vă de bună voie,minunat v’aţi unit cu celces’a arătat în trup oamenilor,moştenind bunătăţile cele veşnice şi nepieritoare, Cuvio-şilor.

Slavă...

Dumnezeescul P ave l şiloan, şi Teodul şi Nil şi împreună toţi postnicii şi slăvi-ţii mucenici, ceice au muritşi au vieţuit, prea lăudat săse fericească.


Pre tine ceeace ai pur

tat cu adevărat în pântecemana vieţii, te însemnă preaarătat de demult năstrapa ceapurtătoare de mană. Binecuvântată eşti tu între femei,prea curată Stăpână.

Peasna 8-a, Irmos:

De şapte ori cuptorul...

ătându-te şi cumplit cu

yM sabia tăindu-te şi de mul-ţimile necazurilor încun- jurându-te, pururea pomeniteErmile, lui Stratonic te-ai făcutpovătuitor către faptele dreptei credinţe, cu carele şi strigai: Preoţi binecuvântaţi, popoare prea înălţaţi pre Hristos în veci.

Cei neplecaţi cu cugetulşi viteji la patimi şi vrednicidarurilor celor cereşti, pietrile

234 LUNA LU I IANU ARIK

Hristos fericiţilor, lumineazăcugetele tuturor cu Darul

dumnezee&cului Duh, carelelucrează toate.

Ş i acum, a Născătoarei...

Se cutremură Heruvimiide Cuvântul, celce şade predânşii negrăit. Văzându-1prunc ţiindu-se în braţele talecele de maică, prea sfântă

Stăpână, ceeace eşti mai | înaltă de cât toată zidirea.Irmosul:

Rristos piatra cea netă-„iată de mână, cea din marginea unghiului, din tine„muntele cel netăiat, Fe- I„cioară s ’ a tăiat adunând„firile cele osebite. Pentru

„aceasta veselindu-ne, pre I„tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.

' SVETILNA.

Podobie: Femei auziţi glas...

Cântând cu dragoste sfinţita prăznuire a lui Ermil cugetătorul de Dumnezeu, toţisă slăvim pre Hristos, carele

s’a botezat astăzi de loan înrâurile Iordanului, şi împreună a proslăvit pre aceştia, !ca pre nişte dumnezeeşti mucenici ai lui.


Prin ostenelele sihăstrieidesăvârşit aţi omorît pre şarpele începătorul răutăţii. Iară

Ia sfârşitul vostru aţi luat cununile muceniciei. Lauda pă-

* M M . . * 4 * I M I M » . . M . n i M . i n • •••►«•*■«<• I I » '• • • " • • • t it a ii.u a

rinţilor şi slava mucenicilor,mulţimea cea pururea prăz-

nuitâ a minunaţilor părinţidin Raito şi Sinai.

Şi acum, a praznicului.

In ziua de astăzi s’a făcut zi de lumină neapusă, căHristos adevărul a venit a- cum de s’a arătat. Să-l lăudăm pre el cu cântări şi cu

glasuri, dupre cuviinţă, capre un Ziditor şi Stăpân. O!ce taină nouă. Că făcătorullui Adam, de bună voia luis’a arătat om.

LA STIHOAVNĂ.

Stihirile praznicului, glasul al 6-lea.

Podobie : Ingereştile puteri...

Veniţi şi noi cu simţirea

inimii să alergăm credincioşii la râurile Iordanului şi văzând pre Hristos că se botează cu trupul de loan Mergătorul înainte. Acum împreună cu dânsul slavoslovind,să-i strigam lui: Bine eşti cuvântat celce te-ai arătat, Dumnezeul nostru, slavă ţie.Stih: Marea a văzut şi a fugit, Iordanul


Acum toiagul lui Ieseiua odrăslit pre dumnezeesculsicriu cel primitor de Dumnezeu şi de mană, din carea ieşit floarea vieţii cea nepieritoare. De care spăimân-tându-se Iordanul şi loan cu

mâna pipăindu-1, striga luiHristos: Bine eşti cuvântat



IN PAT RU SPREZEC E ZILE 235

celce te-ai arătat, Dumnezeulnostru, slavă ţie.

Stih: Ce-ţi este ţie mare că ai fugit şi tu Iordane că te-ai întors înapoi.

Cântaţi cu viersuri putericereşti, cântaţi oamenilor şivă veseliţi, într’un glas, căiată Stăpânul, strălucirea Tatălui, vine la râurile Iordanului ca să se boteze dela rob,popoare să strigăm: Bine eşti

cuvântat nelce te-ai arătat,Dumnezeul nostru, slavă ţie.Slavă, a Cuvioşilor, glasul al 8-lea.

Fcriciţi sunteţi Cuvioşi şiMucenici ai lui Hristos Dumnezeu. Cuvioşi, că pentru dreptate aţi fost goniţi şi Mucenici, căci sabia nu v ’a despărţit pre voi de dragostealui Hristos şi pentru aceastavă bucuraţi, că plata voastrămultă este în ceruri.Şi acum, a praznicului, asemenea a lui

Anatolie:

Astăzi îăptura se luminează, astăzi toate se veselesc, cele cereşti împreună

şi cele pământeşti, îngerii şioamenii se amestecă. Că undeeste venirea împăratului şirânduiala vine. Deci să mergem la Iordan, să vedem toţipre loan, cum botează creştetul cel neîăcut de mână şi

îără de păcat. Pentru aceastail apostolescul glas aducând, cu

I un glas să strigăm: Arătaţii -s’a Darul lui Dumnezeu celmântuitor tuturor oamenilor,

luminând şi dând credincioşilor mare milă.

Şl cea laltă slujbă a Utren iei după rânduială şi Otpustul.

LA L ITURGHIE

Fericiric din Canonul p ra z n ic u lu i,Peasna 8-a pe 4. Şi din Canonul părinţilor, Peasna 6-a pe 4. Prochimen, glasulal 7-lea: Scumpă este înaintea Dom

nului moartea cuvioşilor lui... Stih: Cevoiu răsplăti Domnului... Apostol câtreRomani: Fraţilor, ştim a i calor ce iubesc pre Dumnezeu*. Aliluia, glasul al 4-lea:Strigat-au drepţii şi Domnul i-a'auzitpre ci... Evanghelia dela Lucâ: în vremea aceea stăiul- a lisus la foc sex.

CHINONICUL

Bucuraţi-vă drepţii întru Domnul...


Î N 14 ZILE

Cuvioşii părinţii noştri, sfinţii cei ucişi în Sin ai şi în Raito.

Intru această zi, se cdovăeşte praznicul slinlci şi dumnezccşteî Arătări şi cântăm toată slujba praznicului neschimbată, a Vecerniei şi Utreniei, afară de Vohod şi de Paiim ii, de Litie şi de

.Polieleu şi Ia Liturghie de Antitoane.

Intru această lună în 14 zile, sfinţii cuvioşi părinţi ce s’au ucis în muntele Sinai.

S t ih : Sabie este aicea, care multe omoruri a lucrat.

Iară ceice au pătimit, bărbaţi, prieteni bunătăţii s au aflat.

In aceasti lună in a patrusprezecea zi, Arătaţii părinţi de sabie se jertfi.

Aceştia dorind de viaţa sihăstrească,lăsând toate lucrurile lumeşti, locuiau înpustie, cu cari împreună eră şl fericitulNil, carele fusese cparli în Constantinopol,carcle şi cu puterea ştfinţii (fiind foarte învăţat) şi cu Darul sfântului Duh, foartefrumoase cărţi a scris, îndemnătoare spre



236.......... ............. .. .............. .. r>LU ^ TJ ^ j .^ X A g lE

nevoinţâ, pomenind şi de viaţa şi pradaşi uciderea acestor prea cuvioşi părinţi, Jde vreme ce aceştia s’au ucis de barbarii

cc Ie zic vlemii, cari din Arabia până laEghipet şi spre marca Roşie se întind lapustie. Şi mai ’nainte cu mulţi ani pcvremea împărăţiei lui Dioditian şi a IuiPetru patriarhul Alexandriei, s’au omorîtsi alţii, cari şi aceia sihâstrcau în munteleSinai. Că ieşind Saracmii cari locuiau şiei în muntele Sinai, murind mai mareleacestora, au ucis pre mulţi din sihastri,iară alţii scăpând la cetate, s’au arătatSaracinilor noaptea pară de ioc, arzândtot muntele şi para se suia până la Cer,

care văzând Saracinii s’au speriat şi Icpă-dându-şi armele au fugit. Deci, cei dintâiuucişi, erau treizeci şi opt, având multerane pre trupurile lor, însă dintr’inşii s’auaflat doi v ii: Sava şi Isaia, iară de ceiucişi, unora li se tăiase capetele de tot,altora se ţineau de o parte capetele înpiele., alţii jumătate tăiaţi. Pre cari i-au

îngropat aceşti doi părinţi, cari au po*vestit şi celece s’au întâmplat.

Intru această zi, pomenirea celor treizeci şi trei de părinţi ce 3’au ucis la

Raitd.Stih: Precum Rahil oarecând pre fii. iară

acum pre părinţi,Plânge Rait6 ca pre cei împreună dc sabie

jertfiţi.

Aceşti fericiţi părinţi se ne voiau şipetreceau pustniceşte, acolo unde eraucele douăsprezece izvoare de ape şi celeşaptezeci de steble de finic. Deci, intrândtrei sute de Vlemi, în vase mari, şi trecând luciu! Etiopiei şi viind la un loc,

au aflat o corabie şi trecând în ţara Fa-raniţilor, îi întâmpinară Faraniţii şi aufost biruiţi de Vlemi şi au pierit patruzeci şi şapte de bărbaţi. lara Vlemii luândfemeile şi copii Faraniţilor, au mers lacetate unde erâ biserica sfinţilor părinţi,cari închizând poarta îşi aşteptau moartea. Dcci, viind barbarii şi negăsind banişi avere, i-au ucis pre toţi şi luând pradas’au dus să treacă şi neaflând corabiacare o afundase podvoranii şi fugiseră, s?auumplut de mânie şi au junghiat pre toţi

robii, asemenea şi ei s’au junghiat uniipre alţii.

Intru această zi, pomenirea prea cuviosului părintelui nostru Teodul, feciorul

lui Nil cel înţelept.

Stih: Cu cuviinţă pre Teodul voiu laudă Ca pre o sluga a lui Dumnezeu şi cu numele şi cu fapta.

Acesta a fost fecior lui Nil cel înţelept, carele a fost eparh în Constantinop le şi lăsând mărirea lu:nii, a mersde s’a călugărit împreună cu fiul său înmuntele Sinai. După aceea af!ându-se şiacesta si alţii acolo şi petrecând pustniceşte, i-au lovit barbarii fără de veste,şi începând a junghia pre sfinţii părinţi, Nila putu sâ fugă, iară fiul său Teodul, s’a

prins rob şi cu alt oarecarele tânăr şi îiduceau legaţi. Deci, ajungând barbarii dea dormi pe Ia corturile lor, au vrut să

junghie pre acei tineri să-i facă jertfăluceafărului ce răsare înaintea soarelui.Dar unul a scăpa: şi a fugit, iară barbariiadormind, soarele a răsărit şi luceafăruls'a ascuns şi nu au junghiat pre Teodul. iDeci, vrând să-l vânză, nu le dâ mai multdecât doi galbeni, cât unul dintr’înşii scoţând sabia a vrut să-l junghie. Atunceal-a cumpărat episcopul şi i-a dat drumul

şi bine vieţuind cu plăcere dumnezeiască,a răposat. Şi se face soborul acestor sfinţipărinţi împreună, la cinstita biserica sfântului apostol Pavel, care este unde sehrănesc săracii.

Intru a ceas tă zi, pomenirea prea cuviosului părintelui nostru Ştefan ce a făcut

mănăstirea Hinolacul.

St ih : Dumnezeescului Ştefan groapa s'a sapat mormântul Iui.

Carele a zidit monastirca Hinolacului.

Acest sfânt Stefan era din părţileAnadolului, de bun neam cupre mareleIov, din început râvnind viaţa sihăstreascaşi ducându-se pe Ia mănăstirile cuvioşilorbărbaţi, cele de pre la Iordan şi din pustiuşi a sfântului Evtimie, Sava şi Teodosie.Şi învăţându-se bir.e petrecerea fiecaruia,mai în urmă s’a pogorît la C.nnstantinopolpc vremea împărăţiei lui Leon Isavrul.Deci, dându-i-sc găzduire, lângă Gherman6prea sfinţitul patriarh şi rămâind lângăel câtva timp, multe dela acela învăţând

şi spre folos luându-1 şi bun sfetnic lui în lucrări făcându-se, a locui la mănăstirea



ce acum se zice Hinolacul, care s’a în

temeiat de dânsul şi mulţime de monahiacolo a adunat. Pre cari cu învăţătura şicu povăţuirea, i-a hrănit Domnului şi i-aadus la măsura vârstei, plinirei lui Hristos. Deci, bine petrecându-şi viaţa şi a-şezârei celei de sus, aicea a luat dovedirile când eră a se mută, petrecându-sesufletul său cu mărire precum ceice pentrucurăţenie au văzut, multora au povestit,şi a sburat dela cele de jos, la cereştilelocaşuri.

Intru această zi, pomenirea cuviosului părinte

lui nostru Sava arhiepiscopul Serbiei şi ctitorul sfintei monastiri a Hilindarului.Stih: Luceafărul luminând Serbia, părinte

tc-ai aratat,Carele cu faptele şi cu cuvintele talc, aceea

mărită s'a aflat.Intru această /.i, sfânta muceniţă Agiri, la

întunecoasa temniţa bagându-sc, s'a săvârşit.Stih: Necuraţii, puind pc Agni in casă în

tunecoasă.I-a pricinuit ei prea luminată casă.Cu ale lor s f inte r ugăciuni , Doa mne m i lu

eşte- ne şi no. mA ntu eşto pr n n ni, A m in .

CADE-SE A ŞTICă de se va întâmplă odovania praz

nicului dumnezeeştei Arătări, în Duminecacca mai ’nainte de a Vameşului şi aFariseului, Sâmbătă seara la Vecernia ceamică, la Doamne strigat-am, punem stihirile învierii, pe 4. Slavă, Şi acum, apraznicului. La Sîihoavnă stihira învierii1, şi a praznicului. Stihoavna cu stihurile sale cele dela Vecernia cea mare.Slavă, Şi acum, a praznicului: AstăziHristos la Iordan a venit... glasul al 2 lea,cea dela Hvalite. Troparul învierii, Slavă,Şi acum, al praznicului.

LA VECERNIA CEA MARE:

Dupfl obişnuita Catismâ, La Doamnestrigat-am: Stihirile învierii 3 şi ale luiAnatolic 1, şi ale praznicului b, celecesunt la însuşi praznicul. Slavă, a praznicului, Şi acum, a Născătoarei învieriiglasului. La Litie, stihirile. Slavă, Şi acum,a praznicului. La Stihoavnă, Stihirile învierii, Slavă, Şi acum, a praznicului. Labinecuvântarea pâinilor, Troparul: Născă

toare de Dumnezeu Fecioară... de doua

ori, şi al praznicului odată şi cetire dinFaptele Apostolilor. Iarâ de nu este Priveghere, după: Acum slobozeşti... Troparul

învierii, Slavă, Şi acum, al praznicului.La Pavecerniţâ, după Cade-se cu adevărat... şi după Tatăl nostru, Condacnlpraznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul, Troparul învierii ce 2 ori. Slavă, Şi acum, alpraznicului. După Catisme, Sedelnele învierii cu ale Născătoarei şi cetire. DupăFericiţi cei fără prihană, şi Troparele:Soborul îngeresc... Ipacoi al glasului,Antifoande, Prochimen: Toată suflarea..Evanghel a învierii şi celelalte ale învieriipână la Canoane. Canonul învierii cufrmosul pe 4, şi al Născătoarei de Dumnezeu pe 2, şi ale praznicului, amândouăCanoanele pe 8. Catavasiile praznicului,după a 3-a Peasnă, Condacul prazniculuişi Icosul şi Ipacoi al praznicului şi cetireaprâznuirii. După a 6-a Peasnă, Condacul

învierii şi Icosul şi cetirea Ia Prolog. La

a 9 Peasnă, cântăm: Ceeace eşti maicinstită... Svetilnă învierii, Slavă Şi acum,a praznicului. La Hvalite Stihirile învierii4, şi ale praznicului 4, cu Stihurile lor.Slavă, Stihira Evangheliei, Şi acum: Preabinecuvântată eşti... Slavoslovia cea mare.După Sfinte Dumnezeule, Troparul învierii numai, Ecteniile şi Otpustul. La ceasuriTroparul învierii, Slava, al praznicului.Şi acum, a Născătoarei ceasurilor. DupăTatăl nostru, Condacul praznicului şi al

învierii le zicem schimbându-le.

LA LITURGHIEFericirile glasului pe 6 şi ale praznicu

lui, Peasna 9, dela amândouă Canoanelepe 4. După Vohod Troparul învierii şial praznicului. Prochimenul, Apostolul şiEvanghelia Duminecii rândului. Aliluia şiChinonicul piaznicului şi al zilei.

CADE-SE A ŞTI:

Dc se va întâmplă, in odovania dumnezeeştei Arătări, Dumineca Vameşuluişi a Fariseului, Sâmbătă seara Ia Va-

IN PATRIJSPRF.ZF.CE ZILE 237



238 LUN A LUI IAN UA RIE• • > • • • ' » « • l - a - i ■ » « >l • ■ I I I ■ > l » « - « " l i • -« -• «• ■'■ '• ‘■• •li a i ■ • » •

cernia cea mică: Stihirile Învierii pe 4.Slava, Şi acum, a Născătoarei glasuluide la Vecernia cea mică. La StihoavnăStihira învierii una, şi Stihoavna prazni

cului dela Vecernia cea mare cu Stihurileci. Slava, şi acum, a praznicului: AstăziHristos... scrisă la Hvalite, du pa SfinteDumnezeule... Tioparul învierii. Slavâ, Şiacum al praznicului. Ectenia mică şiOtpustul.

LA VECERNIA CEA MARE

Fericit bărbatul, Catisma toata, la Doamne strigat-am... Stihirile Învierii 3 şi al-Triodului 3 cu cca dc Slavă, şi ale praznicului 4, celece se cântă la însuşi praz

nicul, Slavă , a praznicului, Şi acum, aNăscătoarei, a glasului din Octoih. Vohod,Prochimenul zilei. La Litie, Stihirile praznicului şi ale Triodului acelniaş glas3: Glasul Fariseului cel mult lăudător...Slavă, glasul acelaş: Cunoscând sufleteal meu osebirea... Şi acum, a praznicului. La Stivoavnâ, Stihirile învierii, Slavăa Triodului, Şi acum a praznicului. Labinccuvântarca pâinilor, Troparul: Născătoare de Dumnezeu Fecioară... de 2 ori,şi al praznicului, apoi Cetire. Iară de

nu este Privighere, după: Acum slobo-zeşti... Troparul învierii, Slavă, Şi acum,al praznicului, la Pavecerniţă, după Cade-se cu adevărat... şi după Tatăl nostru...Condacul praznicului, Slavă, Şi acum, alTriodului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul, Troparul învierii, de 2 ori. Slavâ, Şi acum al praznicului. După Catisme, Sedelnele învierii,cu ale Născătoarei şi Fericiţi cci fărăprihană... cu Troparele: Soborul îngeresc...Ipacoi al giasului antifoanele, Prochimenulglasului şi Evanghelia Învierii: Învierealui Hristos văzând... Psalmul 50, Slavă:Uşile pocăinţii... Şi acum: In calea mântuirii.,. Deci Stihul: Milueşte-mă Dumnezeule... Apoi Stihira: La mulţimeafaptelor mele... glasul al 6-lea, Canonul Învierii cu Irmosul pe 4 şi al Trioduluipe 4. Şi ale praznicului amândouă Canoanele pe 6. Catavasia praznicului, dupăa 3-a Peasnă Condacul şi Icosul şi Sedealna Triodului, Slavă, Şi acum, a praznicului. După a 6 Peasnă Condacul şi

Icosul Praznicului şi cetire la Prolog. Laa 9-a Peasna cântăm: Ceeace eşti maicinstită... Svetilna învierii, Slavă, a Triodului, Şi acum, a praznicului. La Hvalite

Stihirile învierii 4 şi ale praznicului, cucca dc Slavă 4 cu Stihirile lor, Slavă aTriodului glasul al 8-lea: Pre Fariseul cese îndreptă... Şi acum: Prea binecuvân-tata eşti... Slavoslovia cea mare, Ecteniileşi sfârşit. Şi obişnuita ieşire întru carecântăm Slavă, Şi acum, Stihira Evangheliei. La ceasul dintâiu, Troparul Învierii. Slavă al praznicului, Şi acum, alNăscătoarei ceasurilor. După Sfinte Dumnezeule, Condacul Triodului. Aşa şi lacelelalte ceasuri zicem Troparele, al praz

nicului şi al Triodului schimbându-le, lezicem.

LA LITURGHIE

Fericirile glasului pe 4 şi ale Triodului Peasna 3-a pe 4 şi ale prazniculuiPeasna 9 pe 4. După Vohod, Troparul

Învierii şi al praznicului, Slavâ, CondaculTriodului Şi acum, al praznicului, Pro chimenul giasului si al praznicului. Apostol şi Evanghelia Vameşului şi a Fariseului. Chinonicul zilei şi al praznicului.

INTRU ACEASTĂ LUNĂIN 15 ZILE.

Prea cuvioşii părinţii noştri Pavel Tiveul şi Sfântul loan Colibaşul.

La Doamne strigat-am. Stihirile pe 6, glasulal 2’lea.

Podobie: Când de pe lemn...

f ând din voie dumnezeiască ai părăsit grijilevieţii cu înţelepciune,

* Părinte şi ai alergatcătre ostenelele sihăstriei, a-tuncea cu bucurie ai mers înpustii neumblate, înfierbân-tându-te de dragostea iubiriiDomnului. Pentru aceasta, pu-ştiind patimile cu petrecerea



IN CINCISPREZECE ZILE 239

întru cele bune, ca un îngerai vieţuit.

Din tinereţe osebindu-tepre sine-ţi, Părinte, de toatăadunarea oamenilor întâiu tuai apucat pustietatea, Pavele,mai mult decât toţi sihastriişi în toată viaţa ai fost necunoscut. Pentru aceea cu voie dumnezeiască te-a aflatAntonie, ca pre o comoară as

cunsă şi lumii te-a arătat.Streină petrecere vieţuind,

Pavele, pre pământ, ai locuit împreună cu îiarele, slujindu-te Cuvioase, prin pasăre, din

I voie dumnezeiască. Şi a-I ceasta văzându-o marele An

tonie când te-a aflat, um-plându-se de mirare, neîncetat

slăvea pre purtătorul de gri jă al tuturor şi Stăpânul capre 1111 Dumnezeu.Alte Stihiri ale sfântului loan, glasul şi

Podobia, asemenea.

Când cu chemarea ceadumnezeiască bucurându-te,ai fugit de frumuseţea lumii,

Părinte, atuncea calea ceastrâmtă şi cu ostenele şiprea aspră mai mult ai socotit,de cât calea desfătării. Drept

, aceea prin scăparea şi goli-I ciunea tuturor poftelor, îmbră-

cându-te în chip dumnezeesc,ai luat asupra ta purtarea degrijă a sufletelor, de Dumnezeu fericite.

Vieţuirea cea streină şi

începerea cea streină ai înţeles, fiind rănit de dragostea

lui Hristos, a căruia sărăciacc.a nespusă ai iubit. Şi înaintea porţilor părinţilor tăi,ca unul cel fără casă te-ai chinuit, fiind înghesuit şi scârbit, Părinte. Drept aceea um-plându-te de daruri, moşteneşti avuţia cea nerisipită înceruri.

Purtând în mâini sfânta E-vanghelie, acesteia împlinitorte-ai arătat Părinte. Că lepă-dându-te de averile părinţilor,cu lacrimi şi cu strâmtoare aisăvârşit toată viaţa ta preacuvioase, Ioane. Drept aceeacu dumnezeiască mângâere şineîncetată veselie te îndul

ceşti acum, de Dumnezeu mărite.Slavă, a sfântului loan, glasul al 2-lea. ,

L>epădându-te de lume şide celece sunt în lume, preacuvioase şi luând Evanghelia,evangheliceşte ai urmat luiHristos. Şi întru o colibă, ca într’un raiu tăinuit vieţuindcu petrecerea cea desăvârşit 'cumplită a trupului ai sugrumat pre balaurul cel ucigaşde oameni. Drept aceea petrecând în ceruri, Ioane, preafericite, cere-ne nouă maremilă.


Podobie: Când de pre lemn...

Bucură-te stea cu chip de

ll I

240 LUN A LU I IAN U AR IE• I »•••«I •••«I «•••••* «««■••»«!(. •••••«iiail.1l>M<*l<ri 4. *««■(•

soare, bucură-te pricina tutu

ror bunătăţilor, Preacurată.Bucură-te ceeace ai încăputpre Dumnezeu cel neîncăput,ceeace ai odrăslit spicul nemuririi. Bucură-te dumnezeiască căruţă, uşă prea luminat ă. Bucură-te pierderea blestemului celui strămoşesc, Fecioară, care eşti pricinuitoa-rea bunătăţilor.

A Crucii a Născătoarei, asemenea.

Când a văzut nestricataMieluşa pre Mieluşelul său, capre un om, trăgându-1 spre

junghiere de bună voie, grăiaplângând: Te grăbeşti acum,Hristoase, sâ mă îaci fără defiu, pre mine care te-am născut. De ce ai făcut aceastaMântuitorule al tuturor? Insălaud şi slăvesc bunătatea tacea desăvârşit şi mai pre susde minte şi de cuvânt, iubitorule de oameni.

STIHOAVNA din Octoih.Slavă a sfântului, glasul al 6-lea.

Cuvioase părinte, în tot pământul a ieşit vestea fapte

lor tale. Pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelelortale, taberile drăceşti ai pierdut cetele îngereşti ai ajunsa cărora viaţă fără prihanăai urmat. Indrăsnire avândcătre Dumnezeu, cere pacesufletelor noastre.

Şi acum a Născătoarei...Podobie: Tuată năde jd e a p ui n du şi...

Bucură-te sfeşnic prea lu- j

minat, mai luminos decât lu

minile soarelui, Stăpână. Bucură-te deslegarea blestemului celui dintâiu prea curată,Stăpână, nădejdea celor des-nădăjduiţi, chemarea cea dinnou a neamului nostru. Bucură-te palatul cel luminos,al împăratului tuturor, muntele cel gras, din carele aieşit Mântuitorul. Bucură-tefăclia cea dumnezeiască şiluminoasă a dumnezeesculuiCuvânt. Bucură-te sfeşnic cutotul luminos. Bucură-te scaunul cel de foc.

A Crucii, a Născătoarei

Sabie (precum a zis Simeon) prin inima ta a trecutprea curată Stăpână, când ai

văzut pre celce a strălucitdin tine (cu cuvânt negrăit),de cei fără de lege ca un o-sândit pre Cruce înălţat şi cuoţet şi cu fiere adăpat şi încoastă împuns şi la mâini şi lapicioare pironit. Şi tânguin-du-te ai glăsuit strigând ca omaică: Ce este această taină

nouă prea dulcele meu Fiu.Troparul, glasul al 4-lea:

Dumnezeul părinţilor noştri..,Caută la sfârşitul cărţii.

Slavă alt Tropar, glas acelaş.

Din pruncie pre Domnuliubind cu căldură, lumea ailăsat şi cele în lume frumoase.Şi postnicind cu cuviinţă ţi-aipus coliba înaintea porţilor

părinţilor tăi. Zdrobit-ai cursele dracilor prea fericite, pen-

242•» •« < « ••« ■ !•(» « 4

L U N A L U I IA N U A R IE••«•«.» II» MI•IICI DHI't llUtlUIlIll •«III «Ml

dată, năzuesc cu drag ostecătre folos inţa ta cea neadormită, pururea Fecioară, milos-tiveşte- te spre mine şi mământueşte.

Peasna 3-a, Irmos:

o p elace ai întărit cu cuvân-[f] tul cerurile şi pământul

l-ai întemeiat pre apemulte, în t ăr e şt e - m ă către

cântarea s lav os lov ie i tale,Doamne.Intinzându- ţi ochiul sufle

tului către Dumneze u, predâns ul l-ai iubit Părinte, u-rând cele pământeşti şi petrecând viaţăîngcrească.

Cu razele bunătăţilor, a-

rătat ai gonit neg ura patimilor, Părinte, primind în inimata luminarea Duhului.

Rrănindu- te cu pâinea ceacereascăca odinioar ăllie princorb, ai scăpat de Iezavela cea

înţelegătoare, la a c o pe r ământul lui Hristos.

A Născătoarei...

împăratul slavei şi Făcătorul, din văpseala sângiuri-lor Născătoar ei de Dumne zeuvâpsindu- şi haina cea îm părătească, tăinuit o a mohorât.

Alt Canon, Irmos:

Inf lor i t- a pust ia ca cr inul. . .

Rug ăciunile tale, ca o tămâie cu bunămireasmă, ai a-dus A totvăzător ului, prea cuvioase. Care mirosind, le-a

primit şi te- a numărat pretine în cetele sihastrilor.

A.rătatu- te- ai ca o minuneprea mare, spăimântând inimile celor bine credincioşiprea cuvioase, în ce chip airăbdat la porţile părinţilortăi şi sărac şi scârbit.

Slavă...

Dupre leg e nevoindu- te întru rugăciuni şi în postiri întru nepătimire te- ai îmbr ăcat prea cuvioase, smerindu- ţizburdările trupului, cu puterea dumnezeiescului Duh.


Ca pre un trandafir, cu

miros de mir, din v ăi te- a a-flat pre tine Curatăcel Curat,şi a locuit întru tine, umplândde bun miros omenirea.

v Irmosul:

Inflorit- a pustia ca crinul,„Doamne, biserica păg ânilor„cea stearpăprin venirea ta,

„întru care s’a întărit inima„mea.CONDACUL Sfântului Pavel, glasul al

3-lea.Podobie: Fe cioa ră astăzi . . .

Ca pre o luminăneapusăa soarelui celui înţelegător ,adunându- ne astăzi cu cântări te lăudăm, căai luminat

pre toţi ceice erau întru în-tunerecul necunoştinţii. Su-indu- i către dumnezeiasca în-nălţime, podoaba T iveilor şi




părinţilor şi sihastrilor tare

temelie, prea cuvioase Pavele.Sedealna sfântului Pavel, glasul 1-iu

Podobie: Mormântul tău...

Frumuseţile lumii din inimă urînd, şi pre unul Dumnezeu din suflet iubind Pavele, ai ajuns în pustiu ca

într’o cetate de locuit şi dân~du-te numai la priviri nemiş

cate, cu trupul îiind, te-ai a-rătat ca un înger. Pentru a-ceasta te cinstim.

Slavă, altă Sedealnă, glasul aJ 3-lea.

Podobie: De fr umuse ţea fecior iei laie.. .

Părăsind avuţia cea stri-căcioasă şi mărirea cea trecătoare, ai dobândit avuţiacea cerească fericite Părinte,

şi lauda cea cu adevărat veşnică Pentru aceasta fericimsfântă adormirea ta şi întrudânsa prăznuind, strigăm tie:Pomeneşte-ne pre noi, ca celce ai îndrăsneală către Domnul, Ioane.

Şl acum, a Născătoarei, asemenea.

Ca o vie nelucrată, Fe

cioară, strugurul cel prea frumos l-ai crescut, celce izvorăşte nouă vinul mântuirii,care veseleşte sufletele şi trupurile tuturor. Pentru aceastapre tine ca pre o pricinuitoarea bunătăţilor, fericindu-te pururea cu îngerul, strigăm ţie:Bucură-te cea plină de daruri.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea...

Cea neispitită de nuntă,

Curata şi Maica ta Hristoase,

văzându-te pre tine mortspânzurat pre lemn, ca o Maicăplângând, a grăit: Ce ţi-a răsplătit ţie adunarea jidovilorcea fărădelege şi nemulţămi-toare? Care cu multe şi maridarurile tale Fiul meu s’a desfătat, laud plecăciunea ta ceadumnezeiască.

Peasna 4-a Irmos:

f >)uvinte, din munte umbros, din una Născătoarea de Dumnezeu, cu

dumnezeiască vedere, proorocul mai ’nainte a cunoscutcă vei să te întrupezi şi cu-tremurându-se, slăvea puterea ta.

Fiind sădit în casa lui Dumnezeu, ai odrăslit buna rodirea bunătăţilor şi năvălirile trupului le-ai veştejit cu sihăstria ta.

Cu focul dragostei lui Hristos, ai ars spinii patimilor, şipre tine te-ai arătat, Părinte,locaş Duhului.

Cu toiagul vieţii tale celei îmbunătăţite, ca pre nişte fiareai gonit patimile. Pentru a-ceea şi moartea ta, fiare ţi-auadunat spre îngroparea ta.

A Născătoarei

Raină mohorîtă tăinuit s’aţesut Dumnezeului tuturor,din prea curate sângiurile tale,

Născătoare de Dumuezeu, cucareîmpodobindu-se, ne-aîm-

I244 LUN A LU I IAN U A RIE

• ■ i a i « i ii i ia * a i a a i i m i a » i i ii * i ia « i i i••••• » « •ii>i4<i«m» a < i4 ••!•««» ••*• i i a v H a n a a i t i i ii i i iM M » i a n M a « » * a i

preunat pre noi cu Dumnezeu şi Tatăl.

Alt Canon Irmos:

V e ni t- a i din F e c io ar ă.. .

In haine sărăceşti, te-ai a-rătat comoară ascunsă, deDumnezeu insuflate, că ai iubit podoaba dumnezeiască şicu aceea îmbrăcându-te, ai intrat In cămara Mirelui ceade sus.

Primind sămânţa cea cerească în brazdele inimii, deDumnezeu însuîlate, ai odrăslit spic veselitor, carele hrăneşte gândurile celorce te laudă, urmându-ţi cu cuviinţă.

Slavă...

In colibă prea mică şi strâm

tă petreceai dumnezeescule,din voia ta îăcându-te alt La-zăr sărac. Pentru aceea te o-dihneşti acum în sânurile luiAvraam, Părinte cuvioasc.


Indreptează-mi mişcărilesufletului, Preacurată, către

dumnezeeştile porunci ale celuice a strălucit din pânteceletău mântuindu-mă de viforulsmintelelor vieţii, cu mijlocirile tale.

.Peasna%5-a, Irmos:

ţjpr ânecând, strigăm ţie,Doamne: Mântueşte-ne

A A pre noi, că tu eşti Dumnezeul nostru, afară de tine„pre altul nu ştim.

Fiind vestit întru cântărişi în postiri, în rugăciuni şi

în privegheri, fericite, cătreDumnezeu te-ai sălăşluit, cuvioase Pavele.

Viaţa ta a fost prea cinstită întru Domnul, Paveleprea fericite, şi îngroparea taminunată.

Săvârşind călătoria sihăstriei, Cuvioase, te-ai făcut a-semenea cu puterile cele desus, Părinte.

A Născătoarei..

Şi după naştere te lăudămpre tine Fecioară Născătoarede Dumnezeu, că tu ai născut cu trup în lume pre Dumnezeu Cuvântul.

Alt Canon, Irmos:Lumina celor din întunerec...

Strein te-ai făcut de dul-ceţile pământeşti; strein deai tăi, strein de părinţii tăicu a ta voie, şi curăţindu-tepre tine cu înfrânarea, te-aiunit cu Atotţiitorul, părinteIoane, sărăcindu-te cu duhul.

păcându-te pre tine casăsfintei Treimi, ai poftit a testrâmtoră în colibă, curăţin-du-ţi sufletul cu dumnezeeştile cugetări, văzând prin gândpururea frumuseţea lui Dumnezeu cea negrăită, părinteIoane.

S lavă :

Arătatu-te-ai plinitor le

ii!

IN CIN SPR EZE CE Z ILE 245* <• «• • • !• « * « i » « •» «* •« • • p i n i t « • • • • i i • » • • i a « ■ i . a i i •ai . k i t a a•i aa u n a i a aam a m •»».«>a« ' a u : m a i » « a « i » « * «

gii lui Dumnezeu, nealegând ||

nimic mai de cinste decât dragostea lui, cugetătorule de iDumnezeu. Că nu te-a slăbitpre tine dragostea părinţilorşi a fraţilor, nici bogăţia, nicidulceaţa trupului, Părinte.


Pre Emmanuil Stăpânul ,tuturor ai născut fără strică

ciune, rămâind Fecioară şidupă naştere, Maică Fecioară.Pre carele roagă-1 neîncetatsă mântuiască de supărareavrăjmaşilor, pre ceice scapă i|sub acoperemântul tău.

Peasna 6-a, Irmos:

^ ,7 aină luminoasă dă-mi

mie, celace te îmbraci cuJ lumina ca cu o haină, mult«milostive Hristoase, Dumnezeul nostru.

Intinzându-ţi-se mâinile către Dumnezeu, sufletul tău Cuvioase, l-ai pus lângă dânsul,bine plăcând lui şi în zi şi înnoapte.

Adormirea ta o au măritoştile îngerilor, cetele proorocilor şi ale sfinţilor apostoli, cuvioase Părinte.

Scăpând de furtuna patimilor Cuvioase, cu vetreala sihăstriei celei desăvârşit, te-aiaşezat la limanul cel nevifo-rât al lui Hristos.

A Născătoarei

Oeeace ai născut prin cu

vânt pre Cuvântul întrupat,

rugămu-ne Fecioară, scapă decursele vrăjmaşului sufletelenoastre.

Alt Canon, Irmos :

Intru a dânc ul păca telo r.. .

Pre şarpele cel trufaş l-aibiruit cu armele smereniei fericite, şi înălţându-te întru Duhul, te-ai sălăşluit în locaşuripururea veşnice.

Vmplutu-te-ai de DarurileDuhului şi duhurile vicleniriile-ai supus ca un înţelept şi cuminte şi cu totul dat lui Dum-

11 nezeu.Slavă...

Fiind împodobit cu înălţările nepătimirii părinte Ioane,măcar că te strâmtorai în colibă şi te împroşcai de supărări, dar răbdai întărindu-tedumnezeeşte.


Pre Cuvântul cel întocmailucrător şi de un scaun ce

luice l-a născut, I-ai întrupatdin pântecele tău Curată, carele pentru nespusă milostivirea sa, s’a îmbrăcat cu toată

I omenirea noastră.Irmosul A _ I

T G U s u l w e - * * *Intru adâncul greşelilor

fiind încunjurat, chem adân- 1

cui milostivirii tale cel neur- 1mat; din stricăciune Dum- j nezeule, scoate-mă.

TlT



J l

246 LUN A LU I IA N UA RIE

CO N D A C U L sfântului loan, glasul al 2-lea.Podobie : Cele dc sus căutând...

De cele de sus dorind a ledobândi preaînţelepte,frumuseţile cele dc jos cu chibzuircle-ai defăimat şi lui Hristosceluice a sărăcit, împreunăsărăcind, bucurându-te ai urmat, Ioane. Către carele nu încetă, cu osârdie rugându-tepentru noi toţi.

Alt CONDAC, asemenea.

Iubind înţelepte sărăciaceeace nu se fură, bogăţia părinţilor tăi ai urât. Şi Evanghelia în mâinile tale ţiind, ai urmat lui Hristos Dumnezeu,Ioane, rugându-te neîncetatpentru noi toţi.

icos.

Cine este îndestulat dupre vrednicie să laude ostenelile şi durerile tale şi trudele cele multe, strălucirea şislava? Ci cu rugăciunile talecătre Dumnezeu, cele bineprimite, Darul Duhului acummie dărueşte-mi, ca să spun

cu credinţă nevoinţele tale cele mai pre sus de fire şi sălaud suîerirea ta cea mai presus de cuvânt şi răbdarea lagândirea de cele de sus preafericite. Prin care pre vrăjmaşul cel amăgitor l-ai ruşinat. Nu încetă rugându-te pentru noi toţi.Intru această lună în 15 zile, pomenirea

I pre a cuviosului părintelui nostru Pave l Tiveul.

S t i h : Dacă dc minune porţile din Tivele Eghipetului sunt,

Cu cât mai vârtos Pavel porţile vieţii lăsând. Intru această lună în a cincisprezecea zi, Pavel odrasla Tivaidei, viaţa părăsi.

Ace sta a fost pe vremea lui De-chie şi Valerian prigonitorii creştinătăţii,fiind din Eghipet, din Tivaida cea de sus.Dcci, cunoscând câ vrea sa-1 vândă cumnatul sâu din zavistie, căci îi oprise partea ce i se cuvenea dela părinţi, a fugitde s’a depărtat !a munţi şi mergând pururea mai ’nainte, de multă vreme ce atrecut, şi-a schimbat patima sa. In locde a se teme de celce 11 prigoneâ venila dorire de călugărie. După aceea merselângă o peşteră, în pustiul cel mai adânc,

întru carele petrecându-şi toată vremea (care erâ multă), cu pace şi cu lipsa poftelor, către Domnul a răposat. Pre acesta(precum spun) aflândti-1 marele Antonie,s’a minunat şi pentru locul cel cu nevoieşi pentru lungimea vremii şi pentru osebire, că mai ’nainte de alţii, a îndrăznitde a mers în părţile cele mai dinlăuntruale pustiului şi şi-a îndelungat alergăturanevoinţii sale pâna la o suta treisprezeceani, că atâta a trăit, ieşind din tânără

vârsta sa, din grijile lumii.Intru această zi, prea cuviosui părintele nostru loan cel pentru Hristos sărac, carele şi Calivit s’a numit, adică colibaş.

Stih : T ân ăr lc păd ât o r de lu m e , părăs in-du- şi co lib a de pe păm ânt .

N o uă co l i b ă i n cer ur i şi - a z i d i t .I n a c i nci s pr ez ecea z i ,lo a n c o li ba 'şi păr ăs i.

Ace sta a fost în Constantinopol, fecior senatorului Eutropie şi al Teodorei.

Şi din tinereţe încă a ieşit din şcoalăneştiind nimenea, nici părinţii săi nici dascălii şi s'a dus cu un călugăr la mănăstirea ce-i zic Ton Achimiton, adicâ a neadormiţilor şi s’a făcut călugăr, obişnuita petrece cu multă nevoie. Şi deoarecevicleanul diavol îl îmboldea cu dorul părinţilor săi, a biruit şi întru aceasta prevrăjmaşul, că spuindu-şi gândul către e-gumenul mănăstirii şi cerând dela dânsulşi dela toţi fraţii rugăciune şi iertăciune,spre ceeace i s’a părut să facă s’a dus,Ia casa Iui, cu chip sărăcesc, îmbrăcat curasă, unde petrecând strâmpt într’o colibacâţiva ani şi batjocorit de slugile sale,sufereâ dinafara porţii văzând pre tatăl




său şi pre maica sa trecând cu lumeştinăluciri şi păzindu-se în portul acel ne

cunoscut. Când a fost sâ moară a chemat pre maica sa şi cu vădirea evangheliei cea ferecată cu aur, care îi făcusepărinţii, încă de când erâ la şcoală cucopiii şi aşa s'a cunoscut că este fiul lorşi şi-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu.

Intru ac ea stă zi pomenirea sfântului mucenic Pansofie.

Stih: Şi pre Pansofie, înşelătorilor, cu cât mai mult il veţi lovi.

Cu atâta şi cununi mai multe ii veţi implcti.

Acesta era din Alexandria având tatăpre Nil, carele crâ cinstit cu cinul deantipat. Deci, pentru multa lui bogăţie şipentru isteţimea firească şi pentru bunătatea părintească, a sporit la vârful învăţăturii şi a celci elineşti şi a celei creştineşti. Acesta după săvârşirea tatălui său,deşertându-şi bogăţia sa, spre ajutorulcelor lipsiţi, s’a dus în pustie, prin lepădarea de cele pământeşti căutând preDomnul. Şi petrecând în pustiuri douăzeci şi şapte de ani şi în singurătate vor

bind cu Dumnezeu şi mintea sa dela celede jos, Ia cele de sus înălţându-o, fiindcă nu erâ cu putinţă atâta bunătate a seascunde, a fost pârât Ia Augustalie, guvernatorul Alexandriei, căruia i se încredinţase de Dechie râsboiul cel împrotivacreştinilor. Deci, stând înaintea luf şi dincuvintele lor, înfruntând înşelăciunea cre-dinţii Iui şi trufia tiranului ruşinându-o,a fost bătut cumplit şi şi-a primit cununamuceniciei.

Intru această zi, sfinţii şase părinţi cu pace

s’au săvârşit.Stih : Şase strălucite suflete din viaţă zbu

rând.Cu îngerii cei cu câte şase aripi impreunâ

se află stând.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamnemilueşte-ne şi ne mântueşte pre noi.Amin.

Peasna 7-a, Irmos:

elace ai întemeiat pă-

mântui întru început şicerurile cu cuvântul le-ai«întărit, bine eşti cuvântat în

»veci, Doamne, Dumnezeul

«părinţilor noştri.Cugetul trupului supuin-du-1 Duhului, cuviosul striga:Bine eşti cuvântat, Doamne,Dumnezeul părinţilor noştri.

Scăpând din cursele vrăjmaşului Cuviosul, cu bucuriestrigă: Bine eşti cuvântat,Doamne, Dumnezeul părinţi

lor noştri.Toată văpaia patimilor căl

când sihăstreşte Cu viosul, strigă: Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

A Născătoarei...

Celce ai făcut pre FecioaraCer şi dintr’însa ai strălucitca soarele, bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Alt Canon, Irmos

Porunca cea prolivnică...

Calea cea strâmptă ai alesmai de cinste, decât cea largă,minunate, şi cu bucurie ai răbdat la porţile părinţilor tăi, înfruntându-te şi trudindu-tecu multe boale, de Dumnezeu fericite.

Impodobitu-te-ai pre tine înţelepte, cu prea frumoasesuişuri, omorându-ţi cugetultrupului. Drept aceea te-aimutat către cele cereşti, nu-

mărându-te pururea cu cetelecinstiţilor părinţi, vredniculede minune.

JLI • • • • ( M I I H I

IN CINC ISPREZE CE Z ILE 249I tI I •■I •HI •• •I I •«>•»•<•••«>■•»•'••••••(•«It•I l*lll<l

lăudăm naşterea ta Preacurată, şi o prea înălţăm întrutoţi vecii.

Irmosul:Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Pre Dumnezeu carclc s’apogorât în cuptorul cel cu

îoc la tinerii evreeşti şi văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pre Domnul lău-daţi-1 lucrurile, şi îl prea în-

nălţaţi întru toţi vecii.Peasna 9-a, Irmos :

Pre cel nevăzut cu chipdumnezeesc primindu-1,

- ne is p it it ă de nuntă«Fecioară şi Maică, cu laude«naşterea ta o slăvim.

Ca pre o comoară înţelegătoare ascunsă, Cuvioase,Dumnezeu te-a descoperit luiAntonie, iară nouă te-a arătatspre slavă şi veselie.

Pironindu-te pre sineţi înfrica lui Dumnezeu, Cuvioase,şi săvârşindu-ţi viaţa cu grijamorţii, te-ai învrednicit vieţii,Părinte.

Ca unul ce ai îndrăsnealăcătre Dumnezeu, roagă-te pentru noi, cari îţi săvârşim cucredinţă această pomenire ata, Pavele fericite.

A Născătoarei...

Ceeace ai zămislit preHristos cel îără început împreună cu Tatăl şi cu Duhulsfânt, şi l-ai născut negrăit

Fecioară, roagă-1 ca să nemântuim noi.

Alt Canon, Irmos:Fi ul P ărin te lui celui...

Strigai Cuvioase: Putereamea şi lauda îini este Domnul,

întru carele biruesc pre părtinitorul întunerecului, nicicum nu mă tem de înşelăciu-nileluiceledin năluciri, privind

prin gând numai frumuseţeacea dumnezeiască şi neapropiată.

Ca un pământ gras Cuvioase, a primit inima ta sămânţa cea cerească în brazdele gândului şi aduce roadăspic însutit, carele hrăneştesufletele tuturor celorce lecinstesc pre tine cu credinţă,de Dumnezeu îericite.

Fiind împreună cu Stă- .pânul tău, Cuvioase, şi lumi- .nându-te de acolo cu strălu- .ciri prea luminate roagă-te,Ioane minunate, să se deadumnezeiască lumină celor

ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta cea luminată.Slavă...

Sîinţitu-te-a Domnul dinpântece pre tine Fericite, şicătre dânsul ţi-ai îndreptat cărările tale, drept aceea te-ainumărat cu cuvioşii ceice au

vieţuit cu bună credinţă, cucari împreună te îndestulezide Dumnezeu, prea îericite.

iii



J_ 250 L U N A L U I IA N U A R IE


Locaş luminii s’a făcutpântecele tău, prin care au

văzut lumina ceice şedeau întru întunerec. Pentru aceeate lăudăm pururea cu glasuri netăcute Maica lui Dumnezeu, şi cu dragoste te cinstim pre tine, nădejdea sufletelor noastre.

Irmosul:

Piui Părintelui celui fără de început Dumnezeu şi Domnul, întrupându-se din Fecioară, s'a arătat nouă, ca sălumineze cele întunecate şisă adune cele risipite. Pentru aceasta pre Născătoareade Dumnezeu cea prea lăudată o mărim.

SVET I LNĂ .

Podobie: F e m e i a uziţi...

Indumnezeindu-te cu împărtăşirile cele către Dumnezeu Cuvioase, ai ajuns a fiDumnezeu dupre Dar împreună cu Antonie, prea fericite.Cu carele pomeneşte-ne sfin

te, pre noi ceice săvârşim pomenirea ta cea purtătoare delumină şi te cinstim cu dragoste, Pavele, luminătorul sihastrilor.

Alta a lui loan.

Ca alt Lazăr sărac petre-ceai la porţile părinţilor tăi

cuvioase Părinte, strâmtorân-du-te într’o colibă mică prea

înţelepte; iar acum ai aflatlocaş desfătat împreună cu

îngerii şi cu toţi sfinţii în ce

ruri, Ioane.Slavă, altă Svetilnă.

Lăsând dorul părinţilorşi bogăţia cea trecătoare, ţi-ailuat Crucea ta, Părinte Ioane,şi cu osârdie ai urmat lui Hristos şi omorându-ţi patimileprin sihăstrie, te-ai suit către

nepătimirc, rugându-te pentru noi, de Dumnezeu purtă-torule.


Prea lăudată Fecioară, tuai născut pre Hristos, vestitorul sfatului celui mare alTatălui, pre împăratul slavei.

A căruia Cruce ridicând-ocuvioşii şi sihastrii, au alergat după dânsul: cu cari împreună roagă-te neîncetatpentru noi, Născătoare deDumnezeu.

A Crucii, a Născătoarei...

Cea cu totul nevinovatăMieluşea, văzând pre Hristosca pre un miel spânzurat preCruce, ca o Maică cu plângeretânguindu-se îl slăvea.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile din Octoih, Slavă a'sfântului Pave l glasul al 8-lea.

Mulţimile călugărilor pretine îndreptătorul te cinstim,

Pavele părintele nostru, căprin tine pre cărarea cea

IN CINCISPREZECE ZILE• a t * ■ « • » m a « a a .a a « • ( « • ( ' • i i . ii i i v>ii»iii a a I

251

dreaptă cu adevărat a umblă

am cunoscut. F e ric it eştică lui Hristos ai slujit şi aibiruit puterea vrăjmaşului.Celace eşti cu îngerii împreună vorbitor, cu drepţii şi cucuvioşii împreună locuitor, cucari roagă-te Domnului, sămiluiască sufletele noastre.


Curată Fccioară, uşa Cuvântului, Maica Dumnezeuluinostru, roagă-te să ne mân-tuim noi.


Podobie: O piva slăvită minune...

Ce priveală este aceastace se vede? care se arată

ochilor mei o, Stăpâne! Celcetii toată zidirea, te spânzuripre lemn şi te omori, celacedai viată tuturor, Născătoareade Dumnezeu plângând zicea,când a văzut înălţat pre Cruce pre celce a strălucit negrăit dintr’însa Dumnezeu şiom.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei dupre rân- duiaJă şl Otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul sfântului Pavel,Peasna 3-a pe 4. Şi din Canonul sfântului loan, Peasna 6-a pe 4. Prochimen,glasul al 8-lea: Lăuda-se-vor cuvioşii în

tru mărire... Stih: Cântaţi Domnului cântare nouă... Apostol, către Galateni: Fraţilor, ronda buhului... Aliluia, glasul al

8-lea: Fericit bărbatul carele sc teme deDomnul... Stih: Puternică pre pământ vafi sămânţa lui... Evanghelia dela Matei;Z<s-u Domnul ucenicilor a ăi: Toate iun sunt date mic dela T atăl meu...

C H I N O N I C U L .

Intru pomenirea veşnica va fi dreptul...

CADE-SE A ŞT I ;

Că dintru aceasta zi, începem a cântă în biserică şi jumătăţile ceasurilor. Asemenea şi Canoanele Născătoarei de Dumnezeu cele rânduite Ia Pavecerniţă şi douăCanoane din Octoih la Utrenie; asemeneade astăzi înainte (in zilele sfinţilor cc sepraznuesc) cântăm Catavasiile: Pământulcel roditor... până la odovania praznicului

întâmpinării Domnului.

INTRU ACEASTA LUNĂ

IN 16 ZILE

Inchinarca cinstitului lant al sfântului şi întru tot lăudatului apostol Petru.

La Doamne strigat-am, Stihirile, glasul al l j Jfclea.

Podobie : Ca pre un viteaz...

']£ nşelăciunea ai le g a t,V pentru Domnul îiind le-

Âk. 8a* în temniţă închis,Apostole. Pentru aceasta tecinstim pre tine cu dragosteşi cu credinţă sărutam lanţultău, din carele luând sănătatetrupului şi sufletului mântuire, dupre datorie te lăudămpre tine, de Dumnezeu văză-torule, vorbitorule cu cei fărăde trupuri, dc două ori.



252........................................... LUNA _LU I J^O TA JUE........................... ......................

Prin tine cunoştinţă au

luat neamurile păgânilor celecu multă semeţie, cari mai înainte erau ţinute întru ne-cunoştinţă. Al cărora chip, l-aarătat vasul cel de sus venit, carele avea înlăuntru totfelul de jivini, Apostole. Pentru aceasta toată vârsta te măreşte, închinându-se lanţuri

lor pre care le-ai purtat pentruHristos prea cu osârdie.De două ori.

De carele te-ai lepădatcând se judecă, pre acela cânds’a sculat din morii l-ai lăudat, Apostole, şi l-ai propoveduit la marginile lumii, Dumnezeu şi om, carele pentrumulta bunătate a vieţui! cuoamenii. Pentru aceasta cudragoste te fericim Petre, în-chinându-ne lanţurilor care aipurtat pentru Hristos, preamărite. De două ori.

Slavă, glasul al 6-lea, al lui Vizantie.s

A stă z i temeiul Bisericii

Petru, piatra credinţii, ne pune nouă înainte cinstitul lanţ,spre sufleteasca bună întărire.Veniţi toţi pre acesta săru-tându-1, cu cântări de bunălaudă pre dânsul să-l încununăm. Bucură-te apărătorulcredinţii cel fierbinte, carelecu călduros gând ai mărturi

sit pre Hristos Fiul lui Dumnezeu cu îndrăzneală multă.Bucură-te bucuria lumii şi des-

cuetorule al împărăţiei ceru

rilor. Dărueşte Dar celorcete cinstesc cu dragoste, şi sărută cu poftă cinstitul tău lanţ.Ca celce stai înaintea scaunului lui Hristos Dumnezeu

împăratului tuturor, rugăciuni făcând pentru noi ceicăzuţi.


Născătoare de Dumnezeutu eşti viţa cca adevărată,care ai odrăslit rodul vieţii,ţie ne rugăm. Roagă-te Stăpână, cu sfântul apostol Petru şi cu toţi sfinţii să miluiască sufletele noastre.


Văzând întru tot nevinovată de Dumnezeu Născătoare, viaţa noastră spânzurândpre lemn, ca o maică tângu-indu-te, ai strigat; Fiul meuşi Dumnezeul meu, mântueşte pre ceice cu dragoste telaudă pre tine.

LA STIHOAVNĂ.

Stihirile, glasul al 4-lea.Podobie: Dat ai semn cclorcc...

Lanţului celui prea cinstit să ne închinăm, intru carele se desleagă legăturilepatimilor. Că dupre vredniciese sfinţeşte cu darurile celenegrăite ale lui Petru prea înţeleptului, şi dela dânsul cu

adevărat luând Dar pururealucrător şi acesta ca şi acelalegăturile patimilor şi ale gre-



254 LUNA LUI IANAURIE4.1. »• 4. I> ■ l.l.l I 1 4 > M «

CANOANELE.Amândouă din Octoih fără muceniclne

şi al Apostolului pe 6.

Al căruia acrostih la Greci este acesta:Lanţurilor lui Petru ne închinăm cu dragoste.

Peasna 1-a, glasul al 4-lea Irm os :

eschide-voiu gura mea,k|) şi se va umplea de Duh,

W; şi cuvânt voiu răspunde„împărătesei Maicei, şi mă„voiu arăta luminat prăznu-„ind, şi voiu cântă minunile„ei bucurându-mă.

Pre piatra dumnezeeşteitale mărturisiri fiind măriţicelace eşti pre scaun mai în-tâiu şezător, lauda apostolilor lui Hristos, cu credinţăne închinăm legăturilor talecu care prea curate mâiniletale s’au legat.

Pusu-te-a pre tine Dom

nul, Apostole, întrupării salemărturie prea adevărată, casă vesteşti venirea lui, Crucea,moartea şi învierea.

De trei ori lepădăndu-tede Domnul ca de un om prost

înaintea ucigătorilor de Dumnezeu, nimica nu ai greşit dinteologhia ta cea mai de ’nainte,

Petre. Că l-ai mărturisit preel Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu.

Rupe legăturile păcatului nostru Apostole, ale celorce ne închinăm cu credinţădumnezeescului tău lanţ, şi

îndurându-te deschide-nenouă cu cheile împărăţia cea

de sus ca un milostiv.

A Născătoarei...

Locaşul curăţiei tale cel

prea curat, eu spurcatul şinecuratul, a-1 lăudă nu pot,ceeace nu ştii de nuntă.Pentru aceasta cu curăţiaDuhului mă curăţeşte, ca săte măresc pre tine.

Alt CANON al Apostolului.

Al cărui acrostih la Greci este acesta:

Cinstesc pre Petru temelia dogmelor.

Faccrca lui losif.

Peasna 1-a, glasul al 4-lea, Irmos;Casele Is ra ilte ne şti...

ţn.j răznueşte dănţuindfM toată Biserica lui Hris-® tos întru Duhul, lăudân-

du-te pre tine cu credinţă şisărutând cinstit lanţul tău cudragoste, Apostole, întâiu prescaun şezătorule, care ai pur

tat fiind legat fericit, legândpre tiranul.Dintru adâncul înşelăciunii

având Petre pre oameni, canişte peşti, i-ai adus celuicete-a ales pre tine din pescari,adevărat a îi mai întâiu decâttoţi ucenicii. Pentru aceastalanţul care ai purtat, cu bună

cinste îl sărutăm.Slavă...

Pre temeiul credinţei sufletele tuturor credincioşilorle-ai zidit şi capiştile înşelăciunii Petre surpându-le, aizidit biserici, care cu mareglas te cinstesc pre tine, Fericite, şi lanţul greu înţelepte,

care ai purtat.



IN ŞASESPRE7.FCE ZILE 255

Şi acum, â Născâioarci...

Toate armele înşelătoruluivrăjmaş, Preacurată Fecioară,desăvârşit au lipsit, de cânds’a rănit cu suliţa Cuvântulcelce s’a sălăşluit în pântecele tău cel nespurcat. Cu acăruia dulce dorire te rog, casă se rănească acum şi inimamea.

Peasna 3-a, Irmos:

Jgy u întru înţelepciune şi în putere şi în bogăţie

ii» Al ne lăudăm, ci întru tine„înţelepciunea Tatălui cea i-„postatnică, Hristoase. Că nu„este sîânt aîară de tine, iu-

I „bitoruie de oameni.Pentru lanţurile în care

te-a osândit Irod ca pre unfăcător de rele, te cinsteşteacum Biserica prea lăudatePetre, închinându-se cu credinţă chinurilor tale.

Hai mult decât cu aur şicu podoabă de mult preţ, se

împodobeşte că lanţurile taleBiserica, Apostole, care le şisărută cinstindu-se întru tine.

Celce erâ al patrulea biruitor, dându-te la patru căpetenii câte cu patru, şi culanţ legându-te, te-a păzit Petre, ca să te omoare pre tine.Dela cari te-a mântuit Hristos, prin mâna îngerului.

D'n dumnezeescul şi prea

cinstit trupul tău Apostole,lanţurile tale împărtăşire lu

ând şi de Darul tău atingân-du-se, sfinţesc pre toţi ceice

se închină lor.A Născătoarei...

Iată s’a deslegat omenireade blestemul cel dintâiu şis’a surpat satana pricinuito- 1rul căderii, Curată. Că tune-ai născut nouă binecuvântarea.

AH Canon, Irmos:Arcul celor puternici...

Tot împreunându-te cu lumina cea prea curată, cu dum-nezeeştile ei împărtăşiri, adoua lumină te-ai arătat Petre, luminând sufletele noastre.

Legile lui Hristos le-ai în

tărit, şi pre cei fărădelege i-ai învăţat legea cea bună, ca iun mai mare al apostolilor,şi ca un temeiu al dogmelorneclătit.

Slavă...

Ou limbă sfinţita ai pro-poveduit pre Dumnezeu cel

ce a pătimit şi Crucii cu trups'a Împărtăşit. Pentru aceastaPetre, cinstim lanţul celce te-alegat pre tine.


Stătut-a numai până latine moartea pornirii celeineoprite. Că tu ai născut iz

vorul nemuririi Născătoarede Dumnezeu Maică Fecioară.



256 LU N A LU I TAN UARJE•I •I •■I i « i i i * t i n a « i I . »•»I•!•»................... •••••* ............ •«••••*MI1IIJ I M 4 I a «a•i i » 4 i 1 4 » a t a - a a a a i a i i i a i H

Irmosul:

Arcul celor puternici a

„slăbit, şi cei neputincioşi s'au„încins cu putere. Pentru a-„ ceasta s’a Întărit întru Dom-„nul inima mea.

CONDAC, glasul al 2-lea P o d o b ie : Cele de sus căutând...

Piatra Hristos pre piatracredinţii, pre cel mai întâiudecât ucenicii pre scaun şe-

zător, 11 prea măreşte luminat.Că chiamă pre toţi să prăz-nuiască cu credinţă, Petre, minunile cinstitului tău lanţ şidă iertare de greşeli.

Sedealna, glasul al 4-lea.Podobie: Degrab ne întâmpină...

Celace te-ai făcut bisericăTreimii celei mai pre sus în

dumnezeite, pre ceice te cinstesc pre tine cu credinţă întrusfântă casa ta, sfinteşte-i lumi-nează-i şi le plineşte cererileşi dă deslegar£ de toate jsmintelele lui Veliar, ce vinasupra celorce roagă pre Hristos cu osârdie, Petre apostole.

Slavă, glas acelaş.

Podobie: Celce te-ai înălţat...Oa pre un mai mare al

înţelepţilor apostoli şi descu-etor al împărăţiei cerurilor,te lăudăm pre tine cu credinţă,Apostole, şi sărutăm cu curatăcunoştinţă, Petre, lanţurilecare ai purtat ca un făcător derele, stricând facerile de rău

ale vrăjmaşului. De care casă ne mântuim noi roagă-te.


Hai înaltă decât Heru

vimii şi decât Serafimii, şi decât Cerul şi pământul maidesfătată, şi de cât toată făptura cea văzută şi cea nevăzută mai pre sus te-ai arătat, cuasemănare neasemănată. Căpre carele desfătările cerurilor nu-1 încap, acela în pântecele tâu a încăput, Curată.

Pre carele roagă-] să mântuiască pre robii tăi.A Crucii, a Născătoarei, asemenea...

Văzându-te spânzurat preCruce pre tine, Hristoase,carele eşti născut din Tatălcel fără de început ceeacete-a născut mai pre urmă cutrup, strigă: Vai mie preaiubite Iisuse! Cum tu celaceeşti slăvit de îngeri ca unDumnezeu, acum voeşti a terăstigni de cei fărădelege ?Te laud pre tine îndelungrăbdătorule.

Peasna 4-a, Irmos:

& elace şade întru slavă,

% pre scaunul Dumnezeirii,pe nor, a venit lisus cel„prea Dumnezeit prin palmă„curată şi a mântuit pre cei-„ce strigă: Slavă, Hristoase,„puterii tale.

Incinge-se cu credinţă (pringând) haina cea împărăteascăşi cetatea ta, Petre, întru prea

cinstit lanţul tău. Căruia prinsimţire închinându-se îl sărută



IllIN ŞAS ESPR EZEC E ZILE 257

r•I ItI I ■I I ••HI ■II I HI I I 111IS>111IIl i ti «>•>).I1.a|.|.»cm»«I »|««4iMI HIMMI l-M•!••••*1•••MUMIMI II •I 11I Il i r III I 'I.I I I

şi cinsteşte puterea şi minu

nile tale.In temniţă te-a pus Irod

pre tine legat, vrând să tescoată la poporul cel de Dumnezeu ucigător, Apostole.Iară mântuindu-te dela Dumnezeu, ai lăsat legăturile talespre închinăciunea slugilortale.

Intărindu-se prin atingereaprea curatului tău trup şiumplându-se de Dar lanţulcel pus împrejurul tău, sfinţenie ne dărueşte nouă tuturor celorce ne închinăm luiprin tine, Petre prea cinstite.

Cu frică şi cu dragoste a-propiindu-ne, ne închinăm le

găturilor lui Petru, prin semnele lui fiind întăriţi, aducândapostolului credinţă şi închinăciunea care se cuvine lui.

A Născătoarei...

Pre tine Născătoare deDumnezeu ca pre ceeace ainăscut pre Dumnezeu cu trup,cu cântări te slăvim, tot eresul gonind. Că întru tine Cuvântul din sângele tău trup

însufleţit, zidindu-şi s’a arătat.Alt Canon, Irmos:

Pentru dragostea numelui tău...

Spuind măririle Stăpânului, ai întors inimile neplecaţilor jidovi la dumnezeiascacredinţă, ca o temelie a cre

dinţei.Vmbletele tale s’au cunos

cut pre ape, prin prisosinţa

dragostei celuice a umblatpreste dânsele Petre, şi dum-nezeeştile cărări ţie ţi-a arătat.

Slavâ...

Doctorie având de multefeluri de boale dumnezeescultău lanţ prea fericite Petre,pre acesta îl sărutăm cu credinţă, pre tine cinstindu-te.


Ca într’o poiată desfătatăsălăşluindu-se împăratul tuturor, în sfânt pântecele tăus’a arătat întrupat, cu totulfără prihană Stăpână.

Peasna 5-a, Irmos:

a cum mă voiu scula du- j^ preproorocie, a zis Dum-

k& nezeu, acum mă voiu proslăvi, acum mă voiu înălţă,„luând din Fecioară pre cel„căzut şi la lumina cea mieunată a Dumnezeirii mele„înălţându-1.

Strică, Apostole, legăturilepăcatului meu celece suntpuse împrejurul grumazuluimeu, şi mâ împing la stricăciune, ca celce ai luat puteredela Mântuitorul, a legă şi adeslegâ greşelile.

ftşează prea lăudate, ridicările vrăjmaşilor si stricăsmintelele Bisericii, dându-iunire, celace pentru dânsa culanţ te-ai legat, pre care cu

credinţă îl şi cuprindem.Mântueşte, Apostole, din

19



258 LUN A LU I IAN UA RIEm i m 4*u» • M’* » * « • • • « . » . « • « .i M i ia ii ai ii M i ii i i m » m u

robia cea înţelegătoare pre

ceice se închină cu credinţălanţului tău şi ne păzeştepre noi spre cereştile corturi,care ne-ai încredinţat ca unpăstor al nostru şi învăţător.

Pre cari i-a îndreptat cumijlocirea ta cea înfricoşată,Petre Apostole, Dascălul tău,ca să împărătească preste noi

ortodocşii, păzeşte-i cu puternică dreapta ta, prea mărite.

A Născătoarei...

Cunoscutu-te-a soarele cumult mai pre sus decât razele lui, pre tine prea lăudatădin care s’a arătat Dumnezeu

întrupându-se, înălţând la lu

mina Dumnezeirii lui preceice te cinstesc pre tine.AII Canon, Irmos:

Lurrsineaz.ă-ne pre noi, Doamne...

Pre Fiul cel împreună fărăde început cu Tatăl l-ai propoveduit prin dumnezeiascădescoperire, prea lăudate şite-ai învrednicit fericirii ce

lei din gura celui fericit.Când ai văzut lumina ce

eace a strălucit In Tavor, carea acoperit razele soarelui,atuncea cu lumina cea dinlumină te-ai strălucit, Petre,şi ai luminat pre cei credincioşi.

Slavă...

Pre Hristos mortul cel detrei zile l-ai propoveduit,

pentru carele lanţuri ai purtat

Petre, cărora a ne închină învrednicindu-ne, cu bunăcredinţă te cinstim.


Pre mine cel îngreuiat cusarcina a multe păcate, Preacurată uşurează-mă acum, în-tărindu-mă ca sâ port jugullui Hristos cel prea uşor.

Peasna 6-a, Irmos:

y Yi enit-am întru adâncurileiu l mării şi m’a înnecat pred mine viforul păcatelor

„mele celor multe; ci ca un„Dumnezeu scoate dintru a-„dânc viaţa mea, mult milostive.

Astăzi puterile cereşti şi

adunările apostolilor împreună se bucură cu cei pământeşti Petre, văzând semnelechinurilor tale închinate fiind.

Veselescu-se cetele îngerilor şi se tângueşte tabăradrăcească temându-se Petre,văzând semnele chinurilor tale închinate fiind.

Adormit-au ostaşii ceicete păziau pre tine, Petre, întru venirea îngerului, şi dinmâinile tale lanţurile îndatăşiau căzut, cărora cu cuviinţăne închinăm.

Pre Tavita cea moartă oai înviat, pre stejari i-ai făcut ca nişte morţi, din legături te-ai scuturat; toate aletale sunt mai pre sus de minte



IN ŞA SESP RE ZEC E Z ILE 250a .• ................... > H I . . . . i .n •. . r .

Apostole, pentru aceasta cu

credinţă pre tine te cinstim.A Născătoarei...

Intrat-am în iarna pierzăriişi m’a turburat râurile greşelilor mele celor nemăsurate,ci milostivindu-te spre mineStăpână, povăţueşte-mă la limanul cel dumnezeesc.

AH Canon, Irmos:

Strigat-a mai nainte...

Cu capul în jos prea mărite, suferind răstignire, ţi-aigătit picioarele tale spre cereasca mergere, pre care aumbla întăreşte-ne pre noi,ucenice al lui Hristos.

Sălăşluitu-te-ai în viaţa ce

lor vii, şi legat fiind pentrudânsa, legăturile lui Veliarceluice te-a legat pre tinele-ai sfărâmat; pentru aceastacinstim lanţul tău.

Slavă...

Roagă pre stăpânul făpturii, prea fericite, ca să tri

mită curăţire, pace şi milă,celorce te măresc pre tine,ca pre un ucenic al lui preaadevărat.


De hainele cele de pieleale omorâciunii s’a dezbrăcat strămoşul, că Ziditorultuturor s’a îmbrăcat într’în-sul, întrupându-se din sângeletău mai pre sus de cuvânt,

ceeace eşti cu totul fără pri

hană. Irmosul:

Strigat-a mai ’nainte închipuind îngroparea ta cea„de trei zile, proorocul Ionâ„în chit rugându-se: Din stricăciune scapă-mă, Iisuse împărate al puterilor.

CONDAC, glasul al 2-lea.

Podobie: Pr e cea intr u rugăciune...

Pre cel mai mare şi mai întâiu decâtapostolii, pre dumnezeescul ucenic al adevărului, pre marele Petru să-l lăudăm, şi lanţul să-l sărutămcu credinţă, deslegare de greşeli luând.

icos.

Pre lăudatul şi marele u-cenic al Domnului, ce limbăomenească poate să-l mărească dupre vrednicie? Că dumnezeescul Cuvânt l-a fericit,ce minte îl va lăudă pre a-cela precum se cuvine? Insăde oarece oricine pre cât îi

este dupre putinţă, dator estelui Dumnezeu a aduce, aceasta şi eu a face mă ispitesc. Cio iubitorilor de praznic! Cubună cinste pre cel întâiu pescaun şezător, cu cântări să-l

încununăm, iertare de greşeliluând.Intru această lună în 16 zile, închinăciu

nea cinstitului lanţ al sfântului apostol Petru.

S t i h : Inchinându- măP etre , lanţului t ău ce

lui cinstit.

De Iun# lanţurile greşelilor mele, deslegân- du-mă, voiu fi scăpat.

In această lună in a şasesprczccea zi, închinăciunea mea lanţului lui Petru voiu jertfi.

Intru această zi, facem Închinăciunecinstitului lanţ al sfântului Petru, care il-a pus Tetrarhul Irod, precum spune laFaptele Apostolilor, care deslegându-se,de îngerul ce s’a arătat; şi aflând uniidin credincioşi, au fos: cu pază de la uniila alţii, şi mai pre urmă s’au adus de ceibine cinstitori la Constantinopol şi s’a pus

în Biserica sfântului Petru, care este în-

lăuntru în biserica cea mare, unde i seface soborul.Intru această zi, Sfinţii mucenici şi fraţi buni, Pevsip, Elasip, Mesip şi Neonlla,

moaşa lor.

Stih : De şi călăreţi cu înseninarea numirilor s'au aflat,

Câteşi trei însă spre pară pc jos au alergai. Neonila bătrână, dar către focul aprins.Ca o tânără in floare suferind s'a dus.

A ceşti sfinţi erau din Capadochia câteşitrei şi erau foarte iscusiţi, spre a îmblânzicaii cei tineri sălbatici şi spre ai alergă

pre câmpii. Deci, în vrem ta ce ei aveauo serbare în patria lor, care se numeâ alui Dia Ncmesie, au chemai şi pre mătuşa lor Nconila spre ospăţ. Iară bătrânafiind învăţaţii, credinţa lui Hristos le-a po-

| vestit lor icotiomia lui cea pentru noi şi-şibatea joc. dc idoli. Deci, povestirea aceasta ,s'a făcut lor pricina, ca să-şi adjeâ aminte jfiecare ce a văzut în visul său. Iară acelevedenii, îi povăţuiau pre ei ca sâ creadă

în Hristos. Deci, îndată câte trei au surpatidolii şi mărturisind în privelişte pre Hris

tos, au fost aruncaţi de elinii stăpâniilor în foc, întru carele săvârşindu-se au

I luat cununile mucenicie!.

Intru această zi, sfântul mucenic Danact.

Stih : Dacă de Delta, prin tăierea capului Danacte le vei lipsi,

Apărat stăpânilor Cerului te vei vădi.

Acesta era din Hiric, din locul numitAvion, cleric sfintei biserici de acolo. Deci,luând veşmintele bisericii, ca să Ie scapedc năvălirea păgânilor şi fiind prins deci în oarecarele loc, şi silnicindu-se ca

să jertfească lui Dionis, pentrucă nu s’aplecat, a fost omorît de săbiile lor.

Intru această zi, sfântul noul sfinţit muccnic Damaschin, carele a mărturisii în satul numit

Gaprov, a Tâmovului, in anii una mie şapte sute şaptezeci şi unul, prin sugrumare s'a săvârşit.

Stih : Pentru clevetire, mucenia tie s'a dăruit.

Ca celce nevoitor al Domnului te-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne mi-lueşte-ne şi ne mântueşte pre noi. Amin.

Peasna 7-a, Irmos :

<%%elace ai mântuit în îoc((4 pre tinerii lui Avraam şi

§) ai ucis pre Haldei, cari„fără dreptate vânau pre cei„drepţi, prea lăudate Doamne,„bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Celace i se părea că împărăteşte şi mai vârtos celstăpânit de desfătare, spreplăcerea iudeilor făcând, la

legături de fier te-a osândit,care Apostole, le cir.stim, lă~udându-te pre tine.

Toată făptura s’a sfiit detine, ucenice al lui Hristos!Că pre mări ai umblat, legăturile ca nişte puzderii, uşilecele de fierea nişte uliţe s’asocotit înaintea ta cu puterea

Mântuitorului.Celace pre fermecătorii ceimincinoşi i-ai omorît şi morţiai sculat şi şchiopi şi slăbănogi ai însănătoşit şi bolnavicu umbrirea ta ai tămăduit,prin uşile încuiate ai trecut şidin lanţurile cărora ne închinăm ai scăpat, Petre.

Din Palestina, calul şi a-postolul lui Hristos, Petru,



IN ŞASESPREZf'CE ZILE 261

ca dintr’o privelişte ieşind şi

lumii propoveduind, în Romacea veche a răposat, celor dela răsărit dându-le lanţul spre închinăciune.

A Născătoarei...

Minunea naşterii tale văpaia haldeească o a arătat,pre tineri nimica vâtămân-du-i. Deci şi pre mine cel ars

cu multe greşeli, cu roua rugăciunii, tale, mântueşte-măStăpână.

Alt Canon, Irmos:Coconii lui Avraam..,.

De trei ori te-ai lepădatde Hristos, pentru aceasta cu

întrebarea cea de trei ori atămăduit greşala ta, Petre

prea lăudate. Şi întărire te-aiarătat multora celorce se alunecă.

Ca un legat al lui Hristos,cu prea dulce dor, cu feluride legături te-ai împărtăşit.Pentru aceasta lanţului tăuceluice des leagă patimile,Petre, cu credinţă ne închi

năm.Slavă...

Lauda lui Hristos ai fost,pre dânsul întru mădulareletale le-ai prea mărit, Petreprea lăudate. Pentru aceastapre tine te mărim şi lanţuluiceluice te-a legat ne închinăm.


Celace s’a pogorît pre pământ ca ploaia, Fecioară, cu

dumnezeiască cuviinţă totpă-

mântul a adăpat şi te-a arătat pre tine Curată, mai cinstită decât toţi îngerii.

Peasna 8-a, Irmos:

Pre tinerii cei bine credincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de

„Dumnezeui-a mântuit. Atun-„cea fiind închipuită, iară a-

„cum lucrată, pre toată lumea„ridică să-ţi cânte ţie: Pre„Domnul lucrurile lăudaţi-l şi-l„prea înălţaţi întru toţi vecii.

Puitorule de lege păstoruleşi învăţătorule al turmelor luiHristos, Petre mărite, pre ceice te laudă pre tine cu bunăcinste şi cu credinţă se în

chină lanţurilor tale, din legăturile păccttului mântueşte-i.Turburările dracilor risi-

peşte-le, iarna păcatului potoleşte-o, boalele cele cu primejdie şi necazurile şi năvălirile barbarilor goneşte-le, Petre, dela ceice cinstesc lan*ţurile tale.

Darului se împărtăşeştetot celce se atinge de cinstitlanţul tău, Apostole, de sfinţenie umplându-se şi cu bucurie cântând: Toate făpturilebinecuvântaţi şi lăudaţi preDomnul.

închinăciunea cea cu evlavie a cinstitelor tale lanţuri,

ca un ospăţ cu tot felul dedulceaţă se pune înainte. Că



I

26 2 L U N A L U I I AN U A R I E

tu eşti şi ospătătorul acesteidumnezeeşti ve s e lii Apos

tole. A Născătoareiaia

Târându-se şarpele cel a-măgitor prin rele sfaturi, m’aizgonit din desfătare. Iarâ

îngerul cel mare al sfatului,făcându-se om din pânteceletău, pre mine locuitor raiului iarăş m’a făcut.

Alt Canon, Irmos:

Mântuitorule al tuturor...

Lucrând (Petre) ţarinile inimilor, bine ro d ito a re le-aifăcut pre ele lucrătorului făpturii, celuice ţi-a dat dumne-zeeştile chei, a legă şi a des-legâ greşelile.

Pre tine totdeauna te fericim, Petre, şi sărutăm lanţul tău carele ca un făcătorde rău l-ai purtat ucigândpre începătorul răutăţii şi le-gându-1 cu legăturile tale, A-postole.

Pre celace a legat iadulşi moartea, cu legăturile şi

cu prea curată patima sa,luminat l-ai propoveduit. Pentru aceasta prea fericite, lanţul tău sărutându-1 ne sfinţim.


Ca şi cetele cele de sussă strigăm cu glasuri întreitsfinte, pre Tatăl pricinuitorul a toate acum slăvindu-1,şi pre Fiul şi pre Duhul, o fiinţă, o putere şi o lucrare.


Sfeşnic înţelegător mai ’na

inte te-a însemnat proorocul,pre tine ceeace ai purtat dumnezeiasca făclie de DumnezeuNăscătoare. Care a luminatpre ceice erau mai ’nainte

întunecaţi cu multe întunecăride răutăţi.

Irmosul:


Mântuitorul al tuturor,„Atotputernice, pre ceice se„ţineau de buna credinţă, în„mijlocul văpăii pogorându-„te i-ai rourat, şi i-ai învăţat„să cânte: Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pre„Domnul.

Peasna 9-a, Irmos:

ot neamul pământescsă sălteze cu duhul fiind

«JL luminat, şi să prăznu-„iască firea minţilor celor fără„de trup, cinstind sfânta prăz-„nuire a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige: Bucură-te„prea fericită, Născătoare de

„Dumnezeu, Curată pururea„Fecioară.

Cu totul dulceaţă eşti, prealăudate Apostole, şi de toatămângâierea pline sunt laudeletale. Pentru aceasta şi acumpre slugile tale care se închină cu credinţă legăturilor tale,veseleşte-i şi-i sfinţeşte, şi casă prăznuiască luminat, în-vredniceşte-i.

III



I

I N ŞA S E S P R E Z E C E Z I L E 2 63

S f ăr âm ă tăr ia v r ăjmaşilorcelorce se luptăcu noi, A po stole. Ia r ă binecredincioşilor

cu pute rea ta cea nebir uită,s upune în cătuşi de fier premai mar ii lor. B iruinţă aducând cetăţii tale, întru carelanţul prea c u r a t e lo r talemâini acum se cins teşte.

C u ade v ărat, a de v ăr a tes unt cuv intele tale, S tăpâne,

care ai g răit, z ic ând: Celacecrede întru mine şi mai mar ilucruri decât ale mele va face.Căia tăA pos to lul şi v iu îiindcu umbrirea boalelor a vindecat, şi acum cu la nţur ile salefe luri de m inuni lucr ează.

A Treimii.

P r e a îna lte P ărinte, Fiuleşi Mâng âitor ule, T reime în to cmai cins tită, cu rug ăciunilelui Petru mai marelui apostolilor t ăi , bine credincioşilo rajută- le în r ăsboaie to tdeauna,şi cetăţii tale, -s tare neclătită

şi nemişcatăşi paşnicădăru-eşte- i.A N ăscă to are i ■■■

T oti oa me nii a lăudăna şterea ta cea streinăneprice-pându- ne, cuv ântul îng er uluiceluice a venit la tine, bu-

cur ându- ne, cântăm: Bucură-te mântuirea oamenilor, hrana s ăracilor ! Bucură- te pe depsirea dracilor ! Bucură- tecurăţir ea g reşelilor noastre.

Alt Canon, Irmos:

Na şte re a ta ne s tr ica tă...

A v e de â cele de departe

te-ai învrednicit, la celece aiav ut tu năde jde cu cr edinţăPetre. Şi răsplătir ile ostene-lelor cele dela Dumnezeu iubitorul de oameni, bucurându- te ai luat. A căruia dumnezeiasca patimă în trupultău o ai înc hipuit.

Oa un Dumnezeesc descu-etor al împărăţiei, deschideintr ările acesteia, celor ce tecins tesc pre tine cu credinţăpre păm ânt şi s ăr utăcinstitultău la nţPetre, care l- ai purtat, legat îiind.

îm pr e ună cu Fiul îi ind în

Tavor, te-ai învrednicit a a-uzi g las ul T atălui, carele l-aarătat pre el. Şi dumnezees-cul Duh, Petre, cu prea strălucire luminând inima ta acurăţit.

Slavă...

No uă celorce te cinstimpre t ine cu drag os te , şi sărutăm lanţul cu carele Petr eai fost legat, cere curăţir e şidesle g are de greşeli, şi desfătarea împărăţiei Cerului.


Locaşluminii ai fost, pentru aceasta pov ăţueşte- mălalum inăFe cioară, pre mine cel întunecat cu toate is pitelev răjmaşului, ca cu credinţă



264 LUNA LUI IANUARIEl « * • « « l i » « I I

să te măresc pre tine Preacurată Fecioară.

Irmosul:

Naşterea ta nestricată s'aarătat, Dumnezeu din coapsele tale a ieşit. Că s’a arătat purtător de trup pe pământ şi cu oamenii a petrecut Pentru aceasta pre tinede Dumnezeu Născătoare,toti te mărim.

SVETILNA.

Podobie: Femei ascultaţi...

Hu trupul şi sângele Petre, ci Tatăl ţi-a insuflat ţie,Dumnezeu a numi pre Hristos Fiul Părintelui Dumnezeului celui viu. Pentru aceasta şi fericit pre tine, însuşmai ’nainte te-a mărturisit.Şi după mutarea numelui te-achemat Petru, ca pre o piatrătare şi temeiu Bisericii.

S la v ă, alt ă S v etilnă.

Pre mine ticălosul celcesunt legat cu lanţurile patimilor, desleagă-mă, fericite,precum odinioară îngerul lui

Dumnezeu ţi-ai deslegat lanţurile, şi cu mărire te-a scosdin temniţa întru care ai fost

închis prea fericite, Petre,mai marele apostolilor.


Fecioară cu totul fără prihană, tu te-ai cunoscut şi Maică, ca ceeace ai născut pre

Dumnezeu, şi omul mai presus de fire si mântuire s’a fă

cut naşterea ta celorce cântăcu dragoste: Slavă sc cuvinc,

cinste şi închinăciune Treimii celei neapropiate şi dumnezeeşti.

LA LAUDE (Hvalite)


Podobie: A treia zi ai înviat....

Cinstind ostenelele vestirii tale prea lăudate Corifeuleşi lanţului cu credinţă închi-nându-ne, lăudăm pre Hristos dătătorul de viaţă, şi făcătorul de bine al sufletelornoastre. De două ori.

Precum dintru adânculnedumnezeirii ai scos preamărite pre oameni, cu undiţapropoveduirii; aşa ne scoatedin întristare cu rugăciuniletale Petre, şi pre noi cari cudragoste te cinstim pre tine.

Celace prin rugăciuniletale prea lăudate, ca cu niştedumnezeeşti chei ai deschisintrările cereşti, deschide-neuşile Corifeule, nouă celorcete mărim pre tine, ca celace

ai îndrăznire.Slavă, glasul_al 4-!ea, a lui Anatolie.

Dupre vrednicie ai luatdela Dumnezeu daruri înţelepte Apostole, piatra credinţei, prin care sângele tău ţi-aiadus Ziditorului, ca o hranădulce prea lăudate. Şi descu-etor uşilor cereşti te-ai ară

tat cu Darul, tuturor celorcete laudă pre tine cu credinţă.



IN ŞASESPREZECE ZILE► ■ ’I *• ' M l l t » I >1 >|i • i t l l k l I I • I I I 4 1 • S I ■

265


Podobie: Ca pre un vi te az .. .

Ca pre o rugătoare neadormită şi mângâietoare tare,câştigându-te pre tine Preacurată (către Domnul),adormiispitele şi alinează valurileticălosului meu suflet, şi inima mea ceeace este întrunecaz o mângâie Fecioară, ro-gu-mă ţie, şi umple de Darmintea mea, ca dupre vrednicie să te măresc pre tine.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea.

Preacurata Stăpână, văzând mort pre Hristos celcea omorît pre înşelătorul văi-tându-se, cu amar strigă, celuice a ieşit din pântecele ei,şiminunându-sede îndelungărăbdarea lui, grăia: Fiul meuprea iubite, nu uită pre slujnica ta, nu zăbovi iubitorulede oameni, celace eşti mângâierea mea.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavâ, a Apostolului, glasul al 4-lea, a lui loan monahul.

Cu întrebarea cea de trei

ori, adică Petre iubeşte-mă,lepădarea cea de trei ori, Hristos o a îndreptat. Pentru a-ceasta şi Simon către ştiito-rul tainelor a zis: Doamne,toate le cunoşti: toate le ştii;tu ştii că te iubesc. Drept a~ceea către dânsul Mântuitorul a zis; Paşte oile mele; pa

şte pre cei aleşi ai mei; paştemieluşeii mei, pre cari cu

sângele meu i-am răscumpă

rat spre mântuire. Pre acelaroagă-1 de Dumnezeu fericiteApostole, să ne dăruiască nouă mare milă.


De toate primejdiile păzeşte pre robii tăi binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să te slăvim pre tine

nădejdea sufletelor noastre.A Crucii, a Născătoarei...

M ieluşaua şi Maica taDoamne, văzându-te pre tinepironit pe Cruce, se minunăşi strigă: Ce este această vedere prea iubite Fiule? Daracestea ţi-a răsplătit ţie, necredincioasa adunare a celor

fărădelege, care s’a îndulcitde minunile tale cele multe?Ci slavă negrăitei smerenieitale, Stăpâne.Şi cealaltă slujbă a Utreniei dupre rân


L A L I T U R G H I E

Fericirile din Canonul Apostolului, Peas*na a 3-a şi a 6-a pe 8. Prochimen, glasulal 8-lea. In tot pământul a ieşit vestirea lor...Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu...Apostolul din Fapte: In vremea aceea,pus- a Irod împăratul mâinile... Aliluia glas 1-iu:Mărturisi-vor cerurile minunle tale Doamne... Evanghelia dela loan: In vremea a-ceea, arâtatu- s’a lisus ucenicilor săi, dupâce s’a sculat din mărfi, şi a zis lui Simou Petru,..

CHINONICUL.In lot pământul a ieşit vestirea lor...

266« .» i i 1 4 i n

LUNA LUI IANUARIE! .« >• *• u i i a »•llilill IKIMIll I t • • • » • < • •! I I I I I • I I I ■ • •

INTRU ACEASTĂ LUNĂIN 17 ZILE.

Pr ea cuviosul şi de Dumnezeu purtătorul părintele nostru Antonie cel Mare.

LA VE CE R N IA CE A M ICĂ

Stihirile pre 4, glasul al 2-lea.


ând în mormânt bucu-rându-te pre tine însuti

% te-ai încuiat, Pă rin te ,pentru dragostea lui Hristos,ai răbdat prea tare deladraci ispite, şi cu rugăciuneaşi cu Darul ai arătat vi-clenirile lor mai slabe decâtpăianjenul, atunci s'au veselit cetele cereşti, strigând:Slavă celuice te-a întărit pretine, Antonie. De două ori.

Alt Ilie te-ai arătat, avândpre măriţii tăi ucenici, ca preEliseiuînţelepte, cărora şi Da

rul tău îndoit l-ai vărsat, răpitfiind ca într’un car ceresc Părinte. Pentru aceasta vieţuind

cu Duhul, acum împreună tebucuri cu dânşii, pomenindprea fericite pre toti ceice

săvârşesc cu dragoste, cinstită pomenirea ta, Antonie.Ca şi văzătorul de Dum

nezeu Moisi, ai intrat în norul vedeniilor cel înţelegătorcu adevărat, şi îndatăşi ai văzut luminat pre acela de carele ai dorit. Şi prea mărin-du-te la fată cu raza aceea,

Părinte, te-ai povăţuit la locaşurile cele mântuitoare. Pentru aceasta adunându-ne deDumnezeu înţeleptite, bucu-rându-ne, strigăm: Slavă Dumnezeului nostru, celuice te-a

întărit pre tine.Slavă, glasul al 3-lea:

Cuvioase Antonie, arzătoare şi cu tot

sufletul obişnuinţă...Caut-o la Vccernia cea mare la Litis.


Sicriu înţelegător tc ştimpre tine Preacurată, care aipurtat lespezile cele scrise deDumnezeu şi pre dătătorulde lege şi Ziditorul nostru.Pre carele roagă-1 să mântu

iască sufletele noastre.LA STIHOAVNĂ.Stihirile, glasul al 2-lea:Podobie: Casa Eufratului...

Arătatu-te-ai din scuteceleMaicii tale vas sfinţit, de Dumnezeu purtătorule Antonie, şicasă prea sfântului Duh.Stih : Scum pă este inaintea Domnului

moartea cuviosului lui.

Amăgirile viclenilor draci,



IN ŞAPTESPREZECE ZILE

biruindu-le cu puterea Crucii,

luminat ai arătat slava luiHris-tos, părinte Antonie.Stih: Fericit bărbatul care se teme de

Domnul.

Ridicatu-te-ai ca llie în car ide foc şi ai mers fericite fărămijlocire la Treime, Antonieprea cuvioase.

Slavii, Şi acum, a Născătoarei.»

Cetele cele de sus, Născătoare de Dumnezeu Fecioară,te laudă cu cei de jos, mărind neîncetat prea curatănaş-terea ta.

Tropar, glasul al 4-lea.

Râvnit or lui Tlie cu obiceiurile asemănându-te, Botezătorului cu drepte cărăriurmând, părinte Antonie. Pustiului te-ai făcut locuitor şi ai întărit lumea cu rugăciuniletale. Pentru aceasta roagă-telui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Slovă, Şi acum, Născătoarei..,

Taina cea din veac ascunsă

şi de îngeri neştiută, prin tineNăscătoare de Dumnezeu celor de pre pământ s’a arătatDumnezeu întru împreunareneamcstecată Intrupându-se,şi Crucea de bună voie pentru noi luând. Prin care înviind pre cel întâiu zidit, amântuit de moarte sufletelenoastre.

Ectenia mică şi Otpustul.

LA VECERNIA CEA MARE.

Fericii bărbalul... Slava întâia.

La Doamne slrigal-am, Stihirile pre 8, glasul al 4-lea.

Podobie: Cclacc eşti chemat...

elace te-ai luminat cu rail? zele Duhului, când dum-(§>nezeescul dor pre tine

te-a aprins şi sufletul ţi-a ridicat, ca să doreşti de dragostea lui cea prea multă cuadevărat. Atunci nu te-aiuitat la trup şi la sânge şiafară de lume ai fost, prinmulta pustnicie şi linişte cudânsul unindu-te. Pentru a-ceasta te-ai umplut (precumai cerut) de bunătăţile cele

de acolo şi ai strălucit ca ostea, luminând sufletele noastre Antonie.

De două ori.

Celace ai sfărâmat arceleşi săgeţile dracilor, cu Daruldumnezeescului Duh, şi răutatea şi pândirea lor tuturoro ai vădit cu dumnezeeşti învăţături, de dumnezeeşti razefiind strălucit, călugărilor te-aifăcut prea strălucit luminătorşi pustiei întâiu împodobitor,şi bolnavilor iscusit şi cinstittămăduitor şi pildă întâiu şi

închipuire vieţii cei îmbunătăţite, părinte Antonie.

De două ori.

Celace eşti plin de dum-



2f>fi LUNA LUI IANUARIE

nezeeştile daruri* pre tine ca

pre o oglinda neîntinată adumnezceştilor arătări, Părinte, aflându-te Hristos, razelecele strălucite ale luminii saletie ţi-a arătat. De unde te-aiarătat izvor îndestulat de vindecări, şi hrană celor flămânzişi celor însetaţi, prin ploaierourând iertare şi patimile sufleteşti văzându-le, cu cuvân

tul tău înţelepţeşte mai bunele-ai făcut lui Dumnezeu. Precarele roagă-1 sâ mântuiască şi să lumineze sufletelenoastre.

De două ori,

Celace eşti curat la sufletşi la inimă, Înger pământesc,om ceresc, învăţător fecioriei,

al înfrânarii cumpănă adevărată Antonie, carelc eşti împreună cu Stăpânul tău, şislav oslo vie fără tăcere, fericite, împreună cu îngerii şi cucuvioşii şi cu toţi muceniciilui aduci, pre ceice săvârşesca ta cinstita pomenire pururea, din cumplite nevoi şi dingreşeli mântueşte-L De dobori.

Slava., glas ul al 6- lea, a lui Sjcheot.

Pre cel dupre chip păzin-dip nevătămat, mintea stăpân preste patimile cele pierzătoare pustniceşti putndu-ţl,spre cel dupre asemănare, câteste dupre putinţă te-ai suit.

I Că bărbăteşte firea silindu-ţi,te-ai nevoit pre cel mai rău

a-1 supune celui mai bun, şi

pre trup a-1 face rob sufletu

lui. Pentru aceasta călugărilorte-ai arătat mai mare, cetăţean pustiei, celorcc bine călătoresc povaţuitor, îndreptător de faptă bună prea a de-vărat. Şi acum în ceruri, o-glindele deslegându-se fericite, curat vezi sfânta Treime,rugându-te fără mîjlocirc, pentru ceice cu credinţă şi cu

dragoste te cinstesc pre tine.Şi a ^um , a Năs căto a r e i. ..

Oîne nu te va ferici pretine prea sfântă Fecioară? Saucine nu va lăuda prea curatănaşterea ta? Că celce a strălucit fără de ani din Tatăl,Fiul unul născut, acelaş dintine cea Curată a ieşit negrăit

litrupându-se. Din fire Dumnezeu fiind şi cu firea om fă-cându-se pentru noi. Nu îndouă feţe fiind despărţit, ci

în două firi neamestecat, fiindcunoscut. Pre acela roagă-1Curată, cu totul fcricită să semiluiască sufletele noastre,

VGHOD, Lirmii:â lină... Prochimenul zilei şi Parimiile.

Defa InţeJepciynea lui Solomon.Cap. 5, Vers 16.

Drepţii în veci vor fi vii.Cea de a doua.

Sufl ete le drepţilor sunt în mân a luiDumnezeu,.,

Şi a trejii;Dr ept ul dc v a ajung e sa se sa v ârşas că,,.Caută-I* în fi zrln ale acesîei JunF.

LA LITIE.

Stllilrllc, gJasul şl 2-lea, ale lui Si ud it,

Pustnicească nevoia tă aî

1



.................. ....................... ..................................................2 6 9 f

adunat pre pământ, cuvioase

Antonie, şi adăogirile patimilor în izvorul lacrimilor talctoate le-ai potolit. Şi scarădumnezeiască şi cinstită laceruri ridicând, la toţi s’a cunoscut viaţa ta, de Dumnezeu primită; că rodurile bunei credinţe întrânsa tare a-ratând, tămădueşti cu dânsele

| neputinţele patimilor, celor

ce-ţi strigă ţie cu credinţă:Bucură-te steaua răsăritului

, cea ca aurul strălucitoare şial călugărilor luminâtorule şipăstorule. Bucură-te prea lăudate, creşterea cea prea bunăa pustiei, şi razimul Bisericiicel neclătit. Bucură-te îndreptătorul cel mare al celorce ră

tăcesc. Bucură-te lauda noastră şi a lumii bucuria cealuminoasă.

Pre îngerul ccl de pre pământ şi în ceruri omul luiDumnezeu, bună podoaba lumii, desfătarea bunătăţilor şia faptelor bune, lauda pustnicilor, pre Antonie să-l cin

stim. Că sădit fiind în casalui Dumnezeu, a înflorit dupre dreptate. Şi ca un chedru

în pustie a îmmulţit turma oilor lui Hristos celor cuvântătoare, întru cuviinţă şi dreptate.

Cuvioase părinte, din pruncie cu osârdie spre fapte bunenevoindu-te, te-ai făcut organ

sfântului Duh. De la dânsul

luând lucrarea minunilor, ai

îndemnat pre oameni să u-rască cele îndulcitoare. Şi a-cum cu dumnezeiască luminămai curat fiind strălucit, luminează şi gândurile noastre,părinte Antonie.

Glasul al 3-lea, a lui Anatolie.

Cuvioase Antonie, arzătoare şi cu tot sufletul obişnu

inţă de pustnicie prea tare,ca şi cum te-ai fi odihnit întrecei fără materie ai săvârşit.Că, cu cei mai din pustie pretine !mpreunându-te duhov-niceşte, săgeţile dracilor celeca focul arzătoare le-ai călcat,şi mai pre sus decât toatăfapta bună făcându-te, te să-lăşlueşti împreuna cu îngerii întru împărăţia cerurilor. Cucari împreună roagă-te luiHristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.


Cuvioase părinte, glasul E-vangheliei Domnului auzind,lumea ai părăsit, bogăţia şi

slava întru nimica socotin-du-le. Pentru aceasta tuturorai strigat: Iubiţi pre Dumnezeu şi veţi află Dar veşnic.Nimic să nu cinstiţi mai multdecât dragostea lui, ca atunci când va veni întru slavasa, să aflaţi odihnă cu toţisfinţii; cu ale cărui rugăciuni,Hristoase, păzeşte şi mântu-

eşte sufletele noastre.



Ill

îl() LUNA LUI IANUARIE


Pericimu-te Născătoare deDumnezeu Fecioară şi te mărim credincioşii dupre datorie, pre tine cetatea cea nemişcată şi zidul cel nesurpat,şi folositoarea cea tare şi scăparea sufletelor noastre.

LA STIHOAVNĂ.


Podobie: Bucură-tc cămara...

Bucură-te celace ai fostsihastrilor conducător şi nebiruit ajutător! Că tăind rădăcinile poftelor şi porniriledracilor, împrotivindu-te băr-băteşte, ai biruit neputinţa lorşi înşelăciunea cea de sufletpierzătoare, şi ai arătat a Crucii Mântuitorului lucrarea şi

nebiruita putere. Cu care şi încingându-te ai biruit pretoţi ceice se leapădă de dumnezeiască arătarea lui Hristos in trup. Pre carele roa-gă-1 să dea sufletelor noastremare milă.Stih: Scumpă este înaintea Domnului


Stâlp luminos cu faptelebune întărit şi nor umbrit aifost celor din pustie, de prepământ la Cer povăţuind preceice văd pre Dumnezeu. Cutoiagul Crucii despărţind marea patimilor şi pre Amaliccel netrupesc biruind, neapărată suire la Cer ai aflat, de

Dumnezeu fericite, şi moştenire nestricăcioasă, cu cei fără

de trupuri stând cu bucurie

înaintea scaunului lui Hristos,pre carele roagă-1 să dea sufletelor noastre mare milă.

Stih: Fericit bărbatul carele se teme de Domnul.

Bucură-te celace locueşti împreună cu cetele îngereşti întru cele de sus Antonie, căviaţa acelora, Părinte, pre pă

mânt ai vieţuit cu adevărat,cu fapta bună nevoindu-te,te-ai arătat oglindă, prea curată şi neîntinata, primind razele cele prea strălucite alesfântului Duh, prea îericite.Pentru aceasta fiind luminat,ai văzut celece vor să fie,toate mai ’nainte supuindu-le,de dumnezeiasca arătare de |

lumină îiind învăţat; pre Hristos roagă'l, să dea sufletelornoastre mare milă.

Slavă, glasul al 8-lca, a Sicheotului.

Mulţimile călugărilor pretine îndreptătorul te cinstim,Antonie părintele nostru. Căpre tine pre cărarea cea

dreaptă cu adevărat a umblăam cunoscut. Fericit eşti călui Hristos ai slujit şi ai biruit puterea vrăjmaşului. Celace eşti cu îngerii împreunăvorbitor, cu drepţii şi cu cu-vioşii împreună locuitor. Cucari roagă-te Domnului, sămiluiască suîletele noastre.


pecioară nenuntită, care i



IN ŞAPTESPREZECE ZILE 271■h i i m i i n

pre Dumnezeu negrăit l-ai zămislit cu trup, Maica Dumnezeului celui prea înalt, rugăciunile robilor tăi primeştele,ceeace eşti cu totul îără prihană. Care tuturor dărueşticurăţire de greşeli, acum rugăciunile noastre primindu-le,roagă-te sâ ne mântuim noitoţi.

La binecuvântarea pâinilor.

Troparul, glasul al 4-lea.Râvnitor lui llie cu obiceiurile asemâ-

nându-te... De două ori.

Caută-I la Vecernia mică.

Şi Născătoare de Dumnezeu, odată.

Cetire a Cuvântului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Demnii], Troparul Sfântului de două ori. Slavă, Şi acum, al Nă

scătoarei.După întâia Stihologhie, Sedealna glasul

al 8-lea.Podobie: Pre înţelepciunea...

Sufletul tău legându-ţi cudragostea lui Hristos, cele pământeşti toate urându-le arătat, te-ai sălăşluit, Părinte cu

vioase, în pustietăţi şi în munţi.Că din pomul cunoştintii gustând slăvite, ca din cele detaină, îngereşte ai strălucit,tăinuitorule. Pentru aceastaşi norul trupului tău trecân-du-l întunerecul dracilor aigonit fericite, celace ai fostIntre călugări mai ales. Roa-

gă-te lui Hristos Dumnezeu,iertare de greşeli să dăruia

scă, celorce prăznuiesc cudragoste sfântă pomenirea ta.

De două ori.Slavă, Şi acum, a Născătoarei...

Pre înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislind fără de ardere Maica luiDumnezeu, negrăit ai născutpre celace a făcut toate şi înbraţele tale ai avut pre celace ţine toate, şi din ţâţe ai hrănit pre celace hrăneşte lumea. Pentru aceasta te rogpre tine prea sfântă Fecioară,ca să mă curăţeşti de greşelicând voiu vrea să stau înaintea feţii Ziditorului meu,Stăpână Fecioară curată, altău ajutor atunci să-mi dărueşti. Pentrucă poţi câte vo-

eşti Preacurată.După a doua Stihologhie, Sedea lna sfân

tului glasul al 5-lea.


Pre sihastrul Domnului cucântări să-l cinstim ca precelce a omorât toate năvălirile patimilor, cu înîrânareaşi cu răbdarea cca tare cu a-

devărat, şi a ruşinat îoarte pre împrotivă luptătorul vrăjmaşşi toate mândriile lui, şi acumse roagă Domnului să miluiască sufletele noastre.

De două ori.Slavâ, Şi acum, a Născătoarei...

Bucură-te uşa Domnuluicea neumblată, pre care mai

înainte te-a propoveduit toţicei prea drepţi, şi proorocul



„272 ____ _______ LUNA LUI IANUARIE

Daniil, munte netăiat. Şi Da

vid dulcele cântăreţ; cu Moisişi cu apostolii, rug şi năstrapă,şi toiag, nor, uşă şi scaun, şimunte mare te-a arătat nouă.După Polieleu, Sedealna, glasul al 8-lea.


(jâlcevile lumeşti lăsându-le şi Crucea ta pre umere lu-ându-ţi, pre tine însuţi tot te-ai

adus Domnului şi afară detrup, Părinte, şi de lume fiind,te-ai făcut părtaş Duhuluisfânt. Pentru aceasta şi spre.râvna ta pre nnroade adunând, cetăţi ai deşertat şi pustietăţile cetăţi le-ai făcut, deDumnezeu purtătorul, Antonie, roagă-te lui Hristos Dum

nezeu, iertare de greşeli sădăruiască, celorce prăznuesccu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă glasul al 4-lea.

Podobie : Arătatu-tc-ai astăzi lumii...

Cu lumina cea neapropiată luminat fiind, ca o stea aistrălucit întru dăscăliile pus

tiei, luminând Antonie, preceice au venit la tine cu sufletneîndoit.

Şi acum, a Născătoarei, asemenea...

Cu venirea prea sfântuluiDuh, pre cel de pre un scauncu Tatăl şi de o fiinţă, pringlasul îngerului l-ai zămislitCurată de Dumnezeu Născă

toare, ceeace eşti chemarealui Adam.

Apoi flntifonul dintâiu al glasului al patrulea, Prochimen, glasul ai 4-ica.

Scumpă este înaintea Domnului moarteacuviosului lui.

Stih:

Ce voiu răsplăti Domnului pentru toatecare mi-a dat mie.

Toatî suflarea.

Evanghelia dela Matei:

Zis-a Domnul ucenicilor sai: Toate îmisunt date mie...

După Psalmul 50, Slavă glasul al 2-lea.

Pentru rugăciunile cuviosului tau Antonie, Milostive, curaţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive...

Stih: Milueşte-mă Dumnezeule dupre mare mila ta şi dupre mulţimea...

Stihira, glasul al 6-lea.

Cuvioase părinte, în tot pământul a ieşit vestea isprăvi

lor tale, pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelelortale, taberile drăceşti ai pier-

, dut, cetele îngereşti ai ajuns,a cărora viaţă fără prihanăai urmat. Indrăsnire avândcătre Dumnezeu, cere pacesufletelor noastre.

C A N O A N E L E .Al Născătoarei de Dumnezeu cu Irmosul

pe 6, şi al cuviosului pe 8. CANONUL Născătoarei de Dumnezeu.

Facerea lui loan Damaschin. Peasna 1-a, glasul al 2-lea, Irmos:

alea mării cea nebătută'1 şi neumblată, călătorin-

du-o neudat Israilul cel„ales a cântat: Să cântăm„Domnului, câ s’a proslăvit.

Scara cea fără materie de

demult şi calea mării cea streină şi neumblată, naşterea ta



Jll

B « • ! • • • • « I »INa.ŞAPTTEŞPR^CE^aLE^ 273

a arătat Curată, care o lăudăm toţi, că s’a proslăvit. '

Puterea celui pre înalt statul cel desăvârşit, înţelepciunea lui Dumnezeu, care s’a întrupat din tine Preacurată,cu oamenii a locuit, că s’aproslăvit.

1/mblat-a prin u şa ceaneumblată a pântecelui tău

celui încuiat Soarele dreptăţii,Curată şi lumii a luminat căs’a proslăvit.

Alt CANON al Cuviosului.

Al căruia acrostih la Gre ci este aces ta;

Cu dreptul este a lăudă pre dumnezeescul Antonie.

Facerea lui losif.


Pre gonaciul Faraon...

elace la nemurire şi la via-ţa veşnică ai apucat cu a-

i§> devărat, şi de raza cea întreit strălucitoare Părinte tesaturi, roagă-te, ca să sc lumineze cu luminarea Daruluisufletul meu cel întunecat, cadupre vrednicie să te laudpre tine.

Tânăr iiind de vârsta trupului, calea cea nouă a fapteibune luând, fără primejdieai călătorit pre dânsa. LegiiMântuitorului celei nouă ple-cându-te de trei ori fericite,şi poruncilor Evangheliei celor de viaţă purtătoare ur

mând. Slavă...

Cu strălucirea cea în trei

luminătoare prea înţelepte luminat fiind, vrăjmăşească în-

tărâtarea dracilor, fericite, şigurile cele căscate ale fiarelor şi durerile vătămăturilor,capre nişte păianjeni le-ai sfărâmat, cu dumnezeiască dragoste fiind aprins.


Ca ceeace ai îndrăsnealăca o Maică a lui Dumnezeucătre celce s’a născut din tine,Cuvântul cel unul născut şi

împreună fără început cu Tatăl şi de o fiinţă cu Duhul,rugându-1 nu încetă, ceeaceeşti cu totul fără prihană, casă izbăvească din nevoi, preceice te măresc pre tine de

Dumnezeu Născătoare.Catavasie:

Pământul cel roditor de„adâncime, uscat l-a umblat„oarecând soarele, căci ca un„zid s’a închegat apa de a-„mândouă părţile, poporului„celuice a trecut marea pedestru, şi cu plăcere lui Dum

nezeu a cântat: Sâ cântăm„Domnului, că cu slavă s’a„proslăvit.

Peasna 3-a, Irmos:

m reul puternicilor s’a sfă~tis râmat, prin stăpânirea ta,

Hristoase, şi cei slabis’au încins cu putere.

Gel mai pre sus decât toată

vremea, ca un făcător al vre-milor, din tine Fecioară debună voie prunc s’a zidit.

20



i « m i ta • • i 4 4 H M i » « « i » i a i » » c 4 . M i * i ia * i i a 4 i k « a« ii . »i« ta *274 LUNA LUI IAN UAR IE

Pântecele cel mai desfă

tat decât cerurile, să-l lăudămcredincioşii, prin carele A-dam în ceruri bucurându-sepetrece.

Alt Canon Irmos:

Celce ai întărit cerurile...

Ou gând întărit şi cu răbdare stătătoare stingând văpaia patimilor, te-ai îmbrăcat în luminată haina nepă-timirii, părinte Antonie şi inveşmântul mântuirii.

Cu năvăliri prea tari dracii îndrăznind şi asemănân-du-se fiarelor, n’ai băgat seamă de puterea lor cea slabă,că pre cel tare în războaieai avut ajutor.

Slavă...

Purtătorul de Dumnezeu,pre căpeteniile întunereculuişi stăpâniile înfrângându-lecu înfrânare tare, purtător deizbândă biruitor s’a făcut, Antonie, lauda sihastrilor şi bucuria călugărilor.

Şi acum, a Născătoarei..

Mintea mea cea omorîtăcu lucrarea cea de viaţă, care din tine s’a arătat, lumii,ridică-o Curată şi la viaţăo povăţueşte, ceeace una aisfărâmat porţile morţii, cucel născut al tău.

Catavasie: ^

în tă rirea celorce nădăj-

„duesc spre tine, întăreşte,

„Doamne, Biserica ta, care„o ai câştigat cu scump sângele tău.

S ede alna s fântului, glas ul «ti 4- lea.Podobie: Degial» ne întâmpină...

Chemării Domnului tăuai urmat, lepădându-te de lume şi de toate frumuseţile ei,prea fericite Antonie, scârba

postniciei cu osârdie ai suferit şi taberile dracilor cubărbăţie le-ai gonit. Pentruaceasta pururea cu credinţăşi cu cântări cinstim pomenirea ta.

Slavă, altă Sedealna, glasul al 8-lea.Podobie : Pre înţelepciunea...

Crucea Dom nului ridicând înţelepte şi lui până însfârşit urmând, mintea nu ţi-ai

întors la lume, de Dumnezeu înţelepţite, ci cu înfrânarea şicu ostenelele ţi-ai omorît patimile, şi pre tine însuţi te-aigătit Biserică Domnului. Pentru aceasta răsplătire de daruri ai luat, a vindecă boa-lele şi a goni duhurile, de

Dumnezeu purtătorule Antonie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli sădăruiască, celorce prăznuiesccu dragoste sfântă pomenirea ta.

Şi acum, a Născătoarei, asemenea.

Ca ceeace eşti Mireasă cutotul fără prihană a făcăto

rului, ca o Maică a Mântuitorului care nu ştii de băr-

IN ŞA P T E S P R E Z E C E Z I L E'•••*•• «.»M«.4.»•«.!.«.14.k.»•»M•.|.•UI».»I «li*•«.■

275U kl l l i l •■•.«•I<4<I 4<» a.li ••» •<•'•■ 11•

bat, ca ceeace eşti locaş Mân-

gâitorului, cu totul îără prihană, pre mine celace suntlocaş spurcat fărădelegii şibatjocură dracilor întru cunoştinţă m’am făcut grăbeşte de mă izbăveşte de lucrarea lor cea rea, locaş luminatprin fapta bună făcându-mă,ceeace eşti de lumină pri

mitoare Curată, goncşte- minegura patimilor şi împărtăşirii celei de sus mă învredniceşte şi luminii celei neînserate, cu rugăciunile tale.

Peasna 4-a, Irmos:

f ia uzit-am, Doamne, auzula| economiei talc şi te-amUÂ proslăvit pre tine, unule

„iubitorule de oameni.Iată s’a prea înălţat dumne-

zeescul munte al casei Domnului, mai pre sus decât puterile, Maica lui Dumnezeu,prea arătat.

Afară de legile firii Fecioară una născând pre Stă-

pânitorul făpturii, te-ai învrednicit duinnezeeştei chemări.

Alt Canon, Irmos :T u eşti lâria me a. Do am ne...

Scară dumnezeiască dcbunătăţi făcându-ţi, la înălţime, Părinte, te-ai suit şi preDumnezeu ai văzut într'însa

întărit, şi daruri împărţindcu mână prea bogată, celorce cântă cu credinţă: Slavă

puterii tale, iubitorule de oa

meni.Cu totul te-ai sfinţit luiDumnezeu, Antonie, însuţi cuacela unindu-te prea înţelepteprin fapta bună şi prin cuvântări, şi dumnezeeştei vederica un curat învrednicindu-te,că de pământ şi dc cele pământeşti depărtându-te,dupre

vrednicie ai aflat cereascadesfătare.Slavă...

Mintea şi sufletul cură-ţindu-ţi Antonie, înşelăciuneacea do suflet pierzătoare, Părinte, şi meşteşugirile şi amăgirile cele amare şi nălucirilevrăjmaşilor le-ai vădit, că pătimind te-ai învăţat, şi învăţat

îiind, ai învăţat mulţimile călugărilor prea fericite.

Şi acum, a Nâscâtoarci...

Pre Dumnezeu celce s’a întrupat din tine roagă-1. Carele neschimbat a rămas precum a îost şi fireşte de o fi

inţă fiind, este întocmai cuTatăl şi cu tine ceeace l-ainăscut, iertare de greşeli şimântuire sufletelor să dăruiască, celorce te laudă pretine cu credinţă.

Catavasie’:

Acoperit-au cerurile bună

ta tea ta, Hristoase, că ieşind„din Chivotul sfinţirii tale,„din Tiestricata Maică, în Bi~

i



Ill

276 LUN A LU I IA N UA RIE'• •• •• «. ■•• •» '« «• » • M •■•••■« I M I I I • I •• «.»«.» .1.» . • • ll.l I 14 kl • «.»•••■•» l >I•I» «••.t•ta

„serica slavei tale, te-ai arăta t ca un prunc în braţe purta t, şi s’au [umplut toate de„a ta laudă.

Peasna 5-a, Irmos.

m, ărbunele carele mai ’nail inte s’a arătat Isaiei, ca un

soare din feciorescul pân-„tece a răsărit, celor rătăciţi„întru întunerec, luminarea

„dumnezeeştii cunoştinţe dă-„ruindu-le.Norilor, dulceaţă de veselie

stropiţi celor de pre pământ,că prunc s’a dat, celce estemai’nainte de veci, întrupân-du-se din Fecioară, Dumnezeul nostru.

Vieţii şi trupului meu lumină a strălucit şi mâhnireapăcatului o a deslegat, întrucele mai de pre urmă, din Fecioara fără de sămânţă întru-pându-se cel prea înalt.

Alt Canon, Irmos:

Pen truce mai lepădat...

Locuind întru tine avândpre Dumnezeu, celce toate levede, fericite, carele te-a învăţat şi te-a luminat şi te-a înţelepţit, suişiurile sufletelorcelor curate şi fericite, de treiori fericite, a le vedea te-ai învrednicit.

Slavă...

D aru l tămăduirilor asupra boalelor celor de multe feluri ţie ţi-a dăruit Hristos, şi

puterea asupra duhurilor celor necurate înţelepte, că firea,Părinte, biruindu-ţi, darurilorDuhului, celor rtiai pre sus defire te-ai împărtăşit.


Ceice te avem pre tine zid,şi cu folosinţa la suntem păziţi, care cu dumnezeiascămărirea ta ne lăudăm, pre tine

te fericim. Că tu Preacuratăsufletelor noastre izvorăştibucurie şi veselie.

Catavasie

Dacă a văzut„chipuire, pre Dumnezeu pe„scaun prea înalt, de îngerii„slavei încunjurat, a strigat:

„Vai mie ticălosul! Că mai„înainte am văzut pre Dumnezeu întrupat, pre celace stăpâneşte pacea şi lumina cea„neînserată.

Peasna 6-a, Irmos:

laşul graiurilor celor derugăciune, din suflet cu

! durere auzind, Stăpâne,„scapă-mă de rele, că însuţi„eşti pricinuitorul mântuirii„noastre.

Firea omenească, ceeaceslujea păcatului, Stăpână Curată, prin tine a dobândit scăpare. Că Fiul tău ca un mielpentru toţi s’a junghiat.

Strigăm ţie toţi adevăratei Maicii lui Dumnezeu, mântueşte pre robii tăi, ceice te

- JTIsaia cu în

1



JL JL ,

IN ŞAPTESPREZECE ZILE 277

mânie, căci singură către Fiul

ai câştigat îndrăsneală.Alt Canon, Irmos:Adâncul păcatelor...

Viaţa cea dupre lege vitejeşte din pruncie primind-ode Dumnezeu înţelepţite, până în sfârşit o ai păzit, şi caun dumnezeesc biruitor cunună de biruinţă ai luat dela

împăratul tuturor.Slavă...

ftvându-te pre tine rugător prea tare către Dumnezeu fericite şi părtaş purtărilor de grijă, şi folositor, şiajutător, şi mijlocitor bine primit, de toate nevoile ne mân-

tuim, de ispite şi de primejdii.Şi acum, a Născătoarei...

Inălţat-ai cu tot adevărul firea omenească cea căzută, preFiul cel văzut neschimbat închipul cel dumnezeesc, şi întru o întocmire cu Tatăl, deDumnezeu Născătoare fărăsămânţă născându-L

Catavasie:

Strigat-a [ie,' văzând bătrânul, cu ochii mântuirea,„care a venit popoarelor de„la Dumnezeu, Hristoase, tu„eşti Dumnezeul meu.

CONDAC, glasul al 2-lea.Podobie: Căutând cclc dc sus...

Valurile lumeşti lepădân-du-le, viaţă fără gâlceavă aisăvârşit, Botezătorului ur

mând la tot obiceiul preacu

vioase. Deci, împreună cu dânsul te cinstim, Părinte al părinţilor, Antonie.

I C O S .

Glasul lui Hristos auzind,ai umblat în urma poruncilor lui, gol de lume făcându-te. Şi ai lepădat toate grijile

de agoniseală, de averi şi deslugile tale şi de iubirea surorii tale, de Dumnezeu pur-tătorule Antonie. Şi singur

în pustietăţi cu Dumnezeuvorbind prea curat, ai luatDarul cunoştinţii. Care tri-mite-1 mie, celuice voiu săte laud pre tine, Părinte alpărinţilor, Antonie.

Intru această lună, în 17 zile, pomenirea prea cuviosului părintelui nostru

Antonie cel mare.

Stih : Cerul cu unul cel mai mare şi de cât ingerii s'a îmbogăţit,

Fiindcă pre Antonie mai marele sihastrilor a primit.

In aceasta lună in a şaptesprezecea zi,Antonie viata părăsi.

Acesta erâ de neam eghiptean, învăţat dela părinţii sfii şi dela moşi crc-

dinţa în Hristos, şi a trăit pe vremealui Diocliţian şi Maximian, ajungând până în zilele bine credinciosului Împărat Constantin şi feciorilor lui, şi dându-sc presine în viaţa monahală, atâta a întrecutpre toţi, cât s'a făcut pildă celor maide pre urmă, şi ce este mai minunatlucru, că întâiu foarte în scurtă vremes'a făcut începător şi dascăl celei prestefirea omenească politie, şi singur numaia ajuns la hotarul cei mai desăvârşit,precum arară istoria lui. Insă mult estea povesti noi celece sunt lăudate şi vestite la toţi, atâta numai trebue să zicem,că aflându-se în trup muritor se depănă dela cclc trupeşti şi vedeâ suişu-




rile sufletelor, şi pre dracii cel dosădiau,carele este lucrul îirii cei preste fire şi

fără de trup. Deci-trăind o suta şi cinciani, s’a mutat la Domnul; iar soborullui se face în biserica cea mare. Şi viaţalui s'a scris de marele Atanasie episcopulAlexandriei.

Intru această, zi cuviosul şi de Dumnezeu purtătorul părintele nostru Antonie cel nou şi făcătorul de minuni, carele a sihăstrii în schitul Venei, cu pace s’a săvârşit.

Stih : Dar Antonie cel nou, unde sc va aşeză ?

Dccât numai cu vechiul Antonie se va împreuna.

Intru această 7.\, pomenirea bine cinstitorului împărat Teodosie cel mare.

Stih: împărăţia, piedică ţie nu li-a stătut,Pentru a fi Teodosie mântuit.

Intru această 7.i, cuviosul Abila, cu pace s’a săvârşit.

Stih : Ahilev stăpâneşte oraşele jos cu armele,

Iară Ahila câştigă cetatea cea dc sus cu ostenelele.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne,milueşte-ne şi ne mântueşte pre noi, Amin.

Peasna 7-a Irmos: Wf\ itori prea învăţaţi s’au jM arătat tinerii oarecând.wu Că din suflet cuprins de

„Dumnezeu grăind, cu bu-„zele au cântat: Dumnezeul„cel mai pre sus de dumneaei, al părintjlor şi al nostru,„bine eşti cuvântat.

Văzut-a Iacov noaptea cuadevărat ca întru închipuirepre Dumnezeu întrupat, iardintru tine întru strălucire s’aarătat celorce cântă: Dumnezeul părinţilor cel prea îndumnezeit şi prea proslăvit

Semnele negrăitei întrupări celei dintru tine mai ’na

inte vestindu-le, s’au luptatcu Iacov, prin care de hună

voie s’a întrupat cu oamenii,Curată, Dumnezeul părinţilorcel prea îndumnezeit şi preaslăvit

Vrît este celce nu te vesteşte pre tine unul Fiul Fecioarei, din prea lăudata Treime, cu minte neîndoită şi culimba, strigând: Dumnezeulpărinţilor cel prea îndumnezeit şi prea slăvit.

Alt Canon Irmos:Dc pogorârea lui Dumnezeu...

Pahar cu miresme de fapte bune au fost fălcile tale, cubună mireasmă şi de mântuire, dând miros ca dintr’o grădină celorce strigă cu dragoste: Bine eşti cuvântatDumnezeul părinţilor noştri.

Slavă...

Darul prea sfântului Duh întru tine sălăşluindu-se, go-nitor de duhurile cele viclene,Părinte, te-a făcut şi călugărilor învăţător, cari strigă:Bine eşti cuvântat Dumnezeulpărinţilor noştri.


Pre Maria cea prea curată şi prea sfântă sâ o lăudăm, câ printr’însa ne izvorăşte nouă Darul darurilor, celor mai pre sus de minte, cadin izvorul dumnezeeştei bunătăţi. Pre care cu gând binecredincios acum să o fericim.

Catavasie: ^

Pre tine celce ai răcorit



IN ŞAPTESPREZECE Z ILE 279

„în foc pre tinerii ceice Dumnezeu te-a numit, şi în Fecioară nestricată te-ai sălăşlu it, lăudăm pre Dumnezeu„Cuvântul, cântând cu bună„credinţă: I3ine este cuvântat„Dumnezeul părinţilor noştri.

Peasna 8-a Irmus:

p hipul cel de aur defăi- i(l| mându-1 de trei ori feri-

ciţii tineri, văzând chipul

„lui Dumnezeu, cel viu şi„neschimbat, prin mijlocul îo-„cului cântau: Toată zidirea„cea înfiinţată să laude pre .„Domnul, şi să-l prea înalţe„Intru toţi vecii.

Văzutu-s’a pre pământprin tine, şi cu oamenii împreună a petrecut, cel nease

mănat cu bunătatea şi cu puterea, căruia cântând toţi credincioşii, strigăm: Toată făptura cea înfiinţată să laudepre Domnul şi să-l prea în-nalte întru toţi vecii.

Ou adevărat pre tine Curată vestindu-te te slăvim,Născătoare de Dumnezeu. Că

tu una ai născut pro cel dinTreime întrupat, căruia cuTatăl şi cu Duhul cântăm:Să Jaude toată făptura preDomnul şi să-l prea înalţe întru toţi vecii.

Alt Canon, Irmos :

Dc şaple ori cuptoiul...

Intru rugăciuni priveghere,

în posturi bună întărire, în

tru ispite răbdare Antonie, întru curăţia minţii pre pământ ca un înger arătându-telui Dumnezeu, ai strigat: Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, noroade prea înălţaţi-1pre el întru toţi vecii.

Cu cererile şi cu rugăciunile, Cuvioase, apropiindu-tetu neîncetat către Dumnezeu,ai alergat la înălţimea cea prea

înaltă, din cursele dracilorscăpând şi din tirănia lor mân-tuindu-te, de Dumnezeu înţe-lepţite cânţi: Preoţi lăudaţi,noroade prea înălţaţi pre Hristos întru toţi vecii.

Binecuvântăm pre Tatăl-.

Hou Moisi făcându-te, în

pustie biruinţă asupra vrăjmaşilor şi luptătorilor ai pus,pre norod povăţuind, adecăadunarea sihastrilor, cari întru veselie şi cinstită viaţă astrigat Stăpânului: Preoţi lău-daţM, popoare prea înălţaţipre Hristos întru toţi vecii.


De Dumnezeu NăscătoarePreacurată, ranele sufletuluimeu şi ranele cele din păcatcurăţeşte-le, spălându-le cu izvoarele cele din coasta celuinăscut al tău şi cu pâraelecele dintr’însa, curăţindu-le,căci către tine strig şi la tinenăzuesc, şi pre tine te chem

cea plină de Dar.

280 LUN A LU I IA N U A RIEi ia » a «a >a <a ' a r*>« ' « t***« *« t« t» f » i» « » a » ie wa a » « a ta ta ia ia n a a a a ia ia ia ia i ■ i i>a . i a *c i< a > i i • • i«a *i*t*a «a *a. a • • • • • • • •

Catavasie. ^Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Cu focul cel nesuferit îm-

„pre unându- se tinerii, ceice„au stătut pentru buna cre-„dinţăşi de v ăpaie nevătămân-„du- se, dumnezeiascăcântare„au cântat: B inecuv ânt aţi toa-„te lucrurile Domnului pre„Domnul, şi- l prea înălţaţi în-„tru toţi vecii.

Peas na 9-a, I rm o s:

f u totul eşti dorire, cu totul eşti dulceaţă, Cuvinte„al lui Dumne zeu, Fiule

„al Fecioar ei, Dumne ze ule al„dumneze ilor , Do amne prea„sfinte al sfinţilor . Pentru a-„ceea împreună cu ceeace

„te- a născut, pre tine te s lăb i m .

T oiag de tărie s'a dat firiicelei slabe, C uvântul lui Dumnezeu în pânte ce le tău Preacurată, şi pre aceasta o a s culat fiind alunecatăpânăla iad.Pentru aceasta pre tine Prea

curată, ca pre o Născătoare deDumne zeu te slăvim.

Priimeşte Stăpâne cu milostivire pre ceeace o ai ales,pre Maica ta rugătoare pentr unoi, şi de a ta bunătate toatese vor umple a; ca toţi pre tineca pre făcătorul de bine săte s lăvim.

Alt canon, I rm os :

Infricoşatu- s a de ac eas ta...

Sosit- a prăznuir ea ta cea de

lumină, pr ea îericite părinte A ntonie, pl inăde bucurie, plinăde v eselie, duhovnice as că,

plinăde Duhul sîânt, plinădebunămir e azmăşi de lumina re;şi acum câştigându- te pre tinecanon sihăstr iei şi leg iuitor ,ne bucur ăm.

Nu încetărugând pre Mântuitor ul, prea cinstite Părinte, să dăruiască celorce s ă

vârşesc cu bună cucernicies îinţită pomenirea ta, iertarede greşeli, împărţirea da rur ilor, dumne zeiască folos inţă,suîlete lor mântuir e şi s căpare v eşnică.

Slavă...

întocmai cu îng erii v ieţii

v ie ţuind pre pământ , întocma icu îngerii ai aîlat luminare.Căîntru împărtăşirea s trălucirii lor celei de Dumnezeu

împodobite ai fost. Cu cari împr eunăte şi bucuri pur ureaca un dumnezeiesc prooroc,ca un mucenic de cununăpur

tător, ca un mai mare al călugărilor.Şi acum, a Născătoarei.. .

Zămislit- ai fără s ămânţăFecioară, fărăpofte trupeşti,pre Cuvântul lui Dumnezeu,celce a zidit toate şi îărăstr icăciune l- ai născut, îăr ă du

reri de maică. Pentr u aceas tapre tine, Născătoare de D um nezeu, cu inima şi cu limbamărturis indu- te , te s lăv im.



I !

IN ŞAPT ESPRE ZEC E ZILE 281

i Cata vasie : 0

In lege, în umbră şi in„Scriptură, închipuire vedem„noi credincioşii, toată partea„bărbătească ce deschide pân-„tecele, sfânt lui Dumnezeu„este. Deci pre Cuvântul cel„mai ’nainte născut, Fiul Ta-„tălui celui fără de început,„cel întâiu născut din Maică

„fără ispită bărbătească, îl slă-„vim.SVETILNA.

Podobie: Cu duhul in Biscrica...

Iluminator luminătorilorai fost, şi călugărilor îndreptător şi începător Antonie, lauda lumii, învăţându-i ca unviteaz şi voevod ales, să nu

se teamă de năvălirile drăceşti, ajutor având pre Hristos, pierzătorul înşelăciunii.

Slavă...

In trup săvârşind viaţă îngerească, ai umblat ca unfără de trup, şi lumii te-aivăzut luminător, pururea strălucind, şi tuturor te-ai arătat

Antonie de Dumnezeu pur-tătorule, lauda călugărilor, podoaba sihastrilor şi lauda părinţilor.


Nădejdea lumii cea bună,de Dumnezeu Născătoare Fecioară, folosinţa ta cea nebi

ruită cerem. Stăpână, noi ceice suntem cuprinşi de neca

zuri şi dc valurile vieţii în

văluiţi, opreşte vânturile patimilor şi ne du la limanurile voirilor lui Dumnezeu.

LA HVALITE


Podobie : O prea mărilâ minune...

Cuvioase părinte Antonie,tu jugul lui Hristos pre umere ridicând, înălţarea satanei

cu Crucea o ai surpat, şi pustiile cetăţii le-ai arătat, princhipul vieţii tale, o prea fericite! Lauda sihastrilor. Pentru aceasta pre Hristos ne încetat roagă-1, să ne miluiască pre noi.

Cuvioase părinte Antonie,pentru viaţa cea adevărată în

mormânt te-ai Închis, nici cumnetemându-te de năvălirileprotivnicului cele cu sunet şicu plesnit, Cuvioase, ci cu rugăciunile tale le-ai surpat, osuflet răbdător! Al pustii po-văţuitorule! Pentru aceasta şiacum toţi pre tine te cinstimşi te fericim.

Ou credinţă adunându-netoţi, pre tine ca pre un siha-tru al lui Hristos te cinstimAntonie. Că bucurându-te, aiumblat prin pustietăţi neumblate, înţelepte cu adevărat, şi

îndreptător credincios te-ai a-rătat ei. Pentru aceasta ţienoi toţi strigăm: O prea fe

ricite! Celace eşti lauda călugărilor, Mântuitorului ncîn-

III



cetat te roagă, ca să ne izbăvească pre noi.

Părinte al părinţilor Antonie, cu nesăţioasa dragosteşi iubirea lui Hristos sufle-tul mişcându-ţi, în pustietăţil-ai căutat pre el, de toatevalurile depărtându-te. Şi singur cu acela unul vorbind şiprin minte împreunându-te şide lumină umplându4e. Cu

care luminează şi sufletelenoastre, celorce te lăudămpre tine.

Slavă, glasul al 8-lea al lui Anatolie.

In căruţa bunătăţilor ccamergătoare la Cer suindu-teminunate ai ajuns la cetateacea prea înaltă, prin sihăstrie,din pustie încunjurând îrum-

seţele Ierusalimului celui desus. Şi din ncvoinţcle ccle cuosteneală, dupre vredniciecinste luând, te bucuri împreună cu mai marii cetelor cereşti prea fericite, veşnicilorbunătăţi moştenitor şi împărăţiei locuitor făcându-te. Deci,de Dumnezeu purtătorule An-

_282 ......... ..... ...... ........... UJNA L

' tonie, roagă-te Mântuitoruluituturor, să împace lumea şisă izbăvească sufletele noastre.


Stăpână priimeşte rugăciunile robilor tăi şi ne izbăveşte pre noi de toată nevoia şi necazul.

SLAVOSLOVIA, cea marc. Ecteniile şi Otpustul.

Ceasul întâiu şi Otpustul deplin.

JA N U A R IE............

LA L1TURGIHF,

Fericirile din Canonul Cuviosului. Peas-na 3-a şi a fi-a. Prochimen, glasul al 7-lea:Scumpă este Înaintea Domnului moarteacuvioşilor lui... Stih: Ce voiu răsplătiDomnului... Apostol, către Evrei: F raţilor ascultaţi pre învăţătorii vosf.rL. Aliluia,

glasul al 6-lea: Fericit bărbatul carele seteme de Domnul... Stih: Puternica pepământ va fi sâinânţa lui... Evangheliade Ia Lucâ: In vremea aceea, stătut- a

ia loc şes...

CHINONICUL.




L

IN OPT SPREZECE ZILE 283

INTRU ACEASTA LUNĂ

IN 18 ZTLE.Cei întru sfinţi părinţii noştri şi marii arhiepiscopi ai Alexandriei, Atanasie şi

Chirii.De va voi cel mai mare, facem Polieleul şi sla- voslovie că aşa li s'a pus şi slujba dupre cum

şi la Mineile greceşti este.

După obişnuitul Psalm, cântăm Fericit bâfbatul... Slava dintâiu.

La Doamne strigat-am, Stihirile pe 6, ij glasul al 4-fea.Podobie: Ca pre un viteaz...

oniri ai răbdat şi nevoiai suferit, de Dumnezeu

$\| grăitorule cuvioase A-tanasie, până ce ai gonit

nâtatea lui o ai mântuit de ofiinţă a fi cu Tatăl, Fiul şi Duhul învăţând cu dreaptă credinţă, lucrătorule de sfinţenieprea fericite.

Cu strălucirile propovedu-I irii pre cei dintru întunereci-ai luminat, şi toată înşelăciunea ai gonit, nevoi pătimind tare pentru credinţă A- ,tanasie, ca un păstor adevărat, ca un temeiu neclătit alBisericii lui Hristos, prea lăudate. Pentru aceasta adu-nându-ne, pre tine te cinstimcu cântări, bucurându-ne.

Toată fapta bună ai deprins cu răbdare de Dumnezeu insuflate şi ungându-tecu sfântă ungerea Duhului,sfinţitor prea sfinţit arătat aifost şi păstor adevărat şi credinţii apărător. Pentru aceasta toată Biserica măreşte pomenirea ta, ai sfinţenie să-vârşindu-o şi pre Mântuitorul

slăvind.Alte Stihlri, ale Sfântului Chirii glasul şi

Podobie aceiaşi.

Cu dogmele tale cele de îoc, toată materia eresurilorca vreascurile se arde prea

înţelepte. Şi adunarea înţelegerilor necredincioşilor celorneplecaţi, întru adâncuri secufundă Chirile, şi cu dogmele înţelepciunii taie se împodobeşte fericite, în toatezilele Biserica credincioşilor,care cu mare glas te cinsteşte pre tine.

Cu bună rostirea cuvintelor tale, prea sfinţite Chirile,toată Biserica se împodobeşte

şi cu bună credinţa seînfrum-seţează cu frumoase podoabe,şi cinsteşte cu sfinţenie sfântăşi vestită pomenirea ta, slăvite, celace eşti lauda orto-doxilor şi mai marele părinţilor, al prea sfântului soborapărătorule.

Dela Biserica lui Hristosai gonit pre lupii cei înţelegători Chirile, cu toiagul în-

mşeiaciu-nea lui A-rie cel fără

de Dumnezeu şiturma tade păsa-



284 LUN A LU I IA N U A RIEm » 4 « i t i i t i t v a i n a t n i B a i i i a i • • • • • •

văţăturilor tale, şi pre aceasta împrejur o ai îngrădit cu

gardul cuvintelor tale, şi oai pus înaintea lui H ris to snesmintită şi nemişcată. Precarelc roagă-1 să se mântuiască de stricăciune şi de nevoi,ceice cu credinţă săvârşescpururea cinstită pomenirea ta.Sla vă , glasul al 6-lea, a lui Ch irii patriarhul

Constantinopolei.

Pre începătorii ierarhilor,vârfurile patriarhilor şi prealuminaţii luceieri ai lum ei,pre arătătorii voinţelor luiHristos, adunându-ne o iubitorilor de praznic! cu duhovniceşti laude să-i lăudăm, zicând: Bucură-te părinte Ata

nasie, cel cu numele nemuri-rei, carele pre bârfitorul Arie,ca pre un lup l-ai izgonit dinturma lui Hristos, cu izgo-nitoare praştia dogmelor talecelor de Dumnezeu înţelep-ţite. Bucură-te stea prea lu- »minoasă, prea fericite Chirileapărătorule al pururea Fe

cioarei, carele cu glas mare însfântul sinod cel din Eîes, strălucit o ai propoveduit preea, Născătoare de Dumnezeu,pierzătorule al bârfelilor luiNestorie. Bucuraţi-vă izvoarele teologhiei, rîurile cele pururea curgătoare ale înţelep-ciunei de Dumnezeu, şi fântânile dumnezeeştei cunoştinţe. Ci o prea înţelepţilor părinţi de trei ori fericiţi, nu în

cetaţi a vă rugă lui HristosDumnezeu, pentru ceice cu

credinţă şi cu dragoste săvârşesc pururea sfinţita şi cinstită prăznuirea voastră.


Cine nu tc va ferici pretine prea sfântă Fecioară? Saucine nu va lăudă Preacuratănaşterea ta ? Că celce a strălu

cit fărâ de ani din Tatăl, Fiulunul născut, acelaş din tinecea curată a ieşit negrăit în-trupându-se, din fire Dumnezeu fiind şi cu firea om fă-cându-se pentru noi. Nu îndouă feţe fiind despărţit, ciin două firi neamestecat fiindcunoscut. Pre acela roagă-1, Cu

rată cu totul fericită, să semiluiască sufletele noastre.VOHOD: Lumină lină...

P r o c hi m e n u l z i l e i şi P a r i m i i lp , r a u te înnainte, în 25 de zile ale aceste i luni.

La LITIE, Stihirile, glasul 1-iu.

Cu dulceaţa cântărilor, săbinecuvântăm ziua de faţă adascălilor şi să glăsuim ne-

voinţele lor. Căci aceştia nestau nouă înainte spre laudă,râvnitorii lui Hristos, carisurpând bârfirile ereticilor,ne-au învăţat pre noi a cinstiTreimea, şi se roagă Domnului pentru sufletele noastre.

Glasul al 2-lea.

Pre ie ra rh ii lui HristosAtanasie şi Chirii toţi să-i lăudăm. Căci au surpat toate bârfirile ereticilor; şi stăpânirea

I



!N OPTSPREZECE ZILE 285

sfintei Treimi, în toată lumeaarătat o propoveduesc, pre un

Dumnezeu în trei feţe nedespărţit. Căruia se şi roagă pentru noi, ceice cu credinţă săvârşim pomenirea lor.

Glasul al 8-lea.

Pre vârfurile ierarhilor şiprea străluciţii luceferi ai lumii, pre Atanasie împreuna

cu Chirii, credincioşii cu cântări să-i cinstim, şi să strigăm lui Hristos cu bucurie:Milostive Doamne, dă rugătorilor tăi, prin mijlocirile dascălilor, iertare de păcate şimare milă.

Slavă, glasul al 5>lea.

Când păstoreaţi Biserica,

dascălilor, atunci îngrădeaţigurile ereticilor. Căci cum cutotul ar fi putut a-şi întoarceochii la strălucirea de Dumnezeu insuflatelor învăţăturilor voastre? Pentru aceasta nerugăm ierarhilor lui Hristos,iarăşi astupaţi gurile celor răucugetători din vremile noastre, izbăvindu-ne pre noi dinsmintelele lor, vrednicilor delaudă, prea mari ierarhilor.


pericimu-te pre tine deDumnezeu Născătoare Fecioară, şi te slăvim credincioşii dupre datorie, ceeace

eşti cetate neclătită, zid nebiruit, folositoarea cea tareşi scăparea sufletelor noastre.

LA STIHOAVNĂ.


Podobie: Bucură-te cămara...

Bucură-te îndreptătorulfaptelor celor bune, celacete-ai nevoit prea tare pentrucredinţă şi ai stricat credinţacea rea a lui Arie, cu vinelecinstitelor tale cuvinte, Atanasie, luminos învăţând de oputere a Dumnezeirei cea în

trei staturi cunoscută, de lacarea toate cele gândite şi celevăzute, prin singură bunătatea s’a adus întru facere, şiarătând cele necuprinse aledumnezeeştei lucrări, pre Hristos roagă-1 să trimită sufletelor noastre mare milă.Stih: Gura mea va grăi înţelepciune şi

cugctul inimei mele pricepere.

Bucură-te întemeerea patriarhilor, trâmbiţă bine glăsuitoare, minte bine pricepută, limbă prea ascuţită, o-chiul cel luminos, arătareadogmelor celor drepte. Păsto-rule prea adevărate, sfeşnice

prea strălucite, secure carcatai toată materia eresurilor,şi o arzi cu focul Duhului.Stâlpul cel nemişcat, turnulcel neclătit carcle ai propoveduit luminat puterea Treimii cea mai presus de fire:pre care roagă-o, să dea sufletelor noastre mare milă.Stih: Pre oţii tăi Doamne se vor îmbrăca

întru dreptate, şl cuvioşii tăi se vor bucura.

Bucură-te steaua cea prea

III



2B6 LUNA LUI IANUA RIE

luminoasă, care ai luminattoată puterea cea de sub soare

cu nevoinţele luptelor tale. Şiai gonii arătat credinţa cea rău întunecată a lui Arie. Mintecerească, carele cu învăţăturile ai luminat pre toţi ortodoxii prea lăudate, celace aipropoveduit pre Fiul a îi deo fiinţă cu Tatăl şi împreunăpre scaun şezător, şi întocmai

cu aceeaşi cinste şi într’unchip. Şi pre DumnezeiesculDuh, dupre Dumnezeire întocmai în fire şi nedespărţit.Pre carele pururea roagă-1, sădea sufletelor noastre maremilă.

Slavă glasul al 3-lea a Iul Ghermano.

Iarăşi Nilul cel curgătorde aur şi cu numele nemu-rirei numitul, prin pomenireacea de preste ani venindu-nenouă, cu bune adăogiri îşi varsă apele nemurirei cele cu aurcurgătoare, şi roduri dând dehrană dulce, prin cuvântareade Dumnezeu a sa cea prea

înaltă, ne învaţă să neînchinămstăpâniei Treimei, cei nedespărţite, şi vărsând din sinedumnezeieştile învăţături, a-dapă gândurile credincioşilorşi se roagă pentru sufletelenoastre.


Fără de sămânţă deladumnezeiescul duh şi cu sfatul Tatălui, ai zămislit pre

Fiul lui Dumnezeu, celce estedin Tatăl fără mumă mai ’na

inte de veci, şi pentru noi dintine fără de Tată fiind, cu trupl-ai născut, şi prunc cu laptel-ai hrănit. Pentru aceasta nu

încetă a-1 rugă, să se mântuiască din nevoi sufletele noastre.


Cu faptele dreptei credinţestrălucind şi toată credinţacea rea stingând, biruitoripurtători de biruinţă aţi fost,cu bună credinţă pre toţi

îmbogăţind, Biserica foarte împodobind, dupre vrednicieaţi aflat pre Hristos Dumnezeu, celce dărueşte nouă mare milă.Slavă, Şi acum a Născătoarei, Invierei.

Pre tine ceeace ai solit...

Cau+â la sfâşitul cărţii.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Doinr.ul, troparul sfinţilor dedouâori. Slavă Şi acum, al Născătoa rei. După întâia Stihologhie, Sedealna, glasul

al 3-!ea.Podobie: De frumuseţea fecioriei tale...

înşelăciunea eresurilor oai vădit, şi ai propoveduitdreapta credinţă, ca un grăitor de Dumnezeu, cu bunăcredinţă luminat arătând Ie-rarhe trei ipostasuri întru u-

nimea Dumnezeirei, în fire deo fiinţă şi în feţe neamestecate. Pentru aceasta şi adu-



IN OPTSPREZECE ZILE 287

nându-ne părinte Atanasie,

săvârşim pomenirea ia.De două ori.Slavă, Şi acum, a Născătoarei.

De frumuseţea fecioriei taleşi de prea luminată curăţieata, Gavriil mirându-se a strigat ţie, Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă vrednică voiuaduce ţie? Sau ce te voiunumi pre tine? Nu mă pricepşi mă minunez! Pentru aceastaprecum mi s'a poruncit strigţie: Bucurâ-te ceeace eşti plină de Dar.

După a doua Stihologhie, Sedealna glasul 1.

Podobie : .Mormântul tău..

Pre dumnezeieştile slugiale cinstitei Treimi şi apărătorii credinţei, pre Atanasie

împreună şi pre Chirii cu cântări toţi să-i lăudăm, cari întruadâncurile învăţăturilor celorcreştineşti, adunarea cea fărăpriceperea neplecaţilor eretici,precum se cădea, o a cufundat.

De două ori.Slavă, Şi acum, a Născătoarei.

Marie, ceeace eşti cin

stit locaş al Stăpânului, ridi-că-ne pre noi cei căzuţi înprăpastia cumplitei desnădăj-duiri, şi a greşelilor şi a ne-cazurilor; că tu eşti mântuirea păcătoşilor şi ajutătoareşi folositoare tare, şi mântu-eşti pre robii tai.După polieleu, Sedealna, glasul al 4-lea,

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Cu dumnezeeştile daruri

fiind împodobiţi, părinţi de

Dumnezeu înţelepţiţi, aţi înfrumuseţat cetatea Alexandreni-lor. Şi toată lumea aţi învăţat dumnezeeştile dogme cucărţile şi credinţa cinstiteiTreimi, ca nişte dumnezeeştitrâmbiţe, măriţilor. De doua ori.

Slava, Şi acum, a Născătoarei...

Pre Dumnezeu cel mai pre

sus de vremi şi mai ’naintede veci, sub vremi l-ai născut cu trup mai pre sus defire pre Dumnezeu omul Preacurată; pentru aceasta pretine de Dumnezeu Născătoarecu adevărat şi drept toţi mărturisind u-te, cu osârdie strigăm ţie: Slavei cei veşnice

pre toţi îi învredniceşte.Deci Antifortul dintâiu al glasului al 4-lea.

Prochimcn, glasul al 4-lea.

Preoţii tăi, Doamne, sc vor îmbrăcă întru dreptate...

St ih:

Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere...

Toată suflarea...

Evanghelia dela loan, Cap. X, V. 1—9.

Zis-a Domnul către Iudeii cari veniserăla dânsul: Amin, Amin grăesc.După Psalm 50, Slavă, glasul al 2-lea.

Pentru rugăciunile Arhiereilor tăi, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre...

Şi acum:

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive..:

St ih : Milueşte-mâ, Dumnezeule dupre mare mila ta...

Stihira, glasul al 6- ea.

Vărsatu-s’a Dar în buzele

288 L U N A L U I I A N A U R I E■ 4 I I I i H M • • » « < I H.4• M » d l ' l i l 'M i

voastre, cuvioşi Părinţi, şi aţi îost păstori Bisericii lui Hristos, învăţând oile cele cuvân

tătoare, să creadă în Treimeacea de o fiinţă, întru o Dumnezeire.

CANOANELE .

Al Născătoarei de Dumnezeu cu Irmosul

pc 6, şi ale sfinţilor două pe 8.

CANONUL Născătoarei He D u m n e z e u .Peasna 1-a, glasul al 3-lea, Irmos:

Kh ă cântăm Domnului, celui-

>1, ce a făcut înfricoşate mi-„nuni în marea Roşie. Că„cu marea a acoperit pre cei„protivnici şi a mântuit pre Is-„rail: Aceluia unuia să-i cân-„tăm, că s’a proslăvit.

A. ta curăţie prea curată Fecioară, a curăţit spurcăciuneaşi urâciunea lumii. Deci, premine celce am căzut în tinapatimilor, cu rîurile rugăciunilor tale, curăţeşte-mă despurcăciunea patimilor.

Născătoare de DumnezeuFecioară, cu apele rugăciunilor tale rourează-mi smeritul meu suflet, celce se to

peşte de zăduful nenumăratelor mele păcate, ca câştigând dumnezeiască răcorire,cu cântări să te slăvesc pretine Preacurată.

Arată-te prea sfântă Stăpână scăpare mie celui netrebnic, şi mă mântueşte de

amestecurile patimilor melecelor turburătoare, care acum

înconjoară smeritul meu suflet şi 11 scârbesc.

Trăgându-mă cu osârdie

de viscolele cele cumplite alepăcatelor, celorce mă stăpânesc, scapă-mă Preacurată premine robul tău, şi la limanulmântuirii mă povăţueşte.

Odihnitu-s’a Hristos întrutine cea singură binecuvântată, şi s’a îmbrăcat din tinecu trupul său, vrând să mă

îmbrace pre mine cel golit.Alt C AN ON al sfântului Atanasie.

Al căruia acrostih la Greci este acesta,

fără de Troparul Nă scătoa rei:

A ta na s ie s’a născut slav a dr eptcr edincioşilor .

Facerea lui Teofan.Peasna 1-a, glasul al 8-lea, Irmos:

Pre Faraon celce se purlâ...

m duc laudă lui Atanasie,

•Jil ca şi cum i-aşi slăvi bu-kM nătatea, iar lui Dumnezeu mai ales laudă aduc, delacarele se dă oamenilor Darulfaptelor bune, cel vrednic delaudă, al căruia a îost însufleţit chip şi pildă.

De dumnezeiasca înţelepciune îiind plin, şi mai mult

decât poarele cu viaţa îngereşte strălucind în lume, şivieţuind, Cuvioase, ai întrecutlegile laudelor cclc dela noi.Ci primeşte-le Părinte, măcarcă nu te lăudăm cum se cuvine.

Dupre datorie cântare al

cătuim, întru mărită pomenirea ta, Dar nepricepându-ne



IN OPTSPREZECE ZILE 2S9

spre laudele tale cele mai multe Atanasie, dupre vredniciecerem să ni se dea nouă iertare, şi Darul mântuirii printine cel desăvârşit.

Zburdările poftelor trupeşticele din tinereţe le-ai omo-rît, în tinereţele tale agoni-sindu-ţi minte de bătrân şistătătoare, Atanasie prea fe

ricite; că cu dragostea înţelepciunii toate simţirile ţi-ai îndreptat.

A Născătoarei...

Lucruri prea slăvite s’augrăit dc tine în neamurile neamurilor, ceeace ai încăput preDumnezeu Cuvântul în pântece şi curată ai rămas, deDumnezeu Născătoare Marie.Pentru aceasta toţi te cinstimpre tine, cea dupre Dumnezeu folositoarea noastră.

Alt CANON al sfântului Chirii.

Al căruia acrostih este acesta la Greci,fără de Troparele Născătoarei:Chirii alăuta îndumnezeitelor priviri,..

Facerea lui loan IVionahu!.

Peasna 1-a, glasul al 4-lea, Irmos:Adâncul mării Roşii...

m ela Dumnezeu luând Da-rul cel dătător de lumină,

y J Chirile, şi luminos luminător arătându-te, cuvântătoare raze străluceşti noauă prinpomenirea ta, ca dupre vrednicie să te lăudăm.

Vmplutu-te-ai de marealumină a Duhului, Chirile înţelepte, ca un păzitor al po

— iii

runcilor lui Hristos, şi cură-ţindu-te de patimi, te-ai făcut locaş prea înaltei Dumne-zeiri, al Treimii cu adevărat.

Siavă...

Ca un plin de râvnă şi de îndrăzneală, Chirile slăvite, toate limbile cele vătămătoare,

împotriva lui Dumnezeu luptătoare, ale ereticilor celor răicredincioşi, fără minciunăle-aivădit, apărând dreapta credinţă.


Celce a călcat poruncaZiditorului, cel mai întâiu dinoameni amăgindu-se, s’a lepădat din desfătare. Dar tu nă

scând pre Mântuitorul, preacela ce o a călcat cumplit,iarăşi l-ai chemat, Maică Fecioară.

Catavasie:

Pământul cel roditor...

Peasn a 3-a, Irm o s:

tuîlete sterp şi neroditor

câştigă-ţi rod bine slăvit,şi bine rodit făcându-te„strig*: Intăritu-m’am prin„tine Dumnezeule, nu este„sfânt, nu este drept, afară„de tine, Doamne.

Luminează-mă cu luminafeţii tale Stăpână, pre mine

celce sunt acoperit cu multepăcate şi mă mântueşte, casă strig Fiului tău: Sfânt eştiDoamne.



290 LUN A LUI IAN U AR IE

lacov mai’nainte te-a văzut pre tine scară Fecioară,deci pre mine cel căzut în

tru adâncimea patimilor lumeşti, ridică-mă spre înălţimea Cerului, prea curatăStăpână.

Bu sunt cel căzut întruadâncimea dezmerdărilor lumeşti, prea sfântă Stăpână, ridică-mă pre mine, şi mă cu-

răţeşte, mântuindu-mă de patimi şi de scârbe şi de întristări.

Isaia ccl sfinţit luminân-du-se prea sfinţit (oarecând)cu Dumnezeescul Duh, a strigat: Iată Fecioara va luă înpântece pre Dumnezeu, în-

trupându-se pentru milostivirea cea necuprinsă.

Cva cea mai de’nainte asupus blestemului neamul o-mer.esc prin mâncarea dinpom, iară tu Preacurată născând pre Ziditorul, ai adusomenirea la bună cuvântare.

Alt Canon, Irmos :

Celce ai întărit cerurile.

Curăţindu-ţi de toată spurcăciunea sufletul şi trupul A-tanasie, biserică te-ai arătatvrednică lui Dumnezeu. Pentru aceasta plinirea Treimii

întru tine s’a odihnit, de sfin

ţenie tăinuitorule prea fericite.

Sufletul tău, precum a pof

tit Darul Mângâitorului, aflân-du-1 curăţit de patimi, lucrările arătate într’însul şi-a ară

tat şi luminător luminos Părinte lumii te-a pus.

Canon arhieriei ca un Arhiereu te-ai arătat şi viaţa tapildă celei lucrătoare, iară cuvântul tău înţelepte, chip luminat al privirii la cele desus şi învăţătura ta cu ade

vărat de Dumnezeu grăitoares'a arătat.A Născătoarei

Decât Heruvimii şi decâtSerafimii mai înaltă te-ai a-rătat, Născătoare de Dumnezeu. Că tu una ai primit înpântecele tău pre Dumnezeu

cel neîncăput, ceeace eşti fărăprihană. Pentru aceasta toţicredincioşii pre tine Curatăcu cântări te fericim.

Alt Canon, Irm os :

Veseleşte-se de tine...

întărit fiind întru Hristos,meşteşugirile vicleanului ba

laur cu minte tare, Chirile, cao ţesătură de păianjen le-airupt.

Tina patimilor din sufleto ai lepădat, Chirile, surpândtoată înălţarea gândurilor ces’au înălţat asupra lui Hristos.

Slavă...

Cu un bine priceput nevoitor, Părinte, te-ai ferit tarede toată patima dulceţii tru

¥

IN OPTSPREZECE Z ILE 291• mitaa;i>aa• « * i i • a•ama•m » •mutlamia4niau<t44ir*i .n » ••»«*amu»iiia.tai4iaMiiiiaiaaRiaiiiiaiiii■ui»am»■ m » r n n i i M am■ a m i » . » .»i4«ii

peşti, ca de un lucru vătămător şi amăgitor.


îngerul Gavriil bucuria ceamai pre sus de cuvânt ţi-aspus ţie: Bucură-te locaşul luiDumnezeu, Intru carele a sesălăşlui bine a voit.CONDACUL Sfântului Atanasie, glasul

al 2-lBa.

Podobie: Cu curgerile sângiwilor...

învăţăturile dreptei credinţe sădind, spinii relei credinţe ai tăiat, înmulţind sămânţa credinţii cu ploareaDuhului, cuvioase. Pentru a-ceasta pre tine te lăudăm A-tanasie.

ICOS.

Pomenirea cea cinstită alui Atanasie şi a lui Chirii,cu cântări să o lăudăm astăzicredincioşii, că aceştia pre A-rie cel înşelător şi pre Evno-mie împreună cu Savelie i-ausurpat întru adâncul periciu-rii lor, dându-i pre ei foculuicelui veşnic, ca să-i ardă, capre unii ce au hulit îără dreptate întruparea Mântuitorului. Pentru aceasta te lăudămpre tine, Atanasie.

Sedealna sfântului Atanasie, glasul al 3-lea.

Podobie: De frumuseţea fecioriei laic...

Precum mai’nainte a rânduit celce te-a chemat pretine, te-ai făcut înainte închi

puire a nemuririi, că omorând

cu bună credinţă vicleşugurile lui Arie, ai rămas nevă

tămat- şi biruitor adevăruluipărinte Atanasie, lauda credincioşilor. Pentru aceastalăudându-te dupre datorie,săvârşim dumnezeiască pomenirea ta.Slavă, a sfântului Chirii, glasul şi Po-

dobic asemenea:

înşelăciunile eresurilor ai

înfruntat şi credinţa cea dreptslăvitoare ai luminat, ca unulce ai fost grăitor de Dumnezeu şi bine credincios, ai pro-poveduit în lume, ca să cinstească o Treime întru o Dumnezeire. Cea întru o fiinţă cufirea şi neamestecată cu feţele. Pentru aceasta şi noi a-

dunându-ne prea lăudate Chirile, cinstim pomenirea ta.Şi acum, a Născătoarei...

De dumnezeiasca fire ne-despărţindu-se, trup sa făcut

în pântecele tău şi întrupân-du-se Dumnezeu a rămas, celace după naştere pre tineMaică Fecioară, ca şi mai

înainte de naştere te-a păzit îără prihană însuşi Domnul.Pre carele cu osârdie roagă-1,să dăruiască nouă mare milă.

Peasna 4-a, Irmos:

PI us-ai spre noi tare dra

goste, Doamne. Că preunul născut Fiul tău pen

tru noi la moarte l-ai dat.

„Pentru aceasta strigăm ţie,



„mulţumind: S lavă putereii„tale Doamne.

Ranele sufletului meu vin-decă-le Stăpână curată şi măscapă de patimile cele aducătoare de moarte, ridicându-măcătre viaţa mântuirii, ceeaceai născut viaţa.

Ocârmuitoare fii mie Preacurată, celace mă învăluesc

totdeauna în marea cugetelorlumeşti şi mă povăţueşte către limanul mântuirii, preasfântă Fecioară.

Dacă au văzut îngerii, Fecioară Curată, că a ieşit dinpântecele tău Fiul lui Dumnezeu cu veselie ziceau:Slavă naşterii tale StăpănăFecioară.

Mântueşte-mă Maică curată din robia patimilor ceeaceai născut pre Stăpânul celcea luat chip de rob şi la limanul legii îndreptează~mă Fecioară.

Arătatu-te-ai scaun prealuminat al împăratului ceresc

Fecioară, întru care voind s’aodihnit cu trupul şi a ridicatosteneala noastră cea multăşi a aşezat pre om la scaunul cel împărătesc, precumbine a voit.

Alt Canon, Irmos:

Tu eşti tăria mea Doamne...

Toată suflarea cea de viaţăpurtătoare a Duhului lui Hristos întru tine a suflat, care

292 LUNA LU I

de sus a venit cu dumnezeiască cuviinţă în foişor şi preucenici i-a umplut, apostol altreisprezecelea te-a arătat Părinte pre tine, carele ai pro-poveduit credinţa drept măritoare.

Tu cu dumnezeiasca râvnăfoarte aprins, în sinod împreună nevoindu-te şi mai ’nainte până ce te-ai făcut tu mai întâiu pre scaun şezător, inNicheea ai propoveduit precea de o fiinţă. Pentru a-ceasta Hristos mai mare păstor şi învăţător Bisericii pretine te-a pus.

încredinţate fiind ţie cârmele Bisericii, din dumnezeiască rânduială Atanasie, toa

te limbile cele bârfelnice vătămătoare de suflet ale ereticilor, ca o secure oarecarele-ai tăiat, desrădăcinându-leca pre nişte spini şi înţelep-ţeşte ai arat sămânţa cuvântului adăpând.

De limba ta cea de foc s’aars despărţirea cea înstreină-

toare a lui Arie şi amestecarea lui Savelie, răutăţile celefără îndreptare şi care aduccele întocmai cu cinstea la reacinste şi împreună cu dânşiitoată hula ereticească o A-tanasie.

A Născătoarei...

Tu eşti lauda credincioşilor, ceeace nu şti de mire, tu

IANUARIE..................................




folositoarea, tu scăparea creştinilor, zid şi liman, căci către Fiul tău rugăciuni aduciceeace eşti cu totul fără prihană şi mântueşti din primejdii pre ceice cu credinţă şicu dragoste te cunosc Născătoare de Dumnezeu curată.

Alt Canon, Irmos:

V ăzându- te înălţat.. .

Văzându-te pre tine Hristos biruind patimile cele desuflet pierzătoare şi cu gândul

înfrânându-ţi trupul de Dumnezeu purtătorule Chirile, Ar-hipăstor dumnezeeştei Biserici Părinte te-a pus.

Moştenitor făcându-te caun fiu iubit bunătăţii lui Mar-cu celei părinteşti şi scaunuluilui priimitor ai fost, urmelordumnezeescului Evanghelisturmând.

Slavă...

De Hristos ca o oaie te-aipăstorit, iară ca un păstor aipăstorit turma Părinte cu cuvintele tale cele de suflet hră

nitoare, ca cu nişte ierburi şi îlori ale Darului din destulhrănindu-o.


Tirania morţii cea mâncătoare, Maica lui Dumnezeu,o ai călcat, născând viaţa ceanemuritoare, Preacurată, pentru aceasta ţie strigăm: Bucu-

ră-te de Dumnezeu Născătoare prea lăudată.

Peasna 5-a, Irmos:

elace eşti nevăzut, prepământ te-ai arătat şi cuoamenii de bună voie ai

„petrecut cel necuprins. Pentru aceasta la tine mânecând„cântăm ţie, iubitorule de„oameni.

Ca ceeace ai purtat înbraţe, pre celce poartă toate

cu dumnezeeasca voie, Născătoare de Dumnezeu, cautăspre mine, şi mă mântueştede cugete netrebnice, celecesunt spre patimi.

Odorul fe c io rie i tu eştiprea curată Fecioară. Dreptaceea pre mine cel tras deamăgirile dezmierdărilor lumeşti, mântueşte-măMaica luiDumnezeu.

Horule cel luminos al soarelui, luminează-mi mie lumină ca să risipească întu-nerecul păcatelor mele, dă-mimână mie celuice sunt căzut

în noroiul păcatelor, ridică-mă de unde zac, căci tu singură eşti îndreptarea mea.

Edemu l cel încuiat princălcarea poruncii celor întâiuzidiţi, mi s’a deschis prin naşterea ta Fecioară, ceeace ainăscut pre H risto s viaţanoastră.

Palatule cel luminat al Stăpânului, arată-mă pre mine

casă luminii, uşa cea neumblată, deschide-mi calea po-




căinţii, povăţuindu-mă cătreviaţă nemuritoare.

Alt Canon, Irmos:

Pen truce mai lepădat...

Pre Hristos având Părintegrăind prin organul cel cubun glas al limbii tale, airuşinat eresul idolesc cu scripturile, pre cei rătăciţi îndrep-tându-i şi întorcându-i la ade

văratul Dumnezeu, părinte A-tanasie.

presurile cele a tot pierzătoare Părinte le-ai biruit, cucuvintele şi cu scrisorile, înşelăciunea cea de multe feluri iz-gonindu-o din lume, cu înţelepte dovediri şi luminat arătând credinţa drept măritoare,neputând să-ţi răspundă împotrivă fericite.

învăţător mare cu adevărat între învăţători înţelepteAtanasie, cu cuvânt nemin-cinos împreună cu apostoliite-a numărat Biserica lui Hristos Părinte, pre tius carele

ai arătat cuvântul credinţiicel fără prihană.A Născătoarei...

Oeaace ai agonisit îndrăzneală ca o Maică către Fiultău Preacurata, purtarea degrijă pentru noi cei de un neamnu o trecc cu vederea rugămu-ne. Că noi creştinii pre tineuna către Stăpânul rugătoaremilostivă te-am pus înainte.

Alt Canon, Irmos:

Tu Doamne lumina mea...

Ourgerei râului,ce este plinăde apă cu adevărat s’a asemănat cuvântul tău Chirile,

întorcând meşteşugurile celorrău credincioşi.

Despărţirea cea urâtă alui Arie, o Chirile, întocmaişi amestecarea cea spurcatăa lui Savelie din temelie oai surpat.

Slavă...

Cuvintele tale cele de bogăţie făcătoare, ca nişte auro Chirile şi ca nişte vistieriişi pietre scumpe, le-ai lăsatBisericii lui Hristos.


Icoana sfântului tău chipCurată, cu adevărat goneştedracii şi pre credincioşi sfinţeşte şi mântueşte sufletelenoastre.

Peasna 6-a, Irmos:

M; dâncul cel mai de jos al-■Mpăcatelor m’a încunjurata şi se sfârşeşte duhul meu.

„Ci întinzându-ţi, Stăpâne,„braţul tău cel înalt, ca pre„Petru Indreptătorule, mântu-„eşte-mă.

Scăpare de greşeli ca obună dărueşte-mi mie robuluitâu, Preacurată, celuice cucredinţă cer folosinţa ta, şimă scoate dela judecata ce

va sâ fie.Striga-voiu ziua şi noaptea



PB


către tine Preacurată şi măvoiu mântui şi voiu trece preste zidul desfătărilor şi voiuscăpă de bântuelele dracilorprin mijlocirea ta.

Ou totul sunt ticălos şitotdeauna arătat m’am spurcat, fiind cuprins de necuraţiişi văzând acum dinapoia picioarelor mele moartea, strigţie Născătoare de Dumnezeu,ajută-mi mie.

Omoară Preacurată zbur-dările cugetelor celor viclene,care totdeauna chinuesc presmerit sufletul meu şi mă în-viază, rogu-mă.

Prea sfântă Fecioară ceeace eşti bucuria îngerilor, um

ple dc bucurie cugetul meucel mâhnit şi cu lenea cufundat.

Alt Canon, Irmos:

Curăţeşte-mS Mântuitorult-...

Semănător de săm ânţăstreină asupra întrupării luiHristos Cuvântului, pământeanului celui nou arătându-

se Apolinarie, tare s’a mustrat de tine prea fericite, caun nebun şi lipsit de minte.

Ape cu curgeri cuvântătoare, ce s’au vărsat din buzele tale, ca din izvorul Darului cel pururea curgător Cuvioase, mai dulci decât miereaca dintru o fântână credin

cioşii scoatem.Minuneze-se fiecare, Pă

rinte, precum se cuvine deale tale înţelepte scrisori, cudragoste cuprinzându-le eresurile celece vreau să răsarăvăzându-le gonite dela tinedupre proorocie.

A Născătoarei...

Să ne izbăvim de cumplitele greşeli cu rugăciuniletale Născătoare de Dumne

zeu curată şi să dobândimdumnezeeasca strălucire a Fiului lui Dumnezeu, celuice s’a întrupat din tine negrăit, Preacinstită.

Alt Canon, Irmos.

Jertfi-voiu ţie cu glas...

Ou cleştele, Serafimul i-adat proorocului cărbune, iartu Bisericii lui Hristos cu mâinile tale, de sfinţenie tăinui-torulc, îi dai curăţire, din dumnezeiescul îoc fiind aprins.

Nu pre cei de altă seminţie d e pre lângă hotar, ca Samson ai pierdut, ci toate învăţăturile celc de altfel ale celor

de altă credinţă, şi putere or-todoxilor ai dat, Chirile.Slavă...

Soborului celui de Dumnezeu ales cu adevărat ajutător fiind, vrăjmăşia lui Nes-torie, îndrăsneala cea hulitoare asupra lui Hristos o aisurpat Părinte, suflând cu râv

nă pentru adevărată Maicalui Dumnezeu.



296 LUNA LU I IANU AR'C

Şi acum, a Născăioarei:

Luminezi cu cei născut altău toate marginile, de Dumnezeu Născătoare Fecioară,că tu una te-ai arătat Curatădin veac, având pre Soareledreptăţii.

CONDAC, glasul al 4-lea.Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

Ierarhilor cei prea mari ai

bunei credinţe şi vitejilor a-părători ai Bisericii lui Hristos, păziţi pre toţi ceice cântă:Mântueşte îndurate pre ceicete cinstesc pre tine cu crcdinţă.

ICOS.Cu mâna ta cea necuprin

să şi cu puterea cea negrăită,Biserica ta acum o ai făcut

Cer îndurate, arătând cu a-devărat pre aceşti doi marişi cuvioşi luminători străluciţi, care au luminat lumea,

împreună cu prea înţeleptulAtanasie pre dumnezeesculChirii. Deci, cu rugăciunile lorgonind noaptea eresurilor, risipeşte toata negura vrăjma

şilor, Mântuitorule, şi cu înfricoşată lumina ta lumineazămulţimile credincioşilor, ca săglăsuiască şi să strige ţie: Mântueşte îndurate, pre ceice tecinstesc pre tine cu credinţă.Intru această lună în 18 zile. P o m e n i r e ace lor dintru sfinţi părinţilor noştri Ata-

nasic şi Chirii patriarhii Alexandriei. S tih : Atanasie, că şi după moarte viază,

eu rostesc,Căci drepţii şi după moarte vieţuesc. Făptura astăzi tăcerea lui Chirii prăznueşte, Dar nu şi pomenirea sfârşitului celui puru

rea pomenit vesteşte.

în această lună in a optsprezecea zi, Atanasi? fie viaţă se sfârşi.

Djnlru aceştia sfântul Atanasie a fost în zilele marelui împărat Constantin. Carele la Sinodul dintâiu ce s'a făcut la Ni-cheea, nefiind încă episcop, ci diacon, cu înţelepte cuvinte din ştiinţa şl cu dovediridin sfânta Scriptură a ruşinat pre Arie,iară după moartea lui Alexandru, făcân-du-se arhiepiscop Alexandriei, l-a izgonitprin multe locuri Constandie şi pătimindpatruzeci şi doi de ani prin goane, semută către Domnul.

Iară sfântul Chirii era în zilele împăratului Teodosie ccl mic, nepot fiind luiTeofil arhiepiscopul Alexandriei şi următor scaunului lui. Deci, a fost razim şi a- jutător sinodului al treilea ce s’a făcut laEfes şi a catcrisit pre rău credinciosulNestorie, carele a bârfit multe hule îm-protiva sfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu. Deci, strălucind cu multebunătăţi, 3fântul accsta Chirii, întru D om nul a răposat.

Insă sfântul Atanasie era după chipultrupului om de mijloc Ia vârstă, cam spă

tos şi la stat cam gârbov, vesel la faţă,frumos la obraz, pleşuv, cu nasul plecatgrăsulia la fălci, cu barba lunga şi tăiatpuţin la gură, nu prea cărunt, nici dc totalb, ci cam plavoş.

Iară sfântul Chirii cu puţin mai netedla faţa, cu sprâncenele groase şi mariaduse şi rotunde şi neted la frunte, cunasul plecat, gros la nări împresurat, bucile obrazului late, şi buzele mai groase,cam pleşuvatec la frunte, barbă deasă şilungă, cu pârul cam galben amestecând

cărunteţe. Şi se face prăznuirea lor însfânta biscricâ cea mare.

Intru această zi, sfânta muceniţă Xeni, în foc s’a săvârşit.

St ih : Hristos a venit oarccând să pue foc pre pământ,

Xfrîiii hrănind focul cu strein chip se află suferind.

I u l i u a c e a s t ă / . i , p o m e n i r e a p r e a c u v i o s u l u ipărintelui nostru Marchian celui din Cipru:

Stih: Şi Marchian chipul nevoinţei strein a avut.

Nu către sânge, ci către celece incepătoriile intunerccului sunt.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, mi-lueşte-ne şi ne mântueşte pre noi. Amin,



II

f ei trei tineri în cuptor

Treimea închipuind-o, îngrozirea focului au cal-„cat cântând şi strigând: Bine„eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Izvorule, celce izvorăşti a-pa iertării, curgerea păcatelormele usucă-o, dăruindu-mimie izvor de lacrimi, ca să

te slăvesc pre tine purureaNăscătoare de Dumnezeu.Blisavet prin graiuri pro

oroceşti slăvind slava ta Preacurată, măririle naşterii talecelei dumnezeeşti (bucurân-du-se)le-a propoveduitarătat,că tu eşti veselia tuturor şilauda.

Inima mea ceeace se clăteşte totdeauna cu valurilelumeşti, o linişteşte Maică Fecioară, povăţuindu-mă cătrelimanul mântuirii.

Răsărind Soarele slaveidin tine norul cel uşor Născătoare de Dumnezeu (maipre sus de gând) a luminat

toată zidirea, drept aceea cucuget bine credincios te slăvesc Fecioară Maică.

Alt Canon, Irmos:

De pogorîrea lui Dumnezeu...

Pre Cuvântul cel întocmaicinstit şi împreună cu Tatălpre scaun şezător, pre Fiulunul născut cu dreaptă cre

dinţă propoveduindu-1, Părin

te, celace eşti cu numele nemuririi numit, iarăş înveţi că

Duhul împreună cu Tatăl şicu Fiul este între o fire şi deo fiinţă.

Pre tine învăţătorul arătat propoveduitor de cele sfinte, al luminii celei în trei luminător, vestind credinţa ortodoxă până la marginile pământului, văzându-te tatăl pă-

gânătăţii, goniri asupra ta aridicat.Nevoi nenumărate au fost

care ai luat fericite, nevoin-du-te pentru buna credinţă, şicununile aşişderea nenumărate, că diamant ai fost celorce bat, iară ca un magnet latine ai atras pre toţi.

învăţăturile cele streine şicele osebite de Biserica luiHristos gonindu-le, Treimeao ai teologhisit în ipostasuri,şi unimea Dumnezeirii; căreiaai cântat: Bine eşti cuvântatDumnezeul părinţilor noştri.

A Născătoarei...

Pre Maria cea prea cura

tă şi prea sfântă să o lăudăm,că printr’însa ne izvorăştenouă Harul darurilor celormai pre sus de minte, ca dinizvorul dumnezeeştii bunătăţi, pre care cu gând binecre-dincios acum să o fericim.

Alt Canon, Irmos:In cuptor COCOnii lui Avraam...

In muntele Sinai în nor


Peasna 7-a, Irmos:

III



298 LUN A LUI IAN UA RIE4»». M i l t l a il CB U l t r i M - M I M « • » » • « l»*> • 4 »l

de demult intrând Moisi, fericite Chirile, a luat legea,care ucidea cu scriptura; iarătu ai descoperit frumuseţeacea ascunsă a Duhului.

Punerile de lege cele datemai ’nainte ca unor prunciprin vorbe întunecate Părinte,

înţelegerile cele ca nişte trandafiri cu frunze acoperite, tu

le-ai descoperit, tâlcuind în- închipuirile prea luminat.Cărţile cele cu anevoie de

cuprins ale propoveduitorilorde Dumnezeu, şi ale proorocilor celor de Dumnezeu, primiţi, cu Darul Duhului celuiplinitor fiind insuflate, Chirile, acelea nouă curat le-ai

descoperit.Slavă-..

Intru neamestecată împreunare dumnezeească, şi întru netăiată despărţire, luminat Părinte de Dumnezeu grăind, trei Ipostasuri ai zis Chirile neschimbate întru o fiinţă,

şi întru o Dumnezeire.Şi acum, a Născătoarei...

Ceeace eşti locaş sfinţitDumnezeesc, al celui prea în-nalt, bucură-te, că prin tines'a dat bucuria, Născătoare deDumnezeu, celorce strigă:Binecuvântată eşti tu între fe

mei, ceeace eşti cu totul fărăprihană, Stăpână.

Peasna 3-a, Irmos:

Pre celce s’a pogorît în văpaie, la tinerii evreeşti, cuputere Dumnezeaiscă,

„pre Domnul celce s’a arătat„preoţi bine îl cuvântaţi, şi-i„prea înălţaţi întru toţi vecii.

Maica lui Dumnezeu, sca-pă-mă de supărările patimilor,care viscolesc sufletul meu,că nu am altă nădejde afarăde tine, Stăpână. Pentru aceasta dă-mi mila ta cea bogată.

Maică Preacurată, nouăcelorce ne căim şi către Hristos alergăm şi dorim ca săluăm iertare de păcate, pre a-cesta fă-1 milostiv tuturor, Stăpâna lumii.

Hăscut-ai cu trup pre Dumnezeu Cuvântul cel fără început, Născătoare de Dumnezeu, celce este cu Dumnezeiasca naştere mai ’naintede veci din Tatăl fără mumă:Bine este cuvântat rodul pân-tecelui tău, Stăpână.

Vindecându-mă cu naşte

rea ta (prea curată Maica luiDumnezeu) de omorîrea trupească cea de demult, şi lepădând blestemul şi stricăciunea şi moartea care s’a pricinuit din păcat, împreună cuoştile cele de sus te slăvim.

Alt Canon, Irmos:De şapte ori cuptorul...

Podoaba Arhiereilor ceabine slăvită, Atanasie, stâlpul

I




luminii, şi întărirea Bisericii,apărătorule al Treimii, trâm

biţa cea de aur a teologhiei şial vieţii călugăreşti adevăratescriitorule de îndreptare, împreună cu noi prăznuind, preoţii săvârşind, popoare credincioase aducând lui Hristos în veci.

Cu numirea nemuririi nu

mit ai fost cu adevărat, că preceice se zăbovesc la cea lucrătoare cu cuvântul i-ai întrecut şi pre cei iscusiţi în cuvânt prin adeverirea vieţiibiruindu-i, întru amândouăai covârşit pre cei prea înalţi.Pentru aceasta cu bunătateprea înaltă strălucind, nemu

ritoare pomenire ai câştigat în veci.Prea luminată arhierie ai

arătat, de cele cereşti tăinui-torule de Dumnezeu primite,prin nevoinţele tale cele vitejeşti, şi înşelăciunea o ai gonit cu ale tale dese izgoniripentru Treimea, pre care pro-

poveduindu-o ai strigat: Tatălui vă închinaţi, pre FiulDumnezeu îl numiţi, pre Duhul lăudaţi intru toţi vecii.

A Născătoarei...

I>ocaş luminii celei nea-puse te-ai îăcut Preacurată,că ai născut lumina color din

întunerec şi din umbră, care luminează pre toate cu Da-rul cunoştinţii de Dumnezeu,

căruia neîncetat credincioşiicântăm: Tineri binecuvântaţi,

preoţi lăudaţi, popoare prea înălţaţi-1 pre el întru toţivecii.

Alt Canon Irmos:

Mâinile întinzându şi...

Ca un val de mare cu a-devărat, întru tine s’a vărsatizvorul înţelepciunii. Pentru

că râuri pururea curgătoarede învăţături creştineşti aucurs din Pântecele tău Părinte,precum mai ’nainte a zis Hristos. Că covârşesc nisipul cuvintele tale cele de Dumnezeu grăitoare.

Păstor şi învăţător înţelept Bisericii arătându-te, a-

mândouă testamentele luminat le-ai tâlcuit Chirile cuvioase, care ca o anghiră şiduhovniceşti moşteniri avândcuvintele tale strigă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pre Domnul.


Tu de unirea cea negră

ită a Cuvântului celui preameşter, ce s’a întrupat pentru noi, înveţi Chirile, şi deaceste păreri amândouă a ne-despărţirii, asem enea şi aamestecării te-ai ferit, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pre Domnul.


M arie Stăpâna tuturor,scapă ticălosul meu suflet cel

300 LU K A LU I IAN UA RIE• • • • • a.a i « » « «e»«a> ’4 « » : « > r a m a i » *««■■■■!•ta « i a ■■i • • • m • i < « a * n » « « < • • » > » > a<a • • • • • • • • i i i • i • •• a • • i i * « • * • • • « * t • • > i m a i • i • t • • i i i ■ • • •

stăpânit de patimile trupeşticele cumplite şi de spurcategreşeli, cu puterea ta cea tare,şi-i dă iertare de greşeli şimărirea cea nestricată.

Pe as n a 9-a, Irmos :

«ţ> a muntele Sinai, în Rugf ^ te-a văzut Moisi, pre tinelas careaizămislitînpântece

„focul Dumnezeirii fără de ar-„dere, iară Daniil te-a văzut„munte netăiat, Isaiate-a nu-„mit toiag odrăslit din rădă

c in a lui David.Cu îndestularea vieţii celei

curveşti, către iad acum m’amapropiat, Fecioară ceeace aiprea multă îndurare, ca ceeace nespus ai născut prebunul Dumnezeu, milostivin-du-te, mântueşte-mă.

Vnule împărate, îrică-mieste de a doua venire a ta, şimă tem, că fără măsură ţi-amgreşit şi nu mă fac mai bunprin pocăinţă, ci ca unul ceeşti bun, întoarce-mă şi mământueşte, Iisuse, prin rugăciunile cele bine priimite, ale

celeiace te-a născut pre tine.Locuind în pântecele tăucelce locueşte întru înălţime,te-a făcut pre tine mai desfătată de cât cerurile, Marie,Născătoare de Dumnezeu; precarele neîncetat roagă-1 pentru noi robii tăi.

Vrmând cuvintelor taleneamurile neamurilor, pre tine

te vom ferici pururea Marie;căci ai născut pre Dumnezeucel cu adevărat fericit, preacurată Fecioară.

Izvor de tămăduiri avân-du-te pre tine Preacurată, a-dapă-mă pre mine cel cuprinsde zăduful patimilor lumeşti,ca ceeace ai născut izvorulvieţii, Născătoare de Dumnezeu Fecioară.

Alt Canon, Irm os :

S păimântatu- s'a dc a ceasta.,.

$trălucitu-ţi-a viaţa ca unfulger şi s’a revărsat vestireata ca un tunet Părinte tuturor, pre cât soarele vede, cădin Cer de sus ai avut în-suflarea ta cu adevărat. Pentru aceasta nu ţi-a stins pomenirea ta mormântul, prici

nuitorul uitării Atanasie.Cu lumina cea întreit lu

minătoare şi întreit strălucitoare, prea luminat acum fiindstrălucit, cântăreţilor tăi răsplătiri în chip de raze de soare, ca printr’o oglindă luminoasă de sus le trimiţi, şi ţie

pre ei îi agoniseşti fericite,măcar că este mare şi mai presus de vrednicie, covârşindcererea.

Cântând te rugăm pre tinecu deadinsul: Pentru Bisericăroagă-te, să dăruiască prinCruce biruinţă regelui, şi cre-

dinţii ortodoxe putere asupra eresurilor vrăjmaşilor şi

II



IN OPTSPREZECR ZILE 30!

nouă mântuire şi lumii pace,

întru pomenirea ta, Atanasie.A Născătoarei.»

Ca ceeace ai născut preMântuitorul şi răscumpărătorul, mântuire a dobândi în-vredniceşte-mă Fecioară preacurată, cu rugăciunile taledcslegând legăturile greşelilor mele. Că toate câte voeşti

acum le îaci, ca ceeace ai purtat în braţe pre împăratultuturor, cel cu bunătatea fărăasemănare

Alt Canon, Irmos:E v a cu adc v ăial . . .

înălţarea cea ridicată a-supra cunoştinţii lui Hristosşi a dumnezeeştei Maicii lui,

Chirile, toată nedumnezeirealui Nestorie tare o ai surpat,asemenea şi îndoirea fiilor şiamestecarea firilor celor fărăde cap.

Cu puterea înţelegerilor,şi cu luminarea Darului, preTreimea de o fiinţa, şi preDumnezeu Fiul întrupat ai

teologhisit fericite şi arătân-du-te Născătoarei de Dumnezeu apărător, între cei de susacum te proslăveşti.

Slavă...

De sus spre noi cântăreţiităi te uită, pururea mărite Părinte, cu milostivire, regeluicelui de cruce purtător biru

inţă dându-i, şi înălţând curugăciunile tale cornul orto-

doxilor şi luminând pre ceice

măresc pomenirea ta.Şi acum, a Născătoarei...

Inima mea cea neroditoarede dumnezeeşti fapte bune,preacurată N ăscătoare deDumnezeu, arată-o de roadăaducătoare, Fecioară ceeacete-ai născut din cea stearpă,prin sfatul celuice a făcut

toate cu voia, ca să te laudpre tine, cea prea lăudată.SVETILNĂ.

Podobie: Cu uccnicîi să ne suim...

Prea înaltei DumnezeiriiTreimii v’aţi arătat, prea înţelepţi tăinuitori şi apărători,Atanasie fericite şi Chirile de

Dumnezeu arătătorule, preArie surpând, împreună cudânsul şi pre Savelie, încă sipre Nestorie cel rău credincios, împreuna cu dânşii şitoată altă înşelăciune a pă-gâneştilor eresuri, ArhiereiiDomnului.

Slavă, Şi acum, a Născătoarei...

Muntele lui Dumnezeu celprea sfânt şi sfeşnicul şi nâ~strapa şi sicriul şi masa şitoiagul şi cădelniţa şi dumnezeescul scaun şi uşa şi Biserica şi cămara, pre cea Curată şi Fecioară sâ o lăudămcei de Dumnezeu gânditori,din care Dumnezeu întru-

pându-se- fără schimbare şimai pre sus de fire, aîndum-



Ill

302 LUN A LU I IAN U A RIE

nezeit omenirea cu împreunarea cea negrăită.

LA HVALITE.Stihirile pe 4, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pre un viteaz..

Cu strălucirea dumneze-eştilor tale cuvinte Cuvioase,toată Biserica se împodobeşte, şi cu bună crcdinţâ se în-

îrumseţează cu podoabe frumoase, şi cinsteşte dupre da

torie întru tot prăznuită pomenirea ta Atanasie; celaceeşti lauda bunei credinţe apreoţilor, luminat şi mare pro-poveduitor şi al Treimii apărător.

Cu dogmele tale cele defoc, toată materia eresurilorcea ca vreascurile se arde prea

înţelepte, şi adunarea înţelegerilor necredincioşilor celorneplecaţi, întru adâncuri se cufundă Chirile; şi cu dogmele

înţelepciunii tale se împodobeşte fericite, în toate zileleBiserica credincioşilor, carecu mare glas te cinsteşte pretine.

Cu strălucirile propove-duirii pre cei dintru întunerec i-ai luminat, şi toată înşelăciunea o ai gonit, nevoipătimind tare pentru credinţă Atanasie, ca un păstor a-devărat, ca un temeiu neclătit al Bisericii lui Hristos preamărite. Pentru aceasta adu-nându-ne, pre tine te cinstimcu cântări, bucurându-ne.

Glasul al 3-lea, singur glasul.

Pre Atanasie şi Chirii, lauda cea mare a Arhiereilor, prefolositorii cei dupre podoabasfinţeniei nebiruiţi, să-i lăudăm; că aceştia adunările e-resurilor tăindu-le cu putereaDuhului, biruinţe ortodoxieiau ridicat în toată lumea, numărând cu bună credinţă taina Treimii, prin osebirea feţelor, şi iarăşi împreunându-o

întru una fără amestecare prin întocmirea fiinţei, şi ca Heruvimii de Dumnezeu grăind, seroagă pururea pentru sufletele noastre.Slavă, glasul al 3-lea, a lui Ghermano.

Trâmbiţa cea mare a a-devărului, mult pătimitorul A-tanasie astăzi la ospăţ chia-mă Biserica. Luminat toţi credincioşii să mergem la prăz-nuirea bunului păstor, cu cântări cinstind sfinţitele lui osteneli; ca prin rugăciunile lui

să luăm dela Hristos Dumnezeu mare milă.Şi acum a Născătoarei...

Stăpână ceeace eşti nădejdea şi folositoarea mea, ridică (Preacurată) mâinile talecătre Fiul tău şi-l roagă preel cu îndrăzneală ca pre unfăcător de bine, să ne miluiască pre noi în ziua judecăţii.



iI N N O U ĂSP R E Z E C E Z IL E

ItI |«l I I III I 4•■.•.•ill •III 1*1I •«

303> »• »* • •• ■« > « > 4 « « i « l l t f t i l l l f r i M * l « # «

SLAVOSLAVIA cea mare .


Ceasul întâiu şi ce l desă vârşit Otpust.

LA L ITURGHIEFericirile din Canonul sfântului Atana

sie, Peasna 3 pe 4 ; si din Canonul sfântului Chirii Peasna 6, pe 4. Prochimen,glasul al 8-lea: Lăuda-sc-vor cuvioşii în* §tru slavâ... Stih ; Cântaţi Domnului cântare nouă... Apostol câtre Evrei: Fraţi

lor, aduceţi- vă aminte de mai mari v oştri... Aliluia, glasul al 2-Ica: Preoţii tăi sevor îmbracă întru dreptate... Evangheliade!a Matei: Zis- a Domnul ucenicilor s ăi: Voi sunteţi lumina lumii...

CHINONICUL.

Bucuraţi-vâ drepţii întru Domnul...

O'iS

INTRU ACEASTA LUNA

IN 19 Z ILE

Prea cuviosul părintele nostru IVIacarie Eghipteanul.

La Doamne strigat-am, Stihirile pe 0, glasul ai 4-la.

P o do bie : Dat- ai semn. ..

■. orind de fericirea cea. \ mai pre sus de gânddumnezeescule, înfrîna-

rea o ai socotit desfătare,sărăcia bogăţie, neaverea a-vere adevărată şi cumpătareacinste de bună mărire. Pentru aceasta ai şi aflat dorireacea dupre gândul tău, sălăşlu-

indu-te în locaşurile sfinţilorprea fericite.

Alergarea nevoinţei fără de întoarcere înapoi o ai săvârşit şi credinţa ai păzit. Pen

tru aceasta şi cununa dreptăţii ai luat Părinte, care ţie■ţi-a gătit Hristos, celce dădupre vrednicie plată şi daruri hărăzeşte şi răsplătirepentru ostenele. Care ca şinoi acum să le dobândim,roagă-te de Dumnezeu pur-tătorule.

Toată patima dulceţii o ailepădat, smerindu-ţi trupultău de Dumnezeu înţelepţite,şi amărându-ţi simţirea cu os-tenelele înfrânării, şi cu grelele nevoinţe şi cu suferireaprimejdiilor. Pentru care ailuat îndulcirea cea fără sfâr

şit şi desfătarea cea neîncetată şi bucuria cea negrăită.Slavă, glasul al 8-!ea, a lui Anatolie.

Bucură-te Eghtpte, careleai odrăslit pre Macarie, cel între cei fericiţi, ca pre unmai mare ca acesta. Că lumi-nându-se cu înţelepciunea Duhului sfânt, toată sihăstria o a întrecut cu vieţuirea lui cea îmbunătăţită. Pre acesta şi noiaducându-1 mijlocitor, ceremsă se roage lui Hristos, ca sământuiască sufletele noastre.


V e z i dumnezeească Mireasă suspinurile inimii mele

celei zdrobite, şi primeşteCurată Fecioară Marie ridi-

I

304 LUN A LU Ia.a i . » .■ • » ■ ■ « • i « f l M > M < a «.» «■» au

carea mâinilor mele, ca o iubitoare de oameni şi nu mălepăda pre mine, cea cu totulfără prihană, ca să te laud şisă te măresc pre tine, ceeaceai mărit neamul nostru.


Oân d te-a văzut M i eluş eauaşi Fecioara pre tine Mielule,mergând către junghiere, cu

lacrămi mergea după tine şizicea; Unde mergi degrab Fiul meu? Voiu veni după tineprea dulcele meu Fiu! Că nurabd a nu te vedea, Iisuseal meu, mult milostive.

LA STIHOAVNÂ.Stihirile din Octoih.


Ouvioase părinte, în tot pământul a ieşit vestea faptelortale. Pentru accasta în Cerai aflat plata ostenelelor tale,taberile drăceşti ai pierdut; cetele îngereşti ai ajuns, a cărora viaţă fără prihană ai urmat. Indrăznire având cătreDomnul cere pace sufletelor

noastre.Şi acum, a Născătoarei...

Ochiul inimii mele îl ridiccătre tine Stăpână, nu trecepuţina mea suspinare, în ceasul când va judecă Fiul tăulumea, fii mie acoperemântşi ajutătoare.

A Cruc ii, a Născă toarei, asemenea.

Privindu-te pre tine Preacurata pironit pre lemn, strigă:

I A N U A R I Ea a .» 4 H .* > a . k a 4 . k « « i if t i M a m a i u ^ M t i i M a >» «• • .* .» 4.* « *a « •» i > * a < » 4 i a N i a w i w i t »

O Fiul meu şi Dumnezeule!Ce este accasta prea mărităa ta şi streină auzire, care osuferi pentru mare mila ta.

Troparul, glasul 1-iu.

Locuitor pustiului...

Slavă,* Şi acum, a Născătoarei... Caută la sfârşitul cărţii.

LA UTRENIECANOANELE.

Amândouă din Octoih, şi a sfântului pe 6.

CANONUL sfântului.

Al cărui acrostih la Gre ci este ac e st a:Laud pre Macarie cel prea bun între sihastri.

Facerea lui Teofan.Peasna 1-a, glasul al 4-lea, Irmos.

etele Israilteneşti, cu picioare neudate trecândMarea Roşie şi adâncul

„cel umed, pre călăraşii vrăjm aşi voevozi văzându-i în-„tr’insa cufundaţi, cu bucurie„au cântat: Să cântăm Dumnezeului nostru că s’a pros-„lăvit.

L>uminându-te cu lumina

cea dumnezeiască Părinte, şipetrecând acum cu îngerii,mântueşte cu rugăciunile talepre ceice săvârşesc prea sfinţită pomenirea ta, şi cu bu-curic strigă: Să cântăm Dumnezeului nostru, că s’a proslăvit.

Purcezând pre calea cea

către viaţă, neîntors o ai săvârşit prea fericite, fugind degâlcevi şi risipind turburările



IN NO UĂ SPREZEC E ZILE 305• i i • ■ ■ iii ■ a, ■ .. .. .. .. ■ ■ ■ a kb . ■ ... ■ i • t l l i l . 1 a . l . H.....................I m n I 1 1 a n » i- i i l. i I i i n I n i a......................i i i .nun

dracilor, strigând cu bucurie:Să cântăm Dumnezeului nos

tru, că s’a proslăvit.Omorîndu-ţi cugetul tru

pului, cu luptele tale cele si-hăstreşti prin DumnezecsculDuh, l-ai pus Părinte. Şi o-cârmuindu-te cu a lui dum-nezeească putere, cu bucuriestrigai: Să cântăm Dumnezeului nostru, că s’a proslăvit.

Slavă...

Toate cele veselitoare le-aipărăsit Părinte, iubind veselia ceeace este pururea încasa Domnului, unde este glasul celorce prăznuesc curatşi cu bucurie strigă: Să cântăm Dumnezeului nostru, că

s’a proslăvit.Şi acum, a Născătoarei...

Zămislind Curată în pântece pre Fiul cel fără de anial Tatălui, celui îără de început, îăcându-se trup pentru noi oamenii, l-ai născutnegrăit sub ani, căruia bucu-rându-ne, strigăm: Sâ cântăm

Dumnezeului nostru, că s’aproslăvit.Peasna 3-a, Irmos:

Arcul celor puternici...

Plecându-te sub legeaDuhului cu a căruia în-trarmare îiind încins Cu

vioase, nu ţi-ai plecat voirealegii păcatului.

$us către Dumnezeu a-vând cugetul tău, purtătorule

de Dumnezeu, ai părăsit celede pre pământ, uşura ndu-te

cu ostenelele înfrânării neslăbit.

Rupând legăturile firiicu vieţuirea ta cea preste fireşi curată, de Dumnezeu purtătorule, ai câştigat lucrareacelor preste fire.

Slavă...

Pentru ca să vorbeşti cuDumnezeu, întru neturburareMacarie, ai ales a locui înpustie, depărtându-te de tur-burări Părinte.


Vrând să mântuiască preom, cclce este preste măsurăiubitor de oameni, ca un fă

cător de bine s’a sălăşluit înpântecele tău necuprins, Maica lui Dumnezeu.

Irmosul :

Arcul celor puternici a slâ-„bit, şi cei neputincioşi s’au„încins cu putere. Pentru a- „ceasta s’a întărit întru Dom-„nul inima mea.

CONDAC, glasul al 4-lea.Podobie : Arătatu-te-ai astăzi...

In casa înfrânării Domnului cu adevărat te-a pus capre o stea nerătăcitoare, luminând marginile, Părinte al părinţilor, Macarie prea cuvioase.

i cos .

Pre cel iubit al Domnului, lauda călugărilor, vistieria

2?

306 L U N A L U I IA N U A R IE4itii utilii i ni nuMiiaaa •«••»•••• • • ••................... •*• •>«.». •. . ##•• •»• ra i »• ni • i am itii>ii»in»i im i m • •• •

minunilor, pre marele Maca-rie să-l lăudăm cu credinţă.Că acesta cu raza nevoinţe-lor sale ca soarele a strălucit, luminând pre ceice erau

întru întunerecul patimilor şia păcatului şi gonind amăgirea cea întunecată a dracilor.Pentru aceasta şi râuri debogate tămăduiri, ca dintru ofântână cuvântătoare izvo- 1rînd, adapă sufletele tuturorcelorce strigă: Părinte al părinţilor, Macarie prea cuvioase.

Sedealna, glasul 1-iu.

Podob ie : Mo r mân tul tău...

Cu focul sihăstriei ispitin-du-te, înţelepte, ca aurul în

cuptor te-ai arătat mai lămurit. Pentru aceea te-ai mutatcătre împărăţiile cele cereşti,drept aceasta cu credinţă lă-udându-te, strigăm: Cere-nenouă Părinte: Har, milă şiiertare greşelilor.


Indreptează-ne la caleapocăinţii pre noi, cari ne a-batem pururea la calea răutăţilor şi mâniem pre preabunul Domn, ceeace eşti neispitită de nuntă, binecuvântată Marie, scăparea oamenilor celor fără de nădejde, locaşul lui Dumnezeu.

A Crucii, a Născă toarei asem enea :

Mieluşaua cea cu totulfără prihană, pre Mieluşelul

şi Păstorul văzându-1 spânzurat şi mort pre lemnul Crucii,cu lacrimi grăia, ca o maicătânguindu-se: Cum voiu răbdasmerenia ta cea mai pre susde Cuvânt? Fiul meu şi patimile cele de bunăvoie? Preabunule Dumnezeule.

Peasna a 4-a, Irmos :

<%%elace şade în slavă, pre

scaunul Dumnczeirii, prenor uşor, a venit Iisus

„cel prea îndumnezeit, prin„ palmă curată şi a mântuit pre„ceice strigă: Slavă Hristoase,„puterii tale.

Desbrăcatu-te-ai Părintedimpreună cu patimile păca

tului, de omul cel vechiu cese strică, prin înîrânare, şite-ai îmbrăcat prea cinstitecu celce se înnoeşte întăritpentru Hristos.

Viaţa ta cea prea luminată Părinte, ca o iscusită îndreptare a întregei bunătăţi dumnezeeşti s’a arătat,

întru rugăciuni şi în postirişi în privegheri şi în cererilecele către Hristos, iubitorulde oameni.

H’ai dat genelor tale dor-mitare, purtătorule de Dumnezeu Părinte, până cândte-ai făcut pre sine-ţi casăprea sfinţită Stăpânului celuice vede toate, către carelestrigai: Slavă Hristoase puterii tale.

III



IN NOUĂSP REZE CE ZILE 307

Slavă...

In tinereţe ţi-ai arătat întreaga înţelepciune, în bătrâneţe mintea şi în toată viaţarăbdarea şi îndelungă sufe-rire şi dragostea către toţiccice strigă: Slavă Hristoaseputerii tale.


Omorîti fiind oamenii, i-ai înviat Preasfânta şi i-ai ridicat pre ei, fiind căzuţi la pe-riciune, ca ceeace ai născutpre dătătorul de viată şi Mântuitorul celorce strigă: SlavăHristoase puterii tale.

Peasna 5-a, Irmos:

uminarea ta Doamne, tri-mite-o nouă, şi din ne-

i&Sgura greşelilor izbăveş-„te-ne pre noi Bunule, pacea„ta dâruindu-ne.

Intinzându-ţi Cuvioase cugetul sufletului în sus şi simţirile înţelepţeşte ocârmuin-du-le, te-ai făcut locaş sfinţit

I lui Dumnezeu atotţiitorului.Veştejind măestriile bala

urului celui prea viclean, aitâmpit meşteşugirile lui celeamare, îndreptându-ţi sufletulpururea cu legea cea dumnezeiască.

Slavă...

Impodobindu-ţi Cuvioasecugetarea sufletului, şi puiii-du-ţi gândul stăpân, ai avutpre Hristos îndreptător către calea cea cerească.

Şr acum, a Născătoarei...

Fecioara a născut pre Fiulcel mai pre sus de vreme, carele a pus tuturor legi de curăţie şi a vestit celor de prepământ curăţia ortodoxiei.

Peasna 6-a, Irmos:

Strigat-a mai 'nainte...

n pustie ai iubit să locu-eşti cu osârdie, purtă-

>torule de Dumnezeu, aş

teptând într’însa pre Dumnezeu celce te apără şi păziâpaşii tăi.

Heclătit ai petrecut în sihăstrie cugetătorule de Dumnezeu, până la sfârşit păzin-du-o pre dânsa cu iscusire.Prin care te-ai învrednicit luminii cei nespuse şi dumne

zeeşti.Slavă...

Petrecere întocmai ca îngerii ai vieţuit pre pământ, şicinste ai câştigat întocmai ca şi

îngerii dupre vrednicie, stând înaintea Dumnezeului tuturordimpreună cu îngerii.


Zămislit-ai în pântece Maica lui Dumnezeu, pre Dumnezeu Cuvântul cel fără început, făcându-se asemen ea cunoi, pentru noi, şi cunoscân-du-se în două firi neschimbat.

Irmosul:

Strigat-a mai ’nainte închipuind îngroparea ta cea„de trei zile proorocul Ionâ,

l



«.* t .» i i » u t i » a i» « m a i t n r m ••*•••*»••LUNA LUI IANUARIE308

• I • M « | • • « • I • I » I I t I I » • •

„în chit rugându-se: Din stricăciune izbăveşte-mă, Iisuse

„împărate al puterilor.CONDAC, glasul 1-iu.

Podobie: Ceata îngerească...

pcricită viaţă săvârşind înlume, ai luat Dar dela Dumnezeul minunilor, a locui înpustie ca într’o cetate, şi a tesălăşlui dupre vrednicie cu

cetele mucenicilor în pământul celor blânzi, purtătorulede Dumnezeu Macarie. Pentruaceasta te cinstim.

icos.

piind ucenic adevărat allui Antonie, purtătorule deDumnezeu Părinte, închipu

ind ca ceara, adevărat ai arătat toată bunătatea şi pătimirea acestuia, pentru aceea caun llie şi ca unui Eliseiu îndoit ţi s’a dat ţie darul tămăduirilor, şi ca unuia ce aidobândit strălucirea vederiimai 'nainte a adevărului, întoată lumea lucrarea vieţii

tale s’a socotit mare, deşteptând pre cei adormiţi în prăpastia periciunii. Pentru a-ceasta te cinstim.Intru această lună, în 19 zile, pomenirea cuvioşilor părinţilor noştri Macarie Egip

teanul şi postnicul, şi Macarie Alexandreanul.

Stih: Macarie de pământ s’a depărtat, .Şi la fcricită plată cerească s'a ridicat. Doimea dumnezeieştilor Macarii au muriţi

Şi de viaţa cea prea fericită s’au împărtăşit In această lună in a nouăsprezecea zi, Macarii pământul celor fericiţi nimeri.

intre aceştia, accst dintâiu a fostllb'Jl născut şi crescut pustiului, purtân-fe )l) du-se din copilărie cu oarece (ce

• este buna fapta), care pre buna faptă îndrăgindu-o şi cuprinzându-o, s’a făcutlocaş dumnezeiesc al Duhului, de vreme ce atâta răbdare a dobândit dinsudorile faptei bune, cât a luat putere agoni duhurile cele necurate. Avea şidarul înţ'elegeiii şi spunea mai 'naintecelece erau să fie, şi de alte minunia fos: tăcător. Pentru care pricina cumultă rugăciune a arhiereului celui de a-tuncea, a primit preoţia, nerăbdând arhiereul a se ascunde lumina sub obroc.

Şi aşteptă a i se sfinţi mâna din pipaireaacestuia. Care lucru făcându-se, s’a datpre sineş Macarie la mai grea petrecere.Că făcând o hrubă pe sub pământ, carcse tindea dela chilia lui ca o jumătatede stadie, săpând cu mâinile sale la căpătâiul hrubei peşteră: şi de mergea vreodată, mulţi acolo sâ-l supere, el îurişintră în hruba aceea şi ajungeă la peşterăşi nu-1 află nimenea. Iară cât pentru mâncarea şi băutura sa este de prisos a scrieşi a zice. Câ trupul său şi obrazul său

îi mărturisea covârşirea postului şi a ţinerii. Intre acestea viind la dânsul un ereticsă vorbească, carele avea drac arhicon(stăpânesc) şi zicând că nu este înviereamorţilor, a înviat pre un mort, ca să-lsupue pre el. Şi zicea sfântul, că suntdouă cete drăceşti: Una, care se luptăcu oamenii în streine şi neasemănate patimi, iară alta care se chiamă arhicon,adică care trage la rătăcire şi pre aceştidraci îi rândueşte satana la fermecătoriişi începătorii de eresuri. Acest sfânt a

proorocit urgia Domnului la ucenicul său,carele luă ale săracilor de le ascundeâşi nu se pocăiâ, care s’a şi făcut, devreme ce s’a înleproşat. Şi pre celce dinispită drăcească mânca în fiecare zi câtetrei măsuri de pâine şi beâ un vas maredc vin l-a făcut de mânca numai trei litre de pâine. Văzut-a aceasta şi pre diavolul şi cum îşi purtă măeştriile şi înşelăciunile lui în tidvuliţc. Şi a îndreptatşi pre Teopemt monahul, ce era înşelatde dânsul. Şi a auzit glas dintr’o căpă-

ţână uscată a unui popa idolesc, ce zăceâ în pustie, zicând: Câ prin mijlocirea rugilor sale se uşură puţin munca celorce

IN NOU ĂSP REZ EC E ZILE 309

sc aflau în iad, când le făceâ pentrudânşii. Proorocit-au şi de pustiirea schitului. Invial-a şi pre alt mort, ca să spue

unde ascunsese averea celorce o cereauşi iarăş i-a poruncit de a adormit. Cuacestea dar lucruri dumnezeeşti împodobit fiind, în bătrâneţe bune şi-a primitsfârşitul vieţii sale, trăind de toţi anii nouăzeci.

<f? ară celălalt siant Macarie Alexau-, dreanul a stătut preot locurilor ce

f

se zice Chilii, arătând desăvârşitlinişte şi răbdare, şi făcând lucrurişi semne mari. De bunătăţile acestuia

mlnunându-se marele Antonie, a zis: latăDuhul sfânt s’a odihnit întru tine şi deacum vei îi rnoştean bunătăţilor mele.Acest Macarie, de auziâ pre cineva căa făcut fapta de postnicie, râvnind a-celuia. cu fapta o împlincâ. Deci, auzindcă Tavenisioţii în toi postul cel maremănâncă bucate netrecute prin foc, ahotărî: sa nu mănânce şapte ani, tot ce arfi trecut prin foc, afară de verdeţuri crudeşi de legumi muiate. încă şi de somn seluptă să se stăpânească şi n’a intrat subacoperemânt, întregi douăzeci dc zile şidouăzeci de nopţi, arzându-se de arsura Izilei şi îngheţând use ds răceala nopţii. Fiindsupărat oarecând de dracul curvii şi du-cându-se !a un pustiu prea adânc a stat golşascluni, unde ţânţarii fiind prea mari ca ves- ipele, cumplit îl împungeau pre el, în câta scos şi băşici preste tot trupul. Iară

I după şase luni întorcându-se Ia chilia sa,numai depre glas se cunoştea, căci trupul sau se schimbase, şi se asemănă cu

cu al leproşilor. Acesta oarecând săpândpuţ, o aspidă aflându-se acolo s’a alinsde mâna sa (care această fiara este omo-rîtoare), iară el cu amândouă mâinile a-pucându-o de aripele ei, o a spintecat,zicând • Netrimiţându-te pre tine Dumnezeu, cum ai îndrăznit a te atinge de mine?A intrat uarecând în monastirea Taveni- 1sioţilor, îmbrăcat cu haine mireneşti, vrândca să afle de petrecerea fiecăruia. Şi sosind postul cel mare, a văzut feluri depetreceri între ei, câci unul adică mâncâ 1

într’o seara, altul în a doua, altul în a |treia, altul în a cincea, alţii toată noaptea stând ziua şedeau la lucru de mâini. IIară Macarie udând u-şi lut m Iad iţe de

finie, într’un ungliiu până s’a împlinit cele patruzeci de zile şi a sosit Paştile, întru care zile n’a gustat

pâine nici apă; nu şi-a plecat genunchiul,n’a şezut, nu s’a culcat, n’a gustat altăhrană, a:ară de uscături nefierte şi acesteanumai Dumineca. Acesta şezând odată înogradă şi vorbind cele de folos, o hienă(fiară sălbatecă) având cu sine puiul eicarele erâ orb, intrând I-a aruncat Ia picioarele lui; iară sfântul, scuipându-i preste ochi, I-a făcut pre el să vazâ, precarele luându-l hiena a ieşit afară. Şi adoua zi de dimineaţă grăbind, a adusfericitului o mare piele de oaie. Iară sfântul a zis către dânsa: Nu primesc eucele cu nedreptate. Iară ea plccându-şicapul, a ieşit din ogradă. A văzut şi a-cesta pre diavolul având cu sine felurile

! înşelăciunii, Însemnându-Ie pre acesteaprin oarecare găuri de şoarece şi tidvuliţe.Deci, erâ sfântul de trup mic şi subţiratec,avea şi puţin păr pe buze şi în barbă.Câci dc covârşirea ostelelilor sihăstrieinici perii i-a răsărit. Deci, aşâ nevoindu-seşi. la adânci bătrâneţe ajungând, s’a mutat

către Domnul.Intru acea stă z» pom enire a sfintei mu-

ceniţe Eufrasiei.

St ih: Cu înţele aptă minci ună de batjocurătr upea sc ăai sc ăpat.

Şi la ne v oinţa cea pr in s abie , Euf ra si o aialergai.

Aceasta erâ din cetatea Nicomidiei,pre vremea împăratului Maximian, deneam mare, de obicciu întreg, înţelept şibun. Deci, nesupuindu-se a jerfi dracilor,

a fost bătută cumplit. Şi rămâind ea ne-plecată, a fost dată la un bărbat barbar casă o batjocorească, de către carele i s’a şităiat capul înşelându-se de ea, care îizicea: Câ de se va feri de dânsa, îi vada lui o doftorie care întrebuinţând-o, vafi nevătămat de lovirile săbiilor şi denăvălirile vrăjmaşilor şi cercare ziceâ casă ia întir.zându-şi gâtul ei. Iară aceladc adevăr aceasta socotind-o şi repezindsabia mai tare, a tăiat capul ei.

Intru această zi, aducere a moaştelor celuidint ru sf inţi părin te lui nos tru Gr ig or ie T eolog ul, in biser ica sf inţilor A pos to li.

S t ih : Buna ta mutare, te are pre t ine mortpăr in te .



310 .. ......................... ........LUNA LUIJANUARIE

C&ci cn pre tine ţi pre apoeioli are înlrii bunătate.

Intui această zi. adicerea aminte a minunei cei

mari din Niceea, când marele Vasilie prin rugăciune a deschis uşile bisericii soborniceşti şi o a dat pe seama ortodoxilor.

Stih : Cum Vasilie nu ţi-ar fi deschis ţie u- si’.e biserica cea mare,

Când ea pre tine biserică însufleţită le are.

Intru această A, pomenirea cuviosului părintelui nostru Meletie Vasiliotul mărturisitorul,

carele a fost la ani o mie două sute trei.

Stih : David adică pre cel de alt neam, cu praştia, morţii l-a dat,

Dar insă şi Meletie înşelăciunea Afsor.ilor o a surpat.

Intru această zi, pomenirea celui dintru sfinţi părintelui nostru Marcu Efeseanul, cel numit şi Eujihenic şi singur luptătorul, apărătorul şi

păzitorul ortodoxiei celor dela răsărit.

Stih : Cu adevărat, dupre basme, Atlas corul pre umere este ţiind,

Ţine însă cu adevărat şi Marcu pre umere, ortodoxia apărând.

Intru această zi, pomenirea celui intru sfinţi părintelui nostru Arsenic arhiepiscopul Cher- chirei, cu pace s’a săvârşit

Cu ale lor sfinle rugăciuni, Doamnemilueşte-ne şi ne mântueşte pre noi.

Amin. Peasna 7-a, Irmos

f : elee ai mântuit în îoc pretinerii lui Avraam, şi aiucis pre Haldei, cari fără

„dreptate vânau pre cei drep-„ţi, prea lăudate Doamne,„bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Cn îndemnarea cea de susşi cu ajutorul lui Dumnezeubiruid pre vrăjmaşi, te-ai făcut purtător de biruinţă, strigând: Prea lăudate DoamneDumnezeul părinţilor noştri,bine eşti cuvântat.

Curăţind negura ceeacese face din patimi, te-ai lu

minat cu lumina nepătimirii

cuvioase Macarie, strigând:Prea lăudate Doamne Dum

nezeul părinţilor noştri, bineeşti cuvântat.Slavă...

L>uminându-ţi sufletul cupodoabele bunătăţilor şi îă-cându-te frumos la podoabă,cântai cu bucurie lui Dum- (nezeu: Prea lăudate Doamne

Dumnezeul părinţilor noştri,bine eşti cuvântat.Şi acum, a Născătoarei...

Pre noi cari eram robiţi Fecioară, chemându-ne Domnulcel iubitor de oameni, către jceeace am fost, sălăşluindu-se în pântecele tău, s’a întrupat Dumnezeul părinţilor

noştri cel binecuvântat.Peasna 8-a, Irmos

Pra tinerii cei bine credincioşi...

uvintele vieţii celei veşni-ip ce primindu-le în inima^ ta prea fericite, trupul

ţi l-ai veştejit, despre lumete-ai omorît, şi îmbrăcându-te cu omorîre purtătoare de

|| viaţă, strigi: Pre Domnul lăudaţi şi-l prea înălţaţi întrutoţi vecii.

Roagă-te purtâtorule de |Dumnezeu celuice singur estedătător bunătăţilor, să se facămilostiv celorce prăznuescpomenirea ta cea pre cinstită, cerându-le lor iertare depăcate: Pre Domnul lăudaţi-1



Ill

IN NO UĂ SPREZ EC E Z ILE 311

făpturile, şi-l prea înălţaţi întru toţi vecii.

Luând aminte de plecarea ce neîncetată către Dumnezeu şi primind de acoloraza strălucirii, ca lumina soarelui ce se înfrânge printr’o o-glindă curată, versueşti, cântând: Pre Domnul lăudaţi-llucrurile, şi-l prea înălţaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pre Tatăl.. .

Pre scara cea întinsa către înălţime, pre care s’a a-rătat Domnul întărit, te-ai suitPărinte, pururea trecând înainte cu dumnezeeşti suişuriCuvioase, până ce ai ajuns, strigând: Pre Domnul lăudaţi,şi-l prea înălţaţi întru toţi vecii.


Lăudămu-te cea plină deDar, că ne-ai născut nouă preDumnezeu întrupat; drept a-ceea toţi te numim Născătoare de Dumnezeu, masă primi

toare de Dumnezeu, podoabalui Iacov, strigând: Pre Domnul lăudaţi şi-l prea înălţaţi

întru toţi vecii.I rmosul:


Pre tinerii cei bine credincioşi în cuptor, naşterea

„Născătoarei de Dumnezeu„i-a m ântu it. Atunci fiind„închipuită, iară acum lucra-„tă; pre toată lumea ridică

i « i « i a i t i m ă i t u i a i •> i a n i i i u j j « i m e t i l i i n u n i i • ra m 11 a i* * * a » i» i» ra *a

„să-ţi cânte ţie: Pre Domnul„lucrurile lăudaţi-l şi-l prea„înălţaţi întru toţi vecii.

Pe asn a 9-a, Irmo s:

Eva prin boala...

f u lacrimile cele si hăstreştiai adăpat arătura inimiitale, iară acum bucurân

du-te Părinte purtătorule deDumnezeu, cu veselie culegisnopii darurilor nevoinţelor

tale; pentru aceea toţi te fericim.

Lumina cea veşnică ţi-arăsărit neapus, bucuria te-aprimit, unde dănţuind cu îngerii pre lângă împăratul şiDomnul,adu-ţi aminte Părinteprea fericite, de ceice săvâr

şesc pomenirea ta cu credinţă.Slavă...

$trăduitu-tc-ai Părinte dupre lege strădălnicească, precum se cade, şi ai biruit. Dreptaceea cel singur făcător debine te-a cinstit cu cununaslavei, şi te-a învrednicit a-

rătării de lumina cea dumnezeiască, şi desfătărilor celor îericite.

Şi acum, a Născătoarei.. .

Ca ceeace ai născut prefăcătorul tuturor făpturilor,Maica lui Dumnezeu, ai întrecut toată făptura, cu slavă

dumnezeiască, cu sfinţenie şicu Dar şi cu toate alegerilebunătăţii; drept aceea toţite slăvim.

.



312 LUNA LU I IAN UA RIE• • I a I I I • I I M l • I •« t.» • i • a i ( a i i • «••»• •• • •* » • • • • a » . i . n n M - i « . » . » a 4 ^ . a ^ 4 * a 4 ^ a «

Irmosul:

Bva adică prin boala neascultării, blestem înlăuntru„a adus. Iară tu Fecioară de„Dumnezeu Născătoare, prin„odrasla purtării în pântece,„lumii binecuvântare ai înflor it ; pentru aceasta toţi te„mărim.

SVETILNA.Podob ie : Celce ai impodobit...

Dorind de viaţa cea îngerească, te-ai depărtat pre tine

în pustietăţi, şi ai supus patimile trupului, făcându-te întocmai cu îngerii, purtătorulede Dumnezeu părintele nostru Macarie.

Slavâ, Şi acum, a Născăioarei...

Cu acoperemântul tău celtare, păzeşte-ne pre noi robiităi (Preacurată) nestricaţi deviclenirea vrăjmaşilor, că numai pre tine te avem scăparela nevoi.


Dacă ai văzut pre Crucepre Hristos pre carele l-ainăscut prea curată Fecioară,mirându-te de îndelungă răbdarea lui cea nespusă, la celedin lăuntru te sîărâmai, tân-guindu-te.



$tălucit-au faptele tale celebune ca soarele pe pământ şi

în Cer, slugă a lui Hristos, Ma

carie, căci cu dreapta credinţăne-ai propoveduit nouă credinţa lui cea adevărată şi fărăprihană; pentru aceea roagă-te cuvioase Părinte întru pomenirea ta de Dumnezeu purtătorule, să ne dăruiască nouămare milă.

Şi acum, a NăscătoareL.

Ca ceeace ai către Dumnezeu rugăciune neadormită,şi mângâere întărită, Preacurată, îmblânzeşte supărările, adormi viscolele ticălosului meu suflet şi inima careeste întru scârbe, mângâe-o,rogu-mă Fecioară. Şi umplede Dar gândul meu, ca să te

măresc dupre vrednicie.A Crucii, a Născătoarei asemenea.

Pre tine Mieluşelul şi Păstorul, dacă te-a văzut pelemn Mieluşaua care te-a născut se tânguia, şi ca o Maicăstriga către tine: Fiule preaiubite! Cum te-ai spânzuratpe lemnul Crucii îndelungrăbdătorule? Cum ţi s’a pi-

I ronit mâinile (Cuvinte) şi picioarele tale de cei fărădelege?Şi sângele tău l-ai vărsat Stăpâne.Şi cealaltă slujbă a Utreniei dupre rân-




IN DO UĂZE CI DE ZILE 313III!«III 4*• «•«■■Ut■IIIIIUI *•*» •**■«!•uailll» I'll1IH.I*M

L A L I T U R G H I E .

Fcricirile Octoihului pe 4, şi din Canonul sfântului, Peasna 6-a pe 4. Prochimen, glasul al 8-Ica: Lauda se-vor cuvioşii întru slavă... Stih: Cântaţi Domnuluicântare nouă... Apostol câtre Galatcni:Fr aţilor, roada Duhului... Aliluia, glasul al8-!ea: Fericit bărbatul care se teme deDomnul... Stih: Puternică pe pământ vafi sămânţa lui... Evanghelia dela Alatei:Zis- a Domnul ucenicilor &ai: Toate mu surd dale mic dela T atăl meu.

CHINONICUL

Intru pomenire veşnică..

un luminător, cu hrana ceanemuritore te desfătezi.

Treimea cea de o fiinţăcu adevărat şi fără începui,locaş Duhului întru tine pilind, lumintor prea luminat

IN T R U A C E A S T A J l . U N A

IN 21) DE ZILE.

Prea cuviosul părintele nostru;Evtim!e

cel mare.L A V E C E R N I A C E A M I C Ă.

Stihirile pe 4, glasul 1-iu.

Podobie: Ceeacc eşti bucuria...

reste sferele cereşti, zburând prin dumnezeiascafaptă bună prea fericite

Părinte, ai intrat în nor Cuvioase, prin carele cu ade

vărat nu în vorbe întunecateci în Darul lui Dumnezeu te-aiarătat, strălucire luând. De douăori.

Ou bunătăţile luminări'du-ti sufletul şi mintea, la Certe-ai mutat, la împărăţia luiHristos, Evtiinie de trei orifericite aducându-i lui mă- I

nunchele ostenelelor tale, şi între sihastri arătându-te ca

te-ai arătat de Dumnezeu pur-

tătorule Evtimie, şi trecând |toate cele pământeşti, în ce-rururi locaş ţi-ai aflat.

Slavă, glasul al 2-!ea.

Cuvioase părinte, din pruncie cu osârdie spre fapta bună nevoindu-te, te-ai făcut organ siântului Duh, şi dela .

dânsul luând lucrarea minunilor, ai îndemnat pre oamenisă urască dulceţile. Si acumcu dumnezeiască lumină m’ailuminat fiind strălucit, luminează şi cugetele nostre părinte Evtimie.


Pre tine te mărim Născă

toare de Dumnezeu, strigând:Bucură-te uşă încuiată, prin 1



314 LUN A LU I IAN UA RIE0 • i an« ■» a.Bt a . a « • •

care s’a deschis oamenilorraiul cel de demult

LA STIHOAVNĂ.

Stihirile, glasul al 2-lea. Podobie : Casa Eufratului...

A m ă g itu rile viclenilordraci, biruindu-le cu putereaCrucii luminat ai arătat slavalui Hristos, părinte Evtimie.Stih: Scumpă este înaintea Domnului


Ridicatu-te-ai ca llie în

car de îoc, şi ai mers fericitefără mijlocire la Treime, Evtimie prea cuvioase.Stih: Fericit bărbatul carele se teme de Domnul întru poruncile lui va voi foarte.

Purtând în mâinile tale,Crucea Domnului, Părinte nălucirile dracilor, până în sfârşit, Evtimie le-ai pierdut.

S la v ă, Şi a c um .. .

Bucură-te ceeace ai luatbucuria lumii, pre Hristosdătătorul de viaţă, şi ai oprit

întristarea strămoaşei.Tropar, glasul al 4-lea:

Veseleşte-te pustie ceeacenu năşteai, bucură-te ceeacenu aveai durere, că ţi-a îmmul-ţit ţie fii bărbatul doririlor celor duhovniceşti, cu bună credinţă sădindu-i, cu înfrânareahrănindu-i,spre săvârşirea bunătăţilor. Cu ala cărui rugăciuni, Hristoase Dumnezeule,mântueşte sufletele noastre.Slavă. Şi acum, a Născătoarei învierii:

Taina cea din veac ascunsă...


LA VE CE R N I A CE A MAR E .După obişnuitul Psalm, cântăm:Fericii bărbatul... Slava dintâi. /

La Doamne strigat-am, Stih irile pe & glasul 1-iu.

Podobie: Pr ea lăuda ţilor mucenici.. .

Părinte Evtimie, naştereata mai înainte o a vestit îngerul ceresc cel tri

mis, ca şi a lui loan, celuicea odrăslit din pântece sterp,că aceluia râvnitor te-ai arătat şi asemenea cu obiceiul,neagonisitor, fără de casă caBotezătorul şi în munţi hră-nindu-te, ai strălucit cu nemăsurate minuni. Bfcjlouă ori.

Părinte Evtimie, rod dincea stearpă ai odrăslit, dar

te-ai arătat cu adevărat multroditor. Că din sămânţa ceaduhovnicească, de monahis’au umplut pustiul, carele mai’nainte eră neumblat. Şi acumte roagă, să dăruiască sufletelor noastre pace şi maremilă.

Părinte Evtimie, viaţa taeste prea aleasă şi credinţa cuadevărat ortodoxă. Că din celelucrătoare la privirea cea prea

înaltă ai ajuns, făcându-te locaş înţelepciunii, pre unul dinTreime Hristos în două firicinstind. Pre carele roagă-1pentru sufletele noastre.

Alte Stlhirl, glasul al 4-lea. Podobie : Cclace de sus eşti chemat...

Celace din pântecele Mai-



IN DOU ĂZE CI DE ZILE 315■ i ■ • • i • • i • « n i « a m u » ■ .......... .............•••••.• • « m m t » • « m i • m i ••••• ■

cii tale ai îost sfinţit, când

ochiul celce vede toate, mai’nainte a văzut bun gândulşi voinţa ta, care te-a dus

îără de întoarcere la cele maibune, atunci prea fericite,pre tine Dar de Dumnezeudat cu numele mângâerii numit mai ’nainte vestindu-te,a deslegat întristarea părinţi

lor. Pentru aceasta din pruncie făgăduindu-te, lui Dumnezeu făcătorului de bine, aiplăcut pre carele roagă-1 sământuiască şi să luminezesufetele noastre. De doua ori.

Celace ai fost plin de daruri dumnezeeşti, pre tine capre o oglindă neîntinată adumnezeeştilor arătări, Părinte aflându-te Hristos, razele luminii sale cele strălucitoare ţieţi-au luminat, de undeizvor îndestulat de tămăduirite-au arătat, hrănitor flămân- IIzilor şi setoşilor prin ploaieadăpându-le pofta. Şi sufle-teştile voinţe văzând, cu cuvântul înţelepţeşte mai bune

le-ai făcut lui Dumnezeu. Precarele roagă-1, să mântuiascăşi să lumineze sufletele noastre.

Celace cu privirea la celcde sus şi cu lucrarea ai strălucit, via ţa asemenea cu a îngerilor ţi-a fost, îndreptătoarede faptăVbună şi pildă pr a

adevărată./ celorce vor să slu- jască lui Dumnezeu întru să

vârşire. Iară cuvântul tău de

Dumnezeu intelepţite Evtimie, Treimea o a cinsti a învăţat şi pre Hristos unul afi cunoscut în două firi, şi so-boarele cele întomai numărate cu patru Evanghelii alelui Hristos. Pre carele roagă-1,să mântuiască şi să luminezesufletele noastre.

Slavă, glasul al 3-lea;Sfinţit fiind lui Dumnezeu

din pântecele Maicii tale, caalt Samuil părinte Evtimie,dupre numirea ta te-ai făcutmângâiere credincioşilor, că

li lugărilor toiag şi întărire, alDuhului sfânt curat locaş, cerenouă, celorce te cinstim, maremilă.


Cum să nu ne mirăm denaşterea ta cea cu bărbăţiedumnezeiască, cu totul cinstită? Că ispită de bărbat ne-luând, ceeace eşti cu totulfără prihană, ai născut fărăde tată pre Fiul cu trup, precel născut din Tatăl mai ’nainte de veci fără mumă. Carele nici cum n’a răbdat schimbare. sau amestecare, sau despărţire, ci a păzit întreagăosebirea amândurora firilor.Pentru aceasta Maică Fecioară Stăpână, pre acela roagă-1,sâ mântuiască sufletele, celorce cu dreaptă credinţă, de

Dumnezeu Născătoare tc mărturisesc pre tine.



V OHOD : L umină lina.. .

P ro chim enul zilei şl P ar inille .

De la înţel ep ciun e a Iul Soloir .on...

Drepţii în veci vor fi vii...Cea] de a doua.

Sufletele drepţilor sunt în mâna luiDumnezeu...

Şl a tr e ia.

Dreptul de va ajunge sâ se săvârşascâ...Cautâ- le înapo i ia 11 zile ale aces tei luni.

LA LITIE.

Stihirile, glasul al 2-lea, singur glasul, a lui Ghermano.

Veseliţi-vă a zis părinţilor îngerul Domnului, că pruncse va naşte vouă, numit cunumele veseliei. Şi te-ai zămislit in pântece, aducându-lelor făgăduinţa şi din scutececu rugăciunea te-ai hrănit, pă

rinte Evtimie. A lui S tu dit.

Intărindu-ţi mintea cu dumnezeiască cunoştinţă, părinteEvtimie, ccle trecătoare le-aitrecut, nimica mirându-te decele pământeşti. Şi în necazuri cu inimă îndrăzneaţăarătându-te prea viteaz; şi în

pustnicie şi intru sufleteascalinişte smerit şi blând. Şi noianul cel nestătător al acesteivieţi de acum arătat trecân-du-1, la limanul cel cu bunălinişte ai ajuns. Pre Hristosroagă-1, să miluiască sufletelenoastre.

A ace lu ia ? .

Lucrurile cele dintru a-ceastă viaţă le-ai defăimat, pă

316................... ..................................LUNA. LUI.

rinte Evtimie, că de petrecerea cea de sus dorind, bogăţia cea vremelnică întru nimica o ai socotit; şi imbră-cându-te în smerenie, desfătarea ai urît şi ai iubit înfrâ-narea, nedreptatea ai lepădatşi ai urmat dreptăţii; pentruaceasta Părinte cuvioase, pomeneşte-ne şi pre noi întru

cuvioase rugăciunile tale celecătre Domnul.Slavă, glasul al 4-lea.

$trălucit-au faptele tale celebune ca soarele, pre pământşi în Cer, sluga lui Hristos,Evtimie. Că cu dreapta credinţă ne-ai propoveduit nouăcredinţa lui Hristos cea ade-

vărată şi fără prihană. Pentru aceasta roagă-te cuvioasePărinte, întru pomenirea tade Dumnezeu purtătorule, săne dăruiască nouă mare milă.

Şi a c um , a N ăs c ăto ar e i.. .

Caută spre rugăciunile robilor tăi, ceeace eşti cu totul fără prihană, potolind pornirile asupra noastră cele rele,şi din tot necazul izbăvindu-ne pre noi. Că pre tine una teavem anghiră tare şi nemişcată şi a ta folosinţă am dobândit, să nu ne ruşinăm Stăpână, ceice te chemăm pretine. Grăbeşte spre rugăciunea celorce strigă către tine

cu credinţă: Bucură-te Stăpână ajutătoarea tuturor, bu-

IANUARIE.......... ..........



!N DOU ĂZE CI DR ZILE 317

curia şi acoperemântul, şimântuirea sufletelor noastre.

LA STIHOAVNĂStihirile, glasul al 5-lea.

Podobie : Bucură- te cămara. ..

Bucură-te celace ai fostca o începătură de mângâereBisericii, Părinte cuvioase, căprin naşterea ta toate pornirile ereticilor din dumnezeiască rânduială s’au izgonit.

Pentru aceasta pre tine cu numele bucuriei te-a numit Evtimie. Că cetele fiinţelor celorcereşti le-ai umplut de bucurieprin strălucirea vieţii. Cu cari

împreună sălăşluindu-te şi delum ină umplându-te şi custrălucirea cea prea fericităşi dumnezeiască desfătându-teacum,pre Hristos roagă-l,sădăruiască sufletelor noastremare milă.Stih: Scumpă este înaintea Domnului


Cu toiagul Crucii întărin-du-te, pâraele fărădelegii le-ai uscat, şi din râul dumne

zeeştei desfătări, şi din izvorul raiului duhovniceşte preafericite adăpându-te, izvoarede mântuire în pustie ai a-rătat. Şi cu apele dumneze-cscului Duh Cuvioase hrănitfiind, ca un finix te-ai suit lacereasca înălţime, şi stâlp închipul focului te-ai arătat de

Dumnezeu inţelepţite, şi plinde lumina cea mult strălucitoare a lui Hristos. Pre carele

roagă-1 să dea sufletelor noastre marc milă.

Stih: Fericit bărbatul carele se teme de Domnul.

Cu adevărat până la cortul cel minunat, până la casalui Dumnezeu prea fericite, aitrecut întru bucuria şi veselia sufletului, unde glasul celfrumos al celorce prăsnuesc

Părinte ai auzit, şi întru împărtăşirea cântării celei dulcişi a negrăitei veselii şi frum-seţi eşti Evtimie. De caresingur dorind, trupul ţi-ai o-morât, care ai şi dobândit,cu dumnezeiasca dreptate fiind împodobit. Roagă pre Hristos celce dă lumii mare milă.

Slava, glasul ai 5-lea.

Cuvioase părinte, nu ai datsomn ochilor tăi, nici genelortale dorinitare, până ce sufletul şi trupul de patimi ţi-aicurăţit, şi pre tine însuţi te-aigătit locaş Duhului. Că viindHristos cu Tatăl, sălăşluire

întru tine au făcut, şi Trei-mei celei de o fiinţă slugă fă-cându-te, de lucruri mari ve-stitorule Evtimie; roagă-tepentru sufletele noastre.


pericirnu-te Născătoare deDumnezeu Fecioară, şi te mă

rim credincioşii dupre datorie, pre tine cetatea cea nemişcată, şi zidul cel nesurpat,



I

318 LUNA LU I IAN U ARIE!».•I.»m.t.•*. •«.» «a•.«!••••mt • « i l i l i l i M»>•>■•■!>«•*

şi îolositoarea cea tare, şi scăparea sufletelor noastre.

Troparul, şi a Născătoarei, caută-le laVecernia cea mică.

L A U T R E N I E

La Dumnezeu este Domnul. Troparul sfântului de 2 ori. Slavă, Şi acum al Născătoarei. După întâia Stihologhie, Sedeal

na, glasul al 4-lea.

Podobie: A rătatu- te- ai as tăzi.. .

Cu lumina cea neapropiatăluminat îiind, ca o stea aistrălucit în pustietăţi, cu învăţăturile luminând Evtimie,pre ceice veniau la tine cusuflet neîndoit.

Slavă, alta asemenea.

Din Eghipet ai strălucitca un luceafăr, şi lumea ai luminat cu strălucitele tale bunătăţi Evtimie, strălucind tuturor lumina sihăstriei.


Rugăciune primind delanoi, ceice alergăm la acope-remântul tău, prea curată Fe

cioară, nu încetă rugându-teiubitorului de oameni, să mântuiască pre robii tăi.După a doua Stihologhie, Sedealna gla

sul al 5-lea.


De grijile lumeşti lepădân-du-tc şi primind viaţa cea îngereasca, cu înîrânarea.suîle-

tul ti-ai împodobit şi Dar deminuni dela Dumnezeu ai luat

din destul, Evtimie de Dumnezeu purtătorule, roagă-te

pentru noi, ceice te lăudămpre tine cu bună credinţă.De două ori.

Slavă, Şi acum, a Născătoarei..

Prea sîântă Fecioară mi-lueşte-ne pre noi, ceice scăpăm cu credinţă la tine ceamilostivă şi cerem acum ata caldă folosinţă; că poţi cu

adevărat a mântui pre toţi,ca ceeace eşti Maica Dumnezeului celui prea înalt, cu rugăciunile tale cele de Maicăpururea îmblânzindu-1, ceeaceeşti de Dumnezeu dăruită.După Polieleu, Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie : Pre înţelepciunea şi Cuvântul...

Sărăcia celuice s’a născutdin Fecioară pentru noi cu a-devărat luând, ai socotit celetrecătoare ca iarba îericite.Ca din pomul cunoştinţii gustând Cuvioase, călugărilorte-ai arătat dumnezeiesc învăţător. Pentru aceasta şi sprerâvna vieţii îngereşti ai ridicat pre toţi, şi spre cunoştinţa credinţii, purtătorulede semne Evtimie. Roagă preHristos Dumnezeu, iertare degreşeli să dăruiască, celorceprăznuesc cu dragoste sîântăpomenirea ta. De două ori.

Slavă, Şi acum, a Născătoarei.

pre tine Fecioară, ca pre

ceeace numai tu între îemei îără sămânţă ai născut pre

I

IN DOUĂZECI DE ZILE 319

Dumnezeu cu trup, toate neamurile omeneşti te fericim;că focul Dumnezeirii întrutine s’a sălăşluit; şi ca preun prunc cu lapte ai hrănitpre Făcătorul şi Domnul. Pentru aceasta neamul îngerescşi omenesc, dupre vredniciemărim prea sfântă naştereata, şi cu un glas strigăm către

tine: Roagă pre Fiul tău şiDumnezeu, iertare de greşelisă dăruiască celorce cu credinţă se închină naşterii tale.Apoi Antifonu! dintâiu a! glasului al pa

trulea. Prochimen, glasul al 4-lea.

Scumpă este înaintea Domnului moartea cuviosului lui.

Stih:

Ce voiu răsplăti Domnului pentru toate, care mi-a dat mie.

Evanghelia dela IVIateiu.

Zis-a Domnul uceniciror săi: Toate îmi sunt date mie dela Tatăl...Şi după Psalmul 50, Slavă glasul al 2-lea.

Pentru rugăciunile cuviosului tău E v timie Milostive, curăţeşte mulţimea păcatelor noastre.

Şi acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive.Stih: Milueşie-mă Dumnezeule dupre

mare mila ta...

Apoi Stihira, glasul al 6-lea.

Cuvioase părinte, în tot pământul a ieşit vestea isprăvilor tale. Pentru aceasta înceruri ai aflat plata ostene-lelor tale; taberile drăceşti ai

pierdut, cetele îngereşti ai a- juns, a căror viaţă fără prihană ai urmat; îndrăznire a-

vând către Dumnezeu, cere

pace sufletelor noastre.CANOANELE.

Al Născătoarei de Dumnezeu cu Irmosul pe 6.

Caută-I înainte în 27 de zile ale aces tei luni.

Şi ale Cuviosului două CANOANE pe 8.

CANONUL cel întâi al cuviosului.

Al cărui acrostih la Greci este ace sta:

Lauda pământe nilo r te- ai ar ătat Ev timie.

Facerea lui loan Damaschin.Peasna 1-a, glasul al 4-lea, Irmos :

Nu este asemenea lie...

eslegat-ai întristarea ce-| l lorce te-au născut prea)j mărite, dela Dumnezeu

făgăduit fiind, şi mai ’naintede naşterea ta, Dar numit cunumele bucuriei.

Strigă cu mulţămită Biserica Cuvioase, prim indu- tepre tine dela Dumnezeu o-draslă mai ’nainte veselitoare.de paşnică veselie.

Alt CANON al Cuviosului.

Al cărui acrostih la Greci este acesta:

Cu r ugăciunile tale prea fericite, hm in ădâ-mi mie.

Facerea lui Teofan...

Peasna 1-a, glasul al 8-lea, Irmos:Pre <*onaciul Faraon...

r u rugăciunile şi cu cererile tale îmblânzind pre

© Dumnezeu, întunecatulnor al întristării mele, preafericite risipeşte-1, celace eştiplin de veselie şi de mân-gâere, înaintea împăratuluituturor stând.

Ca alt Samuil de Dumnezeu dat, şi mai ’nainte de ză-



320 LUNA LU I• ....................... . . . . . . . . . . ................... . . . . . . . . . . . . . . . . .

mislire făgăduit fiind Părinte,tuturor bisericilor te-ai arătat Cuvioase chemare duprenumire, dupre amândouă a-dus fiind prin strălucirea bucuriei.

Rugăciuni şi cereri făcândpărinţii tăi către Dumnezeu,Dar dumnezeiesc pre tine te-aluat, şi odrăslire purtătoarede lumină, carele prin naştereai vestit strălucirea bunei credinţe şi vădirea eresurilor.

Slavă...

Ţu din pruncie te-ai sfinţit Cuvioase, lui Dumnezeu celuice te-a dat; şi spre dânsulprivind, şi îndreptat fiind cuporuncile lui cele făcătoare deviaţă, de Dumnezeu purtăto-rule, la înălţimea cea prea în-

naltă a faptelor bune te-ai ridicat prin credinţă.$i acum, a Născătoarei...

Pre tine Maica lui Dumnezeu folositoare avându-te, nune vom teme de tabăra vrăjmaşilor, cari se luptă împro-tiva celorce slăvesc cu bunăcredinţă, pre celce s’a născut

din tine, Dumnezeu şi Domnul tuturor, pre carele roagă-1pentru noi.

Catavasie:

Pământul cel roditor de...Peasna 3-a, Irmos:

Nu intru înţelepciune...

(p|\ re tine ceeace te-a născutrâvnind Annei, ca pre cu-viosul Samuil cel de de

mult, jertfă vie te-p. adus lui

IANAURIE

Dumnezeu, celuice te-a preamărit şi mai ’nainte de zămislire.

Ou îndestulată dragostespre Dumnezeu fiind aprins,cu gând prea bine credinciosţi-ai înfrânat patimile, prea cuvioase. Pentru aceasta dumnezeescul Dar întru tine s’aodihnit.

Alt Canon, Irmos:Celace ai întărit dintru...

Din cea stearpă născându-te lucrător mult roditor debună rodire duhovnicească te-ai arătat, tăind spinii păgâ-nătăţii Cuvioase, şi dumnezeiască sămânţa bunei credinţe aruncând.

Sfinţit slujitor vedeniilorcelor mai pre sus de fire şide taină, de Dumnezeu pur-tătorule făcându-te, pre cei necredincioşi i-ai adus lui Hristos, carii cu dumnezeiascăcuviinţă crezând, cu învăţăturile tale Părinte s’au învăţatcele mai bune.

Ou gând prea curat şi binecredincios fiind cuprins, decât

cele trecătoare şi sticăcioase, îndatăşi mai mult ţi-ai alesviaţa şi desfătarea cea veşnică, prin înfrânarea cea multă omorîndu-ţi trupul tău Evtimie.

Slavă...

Cu suflet arzător şi cu

dragoste umilită, de pândirile

j

IN DO UĂ ZEC I DE ZILE 321«•■>‘■<1 «.I. • » t «•• «•••■•('••■•una « i i t i t a n , » , i. » « . . . •• w a i i r a u u i t i i ii « m « . • • • • . . . • . o i

vrăjmaşilor draci cele ca focularzătoare scăpând, cu Darulcel răcoritor te-ai luminat Pă

rinte, purtător de minuni fă-cându-te.Şi acum, a Născătoarei...

(jraiurile dumnezeeştilorprooroci şi proorociile lorle-ai pecetluit, născând preCuvântul celce a grăit prin-tr’înşii; şi au plinit ale lor

grăiri de Dumnezeu, ceeacesingură eşti binecuvântată,Preacurată.


Podobie: Pre înţelepciunea şi Cuvântul...

Cu untuldelemn al înfrâ-nării ţi-ai umplut candela sufletului duhovniceşte, şi dorind de venirea cea pururea

; luminoasă a Mirelui tău, cu rugăciuni neadormite o ai aş

ii teptat Cuvioase, şi în cămaralui te veseleşti fericite. Pentru aceasta dupre vredniciedesfătarea cea pururea vie ai

| luat şi lucrarea minunilor, deDumnezeu purtătorule Evtimie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celorce prăznuesccu dragoste sfântă pomenirea ta. De două ori.


Laudă de mulţumită dupre datorie aduc ţie Stăpână,ca văduva acei doi bani pen

tru toate darurile tale; că tu

te-ai arătat acoperemânt împreună şi ajutor, ferindu-măpururea de supărări şi de ne

voi. Pentru aceasta izbăvin-du-mă de ceice mă necăjesc,ca din mijlocul unui cuptorcu văpaie, din inimă strig ţie:Născătoare de Dumnezeu a-

jută-mi mie, rugând pre Fiultău şi Dumnezeu, ca să-midea iertare de greşeli, că pretine te am nădejde, eu nevred

nicul robul tău.Peasna 4-a, Irmos:Plecat- ai cu pogor irea ta Hristoase...

ăzindu-ţiminteaneschim-bată din scutece, viaţa ta

■i’ suire la Dumnezeu o aiarătat de carele apropiindu-te, te-ai înălţat Părinte, din putere în putere.

Iubit-ai smerenia lui Hristos şi nemernic de aicea sprecetatea cea de Dumnezeu primită făcându-te, împreunăte-ai răstignit prin minte, cucelace a pătimit pre Crucepentru tine.

Dupre lege a pătimi voind, te-ai desbrăcat de lume,şi gol luptându-te cu luptătorul împotrivă, dupre asemănarea lui Hristos, în pustie biruinţă ai ridicat.

Alt Canon, Irmos:T u eşti tăria mea Doamne,,»

Pre tine tot Părinte te-aisfinţit lui Dumnezeu, dorindde slava cea nemuritoare, şila dânsul ai alergat cu căl-

23



322 LUNA LU I IANUAR IE

dură prin vieţuire curată, prinpustnicie şi prin viaţă prea

luminată, neîncetat strigând:Slavă puterii Tale iubitorulede oameni.

Tu izvorul bunătăţii Cuvioase iubindu-1 din toata puterea, pustnicilor te-ai făcutizvor de dumnezeeşti daruri,pre ei, însetoşaţi fiind, vin-decându-i. Că izvoare, pre

cum şi Moisi de demult înpustie cu strălucire, prea fericite ai izvorît.

Arătând din cele de tainăale Duhului, pre fiii robieii-ai slobozit, fii lui Dumnezeupre aceia cu dumnezeiască cuviinţă îndoindu-i, prin Botezul facerii de fii. Că urmândvieţii dumnezeescului Mergător înainte, botezător te-aiarătat Evtimie.

Slavă...

Dela Dumnezeu cu Darulfiind luminat, celorce nu teştiau, te-ai cunoscut Evtimie,că nu eră cu cuviinţă adevărat, fapta ta cea buna în pustie să se tăinuiască şi să seacopere. Pentru aceasta pretine ca pre un sfeşnic purtător de lumină, stăpânul atoate te-a arătat tuturor.


Bucură-te cinstită, bucură-te Fecioară Preacurată. Bucură-te munte umbrit cu Da

rul. Bucură-te cort. Bucură-

te sicriu. Bucură-te sfeşnice,care ai purtat dumnezeeasca

lumină. Că solitoare de bucuria cea negrăita şi de veselia sufletelor credincioşilorte-ai făcut.

Peasna 5-a, Irmos:

Necredincioşii nu vor vedeâ...

Pre tine însuţi te-ai plecatlegii lui Dumnezeu, câtrupul tău purtătorule de

Dumnezeu, ca pre un organal sufletului ţi-ai robit, zbur-darea trupului supuindu oduhului.

Veselindu-te ţi-ai săvârşitcărarea vieţii,şi frica lui Dumnezeu întru tine zămislind ainăscut mântuirea celor rătăciţi, strălucindu-le ca un soare

în pustie acoperitAlt Canon Irmos:

Pentruce m'ai lepădat.. .

Pre pustnici la cereascacărare a bunei credinţe, Ev-timic, părinte i-ai povăţuit şila moştenirea cea nemuritoare întru cele de sus i-ai adus,stâlp de foc şi nor arâtându-

te prin raza Duhului.Doctor foarte milostiv sprecei neputincioşi pre tine Părinte lumii te-a dăruit Hristos, şi hrănitor flămânzilorprea slăvit, învăţător celornepricepuţi, înţelepţitor celornecunoscători, celor rămaşide părinţi şi săracilor spri

jinitor.



Indurat, milostiv şi purtător de curată cunoştinţă aifost, tăind pricinile patimilor

cu dumnezeeşti învăţături şi înţelepţind Părinte şi învăţând pre ucenicii tăi şi neputinţele sufletelor tămăduind.

Slavă*..

Pretutindenea răspândindrazele minunilor tale, pre toţii-ai lnminat şi ca magnetuli-ai atras la învăţăturile talc,

înnoindu-le obişnuinţele, şivoinţele sufletelor îndreptân-du-le cu curăţia sufletului.


Adevărată Născătoare deDumnezeu toţi pre tine temărturisim, ceeace eşti deDumnezeu dăruită, noi cariprin naşterea ta ne-am mântuit de naşterea cea strică-cioasă, şi la viaţa cea maibună iarăş ne-am chemat,pentru milostivirea milei Dumnezeului nostru.


V e ni t- a m in tr u adân cu r il e .. .

|rt recum dedemult pre fiiicei din roabă prin baia

® naşterii celei de a doua,fii i-ai făcut, şi acum cu rugăciunile tale de Dumnezeupurtătorule, sfărâmă jugul robiei noastre.

Pusu-te-a pre tine ispravnic înţelept şi învăţător cclornepricepuţi, şi izgonitor duhurilor cclor viclene, de Dum

IN DOUĂZE CI DE ZILE 223

nezeu purtătorule, Darul luiDumnezeu, celce s’a sălăşluitcu lucrarea întru tine.

Aii Canon, Irmos:Curăţttşte-mă Mântuitorule...

Putere prea mare delaDumnezeu luând, mulţimilevrăjmaşilor draci le-ai gonit,tămăduind de necăjirea lorpre toţi ceice aleargă la tinecu credinţă.

Fericit ai fost cu adevărat părinte Evtimie, sărăciede bogăţie făcătoare şi plângere de bucurie agonisindu-ţi,Cuvioase, prin care împărăţia cerurilor ai moştenit.

Slavă...

L>epădat-ai cinstea cea depre pământ şi slava cea lesneveştejitoare, şi viaţa cca pururea veşnică şi moştenireacea nestricăcioasă, prea fericite ai luat, în locaşurile cereşti sălăşluindu-te prea adevărat.


Doamnă a toate şi Stăpânăpre tine te numim, că adevărat pre celace este Dumnezeu l-ai născut negrăit, precelce a făcut toate şi le ţineşi le cuprinde, ceeace eşticu totul fără prihană.

CONDAC, glasul al 8-lea, Podobie: Ca nişte pâr g ăa fir ii...

întru cinstită naşterea ta,bucurie făptura a aflat, şi întru dumnezeească pomenirea

324 LUN A LU I IAN UA RIE* •• «> »• *• »• «• •• • i « » a i n i a > a a* a • t fia ' « * . i • c a a i a . a i M a o a> a. a n a a i a a . i a < h m «• • i . u m - H i M i i n m i i m i u i m

ta Cuvioase, veselie a luatpentru multe minunile tale,

din care dă sufletelor noastredin destul şi ne curăţeşte despurcăciunea păcatelor, ca săcântăm: Aliluia.

icos.

Din inimă leneşă, laudăcum voiu aduce eu ticălosul?Mă spăimântcz! şi voiu lăudapre marele Evtimie. Dar nă-

dăjduindu-mă spre rugăciunile lui, cu bucurie şi cu multăosârdie voiu începe cântare,şi tuturor voiu spune viaţaşi naşterea lui şi cum părinţiiacestuia au cântat: Aliluia.Intru această lună în 20 de zile, pomenirea prea cuviosului părintelui nostru

Evtimie cel mare.

Stih : Ce obştesc este ţie Evlm ic si vieţii de pre pământ,

Ridicâ-te spre îngerii ceice iu><lrt>inaţi de viaţă sunt.Intru această luna în a douăze:ea zi.Evtimie de a veţuî contenî.

cest prea cuvios părintele nostruşi marele Evtim ie, a fost pe vremea împărăţiei lui Graţia», născân-du-se In Alelitina, mitropolia ce

este în Armenia, din părinţi de bun neam,anume: Pavel şi Dionisia, ca marele loan,din pântece sterp şi neroditor. Pentruaceasta şi-a avut şi numele cupre făgăduinţă, viind glas de sus Ia părinţii luisâ se bucure şi să se afle în voie bună,când se rugau ca să le deâ fii. Pre a-cesta dupa moartea tatălui său, l-a dusmaicâ-sa la Evtroiu marele episcop a!Melitinei şi a fost rânduit de dânsul laceata clericilor. Deci, iăcându-$e iscusitspre adunarea sfintelor învăţături şi în-trecând pre toţi cei de potriva lui cu ne-voinţa faptelor celor bune, fos-a silit săse liiiutonlseasca preot şi să primească grijasfintelor monastiri şi a schiturilor. Decifiind de douăzeci şi nouă de îmi, s'a dus

Ia Ierusalim şi s’a sălăşluit mtr’una din |

peşterile muntelui, împreună cu prea cuviosul Tcoctist. In care a vindecat premulţi din grele boale şi zic că şi acesta

cu numele Domnului din foarte puţinepâini a hrănit patru sute de "'oameni calatori ce nimeriseră la monastirea I u l Şinu numai el deslegând sterpiciunea cuputerea lui Dumnezeu s?a născut, ci şipre alte femei care nu năşteau, prin rugasa Ie-a tăcut bine roditoare de prunci.Şi acesta ca marele llie a deschis porţile Cerului şi a tămăduit pământul carele erâ bolnav de nerodire şi a vădit strălucirea cea dinlăuntru a sufletului prea cuviosului, stâlpul cel de foc,

pre carele când slujiă jertfa cea iarăde sânge, l-au văzut ceice stau împre jur; se pogorâ dela Cer şi stă lângă sfântul până săvârşiâ sfântajertfă. încă şiaceasta, câ vedeâ cu gândul gândurileşi aşezarea celorce mergeau sâ se împărtăşească cu dumnezeaesca împărtăşire,cari dintr’înşii mergeau cu curată cunoştinţă şi carele erâ întinat Cu adevăratgrăiesc că acesta erâ un semn al celeidesăvârşit curăţenii sale. Acest fericitajungând la nouăzeci şi şapte de ani arăposat întru Domnul, in zilele împăra

tului Leon cel mare. Insă erâ la chipcuvios şi la fire fără de răutate, la faţăalbeneţ, la stat orn de cinste, cărunt lapâr, barba lăsata în jos până la brâu.Şi zic pentru dânsul şi aceasta, că vrândsă moară un monah carele se păreâ multoraa fi întreg înţelept şi ţinut de pofte, icrana fost aşa, ci mai vârtos dimpotrivăneastâmpărat şi neînfrânat. Câ a văzutfericitul un înger trăgându-i sufletul din-tr’însu! cu o ostie, auzind împreună şiglas, carele vădeâ ascunsele ruşini ale

monahului. Şi sc face pomenirea lui însfânta biserică cea mare.

Intru această zi, sfinţii mucenici Vas, Evsevie, Evtihie şi Vasilid.

S t ih : Mâinile lu‘ Vas, de mâinile gelatuluis’au tăiat.

Mâinile sfinţite de ale celui spurcat.Toate mădulările lui Evsevie, cu securca

Ie-a tăiat.Insă el întru dreapta credinţă a rămas netăial. Pre hvti llie in trei părţi l-a despărţit.Pre celce dumnezeeştile Irei feţe a cinstit. Vasilid nevoind a se despică,Spre plăcerea nevoitorilor a voit preste pân

tece a se spinteca.

IN DO UĂZEC I DE ZILE 325i v i M a u ■ n r - * • • • i i • • • • I « :| I I I ■ i • ■ m I • l • • • I • M M M 4 U I I I ■<» c m • • • • • m i m r « « » • • » • • • « • • « • M C M . n a * !

Aceştia erau pre vremea lui Diocliţian împăratul, plini de bogăţie şi senatori. Au crezut In Hristos şi au primit

Botezul şi vâzând pre episcopul Teopemt câ rabdă întru munci şi că minuni lucrează cu puterea lui Hristos,aduşi fiind şi ei înaintea împăratului,mai întâi li s’au luat brâele, apoi auprimit feluri de chipuri dc moarte. Căcisfântul Vas fiind băgat într’o groapăpână la mijloc şi tăindu-i-se mâinile şitot trupul măcelârindu-i-se şi-a dat duhul. Iară sfântul Evsevie fiind spânzurat cu capul în jos, a fost tăiat în bucăţicu securi. Iară sfântul Evtihie, fiind întins cu sila la patru stâlpi, s’a spintecat

în trei. Iară sfântului Vasilid cu cuţituli-au spintecat pântccclc; şi aşa au primit cununa muceniei.

Intru această zi, sfinţii mucenici Inna, Pinna şi Rima.

Stih : Căldură priimească, pre nevoitorii gelului arătat.

Inna, Pinna, Rima ceice au îngheţai.

Aceşti trei mucenici erau dela un locdespre miazănoapte. Deci fiind prinşi debarbarii închinători de idoli, au fost duşi

la stâpâniloru! lor. Carele auzind pre mucenici că mărturisesc pre Hristos, i-au o-sândit pre ei ca să-şi săvârşească viaţaprin ger. Şi dar au fost legaţi mai întâiusfinţii de stâlpi drepţi, cari erau înfipţi înmijlocul râului pe vremea iernii. Când şiaceastă apă fireşte mişcătoare şi curgă-toaie, nu se osebeâ de trupurile cele nemişcătoare şi grele, fiindcă erâ cu totul

îngheţată. Deci prin aşâ muncă, şi-au datfariciţii sufletele în mâinile lui Dumnezeu,şi au luat cununa muceniei.

Intru această zi, pomenirea fericitului Petru Vameşul.

Stih: Hristos pre line Petre, dela vamă te chiamâ.

Mai întâiu Ia bunătate, iară acum spre cerească desfătătoare hrană.

Acesta erâ pre vremea împăratului Ius-tinian, încredinţându-i-se toată ocârmui-rea Africii, a stătut patrichiu. Dar cu totul crud fiind şi nemilostiv, era cunoscutde toţi şi numit fidolas (adică scump);deci odată unul din săraci spre cercare a-

propiindu-se de el, cereâ milostenie, iarâ el

apucând o pâine (căci atuncea se întâmplase să-i aducă brutarul pâinile ce i le gătise),cu mânie asupra săracului, ca cu o piatră a aruncat cu acea pâine. Deci n'au tre

cut două zile, şi patrichiul a căzut în boală,şi vedeâ că are să dea răspuns de celecea făcut. Apoi i sc părea că vede o cumpănă şi că despre partea stângă a ei, seadunau oarecarii negri şi puneau faptelelui cele rele, iarâ despre partea dreaptăvedea oarecari bărbaţi, cu haine albe îmbrăcaţi şi minunaţi Ia faţă, carii nu aflauce alt bun să pue ca să vie cumpăna dreaptă de o potrivă cu cealaltă, de cât numai pâinea aceeace o aruncase cu mânie asupra săracului. Acestea văzându-le

Petru, şi-a venit întru sine, şi îndată ces’a ridicat din boală, a împărţit la săracinu numai averea sa toata, ci şi hainelece purtă le-a dat unui sărac. Şi fiindcăa văzut în visul său pre Hristos purtândacele haine, pentru aceasta fericitul s'avândut şi pre sine la un argintar, şi preţul l-a dat săracilor. Deci fiindcă vedeâfericitul câ în urma are să se cunoascăcine este, pentru aceasta vrând să fugădin casa stăpânului său, a zis către portarul carele erâ surd şi mut: intru nu

mele Iui Hristos auzi-mă şi-mi deschidepoarta. Şi o minune! surdul şi mutul au-zeâ şi vorbeâ; deci dcschizându-i-se, aieşit şi s’a dus la Ierusalim. De acoloducându-se, a mers la Constantinopol undea şi adormit în Domnul, şi s’a îngropatla locul numit al boului în însăş casa sa.

Intru această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Tirs şi Agnî.

S t ih : Tirs şi Agni, pentrucă pre Hristos au iubit.

Şi moartea pentru el, foarte cu bucurie o

a primit.Intru această zi, pomenirea prea evseviosului împărat Leon cel mare, din Tracia cel numit

Marcel.

Stih: Pre credinciosul Leon, pre marele împărat,

împăratul Hristos, stăpânltorul Cerului l-a încununat.

Intru această zi, pomenirea sfintei muceniţă Annci.

Stih : Anna pre gânditorul Mire dorind. Prin mucenic aproape de el se află stâr.d.

Ir.lru această zi, sfântul noul mucenic Za-

haria, carele a mărturisit in Paleapatra a Pe-

LUNA LUI IANUARIE» a >11» a 411. • a . i ta au :»> a< »ik ia i«ta (

loponcsulut, la anul o mie şapte sute optzeci şi doi, despărţindu se in două s'a să'ârşit.

S tih : Prii: lăţimea părţilor tale întru lăţimea Cerului ai locuit,

Şi dc acolo şi răsplătirile o Zaharie ai do

bândit,Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne,

niilueşle-ne şi ne niântueşte pre noi,Amin.

Peasna 7-a, Irmos:

Coconii cei tineri in Babilon.

v w ăzutu-te-ai în mijloculnorului, Părinte, cu fo-

& cui cel mai pre sus defire acoperit, ca un dumnezeesc de cele cereşti tăinuilor,strigând: Bine eşti cuvântatDoamne Dumnezeul părinţilor noştri.

Datu-ţi-a ţie cele mai presus de fire din destul Părinte,făcătorul firii, arătându-ţi voinţele sufletului Cuvioase, celorce voiau să se cuminicecu trupul Domnului tău.

Pre unul carele şi dupădumnezeiasca întrupare, esteunul născut în două firi cins-tindu-1 ai strigat: Bine eşticuvântat Doamne Dumnezeulpărinţilor noştri.

Alt Canon, Irmos:

De pogorirea Iui Dumnezeu...

Privelişte postniciei şi învăţătoare de sfinţenie Părinte,viaţa ta s’a arătat, prin în-frînarea cea desăvârşit, cu ceifără de trupuri unindu-te, şistrigând Evtimie: Bine eşticuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Sabie de amândouă păr

ţile ascuţită, Hristos pre tinete-a arătat, carele inimile vrăjmaşilor şi taberile drăceşti ai

junghiat şi ai veselit sufletelecelorce cântă: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilornoştri.

Slavă...

De lumina cea întreit strălucitoare umplându-te Părinte, a doua lumină cu împărtăşirea închipuindu-te, celeidintâiu te-ai arătat Evtimie,raze răspândind celorce cântă:Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum, a Născătoarei-.

Ca luceafărul de dimineaţaai răsărit, pre Soarele dreptăţii având, carele din întu-

nerecul necunoştinţii lumeaai curăţit cu razele cunoştinţiide Dumnezeu, căruia cântăm:Bine eşti cuvântat Dumnezeulpărinţilor noştri.

Peasna 8-a, Irmos:

Pre coconii cei bine...

îf ui Dumnezeu pre tinehx sîinţindu-te şi aprinzân-

M du-ţi cuptorul cunoştinţeiinimii, Evtimie bucurându-te,ţi-ai întors toată viaţa ta cao jertfă fără prihană, cântândlui Hristos: Pre Domnul lăudaţi lucrurile, şi-l prea înălţaţi

întru toţi vecii.piu făcându-te prin dum

nezeescul Dar, ca o moştenire

ai luat ştiinţa celorce vor să

I



ill

IN DO UĂZE CI DE ZILE 327

îie, că firea înfrânându-ţi, fireaai covârşit prin mai ’naintecunoştinţă, spre săvârşire sar-

guindu-te Evtimie: pre Domnul lăudaţi lucrurile, şi-l prea

înălţaţi întru toţi vecii.Alt Canon, Irmos:

De şapte ori cuptorul..

Infrânare prea tare ago-nisindu-ţiprea îericite, la viea-ţa cea prea înaltă ai ajuns, îă-

cându-te locaş de încăpere Duhului celui de viaţă făcător,şi darurilor celorce izvorăscde acolo din destul, cântândneîncetat: Noroade preaînăl-ţaţi-1 pre el întru toţi vecii.

Mutându-te ai ajuns laSion, cetatea cea prea înaltăşi la locaşurile cele vcşnicc

ai venit, moştenirea cereascădin ostenelele tale aflând, cucetele îngereşti cânţi: Tineribinecuvântaţi, preoţi lăudaţi,noroade prea înălţaţi pre Hristos în veci.

Cu totul strălucit fiind casoarele, pustietăţile ai luminatşi pre dracii cei cu chipuri

întunecate i-ai gonit, şi stâlpcu totul luminos până la Cer înalt te-ai făcut, cu raze făcătoare de minuni strălucind,şi neîncetat strigând: Preoţilăudaţi, noroade prea înălţaţipre Hristos în veci.


Cu prea sîinţite fapte prin

viaţă îiind împodobit, bună

tatea cea prea înaltă ai plinit,prin îndreptarea învăţăturilorluminos fâcându-te, şi tâlcui-

tor teologhiei celei adevărate,neîncetat strigând: Preoţi binecuvântaţi, noroade prea

înălţaţi pre Hristos în veci.Şi acum, a Născătoarei...

Mireasă dumnezeiască, cutotul îără prihană, pre ceicescapă la tine, scoate-i din ro

bia patimilor, şi neatârnaresingură stăpânitoare dă Stăpână Bisericii ortodoxilor, celorce cântă cu credinţă: Preoţi, binecuvântaţi, noroadeprea înălţaţi pre Hristos înveci.

Peasna 9-a, Irmos:

După natşerc Curată...

f zvor dc tămăduiri şi mai înainte de moarte şi în sicriu Cuvioase adormit întreg aîlându-te, ca pre un vi

teaz purtător de biruinţă tefericim.

împăratului pământesc petine cel din înălţime, ajutorte-a îăcut asupra vrăjmaşilor

şi turmei tale, îrnprotiva amultor îeluri de ispite, Părinte cuvioase.

Alt Canon, Irmos:

Infricoşatu-s’a de aceasta,..

Arătatu-ţi-a ţie Hristosdeslegarea ta spre dânsul ceamult rodită Părinte, ca şi dedemult lui Moisi văzătorului

de Dumnezeu, căruia urmă

ill

328 LUNA LUI IANUARIH« « n i iB a i t 1 4 i <•( i im i m a m a i i B a<a a «> » « e a i i n i a i

tor prin fapta bună făcându-te,ai despărţit marea patimilorşi ai trecut neoprit la pămân

tul făgăduinţii pre cei pro-tivnici biruindu-i.Pornitu-s’a în pustie apă

şi în pământul cel însetat baltăs’a făcut, cu rugăciunile talePărinte, prcfăcându-se, că cetele sihastrilor într’însa aulocuit ca nişte izvoare. Laturea Iordanului a înflorit ca

crinul, adăpat fiind cu lacrimile.

Mutatu-te-ai ca şi llie râv-nitorul, cu căruţa faptelorbune suindu-tcla Cer, undeviaţa ta arătat s’a scris, Cuvioase, şi acum înaintea Stăpânului stând, pomeneşte preceice săvârşesc cu credinţă

pomenirea ta cea de luminăpurtătoare şi sfinţită.

Viaţa ta prea fericite îngerească a fost şi petrccereata prea strălucită, de Dumnezeu înţelepţite şi sufletultău prea luminat de Dumnezeu văzător şi creadinţa tacea bună. Că dumnezeeştilordogme tâlcuitor ai fost, deDumnezeu văzătorule şi pro-poveduitor învăţăturii ortodoxe te-ai arătat.

Slavă...

Rugător şi îmblânzitor că-trc Dumnezeu pre tine Părinte te pun înainte cu osâr

die, ca să te rogi şi su-mi ceri

iertare de păcate şi de, greşeli şi tăiere datoriilor mele,dumnezeieştilor îndurări ur

mând, cu nădejdea rugăciunii talc dc Dumnezeu înţe-lepţite fiind întărit,


Turn de mântuire fii mieCurată, oprind taberile dracilor şi mulţimea ispitelor şia nevoilor gonind, şi năvălirea patimilor departe împrăştiind şi curată slobozenie dân-du-mi, şi îndestularea dumnezeieştilor daruri dăruindu-mi.

SVETILNA.Podobie : Femei auziţi glas...

Din pântece te-a sfinţitDumnezeu Părinte cuvioase,ca şi pre Ieremia de demult şipre Samuil, de Dumnezeu purtătorule, proorocdumnezeiescarătându-te de minuni făcă-torule Evtimie, locuitorule

împreună cu îngerii. Cu cari pomeneşte pre toţi ccicete laudă pre tine cu credinţă.

Slavă, altă Svetilnă, asemenea:

Dumnezeiescul înger a ve

stit naşterea ta din pântecesterp, precum odinioară a vestit odrăslirea Mergătorului

înainte. Pentru aceasta te-ai şifăcut asemenea lui, Evtimie,botezător crescut în pustie,fără avere, fără casă strălucind cu toate darurile.

Şi acum, a Născătoarei.

In două voi şi în două



!N DO UĂZ ECI DE ZILE 329

II

firi, ceeace eşti cu totul fărăprihană şi Intr’un Ipostas ainăscut pre Dumnezeu negrăit,

carele pentru noi a sărăcit debună voie până la răstignire,şi nouă ne-a dăruit bogăţiaDumnezeirii, de DumnezeuNăscătoarc Fccioară.

LA LAUDE (Hvalite)Stihirile pe 4, glasul al 8-lea.Podobie: O prea s lăv ităminune...

Cuvioase părinte Evtimie,

lăsând cele de pe pământ, luiHristos ai urmat slăvite, nesocotind mai mult cele stri-căcioase decât celece vor săfie. Şi în pustie ca într’o cetate locuind, taberile drăceştiai pierdut. O cine ar putea săspuie pururea slăvite, dupreadevăr, căldura sufletului tău

cea către Domnul De două ori.

Cuvioase părinte Evtimie,tu te-ai arătat îndreptarea călugărilor şi lauda şi îndulcirea ortodoxilor şi luminos luminător lumii. Că de înfricoşările vicleanului vrăjmaş nute-ai spâimântat, în peşterălocuind. O Darul ce este întru tine fericite, prin carele

I arătat ai călcat toată înălţimea dracilor.

Cuvioase părinte Evtimie,tu cu adevărat sufletul ţi-ai

înălţat către Dumnezeu şi cupustnicia sfinte, simţirile ţi-aicurăţit, şi cu neîncetate rugă

ciuni prea fericite, vierii celeinemuritoare te-ai învrednicit,

podoaba postnicilor purureaslăvite! De tine Hristos bucurând u-se, te-a primit în lo

caşurile cele fără materie.Slavâ, glasul al 8-lea.

Mulţimile călugărilor pretine îndreptătorul te cinstim,Evtimie părintele nostru, căprin tine pe cărarea cea dreaptă cu adevărat a umblă amcunoscut. Fericit eşti că luiHristos ai slujit şi ai biruit

puterea vrăjmaşului. Celaceeşti cu îngerii împreună vorbitor, cu drepţii şi cu cuvioşii

împreună locuitor. Cu^Gariroagă-te Domnului, să miluiască sufletele noastre.

Şi acum, a Nâscatoarei...

Stăpână primeşte rugăciu

nile robilor tăi, şi ne mântueşte pre noi de toată nevoiaşi necazul.

SLAVOSLOVIA cea mare.Ecteniile şi Otpustul.

Ceasul întâiu şi c el desăvârşit otpust.

LA L ITURGHIE

Fericirile din Canonul cel dintâiu alsfântului, Peasna 3-a pe 4, şi din Canonul cel de al doilea, Peasna 6-a pe 4. Prochimen, glasul al 7-lea: Scumpă este

înaintea Domnului moartea cuvioşilor lui...Stih : Ce voiu răsplăti Domnului... Apostol, către Fvrei : Fraţilor, ascultaţi pre învăţăturii voştri... Aliluia, glasul al 6-lea:Fericit bârbatul carele se teme de Domnul. S tih : Puternică pre pământ va îi sămânţa lui... Evanghelia de la L u c â :In vremea aceea, stătut- a /isus la loc şes...

CHINONICUL.Intru pomenire veşnică va fi...

33 0 L U N A L U I I A N U A R I E•••••IIIIIIIIII•III•IIHl**llltlUII»l*iHI**1'l'|iH*l.»• <UIMIIi ..... .... ... .

celuice în două fiinţe şi în-


IN 21 D E Z ILE.

Prea cuviosul părintele nostru Maxim Mărturisito rul şi sfântul mucenic Neofit.

L a Doamne str iga lam, Stihirile pe 6, ale lui Maxim, glasul al 4-lea. Podobie: Ca pre un viteaz...

f ropoveduit-ai cuvioaseMaxime, pre celacepentru . îndu rar e s’a

făcut om precum binea voit, cum că se înţelege în două vo ir i şi în douălucrări, îngrădind gurile ereticilor, cele deschise ale celorspurcaţi,-care din supărareadiavolului^carele a meşteşugit răutatea, îl socotesc predânsul întru o voire şi întru

o lucrare.Cu vinele dogmelor tale

părinte Maxime, ai sugrumatpre Pir, cugetătorul de celerele, carele bârfea, şi izgoniriai răbdat şi scârbe purureapomenite, bătându-tc cumplitşi tăindu-ţi-se limba şi mâna

cea dumnezeiască şi purureacătre Dumnezeu ridicată, princare scriai dogmele cele în-nalte.

Ca un condei degrab scriitor ascuţit de Duhul, s’a făcut sfântă limba ta Părinte,scriind cu Darul pre lespezileinimilor noastre legea dumnezeieştilor bunătăţi şi iscu-sirea dogmelor, şi întruparea

tr’un Ipostas a voit să se a-rate oamenilor.Alte Stihiri ale sfântului mucenic Neofit,

glasul al 8-lea.Podobie: O prea slăvită minune...

0 prea slăvită minune!Porumbiţă vorbeşte cu mucenicul Neofit, în graiu omenesc viind de sus. Prin carestrăluceşte cu viaţă întocmaicu îngerii. De care întărindu-

se, se chinueşte foarte tare. Odumnezeieşti fapte ale mucenicului! Cel cu încincite lupte;cu ale căruia rugăciuni mân-tuieşte sufletele noastre, Hristoase, ca un milostiv.

0 prea slăvită minune!Neofit cel întreg la minte, dinscutecele sale săvârşeşte minuni cu lucrarea Duhului, dinpiatră scoate apă, cu rugăciunile. Pre aceea din care s’anăscut fiind moartă o scoală.O dumnezeieşti fapte ale preacinstitului mucenic! Cu ale căruia rugăciuni, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase, ca

un milostiv.0 prea slăvită minune! Pătimind pentru Hristos Neofitcel viteaz, pre vrăjmaşi îispăimântează cu minuni în- jfricoşate. Focul îl potoleşte,băgându-se într’insele fiarelesălbatece, le arată îmblânzite.O tărie nebiruită, intru cares’a arătat minunat pâtimito-rul! Ci cu rugăciunile lui mân-

IN DOUĂZECI SI UNA DE ZILE 331

tueşte-ne pre noi Dumnezeule.

Slavâ, glasul al 6<lea, a lui Maxim.

Cuvioase părinte, în totpământul a ieşit vestirea faptelor tale. Pentru aceasta înceruri ai aflat plata ostenelilor tale, taberile drăceşti aipierdut, cetele îngereşti aiajuns. A cărora tfiaţă fără prihană ai urmat. Indrăsnire a-

vând câtre Domnul, cere pacesufletelor noastre.Şi acum, a Născătoarei.

Podobie : Ţoa lă năde jde a...

Din pântecele chitului, alpăcatului celui rău scoate-măStăpână ceeace ai cuprins inpântecele tau, pre cel necuprins Mântueşte-mă de valulcel rău al supărărilor, ră-peşte-mâ Fecioară din furtuna greşelilor mele, uscândnoianul fărădelegilor mele, şi

încetând năpădirile taberiicelei drăceşti cu ajutorul tăucel dumnezeesc, Curată. Caneîncetat să te măresc precea pururea fericită.

A Crucii, a Născătoarei...A treia zi ai înviat...

Fecioara şi Maica ta ceacurată, văzând pre norodulcel fărdelege, fără dreptatepironindu-te pretinepre lemn,precum mai înainte a zis Simeon, Mântuitorule, la ră

runchi se rănea.

LA STIHOAVNĂ.

Stihirile din Octoih,

Slavă a lui Maxim, glasul al 8-lea.

Mulţimile călugărilor pretine îndreptătorul te cinstim,Maxime, părintele nostru, căprin tine pe cărarea cea dreaptă cu adevărat a umblă amcunoscut. Fericit eşti, că luiHristos ai slujit şi ai biruitputerea vrăjmaşului. Celace

eşti împreună cu îngerii vorbitor, cu drepţii şi cu cuvi-oşii împreună locuitor; cucare roagă-te Domnului, sămiluiască sufletele noastre.


Podobie : Mucenicii tai Doamne...

Scoate-mă Stăpână din

mâinile şarpelui celui ucigător de oameni, celace va sămă înghită pre mine cu vicleşug de tot. Mă rog ţie, sfărâmă fălcile lui şi-i strică meş-teşugirile ca scăpând din unghiile lui să măresc purureaputerea ta.


Junicea cea fără prihanăvăzând pre viţelul pironit debună voie pe Cruce, plângeacu jale; Vai mie (strigă) Fiul meu! Ce ţi-a răsplătit ţieadunarea nemulţămitorilor

jidovi; vrând să mă lipseascăpre mine de tine Fiule prea

iubite.




Troparul lui Maxim, glasul al 8-lea.

Al ortodoxiei îndreptătorule...

Slavă , Troparul, glasul al 4 lea. Mucenicul tâu Doarnne Neufil...



LA UTRENIE

CANOANELE.

Din Octoih unul, şi* ale sfinţilor două pc 8.

CANONUL Cuviosului.AI cărui acrostihul este acesta la Grec i,

fără de ale Născătoarei:

Prea marele Maxim se măreşte.

JFaccrea lui loan Damaschin.

Peasna 1-a, glasul al 8-lea, Irmos :

ă cântăm Domnului celuice a povăţuit pre norodul său prin marea

„Roşie, cântare de biruinţă,„că s’a prea slăvit.

Tot Darul Duhului cel deDumnezeu insuflat pică-1 întru mine, din limba ta ceacurgătoare de miere şi dulce,dumnezeiescule Maxime.

poc arzător te-ai arătat împotriva eresurilor Fericite;

că le-ai topit pre dânsele capre o trestie, cu răvna Duhului.Părerea cea fără socoteală

s’a scornit din alegerea prearea credincioasă, socotind ovoie la Hristos, iară cu cuvintele tale Părinte, s’a înfruntat.

A Născătoarei:

Celce bine a voit a se naş

te din' pântecele^tău, Mireasăa lui Dumnezeu, cu totul este

dorire şi dulceaţă şi luminănespusă.

Alt CANON al mucenicului.

Al căruia acrostih este acesta la Greci:

Te laud mucenice, nouă odraslă a lui Hristos.

Faccrca lui losif.

Peasna l-a, glasul al 'jţ-lea Irm os:

A p a tr e c ân du - o .. .

f unoscându-te pre tine

prea fericite că eşti o-© draslă tânără a lui Hristos, odrăslită în livedea mucenicilor şi ai înflorit rodu-rile bunei credinţe, Neofitete lăudăm.

Arătându-te împlinitor cuvintelor celor dumnezeieşti fericite, din pruncie ai ales în-

ţelepţeşte partea cea bună, şite-ai făcut Îndreptător celorrătăciţi.

Slavă...

Dulceaţa cunoştinţii deDumnezeu, picând din buzeletale cele sfinţite, de Dumnezeu cugetătorule, ai îndulcitcu cuviinţă sufletele cele o-

trăvite de răutatea vrăjmaşului.Şi acum, a Născătoarei...

Născând pre cel din fireZiditor, ai îndumnezeit toatăfiinţa pământenilor, p e n t r u a-ceea cu adevărat te mărturisim Născătoare de DumnezeuFecioară, dumnezeiască Mi

reasă.



IN DOUĂZECI $1 UN A DE ZILE 333

Peasna a 3>a, Irmos.

Tu eşti întărirea celor...

jiW axim cel mare, cu ade-

vărat s’a arătat propove- A/C duitor, şi mărturisitorcredintii celei bune a lui Hristos prin sânge. -

Maxime fericite, tu prinsihăstrie te-ai făcut cuvios luiDumnezeu, cu adevărat locaşal filosofei.

Limba ta prea fericite Maxime, a izvorît ca nişte rîuridogmele cele prea credincioase ale lui Hristos, prea

înţelepte.A Născătoarei...

Ca să ne arăţi nouă calea care duce la sfinţenie Stăpâne, te-ai sălăşluit cu prea

sfinţire in pântece prea sfinţit.Alt Canon, Irmos, acelaş..

Fiind dat cu totul Cuvântului celui prea îndurător,te-a păzit pre tine nebiruitDuhul cel curat, prea lăudate.

Lâudat-a pre Domnul mulţimea noroadelor celor credincioase, văzând prin tine

învierea din morţi a Maiciitale Mucenice.

Slavă...

Porumbiţă strălucind lumină, te-a chiemat pre tinecu glas viu, către căile celemântuitoare, Neofite.


Laudă de mulţămită pu- |

rurea îţi dă ţie neamul omenesc Maica lui Dumnezeu;căci a moştenit prin tine ne

murirea.Irmosul:

Tu eşti întărirea celorce„aleargă la tine, Doamne, tu„eşti lumina celor întunecaţi„şi pre tine te laudă Duhul„meu.


Podobie; Apărătoarei Doamne...

Pre râvni torul Treimii şimarele Maxim, celce a în-văţat luminat dumnezeiascacredinţă, a mări pre Hristos

în două firi şi în două voişi lucrări, întru cântări vrednice credincioşii să-l cinstim,strigând: Bucură-te propo-

veduitorule al credinţii.icos.Deschide-mi buzele Dum

nezeule Mântuitorul meu şi-midă ca să trag spre mine dumnezeiescul Dar, ca să laud dupre vrednicie cu cuviinţă, Hristoase, mai pre sus decât pretoţi, pre celace a propoveduit

ale tale două firi. Pentru aceasta şi dela noi aude acestea:Bucură-te luminătorule careleluminezi lumea. Bucură-te limanul celorce sunt în viforulvieţii. Bucură-te făclia călugărilor cea prea luminată. Bucură-te lauda mucenicilor şi întărirea. Bucură-te celace eşti

cu adevărat frumuseţea Biseri

llf




cii şi podoaba. Bucură-te ra-zemul credinţii şi temeiul celneclătit. Bucură-te că ai surpat îndrăznirea eresurilor. Bu-cură-te că cu osârdie pentruHristos ţi s’a tăiat mădulările.Bucură-te bucuria celorce tecinstesc pre tine cu credinţă.Bucură-te celace umpli de bucurie pre ceice te iubesc pretine. Bucură-te celace premulţi ai mântuit de Veliar. Bu-

cură-tc celace pre cei credincioşi i-ai adus lui Dumnezeu.Bucură-te propoveduitoruleal credinţii.

Sedealna Cuviosului, glasul al 5-lea.Podobie: Cuvântul cel împreună...

Răbdând izgonire pentrucredinţă, ai izgonit Părinte toteresul şi tăindu-ţi-se limba

împreună şi mâna Maxime, ailuat cunună frumoasă de mărturisire din mâna Făcătorului, îcricite. Pre carele neîncetat roagă-1 să se miluiascăsufletele noastre.

Slavâ, a lui Neofit, glasul al 4-lea.

Podobie: Celce te-a înălţat...

Odrăslind ca o mlădiţă tânără în livada pătimitorilorlui Hristos, ai adus lui Hristosrodurile dumnezeieştei cunoştinţe. Cu care se hrănescceice te cinstesc cu credinţă,slăvite Neofite viteazule pă-limitor. CI cu rugăciunile talemântueşte-ne pre noi totdeauna, stând înaintea lui Dumnezeu.


După Dumnezeu la aco-peremântul iau cel dumneze

iesc, năzuind eu smeritul Născătoare de Dumnezeu, mărogplecându-mă,milueşte~măCurată, că mi-a împresuratcapul păcatele şi mâ tem Stăpână de iad şi mă cutremur.Ci îă rugăciune către Fiul tău,ca să mă scape de dânsele,Preacurată.


Ceeace te-a născut în vre-mile cele mai dc pre urmă cutrup, pre tine cel născut dinTatăl îără de început, văzân-du-te pre Cruce spânzurat,Hristoase, strigă: Vai mieprea dorite Iisuse, cum celslăvit de îngeri ca un Dumnezeu Fiule, te omori acumpre lemn cu voia ta de cătreoamenii cei fărădelege; laud

îndelungă răbdarea ta.Peasna 4-a, Irmos:

ă jqH uzit-am Doamne taina i-

conomii tale, înţeles-amlucrurile tale şi am pro

slăvit Dumnezeirea ta.Cei de pre pământ te cins

tesc şi cetele celor cereştise minunează, câ pentru dragostea înţelepciunii te-ai a-rătat Părinte, ca un fără detrup.

Tiranul a fost cumplit, iarărăbdarea ta nebiruită. Pentru aceea tu te-ai fericit, iară



IN DOUĂZECI ŞI UNA DE ZILE 335

prea inrăutăţitjjl acela s’a izgonit.

Pătimit-au împreună cutine Maxime, cei doi uceniciai tăi prea fericiţi, împărtă-şindu-se cu tine la pătimire.Pentru aceea au luat şi da'ruri întocmai cu tine.

Ou curgerea sângelui tăuadăpându-se Biserica lui Hristos, odrăsleşte dogma cea

dată deîa părinţi dia dumnezeiască sămânţa ta, Cuvioase.

A Născătoarei:1

Prin naşterea ta scăpândde datoria păcatului cu totulfără prihană, îţi aducem ţielaudă de mulţumită, Miresăa lui Dumnezeu,

AII Canon, Irmos acelaş:

Nevinovăţia vieţii tale şinespăimântarea cugctului tăuvăzându-le, multe mulţimi auvenit către Dumnezeu Muce-nicc slăvite.

Jn munte ajungând ai locuit, povăţuindu-le fericite dedumnezeescul Duh. Si hră-*

nindu-te de îngeri, te-ai ară'tat întocmai cu îngerii.Primind dumnezeeştile

legi cclc scrise, vredniciile deminune, te-ai sârguit de le-aiplinit pe dânsele, supuindu-teostenelilor pătimirii.

Slavă...

Ou milostivire ai risipit,

şi ai dat săracilor precum tis’a poruncit, câştigând în lo

cul acestora cele stătătoare în veci, fericite.Şi acum, a NăscătoareL,

Ai născut Născătoare deDumnezeu pre cel mai pre susde dumnezei, carele din voiaIui s’a sărăcit pentru hogăţiabunătăţii, făcându-i-se milăde sărăcia noastră,

Peasrţa 5-a, irmos:ânecând strigăm tie

•fcv Doamne, mântueşte-neMM pre noi, că tu eştî Dum

nezeul nostru, afară de tine„pre altul nu ştim.

Maxim, celce a adunatcunoştinţa celor pământeşti,şi a celor cereşti, cu dreptate

se numeşte iubitor de înţelepciune.Pentru dragostea înţelep

ciunii cclci mai bune, te-ai a-ratat următor prea ales luiHristos, pururea fericite Maxime.

Din mânia tiranului te-aiizgonit fericite, dar ai aflat

pre Iisus mângâere,A Născătoarei...

Oeice nu te cunosc pretine Născătoare de Dumnezeu Maica lui Dumnezeu, sănu vadă lumina, ceeace s’anăscut din tine Preacurată.

Alt Canon Irmos :Pentru cc m'ai kp&rîat..,

Făcându-te plin dc taine

I

336 LUN A LU I IAN UAR IE• " < »« • • • I ||>| ■ I M I I • I t r t I I I I4,a.| .«.|.|, »|4> |l|.| 4>t

negrăite, vrednicule de minune, ai alergat cu bucurie cătrenevoinţele cele vitejeşti ale

pătimirii, ce ereau arătate ne-spăimântându-te de chinuri,nici de moarte mucenice Neofite.

Din negrăită purtarea degrijă a celuice-ţi îndreptă căile,mărite, viind îngeri dumnezeeşti, te-au tras din munte către nevoinţe, ca pre alt Moisi

slăvit la chip cu dumnezeeştilumini.Slavă...

Cuvânt viu având în inimă prea fericite mucenice Neofite, cu gând îndrăzneţ strigai către ceice te goneau. In-su-mi chemat viu acuma, către ceice mă caută, ca să vă

înfruntez deşertăciunea celorce credeţi voi într’înşii.Şi acum a Născătoarei...

Taina cea dumnezeiascăcare eră ascunsă mai ’naintede toţi vecii, Fecioară fărăprihană, prin tine s’a cunoscut în toată lumea, făcându-

se Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu trup, şi îndumnezeindpre om Fecioară.

Peasna 6-a, Irmos:

aină luminoasă dă-mimie, celace te îmbraci cu

j % lumina ca cu o haină,„mult milostive, Hristoase„Dumnezeul nostru.

Neîncetată rugăciuneaduci

Domnului, purtătorule deDumnezeu, ca să mă scapedin patimi sufleteşti şi din

stricăciunea trupului.Tot izvorul cel noroios aleresurilor se usucă prea fericite Maxime, astupându-secu puterea limbii tale.

Milostiveşte-te spre mineinsu-ţi tu bunule Hristoase,şi izvorăşte inimii mele izvorde Dar, prin rugăciunile cuviosului tău Maxim.

Al Născătoarei...

Ceeace numai tu prin cuvânt ai zămislit în pântece preCuvântul, rugămu-ne, izbăveşte din cursele vrăjmaşului sufletele noastre.

Alt Canon, Irmos :

Rugăciunca mea voiu vărsă...

Inălţându-te pe lemn preafericite te-ai sgâriat fără milăla coaste cu fiare, şi cu înfruntări ai sfărâmat inima a-măgitorului cea orbită, carele îţi poruncca să jertfeşti dumnezeilor, şi să te lepezi de

Dumnezeul cel nemuritor.Chinuindu-te şi legându-

te Mucenice, de tot ai îm-pedecat înşelăciunea, şi cărările vrăjmaşului cele fără derânduială le-ai arătat, nelucrătoare cu puterea Duhului.Şi ai alergat către Cer, şi stai

înaintea lui Hrsitos purtând

cunună.

I



1

■

IN DOUĂ ZEC I Ş I UN A DE ZELE 337

Slavă...

Indulcitute-ai de irumuse-tele Stăpânului, şi te-ai lipit

de dânsul strigând: Cuvinteal lui Dumnezeu, pentru tinecarele te-ai jertfit de bună voie,eu mă junghiu, râvnind arătat cinstitelor şi dumnezeeş-tilor tale patimi.


Arătatu-te-ai scaun prealuminat al împăratului ceresc

Fecioară, întru care voind s’aodihnit cu trupul, şi ne-a ridicat osteneala noastră ceamultă, şi a aşezat pre om lascaunul cel părintesc precumbine a voit.

Ir m o s u l :

Rugăciunea mea voiu văr-„sa către Domnul şi lui voiu

„spune scârbele mele, că s’a„umplut sufletul meu de rău-„tăţi, şi viaţa mea s’a aprop ia t de iad, şi ca Ionâ mă„rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.


Podobie: Arâtatu-to-ai astăzi...

Cu mărturisiri sfinţite te-ai împodobit şi te-ai ridicat încununat dela pământ, cătrelumina cea neînserată şi către slavă, o Maxime! Păzeştepre ceice cinstesc pomenirea ta.

ICOS. întărirea preoţilor, teme

lia dogmelor, trâmbiţa înţe

lepciunii şi izvorul credincioşilor, astăzi prin a sa pomenire răsare în lume, Maxim

cel minunat. Ci dar sculaţi-vătoti către strălucirea lui, lăudând îndrăsneala şi râvna,care a arătat pentru buna credinţă. Pentru cari, ca un a-devărat păstor pentru turmăa năvăiit vitejeşte asupra lupilor, pre cari biruindu-i, s’a

încununat cu daruri de biruinţă. Drept aceea strigăm lui:Păzeşte pre ceice cinstesc pomenirea ta.Intru acea stă lună in 21 de zile, pomenirea prea cuviosului părintelui nostru

Maxim Mărturisitorul.

Stih: Lipsindu-te de mână şi de limbă, iarăşi mâna şi limba iţi răsar Părinte.

Şt sufletul In mâinile lu i, Dumnezeu iţi dai Maxime cinstitc.

In a două zeci şi una trupul lui Maxim cel cinstit.

Pământul prin moarte l-a acoperii.

cesta a fost în zilele rău credin-ciosului împărat Consta, ce a fost

frjţ; tată împăratului Constantin, ce s'anunijt Bărbosul, nepotul lui Iraclie,

carelc fiind cinstit dela cei mai de ’na-inte împăraţi, eră iscusit la lucrurile poli-ticeşti, învăţând şi îndreptând celece trebuiau a se face. Cu înţelepciunea şi cufirea cca bună şi mintea ce aveâ, s'a suitla cinstea protasicritului şi s’a făcut sfetnic împăraţilor.

Pe atunci ivinduse eiesu! monofiziţilor şi dându-se porunci, care au fost lipitepe pereţii bisericilor, Maxim nesufeiindun asemenea eres, s’a lepadat de toatacinstea lumească, alegând mai bine a filepădat şi nebăgat în seamă în casa IuiDumnezeu, decâl sa locuiască în salaşu-rile păcătoşilor. Şi mergând la monastireadin Hrisopoli, s'a călugărit, unde a fostigumen. De aicea ca de foc aprinzându-sede dumnezeiasca râvnă s’a dus la Romacea veche, şi a plecat pre fericitul papaMartin, ca sâ strângă Sinod local şi sâ a-

2 4



338 LUNA LU I IANUA RIE

natematiseascâ pre începătorii şi pre pricinuitorii păgâneşti acelei dogme, celorce

bârfiau o voie singurâ a fi la Hristos, încăşi spre mustrarea şi ruşinarea acelora cecredeau aşâ; a scris cuvinte şi cărţi, careadeveriau temeiul credinţii noastre cu dăscăleşti dovediri ale sfintei scripturi, dele-a trimis pretutindenea în lume. Iară

întorcându-se dela Roma cu cei doi A-nastasii ucenici ai săi, s’a numărat caun vinovat d’înaintea sfatului, care erâtot la acel gând cu împăratul, despre partea acelui eres. Şi de vreme ce toţi ţineau cu împăratul, numai sfântul Maximstâ împotrivă şi îndemnă şi pre alţii cuscrisorile lui, ca să nu se supue’ nicisâ-şi schimbe gândul lor, s’a trimis la

închisoare în Tracia şi stând tare în cre-credinţă, i-a tăiat mâna şi limba. Şi deacolo a fost izgonit la Lazichia, undepetrecând trei ani şi singur servindu-sela trebuinţele trupului sau şi plin fiindde zile bolnăvindu se puţin a răposat înDomnul şi s’a îngropat în monastireasfântului Arsetiie, într’acca ţară a Lăzilor,făcând în toate zilele multe minuni. Şispun câ după tăiere, iarăşi i-a venit limbala loc cu minune dela Dunmnezeu şi avorbit curat până la moarte. Iară din ceidoi ucenici ai lui, Anastasie celui mai marccu vârsta tăindu-i-se şi lui asemenea caşi dascălului mâna şi limba, s’a trimisdepaiie la închisoare. Iară cel mai tânărAnastasie trimiţându-se la oarecare cetate din Tracia, şi-a săvârşit viaţa şi s’aodihnit întru Domnul.

Intru această zi, pomenirea sfântului

mucenic Neofit.St ih : Pre Neofit sabia îl dezrădăcinează de pre pământ.

Ca pre o prea. frumoasă ramură din nou sădit

Acesta a fost din Nicheea Bitiniei,fiu de părinţi bine credincioşi şi creştini,anume Teodor şi Florentia, pre vremea împărăţiei lui Diocliţian, şi îndată dintru începutul vieţii sale a fost plin de Darul luiDumnezeu. De vrem** 'e fiind de nouă ani,când învăţâ carte cu' copii făceâ rugăciuneşi minunat i se sporeă spre învăţătură,

şi veneâ o porumbiţă de zburâ împrejurulpatului. Şi fiindcă porumbiţa vorbiâ cugraiu omenesc, pentru aceasta mamă-samurind dc frică, iară el o a înviat prin

rugăciunea sa. Deci mergând în munteleOlimpului, a intrat într’o peşteră, în care îi

arătase porumbiţa, cccace îl povăţuiţi. Şigonind fiara ce erâ acolo şi-a făcut acololocaşul, hrănindu se de dumnezeiescul înger. Iară după ce a ajuns la unsprezeceani ai vârstei sale din arătare dumnezeiască s’a pogorît din munte, şi sărutândpre părinţii săi şi dând la săraci din averea lor, iarăşi s’a întors la munte. Iară lacincisprezece ani ai vârstei sale, a stătut

înaintea lui Dechie guvernatorul, povă-ţuindu-se la accasta de Dumnezeiescul

înger. Drept aceea pentru nenădăjduita îndrăznire şi cutezare ce a arătat, întâiu a pus de l-a bătut, după aceea l-abăgat întrun cuptor ars şi scăpând cuDarul lui Hristos, l-a dat ia fiare. Şi rămânând de toate nevătămat, a fost omorltde sabie de un barbar, ce s’a repezit a-supra lui.Intru această zi, pom enirea prea cuviosului părintelui nostru Zoslma, episcopul

Siracusiei din ostrovul SiciSiei.St ih : Zosimâ mutare din viajă a aflat,Căruia şi mai înainte toată viaţa mutare,

ii erâ cu adevărat.Acesta era din Sicilia, din părinţi cre

dincioşi şi cucernici şi cu îndestulare vieţuind, care aveau moşie lângă mănăstireaLuchiei fecioarei. Iară după ce s’a născutZosimâ şi s’a înţărcat, a fost dat dar sfintei Luchiei şi «1 şi moşia. Deci în mănăstire petrecând, s’a făcut păzitor .sicriuluisfintei. Şi atuncea ducându-se câtre părinţii săi, nici cât de puţin n’a lost îngăduit să petreacă împreună cu ei, ci îndată a fost trimis înapoi Ia locaşul sfin

tei, zicâtidu-i părinţii, câ acolo trebue safie, unde s’a şi afierosit. Intru care mănăstire petrecând treizeci de ani, s’a făcut şi igumen; apoi s a făcut şi episcop cetăţii Siracusei, de Teodor papa Romeişi bine păstorind încredinţată lui cnvân-tătoare turmă, şi pre mulţi întorcând delanecredinţă Ia credinţă şi de la răutate labunătate, a adormit în pace, trăind anicincizeci.Intru această zi, pătimirea sfinţilor mucen ici Evghenie, Valerian, Candid şi Aqui-

la ceice în Trapezunta au mărturisit.Stih : Pre Evghenie şi pre trei nevoitori ce împreună sunt,

Pentru bunul neam sufletesc sabia i-au o- morit.



IN DOUĂZECI ŞI UNA DE ZILE 339

Aceştia s'au nevoit pe vremea împărăţii lui Diocliţian şi Maximian şi a

ducelui Lisie, căci ascunzându«se !n munţii Trapezuntei, s'au prins de Lisie, şimărturisind pre Hristos, au fost surghi-uniţi într'o strâmtă cetăţue a pământuluilăzesc, numita Pi tiu s. Şi de acolo aufost aduşi ia Trapezunta, şi în făţişi n du-sela ducele li sJa strujit trupurile cu vinede bou. Apoi fiind spânzuraţi, au fostsfâşiaţi cu unghii dc fier şi arşi cu făcliiaprinse. Tară dupâce au căzut cu feţele

în sus ceicc munceau, turburând u-se ighe-monul, a poruncit sa se puna sfinţii Ia

închisoare. Şi după câteva zile, fiind prins

şi sfântul Evghenie, carele până atuncea încă nu era prins şi mărturisind pre Hristos. a fost bătut cu cruzime. Deci ducâti-du-se împreună cu ighemonul la capişteaidolilor, şi făcând rugăciune, a făcut sâcadă toţi idolii, şi să se zdrobcască capraful. Pentru care şi cu funii fiind legatşi cu toiege groase a fost bătut. Apoifiind spânzurat, şi cu unghii de fier foartetare i s'a sgâriat coastele şi cu făclii a-prinse a fost ars, ungându-l cu sare şt oţetprea tare. Apoi toţi sfinţii fiind băgaţi îtitr’uncuptor aprins şi scăpând de aceia, prin

sabie s’au săvârşit.

Intru această zi, soborul sfintei Irinei în sfânta biserică ce este de către mare,

şi pomenirea sfintei muceniţe Agnl. Stih: Desfr ânaţii, puind pre A g ni în casă

înt une co as ă,I-a pricinuit locuinţă prea, luminoasă.,

^ f â n t a muceniţă Agni, era din ce ta--r tea Romei, de neam strălucit. A-^ ceasta având viaţa sa. potrivită cu

numele, multe femei mergând cătredânsa, le învăţă cuvântul adevă

rului şi le îndemnă să cunoască pre Hristos Dumnezeu şi lui singur să-i slujească.Acestea ajungând ia urechile fghemonu-lui, a fost răpită îndată. Şi înfaţiş nduse înaintea lui, erâ îndemnată să jertfească, sau de nu, să fie dusă Ia o casăde curvăsărie. Iară ea zicea: dumnezeilor tăi nu voiu jertfi, r.lvi pentru cur vie

îmi pasă, căci îndrăznesc la Dumnezeulmeu, că ajutată fiind dc ci, voiu scăpadc acea ruşine. Acestea auzlndu-le nelegiuitul ighemon a chiemat pre starostele de curvc şi i-a dat pre cecace

purta numele curăţii, porundndu-i casă o ducă îmbrăcată cu o singura haină

spre batjocură. Şi după ce a ajuns lasataniceasca prăvălie şi se apropii fie-carele vrând să-şi bată ioc, nimenea o-prindu-i, ci mai vârtos toţi îndeninându-se fără frică şi fără de socoteală a scapropiâ dc dânsa, îndată amorţeau şi Iise lâmpeâ pofta, şi ca nişte morţi’se ailau.Atuncea unul, ca-şi cum mari cugetând,trufaş, şi carele mustră pre ceice intrau,CU multa obrăznicie s’a apropiat de sfântafecioara, şi îndată s’a făcut fără de suflareşi a căzut pre pământ. Şi mult ceas trecând, unul din ceice stau faţă a strigat,

zicând: Mare este credinţa creştmi'or, şiintrând şi ceilalţi, cu un glas toţi au strigat: Mare este puterea lui Hristos. Despreacestea înştiinţându-se ighemonul, a adusfaţă pre sfânta, a adus încă şi pre mortul

înaintea iui şi i-a zis: Spune vicleană fc-mee, cum ai omorît tânărul? şi sfânta i-arăspuns: Când ai poruncit să fiu batjocorită,ducându-mă pre mine, îmi urmă mie untânăr, luminat îmbrăcat şi intrând stălângă mine, carele pofta tinerilor o tâmpei, şi pre bărbatul acesta pre carele îf vezi mort, carele s’a apropiat mai in urmă,

cu trufie şi obrăznicie, mai 'nainte de ase atinge dc tnine mai ’nainte de a scoatecuvânt, ]-a făcut astfel precum îl veziacum. Zis-a ighemonul: Şi cine este a-cesta? Răspuns’a sfânta: Domnul şi Dumnezeul meu a trimis pre îngerul său, casa oprească de a mi sc face mie batjocură,iară ighemonul a zis: Deci de voeşli săne îndupleci, că adevărul grăeşti, roagă-tcDumnezeului tău, şi-l Inviază pre el.Atuncea muceniţă ridicându-şj mâinile spreCer şi făcând rugăciune, îndată a înviatmortul. Şi s'au spăimântat toţi de această

minune; si însuşi ighemonul şi mulţi austrigat: .Mare este puterea creştinilor, şimare întru adevăr este Dumnezeul acesteiprea de bun neam femee. Iară unii răucredincioşi şi necuraţi au strigat cătreighemonul: Ridică-o pre ea din mijloc,căci aceasta ce ţi se pare că face minuni, prin vrăji le face. Atuncea a poruncit să se arzâ sfânta cu foc. Deciaprinzându-se mare foc, sfânta pecetlu-indu-se pre sine cu semnul Crucii, a intrat cu îndrăzneală în mijloc şi rugăciune în gură având, a zburat ’către Domnul,

IN DO UĂZECI ŞI UN A DE ZILE 341■MWMWIMi *•»> «•W»tl I lin II HIMI ail I 1.1. «UI» M U 4>ftl<l>IMII ••I I I »I IHIiMHI«IU I |tk»ll««llilMiMKwCHiVHit

nezeu, vărsându-se, a ars prcmoştenitorii focului.


Arătatu-te-ai mai aleasă decât îngerii, născând pre Vestitorul sfatului celui mare,Născătoare de Dumnezeu Curată, căruia toţi strigăm: Bineeşti cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.


jp eice s’au făcut cu Darultău biruitori tiranului şi

© „văpăii, tinerii ceice au„păzit foarte poruncile tale,„au strigat: Bine cuvântaţi„toate lucrurile Domnului pre„Domnul.

Iubind cu totul pre celce

foarte a iubit neamul omenesc, ţi-ai ridicat Crucea şi te-airăstignit cu el fericite, cântând: Bine cuvântaţi toate lucrurile pre Domnul, şi-l prea

înălţaţi pre el întru toţi vecii.

Instrăinându-te de toatădulceaţa cea aducătoare demoarte fericite, te-ai făcut pre

tine cu totul dumnezeiascăoglindă neîntinată, cântând:Bine cuvântaţi făpturile preDomnul, şi-l prea înălţaţi preel întru toţi vecii.

De cruzimea cea cu credinţă rea a tiranului celui cumplit, nu te-ai spăimârrtat, ci aistătut ca un turn neclătit şi

nemişcat al ortodoxiei, strigând: Binecuvântaţi făpturile

pre Domnul, şi-l prea înălţaţi întru toţi vecii.

Primind strălucire purtătoare de viaţâ, dela o Dumnezeire în trei Staturi, te-aiarătat soare celor rătăciţi întru întunerec, cântând: Binecuvântaţi lucrurile pre Domnul, şi-l pre înălţaţi întru toţivecii.

A Născătoarei:

Lui Adam celui căzut tute-ai arătat îiică, iară lui Dumnezeu Maică celuice mi-a în-

1 noit viaţa; pre carele îl lăudăm toate făpturile ca pre unDomn, şi-l prea înălţăm întru toţi vecii.

Alt Canon, Irmos:

De şapte ori cuptorul...

Ou trup tânăr şi cumintedesăvârşit ai pierdut vicleşugul începătorului de răutateprea fericite, odrăslind ca unpom prea frumos în curţileceluice a răsărit din rădăcinalui Ieseiu, câtre carele strigineîncetat: Preoţi binecuvân

taţi, noroade prea înălţaţi preHristos întru toţi vecii.In privelişte s’au ruşinat

de tine fiarele, purtătorule dechinuri, ca şi mai ’nainte deDaniil cel sfinţit, căci te-au cunoscut pre tine mărturisitorpatimilor lui Hristos, pre carele mărturisindu l, ai răbdat

chinurile cele nevindecate,strigând: Preoţi binecuvânta-

Ill

342 LUNA LU I IAN UA RIE• i <► Kirnit r m i'i m i i i i m i m i i » m i -* » i i i i i t a i i • i i i i ■ • i i i i • i i ••tt!■•••«ii> « • ia i •> ii»^i «**4iai »in «•••«ia •

ţi-1 noroade prea înălţaţi preHristos întru toţi vecii.


Leului celui prea mare,care te cunoştca mai ’nainteIn munte Neofite, aducându-telegat în privelişte, i s’a dat drumul spre chinuirea ta pătimi-torule, şi cunoscându-te s’a

închinat ţie cu frică şi cu ruşine, Vărsând şi izvoare de lacrimi umilite, cu bună simţire,de Dumnezeu fericite.


Prunc tânăr ai născut Preacurată pre cel născut din Tatăl riegrăit, mai ’nainte de toată zidirea. Ci dar roagă-1 predânsul să mămnoiască pre mine cel învechit întru greşeli şisă mă mântuiască, ca să strig:Tineri binecuvântaţi, preoţilăudaţi, noroade prea înălţaţipre Hristos întru toţi vecii.

Irmosul:Să lăudăm, bine sâ cuvântăm...

De şapte ori cuptorul, muncito ru l Haldeilor,l-aarsnebu-„neşte cinstitorilor de Dumnezeu, iară văzându-i pre„aceştia cu putere mai bună

„mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului, a strigat: Tineri„bine îl cuvântaţi, preoţi lău-„daţi-1, noroade prea înălţaţi-1„întru toţi vecii.

Peasna 9-a, Irmos:

aşterea pururea Fecioa-■V rei, ceeace s’a arătat maic ii 'nainte puitorului delege

„în rniunte prin foc şi prin rug,

„spre mântuirea noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetat o slăvim.

Precum sângele lui Avei încă până acum şi în veci strigă, aşa şi dogmele tale cele deDumnezeu insuflate, cu glasmare propoveduiesc Bisericiilui Hristos, Maxime, prea fericite şi prea mare.

Mâna ţi s’a tăiat, dar scriecu deget dumnezcicsc, în inimicredinţa drept măritoare, caprintr’un condei cu cerneală,cu limba cea tăiată, şi cu sângele tău cel cinstit.

$e vesteşte în lume îndrăzneala ta cea dumnezeiască şi focul cel din inima aldragostei celci dumnezeieşti,

pentru care ai suferit cu o-sârdie vărsarea sângelui, cuvioase Maxime.

Stai înaintea dumnezeiescului scaun împreună cu mucenicii, cu care te-ai împărtăşit de râvna credinţii Părinte,unindu-ne şi pre noi cu Stăpânul, şi ţie făcându-ne următori.

A Născătoarei...

Tu eşti Născătoare de Dumnezeu arma noastră şi zidul,tu eşti folosinţa celorce a-leargă la tine; pre tine şi acumspre rugăciune te cerem, casă ne mântuim de vrăjmaşii

noştri.



J .IN DOU ĂZECI ŞI UNA DE ZILE

r i « f i i a343

Alt canon, Irmos:

Spăimântatu-s'au de aceasta...

Ca un miel ai stătut la junghiere, de bună voie pus în-naintea judecătorilor celor a-mari, care te omorau mucenice Neofite, şi împungându-ţi-se coasta cu suliţa, ai luatfericit sfârşit, pătimitorule allui Hristos, prea viteazule.

Ca o junghiere, ca o jertfăfrumoasă, ca o cinstită jertfire,ca un odor sfântului locaş, caun prinos curat, ca un viţelde mult preţ, ca o mlădiţă tânără a raiului te-ai adus luiDumnezeu, fericite.

păcutu-te-ai asemenea în-chipuitor patimilor, celuicea pătimit pentru noi din bunătatea lui şi cu potrivirea su-

liţii; cu adevărat te-ai măritşi acum locueşti în ceruri, îm-podobindu-te cu diadema bi-ruinţii şi umplându-te de bucurie neschimbată.

Slavă:

Pomenirea ta cea plină delumină şi luminată a patimiitale mucenice, a răsărit maimult decât soarele, luminândcugetele credincioşilor întrucare te rugăm, scapă-ne pre.noi de întunerecul tuturorpatimilor şi din primejdiicumplite.


Ceeace porţi ca o linguri-

I « I I | » • • • • I I I • 1 11 *1 1 t i ll • I • I U I »

ţă jăratecul cel ceresc, Mireasă dumnezeiească, arde-mi şiacum patimile inimii melecele uscăcioase şi din gheenafocului mă scapă, rogu-mă,ca sâ te măresc pre tine nădejdea credincioşilor, Preacurată.

Irmosul.

Spăimântatu-s’a de aceasta Cerul, şi marginile pământului s’au minunat că

Dumnezeu s’a arătat oamenilor trupeşte, şi pântecele tăus’a făcut mai desfătat decâtcerurile. Pentru aceea pre tine Născătoare de Dumnezeu,

începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.

SVETILNA.Podobie: Cu ucenicii sa ne suim...

O fire, o voie, o lucrare în Treime ai propoveduit, cuvântând de Dumnezeu, iarăpre Dumnezeu cel întrupat Părinte mărturisindu-1 în douăfiri, în două voi, şi în două lucrări, Maxime, prea înţelepte,descoperitorule al celordumnezeieşti, tu ai stricat e-

resnl celor vrăjmaşi lui Dumnezeu, de cari tăinuindu-ţi-semâna şi limba, te-ai arătat mucenic.

Slavă, a Muccnicului, asemenea.

Humai cât te-ai ivit Neofite, minunat ai înviat dinmoarte pre maica ta, arătândmare minune, ca o slugă a Iui



i


Hristos, căruia şi acum stând înainte purtând cunună, cu-getătorule de Dumnezeu, nu

încetă a te rugă pentru ceice

te laudă pre tine sfinte şi săvârşesc pomenirea ta, cea purtătoare de lumină, pătimito-rule mucenice.

Şi acum, a Născătoarei.*.

Cea streină şi negrăită, şidumnezeiască taina naşteriitale celei curate, spăimântea-

ză cetele îngerilor şi ale oamenilor, Maică Fecioară pruncă, că Dumnezeu întrupându-se în pântecele tău fără amestecare, fără sămânţă, mi s’aarătat apropiat cel neapropiat, unindu-mă cu Dumnezeirea lui prea slăvit.

STIHOAVNA din Octolh.

Slavă, a iui Maxim, glasul al 6*lea.

Impodobindu-ti viaţa cufilosofia, te-ai luminat pre si-ne-ţi cu înţelepciunea lui Dumnezeu. Drept aceea întru a-mândouă bine alergând, amândouă le-ai pecetluit cu bunamărturisire, dc trei ori feri

cite Maxime, având îndrăzneală către Ilristos Dumnezeu; roagă-te neîncetat pentru sufletele noastre.


Nimenea din ceice aleargăla tine, nu ese ruşinat Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ci cerşind bun

Dar, primeşte dăruirea cătrecererea cea de folos.


Podobie : A treia zi ai înviat...

Preacurata dacă te-a văzut pre Cruce răstignit, tân-guindu-se, strigă ca o maică:Fiul meu şi Dumnezeul meu!Prea dulcele meu Fiu! Cumsuferi patimi de ocară.Şi cealaltă slujbă a Utreniei dupre rân-


LA LITURGHIEProchimen, glasul al 4-lea: Sfinţilor care

sunt pe pământul lui... S tih : Mai ’naintevedeam pre Domnul... Apostol, către E-vrei: Fraţilor, sfinţii toţi pr in credinţă... Aliluia,glasul al 4-lea: Strigat-au drepţii şi Domnul i-a auzit pre dânşii... Evanghelia delaLucâ: Zis- a Domnul, tot celace măva mărturisi pre mine înaintea oamenilor...

CHINONICUL.

Bucuraţi-vă drepţii înlru Domnul...

INTRU ACEASTĂ LUNĂIN 22 DE ZILE.

Sfântul apostol Timoteiu şl sfântul cuviosul mucenic Anastasie Persul.

La Doamne stritfat-am, Stihirile, pe 6, ale apostolului 3 şi ale lui Anastasie 3.

Stihirile apostolului, glasul 1-iu.


u razele Duhului lumi-nându-te arătat, desco-peritorule de cele sfinte

Timotee, te-ai arătat ca unluminător prea luminos, alergând preste tot pământul şi

17



tn d o u ăz e c i .si d o u a d e z i l e . 345

luminandu- I cu Darul. Şi arumte roagă, săsc dăruiascăsu

fletelor noastre, pace şi maremilă.Cug etătorule de Dumne

zeu Timotce, din pârâul desfătării ai băut, şi cu cugetdumnezeies c ai a dăpa t precelce dorea cu f ierbinţealădecunoştinţa lui Dumne zeu, a seinănandu- te lui Hris tos . L acarele acum cu bucurie ai a-lergat, ca săvezi slava ceaprea lumina tă a T reimii şipacea cea cu putere ne mărginită.

De Dumne zeu cugetăto-rule Timoiee, cu boale deseale trupului şi cu neputinţă întărindu- ţi g â n d u l fer icite,prea lesne ai stocat tăria în

şelăciunii, îng r ădindu- t e cuputerea lui Hristos. Si ne-aipropoveduit nonăcu glas în™nalt, dumnezeiasca Evanghelie a păcii.

Alte StihJri ale fui Anastasie, glasul $r Podobie asemenea.

Marginile lumii laudă a-cum minunile tale, făcătoru-le de minuni A nastas ie. Că răs-plătindu- ţl Hr is tos , te- a împodobit cu faceri de minunirabdând pentru dânsu1 chinuri şi după moarte te- a în vrednicit slavei celei bune nemuritoare şi de fericire,

Mucenice A na s t a s ie , r idicând strălucite bir uinţe îm

potriv a înşelăciunii, porţi la udăas emenea cu numele tău,

prea fericite, fiind vestit pre-tutindenea ca un biruitor v iteaz A nastas ie. Şi acum ridicădin căderea păcatelor, pre cei-ce cu cr edinţăcinstesc pomenirea ta.

kauda mucenicilor Anastasie, ridicând luminat semnede biruinţe împotriv a înşelăciunii. ai luat îndoităcununa

sihăstriei şi a pătimirii celeitari şi împotrivirii tale pânăla moarte. Drept aceea duprevrednicie ţi- a dăruit S tăpânulHris tos şi lucrarea minunilor .

S l a v ă g l a s u l a i 3- 1 e a .

Fiind mai ’nainte ales luiDumne zeu şi ucenic înţelep

tului Pa vei, te- ai înv ăţat celedumnezeieşti bine v ieţuind şiarătat îmbrăţişind credinţafără îndoia lă până la sânge,te- ai făcut şi arhiereu c redincios Timotee apostole. Dreptaceea înfruntând pre ceicese nebuneau dupăidoli şi chi-nuindu- te cu măciuci şi cu pic-tre? ai iuat cununile muceniei.

Pentru aceasta prea fericite,roaga- te pentru noi cari săv âr şim cu credinţă, pomenirea ta cea prea cinstită.

Şi a c u m , 3 N ăs c ăto a r e i.., .

P o d o b i e : O prea slavitti minune..-

Bucură- te Fecioară, dumnezeiascăMireas ă. Bucură- tenăde jde a credincioşilor . Bu- 1



346 LU NA LU I IAN UA RIE

cură-te curăţirea lumii. Bucură-te ceeace mântuieşti prerobii tăi de toată întristarea, jiBucură-te pierderea morţii.

Bucură-te raiul cel aducătorde viaţă. Bucură-te spriji-neala celorce te cheamă. Bucură-te dumnezeesc locaş allui Dumnezeu şi munte sfânt.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea.

0 prea slăvită minune! Otaină înfricoşată! O lucru de

spaimă! zicea Fecioara, dacăte-a văzut pre Cruce în mijlocul a doi tâlhari spânzurat,pre carele fără dureri înfricoşat te-a născut, plângea, strigând: Vai mie Fiule prea iubite! Cum norodul cel nemulţumitor cumplit te-a pironit ,pe Cruce.

LA STIHOAVNĂ

Punem Stihirile din Octoih, apoi zicemaceastă Stihiră, glasul 1-iu.

Stih:

In tot pământul a ieşit vestirea lor, şiIa marginile lumii cuvintcie lor.

Pre luminătorul credincioşilor şi apostolul, pre Timoteiu cel vestit întru Evan- I

ghelie, veniţi noroadelor să-llăudăm, zicând: Bucură-te ramura credinţei, cea veseli-toare a facerii de fii a dumnezeiescului Pavel. Bucură-te

îndreptătorul bunătăţilor.guracea cu multă înţelepciune aCuvântului. Bucură-te fluerulmarginilor pământului, cel a-

les de Dumnezeu. Bucură-te

i M i m at a’» * *» » a m r « : i r •>*

chipul credinţii şi întărireaBisericii.Slavă, a lui Anastasie, glasul al 2-lea:

Mărit-ai Hristoase, precum în Iudeea aşa şi in Va-vilon, puterea cinstitei Cruci.Că printr’însa au învăţat Va-vilonenii prăznuirea cea făcătoare de viaţă a învierii. ŞiCrucea cea robită de dânşii lis’a făcut mântuitoare nebunii idoleşti; şi mărturisitor,

adevărat al minunilor, estepătimitorul Anastasie cel slăvit carele sc cinsteşte acum,dănţuind împreună cu îngeriişi rugându-se pentru sufletelenoastre.

Şi acum, a Născătoarei...Podobie: Când de pre lemn...

Numai tu ai purtat în pân- I

tece nestrîmtorat pre Dumnezeu cel neîncăput, făcându-seom pentru bunătatea sa, preasfântă a lui Dumnezeu Mireasă. Pentru aceea te rogmântuieşte-mă de relele caremă strâmtorează. Ca trecânddrept prin cărarea cea strâmtă, să ajung la lărgimea feri

cirii celei de acolo.A Crucii, a Născătoarei, asemenea:

Văzând Preacurată pre Ifăcătorul a toată lumea, cărabdă multe ocări şi se înalţăpe Cruce, suspinai zicând: |Prea lăudate Doamne, Fiuleşi Dumnezeule, cum suferi necinste în trup? Vrând să cin

steşti zidirea ta, Stăpâne. Sla- *



^ IIN DO UĂZECI .ŞI. DOUĂ DE ZILE 347

vă milostivirii tale celei multeşi pogorârii talc celci nespuseiubitorule de oameni.

Troparul, glasul al 4-lea

Bunătate învăţându-te şitrezvindu-te Intru toate, cubună cunoştinţă ca un sfinţitorcuvios imbrăcându'te ai luatdin vasul alegerii cele negrăite şi credinţa păzind, întocmai curgerea ai săvârşit,sfinţite apostole Timotee, roagă-te lui Hristos Dumnezeu,să mântuiască sufletele noas

tre.Slavă, a mucenicului, asemenea.

Mucenicul tâu Doamne, Anastasie.,.


Caută la Sfârşitul cărţii»

LA UTRENIE

CANOANELE .

Din Octoih unul pc 6, şi ale sfinţilor două pe 8.

CANONUL apostolului.

Al căruia acrostih, la G reci este a ce st a :fără de al Născătoarei.

Pre apcslolul Timotciu, cu cântările acestea i! măresc.

Peasna l-a, glasul al 4>lea, Irmos:

Facerea lui Teofan.

reapta ta cea purtătoar e

aii de biruinţă, cu dumne-zeiască, cuv iinţă întru„tărie s ’a prea mărit. Că a-„ceasta nemuritor ule, ca o„puternică a toate pre pro-„tivnici ai zdr obit, Isr ailteni-„lor prin adânc cale no uă„făcându- le.

Năvălirile patimilor şi în-tunerecul necunoştinţii risi-peşte-1 prin rugăciunile talefericite, cu darul ccl luminos

al nepătimirii; ca să te lauddupre vrednicie, arătătorulede cele dumnezeieşti.

Dumnezeu cel mai ’naintecunoscător carele poartă grijăpentru noi cu purtare de grijă înţeleaptă, văzând mai ’naintefrumuseţea cugetului tău Ti-motee, te-a învrednicit a îi împreună slujitor cu dumneze

ieştii apostoli, mărite.0 stăpânie mai pre sus de

fiinţă cunoaştem, care poartăgrija tuturor, că Timoteiulin fiind, luininându-se cu Darul lui Hristos, acum se numărăapostol împreună cu dumnezeiescul Pavel.

Alt CAN ON al Mucen icului. .

Glasul şi Irmosul acelaş.

L uminăndu- se cu z o r i l ecele prea luminate ale învierii tale, Hristoase, Anastasiecel num it cu numele ci şi tră-gându- se dela răsărit, ca soarele lumineazăacum Bisericacu minunile.

S la v ă.. .

piind plin de drag oste dum nezeias că, v iteje şte ai r ăbda tmuncile, mucenice Anastas ie; şi cu podo abe le cele si-hăs tr eşti f iind îm po do bit, cubucurie le- ai adus lui H ris tos jertfăcu bun miros.



I348 LUNA LU I IANUARIE

l••14l i MII I.II.4I (•II I ■•IIt a


Roagă-te Maică a lui Dumnezeu, să fie blând şi milos

tiv credincioşilor Cuvântul,pre care l-ai născut şi a venitla noi trupeşte, că pre tine teavem apărătoare şi mântuire.

Peasn a 3-a, Irm os :

Însuţi celace ştii neputinţa...

V W ărsatu-s’a Darul cu îndes-C!> tulare în buzele tale preaoJ fericite şi a izvorît râurile

dogmelor, care adapă Bisericalui Hristos şi aduc roadă prea

îmmulţită, Timotee propove-duitorule al lui Hristos, cu-getătorule de Dumnezeu a-postole.

Picioarele tale dupre pro-orocie s’au înfrumseţat prea

fericite, că bine ai vestit prea înţelepte pacea, care întrecetot gândul cu adevărat, preMântuitorul şi Domnul tuturor, carele a deslegat răs-boiul cel vechiu al oamenilor.

Omorându-ţi mâdulăriletrupului, le-ai supus socotin-

ţii celei bune, fericite Timotee,dând la partea cea mai bunăstăpânirea celor rele şi patimile le-ai stăpânit şi sufletull-ai luminat, îndreptându-tecu dogmele lui Pavel.

Al mucenicului.

Vmblând pre cărarea cea

strâmtă fnai’nainte prinsihăstrie, ai alergat şi către

mărirea muceniei, aflând desfătare prin munci şi culegând prin ostenele veselia ceacerească, slăvite muceniceAnastasie.

Slavă...

Osteneala chinuirii tale aieşit în toată lumea, Mucenicenebiruite, că puindu-tc împotriva păcatului până la sânge,te-ai făcut purtător de biruinţă şi te-ai împodobit cu cu

nună de biruinţă.Şi acum, a Născătoarei...

Din tine ne-a odrăslit nouăfloarea cea neveştejită, carebine miroase la toată fireaomenească,cu dumnezeiesculmir al firii sale, împreună cuTatăl îără de început şi din

tine întrupat sub vreme, preacurată Fecioară.Irmosul:

însuţi celace ştii neputinţafiinţei omeneşti şi prin milostivire te-ai închipuit într’însa,

încinge-mă cu putere dc susca să strig ţie: Sfântă esteBiserica cea însufleţită a slavii tale celei nepovestite,iubitorule de oameni.

Sedealna, glasul al 4-lea:

Podobie : Degrab ne întâmpină.

Infrumseţându-te cu dum-nezeieştile daruri, ai împodobit luminata Mitropolie a E-fesenilor, slăvite apostole, că

te-ai arătat propoveduitor împreună cu dumnezeiescul Pa-

I



IN D0U Ă2EC I SI DOUA D E ZILE 349

vel, vestind mai’nainte tuturor Cuvântul mântuirii. Dreptaceea cu credinţă prăznuim

pomenirea ta.Slavă, a mucenicului asemenea.

Ca unul ce erai luminatla cuget cu străluciri dumnezeieşti, de Dumnezeu gândi-torule părintele nostru, te-aiarătat prea cinstit In slava săvârşirii, şi te-ai îăcut cu dum

nezeiasca înţelepciune cuvios întru sihăstrie şi mucenic prinsânge, mucenice Anastasie.Pentru aceasta Hristos izvorăşte întru tine Darul minunilor.


Inoit-ai Preacurată cu

dumnezeiască naşterea ta fiinţa pământenilor cea muritoare, fiind stricată de păcate;şi ne-ai ridicat pre toţi dinmoarte către viaţă nestrică-cioasă. Pentru aceasta dupredatorie toţi te fericim Fecioară prea lăudată, precumai proorocit.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea:

pecioarăprea curată, Maicalui Hristos Dumnezeu, sabiea trecut prin prea sfântul tăusuflet, când ai văzut răstignitde bună voie pre Fiul tău şiDumnezeu. Pre carele binecuvântată, roagă-1 neîncetat,să ne dăruiască nouă iertarede greşeli.

Peasna 4-a, Irmos:

unte umbrit cu Darul celfŞfî' dumnezeiesc, privin-

MKi du-te Avvacum, cu o-„chii cei de departe văzători„mai'nainte a vestit pre sîân-„tul lui Israil ce vrea să iasă„dintru tine spre mântuirea„noastră şi înnoirea.

Alegând prea fericite apetrece întru chinuire, duprelege ai supus gândului întrei

tele valuri ale patimilor prin înfrânare desăvârşit şi ajungând la vârful bunătăţilor,mare propoveduitorule, cuge-tătorule de Dumnezeu Ti-motee.

Strălucind Pavel ca soarele, te-a trimis pre tine capre o rază luminoasă, arătă-torule de cele dumnezeieştiTimotee, spre povăţuirea şi

întărirea noastră, care cu lumină îndestulată lumineazălumea prea luminat.

Dorind cu fierbinţeală debunătatea cea mai desăvârşit,şi prin dragoste unindu-te cu

dânsa de Dumnezeu cuprin-sule, ai petrecut viaţă potrivită doririi tale, văzându-ţitotdeauna dorul, şi umplân-du-te de vedenia lui.

Al Mucenicului.

Nimic nu te-a despărţitpre tine de dragostea lui Hristos, nici tăierea mădulărilor,nici îngrozirea muncilor,



---- s--


nici sabia, nici moartea, nicifocul, nici foamea, Anastasiecel împreună locuitor cu ceata

cea cerească.S l a vă :

Ou osârdie ridicându-ţiCrucea pre umere, ai urmatporuncilor lui Hristos celormântuitoare. Si făcându-te ur-mătorlui până la moarte, preabunule, acum te îndestulezi

de strălucirea lui.Şi acum, a Născătoarei...

Viind mai marele voievoddin Cer cu bucurie, bine ţi-avestit tie de faţă Curată, zicând: Că va ieşi Dumnezeu cutrup din tine, Fecioară preacurată, spre mântuirea noa

stră, celorce pre tine cu dragoste te lăudăm.Peasna 5-a, Irmos:

m umnezeu fiind păcii, Ta-tă îndurărilor, pre Inge-

>' rulsfatuluităuceluimare,„dăruindu-ne pace l-ai trimis„nouă. Deci povăţuiţi fiind la„lumina cunoştiinţii de Dum

nezeu, de noapte mânecând,„te slăvim iubitorule de oa-„meni.

kuminându-te de luminilecele fără materie, ale luminiicelei dintâiu şi pricinuitoaretuturor, ai luminat lumea cupropoveduire cinstită, arătân-

du-te luminător al ortodoxii,şi de faţă având locul vieţii,

tăinuitorule de cele sfinte, preafericite.

Vcenicul cel tare al dumnezeiescului Pavel, urmeazăurmelor învăţătorului său, semănând credincioşilor învăţăturile lui, prin care îndrep-tându-ne către lumina ortodoxii, de noapte mânecând,te slăvim iubitorule de oameni.

A.rătându-se Pavel a doualumină, slujitoare luminii celei dintâiu, cu cunoştinţa einc-a luminat pre noi. Acestuia s’a arătat Timoteiu împreună ostaş, îngrădindu-secu toată întrarmarea lui debiruinţă.

Al Mucenicului.

Celce odinioară se lăudapreste măsură şi îngrozea căva să cuprindă pământul, şi îndeşert se lăuda că va secă !marea, cu vitejiile tale, înţelepte mucenice Anastasie, detot se calcă împrotivnicul luiDumnezeu.

S l a vă :

Dupre lege pătimind Mucenicul lui Hristos şi biruind,arătat îşi ia darurile celepentru nevoinţe, lucrarea minunilor; că tămăduieşte boale,şi goneşte draci cu puterea luiHristos, lucrând minuni A-nastasie.


Ou naşterea ta Fecioară ai

I



1K DOUĂZECI_ŞI DOUĂ DK E L E

încetat blestemul Evei mume ituturor, răsărind lumii bine-

cuvântare pre Hristos. Pen-tru aceea cu veselie mărturi-sindu- te pre tine cu gura şicu limba, cu ade v ărat Născătoare de Dumnezeu te fericim.

Peasna, 6~a, Irmos:Di n ■pânU’r t pre Trmâ...

f ' ărutăaluiDumne zen te- aiar ătat T imotee, pur tânddumnezeiesc numele lui

înaintea tiranilor celor fără deDumnezeu, cuprinsule deDumnezeu, ne spăimăntân(Iute de sălbăticia lor; că tu aifost îmbr ăcat cu puterea Mân-tuitoruiui cea nebir uită.

Cununa bine înfrumus eţatăai primit Timotce prea fericite, de Dumne zeu cugeiăto-rule Apostole, şi dupre v rednicie porţi diade ma împăr ăţii, şi stai înaintea scaunuluiStăpânului tâu, veseiindu- te împreunăcu Pav el în locaşurile cereşti, prea ieri cite.

Mirosind T t mo t e e preacinstite, mirul cel înţelegătoral lui Hristos, carele s'a văr

sat prin trup pentru noi, te-ai împărtăşit dintr’a lui bunămi-reazmâ, şi ai împărţit sfinte,din înţelegătoare bunătatealui, celorce năzuie sc la tine cucredinţă, tăinuitorule al celornegrăite.

Al Muc e ni cul ui .

Luminându- te ar ătat cu

351

str ălucirea Crucii, ai r is ipit în-tunerecul înşelăciunii şi lup-

tăndu- te cu tir anul, l-ai biruitprea lăudate, şi cu bucurie ailuat semnele biruinţli, mucenice al lui Hristos Anastasie înţelepte, dănţuind îm preunăcu ostile mucenicilor.

A Născătoare?..,

T oatăadunarea proorocilor Inv ăţându- se de Dum ne

zeu, a spus mai ’nainte tainaceleinegrăite şidumnezeieşteizămisliri, a lui Dumnezeu Cuvântul cea din tine MaicăFecioară; câ tu ai arătat de faţasfatul cel vechiu şi prea a-de v ăr at

Irmosul*»

I)in pântece pre Ionă ca„pre un prunc l a lepăda t tiara„marii, pr ecum 1-a primit. Şl

Jn Fecioar ă salăşluindu- se„Cuv ântul şi trup luând, a„ieşit păzinâu- o nestricată. Ca„celce nu a pătimit stricăciun e , pre ceeace l- a născut, o-„a păzit nevătămată,

CondaCj glas 1-iu,

Podobie : Cea a in ferească,,,

Pre dumnezeiescul ucenicşi împreunăcălătorul cu P avel, pre T imoteiu toţi credincioşii să- l lăudam cu cântări,

împr eunăcu dânsul cinstindşi pre înţele ptul A nastasie ,celce a strălucit din Pe rsida cao stea şig oneştepatimilenoas-

352 LUN A LU I IAN U AR IE• 1 1 .. 1<•>•!■>■ 1 I ' l l I I I I M I l t : H l l l l * | . | . | . | i H H « l l i i : H l i l « i * . . m i . . . i , | . . . i , i , i

stre cele sufleteşti şiboaleletrupului.

i cos .

Ca un pescar isteţ a a-runcat mrejile Darului, marelePavel apostolul, şi întâiu pregrăitorul de Dumnezeu Timoteiu, ca pre un vânat sîântl-a tras, şi împreună cu dânsul încunjurând marginile, atras din gâtlejul diavolului,pre ceice au priimit cuvân

tul credinţii, din cari a îostşi Viteazul Anastasie. Că crezând, toată rătăcirea Perşilora părăsit, şi numele Iui Hristos pre umere l-a purtat. Pentru aceasta cu dumnezeesculDar, goneşte patimile noastrecele suîleteşti şi boalele trupului.Intru această lună, în 22 de zile, sfântul apostol Timoteiu, ucenicul sfântului a-

postol Pavel.

Stih: Timoteiu de dumnezeiasca dragoste a cununilor arzând.

A văpsit pământul cu sângiurile prin toiege bătut fiind.

In a douăzeci şi două zi duhul şi-a dat.Timoteiu cel lăudat.

A ccsta a fost din cetatea ce se chiamăListra, din tata elin şi din maică jidovească, ce o chicmâ Eunichi. Deci fâ-cându-se ucenic lui Pavel apostolul şiscriitor şi propoveduitor dumnezeeşteiEvanghelii, s’a lipit lângă cel mult iubitucenic loan, şi se făcu de acest Pavel apostolul, episcop Efesului; că dupăce scoase marea afară pe loan, precumpovestesc celece s’a scris de Irineu episcopul Lugdunilor, de l-a dat la Efes, precum se povesteşte, şi iarăşi s’a Sţgonitla ostrovul Patmos de Domeţian împăra

tul. Acest fericit Timoteiu cârmuiâ Efesul.Iară slujitorii de idoli pentru prăznuireaobişnuită a patriei lor, ce se ziceâ Cata-

gogion, ţiind în Efes idoli pre mâinile lor,şi puind nişte chipuri de obraze, şi cântând într’aceste cântece gonind ca niştetâlhari, şi pre bărbaţi şi pre femei, şi făcând inult omor, nesuferind fericitul Timo

teiu a vedeâ grozăviile lor, şi dojenindu-i,ca să se ferească de acele fapte scârnave,fu omorît de dânşii, năvălind asupra luicu pari. Apoi sfintele Iui moaşte s’auadus la Constantinopol cu porunca marelui împărat Constantin, prin sfântul Ar-temic duxul. Şi s’a pus în biserica sfinţilor Apostoli, unde i sc face şi prăznuirea.

Intru această zi, pomenirea sfântului, preacuviosului mucenic Anastasie Persul.

S t ih : Anastasie sugrumare având in gât.Se împodobeşte ca cu un gherdan prea

strălucit.Pre Anastasie sugrumarea îl săvârşi.In a douăzecea şi doua zi.

Măritul mucenic Anastasie a fostdin Persida, pe vremea lui Hos-roiu carele împărăţeâ preste Perşi,şi al lui Iraclie ce împărăţeâ preste

Romani; însă erâ de patrie Razih, dintr’unoraş ce se chiemâ Nuni. Şi-i era numelemai ’nainte Magundat, fecior unui vrăjitor

ce-1 chiemâ Vav, dela carele s’a învăţatmeşteşugul vrăjitoriei. Carele cu puţin mai'nainte se numărase în ceata ostaşilor cese chemă a Tironilor. Deci prădând Perşiilocurile sfintei cetăţi Ierusalimul, şi prin-

I zând pre mulţi robi, fu luat de dânşii şicinstitul lemn al cinstitei Cruci, pre careDomnul nostru lisus Hristos cea dupretrup patimă a răbdat, şi de minunile cese făceâ de dânsul, adecă de sfânta Cruce

în ţara lor, se dusese vestea, că Dumnezeul creştinilor a venit aicea. Deci Ma

gundat fiind biruit de Darul Iui Dumnezeu, cercă cu multă osârdie, să afle pentru Hristos, pentru aceea aflând dela unom credincios toată orânduiala Crucii,crezu în Hristos. De aci mergând la Hal-chidon, şi aflând de înfrângerea Perşilorcc li s’a făcut de Iraclie, se duse la Ierapoli;unde aflând pre un lucrăior de aur, lucrăcu dânsul la meşteşug, iară de acolo seduse la Ierusalim, şi se botează în sfântacetate, şi se numi Anastasie. Ş i mergând

la monastirea sfântului Sava, luă sfântashimâ a monahilor. Şi petrecând toatâ caleacea bună, ce aduce pre om spre faptă



IN DOUĂZECI $1 DOUĂ DE ZILE 353

buna şi învâţând sfintele cărţi şi Psaltireade rost, şi pornind u-şi mâi vârtos şimai înfierbântat dorul ce aveâ către Dum

nezeii, sc rugâ să-şi săvârşească viaţaprin mucenie şi prin sânge, ca văzândpre păreţii bisericilor zugrăviturile sfinţilor,şi auzind în cărţi ca şi cum ar fi aevea,foarte se aprindeâ spre a acestora urinare.Drept aceea i se arată şi în vis, undeluă un pahar de aur plin devin, şi-1ba utot, pre carele socotindu-l câ erâ semnpoftei celei sâdite în inima sa ce aveâua sa mărturisească pentru Hristos, ş» îm-părtăşindu-se cu dumnezeeştile Taine, ieşidin monastîre, şi se duse în Chesaria Palestinei, unde văzând pre vrăjitori, şi bat

jocorind celece făceau ei, şi numiidu-sepre sine creştin, fu prins de dânşii, şi a-dus la Marzavanâ, domnul lor. De cătrecarele îi tu poruncit a căra pietre. Undemergând mulţi din neamul Iui, nj lipsia face tot felul de ocară asupra lui, sinul-gându-i barba, câ socoteau ocară neamuluilor credinţa în Hristos. De aceea fu bătutde dânşii foarte râu, şi aducându-se înaintea lui Hosroiu împăratul Perşilor, şimărturisind pre Hristos, şi nepriirind ase întoarce iarăş spre legea lor cea per-seascâ, fu bătut cu toiege fără de milă,şi I-au spânzurat de o mână, atârnân-du-i o piatră de desupt. De aceea pu-indu-i un laţ de grumaz, nu putea nicisâ răsufle, şi numai de abea răsuflând

îi tâiară capul. Şi sc face soborul lui în sfânta sa mucenie, ce este în feuntrulbisericii sfântului apostol Filimon în locul ce se numeşte stratigie.

Intru această zi, pomenirea sfinţilor mucenici, Manuil, Gheorghie, Petru, Leon,Sionie, Gavriil, loan, Parod, şi alţi trei

sute şaptezeci şi şapte.

Stih: Sabia pre Manuil in două părţi tăind. Carele in Hristos două firi nedespărţit este

cinstind.Pre Gheorghie şi Petru cărora este obştea

scă slujirea rritre Dumnezeu.Obşteşte ii taie pentru obştescul său Stăpân. Leon avea sârjjuinţă neclătită cu adevărat. Spre sabia ce pântccelc i-a despicaL Frica s-lbii cc la tfrumaii s'a întins aproapp.De Gavriil şi de bionic erâ departe.Nu s’au spăimântat de sabie fiind ostaşi, loan şi Leon cei prea aleşi.Parod dc mulţimea pietrilor fiind împroşcat. Calea vieţii dulce o a liecuL «.u adcvâial. ||

Pre tr ei do ui zecimi încincite la num ăr ceprin sabie le-au omorît.

Cu înzecită şeptime pre ele le-a unit.

Aceşti sfinţi din feluri dc eparhii şilocuri fiind, locuiau în Adrianopoli. Iarănemulţămitorii şi necunoscâtorii Bujgari,au venit ca sâ stăpânească pre Greci.Deci pre Traci şi pre Macedoni robin-du-i, şi pre însă-şi împărăteasa cetăţilor prigonind, au venit la Adrianopoli,şi stăruind la ea trei zile, o au stăpânit.Deci acestea se făceau când împărate â rău credinciosul Leon Armeanul luptătorul de icoane; şi când Crum stăpânea neamul Bulgarilor. Fiindcă intrând

Crum în Adrianopoli dupăce o a stăpânit, a scos afară patru mii de creştini, împreună şi pre prea sfântul episcopal Adrianopolei, pre carele aruncându-1la pământ, la călcat cu picioarele pregrumaji. Iară dupăce a murit Crum, is'a făcut diadoli Dticum. Iară dupăcea murit şi Ducum, s’a făcut guvernator Bulgarilor Dizang, om crud, sălbatec şi neomenit, carele şi pre Arh iereul Andrianopolei, Manuil cu numele,la spintecat în două, şi tâindu-i mâinilede prin umere, l-a aruncat spre mân

carea fiarelor. Deci pentru sălbăticia lui,pedepsit fiind de Dumnezeu cu orbirea ochilor, a fost omorît de ai săi.Şi primind stăpânirea Bulgarilor Mur-lagon, a omorît toţi creştinii ce nu scsupuneau a se lepădă de Hristos. Prealţii legându-i şi la pedepse şi muncisupuindu-i, iară pre alţii chinuindu-i cuneomenoase chinuri, i-a scos din viaţă.Acesta şi pre sfântul arhiereu DelbetuGheorghie şi pre episcopul Petru, mai

întâiu fără omenie i-a zdrobit cu toiege,

apoi Ie-a tăieat sfintele lor capete. Asemenea şi pre ceilalţi trei sute şaptezecişi şapte, cu sabia i-a omorît. Acesta şilui Leon şi loan ostaşilor creştineşti, Ie-atăieat capetele. Iară sfântului Leon episcopul Niclieei, carele se părea a fi scopit,i-a spintecat pântecele cu sabia. Şi luiGavriil şi lui Sionie, le-a tăiat capetelecu cuţitul. Iară pre Păros sfinţitul preot,l-a osândit să fie omorît cu pietre; încăşi pre alţi mulţi creştini cu feluri de muncimuncindu-i, i-a omorît neomenitul; nu numaipăgânul acesta Murtogon făcca accstca, ci

? 25



354 LUNA LU I IANU ARIE

şi ceilalţi ighemoni ai Bulgarilor, cariunii dc la alţii primeau stăpânirea, şi aceştia, zic, toţi spurcaţii, pre mulţi creştini

au omorît cu feluri de munc».Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne mi-

lueşte-ne şi ne mâitlucşte pre noi. Amin.

Peasna 7-a Irmos:

J. re tine Născătoare deDumnezeu, cuptor înţe-

® legător te cunoaştem„credincioşii. Că precum a„mântuit pre cei trei tineri„cel prea înălţat, şi pre mine„tot omul în pânteccle tău„m’a înoit Dnmnezeul părinţilo r cel lăudat şi proslăvit.

păcându-te împreună dănţuitor cu ceata cea cereascădupre vrednicie îericite, te veseleşti dimpreună bucurându-te, umplându-te de strălucire dătătoare de lumină,tăinuitorule al celor sfinte Timotee, şi vestind pre Dumnezeu cel lăudat, şi prea proslăvit.

Slujind cu sfinţenie Evangheliei lui Hristos, Pavel celprea dumnezeesc, cu bucurietrimitea din vârful bunătăţilor cărţi de Dumnezeu scrisecătre tine ucenicul Timoteevestind pre Dumnezeu cellăudat şi prea proslăvit.

Slăbiciunea trupului o întărea bună tăria sufletului, căvieţuind tu pre pământ ca unfără trup, te-ai făcut mucenic,de Dumnezeu fericite, zdro-binduţi-se capul, slujitorule alTainelor lui Dumnezeu.

Al Mucenicului

Pătimitorul, arătând ade

vărată pildă vitejia lui, îndeamnă pre credincioşi, săurmeze acum dumnezeeşteipatimi celei de bună voie,care a suferit pentru noi, Dumnezeul părinţilor noştri, cellăudat şi prea proslăvit.

Slavă...

întocmai la putere se credeTreimea, de ceice iubescbuna credinţă. Că vitejii păti-mitori pentru dânsa s’au chinuit vrăjindu-şi sângele, mu-ceniceşte împletincindu-se,dânclu-şi sufetele arătat, şiomorându-se cu foc.

Şi a c um â N ăs c ăto a r e i.. .

Bucură-te Curată acoperirea lui Adam, din care aieşit Păstorul cel prea înălţat, îmbrăcându-se cu adevărat întru mine tot omul, pentru milostivirea sa cea necuprinsă. Dumnezeul părinţilorcel lăudat şi proslăvit.

Peasna 8-a, Irmos:Cuptorul cel răcorit...

rătatu-te-ai vrednic treptei îngereşti,Timotee îericite. Că învăţându-te mai

pre sus de fire pentru cetelecele cereşti, ai urmat luminării lor înţelepte, cu care dimpreună bucurându-te, cânţi:Bine să cuvinteze toată zidirea pre Domnul, şi să-l prea

înalte întru toţi vecii.



J lIN DOU ĂZE CI 51 DO U Ă DJ l Z I LE 355

ftrâtatu- te- ai cugetător ulede Dumnezeu ca un apostol,

îmbr ăcat cu putere din Cer,care a venit cu mijlocire streinăla ucenicii cei însuşi v ăzători Cuv ântului, o Timotee.Cu care împr eună bucurăn-du- te, cânţi: Bine săcuv inteze toatăfăptura pre Domnul şi să- l prea înalţe întrutoţi vecii.

Incetat-ai de a mai doriprea fericite, ca unul ce aiajuns cu adevărat la bunăta-tea'cea mai desăvârşit, Timo-tee înv ăţătorule de Dumne zeu, luminându- te totde aunacu lumina T reimii ar ătat. Şiacum cânţi, ves elindu- te: Binesăcuvinteze toa tăfăptura preDomnul şi să- l prea înalţe

întru toţi vecii.Al Mucenicului,.,

De pre pământ te- ai înălţat către ceruri, purtând cununămucenice Anastasie, fugind de toatăînşelăciune a dr acilor, şi călcând Închinăciunile idolilor. Drept aceea veselindu-te acum, strigi: Binesăcuvinteze toatăfăptura preDomnul şi să-1 pre înalţe întru toţi v ecii.


V ăpsindu- ţi haina, mucenice prea fericite, din sângiu-rile tale cele muceniceşti, şiCrucea purtându- o semn deschiptru, împr eună cu Hr is

tos, împărâţeşti în veci A nas tasie: şi acum veselindu- te,

cânţi: Bine s ăcuv inteze toatăfăptur a pre Domnul , şi să- lprea înalţe întru toţi vecii.

Şi a cum , a N ăs căto ar e i. ..

Cuvântul cel bogat, carelese slăv eşte cu cântări ar han-gheliceşti, pentru noi a s ărăcit, ale g ând u- te Maicăpretine f rumuseţea lui Iacov , cea

binecuvântată. Drept aceealăudând u-te pre tine, strig ăm:Bine săcuvinteze toată făptura pre Domnul şi să- l prea

înalţe întru toţi vecii.I rmosul:

S â lăudăm, bf ne s ă cuv ânt ăm. ..

Cuptor ul cel răcor it a închipuit chipul minunii celei„mai pre sus de fire, câ nu„a ars pre tine rii pre cari„i- a primit, precum nici fort cui Dumne ze ir ii pântecele„Fecioar ei în care a intrat.„Pentru aceasta cântând, s ă„str ig ăm: B ine să cuv inteze„toată făptura pre Domnul,„şi sâ- 1 prea înalţe întru toţi„vecii.

Peasna a 9-a, Irmos:Chi pul Cura tei naşter ii tîile ..

raiul lui David s’a împlinit, căci ca un fulg erte- ai ar ătat în lume, lu

minând marginile cu înv ăţăturile, pururea pomenite fericite Timotee. Drept aceeaneîncetat te mărim, arătăto-rule de Dumnezeu,

356 LUNA LUT IANUARIEM l l l i m i M I M I « • » •• • • • • >« • • • • •■ ■ » ft < • »• « !» « . » • I i k l • I I I I • I I I I • I • I • I I • I t I U I P H I I <

Vmplându-te prea înţelepte, şi curat îndestulându-tede raza cea începătoare delumină şi de strălucirile Dum-nezeirii celei în trei Sori, mântueşte fericite de întunereculpăcatelor, pre ceice te cinstesc, fnvăţătorule de cele sfinte prea cinstite.

Socotind drept, te slăvim

întocmai cu Tatăl, unule născut Fiule, şi cu Duhul, întă-rindu-ne de învăţăturile apostolilor tăi, Stăpâne, de ale luiPavel propoveduitorul rânduelii tale, şi de ale lui Ti-motci, cugetătorul de Dumnezeu.

Al Mucenicului...

Ou râurile sângiurilor talemărite ai stins toată înşelăciunea idolilor; iară plinireaBisericii o ai luminat. Pentrucare prea alesule, nu încetarugând pre Stăpânul, ca săte fericim toţi.

Slavă...

0 cât este mai pre sus de

cuvânt slava ta, şi luminareaceadumnczeească şi negrăităcu adevărat, de care te-ai

împărtăşit ca un biruitor, A-nastasie, stând înaintea Stăpânului Hristos. Pre careleşi acum roagă-1 pentru noiceice te lăudăm.


0 ce înfricoşată minuneata. Că tu Fecioară Născătoare

de Dumnezeu născând preDumnezeu Cuvântul, ai ară

tat taina cea mai’nainte deneamuri şi de veacuri ascunsă, întru Dumnezeu celce azidit toate.

Irmosul:

Chipul naşterii tale celei„curate, l-a arătat rugul cel„ce ardeâ nears. Şi acum te„rugăm, ca să stingi cuptorul

„ispitelor cel sălbătăcit asu-„pra noastră, ca să te mărim„ pre tine, Născătoare de Dumnezeu neîncetat.

SVETILNA

Podobie: Femei auziţi glas...

Doimea cea cu chip prealuminos astăzi strălucind mailuminat decât soarele, toată

lumea o luminează Timoteiuapostolul, cel de un scaun cuapostolii şi dumnezeescul A-nastasie, veselia sihaştrilor şilauda mucenicilor.

A Născătoarei...

Prea curată Maică a luiDumnezeu, vestirea cea marea apostolilor şi a mucenicilor,

a proorocilor şi a cuvioşilorlor, îmbunează-ne nouă robiităi pre Fiul tău şi Domnul,Născătoare de Dumnezeu,când va şedea să hotărascăcele dupre vrednicie fiecăruia.

STIHOAVNA din Octolh.

Apoi Stih glasul 1-iu.

Minunat este Dumnezeu întru sfinţii săi,Dumnezeul lui Israil.

Pre viteazul pătimitor A

|



IN DOUĂZECI î?I DOUĂ DE Z ILE 357

nastasie, carele s’a nevoit binepentru buna credinţă, veniţi

noroade să-l lăudăm, zicând:Bucură-te părtinitorule celtare al credinţii, după prooroci şi după apostoli. Bucu-ră-te celace ai în sineţi preHristos, urmând lui Pavelprin fapte. Bucură-te limanulcel nelnviforat al bolnavilor.Bucură-ie lauda noastră, şi

veselia lumii.Slavă, glasul al 5-lea:

Cuvioase părinte, surpândcu puterea Crucii toată înşelăciunea Vavilonului, te-ai făcut biruitor Midilor şi Hal-deilor celor înţelegători, nute-ai îndulcit de netezimea desfătărilor. Nu te-ai spăimântat de focul ispitelor. Dreptaceea Hristos Dumnezeu te-a

încununat cu daruri de biruinţă. Pentru aceea sleind împreună cu îngerii (Anastasie)roagă-te către Domnul cerândpace şi sufletelor noastremare milă.



Bucură-te porumbiţa ceaaleasă, poleita cu aripile fecioriei şi turturea prea frumoasăşi rândurea prea aleasă, şipasăre prea curată. Mieluşacarc ai născut pre MieluşelulDumnezeului nostru, junicedumnezeească, care ai purtat

jugul celuice poartă păcatele

noastre. Viea ceaprea roditoa

re, care înfloreşte struguriibunei credinţe, ce dă vinul mu

ceniei. Pre dânsul roagă-1, săse dea robilor tăi mare milă.A Crucii, a Născătoarei, asemenea:

Stând lângă Crucea ta,Iisuse, ceeace te-a născut tân-guindu-se plângea, strigând:Nu rabd Fiule a te vedea pironit pre lemn, pre celacete-am născut. Că eu am scă

pat de dureri, ca una ce amfost fără bărbat şi cum acumsunt cuprinsă de dureri şi măsfărâm la inimă eu cea fărăprihană? Că acum s’a împlinit cuvântul, care a zis Simeon, că prin inima mea vatrece sabie. Dar acum o Fiulmeu! scoală-te şi mântueşte

pre ceice te laudă.Şi cealaltă slujbă a Utreniei dupre rân- duiaiă şi Otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile din Octoih şi din Canonulapostolului Peasna 3, pe 4. Prochimen,glasul al 8-lea: In tot pământul a ieşitvestirea lor... Stih: Cerurile spun slava

lui Dumnezeu... Apostolul către Timo-teiu: Muie Timoteiu, mulţumesc lui Dumnezeu... Aliluia, glasul l-iu: Mărturisi-vorcerurile minunile tale Doamne... Evanghelia lui Lucâ: In vremea aceea, arătat- a Domnul şi alţi şaptezeci de ucenici...

CHINONICUL.

In lot pământul a ieşit...



358 LUNA LU I IAN UAR IE

INTRU ACEASTA LUNĂ

IN 23 DE ZILE.

Sfântul sfinţitul mucenic Climent episcopul Anghirei şi sfântul mucenic Aga-

tanghel.

Lâ Doamne strigat-am, Stihirile pe 6, glasul al 2-lea.

Podobie : Când de pre lemn...

" iţă viei celei de tainăk 'ir săpată cu lucrare de

taină te-ai arătat, căcu durerile pustnicii

fiind tăiat Părinte, şi cu sabiatirăriii adunat, vinul umilinţiine-ai plinit nouă. De care a-cum toţi săturându-ne, cu credinţă prăznuim prea sfântăpomenirea ta, prea fericite.

Când cele preoţeşti ai lucrat, jertfa cea înfricoşată şiprea desăvârşit şi mai pre susde lume, atunci te-ai adus culucrare de preoţie lucrat şisângele tău prea înţelepte,prea cu sârguitoare inimă, l-aiamestecat cu sângele Stăpânului tău, cu carele tu fiindstropit fericite, tot curat te-aiarătat, tot prea sfinţit, de Dumnezeu grăitorule.

Junghiind pre Mielul luiDumnezeu, carele curăţeştepăcatele lumii, şi stricăciunea şi moartea o a pierdut, cao jertfă fără prihană te-ai junghiat, de Dumnezeu înţelep-

ţite, pătimitor făcându-te fericite, prin asemănarea mor

ţii celei purtătoare de viaţă.Iară acum ai dobândit împărăţia lui, vrednicule de fericire.Alte stihiri ale sfântului mucenic Aga-

tanghel, glasul al 4-lea.


Climent cel prea ales te-aavut pre tine împreună călător, şi împreună pătimitor, cubune vestiri, cu carele împre

ună ţi-ai săvârşit călătoriilecele dumnezeeşti, sdruncinân-du-te şi chinuindu-te cu totfelul de munci, Agatanghele,până ce făcându-te desăvârşit încununat, te-ai mutat către cele de sus, ca să te veseleşti pururea împreună cu

îngerii.

Şi cu zgârieturi şuviţin-du-te, şi de foc topindu-te, şicu făclii de pretutindcnca ar-zându-te, şi pre grătar întin-zându-te, şi ca o pâine curatăcocându-te pre jăratec, înţelepte Agatanghele, te-ai adusmesei celei cereşti, rugându-te, ca să se mântuiască dctoată munca, ceice cu credinţă te cinstesc pre tine.

Bătăi ai răbdat şi pre lemn întinzându-te ai suferit vite jeşte sfăşieturile şi la sfârşitul chinurilor tale tăindu-ţi-secapul, înţelepte Agatanghele,cu pătimirile sângelui tău ai

adăpat toată cinstita Biserică,care laudă vitejiile tale cele

IN DOUĂZE CI SI T RE I d e ZTLci 359■ ■ ■ ■ « ■ v i ■ ■ n a n n a i H ■ ■ u u u u h h f c i * t * n n ^ i i i i v n a t i i u 1. 1 1 . 1 1 1 1 1 t ţ, . . 4 r ■ m ■ 1 <1 1 1 ic 1 t i . ■ .1 ■ii -■ .■

StJhoavna Octoihuiur, slavă glasul 1-iu, a lui An^tolie.

luminatej lauda mucenicilormult pâtimitorulc.

S lav ă, gl asul al O- lea.

Incunjurarea vremilor cea împătr ata, de Dumne zeii che-matule, de şapte ori îndoit ,bătut, strujit, schimbând cetăţi şi ţări, răstig nit f iind pentru Hristos. Dar nici iocul,nici sabia , nici ranele, tăriasufletului tău nu o a dezle

gat. Şi ai pierdut virtutea diavolilor, sîinţlte mucenice Cli-mente. Pentru aceasta roagă-te lui Hristos Dumnezeu, sâ semântuiascăsufletele noastre.

Şi acum, 3 Născătoarei...

P u J ub ie : Mucenicii lai Doannr .,,

Mântueşte- mă pre minePr eacurată din ispite şi din

nevoi şî din ameste căriie patimilor şi de dos âdirile dracilor, de Dumnezeu Născătoare, ca ceeace ai adânculmilostiv irii, şi te- ai a r ăt a tS tăpână solitoare de mântuire, născând pre milos tiv ulDumnezeu, unul prea îndurat,

"-şi mult milostiv.A Crucii, a Născătoarei, asemenea..,

Hu pot Fiule să te vădpre lemn a dor mit pre tine, ccl-ce dai deşteptare tuturor cacelor adormiţi de demult curodul de somnul cel de pierzare al neascultării, sa le daideşteptare dumnczeească şimântuire, Fecioara g răia tân-guindu- se, pre care o s lăvim.

Pre minunatul între preoţi. pre mucenicul Clime nt,cercarea muncilor cea în lung ă vr eme, l-a învr ednicit adobândi desfătarea bunătăţilor celor deapururea. Şi s ’a îmbo g ăţit cu cele dum ne zeieşti, celce cu pilda sa a în demnat pre mulţi spre lupte ,şi a supus tr upul, a cug etâ

mai pre sus de moarte. Cătrecarele credincioşii săstrigăm:Mare mucenice slăvite, cu rug ăciunile tale cele către Hr is tos, dez le ag ă împotrivir ilecele de preste ani ale patimilor noastr e, şi ne scăpă decele cumplite, pre ceice telăudăm pre tine.


Podobie: Ceeatt: btiuuria.Hi

Ou proorocii sălăudăm pr eFecioara pre ceeace este nas-trapă dc aur, a mannei, prerug ul cel nears şi masă, şiscaun, sfeşnic de aur, careleare luminare , munte ne tăiat,şi s icriu al sfinţeniei, şi uşădumnezeească.

A Crucii, a Născătoarei:Stând lângă Crucea F iu

lui şl Du mn e z e ul ui tâu, şiv ăz â n d îndelung ărăbdar eaiui, plâng ând ai g răit M aicaprea cur ată: V ai mie F iuleprea dulcel Ce pătime şti acestea cu nedreptate, Cuvinte allui Dumneze u? Ca să mân-tueşti pre om.





Viţă de sfinţenie şi stal-

pare de chinuire, floare preasfinţită, şi rod de Dumnezeudat credincioşilor, prea sfinţite, pururea înflorind tc-aidăruit. Ci ca celace ai fost

împreună cu mucenicii păţi-mitor, şi cu Ierarhii împreunăpre scaun şezător; roagă-telui Hristos Dumnezeu, să se

mântuiască sufletele noastre.Slavă, Şi acum, a Născătoarei...

Caută la sfârşitul cârtii.


Din Octoih unul şi ale sfinţilor două pe 8.

CANONUL sfântului C.'iment.Al căruia acrostih la Greci este acesta:

Laud viţa viei celei gânditoare.

Facerea Iul Teofan.

Peasna t-a, glasul al 6-lea, Irmos.

9p>a pre uscat umblând Israilcu urmele prin adânc, pregonaciul Faraon văzân-

„du-1 înecat, a strigat: Lui

„Dumnezeu cântare de biruinţă să-i cântăm.Cu cetele cele din înăl

ţime ca un preot şi ca un mucenic slăvit, stând înaintea luiHristos, cu deadinşul roagă-1,să dobândească strălucirea ta,ceice te laudă pre tine.

întinse lupte pre pământ

săvârşind, Cuvioase, te-ai în

vrednicit a luă cununa împărăţiei Cerului, şi viaţă veş

nică şi nestricată.Mântuit îiind cu patimacelui îără patimă, prin patimă, te-ai sârguit a alerga către dânsul, făcându-te următor la arătare patimilor lui,

împreună locuitorule cu îngerii.

A Născătoarei...

împodobită fiind cu frumuseţea faptelor bune, Maica luiDumnezeu prea curată, preDumnezeu cel adevărat făcătorul de bine l-ai zămislitnouă, celce izvorăşte izvorulbunătăţilor.

Alt CANON al m ucen icu lu i.W '- v ;1*'

Al căruia acrostih la Greci este a ces ta :

Laud prea fericite Darul tău bucurându-mă.Facerea lui losif.

Peasna 1-a, glasul al 8-lea, Ir m o s :

Celce a bătut EghipetuL..

Pre lăudatul între mucenici, pre lauda pătimi tori-lor, pre cel cu nume de în

ger, carele s’afăcut şi cu fapta,astăzi să-l cinstim cu bucurie,

şi cu credinţă să-l fericim.Invrednicitu-te-ai măritecinstei mucenicilor, văzândpre sfinţitul Climent strădu-indu-se cu mare îndrâsnealăla Roma, cu carele împreunăadunându-ne, cu credinţă tecinstim.

Slavă...

Omorându-te pentru în



IN DOUÂZEQ ŞI TREI DE ZILE 361

treag a lume, prea fericite , aialergat în priv elişte, pro [jo

y ed ui rtd omor ârea datatorului de viată, şi r ăbdând chinuri, acum te-ai învrednicitvieţii celei neschimbate.


Nâscut-ai Fecioara preDomnul, carcle s'a întrupatpentru ne g răita milostivire.De carele dorind Agatanghei,

s'a lepădat de trup, chinuin-du~se minunat, cu carele împreună te lăudăm.

Peasna 3-a, irmos:

u este sfânt precum tuM f D o a m n e D u m n e z e u lM meu, carele ai înălţat

((cornul credincioşilor tăi bunule , şi ne- ai întărit pre noi

„pre piatra mărturis ir ii tale.Roduri frumoase ai adusmlădiţăv iţei celei pur tătoareder viaţăfăcâridu- te, şi aceştia cu muccniceşti strălucir i împodobindu- le, Mântuitorului tutur or le- ai sfinţit.

bui Pavel te-ai arătat următor, toată lumea alergând

prea fericite, cu Botezul cel deDumneze u lucrat şi cu sângelestropirii a mărturis irii talesfinţind.

A Născătoarei..,

Hu este fărăprihană precum tu pr eacur atăNăscătoarede Dumneze u, că pre unuldin veac, pre Dumnezeu celadevărat şi f ăcătorul tuturor,

!

pre Dumnezeu Cuvântul, ma’ipr es us de cuv ânt l-ai năs c ut

Alt Canon, Irmos;

Ifildritu- sa inima mea.,.

Os tenele le tale cele ne mărginite iţi laud prea fer icite,zdr uncinăturile şi chinurilecele multe, bărbăţia, sfăşieriieşi moartea, pr in care te-ai în vre dnicit v ieţii A g atang hele ,

După nenumărate chinurişi dureri, după bătăi şi şuvi-teri, purtătorule de chinuri, în mare te- ai da t ca să te în-neci mărite , din care Zid itorul tuturor pre tine te-amântuit.

Slavă...

f trzându'ţi- se trupul, v oi

niceşte şi băr băte şti (viteazule muccnice) ai răbdat ar surile piroanelor, primind desus roua răbdării, A gatan-ghele.

Şi acum, a Nascătnarci.,.

O taină minunată! In cechip Fecioara s'a arătat maidesfătată decât cerurile? ză

mislind in pântece pre cel ne cuprins, în c ăpân du- 1 f ăr ăstrâmtoare.

Irmuâuk

Intăritu- s'a inima mea în-„tru Domnul, înălţaţii-s’a corb u l meu întru Dumneze ul„meu, cănu este s îânt af ar ă„de t ine, Doamne.



362 LUN A LUI IAN UARIE

Sede alna, glasul al 4-lea.

Podobie : Celce te-ai înălţat...

Ou cosorul mucenii ade

vărat tăindu-te înţelepte Ierarhe, ca o vie roditoare, ai înflorit struguri copţi, şi curgândmust de cunoştinţă dumneze-ească, şi de mucenie Părinte.Din care fiecine împărtăşin-du-se, tot credinciosul îşi îndulceşte simţirile sufletului.

Slavă, glas acelaş.

Podobie ; Arălalu-le-ai as lăzi lumii..,

Ca pre unul ce te-ai făcut bun vestitor, cu luminăridate de Dumnezeu, lăudân-du-te cu credinţă, săvârşimpomenirea ta, lauda mucenicilor, înţelepte Agatanghele.

Ş i acum, a N ăscătoare i, asemenea...

Folositoare nebiruită celorscârbiţi, şi solit oare gata celorfără ajutor întru necazuri,scapămiă din nevoi, nu mătrece, ceeace eşti ajutătoareatuturor.


Văzând spânzurat pre lemnpre Fiul tău prea curată Fecioară, rupându-ţi-se celedin lăuntru, ca o maică strigai: Vai mie! Cum ai apuslumina mea, cea fără de ani.

Peasna 4-a, Irmos:

a j? ristos este puterea mea,Dumnezeii şi Domnul,

ir cinstita Biserică cu Dum-„nezeească cuviinţă cântă,

„strigând: Din cuget curat în-„tru Domnul prăznuind.

Alergând împrejur tot pă

mântul, ai tins viţa luptelor,izvorând bucuria cea prinpătimire, şi dulceaţa bunei mi-rezme. răbdătorule de patimiprea fericite.

Văzând în grădina patimii tale, florile mănunchilortale, prea fericite, bucurându-ne secerăm, şi cu mărite minuni simţirile le umplem deveselie.

Fiul zilei te-ai făcut minunate, şi al luminii celei ne

înserate, neîncetat fiind strălucit de lumina cea cu trei luminători şi de luminarea pro-poveduirii.

A Născătoarei».

Mane prea curată, locaşcurăţiei, încăpător de dumnezeeasca veselie, îiind spurcăciunea şi întinăciunea sufletului meu pierde-o.

Alt Canon, Irmos:

Auzit-a in Dumnezeule...

Suferind chinuri cu multefeluri de dureri, viteazule mucenice, şi bucurându-te împreună cu dumnezeescul Cli-ment, ai sfinţit tot pământulcu curgerile sângelui, de Dumnezeu cugetătorule Agatanghele.

$pânzuratu-te-ai pre lemnca şi Hristos, şi ţi s’a zgă-



IN DOU ĂZECI 51 t r e i de z t l f 363

rial coastele cu fier, slăvite,spăimântând cu răbdarea pre

toţi, înţelepte Agatanghele.Slavâ...Slăvind pre Hristos pur-

tătorii de chinuri, locuiau înpază, ca nişte păzitori poruncilor dumnezeeşti, Giment celprea ales, şi Agatanghel pururea pomenitul.


pericimu-te pre tine pururea Născătoare de Dumnezeu, binecuvântată, prin carene-am învrednicit slavei,şi raiul cel dintâiu, care l-ampierdut, iarâş l-am câştigatde iznoavă.

Poasna 5-a, irmoa:

'-p* u dumnezeiască strălu-

[| cirea ta, Bunule, sufleteleâ „celosce mânecă la tine„cu dragoste, mă rog lumi-^nează-te ca să te vadă, Cuminte al lui Dumnezeu, pre„tine adevăratul Dumnezeu,„pre celace chemi din negura„greşelilor.

Rane de mulţi ani şi prea

îndelungate, răbdând prea înţelepte, mult pătimitor te-aifăcut, iară acum dulceaţă anestricatei fericiri, care rămâne în veci, o ai moştenit.

Credinţa ca o cmghiră tareşi nădejdea şi dragostea, temelie puind, cinstitei Treimipre tine te-ai pus bisericăsiintită, Părinte prea fericite.

Perechea cea prea luminată de Dumnezeu împodo

bită, sJa nevoit în priveliştepătimirii, luând veşnică viaţă, împreună cu îngerii sălteazăşi se bucură.

A Născătoarei...

Vrând sâ mântuiască dinstricăciune firea omenească,cea stricată Ziditorul şi Domnul în pântece curăţit, şi cusîântul Duh sălăşluindu-setnegrăit s’a închipuit.

Alt Canon, Irmos:Şi-mi fâRfli mis Doamne,,,

Inîierbântându-vâ de jăra-tecele dragostii făcătoruluituturor, v’aţi băgat in var înfierbântat, mucenicilor bunibiruitori.

Podoabă prea frumoasa

v’aţi arătat pătimitorilor,Iuându-vi-se pielea trupului,nebiruiţilor mucenici.

Slavă—

Intinzându-te pre grătar,şi frângându-te pre jăratec, A-gatanghele, ai spăimântat pre

îngeri, văzându-ţi muceniile.Şi acum, a Născătoarei.»

ftrată-te cea neispitită denuntă, scăpându-ne pre noipre toţi de supărări, şi deprimejdii, şi de scârbe, preceice cu dragoste te lăudăm,

Peasna 6-a, Irmos;

area vieţii văzăndu-ofes înnălţându-se de viforulMm ispitelor, la limanul tău

„cel lin alergând, strig către



364

„tine: Scoate din stricăciune„viaţa mea mult milostive.

Dupre lege pătimind, cununi din mâna Stăpânului ailuat, împărţirea a multe feluri de daruri, şi Dar de tămăduiri; şi a vindecă boalelecredincioşilor.

Viaţă dumnezeiască, zăbovire întru nevoinţe, lungire în rane, încununare dc

taină a bunei cuviinţe, şi stemafrumuseţii, şi haina nestrică-ciunii ţi-a fost ţie.

A Născătoarei...

Prea curată Stăpână, ceeace ai născut pre cârmaciulpământenilor, pre Domnul,nestatornicia patimilor mele,şi cumpiita turburare poto

leşte-o, şi dă linişte inimiimele.Alt Canon, Irmos...

Tntru noianul vieţii...

Laudă de mulţumită ai a-dus lui Dumnezeu, cugetăto-rule de Dumnezeu mucenice,băgându-te în cuptor ca tinerii cei robiţi odinioară, şiprimind rouă din Cer Agatanghele.

Cu bunele vestiri cele prin îngeri, întărindu-ţi gândul, aisuferit prea lesne chinurile,şi durerile, ca şi cum ar fi pă-timitaltul, Agatanghele cel cugând vitejesc.

Slavă...

Sfinţită perechea voastră

înţelepţilor, văzându-o amăgitorul, v’a chinuit în legături,

şi v’a sdruncinat cu munci,şi v’a închis în temniţe, dara rămas de râs la împotrivirea voastră cea nestrămutată.


Măntueşte-mă Preacuratăde lenevirile somnului celuiaducător de moarte, şi mă întăreşte Stăpână a priveghia

spre laude dumnezeieşti şispre fapte bune, ca cu dragoste să te măresc.

Irmosul;

Prin noianul vieţii pentru„faptele mele, nvam pogorît„în iad; ci ca Ionâ din chit,„aşâ strig: Fiule şi Cuvinte„al lui Dumnezeu, scoate-mă„dint;u adâncul răutăţilor,„rogu-mă.

CONDAC, glasul al 4Hea.

Podobie: Arătatu tc-ai astăzi...

Cinstită viţă din via luiHristos te-ai făcut prea lăudate Climente, mult pătimitorarătându-te; cu celce împre

ună cu tine a pătimit, ai strigat: Tu eşti Hristoase, luminata bucurie a mucenicilor.

ICOS.

Pre cel din pruncie cu lapte hrănit cu sfinţenie, pre stâl-parea viţei împăratului Hristos, întru cântări să-l cinstimcu credinţă; că acesta ade

vărat cu veselie şi cu podoabă

LUN A LIJF IAN UA RIE

ni



i IN DOUĂZECI _Şt TREI DE _ZILE .....................................365

sfa arătat cinstit, în munci şi în patimi nemişcat, în preo

ţie închipuit Ierarh, şi părtaş dumne zeeştei împărăţii.Căci capiştilc idoleeşti, şi mânia tiranilor întru nimic so-cotindu- o, in priv elişte cu bucurie pre unul Mântuitorulmărtur is ind, a strigat: T u eştiHristoase, luminatăbucurie amucenicilor.Intru această Luna, în 23 de zile, Pome

nirea sfântului sfinţitului mucenlcClirnent, Episcopul Anghirei, şi sfântul mucenic Agatanghei,

Stih: Din şanţurile lui Climsnf şi a[3 luiA^ataiighel te sau vârsat.,, ^

Guri sahiGÎ celei însetate de sângiuri saadăpat.

T ăia ţi aţi f os t in a. d o d ăit u i ţi Lrei de îile... Climente şi Agata, tighcl+2.

ericitiil uccsla şi minunatul Ciment,mai în ryatâ viaţa aceasta omeneasca a petrecut cu muccnic, de vremece s’a luptat şi s'a nevoit împotriva

tiranilor doitâzeci şi opt deani;

ne avânţinici odatl vreme liniştită la mijloc, nicirăsuflare, şi pace vreodată clin poruncă,la zile orânduite, precum este obiceiu ase face la eeicc dau râzboîu; ş: la o parte

alra, ca iarăşi sa poaia cădeâ unii prestealţii c j oare care putere şi căldură; cirazboaele şi luptele luierau iuţi şi necurmate.Câ; nu erâ a se miri cineva mai mult devremea în care sufereâ el, ca şi cum arfi pătimit al Lui, au de mulţimea mişeilor,ce-i aducea, ci mai vârtos putea sa semire şi de una şi de alta. Câ trecând prin

tu: felul de munci, şi facându-se priveliştetuturor tiranilor ce erau atuncea, şi mai

în toata lumea, şi minunând şi pre îngericu răbdarea lui, întru acesi chip a luatcununa s’avei. Dici era sfântul acesta dinAngliira Galatiei, dm tară ellin, şi maicăcredincioasa, anume Soţia. Şi a intrat înviaţa călugăreasca dc doisprezece ani; taracând a fost do douăzeci de ani, sfa fâcutaraicreu, şt s’a nevoit pe vremea a doi

împăraţi: a lui Diocliţian şi Maxîmian, şia noua boieri şi îghemoni (cari sunt aceştia):Dometian, Agripin, Cuuvridiie, Dotnelie,

Saverdot, Maxim, Afrodisie, Lucie şi A-Icxandru.

[ara fericitul Aga„tanghel erâ roman

de neam. Deci du pace se omorâra sfinţii ce erau la Roma cu sfântul Climent,din carele erâ unul şi acesta, şi mai în tâiu decât alţri a mers de s’a botezatde sfântul Climent, şi fugind intru aceavreme ce era sâ taie pre ceice erau cudânsur. la închisoare, când vrea să ia slugile Iul Maxlmian pre Climent, sa-1 bage

în corabie sa-1 ducă ia Nîcotnidia, apucând acesta mai Jnainte, a intrat în corabie şi aşteptă pre Climent şi dupSccveni şi el, şM văz ft căzându-i la picioare,se bucură ş:. se păru întoarcerea şi pocă

inţa lui ca venirea unui bun înger, Şi senevoiâ cu dânsul, până sosirăla Anghiraşi statură înaintea tui Lucie şi acoto tă-indu-i-se capul din porunca lui Lucie îm preuna cu al[i bărbaţi şi femei şi copii,ce erau cu dânsul şi crczuseră în Hristos,se duse spre cereşti’s locaşuri.

Iară felurile muncilor ce 'ericitul Climentosebit a pătimit, erau acestea: Adică spânzurat de un lemn şi strujit, băiut cu pietrepreste obraz ş; preste gură, băgat întemniţă, apoi legat de u roata şi bStut cu

toiege, bătut cu ptluge de fier preste gura,zdrobit la falei şi cu măselele scoase,ferecat în obezi şi băgat îti temniţa; a-cestea de osebi sunt ale sfântului Climentpatimi. Iară împreuna cu Agatangliel, suntaceste, adică: Fură bătuţi cu vine de bouuscaie, spânzuraţi de un lemn, arşi pecoaste cu făclii aprinse, daţi la fiare şiprintre degetele mâinilor bagate ţapuşi defier arse şi băgaţi în vartiiţâ, tinde austat două zile şi la umere jupuiţi, scoţân-du-Ie curele şi iarăşi bătuţi cu toiege şipuşi pre paturi de fier aîse. Aruncaţi o

zi şt o noapte în cuptor de foc, strujiţirâu pc pântece. Aruncaţi preste ţepi tăioaseşi ascuţite cumplit, ce erau înfipte jos pcpământ, de care se tătară şi sc împunserăşi singur sfântul Agatangliel a primit precapul său plumb topit. Legatu-le-a şi douăpietre de râşniţâ de grumazi amândouraşi purtându-i prin io: oraşul îi ucideau cupietre. Şi iarăş osebit sfântului Clirnentli bătură prin urechi piroane de fier arseşi iarăş ars cu făclii şi iegat dc o piatramane, fit bătut preste obraz şi pre capcu beţe şi luând în toate zilele câte o

366 LUN A LU I IAN AU RIE• • • «4>4< • • « > ■ ■ ■ » * a a i • • 4 .1 a • •h » * a 4 < M < K i •*a •«.»>k j .i i . i i m n a a I i • a «i» >» a* a* a x a « i . » ar f.a . ■ « i a a •••».a«a*>

sută cincizeci de rane, le rabdă. In ccade apoi Ie tăiară capetele amândoura, înAngliira Galatiei. Şi se face pomenirea

lor în sfânta lor mucenie, care este deacea parte de Evdozie, de cea parte deAnapl6 şi In sfânta Biserică a sfintei Irineicelei vechi şi a celei noui.

lutru aceasta zi, prea cuviosul părintele nostru Evsevie.

Stih : Vino câtre noi la cereasca veselie,Interii cei veseli zic către Evsevie.

Intru această zi, prea cuviosul părintele nostru Mavsima Şirul.

Stih : Mavsima vorbind mai 'nainte cu limbi sirieneşti,

Acum vorbeşte câtre îngeri cu limbii îngere?li.

L a cetatea Chirului cea din Antiohia,a stătut un cuvios, Mavsima cu numele,sirieneasca limbă vorbind; carele de şierâ crescut cu viaţă ţărănească şi pros-tatică, a strălucit însă cu bunătăţile. Aveanumai o haină şi când se învecheâ, nuo lepăda; ci preste rupturile cele vechi,coseâ alte petice/şi cu aceea îşi acopereăgoliciunea trupului. Dar atâta eră de o-sârduitor întru primirea streinilor şi săracilor, în cât deschideâ la toţi uşile chiliisale. Zic câ aveâ două chiupuri, unulplin de grâu şi altul de untdelemn, dincare da la toţi ceice aveau trebuinţă şipururea izvoră şi nici odată se deşertau.Căci Dumnezeu celce îmbogăţeşte pretoţi, care îl chiamă pre el, acesta precuma poruncit, vasul de apă şi de grâu şide untdelemn al văduvei Sareftencei, saizvorască făină şi untdelemn, dându-i eibogată roada seminţelor găzduirii lui Ilie,asemenea, zic acestaş Dumnezeu a dăruitşi la minunatul acesta şi iubitorul de străini

Mavsima darea bunătăţilor, de o măsurăcu osârdia sa. Deci bine şi cu cuvioşiepetrecându-şi viata, s'a mutat către Domnul.

Intru această zi, pomenirea prea cuviosului părintelui nostru Salaman sihas

trul.

Stih : Te duci din viaţa jos târâtoare şi de cele de jos râvni toare,

Salamane inaltule cu lucru şi cu cuvântul, la cele veselitoare.

Lângă marginea râului Eufratului, esteun sat spre apus, cu numele Capersanâ,

din care erâ fericitul acesta Salaman, carelcpentrucă a iubit liniştită viaţa monahilor,pentru aceasta aflând în satul cel de ccia

parte de râu o mică chilie, s’a închis în-tr'însa fără să-i lase uşe ca sâ poată ieşi,şi fără de fereastră ca să-i intre lumina.Ci odată pe an, săpâ pământul pe dedesubt şi ieşiâ afară, şi cercând puţinasupărare, îşi strângeâ hrana de nevoiepreste tot anul, şi aşa a petrecut mulţiani fericitul. Deci aflând Arhiereul loculuide bunătatea lui, s’a dus la el vrând casă-i dea preoţia. iŞi săpănd puţina partea chiliei, a intrat în lăuntru şi puindu-şimâinile preste capul lui, a săvârşit ru

găciunea hirotoniei. Şi ia spus lui multeşi i-a vestit Darul preoţiei ce i-a dat; însă nici un cuvânt n'a auzit din guracuviosului. Deci s'a dus Arhiereul, poruncind ca sa se zidească iarăşi parteachiliei cea stricată. Altă dată a trecutnoaptea Eufratul creştinii locuitori satuluişi i-au stricat chilioara. Apoi Iuându-Ipre el ridicat, l-nu dus în sat fără sâ se

împotrivească cl la aceiace au făcut ei,şi fără să le zică aşâ să facă. Deci având

în satul lor altă chilie gata, l-au închis într’insa; iara cuviosul asemenea se liniştea

şi acolo, fără să vorbească cu cineva. Iarădupă puţine zile, creştinii ce erau locuind

în alt sat, de cca parte de râu, ducâtidu-senoaptea i-au stricat chilioara aceia, şi luândasemenea pre sfântul ridicai, l-au dus însatul lor fără să H se împotrivească cucuvântul, şi să-i silească ca să-l lase,şi fără să se ducă dc voie. Aşâ cu desăvârşire s’a făcut pre sine mort fericitul i

în viaţa aceasta. Pentru care şi adeverindglasul apostolului Pavel, zicea de trei orifericitul: „De accia nu mai viez eu, civiază întru mine Hristos, iarâ ceice acumvieţuesc în trup, vieţuesc întru credinţaFiului lui Dumnezeu, celuice m’a iubitpre mine, şi s’a dat pre sine pentru mine*.(Galateni, cap. 2, v. 20). Cu asemeneachip omorându-sc pre sine fericitul Salaman, ca nici unul vreodată şi-a petrecut v iaţa până s?a mutat către Domnul, că sădănţuiască în veci.

Intru această zi, sfinţii doi mucenici cei aruncaţi in groapa pariei, s’au săvârşit.

St ih : Inlăuntru groapei doi mucenici încă

pând,

IN DOUĂZECI ŞI TR EI DE ZILE 367

Dumnezeeasca dragoste pre frica este afară scoţând.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamnemilueşte-ne şi ne mântueşte pre noi,

Amin.Peasna 7-a, Irmos...

fivp merii In Vavilon, de vă-<t> paia cuptorului nu s’auS d spăimântat, ci în mijlocu

„văpăii aruncându-se, fiind„rouraţi au cântat: Bine eşti„cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.

Cu raza muncirii lumea ailuminat, cântând lui Hristoscu curăţia cugetului şi a sufletului: Bine eşti cuvântatDoamne Dunînezeul părinţilor noştri.

Prea sfinţita prăznuire a îndreptărilor tale, cu cereas

că lumină strălucind, luminează pre ceice strigă: Bineeşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.

A Născătoarei...

înţelepciunii celei prea înţelepte, Fecioară, Maică te-aifăcut, ceeace toate cu înţelepciunea le ocârmueşte cu bu

nătatea cea din îire: Bine cuvântat este rodul pânteeduitău, Preacurată.

Alt Canon Irmos...

Nu ne da pre noi până...

Aceşti doi pururea pomeniţi, Climent cel mare, împreună cu Agatanghel, risipind

întunerecul necredinţii vrăj

maşilor celor răi, luminează

din destul Biserica cu luminapătimirilor, ca nişte pururealuminători, pre cari cu mare

glas să-i lăudăm.Bărbăteşte ai răbdat zgâ-

riiturile şi toate întreitele valuri ale nesuferitelor dureri,rănind pre vrăjmaşii cei nevăzuţi, cu ranele trupului tăumucenice slăvite, părtaşule alpătimirii lui Hristos, şi lo-cuitorule împreună cu îngerii,

lauda mucenicilor Agatan-ghele.

Slavă...

Bucurându-te înţelepte, airăbdat ca un fără de trup grelele înfierbântări de plumb,cele puse deasupra dumne-zeescului tău cap, care ţi-1 ardea preste tot, Agatanghele

ostaşule al lui Hristos, pentru aceea cu credinţă te slăvim.


Arătatu-te-ai o Fecioară!Taină Cuvântului celui negrăit, că îără stricăciune ai încăput întru tine pre Dumnezeu, celce este neîncăput în

tru toate, şi l-ai născut şi culapte l-ai hrănit, vrând să nemântuiască pre noi, cari temărturisim pre tine Născătoare de Dumnezeu.

Peasna 8-a, Irmos:

entru legile părinteşti, fericiţii tineri în Vavilonmai’nainte nevoie păti-

„mind, au scuipat porunca




„cca ncbunească a celuice„împărăţeâ. Şi împreunân-

„du-se cu focul cu care nu„s'au ars, celuice stăpâneşte„vrednică cântarc i-au cân-„tat: Pre Domnul lăudaţi-l„lucrurile, şi-l prea înălţaţi„intru toţi vecii.

ftrătându-vă luminătoriprea luminaţi pre pământ, luminaţi tăria cinstitei Biserici

prea fericiţi; iară în ceruricu strălucirea patimilor voastre, prăznuirea celor întâinăscuţi veseliţi, strigând: PreDomnul lăudaţi-l, şi 1 prea în-nălţaţi îţtru toţi vecii.

Cu veselie prăznuim acumpomenirea cea de bucurie ane voinţelor tale, căci ca un

îără de trup ai răbdat întreitele valuri ale ranelor, ci înlocul acestora veşnica desfătare dupre vrednicie ai luat,bogata răsplătire. Pre Domnul lucruri lăudaţi-l, strigând:Şi-l prea înălţaţi întru toţivecii.

In haină impestrită, şi prealuminată a slavei tu îmbră-cându-te, în locul duhului cumplitei trândăviri, preafericite,In locul muncilor petrecere îngerească, a vieţii celei dea-pururea luând, o ai schimbat.Pre Domnul lucrurile lăudaţi,strigând: Şi-l prea înălţaţi întru toţi vecii.

A Născătoarei...

Pre cel din Tatăl cel pu

rurea fiitor, Cuvântul cel pururea fiitor, şi împreună cu

noscut, iară în vecii cei maide pre urmă întrupându-sedin Fecioară, tot chipul omenesc Dumnezeu l-a făcut luişidupre Ipostas ne amestecatunindu-1. Pre Domnul lucrurile lăudaţi, şi-l prea înălţaţi

întru toţi vecii.Alt Canon, Irmos:

Toate le- ai aşezat Stăpâne...

Cup icăturilesângiurilortalc stingând focul nedumne-zeirii, ai adăpat (prea lăudate)Biserica lui Hristos, care îm-floreâ cu credinţă, şi lăudanelncetat(dupre vrednicie) os-tenelele tale cele mari, luptele, şi vitejiile cele luminate,

înţelepte Agatanghele.Climent cel prea ales şi A-gatanghel întocmai au luat cununile biruinţii. Drept aceeastând înaintea celuice împă-răţeşte preste toţi întru înălţime, ne sunt nouă sprijinitori şi izbăvitori, bine cuvântând şi lăudând neîncetat

pre Domnul.Binecuvântăm pre Tatăl...

Asemănându-te cu tinerii,ceice au stins văpaia, te-aisupus focului, purtătorule dechinuri, ca şi cum ai fi fost fărăde trup, fiind înfierbântat derâvna dragostei Domnului, A-gatanghele, şi cu fierbinţeală

strigai: Binecuvântaţi neîn

T

IN DOUĂZECI $1 TRE I DE ZILE 369

cetat făpturile Domnului preDomnul.

Şi acum, a Născătoarei...Tare mângâiere şi nădejde

neruşinată, zid nebiruit, şidumnezeească apărare, te arepoporul tău celce te laudăFecioară, şi mântuindu-se cubună cântare strigă: Bine cuvântaţi neîncetat lucrurileDomnului pre Domnul.

Irmosul:Să lăudăm,-|bine să cuvântăm...

Toate le-ai aşezat cu înţelepciunea ta, Stăpâne, şifun-„dul pământului iarăş pre-,fcum ştii l-ai întărit, temelia„lui înfigându-o pre ape ne-„mărginite. Pentru aceasta„toţi strigăm, cântând: Bine„cuvântaţi lucrurile Domnu-„lui pre Domnul.

Peasna 9-a, Irmos:

p, re Dumnezeu a-1 vedeap l nu este cu putinţă oa-1/ menilor, spre carele nu

„cutează a căuta cetele îngereşti ; iară prin tine Preacurată, s’a arătat oamenilor„Cuvântul întrupat;, pre ca

rele slăvindu-1 cu oştile cereşti, pre tine te fericim.Cu baia botezului celui

în chipul luminii, făcându-tedesăvârşit, şi cu ungerea preoţiei, şi cu mucenicescul sângespălându-te, fericite, împodobit fiind, bucurându-te, ai a-lergat la cereştile oştiri, de

Dumnezeu fericite.

14I •.I.II >4.1I I ll •••li»«||lllll Ml •l ••«*<••<••••«»»«l»Mi«*ai

Cununa sfinţilor muceniciCuvântul lui Dumnezeu, cu

nuna darurilor a împodobitsfântul tău creştet minunate,Soarele cel neapus al dreptăţii. Pentru care, lupte îndelungate ai suferit bucurându-te.

A Născătoarei

piui şi Cuvântul lui Dumnezeu, cel fără de început în-

trupându-se, fiu Fecioarei seface, cu bună voinţa Tatălui,şi cu împreună lucrarea Duhului celui dumnezeesc. Pentru aceasta tot chipul meu celstricat l-a înnoit, ca un Atotputernic.

Alt Canon, Irmos:Făcut-a tărie cu braţul său...

Ca o pereche frumoasăarătându-se Agatanghel cel lăudat, împreună şi Climent celviteaz, luminându-se cu podoabe muceniceşti; şi acumstau înaintea lui Dumnezeu

împăratului tuturor, purtândcununi cu bună laudă, împreună cu cei fără de trup.

Hu ţi-a fost milă de trup,carele în multe vremi a luatchinuri cumplite, dorind debunătăţile, care au gătit Dumnezeu dumnezeeştilor saleslugi împreună cu cari petreci mucenice Agatanghele,bucurându-te în veci.

Slavă...

Pământul prăznueşteşiCe- |

rul dănţueşte, cetele îngeri-



370 LUN A LU I IANUARIEI U I 4 j i i i i i ' i ' r i ' i n i m u • m r • 4 n • i n ■ i « i u n

lor celor fără de trup se veselesc şi inimile credincioşi

lor cu bună credinţă slăvescastăzi pomenirea ta înţelepte; întru care, pre ceice te cinstesc, mântueşte-i de toatăbântuiala, cu rugăciunile tale.


Luminezi lumea Preacurată, răsărind pre lumina, care a strălucit din Tatăl maipre sus de gând şi mai ’naintede veci, drept aceea îţi strig:Goneşte* Curată din inimamea întuherecul cugetelor celor fără rânduială, ca să teslăvesc.

Irmosul;

Păcut-a tărie cu braţul său,

„pentrucă a surpat pre cei„puternici de pe scaune şi„a înălţat pre cei smeriţi,„Dumnezeul lui Israil, întru„care ne-a cercetat pre noi„Răsăritul cel dintru înălţime,„şi ne-a îndreptat pe calea„păcii.

SVETILNĂ.Podobie : Femei auriţi...

Ca şi Pavel Apostolul totpământul împrejur l-ai alergat, şi cu îndelungate lupteletale ai întins viţe Climente,şi cu mreaja credinţei ai vânat pre Agatanghel, pre cel.

împreună părtaş, şi împreună mucenic, pre pătimitorulcel asemenea numit buneivestiri.

A Născătoarei...

Tu eşti a mea folositoare

Preacurată, şi năzuinţă tare,tu şi apărătoare, şi acopere-mânt, şi la tine cad, strigând:Din nevoile mele scapâ-mă,ca ceeace ai născut bucuria,şi din focul de veci mă răpeşte Fecioară, pre mine celcenădăjduiesc spre tine.Şi cealaltă slujbă a Utreniei dupre rân-

duialâ şi Otpustul.

LA LITURGHIE.

Fericirile Octoihului şi ale sfântului Climent, Peasna 3-a pe 4 Prochimen, glasul al 7-lea: Cinstită este Înaintea Domnului moartea cuvioşilor lui... Stih: Cevoiu răsplăti Domnului... Apostol, cătreFilipeni: Fr aţilor , petrecerea noastră in ceruri ed.j... Aliluia glasul al 2-lea: Preoţii tăise vor îmbrăcă Intru dreptate... S tih :Fericit bărbatul carele se teme de Domnul... Evanghelia dela loan: Zis-a Domnul.. Kv suni uşa».

CHINONICUL.

Intru pomenire’'veşnică ,va Ii dreptul...

INTRU ACEASTA LUNA

I N 2 4 D E Z I L E .

Prea cuvioasa maica noastră Xeni.

La Doamne strigat-am... Stihirile Cuvioasei, glasul 1-iu.

P o d o b i e : C ee ace eşti bucur ia...

SjTfî ai’nainte strămutân-M du-te cinstită, cu gân-^ ~direa şi adeverind cu

fapta, ceeace ai socotit cu

III

IN DOUĂZECI ŞI-4« • •>•• • 4' • • • I »>|l| «•» «•» M • • M l M l . t.M H H i a

cugetul, ai ieşit din sălbătă-ccasca deşertăciune a deşertărilor, şi ţi-ai îndreptatcălătoria, înstrăinându-te cusuirea cea aspră a bunătăţilor îericită Xeni.

A.şezându-te în limanul sânului de pământ celui dum-nezeesc, ai trecut furtuna valurilor lumii. Iară luntrea sufletului tău necufundată pur-tându-o cinstită, de valurile

amărăciunii desfătărilor, petreci plină de poverile celetainice. \

Instrăinându-te cu dum-nezeească urmarea lui Dumnezeu celuice pentru noi s’apogorît de sus către noi, casă înalţe pre cei căzuţi, ai rămas înţeleaptă, necunoscută

rudeniilor; iară credincioşilorşi lui Dumnezeu, mai ales aifost cunoscută, rugându-teXeni totdeauna.

Slavă, Şl acum, a Născătoarei...

Prea slăvită eşti întru neamurile neamurilor, Maică Fecioară Curată, Născătoare de

Dumnezeu Marie, apărătoarea lumii, care ai născut cutrup pre Fiul Tatălui celuifără început şi împreună veşnic cu duhul adevărat. Precarele roagă-1 să ne mântuimnoi.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea,

Dacă a văzut Fecioara cea

fără prihană pre Fiul său spân-

PA TR U DE Z ILE 371• •• «i»«i» i |M l<M<l«t •I* l>IIH1imWl». IMltUlC4iBIOI

zurat pre Cruce, tânguindu-se strigă: Prea dulcele meuFiu! Ce este această nouă şiminunată vedere V Cum te-aipironit cu trupul pre Cruce?Celce toate le ţii în mâna ta.


Intru tine Maică cu osârdie...



LA UTRENIECANOANELE .

Amândouă din Octoih şi al Cuv ioasei pe 4.

CANONUL Cuvioasei.

Peasna l-a, glasul al 8-lea, Irmos :

f ântare săînălţămpopoareminunatului Dumnezeului nostru, celuice a mân-

„tuit din robie pre Israil, cân-

„tare de biruinţă cântându-i şi„strigând: Să cântăm ţie unuia„Stăpânului.

Strein îiind de toată bunătatea şi îiind depărtat deDumnezeu prin fapte necu-vioase, îă-mă al lui cu rugăciunile tale cele bine primiteXeni cinstită cuvioasă, pre

mine, carele laud viaţa tacea streină.A.prinzându-te pre tine fo

cul cel înţelegător, ca pre omaterie lesne arzătoare, te-aplecat să te lepezi cu gândbărbătesc de înşelăciunea cealumească şi de logodnicul celtrupesc, şi a te logodi, curat

cu Domnul.



— I . .

372 LUNA LUI IANUARIE•a m r n i t a i B i a i a i a i i t a a . i a i- . m - iu t a a i i n a .i . a i 4 m B a « i B a i ia n a n a i a i i a a u t a i

Slavă...

Cugetând viaţa streină, deceeace vecueşte în Cer, şinu se trece, ţi-ai răsplătit numirea ca şi cu îapta, şi aialergat ca un cerb setos preurma logodnicului celui nemuritor.


Să lăudăm credincioşii cucântări pre Maria cea preacurată Născătoarea de Dumnezeu, pre cea plină de daruri, pre acoperemântul celdumnezeesc, pre limanul celliniştit, pre mântuirea credincioşilor.

\ Peasna a 3-a, Irmos :

Celce ai în tarii cerurile...

|T\\ iruind dragostea ceaIM dumnezeiască pre sufle-i/ tul tău cel curat, te-a ple

cat pre tine curată, să uiţiostenelele sihăstriei şi firea.

Indulcindu-te de frumuseţile logodnicului celui nemuritor, frumuseţile trupului ţile-ai veştejit, şi te-ai arătatprea frumoasă, locuind în

dumnezeeasca căinară cea deMire.

Slavă...

Dobândind aripi poleiteale bunătăţilor, ai zburat către înălţimea Cerului, fericită,ca o porumbiţă nestricată.

Şi acum, a Născătoare ...

Fecioară, ceeace eşti nor

luminos al Soarelui celui înţelegător, şi prea luminat, ca

rele a răsărit din pânteceletău, luminează sufletele, celorce te laudă.

Irmosul:

Celace ai întărit cu cuvântul cerurile, şi pământul„l-ai întemeiat pre ape multe,„întăreşte-mă către cântarea„slavosloviei tale, Doamne.

Sedealna, glasul al 8-lea.Podobie : Pre înţelepciunea...

Iubind pre Cuvântul luiDumnezeu Tatâl, carele s’aarătat pre pământ pentru bunătate, i-ai urmat ca unui mireprea fericită, şi cu osârdie aipărăsit pre mirele cel strică-cios şi patria, şi bogăţia ceatrecătoare. Pentru aceasta vieţuind pe pământ strein, precum îţi este şi numele, ai o-morît patimile, şi ai câştigatmoştenirea celor vii, de Dumnezeu insuflată Xeni; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască,celorce prăznuesc cu drago

ste sfântă pomenirea ta.Slavă, Şi acum, a Născătoarei...

Intru ispite dc multe feluri de nevoi, ale vrăjmaşilorcelor văzuţi şi nevăzuţi amcăzut, şi de furtuna păcatelor mele celor fără număr fiind ţinut Preacurată, ca către o caldă folositoare, şi a-

coperemânt, şi liman al meu

iii



ÎN DOUA ZFCJ Şl PATRU DE ZlUS

alerg la bunătatea ta. Pentruaceasta Preacurată, roagă precelcc s’a întrupat îără de sămânţă din tine, pentru toţirobii tăi, ceicc te lăudăm ne

încetat, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, rugându-1pre acela cu deadinsul, ier-

I tare de păcate să dăruiască,celorcc ne închinăm cu credinţă dumnczeeştei naşteriitale.

A Crucii, a Născătoarei..,

Mieluşaim văzând pre Cruce pre MielJşelul şi Păstorulşi Mântuitorul, se văitâ lăcrămând cu amar, strigând:Lumea se bucură luând mântuire prin tine, iară pântecelemeu arde văzând răstignireata, care o rabzi pentru îndurarea milei. îndelung râbdă-torule Doamne, adâncul milei şi izvor nedeşertat, mt-lostiveşte-te şi dărueşte iertare de greşeli, celorce laudăcu credinţă dumnezeeştiletale patimi.

Peasna 4-a, Irmos:

cp uvinte, din munte umbros

| din una Născătoarea deVC: Dumnezeu, cu dumne-;)zeească vedere, proorocul„mai’nainte a cunoscut că vei„să te întrupezi; şi cutre-„rnurându-se slăvea puterea„ta.

ftdus-ai lui Hristos zestre:Curăţia, omorârea mădu larilor si ostenelile înfrânării; şi

în locul acestora ai primit împărăţia cerească şi desfătarea cea veşnică,

Ydându-ţi aşternutul culacrimi cuvioase şi mâncândpâinea cu cenuşă, ai câştigatmângâierea cea nemuritoareşi desfătarea raiului.

Slavă...

Dându-te pre sineţi pildăde bunătăţi ai tras multe su- i

flete către mântuire, care s’adepărtat de dorirea lumii,cugetătoare de DumnezeuXeni, vrednică de laudă.


Bucură-te dela noi, preasîântă Născătoare de Dumnezeu. Bucură-te ceeace ainăscut bucuria lumii. Bucu

ră-te singura sprijineala oamenilor, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară.

Peasna 5-a, frmos:

jf ntunerecul sufletului meuvjg- risipeşte-1, dătătorule de

lumină, Hristoase, Dume-„zeule celace ai gonit întu-

„nerecul cel mai dinainte al„adâncului şi-mi dărueşte Iu-„ mina poruncilor tal e, Cuvinte,„ca mânecând să te slăvesc„pre tine.

Ga o junice dorind dedumnezeeasca frumuseţe aPăstorului, strigat-ai: LTndepăstoreşti acum Mire? Undete odihneşti? Spune-mi; căci

374 LUN A LU I IAN UA RIE•<u«aiai»u i mi na«• » »4»»amnmi

doresc şi mă aprind totdeauna a vedea faţa ta cea preafrumoasă.

Dragostea este frumuseţeamea, Mirele strigă, de mă cauţi cinstită, cea luminată cubunătăţile, caută-mă în cerurică eu acolo păstoresc şi totdeauna îmi chem oile păşu-nei mele.

Slavă...

Turturea prea fumoasă,rândurea prea luminată şi privighetoare înţelegătoare te-aiarătat Xeni cinstita şi frumuseţe păstrată lui Hristos, scăpând de cursele cele înţelegătoare ale vânătorilor, vrednică de laudă.


Pre cel de sus fără de maică, în vremile cele de apoil-ai născut celor de jos fărăde tată, Fecioară, înfiinţându-se deplin cu al nostru pentrumulta bunătate. Pre careleroagă-1, să se mântuiască destricăciune, ceioe te laudă.

Peasna 6-a, Irmos:Curăteşlc-mă Mântuitorule...

V t? iaţa ta cea streină, şi?v.j> nevoinţa cea preste fired de om, mărindu-o celce

pentru tine s’a înstreinat prealăudată, te-a împodobit Cuvioasă, cu semne şi cu minunicu adevărat minunate.

Pre mine, carele m’am înstreinat departe de poruncile

Dumnezeului nostru, apro-pie-mă de dânsul cu rugăciunile tale, Cuvioasă, şi mă îăstrein de gheena cea cumplită, şi de patimile celece măcuprind.

Slavă...

Când încunjurarea de stele te vestiă mai pre sus degând la cei de aproape, şi lacei de departe, cu mijlocire

streină, atuncea fiind încununată cu încunjurarea bunătăţilor, te-ai suit către Hristos,de carele doriai mărită Xeni.


Celace şade necuprinspre umerii Heruvimilor, a locuit în pântecele tău cuprinscu trupul, iară nu cu Dum

nezeirea, şi din tine a ieşit,ca să mântuiască pre oameni.Irmosul:

Ourăţeşte-mă Mântuitorule, că multe sunt fărăde-„legile mele, şi mă ridică din-„tru adâncul răutăţilor rogu-„mă. Căci către tine am stri-„gat, şi mă auzi Dumnezeul

„mântuirii mele.CONDAC, glasul al 2-lea.Podobie: Cu curgerile sângiurilor...

Pomenirea ta cea de streini iubitoare Xeni săvârşin-du-o, noi ceice te cinstim pretine cu dragoste, lăudăm preHristos, celce ţi-a dat ţie întru toate putere de tămădu

iri: pre carele roagă-1 totdeauna pentru noi toţi.



in dou ă _zeci p a tru de ze le........ 375

ICOS.

Pre Hristos celce s’a năs

cut din Fecioară în chip strein,Xeni mărită, roagă-i să ne fiemilostiv, nouă celorce alergăm la tine dupre datorie, dinsuflet şi din inimă curată şicu bună credinţă ne silima lăudă pomenirea ta. Caretoate puterile cereşti ca preo purtătoare de lumină, şifără prihană, şi sfântă prăznuirea ta dupre vrednicie o acinstit mărită. Care te rogineîncetat pentru noi to ti.Intru această lună, in 24 dt zile., pome

nirea sfintei Maicii noastre Xeni.Stih ■,Xocj i se înslr ein- eazădc viaţa aceasfa

aiăîat..’Dc care şi ma i 'nai nte v ie ţuind, er a sL ry ină

ca a de v ăra t... A mân do uă sluj nici le Xc r.si sunt mu rind. ,.Dc bunătăţii*', aceleia ne însfcreinate fiind.In douâzţci şi patru de zilt Knii a venit.In iălă luirea Ceruki şi s'a odihnit,

ericita aceasta ţi pururea pomeni-L.J* ta Xeni a fost din narea şi sla-Yf'" vita cetate a Romei, din neam cin-« stit şi râvnttor. Deci vrând părinţii

ei să o mărite, şi gătind toate celece eraude treaba nunţii, ea s’a sculat de a higiLclin cămara cea de mirt Li, cu alic douăfemei ritiere slujnice ale sa]c care fă-cându-şi călătoria pre mare şl trecândşî prin alte locuri, au sosit la cetateace se cheamă Milassa, şi mai vârtos au

ne merit la acea cetate, îiind îndemnatade dutntiezeescul Pavel monahul şi preotul. carele arătând a-se dela Dumnezeu

în ostrovul Co, o a îndreptat spre celemai bune, îti care loc făcând o biserică pre numele sfântului întâiului muţenie Ştefan, împreuna cu cele douaslujnice ale el, şi cu alte câteva fecioareCe se adunase acolo, au arătat multanevoinţâ, aducându-se pre sine spre cereasca petrecere, cu toata răbdarea şipărăsirea simţirii poftelor lumeşti. Decipetrccându-şi bine viaţa şi după cu

vioasa aceea şi fericita ei moarte, şi-aluat de sus mărturia; câ întru ameazăziluminând soarele pământul, s’a Ivit o cruce

de stele, care era înconjurată tic raze luminoase, atât Cât se părea a fi o cunună fericitei, datfi ei de la Dumnezeu pentru îndelungatul post, şi priveghere şifeciorie. Şi aceasta este adevărat, că după

îngroparea moaştelor sale Îei pământ, nu s’amai văzut acea stea cu raze. Deci s'a descoperit şi lucrurile cele despre sfânta, spunând una din 3! uj nici le sale când vreasâ moară, din ce patrie şi din ce neamera fericita. Şi numele cel dela părinţi,care se chema Evsevia, şi deci vrând eaa nu se cunoaşte, şi-a pus numele preurma Xeni.

Intru aceasta zi, pomenirea sfinţilor mucenici, Pavel, Pavsirion şi Teodotion,Stih: Pava irioti si P iv e i am ândoi f raţi ce i

rabdfttori.Curgerea râului ii arată şi Împreună nevoi

turi,lalH grn -nfi7.nl să fie dar s-abîa viind.Strigă Teotiotion pre Dumnezeu dorind.

Aceştia erau pre vremea lui Diocli-tian şi Maxi mi an împăraţii, şi Arian ighe-momil, în Cleopatrida, fraţi dupre trup,

din tânără vârst£ îmbrăcaţi în sliitna monahicească, Şi erau de ani când au fostprinşi, Pavel de treizeci şi şapte, iarăPavsirie dc douăzeci şt cinci. Deci aflândde prinderea lor, Teodotion fratele lor,lăsând petrecerile prin munţi cu tâlharii,(câci şi el era părtaş obiceiuiui acelora)a venit ca să-i vadă pre ti, şi să ii se

închine; şi vSzându-i pre ei ca stă în judecata, n’a cutezat a sc apropia, ci du-

dndu-se într'o parte, cugetă întru sine,oare ce fel de moşteniri vor dobândi fra

ţii săi. Şi înfierbântându-se, s’a întors şis’a mărturisit pre sine creştin înaintea tiranului Arian, şi sărind asupra lui, îlpogorî pre el de pre scaun. Deci îndată cuie înfocate i-a fost bătute princotisle, încă şi în pântece şi ş’a primitsSarşituî vieţii tăindu-i-se capul de sabie.Iară Pavel şl Pavsirle, fiind aruncaţi înrâu ş’au săvârşi; mucenia.Intru accasta ai, pomenirea sfântului mucenic Vavila Cel din Sicilia, şt Timoteiu

şi Agapîe, ucenicii lui.Stih: Vavila mai 'nainte improtiva dracilor

s'a nevoit;




Apoi şi prin sânge s’a chinuit.Pre Agapie împreună cu Timoteiu cel lăudat:

îi cunosc următori învăţătorului pea ară lat.

Ace st sfânt mucenic Vavila, de bunnearn fiind dupre marele Iov, desprerăsăriturile soarelui, a fost născut dinpărinţi de bun neam şi iubitori de Dumnezeu, în vestita Teopoli. Şi învăţân-du-se întru ea, cu învăţătură şi înţelepciunea Domnului; şi sfinţitele dumnezeieşti Scripturi, degrab cu silinţă învă-ţându-le şi din tânără vârstă iubind preHristos, a urât lumea. Deci murind părinţii sai, a împărţit bogăţia pe la săraci,

şi la văduve şi Ia sărmani. Şi scuturân-

dti-se pre sine, de toată lumeasca materie, suindu-se în munte se liniştea avândcu sine şi pre amândoi ucenicii săi, preAgapie şi Timoteiu. Deci făcându-se şipreot, dupre vrednicie a cinstit cinul preoţiei. Dar fiindcă necredincioşii şi vărsătorii de sânge Elîini, grăbeau ca să-lvândă pre ei' ighemonilor, lăsând Roma,s’a dus la Sicilia, fmpreună cu amândoiucenicii săi. Zăbovindu-se acolo, pre mulţi

» a luminat cu darul ce locuia întru el,’ aducându-i la cunoştinţa de Dumnezeu.

Ci fiindcă cetatea nu se poate ascunde,deasupra muntelui stând, precum estescris; nici acesta s’a tăinuit de ighemonul de acolo. Deci prăznuindu-1 pre el,

împreună cu amândoi ucenicii săi, îndatăce a văzut câ cu îndrăzneală mărturiseşte pre Hristos Dumnezeul adevărat, mai

întâiu ia bătut cu feluri de toiage năvălindasupra lor şi roşindu-le trupurile lor. Apoipurtându-i pre ei prin cetate prin muncitori, cu feluri de chipuri şi fără omenie îi ustura: Una adi$ îngrozind prinei cetăţile Siciliei, iară alta plinindu-şiosebita patimă, prin pedeapsa lor. Insăsfinţii mucenici se întăreau, privind laveşnicile bunătăţi. Iară a doua zi tâin-du-i pre ei cu săbiile, i-au aruncat înfoc. Insâ nu a vătămat focul nici de cumtrupurile lor, ci întregi şi nevătămate le-apăzit. Pre cari şi luându-le oarecari credincioşi dupre vrednicie, le-au îngropat

în insula Siciliei.

Intru această zi pomenirea prea cuviosului părintelui nostru Machedonie. Stih: Din nenumăratele părinteştii c tale lo

caşuri a câstigd dorind:Hristoase şi Machedonie unul este luând.

Acest înlru sfinţi părintele nostruI Machedonie, avea lupta şi prive lişte vâr-

I furile munţilor. Nu într’un sat întemein-du-se, ci acum întru acesta sâlâşluin-du-se, acum în celălalt mutându-se, înFinicia, Siria, şi Cilicia. Şi aceasta ofăcea, fugind de îmbulzeala celorce năzuiau la el. Deci patruzeci şi cinci dcani a petrecut aşâ neavând, cort nic i colibă, ci într’o crăpătura adâncă, avându-şişederea. Iară dupăce s’a făcut preot, aascultat de ceice-l rugau şi şi-a făcut chilie.Mai pre urmă înlrebuinţâ şi căsuţi, nuale sale, ci streine, douăzeci şi cinci deani a petrecut, salăşluindu-se în colibăşi în căsuţe. In cât se adună anii luptelor

sale la şaptezeci, cu pâine de orz şi cuapă patruzeci de ani hrânindu-se. M ai

în urmă însă în neputinţă căzând, se hrăneâcu o micâ părticică de pâine şi cu apă.Acest minunat, mare făcător dc minunifăcându-se, draci din oameni isgonincl,şi feluri de boale vindecând şi alte nupuţine prea mărite săvârşeâ. Acestuiaodată ia adus o femee care prea mult cucovârşire mâncâ, din lucrarea drăceascăşi mult pentru dânsa tânguindu-se rudele

sale, se rugau ceice o aduseseră la sfântulca să o miluiască şi sâ o vindece pre ea.Iară sfântul făcând rugăciune o a făcutpre ea să mănânce fireşte; câc i mâncâpreste măsură de mult. Şi lui Dumnezeucu curăţenie, şi cu stăruinţă slu jind anişaptezeci, s'a mutat către Domnul.

Intru această zi, aducerea m oaş te lo r sfântului prea cuviosului mucenic Anas

tasie Persul.

Stih : Anastas ie pentru nevoinţele ta le tc- ai încununat :

IarănouăDarul moaştelor tale ne- ai da t.Mergând Iraclie împăratul Ia Pers ida

şi murind Hosroiu împăratul Perşilor iarăun călugăr dela mănăstirea Mucenicului,văzând oastea împăratului, s’a bucurat.Şi era cu poporul creştinilor, care se întorceau pre la locurile lor şi viind Ia ie-gumenul său, i-a adus moaştele m ucenicului, şi a povestit, că la Persida a tămăduit pre un îndrăcit, puindu-le deasupralui. Deci Iraclie la douăzeci de ani după

împărăţia lui, a adus în Ierusalim cinstitul lemn. Iară un episcop fiind trimis de A rhiepiscopul cel mai mare, în părţile Rom a

IN d o u a z e c i ş i p a t r u d e z i l e 377

nilor, a luat moaştele sfântului de Je-a dusla Chesarla şr dând acolo puţină parte,cealaltă o a oprit, iară cinstitul cap al

mucenicului şi icoana, se cinsteşte şi se înuhtnă tie oel credincioşi în marea şivechea Romă.

Intru aceasta zi, pomenirea sfântului Mucenic Ermoghen ţi Mamant.

Stih : ErxnO hen şi Marnant pri elenii lui Hristos cu adevărat,

A muri pentru el nici cuci s'au îtilricuşat. intru aceasUt zi, prsa cuviosul, p£.riritele

nostru Filon, culce a fost Episcop Culpasiţi, cu pace s'a săvârşit

Stih: Filon din pământeni ^ra Iui Hristos neajLiL'jri aducând.

Căci de la el Darul a fost având.

Intra accastă zi, prea cuviosul părintelenostru F:1ipic preotul, cu pace s'a. săvârşit.S tih: Precum caii cei alergători cu adev ătat,

Filipic bucurându-se in csruri a s bura tLitru actaslâ Ă, sfântul mucenic V ar si m şi

dai fraţi ai Iui, de ţabie s'au săvârşit.Stih: Pre cei trei Ir a| i dumnezeeîisca dra

goste i-a legat,Şi -ca să dorească, dumnezeescul sfârşit cel

ririn sabie i-a itidupiecat Intru aceastâ zi, p/ea cuviosul Zcsimâ cu

pace s’a săvâril.Stih: Zosima* cine vei spune îndelung ale

tale dureri,Prec um şi mur ind Iu, c uuune le ne num ăr at e lo r

ia.e osteneli.In- ni aceas ta zi, pomenirea stântului prii-

crtjcy lui, înain te me rg ăto r ului şi b ot e zăto ru luiloan, aproape de T av ru.

S t i h : Deci litnhn mea pre propoveduitoml cura fi Uudâţidu-1,

Pre carele lin>b<t lui Hristos mai mare de cât pământenii este numindu-l.

In Tril această zi, cuviosul şi de Dumnezeu purtătorul părintele nostru Dionisie cel din Olimp cu pace s’a săvârşit.

Stih : Cu trupul ca un fără de trup ai vi3 ;uit părinte,

ţi acum cu ingerii cei fărăde tr up le veseleşti sfinte.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne,milueşte-ne şi ne mântueşte pre noi, Atrrn,

Peasna 7-a, Irmos:

inerii evrceşti, au călcat4 > în cuptor văpaia cu în-

drăsneală şi focul în„rouă l-au schimbat, strigând:„Bine eşti cuvântat Doamne„Dumnezeule în veci.

Roma se laudă cu scute

cele tale, iară Mflassa şi maimult se laudă, având moaş

tele tale, din care izvorăştiminuni credincioşilor,mireasăa lui Dumnezeu.

Râu de tămăduiri te-ai a-rătat, în ne când noeanurilepatimilor celorce cântă: Bineeşti cuvântat în veci DoamneDumnezeul părinţilor noştri.

S la v ă—

ftdormit-ai patimile celepierzătoare de suflet, prinmulte privigheri fericită; şiai adormit somnul, care secuvine drepţilor, rugându-tepentru lume.

şi acum, a Nascătoarei...

Nu încetă rugându-te, celui ce s’a întrupat dîn tine mai

pre sus de cuvânt, prea lăudată Născătoare de Dumnezeu, să se mântuiască sufletele noastre din cursele vrăjmaşului.

Peasna S - a , Irmos:

Celace: acoper i cu apă cele.. .

|f ogodindu-te (precum esteiKscris) cu un bărbat cu cel

frumos în podoabă, cuHristos; te-ai nevoit a face totfelul de bunătăţi, cu bună credinţă, şi te-ai sălăşluit în dum-

1 nezeeascacămarăceadeMire,slăvită, luând zestre Darul detămăduiri întru toti vecii.

kipitu-s’a, Hristoase, sufletul meu după tine (strigata-icu dragoste) ca un pământ în-



1 II


——

setoşat, pre tine te caut Doam neputincios, şi acum vieţueştine apa cea vie, tie iţi aduc plo în ceruri, unde cu adevăratile lacrimilor, adapă-mă cu râ ţi-a fost vieţuirea ca o fecioaurile dragostei tale, Mântuito ră curată.

rule întru toţi vecii. Bine este cuvântat DomBinecuvântăm pre Tatăl... nul, celce a arătat cinstitele

Infrumuseţatu-te-ai dorind tale moaşte, liman liniştit dede cel cu adevărat dorit, mă- tămăduiri celorce pururea seritu-te-ai Fecioară, lipindu-te primejduesc în noeanul, şi înde slăvitul Hristos, tu ai adus valul patimilor, cinstea sihasMântuitorului ceată sfântă de trilor şi lauda fecioarelor, purfecioare, care ţi-au urmat ţie. tătoare de Dumnezeu Xeni.

Cu carele dimpreună dănţu- Indumnezeindute cu dum-eşti acum la locaşurile cele nezeeştile lumini curată, vezide sus. mai curat pre cel mai desă

Şi acum, a Născătoarei... vârşit dorit, că vezi celeceNumai pre tine podoaba văd îngerii, şi dănţueşti îm

lui lacov te-a ales Cuvântul preună cu toţi cei aleşi, ceTatălui şi în pântecele tău s’a rând pururea deslegare păcasălăşluit, şî precum bine a voit telor, celorce te laudă.a ieşit Preacurată, mai frumos Slavă...

decât toţi oamenii, ca să cureţe firea noastră cea întune- Ca pre un locaş fecioriei,1 •iw 1•_*

r a t aca pre o porumbiţa curata, ca

vUlCtiIrmosul: pre o turturea nevinovată, ca

Să lăudăm bine să cuvântăm»'* pre o mireasă a lui Hristos, şi

Celace acoperi cu ape„cele mai pre deasupra ale„tale, celace pui mării hotar„nisipul, şi toate le ţii. Pre„tine te laudă soarele, pre

bună şi fără prihană, cu unchip al dumnezeeştilor bunătăţi, ca pre o grădină încuiată credincioşii te cinstim, de

Dumnezeu purtătoare Xeni.„tine te măreşte luna, ţie îţi Şi acum, a Născătoarei...

„aduce toată făptura laudă ca Vrmând cuvintelor tale,„Făcătorului tuturor în veci. totdeauna te vom ferici (pre j

Peasna a 9-a, Irmos: tine Marie) neamurile neamuRine este cuvântat Domnul... rilor, că ai născut pre Dum

!=5>etrecând viaţă streină şi nezeu cel adevărat, Preacu J omorând patimile trupu- rată Fecioară carele, face cu

(!/ lui mărită, ai biruit prin adevărat fericiţi pre toţi ceineputinţă pre vrăjmaşul cel ce slujesc lui.

1



IN DO UĂZEC I ŞI CINCI DE ZILE 379I H M H M I I M I I I I I M i M l l I ( • I • I I • • I U IB . It | • • ■ « • • • • I I I I U I I I ■ I I I I I 4 I I I I •■•> I l > l l •

Imosul:

Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, cel

ce a ridicat nouă corn demântuire, în casa lui Davidslugii sale, întru care ne-acercetat pre noi răsăritul celdintru înălţime şi ne-a îndreptat pre calea păcii.

SVETILNA.

Podobie : F em ei as cult aţi glas ...

Dorind prea cinstită Xenide locaşul cel ceresc, tc-ai făcut pre tine streină de patrie,de bogăţie şi de neam, ca oiubitoare de credinţă, dc Dumnezeu purtătoare. Şi ridicân-du-ti Crucea ta, cu osârdieai alergat cătrc Hristos, celcea venit din Fecioară cu mijlocire streină, să mântuiascăpre oameni.

A Născătoarei...

ftrătatu-te-ai Stăpână, câ întreci mai pre sus de totefăpturile Fecioară, născândcu trup pre Dumnezeu şi Ziditorul tuturor, cu a căruiaCruce întărindu-se fem eile

cele cugetătoare de Dumnezeu, vitejeşte au biruit, cucare dimpreună toţi te lăudăm,binecuvântată Marie.

Aceasta poate să se z ică şi in loc de a Crucii. Şi cea laltă Slujbă a Utreniei.

IN T R U A C E A S T A L U N A IN 25 DE ZILE.

Ce l dintru sfinţi părintele nostru Grigorie Arhiepiscopul Constantinople!, cuvân

tătorul de Dumnezeu.

L A V E C E R N I A C E A M I C Ă.

Punem Stihirile pe 4, glasul al 4-lea.


jp u gura cea de Dumnezeugrăitoare, de Dumnezeu

cuvântătorule Grigorie şicu limba ta cea cuvântătoarede Dumnezeu, ai arătat precel lăudat în Treime, pre Dumnezeu cel de o fiinţă, pre Tatăl şi pre Fiul şi pre DuhulSfânt, şi ai uscat nebunia el-linilor şi minciuna, propoveduind adevărul, cu cuvintele

tale cele grăitoare de Dumnezeu.$i vederea ta a fost cins-

*tită şi chipul tău smerit, sfinţite Grigorie. Pentru aceasta

te cinstim cu cântări de bu-



3 8 0 LUNA LUI IANUARIE

curie, şi z ice m; Bucură- te stea înţele g ătoare, car e luminezimarg inile, cu s trălucirea înţeleptelor tale cuvinte: Bucură- te trâmbiţa care propo-v edueşti lumii poruncile luilisus.

Org anul cel mult g lăsuitor,alăut a cea bine alcătuită, flue-rul şi v ioara cea dulce răsunătoare, pre Ierarhul cel prea

înalt, şi marele înv ăţător alBisericii lui Hristos, sâ-1 lăudăm, cântând: Bucură- te a-dâncul dumnezeescului Dar.Bucură- te înălţimea cereştilor înţelegeri, Părinte al păr in

ţilo r Grigorie.Cu praştia dumnezeeştilor

tale cuvinte, de Dumnezeu

insuflate, cu pute re preaslă-vite, ai împr ăştia t ca pre unlup pre A r ie , şi de pa r tel-ai gonit dela turma lui Hristos, păstorule prea bune, păzind oile tale întru păşune aTreimii, pentru aceasta pretine te cinstim, păstorule alpăstor ilor Grigorie .


Pre ma i marele păstorilor, şi cins tea patr iarhilor,pre tâinuitor ul v ăzătorilor deDumnezeu, şi mintea cca prea

înaltăa cug etării de Hristos ,adunându- ne o g ânditorii deDumnezeu, cu duhov niceştilaude să- l lăudăm, zicând: B ucurate izvor ule al cuvântării

de Dumnezeu, râul înţe le pc iu nii, şi curg erea dum ne z e e şte icunoştinţe. Bucură- te s t e aprea luminoasă, călu m e a t o a tăluminezi cu dogmele tale.Bucură- te celace eşti m a r e a-părător al bunei cr e dinţe , şial relei credinţe g onit or pr e aslăvit. Ci o prea înţe le pt e , deDumneze u cuv ântăto r ule G ri-gorie, nu încetă rugându-te

lui Hristos Dumnezeu, pentru ceice săvârşesc purureacu credinţă şi cu dragoste,pomenirea ta cea pl ăc ut ă lu iDumne zeu, şi cinstită.


Născătoa re de D um ne z e u,tu eşti vita cea adev ăr ată, car eai odr ăslit rodul v ie ţii, ţie

ne rug ăm: Roag ă- te S t ăp ân ă,cu Ierarhul Grigorie, s ăs e m iluiascăsufletele noastre.



V eniţi iubitorilor de dum-nezeeaasca înţelepciune, predumnezeescul cuvântător de

Dumnezeu, să-l lăudăm, strigând: Bucurăte înţelepte G rigorie.Stih : Gura mea va grăi înţelepciune, şi

cugelul inimii mele pricepere.

(j ur a cea sfinţită, l im b acea dc Dumneze u g r ăit oar e , şidumnezee as ca minte a în ţe leptului Gr ig orie, toţi s ăo l ău dăm, de Dumnezeu în ţe le p ţilor.



Oasă de ta ină, a dumne-zeeştilor sale cuvinte, a g ătittuturor, marele Gr igor ie; veniţi cr edincioşilor săne ospătăm.

Slavă...

Intru cinstita Treime, înTatăl, C uv ântul şi Duhul , dum nezeescul cuv ântător de Dum

nezeu, a crede a învăţat, în-tr’un Dumnezeu nedespărţit.

Şi acum, a Născătoarei,..

Intru tine Maica lui Dumnezei^ şi întru dumnezeescultău Fiu, marele cuv ântător dcDumnezeu, a crede a înv ăţat,Marîe, MaicăFecioară.

Troparul, glasul 1-lu...pluerul cel p ăs t o r e s c al

cuvântării tale de Dumneze u,a biruit tr âmbiţele ritorilor- ,căţie celuice ai cercat adâncurile Duhului, şi frumuseţilevorbei ţi s’au adaos. Deci roa

găpre Hristos Dumnezeu, Pă

rinte Grigorie, sământuiascăsufletele noastre.Slavă, Şi acum, a Născătoarei învierii.

Gavriii zicând ţie Fecioara,.,

Caută la sfârşitul cărnii.

L A V E C E R N IA C E A M A R E .

După obişnuitul Psalm, cântăm: Fericitbarb al ll!.,. Slava dinlăiu...

La Doamne strigat-am... Stihirile pe 8, glasul 1 iu.

Podobie: Prea Uudaţilor muţeniei,,.

ţfft ărinte Grig or ie, buzele

f

5' tale nu le- a ac ope rit mor

mântul, solitorul uităriică a dumnezeeştei cuvântări1 gură te-ai arătat, dogmele bu

nei cr edinţe şi acum lumii g răind u- le. Pentru aceasta roa-gă-tc, ca s ă dăruiască sufletelor noas tre, pace şi maremilă. De două ori.

Părinte Gr ig or ie , înţelep-

ţeşte de trup te- ai fer it, de celv răjmaşşi înşelător, şi în căruţa bunătăţilor cea cu patrucai, la Cer merg ătoare suin-

, du- te ai s bur at la fr umuseţeacea nespus ă. De care sătu-rându- te, acum te rog i să se

; dăruias că sufletelor noastre,pace şi mare milă.

Părinte Grigorie, luiDumneze u şi oamenilor aifost credincios mijlocitor cuDarul; şi acum cu rug ăciuniletale cele cu bunăîndr ăznealăbine milostiv f ăc ân d u- nenouă, pre Hristos Do mnul nu încetăa-1 rugă, Cuv ioas e, sădăruias că sufletelor noastre,pace şi rnare milă.

IN DOUĂZECI $[ CINCI DE ZILE 381

Stih: Auziţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cc ice locuiţi in lume.



_lll ill

38 2 L U N A L U I I AN U A R I E

Podobie: Cu ce cununi d e laudă...

Veniţi cu sfinţite cântărisă lăudăm pre grăitorul de

Dumnezeu, pre ochiul cel pri-veghetor al Darului, şi guracea prea înţeleaptă a Duhului,pre luminătorul lumii celstrălucit, şi marele glăsuitoral Bisericii. Lauda ortodoxieicea prea luminată, curgereacuvântării de Dumnezeu, râuldumnezeeştilor dogme cel

pururea curgător, izvorul celce izvorăşte apele dumneze-eştei dulceţi. dc două on.

Cu dragoste duhovnicească astăzi să lăudăm pre Ierarhul, pre cel întocmai la o-biceiu cu apostolii, apărătorul bunei credinţe, izvorîrea

grăirii de Dumnezeu, râul învăţăturii cel prea dulce, întărirea cuvintelor celor înaltegrăitoare. Buzele cele din Certunătoare, limba cea cu îoc suflătoare, vistieria înţelepciunii, pre propoveduitorul Cuvântului, podoaba credincioşilor.

Cu cântări dupre datorietoţi să lăudăm pre cuvântătorul de Dumnezeu, pre păzitorul turmei lui Hristos şivânătorul lupilor, cel prea înţelept. Pre zmulgătorul ne-ghinilor celor înstreinate, presemănătorul dreptelor dogme, cel prea minunat. Preizgo-

nitorul ereticilor cel prea tare,

carele a înmulţit cu adevărat,cu dumnezeeasca privegheretalanţii lui Hristos, precums’a căzut, şi lumea a luminatcu dumnezeeştile străluciriale învăţăturilor.

Slavă, glasul al 8-lea...

Limba ta cea deşteptatăspre învăţătură, glăsuind înurechile inimilor, sufletele leneşilor le ridică, şi prin cuvin

tele cele de Dumnezeu grăitoare, scară se află, care suepre cei de pe pământ la Cer.Pentru aceasta Grigorie, deDumnezeu cuvântătorule, nu încetă rugându-te lui HristosDumnezeu, sâ mântuiască dinnevoi sufletele noastre.


Împăratul cerurilor pentru iubirea de oameni, pe pământ s’a arătat şi cu oameniia petrecut. Că din Fecioarăcurată trup luând, şi dintr’însaieşind cu luarea, unul este Fiul

îndoit în fire, dar nu în feţe.Pentru aceasta pre acestadesăvârşit Dumnezeu şi omdesăvârşit, cu adevărat pro-poveduindu-1, mărturisim preHristos Dumnezeul nostru;pre carele roagă-1 Maică nenuntită, să se miluiască su

fletele noastre.

Alte Stihiri, glasul al 2-lea.



IN DO UĂZE CI $1 CINCI DE ZIL E 383

(VOHOD) L um ină lină...

Prochimenul zilei şi cetire.

Dela Pilde cetire.

Cap. 1, Vers 8.

omenirea dreptului cu laude şi binecuvântarea Domnului pre capul lui.Fericit este omul, carele a aflat înţelepciunea, şi muritorul ce ştie price

perea; că mai bună este neguţătoria a-cesteia, decât a aurului şi a argintuluivisteria. Şi mai scumpă este decât pie-t/e!e cele de mu‘t preţ, şi tot ce este scumpnu este vrednic ei; pentrucă lungimeazilelor şi anii vieţii sunt în dreapta ei, şl

în stânga ei bogăţie şi slavă. Ca din guraei ese dreptate, legea şi mila pe limbăle poartă. Deci ascultaţi-mă pre mine ofiilor, că lucruri de cinste voiu să zic. Şifericit este omul carele căile mele va păzi,Că eşirile mele sunt eşiri de viaţă, şi segăteşte vrere de la Domnul. Pentru aceasta

, vă rog pre voi, şi pun înainte glasul meufiilor omeneşti* Că eu înţelepciunea amtocmit, sfatul şi ştiinţa şi gârWul eu l-amchemat. Al meu este sfatul şi întărirea,a mea este priceperea, şi a mea este tăria.

Eu pre ceice mă iubesc pre mine, îi iubesc;şi ceice mă caută vor află Dar. înţelegeţidar cei fără de răutate chibzuiala,’ şi ceineînvăţaţi lipiţi-vă inima. Ascultaţi-mă premine iarăşi; că lucruri de cinste’ voiu sâzic. Şi voiu scoate din buzele mele celedrepte, că adevărului se va învăţă grumazulmeu, şi urâte sunt înaintea mea buzelemincinoase. Câ dreptate sunt toate graiurilegurii mele, nimica nu este într’însele strâmb,nici răzvrătit. Toate sunt drepte celorce

înţeleg şi netede celorce află cunoştinţa.Că vă învăţ pre voi adevărul, ca să fie

în Domnul nădejdea voastră, şi sâ văumpleţi de Duh.

Dela înţelepciunea lui Solomon citire.

Cap. 10, Vers 32.

u:a dreptului izvorăşte înţelepciuneşi buzele oamenilor înţelepţi ştiuDarul cel bun. Gura înţelepţilor se

învaţă înţelepciune, şi dreptatea mânuieşte pre dânşii din moarte. Sfârşindu-se

omul drept, nu-i piere nădejdea; ca fiuldrept se naşte întru viaţă. Şi întru bunătăţile sale va culege roada dreptăţii.

Lumina drepţilor este deapururea, şi delaDomnul vor aflâ Dar şi slavâ. Limba

înţelepţilor ştie cele bune, şi în inimalor odihneşte înţelepciunea. Iubeşte Dom

nul inimile ceie cuvioase, şi primiţisunt lui toţi cei fără prihană în cale. înţelepciunea Domnului luminează faţa celuipriceput; câ soseşte la ceice o dorescmai ’nainte de ce o cunosc pre dânsa.Celace mânecă la dânsa nu va osteni, şicelce priveghează pentru dânsa degrab

I fără de grijă va fi. Că pre cei vredniciei, singură umblă împrejur căutându-i şi

în cărări se arată lor cu bună priinţâ, pre înţelepciune nici odată nu o birueşte

răutatea. Pentru aceasta am fost şi iubitor

frumuseţei ei; şi o am iubit, şi o amcăutat pre dânsa din tinereţele mele Şio am căutat sâ o aduc mie mireasă. Capre Stăpânul tuturor o am iubit, că este

învăţătoare întru ascuns de ştiinţa luiDumnezeu, şi aflătoare de lucrurile lui.Osteninţele ei sunt bunătăţile şi învaţăacea curăţenie şi minte, şi dreptate, şibărbăţie, decât care mai de trebuinţă

nimica nu este întru viaţa oamenilor. Şide pofteşte cineva multă ştiinţă, ştie cele

trecute şi celece vor sâ fie le semueşte,ştie tălmăcirea cuvintelor, şi dezlegărilevorbelor celor ascunse, semne şi minunimai ’nainte ştie, şi întâmplările vremilorşi ale anilor, şi tuturor este sfetnic bun.Că nemurire este într’însa, şi slavă întru

împărtăşirea cuvintelor ei. Pentru aceastaam făcut vorba către Domnul, şi m’amrugat Iui, şi am zis dintru toata inimamea: Dumnezeule al părinţilor, şi Domnul milei, celce ai făcut toate cu Cuvân

tul tău şi cu înţelepciunea ta ai tocmitpre om ca sâ stăpânească făpturile cele îăcute de tine, şi să îndrepteze lumea întru cuviinţă şi dreptate, dă-mi înţelepciunea care şade pre scaunele tale şi numâ despărţi pre mine dela slugile tale,câ eu sunt robul tău, şi fiul slujnicei tale.Trimite-o pre dânsa din ceruri, dela locaşul tău cel sfânt, şi dela scaunul slaveitale, ca fiind cu mine sâ mâ înveţe ceplace înaintea fa ; şi să mâ îndreptezespre cunoştinţă, şi să mă păzească întru

slava sa. Că gândurile celor muritori toatesunt cu temere, şi cu greşalâ cugetele

I lor.

384 LU N A LU I* * * . n • • • l a a i M n i i t i . i 4 n *4 « i» i i • m u » n i ii 4 i» 4 > « > » « •» «

Dela înţelepciunea lui Solom on cetire.Cap. 4, Vers 7.

reptul de va ajunge sâ se siârşa-scă, întru odihnă va fi. Câ bătrâ-

£} J' neţele sunt cinstite, nu cele de mulţi

^ ani, nici celece se numără cu numărul anilor. Şi cărunteţele sunt înţelepciunea oamenilor, şi vârsta bătrâneţelorviaţă nespurcată. Plăcut lui Dumnezeufăcându-se, l-a iubit; şi vieţuind întrepăcătQşi, s’a mutat. Râpitu-s’a, ca să nuschimbe răutatea mintea lui, sau înşelăciunea să înşele sufletul lui. Că râvna răutăţii întunecă cele bune, şi neînfrânareapoftei schimbă gândul cel fără de răutate.Sfârşindu-se preste puţin, a plinit ani îndelungaţi. Că plăcut erâ Domnului sufletul lui. Pentru aceea s’a grăbit a-1 scoatepre dânsul din mijlocul răutăţii. Şi noroadele văzând, şi necunoscând, nici pu-ind în gând una ca aceasta. Că Dar şimilă este întru cuvioşii lui, şi cercetare

întru aleşii lui.

LA LITIE.

Stihirile, glasul 1-iu, singur glasul.

A Iui Anatolie:

Cu dumnezeeşti fapte trupul împreună cu sufletul dupre lege curătindu-ţi, hotarelecuvântării de Dumnezeu aistrăbătut, dumnezeeştile taine învăţându-te, de Dumnezeu arătătorule Grigorie. Şi

în norul cel neapus intrând,aşezarea de lege cea de Dum

nezeu însemnată ai luat, care însemnă pre Treimea ceade o fiinţă. Căreia închinându-ne prin tine, cântând zicem:Unime, ceeace eşti în Treimecunoscută, milueşte-ne prenoi.

Ou cuvântul lui Dumnezeu deschizându-ţi gura ta,

ai tras Duhul înţelepciunii.

IANUARIE■► « <» •• » •> • • • • ! '« « • 4 i i i m u » i i l ia l i f < n t i i i « a * a i ia i i » a i M i ia i « i » i ) i

Şi umplându-te de Dar, dumnezeeştile învăţături ai tunat,de trei ori fericite Grigorie,şi cu puterile îngereşti îm-

preunându-te lumina cea întreită şi nedespărţiţăai propoveduit. Pentru aceasta cu aletale cu v in te luminându-neGrigorie, ne închinăm Treimiicelei cunoscute întru o Dumnezeire, spre mântuirea sufletelor noastre.

Ou limba ta cea de focde Dumnezeu grăitorule Grigorie, limbile cele vătămătoare, cele luptătoare împotriva lui Dumnezeu, ale ereticilor le-ai ars; că dumnezeiască gură te-ai arătat, carecu duhul a grăit măririle lui

Dumnezeu. Şi cu scrisorile ai însemnat fiinţa cea întocmaiputernică a Treimii celei nevăzute şi cu lumina cea întreitstrălucitoare luminând lumeacea pământească, te rogi ne

încetat pentru sufletele noastre.

Slavă, glasul acelaş.Cu Dumnezeeşti fapte trupul împreună

cu sufletul...

Stihira cea dintâiu.


Pentru rugăciunile tuturor sfinţilor, Doamne, şi aleNăscătoarei de Dumnezeu, pacea ta dăne-o nouă, şi ne milueşte pre noi ca un îndurat.



I I I !

IN DO UĂZE CI ŞI CINCI DE ZIL E 38 5

LA ST IHOAVNĂ


P o do b ie : Bucură- te cămara...

Bucură-te izvorul dumne-zeeştei cuvântări, şi locaşulprivirii la cele prea înalte.Că adâncul cel de sus Părintecu binecuvântat gând cercân-du-1, tuturor l-ai arătat, întreit luminătoare a îi o amestecare a luminii unită întruunirea Dumnezeirii, şi între

ită întru cinstitele Ipostasuri;şi cu curăţia vieţii şi cu strălucirea cuvintelor, ai învăţata cinsti pre prea sfânta Treime de Dumnezeu Insuflate.Dela care roagă-te ca să trimită sufletelor noastre maremilă.Stih: Gura m ea va grăi înţelepciune...

Ou raza cuvântării deDumnezeu, noaptea cea întunecată a eresurilor o ai stricat, că la izvorul luminilorcu gând de Dumnezeu cinstitor, şi de Dumnezeu înţe-lepţit ajungând, de Dumnezeu

cuvântătorule, razelor celorce se trimit de acolo te-ai împărtăşit. Că strălucită mintea ta ca o oglindă îăcându-ţi,lumina Dumnezeirii cea întreită şi nedespărţită, Părinte ailuat prea luminat, şi raza ceaunită din destul, o ai încăput,pre care acum roagă-o, să

deâ sufletelor noastre maremilă.

Stih: Gura dreptului va deprinde...

Bucură-te râul lui Dumnezeu, cel pururea plin de a-pele Darului, carele veseleştitoată cetatea împăratului Hristos, cu dumnezeeşti cuvinteşi învăţături. Izvorule al desfătării, noianul cel nedeşertat.Păzitorule cel adevărat şi dupre lege al dogmelor. Apără-torule al Treimii cel prea cald,organul Duhului, minte deş

teaptă, limbă bine glăsuitoare, carele adâncul scripturilor ai tâlcuit; pre Hristosacum roagă-1 să dea sufletelor noastre mare milă.


Inimile credincioşilor, culimba ta arătându-le Grigorie,

rodurile bunei credinţe pururea înîlorite ai crescut în-tr’însele lui Dumnezeu, şi le-ai

împodobit cu curăţia gândurilor, tăind din rădăcină eresurile cele spinoase. Pentruaceasta primind laudele noastre, dumnezeească alăută,ochiul cel priveghetor, păs

torule al păstorilor, vânătoru-le de lupii cei înţelegători.Roagă-te cu deadinsul Cuvântului, pentru sufletele noastre.


Fecioară ceeace nu ştiide mire, care pre Dumnezeu

negrăit l-ai zămislit cu trup,Maica Dumnezeului celui prea

27

386 LUN A LUI IANU A RIE■■ • I I I t < < > ) i > I U»•.»»»>■•»I 1a.» a.a••■.•mu»I ■•i «•I •I ••i iii <<i<i<i «iu lm

înalt, rugăciunile robilor tăiprimeşte-Ie, ceeace eşti cutotul îără prihană; care tutu

ror dărueşti curăţire de păcate; acum rugăciunile noastre primindu-le, roagă-te săne mântuim noi toţi.


Troparul sfântului, glasui 1-iu.

Fl uer ul cel păstores c... De două ori.

Caută-I la Vecernia cea mică.

Şi Născătoar e dc Dumneze u.. . odată.

Şi citirea Cuvântului.

L A U T R E N I E

La Dumnezeu este Domnul... Troparuil sfântului de două ori.


După întâia Stihologhie, Sedealna, glasului al 3-lea.

Podobie: Pe ntru mărturis ire a...

Dumnezeeştei strălucirifăcându-te moştean, cu viaţănematerialnică ai vieţuit, cusfinţirea întocmai numit. Cămai pre sus de îire luminatdescoperind învăţăturile, inortodoxie, credinţa o ai în

tărit, părinte cuvioase. PreHristos Dumnezeu roagă-1 săne dăruiască nouă mare milă.

Slavă asemenea...

Stâlp al Bisericii ai îost,avuţie nefurata a bunei credinţe te-ai arătat, de Dumnezeu cuvântătorule Grigorie,luminându-ţi viaţa ta cu ne-

pătimire şi descoperind dog

mele Treimii, Părinte prea cuvioase. Roagă-te lui HristosDumnezeu, să dăruiască nouă

mare milă.Şi acum, a Născătoarei...

De dumnezeeasca fire ne-despărţindu-te, trup s’a făcut

în pântecele tău, ci Dumnezeua rămas dupăce s’a făcut om,celace după naştere ca şi mai’nainte de naştere maică Fecioară cu totul îără prihanăte-a păzit, însuşi Domnul. Precarele cu osârdie roagă-1, săne dăruiască nouă mare milă.După a doua Stihologhie, Sedealna gla

sul al 5-lea.

Podobie: Cuv ântul cel împre ună...

Priveghind la cuvântul a-devărului lui Hristos, stăpâ-

nia Treimii Dumnezeu o aicuvântat, şi păgânătatea luiArie şi cea fărădelege a luirea credinţă surpând, ca unviteaz al bunei crcdinţe, şipărtinitor Ierarhe, ai luminatpre ceice dormiau întru în-tunerecul necunoştinţii.

De două ori.


Patimile sufletului meucele cu multe dureri, şi boa'lele trupului meu degrab levindecă, şi rătăcirile minţiimele aşază-le, ceeace eşti cutotul îără prihană, şi întruliniştea gândurilor, a aducerugăciuni curate împăratului

tuturor învredniceşte-mă de



IN DOUĂZECI ŞI CINCI DE ZILE 387

Dumnezeu Născătoare, şi acere iertare greşelilor.

După polieleu, Sedealna, glasul al 8-lea.Podobie : Pre înţelepciunea şi Cuvântul,..

Defăimând înşelăciuneacelor rău credincioşi, şi Scripturile deschizând cu dumnezeească cuviinţă, ai trimis învăţături, care au îndulcit cuadevărat mai mult decât mierea inim ile credincioşilor,vredniciile de minune, a sluji |Treimii întru IJnimea Dum-nezeirii. Pentru aceasta chipul Mântuitorului în icoanăl-ai pus înainte, să sărutămcu dragoste omenirea cuvân-tătorule de Dumnezeu, Grigorie ; roagă-te lui HristosDumnezeu, iertare de greşelisă dăruiască celorce prăznu-

esc cu dragoste sfântă pomenirea ta.De două ori


Când va veni să judecetot pământul Stăpânul tutu- 'ror şi Făcătorul, cu cele dea-dreapta să mă împreuni premine osânditul, şi din întune-

recul cel mai dinafară şi dintoată munca pre mine netrebnicul robul tău să mă scoţi,rogu-mă; ca cu mulţumită sămăresc bogăţia bunătăţii tale,de Dumnezeu Născătoare cutotul fără prihană, şi să strigţie bucurându-mă. Koagă-teFiului tău şi Dumnezeu, iertare de greşeli să-mi dăru

iască ; că pre tine te am nări ejde, eu netrebnicul robul

tău.Deci Antifonul dintâiu al glasului al patrulea.


Gura mea va grăi înţelepciune, şl cugetul inimii mele pricepere.

Stih:Auziţi acestea toate neamurile, ascul

taţi toţi ceice locuiţi în lume.Toată suflarea...

Evanghelia dela loan:

Zis-a Domnul către jidovii care veniserăla dânsul: Amin, Amin graesc vouă:Celace nu intră prin uşă...

După Psalmul 50,Slavă, glasul al 2-leâ.

Pentru rugăciunile Ierarhului tău, Milostive curâţeşte mulţimea păcatelor noastre.

Şl acum...


Milueşte-ne pre noi Dumnezeule dupre mare mila ta...

Şi stihira, glasul al 6-lea.

Cuvioase de trei ori fericite prea sfinţite Părinte, păs- itorule cel bun, şi al lui Hristos mai marelui păstorilorucenice, celace ţi-ai pus sufletul tău pentru oi, tu şi acumprea lăudate, de Dumnezeucuvântătorule Grigorie, cere

cu rugăciunile tale, să ne dăruiască nouă mare milă.CANOANELE.

Al Născătoarei de Dumnezeu cu Irmosul pe 6.

Şi ale sfântului două pe 8. CANONUL Născătoarei de Dumnezeu.

Peasna 1-a, Glasul al 8-lea Irmos:

ă cântăm Domnului ce-â luice a povăţuit pre no-S rodul său prin marea



388 LUNA LUI IANUARIE* 1 ^ 1 « I t l l K ii» • i l i n i i m i n e m u « • m i 4 » i i | i » h » o » t i » a «

„Roşie, cântare de biruinţă,„că s’a proslăvit.

Prea curată Născătoare deDumnezeu, care pre Cuvântul cel întrupat pururea ve-cuitor şi prea dumnezeesc,mai pre sus de lire l-ai născut, pre tine te lăudăm.

Pre tine strugurul cel purtător de viaţă, carele izvo-răşti dulceaţa mântuirii a toa

tă lumea, Fecioara te-a născut Hristoase.Neamul lui Adam la feri

cirea cea mai pre sus de minte,prin tine fiind ridicat Născătoare de Dumnezeu, duprevrednicie te lăudăm pre tine.

CANONUL cel dinlâiu al Ierarhului.Al cărui acrostih este acesta la Grec i.

Laud pre fericitul Grigorie cuvântătorul dc Dumnezeu.

Faccrea lui Teofan.

Peasna l-a, glasul l-iu, Irmos:

Hristos se naşte, slăviţi-].,.

re cuvântătorul de Dumnezeu cel al doilea, prestâlpul cel ceresc lumi

nos, trâmbiţa înţelepciunii luiDumnezeu, veniţi iubitorilor

de cuvintele acestuia, cu dragoste adunându-ne, să-l lăudăm, ca pre un cuvântător deDumnezeu.

Cuvântul cel fără începutal Tatălui, carele ca un Dumnezeu este purtător de grijca toate, cu puterea cea de grijepurtătoare fericite, Dar de cu

vânt şi de înţelepciune min

ţii tale dăruindu-ţi, Bisericiica unei maice pre tine Darte-a dăruit.

Mintea stăpân făcându-ţi,poftele trupeşti ţi-ai înfrânatşi încăpător făcându-te dum-nezeeştilor străluciri, pre unDumnezeu în trei feţe a cinsti, ne-ai luminat pre noi Grigorie.

A Născătoarei...

înţelepciunea lui Dumnezeu case eişi şi-a zidit, în pân-teceletău sălăşluindu-se, ceeace eşti cu totul fără prihană,şi plină de Dar, şi mai presus de minte s'a arătat caun om cu acesta unindu-scdupre Ipostas, Curată.


Facerea accluiaş Teofan.Peasna 1-a, glasul 1-iu. Irmos:

Laudă de Dumnezeu văzătorul.

W î? ântuirea începătorului}|r neamului şi a patimi-

j y j , lor noastre, sângele cel

dumnezeesc, ce a curs, ai stătut a-1 aduce întru jertfă, şiacum Grigorie prea înţelepte

fă-ne nouă pre Dumnezeu milostiv.

Slavă...

Table de Dumnezeu însemnate a luat Moisi, intrând

în nor oarecând, iară tu pu-indu-ţi în minte masa cea deDumnezeu primită, cu dea-dinsul pre Dumnezeu ai ru

gat.

IK DOUĂZECI ŞI CINCI DE ZILE 389


Vrând pentru milostivirea

sa, să cheme din moarte şidin stricăciune îirea omenească, Dumnezeu cel prestetoate, Fecioară prea curată, în curat pântecele tău s’a sălăşluit.

Catavasie;Pământul cel roditor...

Peasna a 3-a, Irmos;

u eşti întărirea celorcc

\i> aleargă la tine Doamne,<4 tu eşti lumina celor în

tunecaţi şi pre tine te laudă„duhul meu.

Dâ-ne nouă ajutor cu rugăciunile tale Preacurată, gonind năvălirile cumplitelor în-cunjurări.

Strămoaşei Evei tu te-aifăcut îndreptare, pre începătorul vieţii lumii născându-1,Născătoare de Dumnezeu.

Incinge-mâcu putere, Preacurată, care cu adevărat preDumnezeu l-ai născut cu trup;puterea Tatălui cea ipostat-nică.

Alt Canon, Irmos:

Fiului celui mai 'aainle-..

Având izvorul înţelepciunii, carele neîncetat izvorăşte

învăţăturile cele dc Dumnezeu înţelepţite prea fericite,ai umplut Biserica lui Hristos, care strigă lui Dumnezeu, celuice este preste toate:Sfânt eşti Doamne.

Propoveduitorul buneicredinţe cel cu glas mare şi

cuvântătorul de Dumnezeucel binevestit al cuvântăriidc Dumnezeu, vistieria privirii la cele de sus, din destul ne pune nouă înainte, şine împarte bogat bogăţia ceaneîmpuţinată.

Ritorul cel cu foc insuflat,lăuta Darului cca de Dum

nezeu vestitoare, cu suflarede Dumnezeu grăitoare, şi cuglas insuflat de Dumnezeu,glăsuind prea luminat, cântarea fiinţii celei în trei staturi, nouă ne-a cântat.

A Născătoarei...

De Dumnezeu Născătoare împărăteasă a toată făptu

ra, pre Hristos împăratul tuturor rugându-1 nu înceta, precarele l-ai născut spre mântuirea noastră celor de prepământ, sâ mântuiască, preceice te lauda pre tine.

A lt C a no n, Ir m o s :

Ceea.ce mai ’nainte,.,

Oeîace mai ’nainte de eşi-

rea din pântece ai fost vestitceeace te-a născut cuvioasePărinte, numirea purtându-tidupre vrednicie Terarhe înţelepte. din tot sufletul strigămţie Părinte: Bucură-te.

Slavă...

Celce mai înainte decâta voi cele rele, soţie şi ajută-



I

390........ ....... ............................ LUNA LUI

toare prin dumnezeeşti arătări ţi-ai ales curăţia cea vă

zătoare de Dumnezeu, şi în-ţelepţia, apărătorule al credincioşilor veselindu-ne, strigăm: Bucură-te Părinte.


Alunecarea cea de demulta strămoaşei Evei o ai îndreptat, primind întru tine preCuvântul Tatălui, cclce a în

dreptat pre cei surpaţi, cu putere nebiruită, Maică Fecioară.Catavasie:

întărirea celorce nâdajduesc-.Sedealna, glasul al 8-lea:

Pre înţelepciunea şi Cuvântul...

Deschizându-ţi gura cu Cuvântul lui Dumnezeu, ai răspuns înţelepciune propove-

duitorule al luminii, şi cunoştinţă dumnezeeasca lumii aisemănat, întărind cu adevăratdogmele părinţilor, şi ca Pavel te-ai arătat apărător credinţii. Pentru aceasta şi cetăţean împreună cu îngerii eşti,şi împreună vorbitor cu dânşii te-ai arătat îericite, de Dum

nezeu grăitorule G rigorie;roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celorce prăznuesc cudragoste, sîântă pomenirea ta.

IANUARIE..... ............ ............................. ........

deadreapta să mă impreunipre mine cel osândit, şi din

întunerecul cel mai din afară,şi din toată munca pre minenetrebnicul robul tău să măscoţi Preacurată, rogu-mă; cacu mulţumită să măresc bogăţia bunătăţii tale, Născătoare de Dumnezeu cu totullăudată, şi să strig ţie bucii-rându-mă: Roagă-tc Fiuluitău şi Dumnezeu, iertare degreşeli să-mi dăruiască; căpre tine te am nădejde eu nevrednicul robul tău.

Peasna 4-a, Irmos:

PŞuzit-am Doamne taina i-m conomii tale, înţeles-am

lucrurile tale, şi am prea„mărit Dumnezeirea ta.

Roldă nearată, care ai răsărit spicul cel făcător de viaţă, care dă iumii viaţă, Născătoare de Dumnezeu, mântueşte pre ceice te laudă pretine.

Născătoare de DumnezeuPreacurată pre tine toţi ceiluminaţi te cunoaştem, că ai

născut Soarele dreptăţii pururea Fecioară.Curăţire dărueşte neştiin-

ţelor noastre, ca celace eşti îără de păcat, şi împacă lumeata Dumnezeule, pentru rugăciunile celeace te-a născut.

De două ori.Slavă, Şl acum, a Născătoarei...

Când va veni să judecetot pământul, stăpânul tuturor şi Făcătorul, cu oile cele

Alt Canon, Irmos:Toiag din rădăcină lui Iessei...

Tăinuitor Treimii îăcâii



IN do uA z e c i si CINCI LîE z il e 391

du-te, cu a aceştia cunoştinţălumea ai luminat înţelepte, ra

zele dogmelor strălucindu-le,Cuvioase, ale învăţăturii talecelei adevărate, la care gândind pururea, toţi pre tinecu bună credinţă te lăudăm.

buceafăr luminos buneicredinţe ai răsărit, primindintru tine lumina cea cu treistrăluciri, şi noaptea cea în

tunecată a pagâneştilor eresuri, cu raza dogmelor talecelor înţelepte, o ai gonit, şisufletele credincioşilor părinte le-ai luminat

Pre mintea cea mai presus înfiinţată, izvorul Cuvântului şi al Duhului, care suntdin cel pururea veşnic, cu tu

netul cel de Dumnezeu grăitor prea fericite, Dumnezeua îi zicând-o, cu bună credinţă o ai învătat Aceasta dela dânsul fiind învăţat, delaDumnezeirea cea dumneze-este stăpânit oare cu adevăratşi de lumină începătoare.

$uitu-te-ai în muntele bu-nătăţilor, de cele de jos ose-bindu'te, şi dela lucrurile celemuritoare depărtând u-te, şitable cu măna lui Dumnezeuscrise, învăţăturile curatei teo-loghii ai luat, învăţătorule detainele cele mai pre sus delume Grigorie.

A N ăs cătoar e i, ..

Pre Adam, cel din voia

sa mai ’nainte câzut, I-ai ridicat, ceeace eşti cu totul fără

prihană, născând Viata cea cuun Ipostas din pântece fecioresc, curăţit cu Duhul. Şi ladesfătarea cea nepâtimîtoare,şi dumnezeească şi nestricată,iarăş l-ai adus Stăpână.

Alt Canon, Irmos, aceia^...

Cu minunatul Awacumstând la dumnezeească paza

ta Grigorie, şi pre celce estepre umerile Heruvimilor cu-noscându-1, mântuirii celei atoată lumea te-ai făcut vestitor, pururea strigând: Slavăputerii tale Doamne.

Mai marilor cetelor, celorce se arată aproape, şi înaintea lui Dumnezeu stau, a-

s eman and u-te prea înţelepte,şi celece sunt mai pre sus decât aceea, cu mintea încum-

jurându-let iară nu partea ceade jos; ai ai uns la starea ceaprea înaltă, de acolo aducândoamenilor bogăţie neîmpuţinată.

Slavă-.

Celace ai intrat în norulcel necuprins, şi ca dintru ofereastră de piatră ai văzutdosul, adică firea cea trupească amestecată cu cca fărătrup, şi amestecării celei neamestecate ai fost arătător,sluga lui Hristos; pre acestafă-1 milostiv robilor tăi.

j





Munte înţelegător tu te-aiarătat, din care s'a tăiat ne

grăit piatra cea cinstită, care a zdrumicat chipul întunecatei înşelăciuni, şi cu luminarea Darului a luminat,pre ceice cu credinţă pururea strigă: Slavă puterii taleDoamne.

Catavasie :

Acoperit-au cerurile bunătatea...

Peasna 5-a, Irmos:

37^ ânecând, strigăm tie [fcm Doamne:Mântueşte-ne

JMsi pre noi, că tu eşti Dumnezeul nostru, afară de tine„pre altul nu ştim.

Potoleşte viforul patimilormele cel nestătător, ceeace

ai născut pre Dumnezeu chi-vernisitorul şi Domnul.Slujcsc naşterii tale Prea- ;

curată Născătoare de Dumnezeu, cetele îngerilor şi adunările oamenilor.

Marie Născătoare de Dumnezeu cea nenuntită, nădejdile vrăjmaşilor deşartă-le şipre ceice te laudă pre tine îi veseleşte.

Alt Canon, Irmos:

Dumnezeu fiind păcii...

Dumnezeească vestirea cuvintelor tale, şi al învăţăturilor dumnezeescul Dar, ca unfulger grabnic au încunjurat

tot pământul. Treimii întru

unime şi unimei în Treimesă ne închinăm, de Dumnezeu grăitorule, învăţându-ne

pre noi.Dorit-ai cu adevărat de

înţelepciunea lui Dumnezeu,şi frumseţea cuvintelor ai iubit şi mai mult o ai cinstitdecât toate cele preafrumoasede pre pământ; pentru aceastacu cununa darurilor, prea fericite, cu bună credinţă te-a

împodobit şi de Dumnezeucuvântător te-a făcut.

Ă vedea arătat pre celceeste, ca şi Moisi de demult,tu ai dorit de Dumnezeu grâi-torule, şi dosul acestuia, înpiatră fiind acoperit, a-1 vedeate-ai învrednicit, şi te-ai învăţat adâncul dumnezeeşteifiinţe, cel fără de cuprinderearătat.

A Născătoarei...

Celace ai zidit de demultpre Eva strămoaşa ta, dintine s’a întrupat, osândirea a-celeia, şi- neascultarea arătatvindecând, şi dezlegându-o

ca un îndurat, şi Stăpân altuturor; dc Dumnezeu Născătoare Maică pururea Fecioară.

Alt Canon, Irmos:

Cărbune cu foc dc buzele...

L>ângă tot focul vederii deDumnezeu prea fericite Grigorie, apropiindu-te prin cu

răţia minţii şi a sufletului,



I l l

IN DOUĂZECI ŞI

fără saţiu cu mâinile tale ailuat lumina cea întreit strălucită şi întocmai văzută.

Slavă...

Ou strălucirile luminii celei în trei strălucitoare fiind

încunjurat, şi din lumină fiind aprins, şi cu dumnezeeştiraze, mintea luminându-ţi cuasemenea strălucitoare razepre toţi i-ai luminat.

Ş l acum, a Născătoarei...

Lumină cea din lumină,pre Cuvântul Tatălui unulnăscut cel fără început primind Maică Fecioară; uşă luminii arătat te-ai făcut, preSoarele dreptăţii luminat ară-tându-1.

Catavasie:

Dacâ a văzut Isaia cu Închipuire...

Peasna 6-a, Irmos :

Maină luminoasă dă-mimie, celace te îmbracicu lumina ca cu o haină,

„mult m ilo s tiv e Hristoase,„Dumnezeul nostru.

Pre tine Biscrică lui Dum

nezeu şi cort, poiată însufleţită şi uşă cerească, Născătoare de Dumnezeu credin-

j cioşii te vestim.Chipurilor idoleşti fiin d

risipitor (ca un Dumnezeu)cel născut al tău, Marie dumnezeească Mireasă, este închinat împreună cu Tatăl şi cuDuhul.

T“ “

CINCI DE Z ILE 393

Cuvântul lui Dumnezeupre tine oamenilor (Născătoare de Dumnezeu) te-a a-

rălat scară cerească, că printine la noi s’a pogorât.Alt Canon, Irmos...

Din pântece pre lonâ...

Cu curgerile înţelepţilortale învăţături, prea înţelepte,mintea lui Arie cea prea turbure o ai uscat, întru liniştepăzind turma ta neînnecată, capre o corabie cuvântătoare, întru care ai pus sem inţe lebunei cinstiri cu podoaba cuvintelor tale.

Ca să-ţi îmbogăţeşti minteacu strălucirea cinstitei TreimiPărinte, o ai luminat ca o o-glindă neîntinată şi nouă, de

curând curăţită, prin înfrâ-nare desăvârşit făcându-o;pentru aceasta şi de Dumnezeu prea văzător te-ai ară-tatprin dumnezeeştile arătări.

Cu totul amestecându-tecu raza Duhului, te-ai făcutluminător cu totul luminosPărinte, cu strălucirea cuvin

telor tale luminând marginileşi cu curăţia teologhiei împodobind frumoasă adunareacredincioşilor, de Dumnezeugrăitorule Grigorie.

Hou Samuil de Dumnezeudat te-ai arătat, dat fiind luiDumnezeu şi mai ’nainte dezămislire prea fericite, cu în- jţelepţia şi cu curăţia fiind



3M ........ ................................... LUNA _LUI _1AKUARTE

înfrumseţat şi cu prea sîântă îmbrăcămintea preoţiei Pă

rinte împodobit, mijlocitorfiind intre Ziditorul şi întrezidire*

A Născătoarei...

Rârtie curată, care vrei săprimeşti întru tine pre Cuvântul scris, celce a îost mai

întâiu nescris împrejur dupreDumnezeire» mai’nainte ai îost

cunoscută de prooroci de demult, Maică Fecioară. Că tupre cel nehotârît în pânteceletău negrăit l-ai încăput

Alt Canon, irmos;

Ccice în mare ai suferii,..

Nefiind înnecat cu mintea,fundurile dumnezeescului a-dânc ai cercat, şi dintr’însele j

tu ai scos mărgăritarul Stăpânului, şi tăcerea ca cuvântul ai pus. prea alesule Grigorie.

Slavâ,..

Celace prin curată rugăciune ai alinat marea cea sălbătăcită, şi sârâtura cuvintelor celor streine o ai lepădat

afară, tu Stăpânului ai aduspre poporul cel credincios, cao picătură cerească Grigorie.


Necuprinsă de cugetele o-meneşti este tai na naşteri I talecelei negrăite, şi înfricoşate,Maica lui Dumnezeu; că tuFecioară pre făcătorul tuturornăscând, ai rămas Fecioară.

Catavasie:Strigat-a ţie văzând...

CON DAC. glasul al 3~?ea.

Podobie: Fecioarăastăzi...Ou limba ta cea de Dum

nezeu grăitoare, împletiturileritorilor deslegându-le slăvitecu haina ortodoxiei cea ţesutăde sus, Biserica ai împodobit,care şi purtându-o, împreunăcu noi fii tăi strigă: Bucură-tePărinte, mintea cea prea înaltă

a cuvântării de Dumnezeu,ICOS,De înţelepciunea ta cea de

Dumnezeu grăitoare, şi prea înaltă, umple-mi mintea meacea săracă şi ticăloasă, ca sălaud viaţa ta Părinte. Că nupot să-ţi aduc tie cuvânt, denu-mi vei da Lu mic cuvântşi cunoştinţă, putere şi înţe

lepciune. Ca dintru ale tale,să-ţi aduc ţie, şi din bogăţiabunătăţilor taie, de acolo săam pricinile, şi să încununezcinstitul şi sfântul tău creştet,cu credincioşii strigând: Bucură-te Părinte, mintea ceaprea înaltă a cuvântării deDumnezeu,Intru această lună în 25 de zile, pomenirea celui diratru sfinţi părintelui nostru Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul, a r

hiepiscopul Constantino polei.Stih: A cunoflţite cu ortodoxie fiinţa lui

D-dEiuiti i'U. [celui adevărat)LMa Grigorie wU Darul acesta creştinilor dat. Cuv ântăto r ul de Dumnezeu Grigorie,A m-jrit in două seci şi tiuci dc 2ile a l e l u i

Ianuarie.

cff'w lirele acesta Grigorie cuvântăto-rol dc Dumnezeu, a fost pre vre-

ijfpj'l nea împărăţii lui Valent şi Teo-AVit!. dosie eel mare, a caruia patria cea

pământeasca a fost cea a doua a Capa-

III



IN DO UĂ ZECI ŞI CINCI D E Z ILE 395

docililor, iară cea cerească, Ierusalimulcel de sus. Insă părinţii lui erau de bunneam şi drepţi: Grigorie şi Nona, caremai 'nainte neştiind, se închinau idolilor,iară dupăce au născut pre marele Grigorie,au fost renăscuţi de Duhul sfânt prin apă

şi prin Duh, şi atunCea Tatăl sfântuluis'a făcut ales învăţător şi Arhiereu Nazi-anzului; iară dupăce a ajuns Ia măsuravârstei şi a răzbătut ca nimeni altul, lotmeşteşugul şi ştiinţa învăţăturii, s’a făcuttâlcuitor şi dascăl vieţii sale, şi a cinstitcu cuvinte de laudă de îngropare premarele Vasilie şi pre Grigorie tatăl său,şi pre fratele său Chesarie, şi pre sora saGorgonia. Deci si cine a scris ceva pentrudânsul, n’a luat din altă parte pricinile,fără cât din celece erau scrise de dânsul.Atâta numai este de nevoie a zice, căde ar fi trebuit să se facă la oamenivreo icoană şi stâlp, sâ aibă parte dintoate bunătăţile, acesta era marele Gri gorie; că covârşind şi biruind cu strălucirea vieţii sale pre ceice dupre practicăerau procopsiţi, la atâta cunoştinţa s’asuit, cât toţi erau biruiţi de înţelepciunealui ce avea, şi de cuvintele cele dăscăleştişi dogme. Pentru aceasta a dobândit şinumele a se chemă şi a se zice cuvântă

tor de Dumnezeu. Cârmuind bisericaConstantinopolci, doisprezece ani, pânăla sinodul al doilea. Erâ la statul trupului mijlociu, puţin cam galben şi vesella faţă.>Cu nările late cu sprânceneledrepte, căutătura blândă şi veselă, la unochiu erâ mai mâhnit, care erâ cam trasde un semn de lovitură ce avea la pleopadin sus. Barba nu erâ prea lungă, însădeasă destul. Pleşuv şi alb la păr, barbape margine cam afumată. Şi se faceprăznuirea lui în sfânta biserică cea mare,şi la mărturisirea sfintei Anastasiei, laintrările lui Domnin şi în biserica marilorapostoli, unde i-a pus cinstitele moaşte,Constantin Porfirogcnitul i u b i t o r u l deHristos, şi cu prea evseviosul împărat, cele-a adus din Nazianzul Capadochilor.

Intru această zi, pomenirea prea cuviosului Părintelui nostru Puplie.

Stih : Puplie pc v iaţa cea mat er ialnică lepădând,

Pe cea nema ter ialnic ăşi g ânditoar e es te luând.

Acesta erâ din ceata sfetnicilor, din

?

cetatea Zevgma, ce se află lângă rîul Eu fratului. Deci suindu-se într’un munte

înalt, carele erâ nu mai mult de treizeci de stadii departe de zisa cetate,ş ’a făcut o mică peşteră. Ş i toate câtea primit dela părinţi, le-a împărţit să

racilor, întru toată bunătatea şi sihăstriapetrecând. Deci vestea lui pretutinde-nea mergând, mulţi mergeau către elca să se împărtăşească din sihâstreştilelui nevoinţe. C ă r o r a şi poruncindu-lea’şi face mici chilii, adese ori îi cercetâca nu cumvâ să se afle în chiliile lorafară de trebuinţe ceva. Caci şi însăşipâinea o cumpănea cu cumpăna, şi degăsea la vreunul mai multa, rob pân-tecelui pre acela îl numcâ, şi spre sa

ţiu iubitor de trup. Iară de vedeâ prevreunul ca osebeşte făina de tărâţe,ziceâ că acela se împărtăşeşte de desfătarea sivariticeascâ pre care îi defai-nia istoricii. Ş i noaptea fără de vestemergând la uşa fiecăruia, dacă-1 aflâ făcând rugăciune, cu tăcere iarăşi se ducea. Iar de simţeâ pre vreunul dormind, lovind cu mâna în uşa aceluia,mult îl mustră pre el cu cuvântul, încât din deasa cercetarc a acestuia, multeoarecare icoane s’au făcut tipărite cu

toată bunătatea aceluia. Din care suntTeotechi, şi Atonie, cari şi apărarea,şi îngrijirea pentru fraţi, după sfârşitulsău o a primit asuprăşi. Aşâ bine ne-voindu-se, cu pace ş’a dat sufletul luiDumnezeu.

Intru această zi, pomenirea prea cuviosului părintelui nostru Maris.

Stih : Şi Mar is a cum se află fer icit,Ca celce poruncile lui Hristos a plinit.

Acest sfânt părintele nostru Maris

încă în lume aflându-se, erâ tânăr, frumos, şi cu bun glas. Pentru aceasta

împodobeâ praznicile lui Hristos şi alesfinţilor, cu dulcile lui cântări. Iubeâ pururea pre Dumnezeu, şi poruncile luicu osârdie le săvârşeâ. Ci şl trupul, şi-lpăzeâ fericitul curat, şi sufletul neîntinat, de şi se afiâ între cursele dulce-ţilor, şi se aduna cu oameni lumeşti.Iară când a vrut să se lepede de lume,s’a dus la un sat n u m i t O m i r şi ,

acolo făcându-şi o chilioară şi închizân-du-se într’însa, a petrecut treizeci şi şapte




de ani. Carele de şi primea multa umezeala din muntele megieşit, care umezeai,1mult îl vătâmâ, n’a voit să o schimbe cia lăitias într'infta pânâ la .sfârşitul vieţii_salg. Acesta iubeâ prostia^i de Obiceiu-riî-e celc felurite şi înşelătoare, cu toiulse îngieţoşâ; jubind sărăcia mai mult(fccât multa bogăţie. Şi vieţuind uni nouăzeci, întrebuinţa haine Jâcute din peri decapre. Pâine şi puţina sare, îi plineă trebuinţa hranei. Deci de multa vreme dorind, s*i vuzA aducându-se duhovniceasca

jertfă, preotul întrebuinţând mâinile diaconilor In loc de jertfe! ni c înaintea sa, aadus tainica şi mântuitoare a jertfă. Iară

el de toată dulceaţa umplându-se, i sepâreâ câ vede însuşi Cerul. Aşa binevieţuind şi la ceruri zburând, dSnţueşte

împreuna cu toţi sfinţit, în locaşurile celor întâi născuţi,

4Intru aceasta zi, sfânta MeduJa tu suţiilc wiu foc s'a săvârşii.

Stih: Cinstita Medul a roaba lin Dumnezeu Cuvântului fiind,

Cu robi lui Dumnezeu împreună, nevoitoare s’a arătat, prin foc murind.

Intru această zi, prea cuviosul Apollos cu pace s'a săvârşit.

Stih: Până la slârţilul vieţii bine vieţuind- .Apollos toată obrăznicia diavolului este zdrobind.

* Intru această zi, cuviosul părintele nostru Castin. episcopul Biianliei,

Stih; Pre Castin cel dupre toate ban ţi drept, Hristos l-a arătat din necredincios şi preot,

înlru actastă zi, pomenirea prea cuviosului părintelui nostru Dimitrie ScLevofitactuL

Stih: Lui Dimîtric nimic era din ceslt pământeşti placând,* îndată la cele ncmatctialnice privind- *Intru această zi, sfanţul noul mucenic Av-

xeîitie, carele a mărturisit în Constantinfipnl la anii n mie şapte sute douăzeci, prin sabie s'a săvârşit.

Stih: Mare cununi a crescut lui Avxpntie, La cele cereşti inutindu-se prin sabie.Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne

milueşte-nc şi ne mântueşte pre nor,Amin,

Peasnaj 7-a Irmos:

inerii ceice merseserădin Iudeea în Vavilon

JU» oare când, cu crcdinţa„Treimii, văpaia cuptorului o

1

„au călcat, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti

„cuvântat J)in pântece fecioresc în

trupând u-te, te-ai arătat spremântuirea noastră, pentru a-ccasta ştiind pre maica ta Născătoare de Dumnezeu, cubună credinţă strigăm: Dumnezeul părinţilor bine eşti cuvântat.

Toiag ai răsărit Fecioarădin rădăcina lui Iessei prea fericită carele aduce din floareroadă de mântuire, celorcecu credinţă, Fiului tău strigă:Dumnezeul părinţilor noştribine eşti cuvântat.

De înţelepciune ai umplutpre toţi, şi de putere dum

nezeească, înţelepciunea ceaipostatnică, a celui prea înalt,(prin Născătoarea de Dumnezeu) pre ceice-ţi cântă ţie cucredinţă: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşLi cuvântat.

Alt Canon, InrnQ»:Coconii in buna credinţă...

Cu totul este dor şi dul

ceaţă, cu adevărat cuvântultău Grigorie, cu totul esteplin de veselie şi de lumină,umplând de sufletească mân-gâere, pre ceice cântă cu credinţă: Dumnezeul părinţilornoştri bine eşti cuvântat.

Ou minte luminată la izvorul luminilor ai ajuns, şicu strălucirile cele de acolo

I * k A, 6Z:lr&tc*



IN DOUĂZECI $I CINCI DE Z ILE 397

fiind aprins, ai ars bârfelilelui Evnom ie , Treimii strigând: Dumnezeul părinţilor

bine eşti cuvântat.Deschizând jghiaburile a-dâncului înţeleptelor tale dogme, şi desfăcând izvoarele înţelepciunii, ai acoperit pre căpeteniile înşelăciunii, strălucit fiind cu lumina cea veşnica, şi întreit luminătoare.

A Născătoarei.

Ca ploaia pe lână pogo-rându-se In pântecele tău, s’a

întrupat râul pâcii, şi izvo-rul bunătăţilor, celace picăturile ploii le numără; Dumnezeul părinţilor cel binecuvântat.

Alt Canon, Irmos :

Trccut-a ca printr’o cămară...

înaintea judecătorilor nedrepţilor voevozi stând Grigorie, pornirile ereticilor celorce suflau mai iute decâtSocul, cu buna credinţă le-aiars. Treimii strigând: Dumnezeul părinţilor noştri bine

eşti cuvântat.Slavă...

Pre prea sfânta Treime,izvorul cel neturbure al binecinstitelor dogme Grigorie,din buze vărsându-1 pre pământ, pre cel înţelenit adă-pându-1, purtător de flori l-aiarătat; Dumnezeul părinţilornoştri bine eşti cuvântat.

Şi acum...

Omorâtu-s’a strămoşul, cacelce a gustat (fără cale) dinpom, iară tu o Fecioară! Viaţa cea fără sfârşit odrăzlind,l-ai ridicat pre dânsul să locuiască în raiu, Născătoarede Dumnezeu, Curată binecuvântată.

Catavas ie :

Pre tine celce ai răcorit...


Pre împăratul ceresc, precarele îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-1 şi-l prea

„înălţaţi întru toţi vecii.Săgeţile protivnicilor cele

aprinse, şi în chipul văpăeifăcute asupra noastră, stin-ge-lc, ca să te lăudăm Curată

în veci.Mai pre sus de fire l-ai

născut Fecioară, pre Ziditorulşi Mântuitorul Dumnezeu Cuvântul, pre carele îl pre înălţăm întru toţi vecii.

Pre tine făclie luminătoare,cu raze dc aur, lumina cea

neapropiată, ce s’a sălăşluit întru tine Fecioară, te-a arătat întru toţi vecii

Alt Canon Irmos :

Cuptorul cel răcorit...

întocmai cu Tatăl a îi Cuvântul şi Duhul, cu bunătateaşi cu împărăţia, cu bună credinţă ai Învăţat întocmirea fiinţei şi a firii şi unirea cu-



=

3 ? ? ................................................... L U N A L U I

noscând; pentru aceasta bu-curându-te ai strigat: Bine să

cuvinteze toată făptura preDomnul şi să-l prea înalţe întru toţi vecii.

Mărirei îngereşti te-ai învrednicit, că ai strălucit lumiica un înger, Treimii, prea înţelepte, curăţindu-ti cu osârdie sufletul, trupul şi gândul,căruia acum cânţi veselin-

du-te: Bine să cuvinteze toatăfăptura pre Domnul şi să-lpre înalţe intru toţi vecii.

M ilo s t iv cu rugăciuniletale pre Stăpânul făcându-1,cere Părinte iertare de greşelinouă, celorce prăznuim cucredinţă, sfinţită şi întru totcinstită pomenirea ta, întru

care veselindu-ne, cântăm:Bine să cuvinteze toată făptura pre Domnul şi să-l prea

înalţe întru toţi vccii.Tăinuitor al unei stăpânii

în trei feţe, şi al Dumneze-irii în Treime, prin obişnuinţafaptelor bune făcându-teteolog al Treimii te-ai ară

tat, prea fericite şi acum cânţibucurându-te: Bine să cuvinteze toată făptura pre Domnul, şi să-l prea înalţe întrutoţi vecii.

Al Născătoarei

Cel slăvit cu îngereşti cântări, Cuvântul cel îndestulat,

pentru noi a sărăcit, pre tinefrumseţealui Iacov cea bine-

I AN U AR I Et .*•■•••►«mani••'»•*••• •»»«•••••!•* • amiMMinn !•»•»• •*

cuvântată Maică alegându-te,pentru aceasta lăudându-te,

cântăm: Bine să cuvintezetoată făptura pre Domnul, şisă-l prea înalţe întru toţi vecii.

Alt Canon Irmos:Coconii ceice nu s au spurcat...

Hai pre sus decât văpaiaVavilionului Părinte înălţân-du-te şi mai mult decât aceeacu bună credinţă aprinzân-

du-te, ceresc tăinuitor şi pro-poveduitor al Treimi arătân-du-te, strigi: Bine să cuvinteze toate făpturile Domnuluipre Domnul.

Binecuvân tăm pre Tatăl...

Focul cuptorului ispitelorcelui de fier în multe chipuri Părinte stingându-1 şi lesne din ispite ieşind, la Cerai zburat, strigând: Bine săcuvinteze făpturile Domnuluipre Domnul.


Sfeşnicul cel poleit cu aurcu închipuire a arătat dumnezeească naşterea ta Preacurată cinstită, că tu lumina ceaneapropiată lumii o ai răsărit, căruia strigăm: Să laudelucrurile Domnului pre Domnul.

Catavasie:Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Cu focul cel nesuferit...Peasna 9-a, Irm os :

u adevărat NăscătoareIJj de Dumnezeu, te mărtu-

risim pre tine Fecioară„curată cei mântuiţi prin tine;



I

IN DOUĂZECI ŞI CINCI OF. Z ILE 399

„cu cetele cele îără de trupuri,„mărindu-te pre tine.

De veselie şi de bucurieplină este pomenirea ta, iz-vorând tămăduiri, celorce seapropie, şi celorace te vestesc cu bună credinţă Născătoare de Dumnezeu.

Ou psalmi te lăudăm, ceeace eşti plină de daruri, şineîncetat strigăm ţie: Bucură-te că tu ai izvorât tuturorbucuria.

prumos a crescut rodultău Născătoare de Dumnezeu,solitor, nu celorce se împărtăşesc stricăciunii, ci vieţii,celorce te măresc pre tinecu credinţă.

Alt Canon, Irmos:

Chipul Curatei naşterii laic...

Iţi dă ţie viaţa nestricâ-cioasă Treimea cea stăpâni-toare, pre care Dumnezeu afi o ai zis, primindu-ţi ne-voinţele tale cele pentru dânsaşi învăţăturile şi luptele. Căreia acum Părinte îi stai în-nainte, pentru lume rugător

prea ales.Celace cu raza luminii celei întreit strălucitoare, careiese dintr’o Dumnezeire, eştistrălucit, de sfinţenie tăinui-torule Grigorie, pre ceice telaudă pre tine cu credinţământueşte-i, şi cu teologhia învăţăturilor tale la luminăpovăţueşte-i.

Alergarea cea bună ai săvârşit, pentru stăpânitoareaTreime nevoindu-te şi îndum-nezeire ca un grăitor de Dumnezeu ai dobândit şi plinirea dumnezeescului tău dorai luat dupre vrednicie, celceeşti cinstită podoaba bisericilor

A Născătoarei...

0 înfricoşată minunea ta!Că tu Fecioară Născătoare deDumnezeu, taina cea mai’na-inte de neamuri şi mai’naintede veci ascunsă, întru Dumnezeu celce a zidit toate, născând pre Dumnezeu Cuvântul nespus, o ai arătat.

Alt Canon, Irmos :

Izvorul cel primitor...

Celace adâncul cel de susal dumnezeeştei necuprindericu bună credinţă l-ai deschis,mintea ta ca dintr’o piatră necuprinsă, la Treimea cea dum-nezeească stăpânitoare ţi-airidicat; prea fericite Părinte,pre tine te slăvim.

Celace ai rumpt haina cea

proastă a scripturii legii, şicea dintr’însa dumnezeeascaşi de taină frumuseţe a dum-nezeeştilor scripturi ale Duhului ne-ai tălmăcit nouă;prea fericite Părinte, pre tinete slăvim.

Celce eşti împreună numărat cu cetele cele de suscuvioase Părinte, pentrucă cu



400 LUN A LU I IAN UA RIEi • m • i • i m » i n i i n i s t i i i i i t i i t i i i « » m ...............................................................

dânsele în veci te sălăşlueşti,pentru turma ta fă rugăciune,

către Dumnezeu; prea îericitePărinte, pre tine te slăvim.

unul este Dumnezeu, luminatarătând Întocmirea fiinţii, o

Grigorie fericite.

Slavă.»

Slavă, asemenea.

Celace te-ai învăţat celedumnezeeşti din dumnezeeasca şi mai pre sus de minte în- jsuflare, cuvioase Părinte, şispre împreunarea cea cu ştiin

ţă ne ajunsă, a acelora cu tainăte-ai săvârşit, dupre datoriata cea nemăsurată; prea fericite Părinte, pre tine te fericim.


Tu încăperea dumnezee-ştei necuprinderi Curată, maipre sus de fire te-ai făcut, caceeace ai împrumutat truplui Dumnezeu, carele când s’anăscut îără sămânţă, nu ţi-astricat feciorescul pântece;pre tine te slăvim.

Catavasie;

In lege, în umbră şi în Scriptură...

SVETILNA

Podobie : Cu ucenicii sâ ne suim,

Vnimii celei în trei Ipo-stasuri, şi Treimii celei desăvârşit întru o Dumnezeire,prea înţelepte de DumnezeuCuvântărorule, nc-ai învăţatsă ne închinăm, lumină zicândpre Tatăl, şi pre Fiul lumină, şi iarăş lumină pre Du

hul Sfânt. Insă o lumină nedespărţită, neamestecată. Că

Prea înţelepţeşte slujin-du-te cu înaltă grăire a dogmelor tale, arătat ai învăţatcea negrăită adâncime a tainelor lui Hristos, şi ai lăudatnevoinţele şi vieţile sfinţilor,o Grigorie fericite. Şi făcân-du-te acum Dumnezeu, prin

împărtăşire dumnezeească,mântueşte-mă şi pre mine, şimă primeşte, de DumnezeuCuvântătorule, în locaşuriletale.


Ou Maica lui Dumnezeu,

şi Fecioara Maria, şi cu ma- |rele Vasilie prea înţelepte,stând înaintea Treimii celei

|] neapropiate, pace lumii, şibine credincioşilor împăraţibiruinţe şi nouă mântuire ce-re-ne acum celorce te lăudămpre tine de Dumnezeu Cu

vântătorule, Arhiereule Grigorie, ritorule al Bisericii.

LA HVALITE


Podobie: Celace de sus eşti chemat...

Tăind tu norul Scripturii,ai intrat cu Duhul la luminacea prea înaltă, şi de acolo

luând vărsarea de lumină, pretoţi i-ai îmbogăţit, cu teolo-



IN DO UĂZE CI ŞI CINC I DE ZILE 401

ghia Grigorie prea înţelepte,luminătorule al Bisericii. Si

»

cu fulgerile cuvintelor tale,

norii cei întunecaţi ai eresurilor ai gonit. Pentru aceastate sălăşlueşti, unde este glasul celorce prăznuesc, cu în-gcrii împreună vorbitor fiind,rugându-te neîncetat, să semântuiască sufletele noastre.

Celace de Dumnezeu cuvântător al doilea, şi tăinuitor ai fost dumnezeeştei străluciri, şi al Treimii luminatscriitor, carele de firea ceanegrăită şi dumnezeiască maipre sus de fire ai învăţat Grigorie şi acum prea luminatte îndulceşti de Dumnezeu;pre ceice te cinstesc pre tinepomeneşte-i, şi apărător fiiBisericii, pre care o ai adunat.Că vestirea ta în toate marginile lumii a ie^it, învăţânda mări Treimea cea de o fiinţă.

Arând cu limba de Dumnezeu Cuvântătorule în brazdele inimii, dumnezeiască sămânţă ai pus, cu cuvântarea

de Dumnezeu cea prea înaltă îmbogăţind toată plinirea Bisericii. Drept aceea neghinileeresurilor cu focul Duhuluile-ai ars, cu dragostea dumnezeeştei filosofii fiind hrănit,Părinte al părinţilor şi păsto-rule al păstorilor şi slavacredincioşilor, al preoţilor lu

minătorule, lauda lumii, preafericite Grigorie.

•I)e paharul înţelepciuniiapropiindu-ţi cinstită gura tapărinte Grigorie, ai băut dumnezeiasca apă a teologhiei şicredincioşilor din destul o ai

împărţit şi ai astupat curgerea eresurilor cea pierzătoarede suflete şi pline de hulă;că pre tine ca pre un cârmaciu,te-a aflat Duhul sfânt, împingând şi gonind ca pre niştesuflări de vânturi, pornirilenecredincioşilor, întru unimeafiinţii, Treimea vestindu-o.

Slavă, glasul 1-iu, a lui Anatolie...

Alăutei Duhului, biruitorului eresurilor şi îndulciriiortodoxilor, celui socotit aldoilea cu celce s’a rezemat pepiept, singur văzătorul învă

ţăturilor Cuvântului, înţeleptului Arhipăstor, noi fiii Bisericii cu cântări de laudăsă-i zicem: Tu eşti păstor bun,carele te-ai dat pre tine însuti Grigorie, ca şi învăţătorul Hristos pentru noi şi împreună cu Pavel dănţueşti, şite rogi pentru sufletele noa

stre. Şi acum, a Născătoarei...

Rugăciunile păcătoşi lorprimindu-le, şi suspinul celor necăjiţi netrecându-1 cuvederea, roagâ-te celuice s’anăscut din prea curat pântecele tău, să ne mântuiască prenoi, prea curată Fecioară.

SLAVO SLOVIA mare.Ecteniile şl Otpustul.

28



.r n n . v . - . a

402 LUN A LU I IAN UAR IE

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul Ierarhului ccldintâi Peasna 3*a, pe A, şi din Canonulcel al doilea Peasna 6-a, pe 4. Prochimcn,glasul l-iu. Gura mea va grăi înţelepciune.Stih: Auziţi acestea toate neamurile...Apostolul către Corinteni, Fraţilor, fieşte- cârula se dă arătarea Duhului... Aliluia,glasul al 6-lea. Luaţi aminte poporul meu.Evanghelia dela loan, Zt$-a Domnul eu sunt u.şa...

CHINONICULIntru pomenire veşnică va fi...

INTRU ACEASTĂ LUNĂIN 26 Dfc ZILE.

Prea cuviosul părintele nostru Xenofont şl soţia lui, împreună cu doi fii ai lor.

La Doamne strigat-am, Stihirile glasul al 2-lea.

Podobie: Când dc pre iemn...

f trălucind cu vredniciisufleteşti, cu milostenii,şi cu credinţă, te-ai lu

minat pre tine Însuţi. Că cubucurie ai împărţit bogăţia tasăracilor, şi dreptatea ta rămâne In veci, răsărindu-ţi ţie

Părinte lumină neînserată,unde vezi pre cuvioşii tăi fii,şi pre ceeace i-a născut, locuind în cetatea cea cerească.

Nebăgând seamă mărireacea stricăcioasă, v’aţi învrednicit slavei celei nestricăcioa-se şî dumnezeieşti. Căci călcând toată veselia vieţii, foar-

te aţi dorit de Hristos cel cuadevărat veselitor, purtătorilor de Dumnezeu, carele v’amântuit pre voi de întreitelevaluri, şi de furtuna lumii, şiv’a aşezat la viaţa cea linăşi purtătoare de lumină, preafericiţilor.

Omorând patimile trupului, v’aţi îmbrăcat cu hainelenepătimirii, ţesându-le predânsele cu curăţia vieţii. Şi

încă în trup fiind, aţi arătatvieţuire întocmai cu îngerii,ca nişte răbdători, şi toţiv’aţi învrednicit de slava cea

îngerească întru înălţime, în-dulcindu-vă de lumina ceadumnezeiască.

Slavâ, Şi acum, a Născătoarei...

Humai tu ai purtat în pântece îără strâmtoare pre celneîncăput, făcându-se om pentru bunătatea sa, prea sfântăMireasă dumnezeiască. Dreptaceea te rog, scapă-mă de patimile care mă necăjesc, ca, că-lătorindu-mă pe cărarea ceastrâmtă şi dreaptă, să apucpe calea care duce la viaţă,

Fecioară.A Crucii, a Născătoarei...

Când ai văzut Fecioarăspânzurat pre Cruce pre strugurul cel prea copt, pre carele 1-aipurtatnelucrat în pântece, tânguindu-te te văitai,şi strigai: Fiul meu, pică întru noi vin, prin care să se



Slavă.

TN DOUĂZE CI ŞI ŞA ŞE DE ZIL E•« u t * » «ni» M i m « u i » . • a i f t» a M a » « > « M t f t « ( l i f t a m it ■ ■ •« •» '•« •••( • « i » « na. ..Maaa*»a««»a • •» a * •» .aa4*aa««fta

ridice toată beţia patimilor,făcătorule de bine; cu rugă

ciunile celeiace te-a născutpre tine Cuvinte, ca un milostiv.

403

Troparu l, glasul al 4-lea :Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă, Şi acum, a Născătoarei... Caută la sfârşitul cărţii.


Amândouă din Octoih şl al sfinţilor pe 4.

CANONUL sfinţilor.

Al căruia acrostih este acesta la Greci

Laud pre X enof ont , pre soţia şi pre fiii săi

Facerea lui Teofan.


W eniţi noroadelor să cân-

tăm cântare lui Hristos& Dumnezeu, celuice a despărţit marea şi a trecut pre„norodul, pre carele la slobozit din robia Eghiptenilor,„că s’a proslăvit.

Indulcindu-vă acum delemnul vieţii şi de raiu, deadevărata desfătare cu toată

casa voastră prea înţelepţilor,rugaţi-vă către iubitorul deoameni, să ne mântuim noi,ceice vă lăudăm pre voi.

Pre calea poruncilor taleumblând cu fierbinţeală slugata, Stăpâne, a ajuns la locaşurile cele de potriva doririilui, apucând viaţa cea veş

nică.

Cort nou ca al lui Avra

am, ai arătat tu casa tuturor.Drept aceea dumnezeesculete-ai odihnit în şanurile luiAvraam, dupre vrednicie şidreptate.


Cuvântul cel fără începutcarele a strălucit din Tatălmai ’nainte dc toţi vecii, să-lăşluindu-se cu totul întru tinePreacurată, m’a închipuit dinnou, pre mine tot omul.

Peasna 3-a, Irmos:

Pe pia tr a cr edinţei...

P|iind cinstiţi cu vredniciiprea luminate, aţi stră

in lucit cu vieţuiri prea luminoase, că fapta o aţi arătatsuire, privirii strigând: Tu eştiDumnezeul nostru şi nu estedrept afară de tine, Doamne.

Ca unul ce erai pus ispravnic preste toate, ai primit purtarea de grijă a tuturor, împărtindu-ţi avuţia lacei lipsiţi, primind şi ospă

tând cetele sihastrilor, cuvioase Părinte.Slavă...

Rrănindu-te în legea Stăpânului, ţi-ai învăţat fiii taicu legea şi cu îndreptarea şicu învăţătura Domnului, strigând : Dumnezeule tu eştiDumnezeul nostru şi nu este

sfânt afară de tine, Doamne.



/■

404 LUNA LU I• • «H U I ■ «t|l» • |>tai« « •« • » » O M 4 H . I « •» » • « H . • •


Veniţi să lăudăm credin

cioşii pre ceeace după naştere a rămas Fecioară, preMaria cea mai sîântă decât îngerii, pre cea adevărată Născătoare de Dumnezeu fărăispită de nuntă, strigând: Bucură-te Maică prea curată,bucură-te Stăpână.

Irmosul:

Pre piatra credinţii întă-„rindu-mă, lărgit-ai gura mea„asupra vrăjmaşilor mei; că„s'a veselit duhul meu a cân-„tâ: IVu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este„drept afară de tine, Doamne.


Podobie: Arătalu-te-ai astăzi lumii...

In curele Stăpânului aipriveghiat, săracilor împăr-ţindu-ţi averea ta cu liniştefericite, împreună cu soţia taşi cu fiii tăi. Pentru aceastamoşteniţi dumnezeiasca desfătare.



Priveghind întru poruncileStăpânului şi îndreptând a-semenea într’un chip pre fiiităi şi pre soţie, fericite Xe-nofonte, cu dânşii dimpreunămoşteneşti împărăţiile celede sus, părăsind furtuna tu-

I turor supărărilor. Drept aceeacu bună credinţă vă lăudămpre voi şi cu dragoste vă

IANUARIE•»•»•!>*.«■«.*•» I «ill»Itliltli» *«.•••«I ••"!»•MI I •■•■«••

cinstim, şi cu credinţă strigăm: Purtătorilor de Dumne

zeu prea fericiţilor, rugaţi-vălui Hristos Dumnezeu, iertarede greşeli să dăruiască, celorce prăznuesc cu dragoste,sfântă pomenirea voastră.


Ca pre o Fecioară şi singură între femei, pre tinecare ai născut fără sămânţă

pre Dumnezeu cu trup, toateneamurile oamenilor te fericim, că întru tine s’a sălăşluit focul Dumnezeirii, şi capre un prunc cu lapte ai hrănit, pre Ziditorul şi Domnul.Drept aceea neamul îngerilorşi al oamenilor dupre vrednicie slăvim prea sfântă naşterea ta, şi cu un glas strigăm [ie: Koagă-te Fiului tăuşi Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celorce se închină cu credinţă prea sfintei naşterii tale.

A Crucii a Născătoarei:

Mieluşaua văzând pe Cruce pre Mielul şi Păstorul şi

Mântuitorul, se văitâ lăcrămând şi cu amar strigând: Lumea se veseleşte luând mântuire, iar la cele dinlăuntruale mele mă aprind, văzândrăstignirea ta care o rabzipentru milostivirea milei. îndelung răbdătorule Doamne,adâncul milei, şi izvor nede-şertat, milostiveşte-te, şi dă

I

IN DOUĂZECI ŞI ŞASE DE ZILEMl * ••• >•. » • 41111 «!» I IM! «îl «IliS III fel*. !.«■•«• » ( I •n.fct.ii 10. 1 Iih t4i kil ila «,| «•» • • ■ DI MI I I , I |.l l

rueşte iertare greşelilor,celorce cu credinţă laudădumnezeeştile tale patimi.

405«••■« i n *»!•••>• •4 » • • ■ 4 t i i ■ r a n » i<» ••

Peasna 4-, Irmos:

uzit-am Doamne auzul

Mrânduelei tale, şi te-amproslăvit pre tine unuleiubitorule de oameni.

Scăpând de furtuna vieţii,v’aţi aşezat la limanul buneicredinţe, tineri prea fericiţi.

piind învăţaţi cunoştinţacelor dumnezeeşti şi celor o-meneşti, aţi ales mai de cinstea sluji lui Dumnezeu.

Slavă...

Scăpând minunat din a-dâncimea cea lumească, Cu-vioşilor, v’aţi apropiat de a-dâncimea bunătăţilor.


Fiind izbăviţi cu sângelecare s’a vărsat din coastaFiului tău, Maică a lui Dumnezeu, toţi te fericim.

Peasna 5-a, Irmos:

p\ ătătorule de lumină şi fă-cătorul veacurilor Dom-

y nul, întru lumina poruncilor tale povăţueşte-ne pre„noi, că afară de tine pre alt„Dumnezeu nu ştim.

Sârguindu-te către viaţacea nestricăcioasă, te-ai nevoit Arcadie, sa ajungi la cetatea cea sfinţită şi te-ai a-propiat de mormântul vieţii

celei adevărate.

poarte de bună cuviinţăşi sfinţită cu adevărat estepronia către tine şi minunatăşi proslăvită dumnezeeascaocârmuire a Stăpânului tuturor, prea fericite, Arcadie.

Slavă...

Rristos, celce s’a culcatmai ’nainte în braţele dum-nezeescului bătrân Simeon,purtând grijă pentru tine Ar-

cadic, te-a povăţuit aducân-du-te la un bătrân dumnezeesc.


Pre Fiul cel fără începutşi împreună veşnic cu Tatăll-ai născut întrupat din tinemai pre sus de fire Preacurată

drept aceea te propoveduimNăscătoare de Dumnezeu curată.

Peasna 6-a, Irmos:

Intru adâncul greşelilor...

m , orind de viaţă, fericită,ai năzuit la adunarea

lEi' sihaştrilor, având ajutorIoane suflarea cea vieţuitoare.

L>epădându-te de omorârea răutăţii cea ucigătoare deoameni, şi de otrava cea purtătoare de moarte, ai alergatIoane la mormântul lui Hristos cel purtător de viată.

Slavă...

Viaţa lui loan ai râvnit

căci asemenea ca acela ai lo



406 LUN A LU I IAN UA RIE(«•«•kHiaai»**!* ia«•»a u t » • 4«i.«• » «• ■•••«

cuit în pustii, şi ai vieţuit curat Ioane, curăţindu-te Hristos.


Celce însuş a întins Cerul, alt Cer însufleţit te-a făcut pre tine Născătoare deDumnezeu Curată, şi din tinea răsărit celor dintru întunerec.

Irmosul:

Intru adâncul greşelilor„fiind înconjurat, chem adân-„cul milostivirii tale cel ne-„urmat, din stricăciune Dumnezeule scoate-mă.


Podobie : Ară tatu-te-ai astăzi...

Din marea vieţii scăpând,dreptul Xenofont, cu cinstită

soţia sa, în ceruri împreunăse veselesc cu fiii lor, preHristos mărind.

ICOS.

Streină cale cu dumnezeiască cuviinţă Xenofonte călătorind, împreună şi cu soţia ta v’aţi uitat de fire, ca si

cum aţi fi fost fără trupuricu adevărat pre pământ ară-tându-vă; pentru aceasta şiuşile cereşti vouă s’a deschis,şi împreună cu îngerii dăn-ţuiţi, ca ceice aţi fost ai vieiDomnului dumnezeeşti lucrători, împreună şi cu fiii voştri.Deci, rugaţi pre Hristos, să

dăruiască rază de luminare întunecatelor noastre inimi,

mină; pre Hristos dătătorul

de cununi slăvind.Intru această lună în 26 de zile, pomenirea prea cuviosului părintelui nostru Xenofont, a soţiei lui Maria, şi a fiilor

lor; Arcadie, şi loan.

Stih : Cei de pre lângă Xenofont, pământul

au părăsit.

Şi !a bogată masa Cuvântului ca nişte slugi s'au primit.

Împreună cu fiii şi cu soţia Xenofont,In a douăzeci şi şase zi a răposai.

Acest prea cuvios Xenofont erâ dinConstantinopol, carele şi pre dinafară erăbogat, şi pre din Iăuntru mai mult sprecredinţa ce aveâ către Dumnezeu. Dec i,trimiţându-şi pre amândoi fii la cetateaBeritului din Finicia, pentru deprindereaşi învăţătura, şi spărgându-se corabia cudânşii, a purces de s’a dus cu soţia sa,ca să-şi caute feciorii. Pre care aflându-ila Ierusalim îmbrăcaţi în chipul monahicesc,se făcură monahi şi el cu soţia sa, şi

ataca au sporit în bunătăţile sufletului, şiei şi fiii lor, cât s’au învrednicit a faccşi minuni. Şi fiind plăcuţi Iii Dumnezeupână în sfârşit, s’au mutat către Domnul.

Intru această zi, pomenirea cutremurului celui mare.

S t ih : Cuvinte clătit-ai pământul, dar iarăş

ai încetat.

Că de cât mânia, îndurarea iţi este mai multă cu adevărat

Acesta s’a făcut la sfârşitul împărăţiei

lui Teodosie celui mic, Fiul lui Arcadieşi al Kvdoxiei, în ziua Duminecii, Ia douăceasuri din zi, şi a căzut zidurile cetăţiide cutremur, şi multă parte de casc s’ausurpat, mai aîes de la intrările Troadisiilor,până Ia poarta Iui Tetrapil cea de aramă,şi a ţinut cutremurul trei luni. Intru care

împăratul făcând litanii cu tot soborul, culacrimi zicea: Scapă-mă Doamne de dreaptata urgie, şi şterge păcatele noastre prinpocăinţă; căci ai clătit pământul, şi l-aicutremurat pentru păcatele roastre. Pen

tru ca să te prea slăvim pre singur bunul,şi de oameni iubitorul Dumrezeul nostru

celorce săvârşim pomenireavoastră cca purtătoare de lu-

IN DOUAZfia Şi ŞASE T)F. ZILE; 407

Intru această zi, pornEînlrea prea cuvio sului părintelui nostru Simeon cef numit

vechiul

Stih : Simcoane vecmule (.ârâna Jupădând.,.P r i n ţărână CSfUi! v ^cjiţiiH ri . vrjijnnPŞ eţiţisfărâm ând-

Acesta din copilărie, iubind paşnicaviaţS, şi Intru o crapii tură mică sălăşlu-indii se, nici o hrand omeneasca primea;ClLCi nurn-ti biir iEie iiile ue Se îpân ân că le

uneltea spre hrana. Deci, având dumn^zeasCci dorinţa, s'a dus la muntele Si-naiului, intrând inlauntru peşterii, întrucare oarecând a’a ascuns Alotel cizâudcu faţa în jos, jjapte zile fărft dc- hrană

înlru rugăciuni în Iaci inii zăbovitidiiş^

nu s’a sculat mai'nainte, pânSce a auzîtdumnezeesc glas pomncindfeţ sa se scoale,şi s£ âiănânce trei mere ee-t erau !ui puse

înainte. Deci, sculandu-se (căci erâ prefaţâ zăcfl;id) ţi aEJăddy cele hei mere, tupsârdjfc le-a mâneai; A pui pogorânJu-scdin munte, şi zidind doua mâfiâatiri, aluat sfârşitul os ten ici oase i vieţi, prea slă-vite minuni mai 'nainte săvârşind, sprelauda tui Dumnezeu.

Intru ac ea stă eI, pom enire a sfinţiror mucen ici Anii nia preo tul şi Petru temnicerul, şi alţi şapie BJujftori ceau fost cit dânşii.

S t ih : P-elru îiuprtuiiB, cu cei ţapii; in mitreflu intrat.

Cu care ţ i A nan ii tu du!eeată s'a im-p reunit .

Aceştia erau pe vremea împăratuluiDiocliţian ţi a Iui Maxim i ghem o nu! îtiFini ci a. Către carele fiînd adus sfântulAnania, şi pre Hristoa mărturisind şi preidoli batjocorind, a fost băltit cu toiegeşi ura pie âpaLe cu friguri înfocate, şi tftif pre părţile cele arse cu oţet şi cu saramură,Careie prin rugăciune a cutremurat capi-ştea, şi pre idoli i-a surpat la pământ* apoifiind pus la închisoare, s'a împărtăşit dehrană dumnezeeasca, ţtflde a adus la credinţa lu i! Iri&los, pre p<52itoralinchiscri:; cueariieîmpieuuâ, din poruncă guvernatoruluiMaxim, a SuferiL sfârşitul prin lunecare

în mane, împreună ci\ ajţs şapte usfaji,ce i-a tras Ia credinţa lui Hristos, scăpând minunat din prea CMmpiitele mtitici.

]Titm afsaaffl 7.Î, prea ftuviflsLll A i t i f t n â £Upace sa săvârşit

Stih: Auuni| LoL firul vîeţa plinind,Viata, cart niciodată mi se piinc^te, este

moşteninc.

In tiu ace&stă zî, pn#a cuvy;stil Gavriil, cu pace s'a săvârşit.

Stih: Trnprşi.ină cu. Gavriil cel al interilor mai intâiu -:t stător.

Ilriji^ys pune ţii pre nuui Gavriii împreună şezător.

Intru această ii. doi mucenici cei din Fri- ih„ bătuţi j'm bâ ' Lr rL.Stih ; De: nevoitori, dc toîcgc rănindu-stGrabnica iniprCMKă vind-ecare au aliat in-

cununlndu-sc.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamnemilueşte-ije şi ne mântueşte pre noi, Amin.

Peasna 7*a, Irmos:

[jf* orunca cea protivnică iuiDumnezeu, a tiranului ce-

i 1' lui călcător de lege, în-„naltă văpae a ridicat; iară„Hristos atins cinstitorilor de„Dumnezeu tineri, roua Du-„hului; celace bine este cu-„vântal şî prea slăvit.

Purtătorul de Dumnezeuvăzând prin curăţia gânduluia vestit adunarea voastră mai

înainte; ca Dumnezeu cel dreptrăsplatindu-vă vouă dumne-zeeşte pentru buna credinţă,v’a adunat Ia un loc, ca unmilostiv.

Slava...

Văzând iubitorul de oameni râvna voastră cea ortodoxă, şi primindu-vă credinţa, şt plecându-se la dorireavoastră pre voi pre toţi v’aadunat la o cunoştinţa, ca un

îăcător de bine, şi purureaprea slăvit,

Ş i ac um, a Năs c ăto ar e i.. .

Nădejde neruşinată, şi nădejde întărită, zid nemişcat,acoperemânt şi ajutor fii-mi

408 LUN A LU I IAN U A RIEa H H t a . ■ ■ • ■ • i I ' • ■ i n . . . i ■ i ■ m i ■ a m . m ■ a . a . l < ........ . • •a a • • • a a m .............

Irmosul:

Să lăudăm, bine să cuvântăm...mie celuice nădăjduesc latinePreacurată; că la tine îmi estetoată nădejdea mântuiriimele.

Peasna 8-a, Irmos:

Cuptorul ccl cu foc...

Cuptorul focului ce vă ardea tare, bârbăteşte 1-atirăbdat, pentru despărţi

rea unuia de altul, că ru-pându-vă la cele dinlăuntrude boldul unirii, aţi răbdatchinuri muceniceşti.

De sus v’a umbrit prevoi nor de rouă a iubirii deoameni, în munţii Sionului,unde a înfierbântat roua Duhului pre ucenicii, cari strigau: Binecuvântaţi toate făpturile pre Domnul.

Binecuvântăm pre Tatâl...

Rugaţi-vă părinţi prea fericiţi, să ni se facă Făcătorulde bine m ilostiv şi blând nouă,celorce acum fericim sfinţită pomenirea voastră, caresunteţi uniţi din fire, şi adunaţi cu Darul.


Pre unul născut Fiul luiDumnezeu, Cuvântul celcea strălucit negrăit mai ’na-

j inte de veci din Tatăl cel fără început, pre celce s’a făcut întâi născut decât toată zi- \\direa, l-ai născut Maica luiDumnezeu; pentruaceea toateneamurile te mărim.

Cuptorul cel cu foc oare-„când în Vavilon, lucrările„ş’a despărţit cu dumnezeea-

l „sca poruncă, pre Haldei ar-„zând, iară pre credincioşi răcorind; pre ceice cântau: B inecuvântaţi toate lucrurile„Domnului pre Domnul.

Peasna 9-a, Irmos:

Pre Dumnezeu Cuvântul...

■ idicând pe umere Cruceaf e lui Hristos, aţi săvârşit(yU calea sihăstriei, cu ade

vărat toată bunătatea săvâr- işind, pânăce aţi luat însăşiviaţa cea cu adevărat nemuritoare, încununându-văcu toată casa voastră.

Stăpânind cugetul trupului, aţi adunat bogăţia Du

hului, luând Dar de tămăduiridin izvorul darurilor, de careacum apropiindu-vă, în vecivă odihniţi.

Slavă...

Biruind Cuvioşilor meşte-şugirile balaurului, la sfârşitul nevoinţelor v ’aţi cinstit,luând (dupre vrednicie) cununile dreptăţii dela Hristos.Fre carele acum rugaţi-1, săse mântuiască sufletele noastre.


Mireasă dumnezeească,pre cel mai ’nainte fără demaică după întâia naşterere,



1

IN DO U ĂZE CI ŞI ŞA PT E D E Z ILE 409

l-ai născut fără de tată întrupat pentru noi, cunoscându-se

în două firi, dumnezeească,

şi omenească, carele se încredinţează prin lucrări.Irmosul:

Pre Dumnezeu Cuvântul„cel din Dumnezeu, carele„cu negrăită înţelepciune a„venit să înnoiască pre A-„dam cel căzut rău prin mân-„care întru stricăciune, din„sfânta Fecioară negrăit fntru-„pându-se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude„îl mărim.

SV E T I LN A

Podobie: Celce a împodobit Cerul...

Impărţitu-ti-ai bogăţia săracilor, dupre plăcerea lui

Dumnezeu, şi înstreinându-ţete-ai unit cu Domnul o X*e~nofonte! Pre carele roagă-1prea fericite, ca sâ ne scapepre noi din patimi,

A Născătoarei...

Oştile îngerilor şi cetelesfinţilor, cu adevărat le-au în

trecut măririle tale, Preacurată. Pentru aceea roagă preHristos pentru poporul celgreşit.Şi cealaltă slujbă a Utreniei dupre rân-

duială şi otpustul.

IN T R U A C E A S T Ă L U N Ă

IN 27 DE ZILE.Aducerea moaştelor celui dintru sfinţi părintelui nostru loan gură de aur, Ar

hiepiscopul Constantinopolului.

L A V E C E R N I E

După obişnuitul Psalm, cântăm:

Fericit bărbatul... Slava dintâiu.

La Doamne strignt-am... St ih irile pe 8.Glasul al 4-lea.

Podobie: C a p r e u n v i t e a z . .

râmbiţa cea cu aur fe-recată, organul cel deDumnezeu insuflat, no

ianul dogmelor cel nedeşertat, întărirea Bisericii, minteacea cerească, adâncul înţelepciunii, paharul cel cu totulde aur, carele varsă din sinerâuri de învăţături curgătoare

de miere, şi adapă făptura;cu dulce cântare să-l lăudăm.De două ori.

Steaua cea neapusă, carecu razele învăţăturilor luminează toată partea cea de. suptsoare, pre învăţătorul pocă-inţii, buretele cel cu totul deaur, carele şterge umezeala relei desnădăjduiri, şi rourează

410 LUN A LU I LVN UA RIE•• • M • • « • M • • a ; a a • ( a n i >•« .a « -a . • a i m a •

inimile cele topite de păcate.Pre loan cel cu cuvinte deaur, dupre vrednicie să-l cins

tim. îngerul cel pământesc, şi

omul cel ceresc, rânduneauacea bine grăitoare şi mult glăsuitoare, vistieria bunătăţilor,piatra cea nezdrobită, pildacredincioşilor, cel cu mucenicii asemenea, întocmai stătător cu sfinţii îngeri, cel a-semenea la obiceiu cu apostolii; întru cântări să se mărească Gură de aur.

Alte Stihirl, glasul al 4-lea:

Podobie: Celce de sus eşti chemat...

Sfinţită dănţuire să facem,că cununa Bisericii lui Hristos cea în chipul aurului spre

mărire împărătească astăzidin Comane cetatea împărătească vine, luminează strălucind de sus întru întoarcerea sa, la împărăţia cea fărămaterie pre credincioşi aduceşi la împăratul tuturor îi a-propie. Pentru aceasta strigăm, cu numele de aur nu

mite Părinte: DumnezeesculeHrisostoame, cel cu totul deaur, roagă-te, să mântuiascăşi să lumineze sufletelenoastre.

De două ori.

0a un Cer luminos al Bisericii, la apus, o Hrisostoame!Isgonire ai luat prea cumplit,

şi luminezi astăzi făpturii fărăapunere bucurându-te, încăl

zeşti împodobit fiind cu stelele minunilor, înţelepte. Porţipre Hristos cel mai strălucit

de cât soarele, carele luminează acum întoarcerea ta;pentru aceasta strigăm: Prealuminate de lumină purtăte-rule, Hrisostoame prea înţelepte, roagă-te să mântuiască,şi să lumineze sufletele noastre.

Acum Cerul cu îngerii dăn-ţueşte, împreună cu făpturase veselesc adunările omeneşti, că celace a arătat prepământ pre toţi gânditorii decele cereşti prin dumnezeiască scara cinstitelor sale cuvinte, acesta prin suirea dum-nezeeştilor trepte, ca un nouIacov arată pre dumnezeeştii

îngeri, cari se bucură de întoarcerea lui. Pentru aceastastrigăm, prea fericite vorbi-torule împreună cu îngerii ceifără materie: Hrisostoame,roagă-te să se mântuiascăsufletele noastre.

Slavă, glasul al 4-lea, a lui Cosma.

Hu era cu cuviinţă ţieHrisostoame, lăsând Constan-tinopolul, să locueşti în Comane. Pentru aceasta de Dumnezeu îndemnată îiind toatăa-dunarca împărătească, iarăşte-a întors în Constantino-pol, şi s’a veselit Biserica vă-zându-te pre tine, mărturisin-

du-te, şi zicând: Măreşte mărirea mea pre Domnul, carele



Iii.

IN DO UĂZECI Ş I ŞA PT E DE Z ILE 411• i r e i . | i i i 4 « . i > i • « i m n i > .« « « m i n i • • » ► • •• ■ * 4 ^ « i c i t u

mi-a întors mie pre mirelemeu, şi întărirea credinţii, primirea vredniciilor mele şi o-dihna tâmplelor mele, şi în-

nălţarea înţeleptei smereniei,şi adâncul milosteniei şi bogăţia sărăciei mele şi înde-lungarea pocăinţei. Pentru a-ceasta te rugăm pre tine cuvioase Părinte, cere pace, şisufletelor noastre mare milă.


Proorocul David, carele

pentru tine este a lui Dumnezeu Părinte, cu cântarea mai’nainte pentru tine a glăsuit,către celce a făcut ţie măriri. Stătut-a împărăteasa dea-dreapta ta. Că pre tine Maicăsolitoare vieţii te-a arătatDumnezeu, carele fără de tatădin tine a se face om bine avoit, ca iarăş să zidească chipul său cel stricat de patimi,şi oaia cea rătăcită, din munterăpită, aflându-o, pre umereridicându-o, la Tatăl să o a-ducă, şi dupre voia sa cu puterile cereşti să o împreuneze,şi sământuiascăNăscătoar e

de Dumnezeu lumea, Hristoscelce are mare şi bogată milă.VOHOD: Lumină lină...

Prochimenul zilei şi citirile.Dela Pilde citire, cap. 10, vers. 8.

Pomenirea dreptului cu laude, şi binecuvântarea Domnului pre capullui. Fericit este omul, carele a a-flat înţelepciunea, şi muritorul ce

ştie priceperea: câ mai bună este negu-ţătoria aceştia, decât a aurului şi a ar

gintului visteria. Şi mai scumpa este decâtpietrele cele de mult preţ; şi tot ce este

scump nu este vrednic ei. Pentrucâ Iun"gimea zilelor şi anii vieţei sunt în dreaptaei şi în stânga ei bogăţie şi mărire. Cădin gura ei iese dreptatea. Legea şi milapre limbă le poartă. Deci, ascultaţi-măpre mine o fiilor, câ lucruri de cinste

voiu sâ zic. Şi fericit este omul, care căile mele va păzi. Câ ieşirile mele suntieşiri de viaţă şi se găteşte vrere delaDomnul. Pentru aceasta vă rog pre voişi pun înainte glasul meu fiilor omeneşti.Câ eu înţelepciunea am întocmit, sfatul,ştiinţa şi gândul eu l-am chemat. Al meueste sfatul şi întărirea, a mea este priceperea şi a mea este tăria. Eu pre ceicemă iubesc pre mine îi iubesc: şi ceicemă caută vor aflâ Dar. înţelegeţi dar cei

fără de răutate chibzuială şi cei neînvăţaţi lipiţi-vă inima. Ascultaţi-mă pre mineiarăş că lucruri de cinste voiu sâ zic.Şi voiu scoate din buzele mele cele drepte,că adevărului se va învăţa grumazul meuşi urîte sunt înaintea mea buzele mincinoase. Cu dreptate sunt toate graiurilegurii mele, nimica nu este într’înselestrâmbt, nici răzvrătit. Toate sunt dreptecelorce înţeleg şi netede celorce află cu-noştiinţa. Că vă învăţ pre voi adevărul,ca sâ fie în Domnul nădejdea voastră şi

şi să vă umpleţi de Duh.Dela înţelepciunea lui (Solomon cetire.

Cap. 4, Vers. 14.

ăudându-se dreptul, se vor veselnoroadele; că pomenirea lui estefără de moarte. Pentrucă dela Dum-

© nezeu se cunoaşte şi dela oamenişi place Domnului sufletul lui. Iubiţi daro oamenilor înţelepciunea, poftiţi-o predânsa şi vă veţi învăţă, c a începerea eieste dragostea ’ şi paza legilor. Cinstiţi

înţelepciunea, ca sâ împârăţiţi în veci.Spune-voiu vouă şi nu voiu ascunde devoi tainele lui Dumnezeu. Că acela estepovaţă înţelepciunii şi îndreptător înţelepţilor şi ştiutor a tot cugetul şi lucrul şitoate gândurile le învaţă înţelepciunea,că este într’nsa Duh înţelegător şi sfântşi strălucirea luminii celeice este deapu-rurea şi chipul bunătăţii lui Dumnezeu.Aceea aşază soţi lui Dumnezeu şi prooroci şi mai frumoasă este decât soarele

şi decât toată facerea stelelor. Luminiiasemănându-se se află mai întâi. Aceea



L U NA L U I IA NU A R IE412

pre ceice slujesc ei, i-a scăpat de dureri,şi i-a îndreptat pe cărări drepte. Datu-le-a lor cunoştinţă sfântă şi i-a păzitpe ei de vânători. Datu-Ie-a şi luptă tareca să înţeleagă toţi că mai puternică este

decât toată credinţa şi nu va birui răutatea nici odată pre înţelepciune: nici vatrece judecata pre cei râi certându-i. Căau zis întru sine gândind cu nedreptate: Sâfacem silă dreptului, să nu ne fie milăde sfinţenie lui, nici să ne ruşinăm decărunteţe!e bătrâneţelor celor de rr.ulţi ani.Ca ne va fi tăria noastră lege şi să vânăm pre dreptul, că nu ne este nouă denici o treabă şi stă împotriva lucrurilornoastre şi ne impută nouă greşelile legiişi ne defăimează nouă păcatele învăţăturiinoastre. Şi ne spune nouă, câ are cunoştinţa lui Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu pre sine se numeşte. Şi ne*a fostnouă, spre vadirea cugeteior noastre,şi greu ne este nouă şi vedem cânu este a s e m e n e a altora viaţa luişi s'au s c h i m b a t cărările lui. Intrub a t j o c o r ă ne-am socotit înaintea luişi se depărtează de căilc noastre, ca denişte necuraţii şi fericeşte cele mai de preurmă ale drepţilor. Sa vedem dar de sunt

cuvintele lui adevărate şi să isptim celecevor să i se întâmple lui. Cu ocară şi cumunca sâ-1 întrebăm pre dânsul, ca săcunoaştem blândeţele lui şi să ispitimnerăutatea lui, spre moarte de ocară să-l

judecăm pre dânsul. Câ va fi luare deseamă din cuvintele lui. Acestea au gândit şi au rătăcit; câ i a orbit pre dânşiirăutatea lor. Şi nu au cunoscut taineleIui Dumnezeu, şi n’au socotit, ca tu eştiDumnezeu însuţi, carele ai stăpânire presteviaţă şi preste ’ moarte; şi mântueşti în

vreme de scârbă şi curaţeşti de toatâ răutatea, îndurat şi milostiv şi dai sfinţilor tăiDar, şi cu braţul tău mândrilor sta: împotrivă.

Dela înţelepciunea Iul Solom on cetire.

Cap. 10, Vers. 32.

f ura dreptului izvorăşte înţelepciune; şi buzele oamenilor înţelepţi,ştiu Darul cel bun. Gura înţelepţilor se învaţă înţelepciune, şi drep

tatea îi scapă pre dânşii din moarte. Sfâr-şindu-se omul drept, nu-i piere nădejdea. Că fiul drept se naşte în viaţă, şi

întru bunătăţile sale va culege roada

dreptăţii. Lumina drepţilor este deapu-rurea, şi dela Domnul vor află Dar şimărire. Limba înţelepţilor ştie cele bune,şi în inima lor odihneşte înţelepciunea.Iubeşte Domnul inimile cele cuvioase,

şi primiţi sunt lui toţi cei fără prihană în cale. Inţeleciunea Domnului lumineazăfaţa celui priceput. Că soseşte la ceiceo doresc mai ’nainte de ce o cunosc predânsa şi lesne se vede de ceice o iubescpre dânsa. Celace mânecă Ia dânsa nuva osteni şi celce priveghează pentru dânsadegrab fără de grije va fi. Că pre ceivrednici ei, singură umblă împrejur cău-tându-i, şi în cărări se arată lor cu bunapriinţă, pre înţelepciune nici odată nu o bi-rueşte răutatea. Pentru aceasta am fost şiiubitor frumuseţii ei şi o am iubit şi o amcăutat pre dânsa din tinereţele mele; şi oam căutat sâ o aduc mie mireasă. Ca preStăpânul tuturor o am iubit, că este învăţătoare întru ascuns de ştiinţa Iui Dumnezeu, şi aflătoare de lucrurile Iui. Oste-nelele ei sunt bunătăţile şi învaţă aceeacurăţenie şi minte, dreptate şi bărbăţie,decât care mai de trebuinţă nimica nueste întru viaţa oamenilor. Şi dc pof- *teşte cineva multă ştiintâ, ştie cele tre

cute şi celece vor sa fie le semueşte,ştie talmâcirca cuvintelor, şi dezlegările vorbelor celor ascunse, semne şi minuni mai nainte ştie şi întâmplările vre-milor şi ale anilor şi tuturor este sfetnicbun. Că nemurire este într’însa şi slavâ,

întru împărtăşirea cuvintelor ei. Pentruaceasta am făcut vorbă către Domnul şim’am rugat iui şi am zis dintru toatâinima mea: Dumnezeule al părinţilor şiDomnul milei, celce ai făcut toate cu cu-v â n t u ! t ău şi cu înţelepciunea ta ai

tocmit pre om, ca să stăpânească făpturile cele făcute de tine şi să îndreptezelumea întru cuviinţă şi dreptate. Dă-mi

înţelepciunea care şade pe scaunele taleşi nu mă despărţi pre mine dela slugiletale, că eu sunt robul tau şi fiul slujniciitale. Trimete-o pre dânsa din ceruri, delalocaşul tau cel sfânt şi de la scaunulmăririi tale, ca fiind cu mine sâ mă înveţe ce place înaintea ta şi să mă îndrepteze spre cunoştinţă şi să mă păzească

întru slava sa. Câ gândurile celor muritori toate sunt cu temere şi cu greşealăcugetele lor.



LA STIHOAVNĂ.Stihirile glasul al 5-lea.


Bucură-se Biserica luiHristos, la tine făclia cea sfin-ţită privind, la sfeşnicul celpurtător de lumină, pre carelesurpându-te vrăjm aşii, subacoperământul tăcerii te-aascuns şi te cinsteşte cuvioase Părinte pre tine, celace

în muntele bunătăţilor ca o

dumnezeească strălucire, luminezi cu minunile marginilelumii mai mult decât soarele.Astăzi judecata lui Dumnezeu ceeace nu ia mită, aratădin înălţime dreptatea ta cao ameazăzi prea luminată şidă celor din lume pace şimare milă.S tih : Gura mea va grăi înţelepciune şi

cugetul inimii mele pricepere.

Izvorăşte ca un vas cumir frumos, dumnezeeşti izvoare de minuni, Gură de aur,sicriul tău în lume, şi cu curgerea tămăduirilor umpli demireazmă sufletele celorce tecinstesc pre tine. Că cu mi-

rezmele darurilor lui Hristoscele fără materie Imbogăţin-du-se, bună mireazmă pururea vie dărueşte, celorce a-leargă cu credinţă. Pentru a-ceasta îndulcindu-ne credincioşii cu Duhul,din mirezmelecinstitelor tale moaşte, ne des-

fătăm cu desfătare de sus, şi

cerem sufletelor noastre să sedea mare milă.Stih: Gura dreptului va deprinde înţelep

ciune şi limba lui va grăi judecată.

Măsurătorul de grâu al |lumii, carele cu cerească desfătare a Duhului, hrăneşte inimile tuturor credincioşilor,nu din Eghipet vine, ci noulosif arătându-se prin cinstitele moaşte, din Comane semută, viforul răutăţilor şi noianul necazurilor astăzi tăin-du-1 cu rugăciunile. Deci preacesta fericindu-1, luminatsă-l lăudăm, ca de greşeli şide boale şi de primejdii săne mântuim, pre Hristos rugând, să dea sufletelor noastre mare milă.


Cuvioase dc trei ori fericite prea sfinţite Părinte, păs-torule cel bun, şi al lui Hristos mai marelui păstorilorucenice, celace ţi-ai pus sufletul tău pentru oi, tu şi a-cum prea lăudate Ioane ^ură

i de ăur, cere cu rugăciunile tale

să se dăruiască nouă maremilă.Şi âcum, a Născătoarei...

Născătoare de Dumnezeulu eşti viţa cea adevărată,care ai odrăslit rodul vieţii,ţie ne rugăm: Roagă-te Stăpână cu Ierarhul loan, şi cutoţi sfinţii, să se miluiască su

fletele noastre.

IN DOU ĂZECI ŞI ŞA PT E DE ZILE 413* >» 4 .| « . li ft * .* M I I « O I ' I . M i t M M 4 . I M U • » ■ 4 1» « I H • • •• I I C I • « • «> » « U lf ti l M U • • •

411.«.•.»«•••• «*t a a i a • i » i t u • a.i.’t a «••••« «•!

LUNA LUI IANUARIE«•«•i a a.i.* a <• i a a i a a n r a a n a a i i n i t r i i i i a

Troparul, glasul al 8-lea...

Din gura ta ca nişte lumină de foc strălucind Darul,lumea a luminat, vistieriile ne-iubirii de argint lumii a câştigat, înălţimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Ci cu cuvintele tale învăţându-ne, părinte Ioane gură de aur, roagăpre Cuvântul Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletelenoastre.

Slavă, Şi acum, a Născătoarei...Celace pentru noi te-ai născut...


L A U T R E N I E

La Dumnezeu este Domnul, Troparul de 2 ori.Slavă, Şi acum, a Născătoarei...

După intâia Stihologhie, Sedealna glasul al 4-lea.

Podobie : Celace te- ai înălţat...

Ca un organ dumnezeescstrălucit ca aurul şi frumos,de Dumnezeu grăitorule, acântă Bisericii, de HristosGură de aur te-ai dăruit, rân-dunea bine glăsuitoare, careleca aurul străluceşti fericite,minte cu aur împodobită, lăuta pocăinţii; pre ceice tecinstesc pre tine, scapă-i deispite cu rugăciunile tale, Păstorule vrednicule de minune.

Slavă, glasul 1-iu...

Podobie : Mormânt ul tău.

Cu strălucirile învăţătu

rilor ca un soare mare pământul ai luminat, şi întunereculnecunoştinţii departe l-ai gonit Ioane gură de aur. Pentruaceasta te rog, de întunereculcel veşnic să mă mântueşti,şi luminii mântuirii cu rugăciunile tale să mă învredniceşti.


pară sămânţă tu una ainăscut pre Hristos, minunemai pre sus de minte! CumFecioară Maică eşti? Pentru a-ceasta Năcătoare de Dumnezeu, ţie închinându-ne, pretine te slăvim. Că tu ai născut pre împăratul slavei, precarele roagă-1, să împace lumea, şi să mântuiască sufle

tele noastre.După a doua Stihologhie, Sedealna,

glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu- s'a Ios iL .

Cu dumnezeiasca judecatădupre vredniciefăcându-te păstor turmii lui Hristos, vrednicule de minune, ca pe niştelupi cu praştia cuvintelor tale

dela dânsa i-ai gonit, pre ceice făceau fărădelege, fără milămustrându-i prea înţelepte, decari şi izgonit fiind din pizmă Hrisostoame, cale depărtată ai călătorit pentru dânsacu minte tare, întru care aişi murit. Dar te-ai întors lacetatea împărătească, cu marestrălucire, dând dumnezeeştidaruri. De două ori.

I



IN DOUĂZECI Şl ŞA PT E UE ZILE 415............. ............. I I.IHlHlllit 1I •


Spăimântatu-s’a losif, cea

mai pre sus de fire văzând,şi a socotit cu mintea de ploaiacea de pe lână, întru zămislirea ta cea fără sămânţă Născătoare de Dumnezeu. De rugul cel nears în foc, de toiagul lui Aaron ce a odrăslit,şi mărturisind logodnicul tâuşi păzitorul, preoţilor a stri

gat: Fecioara a născut, şidupă naştere iarăş a rămasFecioară.După Polieleu, Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie : Porunca cea cu taină...

Cu îndreptarea Arhierieicelei adevărate ţi-ai luminatviaţa, semănând cu hună credinţă cuvântul Domnului la

oameni, Gură de aur. Vărsândprin raza Duhului, (înţelep-ţeşte) adăpările învăţăturiitale celor de pe pământ, şisădind obiceiurile cele hune.Pentru aceasta primind cucredinţă rodurile cugetului, şigustând am cunoscut îndulcirea slavei celei Dumneze

eşti De două ori.Slavă, Şi acum, a Născătoarei...

Mulţumim ţie purureaNăscătoare de Dumnezeu, lăudând naşterea ta ceeace eştide Dumnezeu dăruită, neîncetat strigând: Mântueşte-neFecioară prea milostivă, ca obună, şi ne scoate dela draci,

şi dela răspunsul cel înfrico

şat în ceasul întrebării, ca sănu ne ruşinăm noi robii tăi.

Deci Antifonul dintâiu al glasului al 4-lea.


Gura mea va grai înţelepciune, şi cugetul inimii mele pricepere.

Stih:

Auziţi acestea toate neamurile ascultaţi toţi ceice locuiţi în lume.

Toata suflarea...

Evanghelia dela loan.

Zis-a Domnul câtre jidovii care veniserăla dânsul: Amin, Amin grflesc vouă... Cela- '

ce nu intră prin uşă...

După Psalmul 50, Slavă, glasul al 2-lea.

Astăzi săltează Intru Du- >hui adunările Arhiereilor împreună cu noi, cinstind pomenirea ta Ierarhe gură deaur Cuvioase, luminătorule alBisericii.

Şi acuum...

Pentru rugăciunile Nâscatoarci de Dumnezeu milostive.

Stih: Milueşte-ne Dumnezeule dupre mare mila ta... Şi Stihira, glasul al 6-lea.

Trâmbiţă cu glas de aur

te-ai arătat, cel cu cuvinte deaur Hrisostoame. Aur făcândinimile credincioşilor, cu învăţăturile tale cele cu oste-nele ca aurul, că dupre pro-orocie a ieşit vestirea dogmelor tale, Cuvioase părinteşi marginile a toată lumea au

luminat.




CANOANELE.

AI Născătoarei de Dumnezeu cu Irmosul pe 6, şl ale sfântului două pe 8.

CANONUL Născătoarei de Dumnazeu. Al căruia acrostih la Greci este acesta:

Bucură* te locaşul bucurici deslegarea întristării.

Facerea lui loan.

Pesna 1-a glasul al 8-lea, Irm os:

Pre Faraon celce se purta în căruţă, l-a cufundattoiagul lui Moisi, celce

„ a făcut minuni oarecând,

„în chipul crucii lovind, şi„despărţind marea şi pre Is-„rail fugâtorul mergătorul cel„pedestru l-a mântuit; pre„celce cântă cântare lui Dumnezeu.

Bucură-te scăparea blestemului celui de demult, şiizvorul bine cuvântării. Bu-

cură-te Maica vieţii, stricareaiadului omorârea morţii. Bu-cură-te deslegarea întristării,

încăperea bucurici cea desfătată. Bucură-te Născătoarede Dumnezeu prea lăudată.

Căruţa Cuvântului cea cuvântătoare şi însufleţită. Bucură-te cea cu totul fără prihană. Bucură-te căruţa lui David cea mult numită, căruţacea cu miile îmmulţită. Bucu-ră-te ceeace fără asemănaredecât Heruvimii eşti mai

înaltă, şi pre Serafimi covârşeşti.

Ceeace eşti mai sfântădecât puterile cele netrupeşti,Bucură-te dumnezeească Mi

reasă. Bucură-te ceeace eştimai înaltă decât toată firea

cea zidită. Bucură-te poiatalui Dumnezeu. Bucură-te scaun de foc. Bucură-te făcliemult luminoasă. Bucurăte cumii de nume numită Stăpână.

Ceeace toiag din rădăcinalui Tessei ai crescut. Bucură-te neîntinată. Bucură-te o-drăslirea toiagului lui Aaron,

celce mai ’nainte te-a închipuit pre tine cu taină şi a-dânc, că precum acela nuci,aşa tu pre Hristos ai înflorit.

CANONUL Ierarhului.

Facerea lui losif:


Cântare să înălţăm popoare,,,

ogăţie sufletului ai des-chis vistieria Duhului Pă-

A ' rinte gură de aur, dincare îmbogăţeşti Biserica cucuvintele tale; care duprevrednicie prăznueşte dumnezeească întoarcerea ta.

Cu cuvinte de aur ai împodobit Gură de aur sfinţităhaina Bisericii, care mai’na-inte Hristos cu sângiuri o aţesut. Pentru aceasta duprevrednicie prăznuim dumnezeească întoarcerea ta.

Piatră nemişcată te-ai a-rătat şi stâlp, şi temeiu Bisericii lui Hristos, celuice estepiatra cea din capul unghiului,pre carele ai zidit cuvintelecele de Dumnezeu cinstitoare,



IN DOUA ZECI ŞI ŞAPTE DE ZILE 417

ca nişte pietre, înţelepte Ie-rarhe.

A Născătoarei...

Ceeace numai tu eşti, carenu ştii de nuntă, cinstităMarie pururea Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, Doamnă Preacurată Stăpână, şi mai înaltă, şi mai aleasă decâttoate făpturile, pre tine nădejde toţi te-am agonisit.

Alt CANON, al Ierarhului.

Al căruia acrostih, la Greci este acesta:

Lui Gura dc aur a treia cântare cân;,

Peasna 1-a, glasul al 3-lea Irmos :

Celacc a împreunat apele...

ură de Dumnezeu grăi-ţL toare, organe cel cu glas

de aur, cu strălucirea cuvintelor prin rugăciunile tale

luminează-mi mintea mea, casă laud pomenirea întoarceriitale Ioane, celce eşti numitcu numele dumnezeesculuiDar.

Ca o stea luminoasă, caun soare ce luminează pre oameni, ca un luminător buneicredinţe, sub pământ (cuvioase) apuind dupre legile fireşti, iarăş ne-ai răsărit nouăfiilor tăi, revărsâiidu-ne dindestul razele minunilor.

Slavă...

Cu limba ta cea cu aurgrăitoare de învăţături, ai umplut toată partea cea de subsoare, şi cu cântări de aur razele tămăduirilor tuturor ai

strălucit, pierzând întunere-cui patimilor cu întoarcerea

ta Cuvioase.Şi acum, a Născătoarei...

Ritorisind cele dumnezeeşti, pre Cuvântul cu un Ipos-tas l-ai arătat, că îndoit estedupă ce a ieşit din cea Curată, trup luând, pre care bineo cuvântăm, şi cu credinţă ne

încetat o slăvim, dumnezee-

scule Gură de aur.Catavasie:


Peasna 3-a, Irmos:

oamne celace ai făcutfel cele deasupra sferei ce-Mp reşti, şi ai zidit Biserica,

„tu pre mine mă întăreşte In-„tru dragostea ta, că tu eşti

„marginea doririlor şi credincioşilor întărire, unule iubi-„torule de oameni.

Bucură-te arma cea preatare a credincioşilor, Stăpână.Bucură-te îolositoarea ceaputernică. Bucură-te spriji-neala. Bucură-te ajutătoareapăcătoşilor. Bucură-te zidul

celorce te chiamă pre tine.Bucură-te bucuria lumii.

Bucură-te sprijineala ceaprea tare a mântuirii omeneşti. Bucură-te chemarea luiAdam şi a Evei prin care auluat bună moştenirea cea dedemult. Bucură-te ceeace iarăş ai deschis raiul.

Bucură-te rugul cel nears.

i 29




Bucură-te căruţa luminii. Bucură-te norul soarelui, bucu

ră-te scaunul împăratului celi preaslăvit şi pretutindeneaI vestit. Bucură-te cetate în

sufleţită a lui Hristos Dumnezeului celui viu.

Ceeace nu ştii de nuntăMaică, bucură-te curată Stăpână. Bucură-te holdă neara

tă şi nelucrată, ceeace ai lucrat pre lucrătorul tuturor.Bucură-te pământiile, care airăsărit adevărul.

Alt Canon, Irmos:

Nu este sfânt ca Domnul...

Cu învăţăturile tale celede aur ai poleit înţelepte cununa Bisericii şi bună cre

dinţa ei o ai împodobit Pă-I rinte cu dumnezeeştile taleI dogme. Pentru aceasta dupre

vrednicie te cinsteşte.

Mirosesc ca crinii ţarinii,Cuvioase, miresmele ostene-lelor tale, prin care bine aiplăcut lui Dumnezeu Ierarhe,primejdiilor şi necazurilor ce

lor multe şi pământului îm-părtăşindu-te.

Ca nişte flori mirosesc ro-durile cuvintelor tale, duhov-niceşte izvorând dumneze-iească dulceaţa înţelepciuniiHrisostoame şi acum de mireasmă umplându-ne pre noiprin bunătăţile cele lucrătoare.

A Născătoarei:

Hemăsurat ai rămas, mă

car de şi cu trup te-ai îmbrăcat din Fecioară pentru mine.Pentru aceasta şi în douăfiri ţie mă închin şi în douăvoi şi în două lucrări H ristoase.

Alt Canon, Irmos:

Celace dintru celece...

Intru închisorile izgoniriite-a ascuns împărăteasa ceaorbită, pre tine făclia ceaprea luminată. Iară Hristos

în sfeşnic prea înalt iarăş1 te-a pus.

Izvorând ape de minuni,şi vărsând râuri de tămăduiri, te-ai întors Ilrisostoame

la ceice cinstesc cu credinţă,pomenirea întoarcerii taleIoane.

Slavă...

Nilul ce cu aur curgătorvărsându-se prin cuvinte şiprin minuni, s’a întors, să a-lergăm împreună, şi cu cre

dinţă toţi să luăm din destul,şi de toate să ne sâturăm.Şl acum, a Născătoarei...

Firea pământească nu poate să te laude pre tine, care îngerii te laudă, pre ceeaceai născut cu trup pre Dumnezeu. Insă cu credinţă robiităi îndrăsnim a te lăudă pretine, şi a te slăvi.

II!

i

IK DO UĂZE CI SI ŞA PT E DE ZIL E 419

Sedealna, glasuf al 8-Iea.

Podobie: FYc înţelepciunea şi Cuvântul.,.

înţele pciunea cea de suscunoscând, şi Darul cuv intelor celor dela Dumnezeu, tuturor ai s tr ălucit ca aurul Intopitoar e, şi pre sfânta Treime, unime, o ai propoveduit, înşelăciunea iubir ii de argintsăgetându- 0 cu cuvintele tale.Pentr u aceas ta şi cu râvnăpre

împărăteasainustrând,

cune dreptate dela turma ta te-ai

izgonit îericite Toane gură deaur. Roagă- te lui H r is t o sDumnezeu, iertare de greşeli s ădăruiască, celorce prăz-nuesc cu dragoste sfântăpomenirea ta. De două ori.

$lav<1, acum, a. Năs căto ar e i. .,

Pre unul din Treime maipre sus de îire l- ai zămis litFecioara, şi minunat l- ai năs cut mai pre sus de c uv ânt şide cuget, şi părtaşădumne-zeeştei firi, ai făcut îirea o-mcncascăcca izgonita de de

mult. Pentru aceasta adunân-

du-ne toţi ceice neam mântuit cu naşterea ta, cccaceeşti cu totul fărăprihană, cuvintelor tale urmând, dupredatorie pre tine te fericim;rugând pre Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli sădăruiască, celorce te slăvesc cucr edinţă, pre tine Maica lui.

P e a s n a 4 - a , I r m os :

jj rpj u eşti tăria mea Doam-

ne, tu şi puterea mea,tu Dumnezeul meu, tu

„bucuria mea. Celace nu ai„lăsat şanurile părinteşti, şi„a noastrăsărăcie o ai cercetat. Pentru aceasta cu proor o c ul A v v aeum strig către„tine: Slavăputerii tale iubi-„torulc de oameni,

Răsăritule al razei părinteşti, şi al Soarelui celuice arăsărit mai ’nainte de luceafărdin T atăl, bucură- te de Dumnezeu Născătoare. Bucură- tenor uşor şi însuf leţit FecioarăMaică. Bucură- te bine cuv ântată. Bucură- te prea slăv ită, cutotul îără prihană.

T u eşti cădelniţa de aur,S tăpânăa cărbune lui celui ne^sufer it şi fărămaterie, cu cares’au ars înscrisul cel rupt alneascultării lui A da m; pentru care bucură- te str ig tie,prin care tuturor s’a dat bucuria şi desfătarea şi mân-gâerea.

T u eşti s lav a oame nilor şicinstea şi lauda şî cununa în gerilor şi stema; pentr u ac ea sta pământul şi Cerul o Bis ericăbine întoc mităalcătuind,bucură- te ţie strigă, Bucură- teS tăpâna lumii. Bucură- te a-

jutătoa rea tuturor oame nilor.

Patul ccl cinstit, pre carele Solomon mai ‘nainte la-



420 LUN A LU I IANUARIE• t M i t u i m m m ■ ■ « • n u r » . .. ■ • ■ ■ • a w n » u » a * « i * - ! * ! . » » » • u m M n i a i i a i i i i i

însemnat, cel încunjurat deşasezeci de puternici. Bucu-

ră-te Fecioară, sicriul cel cuaur poleit al sfintenii celei înţelegătoare. Bucură-te cleştedumnezeesc. Bucură-te rugpurtător de îoc. Bucură-te uşă,şi scară şi pod.

AH Canon, Irmos:Cuvinte din munte umbros...

Nou Avraam te-ai arătat

Ierarhe, ca pre alt Isaac viaţata jertfindu-ţi, şi duhovnicească jertfă ai adus in foculsufleteştei ştiinţe.

Tu lui Iacov râvnind, deDumnezeu purtătorule, scarăvieţii celei lucrătoare te-ai a-rătat, înălţările dumnezeeşti-lor gândiri în inima ta puind.

Cu toiagul cel de taină,adică cu limba ai despărţittot adâncul Scripturii, de treiori fericite, ca şi Moisi trecând pre oameni la cunoştinţa credinţii.

A Născătoarei...

Bucură-te vistieria mântuirii tuturor, bucură-te izvor

de tămăduiri înţelegător. Bucură-te munte sfânt pre careproorocul mai ’nainte te-avăzut, Născătoare (ie Dumnezeu.

Alt Canon, Irmos:

Pus-ai spre noi tare dragoste...

Iubitorilor de cuvinte, pre împodobitorul cel mare al cu

vintelor, carele iarăş s'a în

tors, veniţi bucurându-ne cusfinţite cuvinte să-l cinstim,

pre celce cu înţelepciuneacuvintelor a defăimat cuvintele cele iubitoare de deşertăciune şi bârfelele.

Imbogăţitu-ne-ai pre noicu bogăţia învăţăturilor Hri-sostoame şi ai înfrânat mânacea greu îngreuiată cu bogăţia lăcomiei, vădindu-o prea a-

rătat şi după moarte cu bogăţia dumnezeescului Dar sfinte.Slavă...

Arcul celor puternici, iu-ţirnea tirănească s’a sfărâmat.Iară tu întru neputinţa trupului îngereşte vieţuind, ai biruit, rugători având pre ceicemai nainte erau go n it ori,

Hrisostoame prea sfinţite.Şi acum, 'a Născătoarei...

Cetele îngereşti cu dulcicântări pre tine te laudă Fecioară. Că pre acela, la carelenu pot să privească, din pântecele tău cei curat l-ai născut; carele trup a luat fără deschimbare, Preacurată, dum

nezeească Mireasă.Peasna 5-a, Irmos:

[pi entruce m’ai lepădatfp dela faţa ta, celace eşti® lumină neapusă? Şi m’a

„acoperit Intunerecul cel stre-„in pre mine ticălosul. Ci mă„întoarce şi la lumina poruncilor tale indreptează

„căile mele, rogu-mă.

u t t ' l t l I l l ' I «» !• •IN DOUĂZECI ŞI ŞA PT E DE ZILE 421

•lllft't J4 > » * < * • • • « . . . «II•III».MM>t •.1.*.•«-4.»•«Italia.II•II I I I I aII KlllllMI44.MWIll1l4.kl4• •

Prin stăpânia drăcească şioastea cea lirănească din văz

duh, dă-mi ca să trec fără degrijă în vremea ieşirii mele,ca cu buucuriesă strig ţie: Bucură-te Stăpână, bucură-te nădejdea tuturor cea neruşinată.

Ca ceeace ai zămislit bucuria, bucură-te cea cu totulfără prihană. Bucură-te Preacurată. Bucură-te dulce mi

rositoare, floarea curăţiei ceaIn chipul porîirii. Bucură-tetrandafirul fecioriei cel roşu,şi mireazmalui Dumnezeucea bine mirositoare.

Bucură-te năstrapă de taină, din care mirul cel bunmiros a curs. Bucură-te dumnezeească fântână, care ai

izvorât apa cea vie. Bucură-teviţă nelucrată, care ai roditstrugurul vieţii, Stăpână.

Bucură-te uşă neumblatăprin care a trecut HristosDomnul, ceeace ai deschiscu naşterea ta uşile raiului,bucură-te. Bucură-te, prin care se bucură Cerul şi pămân

tul dănţueşte; care cele desus cu cele de jos le-ai împreunat.

Alt Canon, Irmos:

Din noaptea necunoştinţii...

Sfinţită haina ta împodo-bindu-ţi cu ostenelile nevoin-ţelor tale, ţi-ai arătat ierarhiamai luminată, Hrisotoame.

Vitejească nevoinţă de tai

ne sfinţitorule, bărbăteşte aiarătat, prin cetăţi nelocuite,şi prin izgoniri umblând.

Cu fulgerul cuvintelor, cunoştinţa cea mai pre sus delume ca un tunet vestindu-otâinuitorule de cele negrăiteploile învăţăturilor nouă ne-ai plouat.

A Născătoarei:

pără stricăciune născând

de Dumnezezeu Născătoare,rod nesemănat numai tu unate-ai arătat Fecioară, pruncsugător purtând.

Alt Canon, Irmos:

Către tine mânec...

Ca o primăvară te-ai a-rătat, umplând de mireazmăin taină din florile darurilor

mulţimile credincioşilor, şistricând iarna răutăţilor Părinte cu întoarcerea ta.

Dumnezeescul râu, izvorul darurilor s’a întors, cei

însetaţi veniţi de luaţi cu credinţă apa vieţii, dumnezeeşteveselindu-vă.

Slavă...

Apuind te-ai ascuns, vai,mie podoaba mea! Ci te-ai întors doritul meu în vremeata, Biserica lui Hristos Părinte strigă către tine, celcete-ai întors.


Milostiv fă-mi mie, pre cel

ce a ieşit din pântecele tău,

422 LUN A LU I IAN A U RIEi » • • • i t i - i it 4 i a « i a i i l it ik i i k u i a a M i i■ • ■ ■ « i a * » » 4 > k » < n i • « •• •<a i K n a m M a a v t ia i *

ceeace eşti cu totul îără prihană, pre Cuvântul cel purtător de trup. Pre carele înBiserică Simeon ţiindu-1, capre un făcător l-a slăvit.

Peasna Jra, I rmos;

ugăciunca mea voiu văr-să către Domnul şi lui

1 * voiu spune scârbele me-„le că s’a umplut sufletul meu„de răutăţi, şi viaţa mea s’aa-„propiat de iad, şi ca Ionâ mă„rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

Bucură-te vas însufleţitStăpână, roşala cu care dinprea curate sângiurile tale airoşit haina împăratului tuturor, cea roşie în chipul porîi-rei, şi goliciunea lui Adam o

ai acoperit. Bucură-te prealăudată. întăreşte inimile oameni

lor fireşte, pâinea cea simţitoare Fecioară, şi sufletelorcreştineşti le dă putere sfântnumele tău cel lăudat. Pentru aceasta şi toată limba cubucurie strigă către tine: Bu

cură-te.Sfeşnic în chipul aurului,

bucură-te, bucură-te sicriul celde Dumnezeu încăpător. Bucură-te cort. Bucură-te muntesfânt. Bucură-te cetate însufleţită a Dumnezeului celui viu.Bucură-te leagănul lui Hris

tos. Bucură-te dumnezeeascăBiserică mult luminoasă.

Preacurată cu totul fărăprihană! Bucură-teîloarea ceaaleasă a firii. Bucură-te ceea

ce eşti de obşte iubitoare decinste neamului omenesc, şiDar de Dumnezeu dat. Bu-

: curâ-te ceeace ai cinstit cunaşterea ta firea omeneascăcea necinstită.

Alt Canon, Irmos:Precum ai mântuit...

Ca nişte aur din metale,

dintru adâncul inimii tale înţelepte, învăţăturile cele cu totul de aur, vistierie le-ai strânsnouă, şi cuvintele tale bogăţiene-ai lăsat.

Prea sfântă pomenirea taprâznuindu-o poporul Hrisostoame, slăveşte pre Domnul,

! celce te-a ales pre tine şiI te-a chemat la veşnicile lo

caşuri.Măcar că eşti şi mort în

mormânt, dar viezi în lumeHrisostoame, propovedueştipocăinţa, şi scrii iertarea, în-credinţându-o celorce se po-căesc cu căldură.

A Nascătoareî...

Celu ic e a şezut în braţele Fecioarei, şi în sânurileTatălui, celuice s’a îmbrăcat în trup, şi a rămas neschimbat, ca unui Dumnezeuşi Domn să ne închinăm.

Alt Canon, Irm o s:Adâncul ccl mai de jos...

Despărţitu-te-âţuie Biseri



Ill

IN DOUĂZECI ŞI ŞA PT E DE ZILE 423... . .. . .. .. .. ............. . ................... . ......... ................ . ■..........

ca lui Hristos, nebuna împărăteasă, care cumplit te de

făima, dar îndatăş ea singură s’a despărţit, şi tu o ai defăimat pre ea şi după moarte, minunată despărţire fă-cându-i.

Organ te-ai arătat al Duhului Făcătorului a toate, Gurăde aur, glăsuind cu bună întocmire, iar muncitoarea a

asurzit ca o aspidă de cătresunet, şi cu moarte foarte ticăloasă i s’a răsplătit ei.

Slavă...

Cu moarte de a şi muritGură de aur, dar cum că n’apătimit el, arătat a învăţatpre împăraţi, că poruncilorlor mai întâi neplecându-se,

iară apoi a doua oară pentrurugăciunile lor s’a întors.Şi acum, a Născătoarei...

Pre tine unul din Fecioarăcunoscându-te, măcar de aişi luat trup, şi îndoit ai fostdeparte a gonit tăierea şi a-mestecare loan Gură de aur,

Iisuse Dumnezeule şi omule.CONDAC, glasul 1-iu.

Podobie: Ceata îngereasca...

Veselitu-s’a în taină, cinstita Biserică, Intru întoarcerea cinstitelor tale moaşte. Şiacestea ascunzându-le, ca nişte aur de mult preţ, celorce te laudă pre tine neînce

tat, le dărueşte prin rugăciu

nile tale Darul tămăduirilor,Ioane Gură de aur.

icos.Făclia faptelor mele stinsăeste, Ioane Gură de aur, şispaimă mă cuprinde spre întâmpinare sfintelor tale moaşte, ci tu însuţi mă povăţu-eşte şi îndreptează cărărilemele, dându-mi mie vremede pocăinţă prea sfinte, că pro-

poveduitor dumneezesc eşti alacesteia şialinează viforul patimilor mele celor de multefeluri şi din cursele lui Veliarscoţându-măpre mine, la sfârşit să mă mântueşti, ca fiindmântuit să laud dupre vrednicie, a ta dumnezeiască întoarcere, precum mai ’nainte

îndrăznind am mărit adormirea ta, Ioane Gură de aur.Intru această lună, în 27 de zile, aducerea moaştelor celui dintru sfinţi părinţi părintelui nostru loan Gură de aur Arhi

episcopul Constantinopolei.

Stih: Ioane mort pe scaun aşezat fiind, Pace tuturor ai zis, intru Dumnezeu vie

ţuind.In a douăzeci şi şaptea zi a lui Ianuarie, Au adus auritul trup fără suflare.

vzrţericitul acesta şi dumnezeescul

f (r loan Gură de aur, câci nu defăima

dreptatea şi să caute dupre faţaoamenilor, ci şi pre Evdoxia îm

părăteasa o a înfruntat, pentru fărădelegile şi nedreptăţile ce se făceau de dânsa,(şi mai ales pentru tirănescul chip cucare a luat via unei văduve, ce se numeaCalitropia), fu izgonit de două ori, şiiarăş chemat la scaun. Iară a treia oarăşi cea mai de pre urmă, l-a trimis la Cucusoşt de acolo fu întors la Aravison, de a-colo Ia Pitius, oraşe nu numai pustii şilipsite, de cele de trebuinţă, ci şi totdea

una prădate de Isatirii, ce’ se învecineau



424 LUN A LUI IAN U A RIEi i n i i i i r i • • • • t i v t i K i ' f i ■ * « • i n • l i t i g ii • • • a. i . i ‘ n a i » • * » • • n i m a if mit i» «» »« • • « *«• •»••»••*•«•• *4* 4 *» i ' r n *

cu dânsele. Deci aflându-se aco!o Ia Pitiusacest mare Părinte şi trupesc înger, fuchemat de Domnul şi Stăpânul tuturor,prin mijlocirea sfinţilor apostoli Petru şiloan şi sc mută Ia veşnicile locaşuri. Iara

sfintele lui moaşte, s’au îngropatul Comane, împreună cu moaştele sfinţilor muceniciVasilisc şi Luchian, precum noaptea prinvis dela dânşii i s’a descoperit. Şi de vremece atuncea de curând încetase din viaţă

împăratul Arcadie şi femeia sa Evdoxiaşi se făcuse moştenitor împărăţii fiul săuTeodosie ccl mic; iarâ Proclu uceniculşi slujitorul sfântului, cu alegerea tuturorse făcu patriarh Constantinopolei; deci

în al patrulea an al Patriarhii sale şidupâ treizeci şi trei de ani ai adormiriiHrisostomului, plecă pre împăratul Teodosie, de trimise sâ aducă moaştele sfântului. Iară sfântul nevrând sâ se dea pre-sine, ci stând nemişcat, a trimis împăratulepistolă cu rugăminte, care cuprindeâ a-ceste cuvinte.

Epistola împăratului Teodosia.

^ elui a toată lumea Patriarh şi o!a-(Jj scăl şi duhovnicesc Părinte, lui loan

^ ură aur nc^,năciune a^uc eu™ Teodosie împăratul. Noi cinstite

Părinte socotind a fi şi trupul tău mortca ale altora am vrut fie cum să-l ridicămşi să-l aducem iarăş către noi. Dreptaceea şi de dorinţa noastră pre dreptatene-am scăpat. Iară tu cinstite Părinte, cacelace ai învăţat tuturor pocăinţa, iartâ-negreşeala şi te dărueşte pre tine nouă, caunor fii iubiţi părintelui lor, şi veseleştecu venirea ta pre ceice te doresc.

Deci dacă duseră epistola aceasta laSfântul şi puind-o pe racla Iui, îndată s’adat pre sine şi ceice au ridicat racla, fărăosteneală o purtau şi dacă sosiră de ceeaparte de Constantinopol, a trecut împăratul cu toată suita şi patriarhul asemeneacu tot clerul, şi puse racla ce era cu trupul, Sfântului într’o corabie împărătească.Şi făcându-se furtună pe mare, celelaltecaice s’au împrăştiat în toate părţile, iarâceeace purtă trupul Sfântului sJa abătutla via văduvei, a văduvii aceea zic, ceo nâpâstuise Evdoxia, precum s’a zismai ’nainte. Iară clăcă s’a dat via văduvei, atuncea încetă marea de valuri. Deci

întâiu îl duse Ia biserica apostolului Toma,

cc se numeâ a lui A mantie După a-ceea la biscrica sfintei lrinei, şi acolo îlpuseră în Sintronul său, şi strigară toţi:„Primeşte-ţi scaunul tău sfinte". Dupăacestea puindu-se racla într’o carctă îm

părătească, îl duseră la biserica cea marea sfinţilor apostoli, unde puindu-se în sfinţita catedră, o minune! Strigă turmii sale:!,Pace tuturor'. Şi dupâ aceasta îl îngro-parâ în pământ în altar, unde se afla şiacum. Iară când să săvârşeâ sfânta Liturghie, se făcură mari minimi din careeste şi aceasta una: Oarecarele om fiindbolnav de neputinţa, închieturilor şi cutotul nemişcat, numai cât s’a atins deracla moaştelor Sfântului, îndată a scăpatcu totul de boală. Aşa ştie Dumnezeua mări pre cei cc-l slăvesc pre el prinvieţuirea lor. Şi se falcc praznicul lui încinstita biserică a sfinţilor apostoli, undese află şi sfântul lui trup, dedesubtulsfântului altar.

Iară pentru izgonirea sa întrebuinţăm fnsăş cuvintele sa le, ce a zis că tre episcopul Chlriac, ca rele şi el erâ izgonit,

fiind aşâ:

Y W ino dar să-ţi scot rana mâhnirii'17A şi să- ţi risipesc negura cugetului.

Ce lucru este acela ce-l faci fratede te mâhneşti, şi te întristezi?

Căci iarna este mare? Şi furtuna aceastace a sosit, bisericii amară şi grea? Oştiu şi eu aceasta, şi nimenea nu o va tăgădui. Dar de vei vrea îţi voi zugrăvio icoană a lucrurilor acestora ce se fac.De multe ori vedem marea aceasta simţită, câ se cutremură şi se umflă tocmai din fundul adâncimii. Vedem şi precorăbicrii ci care neavând ce face pentrucovârşirea furtunii, stau cu mâinile îm

pleticite preste genunche şi sunt încremeniţi. Nici Cerul văzând, nici pământul, ci zăcând jos în aşternuturile corăbiei,plâng şi se tânguesc, însă precum acestea se întâmplă la marea care o vedem,aşâ şi acum este asupra bisericii lui Dumnezeu mai mare furtună şi mai multe valuri.

Ci roagă-te Domnului nostru lisusHristos, carele nu cu meşteşug birueştefurtuna, ci numai cu ameninţarea potoleşte viforul. Iară de te-ai şi rugat de multeori, şi nu ţi s’a ascultat, nu te lenevi, devreme ce acest fel dc obiceiu are iubito-

rul de oameni Dumnezeul nostru, grijindmai ’nainte mântuirea noastră. Ca au doarănu putea să mântuiască pre cei trei tineri,ca sa nu se arunce în cuptor? Aşa a

putut, însă mai Întâiu nu i a mântuit, cicând s’a robit şi s’a dus în ţara barbarilor şi s’a scăpat de părinteasca moştenireşi după ce s’a aruncat în cuptor şi eraudesnădăjduiţi de către toţi şi nu le mairămăsese nimica alt. Atuncea, adică atunceaadevăratul Dumnezeu fără veste făcu minu-neâ şi risipi focul împrejurul cuptorului Hal-deilor şi aşâ cuptorul s’a făcut biserică. Şichiemâ pre toată zidirea şi pre îngeri şiputerile şi adunându-se toate împreunăziceau : „ Binecuvântaţi toate lu c r u r i l e

Domnului pre Dom nuK Vezi frate, cumrăbdarea drepţiîor a primenit focul acela în rouă? Şi plecă pre tiranul Navuhodo-nosor, a trimite cărţi în toată lumea, şisă zică : „Mare este Dumnezeul lui Sidrah,Misah şi Avdenag6“. Şi vezi câtă groazăau pus, de va grăi (zice) cinevâ cuvântrău asupra lor, să-i fie casa de jaf şi a-verile să i se ia.

Nu te mâhni dară frate Chiriace, câ eucând mă izgoneam din Constantinopol,nu grijeam de nici una de acestea, ci

ziceam întru sinc-nii: De-i este voia împărătesei să ma izgonească, izgonească mă.„A l Domnului este pământul şi plinirealui", de va vrea să m3 herăstruiască, he-răstruiască-mă, am pildă pre prooroculIsaia. De va vrea să mă arunce în mare,

îmi voiu aduce aminte de proorocul Ionâ.De-i este voia să mă bage în groapă, ampre Daniil băgat în groapa leilor. De vavrea să mă ucidă cu pietre, am pre Ştefan

întâiul mucenic,, ce a pătimit aceasta. Deva vreâ să-mi ia capul, am pre Boteză

torul loan. De va vrea să-mi ia averea,de o am, să o ia : „Căci gol am ieşitdin pântecile maicii mele, gol mă voiu şiduce".

Pre mine mă învaţă şi apostolul zicând : Dumnezeu nu caută în faţa o-mului. Ş i încă de aşi fi plăcut oamenilor, n’aşi fi slugă lui Hristos. Mă în-narmează încă şi David, zicând: „Grâ-„it-am întru mărturiile tale înaintea împăraţilor şi nu m’am ruşinat. Multe me-şteşugiri asupra mea ceice mă urau, ci

toate din pizmă le-a făcut. Ştiu cu adevărat că te întristezi frate Chiriace, căci

IN DOUĂZECI ŞI ŞA PTE DE ZILE 425• *i * i • « • • u i» * • ■ » « « » . ««••• m <* ■-*-■■!•«- i « i » i t i < t i u

ceice ne au izgonit pre noi, merg cu cinste prin târg, şi cu mulţime de înarmaţipetrecându-i, dar nu-ţi aduci aminte debogatul şi de Lazăr, cine întru această

viaţâ petrecea c li scârbă, şi cine ce a dobândit? Ce a vătămat pre Lazăr sărăcia?Au nu-1 duse în sânul lui Avram ca preun viteaz şi biruitor? Şi ce a folosit bogatului bogăţia celuice erâ îmbrăcat înporfiră şi în vison? Cu adevărat nimic;pentru că unde-i sunt postelnicii? Unde-isunt fustaşii? Unde-i sunt ciocoii ceice sehrăneau dela masa lui, şi masa cea împărătească? Au nu-1 ducea legat ca pre untâlhar la mormânt? Ducându-şi sufletulgol din lumea aceasta şi strigând cu glas

sec: „Părinte Avrame milueşte-mă, şi tri-„mite pre Lazăr, să-şi ude vârful degetu lu i cu apă, să-mi răcorească limba, că„amar mă prăjesc în văpaia aceasta".Ticăloase bogatule: Ce chemi tată preAvraam ? Căruia nu i-ai urmat viaţa. Acelapre tot omul a ospătat în casa lui, iarătu n’ai purtat gri ja unui sărac. Nu se cadeori şi care a plânge, şi a se tângui? Căcicelace a avut atâta bogăţie, nu poate a dobândi o picătura dc apă. Şi pcntrucc a-ceasta? Pentrucă în iarna vieţii acesteia

n’a semănat milostenie. A venit secerişulaltei vieţi şi n’a secerat. Şi aceasta estea Stăpânului orânduială, de a făcut a fidin preajmă munca necuraţilor şi odihnadrepţilor, casă se vadă unii pre alţii şi sâse cunoască. De vreme ce atuncea fiecareledin mucenici îşi va cunoaşte pre tiranul său, ce l-a muncit, şi dimpotrivăfiecarele tiran pre mucenicul său carelel a chinuit. Şi că acestea ce le zic nusunt cuvinte ale mele, ascultă ce grâeşte

î n ţ e l e p c i u n e a : „ A t u n ce a cu multă„îndrăzneala va stă dreptul în preajmacelorce I-au necăjit". Căci ca un călător ce umblă pre zăduf arzându-se desete şi nemereşte o fântână bună, sau caun flămând ce va şedeâ Ia o masă plinăde toate mâncările şi se opreşte dc vreun puternic, să nu se atingă de bucatelece stau pe masă şi îi este cu mâhnire şicu chin mare celui însetoşat, căci nu-şipoate stinge setea, şi cel flămând căci esteoprit, sa nu se îndulcească de bucate,

într’acelaşi chip şi la ziua judecăţii vorvedeâ păcătoşii pre sfinţi bucurându-se,



Jl

'126 LUN A LU I IANU AR IE

şi nu vor puteâ să se îndulcească demasa cea împărătească.

Ca şi pre Adam vrând Dumnezeu să-lmuncească, l-a făcut să lucreze pământul

în preajma raiului, ca privind locul celdorit, de unde ieşise, să aibă pururea durere în suflet. Şi dacă frate Chiriace nune întâlnim aicea în viaţa aceasta să vorbim unul cu altul, însă acolo în cealaltănu va fi nimene sâ ne oprească a fi uniicu alţii. Atuncea vom şi vedeâ pre ceicene-au izgonit, ca şi Lazâr pre bogatul şimucenicii pre muncitori.

Deci dar nu te mâhni iubitorule frate,ci-ţi adu aminte de proorocul Isaia ce zice:„De batjocorirea oamenilor nu te teme,

„şi de ocara lor să nu te birueşti, căci„cum se mănâncă lâna de molii, aşa se„vor mâncâ*. Cugetă şi de Domnul Hristos, cum din scutece erâ izgonit şi înpământul Eghiptenilor erâ lepădat, celaceţine lumea în mâna sa. Şi pentruce? Pen-truca sâ se fecă chip şi pildă nouă, casâ nu ne mâhnim întru năpăşti. Şi-ţi maiadu aminte de patima Mântuitorului, şicâte ocări a suferit pentru noi Stăpânula toate. Căci unii din Iudei îl numeauSamarinean şi băutor de vin. Alţii, îndrăcit şi prooroc mincinos, zicând: „Iată om„mâncător şi băutor de vin*. Şi „Câ cu„domnul dracilor scoate pre draci".

Şi ce zic altele, cum îl duseră atuncea să-l deâ de râpă, o minune mare !Şi-l scuipau în obraz şi-l dau palme?Dar câ-I adăpau cu fiere, şi-i băteaucapul cu trestie, şi cu hlamidă împărătească îmbrăeându-1, şi cu cununa despini încuntinându-1 şi-i cădeau înaintebatjocorindu-I şi tot felul de batjocorăfacându-i şi când îl duceau câinii aceia,mâncătorii de sânge şi îl trăgeau gol la

patimă. Şi cum îl lăsară toţi ucenicii lui ?Câci unul s’a lepădat de dânsul, iarăaltul l-a vândut şi ceilalţi au fugit şi stasingur gol în mijlocul mulţimii aceleia, devreme ce erâ sărbătoarea Pashăi atunci,

în care îi adunase pre toţi. Şi-l răstigniră ca pre un 0111 râu, în mijlocul făcătorilor de rele şi zăcea neîngropat, niciI-a pogorât de pre Cruce până când I-acerut oarecine, ca să-I îngroape. Şi cumau scornit hulă rea asupra lui, cum că ;ucenicii săi l-au furat, iară n'a înviat?

Deci iarăşi adu-ţi aminte şi de apostoli,

că de pretutindenea erau goniţi şi princetăţi se ascundeau, câci şi Pavel sc as-cundeâ la o femee ce vindeâ mătăsuri şiPetru Ia Simon curelarul. Şi că nu aveâ

îndrăznire Ia cei bogaţi. Iară apoi le-aufost toate prea lesne. Intr’acelaşi chip şitu frate nu-ţi face voie rea, dc şi acumurmezi cele întristăcioase. CacI pe urmăau a urmă cele veselitoare. Auzit-am şide bârfitorul acela Arsachic, pre careleI-au pus împărăteasa Patriarh, în scaunulmeu, câ a necăjit pre fraţii şi fecioarele,câci u'au vrut să se împărtăşească cudânsul. Şi mulţi dintr’înşii pentru dragostea mea prin temniţă au murit. Lupulacela zic în chip de’ oaie, ce are numai

schims dc episcop, iară dupre adevăr estedesfrânat. Câ precum femeea ce-i trâeştebărbatul şi merge dupâ altul, se numeştedesfrânata, aşa şi acesta desfrânat este,nu trupeşte, ci sufleteşte. Că fiind eu viu,mi-a răpit scaunul.

Acestea frate Chiriace scriem din Cu-cusft, unde a poruncit împărăteasa, dene-a izgonit. Şi multe scârbe pre calem’au întâmpinat, ci n’am băgat seamă.Iară cSnd am venit la ţara Cappadochilorşi la Tavrochilichia, cete, cete de sfinţipărinţi ne întâmpinau. încă şi mulţime demonahii fecioare, care izvoare de iacrămivărsând şi plângând cu jale mare, căcine vedeau ducându-ne Ia izgonire, ziceau

între sine: Mai de folos ar fi fost să seascunra soarele, decât să tacă gura luiloan. Aceste cuvinte m’au turburai foarteşi rn’a.i scârbit mai mult, unde vedeamcă plângeau toţi pentru mine. Iară decelelalte de toate câte mi s’au întâmplatn’ain băgat scamă. Insă foarte ne-au primitcu bini episcopul cetăţii acesteia şi niultâdragos.e câtrc noi a arătat, câ de ar îi

fost cu putinţa şi n’am fi păzit hotarulşi Canjanclc, ne-ar fi dat şi scaunul său.Kogu-te dar şi te poftesc, goneşte de a-supră-ţi plânsul scârbei tale şi aibi pomenire pentru noi, câtre Dumnezeu.

Intru această zi, sfânta Marciani împărăteasa, ceeace este intre sfinţii apostoli. Şi prea cuviosul Clavdiu cu pate s'au săvârşit.

Stih : Pre împărăteasa Marciani din viaţa cea trecătoare,

Hr iatcs îm păia tu l împ ăra ţilo r , o sc oate îacea purarea fiitoare.

Văzâr.d frumuseţea sufletului tău mai deosebit,

I

1

IN DO UĂ ZECI ŞI ŞAP TE D E ZILE 427■ a• « » • • am a> i < « » • m « » i * • • m* l * * * • • « • » « •* « •» • ara i u • n i a « * • M i a u a i i i i i M i v « i B « ia i i ukoiim;

Iubitorul de suflete pre tine Clavdine te-apr i m i t .

Intru această zi, prea cuviosul Petru Eghip- teanul, la adânci bătrâneţe ajungând, cu pace s'a săvârşit,

Stih : Ca nişte grâu copt de bătrâneţe Petre fiind.Te strânge ca în jitniţâ în mormânt.Intru această zi, sfântul noul mucenic Di-

mitrie carele in Constantinopol mărturisind la anii o mie şapte sute optzeci şi patru, de sabie s’a săvârşit.

St ih : Lumină cerească preste moaştele tale a stătut,

Cclace pentru dumnezeiască dragostea Iui Hristos te-ai tăiat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamnemilueşte-ne şi ne mântueşte pre noi, Amin.

Peasna 7-a, Irmos:

I e pogorârea lui Dumne-K<| zeu focul s’a ruşinat îns J Vavilon oarecând. Pen

tru aceasta tinerii In cuptor„cu bucuros picior, ca întru„o grădină verde săltând, au„cântat: Bine eşti cuvântat„Dumnezeul părinţilor noştri.

Ceeace numai tu una eşti,ceeace nu ştii de bărbat şiuna eşti nestricată, bucură-teStăpână Fecioară şi Maică şiNăscătoare de tiu şi care nuştii de nuntă. Bucură-tc tainăstreină şi înfricoşată. Bucură-te desfătarea îngerilor.

Bucură-te bucuria oamenilor.$ioane cetate însufleţită a împăratului împăraţilor Hristos, de care s’au grăit lucruri prea mărite. Bucură-tedumnezeească mireasă. Bucură-te scară, prin care ne suimla Cer de pe pământ şi dinstricăciune la viaţă.

Raiu de Dumnezeu sădit

şi grădină bine mirositoare,de Dumnezeu lucrată, te-ai a-rătat Fecioară, floarea nemu

ririi înflorind. Pentru aceastacu un glas, bucură-te, strigămţie: Bucură-te dătătoare debucurie. Bucură-te izvorulvieţii.

Prea cinstită Stăpână, izbă-veşte-mă de necinstea patimilor, ca cu bucurie să-ţi strigţie: Bucură-te. Bucură-te iz

vorul sfinţeniei. Bucură-te vistieria a toată curăţia. Bucură-te locaşul lui Dumnezeu.Bucură-te încăperea lui Hristos.

Alt Canon, Irmos...

Coconii jidoveşti în cuptor...

Nevoitor, de Dumnezeugrăitor, mai’nainte te-a cunoscut şi de obşte folositorcelorce greşesc în lume, Cuvioase, vestindu-le pocăinţa.

Ca nişte aur în topitoareanevoilor arzându-te Ierarhe,nu te-ai topit, nici te-ai ars.Că lămurindu-te, ţi-ai arătatostenelele tale prea bine în

rădăcinate.Hu ai slăbit Părinte sprenevoinţe, nu te-ai ruşinat decei puternici, nu ai ales maimult nedreptatea decât dreptatea, Cuvioase, şi mărturiseşte ţarina văduvei.

A Născătoarei

Bucură-te nor uşor. Bucură-te uşă, prin care a tre-



428 LUNA L III IANUARIE

cut unul Dumnezeul nostrude Dumne zeu Născătoare, cunaştere îăr ăstricăciune şi fărăsămânţă, din tine Fiul năs-cându- se, nu s’a schimbat.

Alt Canon, Irmos:Precum de demult cei trei...

Pre tine înţelepte, celceai zis a îi neiertat a face prev ăduv ă str ăină de ale sale,străin te- a făcut de la cetatea

împărătească prea îndrăzneaţă femeie, străinăs’a făcutşi ea de dumnez ees cul Dar, înstr einându- se de prea înţeleptele tale înv ăţătur i.

Intor sute- ai cu dulce aţă,celace ca un soare acoperitcu nor ai îost, prea mare lu-minătorule, cu str ălucirea cea

de ta ină, a purtătoarelor deluminăînv ăţătur ilor tale, celor de aur luminâdu- se toţi,Ioane Gurădc aur.

Slavă...

R id ic către tine mâinilemele, Hrisostoame, ca săteprimesc în lăuntru curţilormele pre tine mirele, ca pre

o dorire de demult, carele te întor ci luminat, Biser ica str ig ă cătr c tine, pr ăznuind a-stăzi.

Şi acum, a Născătoarei.»

Ga un cleşte de taină, viila Bise rică pur tând pre cărbunele cel înţelegător, precarele Simeon luându- l pre

mâini, s’a luminat Pr eacurată,

şi chinurile patimii lui, le- aproorocit luminat.


ine cuv ântaţi tinerii ce i| M in t o c m a i cu număr ul

T r e im ii, pre făcăto r ul„Dumnezeu Părintele, lăuda ţi„pre Cuv ântul celce s’a po-„gorât şi focul în r ouă l-ci„prefăcut şi prea înălţaţi pr e„Duhul cel prea sfânt, carele„dă viaţă tuturor întru toţi„vecii.

Bucură- te ceeace din r ădăcina lui Iess ei to iag ai o dr ăs lit. Bucură- te ceeace ne ud a tai odrăslit floarea cea f r umoa săpre Hris tos. Bucură- temunte g ras. Bucură- te m u n tele lui Dumnezeu cel umbrit.Bucură- te, întru carele a lo c uibine a voit Cuvântul cel mai'naite de toţi vecii.

Ou toiagul cel de fier alsprijinirii tale celei tari, capre nişte câini ce la trăşi capre nişte f iar e ce răcnesc, car e înc unjurăsmeritul meu s uf le tg oneşte patimile, care cum plit măîncunjură, ca săstr igţie: F ecioară bucură- te.

Inîrumuseţatu- te- ai to a tă,pre Hristos cel mai împodobitcu fr umuseţile decât fii o m e neşti născând, ceeace eşti în tre femei mai f rumoas ă. P e ntru aceas ta, bucură- te s tr ig ămtie, bucurându- ne. Bucură- te

de Dum ne zeu Născătoare Cu-



IN D O U ĂZE C I ŞI ŞA PT E DE ZIL E 429

rată, ceeace eşti pl inăde Dar.Bucură- te, ceeace eşti mai m ărită decât toat ă făptura.

Bucură- te de Dumne ze u

Năs cătoare prea curată, precare Daniil mai ’nainte te-av ăzut munte netăiat, din carele s’a tăiat piatra cea dincapul ung hiului. Bucură- te cleşte de cărbune purtător şi deDumne zeu primitor. Bucură-te, ceeace eşti mai s f inţitădecât îng erii cei netrupeşti. B ucură- te, ceeace eşti ma i cinstită decât f ăptura .

Alt Canon, Irmos:

De Dum ne ze u g răitorii tineri...

L>imba ta cea de Dumnezeu g răitoare, ca o tr âmbiţăcuaur fe recată, din Cer în lume

g lăs uind, Ierarhe al Dom nului, înşelăciunea ai g onit.

S f inţitor ule al taine lor celor ne g răite şi tăinuitor ule alcelor de sus, şi apăr ător ule alT reimii, rugându- te nu încetăsă se mântuiască turma ta.

Ca celace eşti s lujitor T re

imii Ierar he, şi împr eunălo-cueşti cu ceata înger eas căCuvioase . Rugându- te nu în- Icetâ, sământuiascăpre robiităi.

A Născătoarei...

Mai pre sus de fire în pântecele tău z ămis lind, pre s tr u

gurul cel nelucrat, FecioarăMaică, ai odr ăslit. De ci du

pre v rednic ie toţi, bucură- testr ig ăm ţie.

Alt Canon, Irmos:

Cu focul cel nesuferit...

Ou ţâţele bunei credinţePărinte cuvioase, hr ăne şti Biser ica, ceeace te- a hrănit pretine, răsplătindu- i de şapteori, cu pâinea dumnezeescu-lui Dar , aces teia hrănitoruledulceaţă vărsându- i, ca niştebăut ur i de tămăduir i, prea fe

ricite Gurăde aur.In tot pământul a ie şit Păli rinte v estirea înv ăţătur ilor ta

le, ia răne buna împăr ăteas ăate izgoni din loc a poruncit,dar s’a amăg it. Că tu ca unuriaştare, merg ător pr etutindenea str ăluceşti cu razele cuvintelor tale.


S ă se lumineze as tăzi a-dunarea credincioşilor , cu v eselie întâmpinând pre cel maiales dintr e înv ăţător i. Căav enit şi de faţăeste, împăr ţind tutur or Dar îndes tulat, cucarele ne s ătur ăm, bucur ân-du- ne, din destul.


T e v ăd pre tine în br aţede Maică, şi te ştiu neapr opiat cu firea Dumnezeirii. Darcum eşti ţinut Cuv int e pre

II mâini, celace ai în mâini toatăzidirea? Zis-a Simeon, Dum

nezeule omule, s lăv ind puterea ta cea ne g răită.



...43 0........................................ .. . l U N A L U I J ^A W E

P o a s n a 9-a, I r m o # :

j? nfr icoşatu- s’a tot auzul de

nes pusalui Dumnezeu po-eb gor îre, căci cel prea înalt„de v oie s ’a pog orît pânăşi„la tr up, din pântece fecioresc„făcându- se om. Pentru aceea„pre pr ea curata Născătoarea„de Dumne zeu, crcdincioşii„o mărim.

Iatătoate neamurile te fe

ricesc pre tine ceapururureafericită, precum mai ’nainte aizis dela dumnezeescul DuhNăscătoare de Dumne zeu. Şitic, ca celeiace ai născut bucur ia, strig ăm, bucură* te. B ucură- te v is tieria v ieţii. Bucură- te izvorule, care izvor ăştino uă miere sufletească.

ţndreptat- ai S tăpână Curată, alunecarea strămoşului A dam şi întris tarea strămoa-şei E v ei întru bucurie o ai

întor s. Pentru aceasta tie, caceleiace eşti pr icina bucurii,str ig ăm: Bucură- te; bucură- tcbucuria credincioşilor ; bucu-ră-te veselia creştinilor.

Vrednic lucru este, ca săstrig ăm tie, bucură- te. Căci întru tine fireşte bucuria ceapurur ea v eşnicăs’a sălăşluit,Fecioară Curată de Dumnezeu Născătoare. B uc ur ă- teraiul de sfătării; bucură- te izvorul nemaririi cel cu curgeride aur ; bucură- te ceeace izv orăşti băutură adevărată.

S tr ăbate inima mea cu du lce săg eata dor ului tău, cccace

eşti cu totul fărăprihană, şimă înde am năsăstrig ţie to t deauna şi să cânt bucur ân-du- mă: Bucură- te liman l in ;bucură- te mare pr ea dulce şineumbla tă, care ai înecat pr eFaraon cel netrupesc.

Alt Canonj Irmos:

Pre Dumnezeu celce s’a arătat...

A ltăapăde aur cur g ătoarete- ai ar ătat Părinte cu t o t ulde aur, căgura ta cea de aur,şi l imba cea dulce s’a um plutde noianul dog melo r şi a d a păsufletele cele însetate.

Mare n e um bla tă, f i indScr iptura Părinte, um bl ată şitr ecută o ai f ăcut lumii ve-

trealăcuvântului întinzându-ţi, şi la cunoştinţa cea l in ăridicându- ţi mintea.

Tu Gurăde aur, ape dinizv orul cel nedeşer tat s c o ţând, izvoarele dog melo r B iser icii ai v ărsat, din care to ţicei însetaţi luăm apele celecu aur curgătoare.

A Născătoarei...

R ug ar zând cu foc şi nears mai ’nainte a v ăzut d edemult Moisi, Maica lui Dumnezeu Fecioară, carele m a i’nainte a închipuit pânteceletău cel de Dumneze u pr im itor, carele a primit în sinefocul ccl ncstr icăcios.



IN DOUĂZEC I $1 $A PTE DE ZILE 431

Alt Canon, Irmos:

Minune nouă şi lui Dumnezeu...

Oastea îngerilor, aduna

rea proorocilor şi dumnezeească ceata apostolilor şi a.mucenicilor, Împreună cu noise veselesc luminat, împartă-şindu-se praznicului, prea fericite şi Darul cântărilor taleal lor a îi socotindu-1; căciviaţa tuturor o ai avut, întru tine închipuindu-o.

Iată a strălucit lumina lumii, dumnezeiasca făclie ceaprea înaltă, s’a arătat noianul cel făcător de dulceaţă aldumnezeieştilor daruri. Veniţifraţilor să ne saturăm de lumină, să ne încălzim, să neadăpăm inimile cu cântări toţi,mărind pre cel cu gura de

aur grăitor.Slavă...

Cântarea aceasta, care cacei doi bani dela lipsitul şiticălosul meu suflet, cel văduvit cu ticăloşie de toate bunătăţile, iară cu osârdia dumnezeieştii bogăţii se aduce

prea fericite, dupre urmareadumnezeieştii bunătăţi, primeşte-o, răsplătindu-mi mie cuDarul cel de bogăţie dătător.


Vmblând mâ cutremur,zis-a Simeon, de celace facecu căutătura a se clăti totpământul, iar ţiindu-1 în mâini

pre cel născut al tău Fecioară,

mă întăresc. Şi din trupulcelce se cutremură izbăviri-du-mă dumnezeieştile cuvinte

plinindu-se, bucurâtidu-mă,duc şi celor din iad bunelevestiri de bucurie.

SVETEALNA.

Podobie : Femei auziţi glas...

Bucură-te cetatea care împărăţeşte preste toate cetăţile, ca ceeace ai primit a-

stăzi trupul bunului Păstor,şi mai marelui păstorilor. Carele pre tine şi toată lumeaa îndreptat şi a mântuit, şicu cântările gurii lui celei cumiere curgătoare te veseleşte. De două ori.


Bucură-te palatul lui Dum

nezeu. Bucură-te munte netăiat. Bucură-te rug nears.Bucură-te scaun mărit. Bucu-ră-te masă dumnezeiască.Bucură-te năstrapă de aur. Bucură-te sfeşnic prea luminos.Bucură-te nor strălucit Fecioară maică Marie.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul al 4-lea.Podobie : Dal-ai semn celorce...

Sfinte învăţăturile talc cclcmai strălucite decât aurul văr-sându-le prea înţelepte; îm bogăţeşti, Hrisostoame, minţile cele flămânde, şi goneştinegura patimilor şi cumplităiarna iubirii de argint. Pen

tru aceasta dupre datorie pre



432 . LU N A LU I IAN U AR IE

tine te fericim, şi rămăşiţamoaştelor tale o cinstim, capre un izvor de sfinţenie.

pără dreptate gonit fiinddela turma ta Părinte cuvioase, te-ai împărtăşit necazurilor, şi a amarelor izgoniri, întru care te-ai învrednicit fericitului sfârşit, ca un viteaznevoitor, biruind pre cel multviclean. Pentru aceasta de întoarcerea ta, Biserica se bu

cură, care cu aurul prea înţeleptelor tale învăţături o ai împodobit.

Stâlpul cel de foc, râul celplin de apele învăţăturilor,mintea cea cerească, gura cuvântării de Dumnezeu, cea cutotul de aur, credincerul păcătoşilor. Dumnezeescul pro-poveduitor al pocăinţii. Luminătorul cel prea luminat.Cerescul om, fericitul Gurăde aur, astăzi să se laude.

Ca o podoabă împărătească priimind cetatea cea împărătească moaştele tale Hrisostoame, cu acestea se cinste

şte, şi lăudându-se întru cuvintele tale, lumea o chiamăla veselie, şi la dumezeească

împărtăşirea îndestulatelortale daruri, cu mare glas strigând : Iisuse prea bunule, tueşti lauda robilor tăi.

Slavă, glasul al 4-lea lui Gherman6.

Părinte Gură de aur, caun râu de Dumnezeu pornit

din Edem, cu taină ieşind, sprepatru începături, încunjurândprin cuvintele tale marginilepământului pre tot credinciosul l-ai adăpat, cu învăţătura ta cea cu totul de aur.Pentru aceasta cu întoarcereadumnezeeştilor tale moaşte,pre noi arătat cetăţeni ne-aiscris. Roagă-te Ioane, să mântuiască sufletele noastre, acelorce te lăudăm pre tine.


De toate primejdiile păzeşte pre robii tăi, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să te mărim pre tine,nădejdea sufletelor noastre.

SUAVO SLOVIA cea mare.


Ceasul întâiu şi cel desăvârş it Otpust.

L A L I T U R G H I E

Fericirile din Canonul Ierarhului celdinlâiu, Peana 3-a. pe 4, şi din Canonul cel al doilea, Peasna 6-a, pe 4. Prochimen glasul 1-iu. Gura mea va grăi

înţelepciune.,. Stih : Auziţi accstea toateneamurile... Apostol câtre Evrei: Fraţilor A rhiereu ca acesta se cuvenea săfie nouă.. Aliluia, glasul al 2 lea. Gura dreptului vadeprinde Înţelepciune. Evanghelia delaloan : Zis- a Domnul, eu sunt uşa...

CHINONICUL.

Intru pomenire veşnică va fi dreptul.

I

IN DOUĂZEC I ŞI OPT DE ZILE 433ia«iitiMimuai44it« u i ti mi »• •»»■«•• •«miinm»««»••• mi iu»i<iiki«.i>a«.».*•

rea de linişte. Şi printr’însasuindu-te către Dumnezeu cufapta, ai strălucit în lume lu

minător, şi cuvinte de viaţăai izvorît oamenilor. Pentruaceasta nu încetă întărindu-nepre noi cu rugăciunile tale, săse mântuiască sufletele noastre din stricăciunea celuistrein, cuvioase Părinte.

Şi acum, a Născătoarei.»

I N T R U A C E A S T A L U N A IN 28 DE ZILE.

Prea cuviosul părintele nostru Efrem Şirul.

La Doamne strigat-am, Stihirile pe 6 glasul 1-iu.

Podobie: Cceace eşti bucuria...

ăzând frumuseţile, raiului, din destul desfă-tându-te în livezi nes-

tricăcioase, ai înflorit în lumecunoştinţa lui Dumnezeu, decare împărtăşindu-te Cuvioase, prin duhovniceascăstare a sufletelor ne înălţămCU duhul. De două ori.

Arătând în scris venirea Judecătorului, cu râurile lacrimilor, înveţi să ne aprin

dem făcliile sufletelor, strigând tuturor venirea Mirelui.Să ne îmbrăcăm toţi cu haineluminoase, a întâmpină preMirele Hristos. De două ori.

îngrădindu-ţi trupul cu înfrânarea, ţi-ai omorît mişcările patimilor Părinte, prinrugăciuni şi privegheri. Drept

aceea umbrindu-te pre tineputerea Duhului, te-a arătatpre tine luminător a toată lumea. De două ori.


Cu înţelepciunea depăr-tându-te de supărările vieţii,Efreme pururea pomenite, aiajuns în pustiu pentru iubi-

Cunoscut-am, că din tines’a întrupat Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; aceluia roagă-te, să semântuiască sufletele noastre.


Văzându-te răstignit, Hristoase, ceeace te-a născut,strigă: Ce taină streină este

aceasta ce o văd Fiul meu?Cum mori pre lemnr&»du-te cu trupul, Dătăto-rule de viaţă.


Slavă, glasul al 4-lea, a lui Anatolie.

1/dându-ţi aşternutul culacrimi, precum zice prooro

cul şi cugetare vieţii făcân-du-ţi pocăinţa ne-ai arătatnouă frica judecăţii, prin fapteşi prin cuvinte. Deciadunân-du-ne toţi, cinstim pomenirea ta prea fericite, însuţi lu-crătorule de lucruri prea mărite, Efreme pururea pomenite. Pentru aceasta şi acumne rugăm ţie: Roagă-te lui

30



434 . LUNA LU I IANUARIE

Hristos Dumnezeu, pentru sufletele noastre.

Şi acum, a Născătoarei...Po d o b ie : Ca pre un viteaz...

Mântueşte-mă de osândă,prea sfântă Mireasă a lui Dumnezeu, şi rnântueşte cu rugăciunile tale smeritul meu suflet, din cumplitele greşeli şide moarte şi-mi dărueşte aaîlă în ziua cercetării îndrep

tarea, care a dobândit cetele sfinţilor, curăţindu-mămai ’nainte de sfârşit cu pocăinţa şi cu vărsarea lacră-milor.


Mieluşaua care te-a născut pre tine Mielule şi Păs-torule, dacă te-a văzut pre

Cruce, se tânguiâ, şi ca o Maicăgrăia către tine; Fiule preadorite! Cum te-ai înălţat prelemnul Crucii, îndelung răb-dătorule? Cum ţi s’au pironitmâinile şi picioarele tale Cuvinte de cei fărădelege, şi cumţi-ai vărsat sângele tău Stăpâne?

Troparul glasul al 8-lea.

Cu curgerile 1aeramilor tale...Sau acesta asemenea:

Din buzele tale ai izvorîtrâurile cele purtătoare de lumină ale apelor vieţii, adă-pând (fericite) toată Biserica,şi ai izvorît lumii râurile umi-linţii, revărsând învăţaturile

cele dulci ale pocăinţii, cu cu

vintele tale, părinte Efreme,roagă pre Hristos Dumnezeu

să se mântuiască sufletelenoastre.Slavă, Şi acum a Născătoarei...


LA UTRENIE

CANOANELE.

Amândouă din Octoih şi ale sfântului pc 6. Al cărui acrostih la Greci este acesta:

Laud pre Efrem gânditorul Eufrat...

Facerea Iui Teofan.


f a pre uscat umblând Israil, cu urmele prin a-dânc, pre gonaciul Fa-

„raon văzându-1 înnecat, a strica t; Lui Dumnezeu cântare

„de biruinţă să-i cântăm.Cu ploaia cea veselitoarea rugăciunilor tale, adapă-misufletul meu, carele s’a uscatde uscăciunea patimilor, şi

însuîlă întru mine cuvânt, casă laud pomenirea ta, fericiteEîreme.

Strălucind luminat lumină

înţelegătoare, te-ai arătat soare Efreme, luminând toată plinirea credincioşilor, cu bunătăţi dătătoare de lumină şi cufrumuseţile dogmelor.

Slavă...

Stingând văpaia patimilor cu râurile lacirmilor, te-aifăcut vas cinstit Eîreme al

sfântului Duh, izvorând iz-



IN DOUĂZEC I SI OPT DE ZILE 435

voare de învăţături, de Dumnezeu îericite.


Primind în pântece fărăstricăciune, ai născut pre Cuvântul, celce mântueşte dinstricăciune, pre ceice îi slu

jesc lui pururea, Maică Fecioară curată, uşa vieţii celeiadevărate.


Nu este sfânt precum tu...

ţjp urăţindu-te pre tine deIr toată întinăciunea patimi1 milor, te-ai arătat cămară

de bunătăţi cu adevărat, şivas încăpător darurilor sfântului Duh.

He dându-ţi nici cum somn

ochilor tăi, te-ai arătat casăsfintei Treimi şi comoară înţelepciunii, îmbogăţind lumea

| cu tocmite dogme şi cu razeluminoase ca aurul, fericite E- îreme.

Slavă...

Cinstită Biserica lui Hris

tos te cunoaşte pre tine altEufrat curgător de aur, cepoezeşti cu curgerile dogmelor celor înţelepte şi adăpitoată făptura.


Vnul din sfânta Treime în-trupându-se, în două firi, cucuviinţă dumnezeească, dincurate sângiurile tale Preacurată, a ieşit ca să mântuia

scă pre cei din Adam, pentru bunătatea sa.

I rmosul:

Nu este sîânt precum tu„Doamne Dumnezeul meu, ca-„rele ai înălţat cornul credincioşilor tăi Bunule, şi ne-ai„întărit pre noi pe piatra mărturisirii tale.


Podobie; Cuvântul lui Dumnezeu...

Pre comoara înţelepciunii tainelor lui Hristos, prepaharul cel dumnezeesc al u-milinţii, să-l lăudăm credincioşii, întru .pomenirea lui.Pentrucă Efrem cu asemănarea numelui, veseleşte pururea inimile credincioşilor, cu

cuvinte dumnezeeşti, ca unlucrător şi tăinuitor descoperirilor Domnului. De două ori.


Pururea Curată Fecioară,apărătoarea cea fierbinte şi ne-biruită. Nădejdea cea întărităşi neruşinată, zid, şi acoperă

mânt şi liman celorce aleargăla tine. Roagă-te fiului tău şiDumnezeu, împreună cu îngerii lui, să dea pace lumii, şisufletelor noastre mare milă.

A Crucii, a Născătoarei:

Cu Crucea Fiului tău de IDumnezeu dăruită, toată în- Işelăciunea idolilor a încetat |şi puterea dracilor s’a călcat |1la pământ. Pentru aceasta noi

I I I

436 • I .UNA LU I IA N U A R IE■ I l > M I I I 4 I > 4 h •••<>• I i | i | < | t | i a i | | i | I • I ' l l I I I l l • • i n i i i M I • l l li I < •• •• t i s •••!■ ••• I > l I • 4 > U | • | * t I • I l i H l > » < | i | 4 ' | l | « U l t l l l l ll l l l s l il I I I

credincioşii dupre datorie pururea te lăudăm şi bine te cuvântăm, şi mărturisindu-te cu

adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.Peasna 6-a, Irmos :

% f i ristos este puterea mea,: Dumnezeu şi Domnul, >J 'c cinstita Biserică cu dum- 1

„nezeească cuviinţă, cântă„strigând: Din cuget curat în-„tru Domnul prăznuind.

Puterea cuvintelor tale aalergat în toată lumea, gonind nevederea sufletelor culutnina smereniei cea făcătoare de înălţime, fericite E-freme.

Fără prihană ţi-ai săvârşit viaţa, spălându-te pre tinecu lacrimi, şi povestind tuturor venirea Judecătorului,cu cuvinte înţelepţeşti, desco-peritorule de cele dumnezeeşti, vrednicule de minune.

Văzându-ţi Domnul, înălţimea cea lăudată a smereniei, ţi-a. dăruit cuvânt făcă

tor de înălţime, prin careles’au smerit înălţimile celecumplite ale eresurilor.

Slavă...

Intărindu-te cu Darul A-totţiitorule Părinte, ai stătut împotriva stăpânirilor celordrăceşti, şi le-ai biruit, ru

gându-te pentru noi, care cufierbinţeală te lăudăm.


Ca pre un locaş dumnezeesc, ca pre un munte sfânt,

ca pre un izvor al nestrică-ciunii, ca pre una ce numaitu ai fost aleasă Ziditoruluinostru Dumnezeu, pre tineFecioară te fericim.

Peasna 5-a, Irmos:

<m u dumnezeească străluciţii rea ta Bunule, sufletelerâ „celorce mânecă la tine

„cu dragoste, mă rog lumi-„nează-le, ca să te vadă Cu-„vinte al lui Dumnezeu, pre„tine adevăratul Dumnezeu,„pre celace chemi din negura„greşelilor.

Cu curgerile lacrimilor,ai uscat Părinte de tot noianul dulceţilor, şi cu izvorul

învăţăturilor tale ai înnecatpâraele eresurilor, Fericite.

Cugetul tău cu plecareacea către Dumnezeu, lumi-nându-se părinte Efreme, s’afăcut cu totul dumnezeesc,ca o oglindă dumnezeesculuiDuh, primind arătările cele

fără materie.Slavă...

păcutu-te-ai Părinte locaşcu adevărat încăpător Treimii, împodobit cu Darul, şicu limpezirea bunătăţilor celor curate, şi cu întregimea

învăţăturilor.Şi acum, a Născătoarei...

Mort m’a făcut pre mine



în Edem, gustarea cea rea alemnului, prin viclenirea şarpelui, iară tu născând pre dătătorul de viaţă Hristos, m’ai înviat, de Dumnezeu dăruită.

Peasna 6-a, Irmos:

Marea vieţii văzându-o...

ţ=f, urtătorul de Dumnezeu

f 5 nepuind temeiu de nisip,

ci credinţă neruptă, a rămas nemişcat de toate vicle-

nirilc vrăjmaşului, ocârmuin-

du-se cu puterea cca nebiruită.L>imba ta cu adevărat s’a

făcut ca un condeiu degrabscriitor, învăţând cunoştinţabunei credinţe, şi scriind prelespezile inimilor legea Duhului, Părinte.

Slavă...

Ceice plutesc în noianulcel lin al dogmelor tale, E-

îreme de Dumnezeu cugetă-torule, se mântuesc de întreitele valuri, cele stricăcioase desuflet, şi cu credinţă ridicân-du-se în sus, de furtuna eresurilor se mântuesc.


Celce este mai pre sus, detoată făptura cea înţelegătoare, şi cea văzută, ca un Dumnezeu întrupându-se, a ieşitdin pântecele tău, păzindu-tenestricată, precum ai fost înaintea naşterii, Mireasă dum

nezeiască.

IN DOUĂZECI ŞI OPT DE ZIL E 437>»•*»•«•■ai a -*•»• M.a aai a . a . i - aa• •a a*tia.a>i «•«•* •aa »ai ai «•••>.«• •••

I rmosul:

Marea vieţii văzându-o„înălţându-se de viforul ispi

telor, la limanul tău cel lin„alergând, strig către tine:„Scoate din stricăciune viaţa„mea mult milostive.

CO N DAC, glasul al 2-lea.Podobie : Căutând cele ce sus...

Ceasul întrebării purureamai ’nainte văzându-1, ai plânscu amar Efreme, ca un iubi-

! tor de tăcere; şi lucrător învăţător ai fost în fapte Cuvioase. Pentru aceasta Părinte prea fericite, pre cei leneşi îi ridici spre pocăinţă.

ICOS.

Voind Părinte a urmă cărărilor Mergătorului înainte,

din lume tu însuţi ducându-te, în pustie ai locuit. Insă vrăjmaşul văzându-te pre tine celdrept aşa vieţuind, femee cutotul fără ruşine împrotiva taa pornit, socotind că prin armacea de demult, va surpă bărbăţia ta, şi curăţia ta o va

întina, ca să nu ridici cu cu

vintele şi cu faptele tale precei leneşi la pocăinţă.Intru această lună în 28 dc zile, pome

nirea prea cuviosului părintelui nostru Efrem Şirul.

S t i h : Auzit-a limba psalmiceş:e, pre care nu o ştia cu adevărat,

Efrem cel dupre limbă Sirian, prin care sus s’a chemat.

In a douăzeci şi opt zi îngerii au .uat, Sufletul lui Efrem cel lăudat.

Acesta erâ dela răsărit, Sirian de neam, învăţat fiind dela strămoşii sai credinţa




cea bună, în vremile marelui Teodosie.Şi a iubit din început fericitul viaţa călugărească, căruia zic că i s’a vărsat Dardela Dumnezeu, prin care scriind multeScripturi pline de umilinţă, şi cu aceleaa Îndreptat pre mulţi spre faptele bune.Şi s’a făcut chip şi pilda cuvioşilor celorde pre urmă spre vieţuirea sihăstrească.Şi se face pomenirea lui la muceniceascabiserică a sfintei Achilinci la Filoxcn, a-proape de târg.

Intru această zi, pomenirea prea cuviosului părintelui nostru Paladie.

Stih: Mai pre sus de săltările trupeşti fiindPaladie săltează acum însuşi, cerurile moş

tenind.

Fericitul acesta Paladie Intr'un munte

oarecare, mică căsuţă făcându-şi, s’a închispre sine întinsa. Şi împodobindu-şi viaţacu privigherea, şi cu necurmată rugăciune,şi cu postirea, a luat dela Dumnezeu Darulfacerii de minuni. Câci un neguţător carelepurlâ cu sine mult aur, şi a fost ucis decătre oare carele ucigaş de oameni, a fostaruncat mort lângă uşa chiliei sfântului.Iară dupâ ce s’a făcut ziuă şi s'a văzutlucrul, toţi dau vinovăţia uciderii pc Cuvios. Şi dar fiind meurijurat de atâta mul

ţime a făcut rugăciune şi a înviat mortul.Carele mort sculându-se a arătat pre ucigaşul, şi a zis că Cuviosul este nepărtaşacelei ucideri. încă nu numai aceasta, cişi altele multe făcând Cuviosul, şi spremai mult fiind minunat din lucrurile bunătăţilor, în pace s’a mutat câtre Dumnezeu,lăsând Bisericii scrisori vrednice de pomenire, spre folosul celorce le vor află.

Intru această zi, pomenirea prea cuviosului părintelui, nostru Iacov sihastrul.

Stih : S ’a mutat din trup ca din oarecare curse scăpând,

Iacov neprins de cursele trupeşti fiind.

Acest cuvios lepădându-se de toatecele lumeşti, a locuit într’o peşteră cins-prezece ani, aproape de oarecare cetăţuece se chema Porfirion, toată sihăstria întrebuinţând. La accst Cuvios odată decătre oarccare desfrânaţi, aducându-se ofemee curvâ, care săltă cu neruşinare, îl

îndemnă spre păcătuire. Deci sfântul a-ducându-i aminle de munca focului ce va

să fie, o a adus lui Hristos pocăindu-se.

Dar fiindcă nimenea nu scapă de curselevicleanului, s’a întâmplat şi acesta să cadă

în mare cădere, ca să se facă pildă tuturor celorce păcătuiesc, şi povăţuitor sprepocăinţă. Căci oarecarele bărbat din ceimari având fiica, care se bântuiâ dediavolul, o a adus la Cuviosul spre vindecare. Carele făcând rugăciune, îndată oa izbăvit pre ea de diavolul. Insă tatălsău temându-se ca nu iarăş să o bântu-iască diavolul pre tânără, împreună cufratele său carele erâ foarle mic, i-alăsat la peştera Cuviosului. Iară Cuviosulstăpânindu-se de poftă, vai de cădere!strică pe fecioara. Apoi ce se fa ce ? Cesă nu se vădească spurcata faptă, ucidepre tânără, ucide pre fratele s:.u. Iară tru

purile lor le aruncă în râul ce curgeâ a-colo aproape. Dcci, dupâ ce cu totul s’adesnădăjduit de a sa mântuire, a alergatca să se ducă In lume. Dar călătorind elpre cale, l-a întâmpinat un monah oarecarele cucernic, la ale cărui sfătuiri su-puindu-se Cuviosul, s’a băgat pre sine

într’un mormânt, toată aspră vieţuire suferind. Dar fâcându-se oarecând seceta în acelloc, porunceştc Dumnezeu Episcopului cetăţii, că de nu va face rugăciuni Iacov celce este în mormânt nu va con

teni seceta. Deci atuncea Episcopul împreuna cu tot poporul ducându-se la el,şi mult rugându-1, I-au înduplecat casă se roage, şi plecându-se a făcut rugăciune fericitul. Deci multă ploaie acurs şi pământul s'a îmbătat de ape.De aicea luând C u v io s u l bunele nădejdi semn prea mare având curgerea a-pelor, a adaos aspră viaţă preste cealaltă aspră viaţă, şi lacrimi preste lacrimi, şi aşa întru bună petrecere şi-adat duhul Iui Dumnezeu, prea multeminuni şi după moarte făcând.

Intru această zi, sfintele două muceniţc maica, şi fiica, prin sabie s’au săvârşit.

Stih : împreună cu fiica plecându-şi maica capul,

Amândouă prin sabie ş au dat Duhul.Intru această zi, sfânta Haris, tăindu-i-se

picioarele s'a săvârşit.Stih: Haris tăindu-i-se picioarele către Dum

nezeu a alergat,Căci sufleteştile picioare nu impreună i s'au

tăiat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne

•u m i i m i • (• • n i « n i 0 < « ■>VS DOUĂZECI ŞI OPT D E ZILE 439

milueşte-ne, şi ne mântueşle pre noi,Amin.

Peasna 7-a, Irmos:

* p--N ătător de rouă cuptorull-a făcut îngerul, cuvio-

W J şilor tineri. Iară preHal-„dei arzându-i porunca lui„Dumezeu, pre muncitorul l-a„plecat a strigă: Bine eşti„cuvântat Dumnezeul părinţilo r noştri.

Puitor de lege iscusit alsihastrilor te-ai arătat preacinstite, şi îndemnător către

împleticirile dc tot felul devrăjmaşi. Pentru aceasta cinstim pe pământ cinstită şisfinţită pomenirea ta, PărinteEfreme.

Slavă...

Păcutu-te-ai potrivit organ al Duhului pururea pomenite, răsunând cu suflările

lui totdeauna, şi cântând cântare mântuitoare a pocăinţii,nouă celorce te lăudăm pretine.


Zămislirea ta Mireasă Dumnezeească este mai pre sus decuvânt. Că ai născut pre Dum

nezeu Cuvântul, pre celce amântuit de necuvântare pretoţi oamenii, şi carele dă cuvânt a strigă: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilornoştri.

Peasna 8-a, Irmos :Din văpaia cuvioşilor...

rătatu-te-ai ca un alt soare î JF purtător de lumină, trimi-

ţând raze de învăţăturipână la marginile lumii Fericite, împuţinând cu luminapocăinţii, întunerecul cel fărăde lumină a tot păcatul, cuvioase Părinte.


De râurile dumnezeeştilordogme fiind încunjurat, ai ieşitgârlă ca din alt Edem, adă-

pând faţa pământului, şi în-necând neghinele necredinţii,dumnezeescule Efreme.


Mărturisindu-te cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, cu credinţă strigăm ţiebucuria îngerului: Că numaitu ai născut pre pământ bu

curia, cea plină de Dar, pururea binecuvântată.I rmosul:


Din văpaia cuvioşilor rouă„ai izvorât şi jertfa dreptului„cu apă o ai ars, că toate le„faci Hristoase, cu singură„voirea; pre tine te prea în-

„nălţăm întru toţi vecii.Peasna 9-a, Irmos :

Pre Dumnezeu a-1 vedea...

ănindu-te de dragosteaAtotţiitorului, toată viaţa ta plângându-o ai

săvârşit, strigând cu spăimân-



I

4 40 L U N A L U I IA N U A R I EI M * •*»«•> ••a m a n • a m i m n i ia m a a a i» i a • a m a w a a ia •••a•>•••a> i»«aa>a••i t » « » a a « i . a * i - a i a i * a a a

tare Cuvioase: Slăbeşte Mântuitorule valurile Darului tău,păstrându-1 pre el din destul

întru viaţa cea viitoare.Dulce este cuvântul tău celdătător de umilinţă şi plin deluminare celorce aleargă că- «tre tine, purtătorule de Dumnezeu Eîreme minunate. Şiviaţă îără prihană, împodobită şi luminată cu toate bunătăţile cele de Dumnezeu

strălucite. Slavă.,.

Locaş te-ai făcut Duhuluişi râu plin de ape curgătoarede viaţâ temelie nemişcatăB is e r ic ii, razim sihastrilor,pârâu pururea curgător aldumnezeeştei umilinţe, vredniciile de minuni Efreme.

Şi acum, a Născătoarei...Nu poate să înţeleagă cu

get omenesc taina cea maipre sus de gând a naşterii taleFecioară. Că locuind Dumnezeu în pântecele tău, n’a stricat încuetorile fecioriei, precum singur el ştie, cel necuprins dc priccpcre.

Irmosul:

Pre Dumnezeu a-1 vedeâ„nu este cu putinţă oamenilor,„spre carele nu cutează a„căuta cetele îngereşti; iară„prin tine Preacurată, s’a a-„rălal oamenilor Cuvântul întrupat; pre carele mărindu-1„cu oştile cereşti, pre tine„te fericim.

SVETILNA.

Podobie: Celace ai împodobi: Cerul...

Ca un râu eşti izvorând

pârae de aur curgătoare şi îndemnând pre popoare cătrecalca pocăinţii, roagă-te luiHristos, părinte Efreme, săse mântuiască lumea.

A Născătoarei...

Nădejdea celor desnădăj-duiţi, scăparea creştinilor,prea lăudată Născătoare de

Dumnezeu, bucuria scârbiţilor, scapă de toată întristareapre nevrednicii robii tăi.


Slavă, glasul al 2-lea, a lui Ciprian.

înflorind ca un finic precum zice David cuvioase Părinte, ai tăiat cu sabia limbile

hulitorilor Efreme. Noianurile! patimilor le-ai uscat prin în-frânare, făcându-te organsfântului Duh, ridicând armaCrucii. Roagă pre Hristos ne

încetat pentru noi, cari săvârşim pomenirea ta cea pururea prăznuită.



Tuturor scârbiţilor bucurie şi asupriţilor folositoareşi flămânzilor dătătoare dehrană, străinilor mângâere, celor învăluiţi adăpostire, bolnavilor cercetare, celor neputincioşi acoperământ şi spri-

jineală, toiag bătrâneţelor, tueşti Preacurată Maica Dum-

II!



IN DO U ĂZE CI ŞI NO U Ă DE ZIL E 441■•>■■■■•a ...........................•.... ••1 ■a ............MIIII••IIIIIII IIIIIII•IIIl •>■■■>••Ii .■iiitgii■■i i ■••■i||*),iM1

nczeului celui de sus, ţie nerugăm, grăbeşte de mântueşte pre robii tăi.

A Crucii, o Născătoarei...

Văzând Preacurată pre Fă

cătorul atoată lumea, că rabdămulte ocări şi se înalţă preCruce, suspinând, ziceai: Prealăudate Doamne! F iu le şiDumnezeul meu, în ce chipsuîeri cu trupul necinstite,vrând să cinsteşti zidirea taStăpâne? Slavă milostiviriitale celei multe şi pogorâriitale, iubitorule de oameni.Şi cealaltă slujbă a Utreniei dupre rân-


LA LITURGHIE.Fericirile din Octoih şi din Canonul

cuviosului Peasna a 6-a, pe 4. Prochimen,

glasul al 7-lea: Scumpă esle înainteaDomnului... Stih: Ce voiu răsplăti Domnului... Apostol, către Galateni: Fraţilor, roadă Duhulu i . . . Aliluia, glasul al 6-lea:Fcricit bărbatul carele se teme de Domnul... Stih: Puternică pe pământ va fisămânţa lui... Evanghelia dela Mateiu:Zis-a D om nul ucenic ilor s ă i : Tonte îm i sunt

date mie dela T atăl m eu...

CHINONICUL.


INTRU ACEASTĂ LUNĂIN 29 DE Z I L E .

Aducerea moaştelor sfântului sfinţitului muc enin Ignatie, purtăto rul de Dumneze u.

La Doa unc strigat- am, Stihirile pe 6 glasul al 4-lea.

Podo jie : Ca pre un viteaz...

âcându-te următor preaales al cuvântătorilor deDumnezeu, ai urmat urmelor acelora. Pornindu-

te dela răsărit şi arătându-tela apus, luminând cu strălucirile dumnezeeştei propove-duiri, unde ai şi apus din

lume şi ai răsărit la Dumnezeu încununat cu lumina Darului prea înţelepte. De două ori.

Moaştele tale purtătorulede Dumnezeu prea înţelepte,iarăş cu cinste s’au dat cetăţii tale, sfinţindu-te mai luminat prin pătimire şi prin

Dar strălucindu-te, ni s’a făcut nouă întoarcerea lor pricinuitoare de prăznuire, umplând de veselie şi de bucurie insuflată de Dumnezeu, preceicc cu credinţă te cinstescpre tine sfinţite mucenice Ignatie. De două ori.

Luminând ca soarele, ai

I luminat marginile lumii curazele Duhului, apărând fierbinte cu luminile cuvintelortale şi scriind cu adevărat

învăţăturile bunei credinţe.Drept aceea te-ai făcut preafericite şi hrană Stăpânului,celuice hrăneşte toate cu bunătatea neîncetată.



1

442.... .... ....................Li5?A.!£Lm itm ..

Dela răsărit la apusuri aistrălucit mai întâiu, ca un lu

ceafăr prea luminos Ignatie;iară acum întoarcerea dum-nezeeştilor moaşte, dela apusai întins razele pre pământ.Pentru' aceasta roagă-te, săse mântuiască din stricăciuneşi din primejdii, ceice săvârşesc cu credinţă pomenireata cea pururea cinstită.

Slavâ, glasul al 8-leâ, a lui Anatolie.

Purtătorule de DumnezeuIgnatie, de doritul tău Hristos, în braţe primindu-te, ailuat plata lucrării de sfinţeniea Evangheliei lui Hristos, casă te sfârşeşti prin sânge.Pentru aceasta grâu făcându-te a lucrătorului de pământ, celui fără de moarte,prin dinţii fiarelor te-ai măcinat, şi pâine dulce lui te-aiarătat. Roagă-te pentru noi,pătimitorule fericite.

Şi acum, a Născătoarei...Podobie: O prea slăvită minune...

Mântueşte-mă prea curată

Stăpână, ceeace negrăit ainăscut pre Mântuitorul Hristos, că numai pre tine te amfolositoare şi zid nesfărâmat,acoperământşiveselieşi dumnezeească mângâere sufletului meu. Ci tu mă izbăveştede viermele cel neadormit şi

de focul cel veşnic, Maica luiHristos Dumnezeu.


Ce priveală este aceasta ce

se vede, care se arată o Stăpâne ? Celce cuprinzi toată lumea, te spânzuri pre lemn şite omori, celce dai viaţă tuturor? Plângând Născătoareade Dumnezeu zicea, când a văzut înălţat pre Cruce, pre celcea strălucit dintr’însa fără sămânţă, Dumnezeu şi om.

STIHOAVNA din Octoih Slavă glasul 1-iu, a lui Studit.

0 sufletul tău cel tare şide diamant, vrednicule de fericire Ignatie! Că tu către celdorit al tău, cu adevărat neslăbit dor având, ai grăit: Nueste întru mine foc iubitorde uscăciune, ci mai ales apăvie şi grăitoare întru mineeste înăuntrul meu, zicându-mimie: Vino la Tatăl. Pentru a-ceasta cu dumnezeescul Duhfiind aprins, ai ales fiarele,ca să te despartă mai curândpre tine din lume, şi la doritul tău Hristos să te trim ită;

pre carele roagă-1, să mântuiască sufletele noastre.Şi acum IM

Curată ceeace primeşti rugăciunile păcătoşilor şi nutreci cu vederea suspinurilecelor scârbiţi, roagă-te celuinăscut din curate sângiurile

tale, să ne mântuim noi, prea| sfântă Fecioară.

III

IN DOUĂZECI ŞI NOUĂ DE ZILE 443

A Crucii, a Născătoarei...Podobie : Ceeace eşti bucur ia...

Stând lângă Crucea Fiu

lui şi Dumnezeului tău, şi socotind îndelungă răbdarea lui,Maică curată tânguindu-te strigai: Vai mie Fiul meu preadulce! Pentruce pătimeşti a-cestea îără dreptate? Cuvinteal lui Dumnezeu, ca să mân-tueşti neamul omenesc.

Tropa r, glasul al % lea.

Şi părtaş obiceiurilor...Slavă, Şi acum, al Născătoarei...


L A U T R E N I ECANOANELE.

Amândouă din Octoih şi al sfântului pe 6. Al carul acrostih este accsta la G re c i:

Pre lunat ic steaua cea dola r ăsărit cu cân

tări ii c instesc.Facerea lui Teofan.

Peasna 1-a, glasul al 4-lea, Irmos :

dâncul mării Roşii cu ur-

ăme neudate pedestru tre-cându-1 Israil cel de dem ult, cu mâinile lui Moisi în

„chipul Crucii, puterea lui A-„malic în pustie a biruit.

îndreptând către bunătate viaţa mea, luminează-măcu lumina Darului, care locu-eşte întru tine, purtătorulede Dumnezeu Ignatie, şi tur-burarea patimilor cu rugăciunile tale risipeşte-o.

Arătatu-te-ai ca un pământ prea roditor, carele ro

deşte însutit sămânţa lui Hris-

» i 4 . • • • t . i t i u t i M < m t i i r i m i i i a a a i a a » i i • i a a a««

tos, celuice adapă sufletelecu ploaia Duhului, purtătorule de Dumnezeu Ignatie.

Stăpânul şi Dumnezeul a-toată lumea, cunoscând cu puterea sa cea mai nainte văzătoare bunătatea sufletuluitău, purtătorule de Dumnezeu Ignatie, te-a luminat curazele Duhului cele dumne-zeeşte strălucitoare.

Slavă...

Lurninându-te cu razeleSoarelui celui înţelegător prea

înţelepte, te-ai pornit dela răsărit ca soarele cel simţitor, !luminând cu propoveduireata întunerecul apusului.


Hăscut-ai Preacurată pre

unul din Treimea cea maipre sus de Dumnezeire, careles’a arătat din tine asemeneacu noi în trup, cu bunăvo-irea Tatălui, şi cu împreunălucrarea prea sfântului Duh,Mireasă dumnezeească.

Peasna 3 a, Irmos: V e s clc ştc - s e d e t in e ,. .

vpfiindu-mi gândul rănit dep> cumplitele patimi ale tru-L pului, vindecă-mi-1, o Ig

natie mucenice al lui Hristos,pururea pomenite.

Ştiindu-te bine Hristos,că eşti la un gând cu apostolii, te-a pus învăţător bisericilor, ca să le luminezi cu

lumina cea dumnezeească.

I i i i

4 44 L U N A L U I IA N U A R IE• i « • • • • • • i » H M W a w a a i i a a » i> M i > i M t u M o i i i n i a u i a m a * i > a < » i * a c » •«iti.tiui kkt a • • • u i a m a « «• • i . i a «<• «ai « •«miiaiii ■ > • i i i . m i i au: ■ a i i •■»» «

Slavă».

Văzând omorâtpentru tine,

pre dătătorul de viaţă, aialergat ca să suferi cu dragoste moarte pentru dânsul,Ignatie.


Ourăţindu-te m ai’nain teprin Duhul, o Curată! Ai născut pre Cuvântul T a tă lu i,

spre facerea de bine a firiicelei cuvântătoare.Irmosul:

Veseleşte-se de tine Biserica ta Hristoase, strigând:„Tu eşti puterea mea Doamne,„şi scăparea, şi în tă rire a .

Sedealna , glasul al 3-lea.

Podobie: Pe ntr u mărturis ire a...

piind luminat de dumnezeescul Duh, cu îndrăsnealăpăstorească ai ruşinat vite-

jeşte semeţia cea tirăneascăşi trecând preste noianul înşelăciunii, ai ajuns către limanul cel dumnezeesc, Pă

rinte cuvioase. Roagă preHristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.

De două ori.


De dumnezeeasca fire nc~despărţindu-se, trup s’a făcut

în pântecele tău. Şi Dumnezeu a rămas, dupăce s’a făcut om, celace după naştere,ca şi mai ’nainte de naştere

M aică Fecioară preacuratăpre tine te-a păzit, însuş

Domnul. Pre carele cu osârdie, roagă-1 să ne dăruiascănouă mare milă.


M ieluşeaua cea nespur-cată a Cuvântului, Maica Fecioara cea nestricată, văzândpe Cruce răstignit pre celcea odrăslit dintr’însa fără dureri, ca o maică tânguindu-se,strigă: Vai mie Fiul meu!Cum p ă tim eşti? Vrând săscapi pre om din patimi denecinste.

Peasna 4-a, frmos:

t

idicat pre Cruce văzân-du-te Biserica pre tineSoarele dreptăţii, a stă-

„tut întru a sa rânduială, pre-„cum se cuvine strigând:„Slavă puterii tale Doamne.

Celce cu purtarea de numese numeşte purtător de Dumnezeu; fiindcă întru Hristoss’a îmbrăcat prin vieţuire, pretoţi îndeamnă luminat să pri

mească tărie de mucenici,pentru dragostea cununilor.piind întărit Ignatie cu

puterea celuice s’a pironitpre Cruce pentru tine, purtă-torule de Dumnezeu, ai îndemnat fiarele, ca să te despartă de lume, către dragostea cea dorită de tine.

Iubind frumuseţea Stăpânului şi având căte dânsul



I l l 111

IN DO UĂZE CI SI NO UĂ DE ZILE 445IU..*.» Ill I. liMII»liUUinil >... »..l •• l . i i M t l l l H I M I M f c l » *•«•■•••I»» HI••

dorire neslăbită Mucenice, cuosârdie ai râvnit patim ilorlui, purtătorule de Dumnezeu,Ignatie.

Slavă...

Fiind înfrumuseţat cu mo-horâciunea sângiurilor taleMucenice, străluceşti şi cuungerea preoţiei ca un Arhiereu, strigând lui Hristos cumulţumită: Slavă puterii taleDoamne.

Şi acum, a Născătoarei...Celace cu putere dumne

zeească zideşte toate din nefiinţă, s’a născut din tine Maică a lui Dumnezeu, luminândlumea luminat cu razele Dum-nezeirii, şi cu strălucirile cu-noştinţii de Dumnezeu.

Peasna 5-a, Irmos:

u Doamne lumina mea în lume ai venit, luminacea sfântă, care întorci

„dintru întunerecul necunoş-„ ţintii, pre ceice te laudă pre„tine cu credinţă.

Acum privind tu faţa luiHristos către faţă Ignatie, fi

ind oglinzile cu adevărat dezlegate, te-ai împreunat cu dorirea ta.

Tras-ai luminare din izvorul cel dătător de lumină Ignatie. Căci apucându-te Hristos cu prea curatele salemâini, te-a sfinţit.

Slavă».

Având minte luminată de

Duhul lui Dumnezeu Ignatie,ai scris legile Darului ca niştelespezi scrise de Dumnezeu.


De sus ţi-a strigat ţie îngerul glas cu bucurie, Născătoare de Dumnezeu, vestin-du-ţi negrăit zămislirea Stăpânului.

Peasna, 6-a, Irmos:Je rtf i- vo iu ţie cu glas ...

, a vând înţelepciunea lui

ţM Dumnezeu cea înfiinţată,M Â ai risipit dogmele înţelepciunii elineşti şi cu sunetai surpat peretele cel dinmijloc al înşelăciunii, sfinţitetăinuitorule.

Nu încetă a te rugă preafericite, pentru ceice-ţi să

vârşesc pomenirea, să semântuiască de supărări cumplite şi de primejdie, arătân-du-te preot bine primit.

Slavă...

încuviinţat ai fost cu bărbăţia şi cu înţelepciunea Cuvioase, şi cu lumina dreptăţiişi a curăţiei purtătorule de

Dumnezeu Mucenice şi cufrumuseţea bunătăţilor te-ai a-rătat împodobit.


Singură pre tine în mijlocul spinilor aflându-te MireleCuvântul, ca pre un crin curatşi floare din văi, iese din pân

tecele tău, o Maica lui Dumnezeu.

446 LUN A LU I IA N UA RIE• i i n i ■ • i i • « i i • • «i 4 i * * m « ia u . a . » a * a « a i a « a i a « i a < » 4 i a i * a i a a i a i a H i a * « i i« i a « a i a a i a i i* a

Acesta făcându-se diadoli apostolilorI rmosul :

J er tf i - voiu ţie cu g las de„la udăDoamne, Biserica stri-

„gă către tine, de sângele„dracilor cur ăţindu- se, cu„sângele cel cur s prin milostivire din coasta ta.

CONDAC, glasul a! 4-lea.

Podobie; A rât at u- le- ai as tăzi ...

Dela răsărit astăzi a răsărit şi toatăfăptura luminân-

du- o cu învăţătur ile, prin mu-cenie s’a împodobit de Dumnezeu purtătorul şi dumne-zeescul Ignatie.

i c o s .

Pr elere mia, Dumnezeu dinpântece sîinţindu- 1, şi mai ’nainte de naştere cunoscându- 1ca un mai ’nainte cunoscător,vas a fi el sfântului Duh, 1-uumplut de acesta îndatăşdinviaţa tinereţelor, şi proorocşi propoveduitor pre acestal-a rânduit, ca să propove-duiascătuturor sfântăveni-realui pe pământ. Insănăscân-du- se şi însuşDumnezeu din

Fecioară, şi la propov eduiremergând, a aflat din pruncieucenic vrednic Darului său,pre purtătorul de Dumnezeu,şi dumnezeescul Ignatie.Intru această lună în 29 de zile, aducerea moaştelor sfântului sfinţitului muce

nic Ignatie purtătorul de Dumnezeu.

Stih : Ha r fie Ignatie leilor celor de sângevărsători.

Căci par te din tr upul tău nu lăsat şi cre

dincio şilor celo r iubitori,In a do uăze ci şi nouă s’a înt âm pl a t;Muta re a lui Ig natie cel lăudat.

a fost al doilea episcop al Antlohiel. Ş ifiind împreuna cu Policarp episcopul Smir

nei, ucenic evanghelistului loan cuvântătorul de Dumnezeu, a tost adus înainteaIui Traian împăratul, şi răbdând tot felulde cercSri de munci, şi toate biruindu-le,a fost trimis la Roma sa se lupte cufiarele, ca*e dacă se făcu, îl şi mâncară.Iară nişte creştini îi luară cinstitele şisfintele rămăşiţe de moaşte şi le aduserădela Roma la Antiohia, şi le daruira fraţilor, ca un dar dorit; care cu toatâ cinsteale-au aşezat în pământ. Pentru care Bi-

i serica îi prăznueşte pomenirea cu bucurie.

Intru această zi, pom enirea sfinţilor şap te mucenici, ce s’au săvârşit în Sa m os ate : Filoteiu, Iperehie, Aviv, Iulian, Rom and ,

Iacov şi Parigorie.

S t i h : Şapte capete muce nice şti s 'au pironit.Pentr u Cuv ântul celce pe Cruce a pătimit.

Aceştia făcându se ostaşii lui Hristos,şi întrunind rătăcirea, le zdrobiră braţeleşi coapsele cu toiege groase. De aceea

îi strujirâ fără de milă; şi primind lanţurigrele în grumajii lor, îi bâgară în temniţă,şi iarăş scoţându-i, fură strujiţi şi spânzuraţi, şi plronindu-Ie captlele cu piroanede fier, şi-au dat sufletele la Dumnezeu.

Intru această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Siluan episcopul, Luca diaconul

şi Mochie citeţul.

S t i h : Siluan, Lucăîmpreunăcu Mochie celcinstit.

Şi por niri le s ălba tic ilor lei le- au tâmpit .

Impărâţind Numerian, erâ goană asupracreştinilor, atunci s’a dat în ştire mai marelui cetăţii Emesinilor, pentru sfântul părintele nostru Siluan episcopul acestei,cetăţi, şi îndată fu prins, şi împreună cudânsul Lucâ diaconul, şi Alochie citeţul,şi statură legaţi înaintea stăpânitorului, precare cercetându-i cu amănuntul, şi auzindcă mărturisesc pre Hristos Dumnezeu a-devărat, şi anatematesi pre ceice slujiauidolilor, cu multă urgie şi mânie se porni,şi neputând să i plece cu amăgiturl, îibătură foarte rău, şi băgându- i în temniţa,

îi chinuia cu foamea. Deci preste puţine

zile dându-le iarăş strânsori, şi iarăşbătându-i şi închizându-i, şi sccându-i cufoamea şi cu setea, judecă asupra lor, să



Ji.

IN DO UĂZEC I ŞI NO UĂ DE ZILE 447

se dea Ia luptă cu fiarele. Deci scoţând 'pre sfinţi Ia privirea poporului, şi lăsându-se

| slobode multe feluri de fiare, se rugarăsfinţii lui Dumnezeu, ca sa se sAvârşiaseăacolo. Şi îndată Dumnezeu luâ sufletele

slugilor sale. Atunci fiarele cele sălbatecesfiindu-se de moaştele sfinţilor, s’au dat

în lături neatingându-se nici decum. Şidupăce a înnoptat, i-au luat nişte creştini,şi i-au îngropat cu cinste, mulţămind luiDumnezeu.

Intru această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Sarvil şi Vevea soru-sa, care au

pătimit în Edesa.

St ih: Sarvil spurcatele jertfe lăsând,L ui Hristos împreunăcu soru- sa s'au adus

je rtf ăvoind.

Aceştia au fost în zilele împăratuluiTraian. Deci sfântul Sarvil era popă dră-ceştei înşelăciuni, şi slujitor al necuratelor jertfe. Şi oarecând făcându-se praznic dracilor, şi fiind dupre obiceiumai mare fruntaş

I spurcatelor acelora jertfe, fu dojenit şi înfruntat de episcopul Varsemeu, ca celaceerâ pricină pierzării a multora, care cuDarul lui Hristos se umili, şi înduplecându-se la cuvintele episcopului, veni la credinţalui Hristos, împreună cu soru-sa Vevea,

şi se botezară de episcopul. De care lucrufu adus sfântul Sarvil la întrebare Ia Lisieighemonul, şi întâiu fu bătut cu toiege,apoi sdrumicat cu săbii, şi mal preste.puţin strujit pe obraz, şi legându-i mâinile

înapoi, îl bătură pe pântece, şi-l spân- ,zurară de o mână şi iarăş îl bătură şi-lstrujiră. Şi-l arseră pre multe părţi aletrupului. Şi pre urmă luă cununa muceniei,puindu-1 în teasc, şi strângându-1 cu vâr-teje muncitorii, cu hicrâstrău îl herăstru-iră dela cap, a po i îi tâiară capul, Asemenea a pătimit şi soru-sa din poruncaighemonului.

Intru această zi, sfântul sfinţitul mucenic Varsem eu episcopul Edesei.

S t i h : Dând V ar se meu pământ ului tr upulcel îngreuiat,

Cu ceice rabdăgreutatea zilei s'a împreunat.

Aces ta precum s'a scris, fiind pricinăsufleteştei mântuirii lui Sarvil, botezându-l,a fost pârât la ighemonul Lisie, şi mărturisind pre Hristos, fu bătut foarte rău.De aceca viind scrisori împărăteşti, să în

ceteze gonirea, se mântui dela închisoare,şi mergând la episcopia sa, şi mulţumindlui Dumnezeu, către Domnul s’a dus.

Intru aceas tă zi, pre a cuvios ul părintelenostru Afraat,

Stih : A fr aa t celce cu tr upul este mort, şiv ie ţuind,

In v eci vie ţueşte şi mo rt fărăsufla re fiind.

Intr u acea stă zi, pomenir ea cuv ios ului pă-rietelui nostru Achipsimâ.

St ih : A chipsimâ bucurându- se de trup s’adesbrăca t.

Car ele cu cele de moar te îmbrăcându- sein pământ a intr at ,

Intru aceastăzi, pomenirea sfântului nouluimucenic Dimitr ie IIiotul, care a pătim it la anuluna mie opt sute doi.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamnemilueşte-ne şi ne mântueşte pre noi. Amin.

Peasna 7-a, Irmos:

s? n cuptorul persesc tineriilui Avraam, cu pofta bu-

cU nei credinţe, mai vârtos„de cât cu v ăpaia focului fiind„aprinşi, au strigat: Bine eşti„cuvântat, în Biser ica slavei„tale Doamne.

piind înfrumuseţat cu mirul cel dumnezeesc al preoţiei, şi împodobit cu sângelemuceniei, despre amândouăpărţile te- ai arătat luminosCuvioase str ig ând: Bine eşticuvântat Dumnezeul meu şi

Domnul.Ou punere de lege luminând toatălumea, cu pâine cereascăai hrănit pre credincioşii cari strigau S tăpânului tău: Bine eşti cuv ântat în-Biserica slavei tale Doamne.

Ou străluciri dătătoare deraze luminăndu- te prea feri

cite, şi cu vărsare de lumină



dela începerea luminii stră-lucindu-te, cu bucurie ai luat

desfătarea cea cerească, purtătorule de Dumnezeu Igna-tie, lauda mucenicilor.

Slavă...

Grâu fiind a lui Dumnezeu, precum ai zis prea lăudate, te-ai măcinat dc măselele fiarelor, Mucenice, şi te-aifăcut pâine prea curată, ce

luice cu dumnezeeascăbunătate hrăneşte toatălumea.Şi acum, a NăscătoareL.

Ceeace eşti locaş sfinţitşi dumnezeesc al celui prea

înalt, bucură-te. Că prin tines’a dat bucuria, Născătoare deDumnezeu celorce strigă:Bine eşti cuvântată tu între

femei, Prea curată StăpânăPeasna 8-a Irmos:Mâinile întiiiaându- şi DaniiL..

ţ v tând înaintea judecăţii

f înţelepte, cu curăţia gândului, şi cu luminarea

cugetului, Dumnezeu ai cuvântat pre Treimea cea nezidită, neîngrozindu- te sfinţite de cruzimea scaunelor

celortirăneşti ci strigai: Toatefăpturile lăudaţi pre Domnul.

Indreptându-ţi gândul în-ţelepţeşte cu dumnezeeştiledogme fericite Ignatie, cu râurile înţelepciunii ai tnnecatde tot pre tiranul cel făţarnic,şi părtinitorul înşelăciunii,strigând: Binecuvântaţi toate

lucrurile pre Domnul.

. 413. ...... ... ........_ ..... LUNA LUI IANUARIE


Luminându-te cu luminaDumnezeirii cea nemărginită,Mucenice nebiruite, ai risipitintunerecul cel nestatornic alnedumnezeirii, trimiţând cărţiluminoase, celorce cântă:Bine cuvântaţi toate lucrurilepre Domnul.


De mânia şi de căscărilefiarelor nu te-ai temut dum-nezeescule Ignatie. Căci r ăsărind din Fecioară putereacelui prea înalt, te-a îmbrăcat pre tine cu toată întrar-marea Crucii. Bine cuvântaţitoate lucrurile pre Domnul.

Irmosul:Să lăudăm bine să cuvântăm...

Mâinile întinzându-şi Da-„niil, gurile leilor cele rîos-„chise în groapă le-a încuiat,„şi puterea focului a stins, cu„buna faptă încingându-se, ti-„nerii cei iubitori de buna„credinţă, strigând: Bine cuvântaţi toate lucrurile Domnului pre Domnul.

Peasna a 9-a, Irmos:Hristos piatra cea netăiată...

ragostea cea dumnezeu l iască biruindu-ţi sufletul

WJ tău fericite, grijile lumiicele materialnice le-a ars cufoc nematerialnic şi te-a aşezat purtător de cunună înaintea doririi celei desăvârşit.

L>a liman luminos şi prea



I t

IN DOUĂZECI ŞI NOUĂ DE Z I L E 449i i m i i i i i i i i i i i n u i i i • ( • i - t i a i a i i

liniştit te-ai aşezat, purtăto-rule de Dumnezeu Ignatie,scăpând de furtuna valurilor

şi de năvălirea fiarelor celorsălbatece şi ucigătoare şi a-cum luminându-te te îndulceşti întru desfătarea ceaveşnică.

piind împodobit cu cununăde multe feluri, eşti încuviinţat, învăţâtoruledc cele sfinte.Că întru tine s’a adunat lauda

preoţiei şi a muceniei. Şi prinamândouă, ca un părtaş alStăpânului tău, te-ai slăvit împreună cu dânsul

Slava...

Ca unul ce eşti arătătorde cele sfinte, având îndrăzneală câtre Stăpânul şi Dumnezeu, roagă-1 acum să se

mântuiască de supărări, ceicecu credinţă săvârşesc pomenirea ta, Ignatie.

Şi acum, a Nâscăioarei...

Ca una ce eşti mai desfătată decât cerurile şi maisfântă decât Heruvimii şi maicinstită decât toată făptura, ainăscut pre Dumnezeu, celceşade în sânurile Tatălui, pur-tându-1 în braţaie tale Preacurată.

I rmosul:

Rristos piatra cea netăia-„tă de mână cea din marginea unghiului. Din tine mun-„tele cel netăiat Fecioară s’a

„tăiat, adunând firile cele ose-

„bite. Pentru aceasta veselin-„du-ne, pre tine Născătoare„de Dumnezeu te mărim.

SVETILNĂ.Podobie : Femei auziţi glas...

Purtătorule de DumnezeuIgnatie, sfinţite mucenice preafericite, izbăveşte de toatăscârba şi stricăciunea vrăjmaşului, pre ceice cu dragosteprăznuiesc întoarcerea ta cealuminată, dându-le iertare degreşeli, ca unul ce ai luat putere dela Hristos Mântuitorul.

A Nâscâtoarei...

Fecioară Născătoare deDumnezeu, tu ai născut negrăit în două voi, şi în douăfiri, şi într’un Ipostas preDumnezeu celce a sărăcitpentru noi până la Cruce, răs-

tignindu-se din voia sa, şinouă ne-a dăruit bogăţie Dum-nezeirii, Preacurată Fecioară.


Slavă, glasul 1-iu, a lui Studita.

Stâlpul cel însufleţit, şichipul cel de duhul insuflat,praznicul cel de preste ani asosit, purtătorule de Dumne

zeu Ignatie, carele învăţăturile tale cele dc taină şi vite jiile tale propovedueşte, starea împotrivă cea pentru credinţă, până la sânge, fericitulacel şi pururea lăudatul glas,carele ai zis: Că grâu al luiDumnezeu sunt şi prin dinţii fiarelor voiu să mă ma

cin. Pentru aceasta următor3 1

450 LUNA LU I IANU AR IEi.h.a.» a. » i 4. i . i i . » « •. a-a a * » i .n>i<4 U « • • • a a.a • a i a i a i a i a i a i i

patimii Hristosului tău îiind,acum roagă-1, să mântuiască

sufletele noastre.Şi acum, a Născătoarei...

Podobie: Pr ea lăuda ţilo r muc en ici ...

Tămădueşte prea lăudatăsufletul meu, care boleşte cumplit de patimi prea rele, ceeaceai născut pre Hristos, doîto-rul şi Mântuitorul tuturor, precelce vindecă toată slăbiciu

nea, carele a rănit cugetulcel rău al diavolului, şi prenoi din moarte ne-a izbăvit.


Văzând Fecioara junghi-erea ta cea îără dreptate Hristoase, tânguindu-se, strigă ţie:Fiul meu prea dulce, cummori îără dreptate? Cum tespânzuri pre lemn, celce totpământul l-ai spânzurat preape? Nu mă lăsă singură îă-cătorule de bine mult.milostive, pre mine Maica şi slujnica ta rogu-mă.Şi cealaltă slujbă a Utreniei dupre rân


LA L ITURGHIE

Fericirile din Ocloih şi din canonulsfântului, Peasna 6-a, pe 4. Prochimenglasul al 7-lca. Vcscll-se- va dreptul dcDomnul... Stih: Auzi Dumnezeule glasulmeu... Apostolul, către Evrei: Fra{tlor, aduceti- vă aminte de zilele cele mai de ’nainte... Aliluia, glasul al 4-leg. Dreptul ca

finicul va înflori... Evanghelia dela Marcu... In vremea aceea, venit- a lis us şl ucenicii lui în Capernaum...

CHINONICUL.


IN T R U A C E A S T A L U N A IN 30 DE ZILE

Sfântul sfinţitul m ucenic Ipolit papa âl Romei.

S lujba lu: s'a aşeza t să se cânte la Pavecer -ni ţă. p r e c um îna in te se a r at ă.

Şl cei dintru sfinţii părinţii noştri! şi marii Ierarhi, Vasilie cel mare, Grigorie

. de Dumnezeu cuvântătorul şi loan Gură de aur.

L A V E C E R N I A C E A M I C A


Podobie: Ca pre un vi teaz. . .

'ţ a înălţimea dragostei lui« . Hristos suindu-te Vasilie,

J A ai văzut tainele cele nespuse, şi dumnezeeşti, carile-ai descoperit, şi le-ai arătat noroadelor, ca un înţeleptpropoveduitor al bunei cre

dinţe. Pentru aceasta roagă-te să se izbăvească de stricăciune şi de nevoi, ceice urmează cu credinţă învăţăturilor tale, Cuvioase.

legăturile eresurilor le-aidezlegat Cuvioase, cu înţelepciunea cuvintelor şi învăţăturilor tale, şi într’o unire ai adu

nat, pre cei cu bună înţelegere ai drept măritoarei ere-



IN TR EIZECI DE Z IL I 451■a i . i li . H i . iB . i t - . u ......... ■ ■ ■ • ■ «III: X I I I > • • ■ i > 4 i . i | i« l > . II ■ n i n n . . n . . i r i . i ..................

dinţe, care laudă pre Hristos,Grigorie. Pre carele roagă-1,

să izbăvească de stricăciuneşi de nevoi, pre ceice primesc cu credinţă, învăţăturiletale cele dc Dumnezeu grăitoare.

Temelie nesurpată. Hristos te-a întărit Bisericii sale IIPărinte cuvioase, pre tine carele o ai păzit pre ea neclă-

tită şi nebiruită de asuprelelevrăjmaşilor, de D um nezeugrăitorule Hrisostoame; şi terogi ca să se mântuiască de

' patimile cele stricătoare desuflet, ceice sunt însetaţi decuvintele tale şi de noianulcunoştinţelor.

Pre cei aleşi ai Treimiişi florile cele mirositoare, şi

I prea frumoase ale grădinii celei nestricăcioase, ca pre ceice sunt ca nişte raze ale .soarelui celui înţelegător, şi luminează pământul cu dumne-zeeştile sale străluciri, să-ilăudăm. Pre marele loan, împreună şi pre dumnezeescul

de Dumnezeu cuvântătorulGrigorie, şi pre Vasilie cel cuminte înaltă.


Oamenii lui Dumnezeu şicredincioase slugi, slujitoriiDomnului, bărbaţii doririlor,vasele alegerii, stâlpii şi întăririle Bisericii, ai împărăţiei

moştenitorilor, nu tăceţi a stri-. I gâ pentru noi către Domnul.


Hâscătoare de Dumnezeu,

tu eşti viţa cea adevărată, careai odrăslit rodul vieţii, ţiene rugăm: Roagă-te Stăpână,cu sfinţii ierarhi, şi cu toţisfinţii, să se miluiască sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ


Podobie: A treia zi ai înviat...

Darul a biruit, credinţas’a întărit, umplutu-s’a toatede cunoştinţa lui Dumnezeu,prin apostoli şi prin învăţători şi cu mântuirea ne-am îmbogăţit.Stih : Lăuda-se-vor cuv ioşii întru slavă şi se vor bucu ra întru aşternuturile sale.

Pre tăinuitorii cereşti, şi

învăţătorii omeneşti, adunările cele dimpreună, ale darurilor celor de multe feluri,care cu îndreptările au biruittot cuvântul ereticilor, pre ceitrei sfinţi i-a minunat Domnul.Stih: Preoţii tăi Doamne se vor îmbrăca

întru dreptate şi cuvioşii tă i se vor bucura.

Vasilie dumnezeească minte, Grigorie, dumnezeesculglas, loan luminătorul a toatălumea, cei trei prea înalţi următori ai Treimii şi slujitori, împreună să se laude.


Drepte slugi bune şi cre

dincioase, buni lucrători aiviei lui Hristos! Voi şi greuta

452 L UNA LUI IA NUA RIE>! « •! I I • i a a i » i i » 4 ii i i « > i i u i k i i i i i i « » ••••»- ••••(

tea zilei aţi purtat, şi talantul cel dat vouă l-aţi îmmul-ţit, şi celorce au venit după

voi, nu le-aţi pizmuit. Pentruaceasta uşile cereşti vouă s’audeschis. Deci intrând întru bucuria făcătorului, rugaţi-văpentru noi sfinţilor învăţători.


Nimenea din ceice aleargăla tine, nu iese ruşinat delatine prea curată Născătoarede Dumnezeu Fecioară. Cicere Har şi ia Dar spre folosul cererii.

Troparul, glasul al 4-lea...

Ca ceice aţi fost întocmai la obiceiu cu apostolii şilumii învăţători, Stăpânuluituturor rugaţi-vă, pace lumiisă dăruiască şi sufletelor noastre mare milă.Slavă, Şi acum, a Născătoarei învierii:

Taina cea din veac ascunsă...Caută la sfârşitul cărţii.

Ectenia mică şi Otpustul.

Pii-

LA VECERN IA CEA MARE

După obişnuitul Psa lm cântăm : Fericit bărbatul: Slava dintâi.

La Doamne strigat-am... Stihiri le, pe 8, glasul al 4-lea.


jiNrganele Darului, alăuteleDuhului, trâmbiţele cele

P' bine vestitoare ale pro-

poveduirii, tunetele cele în

fricoşate şi vrednice de auzit,care de sus au glăsuit. şi slavalui Dumnezeu o au arătat

marginilor, pre cei trei pro-poveduitori ai marei Treimi,pre loan şi pre Vasilie duprevrednicie, împreună şi preGrigorie să-i cinstim.

Apărătorii T re im ii, păzitorii bunei credinţe, care dupăcei doisprezece sunt trei a-postoli. Râurile cele din Edem,ce izvorăsc apă vie şi faţapământului o adapă cu dum-nezeeşti curgeri de viaţă. Stihiile cele mari, care au alcătuitcredinţa ca şi o făptură. Dupre datorie să sc cinstească.

Mu sunt graiuri zice, nicicuvinte grăite, ale cărora să

nu se auză glasurile lor, că în tot pământul şi marea astrăbătut vestirea dumneze-eştilor şi înţelepţilor învăţători ai fă p tu rii. Pentru a-ceasta mai ales, cu dumnezeeştile lor aşezământuri secuprinde şi se adună împreună marginile în dreaptă cre

dinţă.Organele Duhului, trâmbiţele adevărului pre ritorii Cuvântului, să-i lăudăm cu glasuri de cântări, ceice urmăm

învăţăturilor lor, rugându-nelor ca celorce au îndrăznealăcătre Domnul, să dăruiascălumii pace întărită pururea,

şi nouă tuturor iertare.



IN T REIZECI DE ZILE 453

Alie Stihiri ale sfinţilor Ierarhi, glasul 1-iu.


Pre tăinuitorii cei duhovniceşti, trâmbiţele cele cuvântătoare ale lui Dumnezeu, predumnezeeştile oglinzi, astăzidupre vrednicie să-i lăudăm,pre marele V a s ilie şi predumnezeescul şi suflătorul defoc Grigorie şi pre loan celadevărat cu gura de aur, ca

rele a vărsat nouă râurilecele aurite de Învăţături. Dedouă ori.

Treapta crcdinţii, gândulcel dumnezeesc şi priveghe-tor râul cel izvorâtor de aur,pre prea luminaţii şi cinstiţiiluminători, pre primitorii Da

rului Duhului, pre stâlpii ceineclătiţi, pre întăririle Bisericii, dupre vrednicie cu cântări să-i lăudăm.

Organele D u h u 1u i , trâmbiţele dumnezeescului tunet,fulgerile propoveduirii. Luminători prea luminaţi auriţi,şi purtători de dumnezeeasca

lumină, de trei ori îcricite Vasilie, prea înţelepte Grigorie,prea aurite şi prea cinstiteIoane. Rugaţi-vă lui Hristos,ca să mântuiască pre ceicevă cinstesc pre voi.


Trâmbiţele Duhului cele detaină, pre purtătorii de Dumnezeu părinţi astăzi să-i lău-

■•••• »• ••*»•■• •■«•••• ««lilts «»•••I ••«« | |•» I

dăm, cari au cântat în mijlocul bisericii, cântare teologică bine alcătuită, Treimii

uneia celei neschimbate, şi fi-inţii şi Dumnezeirii. Pre sur-pătorii lui Arie, şi apărătoriiortodoxilor. Care se roagătotdeauna Domnului, să miluiască sufletele noastre.


Cine nu te va ferici pre

tine prea sfântă Fecioară? Saucine nu va lăudă prea curatănaşterea ta? Că celce a strălucit îără de ani din Tatâl,Fiul unul născut, acelaş dintine cea curată a ieşit, negrăit

întrupându-se. Din îire Dumnezeu fiind, şi cu firea omfăcându-se pentru noi. Nu îndouă îeţe îiind despărţit, ci

în două îiri neamestecat îiind cunoscut. Pre acela roagă-1 Curată cu totul fericită,să se mântuiască sufletelenoastre.

VOHOD : Lumină lină...

Prochimenul zilei, şi cetirile.

Dela a doua lege cetire.Cap. 1. Vers 8.

is-a Mcisi către fiii lui Israil: Ve-/jllh deţi, ani dat înaintea voastră pă-

mântui, intrând moşteniţi pre dân-^ sul, carele s’a jurat Domnul părinţi

lor voştii, lui Avraam, lui Isaac, şi IulIacov, să Ie dea lor, şi seminţiei lor dupădânşii. Şi ani zis vouă în vremea aceea,zicând: Nu voiu putea singur să vă port Ipre voi. Că domnul Dumnezeu va îm-

mulţit pre voi, şi iată sunteţi astăzi castelele Cerului mulţime. Domnul Dumnezeul părinţilor noştri sa vă adaogă pre



454 LUN A LU I IANU AR IFs i ■ i ■ « « ii « m a i c i a n • « ■ ■ ■ « m u i » • i >* t i • t i t i • • • • * i • • ■ . •• • • • • • • • • a i • i » i i i i • • • • » • « >n • « * • « • « ! • » « . » • » • • • •

voi, ca sa fiţi cu miile îndoiţi, şi să văbinecuvfntczc pre voi, precum am grăitvouă. Şi am luat dintru voi oameni înţelepţi, şi ştiuţi, şi pricepuţi, şi i am pus

pre ei sa stapâneasca preste voi prestemii mai mari, şi preste sute, şi prestecincizeci şi preste zece, şi logofeţi judecătorilor voştri. Şi am poruncit judecătorilor voştri în vremea aceea, zicând:Socotiţi între fraţii voştri, şi judecaţi cudreptate între om şi între {ratele lui, şi

între nemernicul lui. Sa nu cunoşti faţala judecata. Pre cel mic şi pre cel maresa judeci, sâ nu te sfieşti de faţa omului: Căci judecată a Iui Dumnezeu este.

Dela a doua lege cetire.

Cap. t, Vers 14.^ 7 is-a Moisl către fiii lui Israil: latăM s al Domnului Dumnezeului tau esteTpsfr Cerul, şi Cerul Cerului, pământul

şi toate câte sunt pre dânsul. însăpre părinţii voştri a voit Dornul a-i iubipre dânşii, şi a ales seminţia lor dupădânşii, pre voi mai vârtos’ decât toatelimbile, în ziua aceasta. Şi vă tăiaţi împrejur îuvârtoşarea inimii voastre, şi cerbicia voastră sa nu o mai învârtoşaţi dcacum. Câ Domnul Dumnezeul vostruacesta este Dumnezeul Dumnezeilor, şiDomnul domnilor. Dumnezeu mare, şitare, şi înfricoşat, carele nu caută înfaţă, nici ia mită. Celace face judecatănemernicului şi săracului, şi văduvei, şiiubeşte pre cel nemernic, şi dă lui pâineşi haină. Dc Domnul Dumnezeul tău săte temi, şi lui unuia să slujeşti, şi de dânsul să te lipeşti, şi întru numele lui sate juri. Acela este lauda ta, şi acela esteDumnezeul tău, celace ţi-a făcut ţie acestelucruri mari şi preaslăvite, care au văzut II

ochii tăi.Dela înţelepciunea lui Solomon cetire.

Cap. 3, Vers, 1.

^ uf letele drepţilor sunt în mâna luiDumnezeu, şi nu se va atinge de

îjgft riânsele muncă. Pârutu-s’a întruochii celor nepricepuţi a muri şi

s’a socotit pedepsire ieşirea lor. Şi mergerea dela noi sfărâmare, iară ei sunt înpace. C a înaintea feţii oamenilor de vorluă şi muncă, nădejdea lor este plina de

nemurire. Şi întru puţin fiind pedepsiţi,

cu mari bunătăţi se vor dărui. Căci Dumnezeu i-a ispitit pre dânşii, şi i-a aflatluişi vrednici. Ca aurul în ulcea i-a lămurit pre ei, şi ca pre o jertfa de ardere

întreagă i-a primit. Şi în vremea cercetării sale vor străluci, şi ca scânteile prepaie vor fugi. Judeca-vor limbi şi vorstăpâni noroade, şi va împăraţi întrînşiiDomnul In veci. Ceice nâdâjduesc spredânsul, vor înţelege adevărul, şi credincioşii în dragoste vor petrece cil dânsul.Că Dar si milă este întru cuvioşii lui, şicercetare întru aleşii lui.

LA LITIE.

Stihirile , glasul al 2-lea singur glasul.

A lui Nil Xantopol.

Veniţi slujitorii cereşteiTreimi, să lăudăm treimea ceapământească, a dumnezeeşti-lor Ierarhi, pre Grigorie celce are numele cuvântării deDumnezeu, pre Vasilie celcepoartă numele împărăţiei, şipre loan cclcc are cu ade

vărat numele Darului, adâncurile înţelepciunii Duhului,apele Oceanului, izvoarele celece pururea izvorăsc apă viecurgătoare, pre mărgăritariicei străluciţi, pre luminătoriicei pământeşti, cârmele Bisericii, pomii cei luminat roditori, pre ispravnicii] Darului,

gura Hristosului meu, şi a-părătorii Treimii; care deladânsa fără mijlocire sunt străluciţi, şi se roagă neîncetatpentru sufletele noastre.

Cărbunii cei aprinşi dinfocul cel nesuferit, noi cei luminaţi printr’înşii, cu credinţăsă-i lăudăm. Că aceştia cu îm

preunarea cea cu dânsul lu-



IN TREIZECI DE ZILE 455

minăndu-se, luminători lumiis’au făcut, putere de viată să

racilor s’au arătat, pre Tatăl,şi pre Fiul, şi pre Duhul Sfânt,cu bună credinţă propovedu-ind, cătrc care şi noi sâ zicem:Bucură-te a Treimii de Dumnezeu înţeleptită Treime.

Glasul al 6-lea:

Praştia lui David cea întreit împletită, funia cea de

mătase roşie a lui Solomon,biciul Cuvântului cel întreit

împletit, pre înţelepţii Ierarhi,pre marele Vasilie, pre dumnezeescul Grigorie, pre loanGură de aur, cu credinţă să-ilăudăm. Că pre Goliat cel netrupesc, cu piatra cea din capul unghiului surpându-1, cre

dinţa întru unire o au adus,cu sângele lui Hristos celroşu îngrădindu-o. Şi pre începătorii eresurilor, ceice pre-cupesc cele dumnezeeşti,dela îngrăditurile turcirii luiHristos celei dumnezeeşti, departe i-au gonit prin cuvintelesale, şi până acum credinţa o

întăresc, şi se roagă Domnuluisă miluiască sufletele noastre.Glasul al 8-lea.

Arătatu-s’a Darul lui Dumnezeu tuturor oamenilor, în-văţându-ne pre noi prin învăţături, ca să ne împodobim o-biceiurile, şi deprinderile maibune sâ le facem, şi cu raza

cunoştinţii de Dumnezeu min

tea să ne luminăm. Pentru a-ceasta strigăm: Treime sfântă, Doamna tuturor, pentru rugăciunile acestor trei păstoriai tăi, turma ta aceasta în paceo păzeşte, întărită şi fără de

!| întristare, şi o izbăveşte caun iubitor de oameni.

Glasul al 6-lea.

Treime sfântă, şi căreia ne închinăm, slavă înţeleptei rân-duelii tale. Că pre trei mariluminători oamenilor din oameni le-ai dăruit, care îi luminează cu lumina cunoştinţii tale, şi le dau strălucire,cu raza mântuitoarelor şi cinstitelor tale voiri. Prin carelumea cu lumina cunoştinţii

îmbogăţindu-sc, cu a ta sla

vă se luminează, şi la fericită împărăţia ta se sileşte amerge. Ale acestor dumne- jzeeşti învăţături îndemnân-du-nc pre noi, să Ie ascultăm.Tu şi rugăciunile lor celepentru noi ascultă-le, ca unDumnezeu prea îndurat şimântueşte sufletele noastre,

ca un iubitor de oameni.Slavă, glasul al 6-lea.

Pre Ierarhii lui Hristos, şilauda părinţilor, turnurile cre-dinţii, pre învăţătorii credincioşilor şi păzitorii, adunan-du-ne o iubitorilor de praznic, cu laude de cântări să-ilăudăm, zicând: Bucură-te lu

minătorul Bisericii Vasilie în-

456 L UN A L UI IAN UARIE* • a ■a • i n • a • i i 1■ a a • a * a a i a a i t i . i i i a « . a • a a a a « . a a a t a < a « <a

ţelepte şi stâlpul cel neclătit.Bucură-te mintecerească, preamare A rh ie re u le teologule

Grigorie. Bucură-te Ioane Gură de aur, celce cu totul de aur,luminate învăţătorule al po-căinţîi. Ci o părinţi de treiori fericiţi, nu încetaţi pururea a vă rugă lui Hristos, pentru ceice săvârşesc cu credinţă şi cu dragoste, prea sfinţită şi dumnezeească pome

nirea voastră.Şi acum, a Născăioarei...

Pre ceeace este podoabafecioarelor şi bucuria îngerilor, pre una de Dum nezeuNăscătoarea şi îngrădirea ceatarea credincioşilor, adunân-du-ne o iubitorilor de praznic,cu cântări de laude să o lău

dăm, zicând: Bucură-te Fecioară Maică curată. Sfeşniceca aurul strălucitor, şi uşă cerească. Bucură-te cortul sfinţeniei, ceeace ai încăput preDumnezeu în pântecele tăuPreacurată. Bucură-te ceeaceeşti mai pre sus decât toatecetele cereşti îără asemănare.

Pentru aceasta Maică îără bărbat Stăpână, nu încetă păzindpre robii tăi, ceice te laudăpre tine pururea cu credinţăşi cu dragoste, şi se închinăn a ş te rii tale ce le i îără sămânţă.



Bucură-te treime de Ar

hierei, turnurile cele mari aleBisericii, stâlpii bunei credinţe, întărirea credincioşilor, că

derea ereticilor, ceice aţi păscut pre poporul lui Hristoscu dumnezeeşti învăţături, şil-aţi crescut cu multe feluride bunătăţi, propoveduitoriicei luminaţi ai Darului, careaţi pus aşezământuri de legeplinirii lui Hristos, îndreptătorii, la cele de sus, ceice sun

teţi intrările raiului, pre Hristos rugaţi-1, ca să trimită sufletelor noastre mare milă.Stih: Lăuda-se-vor cuvioşii intru slavă, şi se vor bucura întru aşternuturile...

Bucură-te treime de Arhierei, îngeri pământeşti, ceipre Cer umblători, mântuirea lumii, bucuria oamenilor

şi învăţătorii lumii, apărătoriiCuvântului, doftorii cei preaiscusiţi ai boalelor sufleteştişi trupeşti. Râurile Duhuluicele pururea curgătoare, carecu cuvintele aţi adăpat toatăfaţa pământului. De Dumnezeu grăitoare trepte, dumne-zeeştilor cei cu cuvinte de aur,

pre Hristos rugaţi-1, ca să trimită sufletelor noastre maremilă.Stih: Preo ţii tai Doamne se vor îmbrăca întru d reptate şi cuv ioşii tăi s c vorbucura .

Bucură-te treime de Arhierei, soarele cerului celuipământesc, razele şi luminilecele de la lumina cea întreit

strălucitoare, vederea celor



IIIN TR EIZEC I DE ZILE 457

întunecaţi, florile cele cu bunmiros, mai frumoase decât aleraiului, teologule şi înţelepte

Vasilie, şi Gură de aur. Tăbliţele Duhului, lespezile celede Dumnezeu scrise, ţâţelecelece izvorâţi laptele mântuirii, podoaba înţelepciunii.Pre Hristos rugaţi-1, să dea su-

I îletelor noastre mare milă.Slavă, glasul al 5-lea.

$ă trâmbiţăm cu trâmbiţăde cântări, să o săltăm în celede praznic, şi să dănţuim bu-curându-ne, întru prea cins- Jtită prăznuirea învăţătorilornoştri. împăraţii şi domnii săalerge împreună, şi pre Arhierei să-i laude cu cântări, capre ceice au izvorât trei râuri

prea mari de învăţături ale Duhului, bine curgătoare şi pururea vii. Păstorii şi învăţă- jtorii, pre sfinţii tăinuitori cei întreiţi ai cinstitei Treimi, a-dunându-ne să-i lăudăm. Ceiiubitori de înţelepciune, precei înţelepţi, preoţii pre păstorii, păcătoşii pre folositorii,

săracii pre îmbogăţitorii, ceidin necazuri pre mângăitoricălătorii pre cei împreună călători, ceice sunt pre mare preocârmuitorii. Toţi pre ceicepretutindenea întâmpină cucăldură, pre dumnezeeştii Ierarhi lâudându-i, aşa să zicem:Prea sfinţi învăţători, sârgu-

iţi de scoateţi pre credincioşidin smintelele lumii, şi ne scă

paţi pre noi de muncile celede veci.Şi acum a Născătoarei, a lui Ghermano

Patriarhul.

Să trâmbiţăm cu trâmbiţăde cântări, că privind de sus

împărăteasa a toate Maica Fecioara, cu binecuvântări încununează pre ceice o încununează pre ea. împăraţii şi domnii să alerge împreună, şi pre

împărăteasa să o laude întrucântări, pre ceeace a născutpre Împăratul, celce pre ceiţinuţi de moarte mai întâiua-i izbăvi cu iubirea de oameni bine a voit. Păstorii şi învăţătorii, pre prea curată Maica Păstorului celui bun. adu-nându-ne să o lăudăm. Presfeşnicul cel cu raze de aur,norul cel de lumină purtător,pre cea mai pre sus decât Heruvimii, sicriul cel însufleţitscaunul Stăpânului cel în chipul focului, năstrapa cea deaur de mană primitoare, pretabla Cuvântului cea purtătoare de viaţă. Scăparea tutu

ror creştinilor, cu cântări deDumnezeu cuvântătoare lău-dându-o, aşa să zicem: Pa-latule al Cuvântului, învred-niceşte-ne pre noi cei smeriţi

împărăţiei cerurilor, că nimicanu este cu neputinţă mijlocirii tale.


Tropar, glasul 1-iu.

Pre aceşti trei luminători

II

JL45 8 LUNA LUI IANUARIE

mai mari ai Dumnezeirii cei

întreit strălucitoare, pre ceiceluminează lumea cu razeledumnezeeştilor învăţături. Perâurile înţelepciunii cele cumiere curgătoare, care adapătoată făptura cu apele cuno-ştinţii de Dumnezeu, pre marele Vasilie, şi de DumnezeuCuvântătorul Grigorie, împre

ună cu slăvitul loan cel culimba şi cu cuvinte de aur,toţi cei iubitori de cuvintelelor, adunându-ne cu cântărisă-i cinstim, că aceştia Treimii pururea se roagă pentru noi.

Alt Tropar, glasul al 4-lea.

Ca ceice aţi fost întocmai la obiceiu

cu Apostolii...Caută la Vecernia mică, şi

Născătoare de Dumnezeu Fecioară...

Odată.

Şi cetire a Cuvântului.

Slujba sfântului Ipolit s’a aşezat să secânte la Pavecerniţă.

C A N O N U LFacerea lui loan Monahul.

P e a s n a 1 - ia, g l a s u l a l 4- 1 e a , l - m o s :

Căruţele lui Faraon,,.

|7meniţi să lăudăm presfinţitul Mucenic cu cân-

V< tări muceniceşti, văzân-du-1 că luminează curat cuDar luminat de Dumnezeu,

pururea slăvind pre Hristos.ftându-ţi-se dela Hristosturma cea cuvântătoare, ase-

mănându-te lui Părinte. Ţi-ai

pus sufletul înaintea ei, vite jeşte pătimind şi te-ai îm-pododit cu Îndoită cunună.

Slavă...

Fiind hirotonit din porunca lui Dumnezeu, cu ungereacea de preoţie te-a pecetluit,şi cu cea mucenicească prinsânge Ipolite.


Rug nears a văzut Moisi în muntele Sinai, închipuin-du-te pre tine Fecioară, carenu te-ai ars de focul Dumnezeirii, căci pre Dumnezeu ainăscut.

Peasna a 3-a, Irmos:Arcul celor puternici...

f 'r7 iei cuvântători ai păs-torit şi ca un miel te-ai jertfit mai ’naintea oilor

tale, asemănându-te Păstorului celui mai întâiu decât toţişi Mielului lui Dumnezeu.

Cu lapte cuvântător deDumnezeu insuflat, ai adăpatpre ceice i-ai păstorit Ipolite.

Şi paharul mărturisirii lui Hristos cu bucurie l-ai băut.S la v ă...

Piind povăţuitor cetei mucenicilor, ai intrat la muce-nie pentru buna credinţă crezând întru Dumnezeu Tatăl

împreună cu Fiul şi cu dum-nezeescul Duh.

Şl acum, a Născătoarei...Bucură-te Maică neispiti

tă de bărbat, ceeace ai în-

I



II I

IN TREIZECI DE Z ILE ' 459(.tl ■.■mu •laamiii» ■w■•■■■«■■■«•■IIII n i •iflUW

Slavă...căput pre Dumnezeu Cuvântul în pântcccle tău şi l-ai născut întrupat, ca pre un Dum-

. nezeu împreună şi om.Peasna a 4-a, Irmos:

Vestind mai 'nainte proorocul...

§cât este mult împletit} dumnezeescul şir al bunătăţilor tale, căci ca un

păstor şi mucenic, întru dânsulveselindu-te foarte, te-ai cinstit de Dumnezeu, Ipolite.

Prinosul lui Avei l-ai întrecut, că ai adus lui Dumnezeu miei cuvântători, şi cu

! sângele tău ai stătut înainteaStăpânului, bucurându-te.

Slavă...

Cugetul cel râu al ereticilor cel îndărătnic, biruindu-1prin Duhul, Fericite te-ai făcut ales sfinţit mucenic, pentru dragostea Stăpânului.


Dacă au văzut îngerii, Fecioară curată, că a ieşit dinpântecele tău Fiul lui Dum-

j nezeu, cu veselie ziceau: Slavă naşterii tale Stăpână,

Peasna 5-a Irmos:Tu Doamne luiuina mea...

prr.) u cu adevărat te-ai fă-cut mucenic între preoţi,şi între mucenici Ierarh,

şi străluceşti cu daruri îndoite, Ipolite.

Pietrile cele luminoase se împodobesc cu aurul Ipolite:iar pre tine te luminează lucirea strădaniei Arhieriei tale.

Basnele elineşti, şi rătă

cirea jidovilor cea fărădelege,tu le-ai înfrânat, cu Darul celdumnezeesc, o alesule întremucenici, Ierarhe Ipolite.


Pre tine armă nebiruităasupra vrăjmaşilor te punem

înainte, pre tine întărire şinădejde de mântuirea noastră

te-am câştigat, dumnezeeascăMiresă.Peasna 6-a, Irmos:

Jertfi-voiu ţie cu glas...

ertfit-ai Mântuitorului jertfă dc laudă, în B i

serica cuvioşilor, ca un mijlocitor lui Dumnezeu şi oamenilor şi cu osârdie ai a-

dus prinos sufletul tău prinsânge.Mulţimea darurilor ai luat

dela Dumnezeu prin Duhulsfinţite mucenice, întru deschidere dumnezeească a buzelor tale şi te-ai adus jertfăpre sine-ţi, omorându-te cumulţumită.

Slavă...

0 cât este dc dumnezeească adunarea mucenicilortăi Hristoase, celorce se des-

îătează intru cele nădăjduiteca cum ar fi de faţă, caresocoteau moartea mai dulcedecât viaţa.


0 minune mai nouă decât

li !




toate minunile! Că Fecioara |zămislind în pântece, fără ispită bărbătească pre celce

toate le cuprinde, nestrâmtl-a încăput.Sedealna, glasul 1-iu.

Podobie: Mormântul tău.,.

Luminător pururea luminos te-ai arătat în lume, luminând cu fulgerile dumne-zeeştilor tale cuvinte, cugetele credincioşilor, Ierarhe

Ipolite. Pentru aceasta astăzitoţi cu bucurie săvârşim sfinţită şi dumnezeiască pomenirea ta, şi cu credinţă o cinstim.

Peasna 7-a, Irmos:Celace ai mântuit in foc...

w w ăzând luminat P ă rin tek ji lupta cea prea sfinţită,

ia şi mai ’nainte cunoscutăa muceniei, stându-ţi de faţă,strigai, bucurându-te: Prealăudate Doamne, Dumnezeulpărinţilor bine eşti cuvântat.

Cu strălucirile cele mu-ceniceşti şi sfinţite, arătat luminezi pre ceice întru pomenirea ta (sfinţite, mucenice),

cântă: Doamne Dumnezeulpărinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Slavă...

Ipolit, carele a suferit chinurile muceniei cu tărie dindragostea cea fierbinte, cu îndrăzneală strigă: Prea lăudateDoamne Dumnezeul părinţi

lor noştri, bine eşti cuvântat.


Pre tine, ceeace ai primit în pântece fără de stri

căciune şi mai pre sus de fire,pre Dumnezeu cel neschimbat, carele a venit la oamenipentru milostivire, te lăudămcredincioşii, strigând: Prea lăudate Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Peasna 8-a, Irmos:

Pre celce s'a văzut in chip...

ât este de grasă şi de fru-Ife moaşă jertfa, căci păstorul

cel bun ca o oaie se aduce jertfă lui Hristos, strigând:Preoţi binecuvântaţi, şi-l prea

înnălţaţi întru toţi vecii.Răsărit-a Ierarhul strălu- i

cind în Biserica ta Hristoase, cu cunună muceniceascăstrigând cu veselie: Tineri 1ă-udaţi-1, noroade prea înălţaţi-1 întru toţi vecii.


Bucurându-se Ipolit mucenicul lui Hristos, de hotărârea morţii celei îngrozitoare, strigă: Tineri Binecuvântaţi pre Hristos, noroade prea

înălţaţi-1 întru toţi vecii.Şi acum, a Născătoarei...

Pre ceeace a zămislit negrăit şi fără sămânţă a născut bucuria lumii, pre Hristos Dumnezeu, tineri lăuda-

ţi-o, preoţi bine o cuvântaţi,

I

IN TR EIZEC I DE ZILE 461:HI • IU M • || ■ • • |»|. »■• »•« • • • • 11 • 11»• M M l 4l|«i|^*a| M (••|i»|*l4ili«iMfli>|i»l • «*»»•<

noroade prea înălţati-o întrutoţi vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, bine să cuvântăm...Pre celace s’a văzut în

„chip de Înger în cuptorul„cel cu foc la cuvântătorii de„cântare, pre Hristos Dumnezeu lăudaţi-l tineri, preoţi„binecuvântaţi, noroade prea„înălţaţi-1 întru toţi vecii.

Peasna 9-a, Irmos:

aştcrea ta nestricată s'a jKif arătat, Dumnezeu, dinA m coapsele tale a ieşit, că

„s’a arătat purtător de trup„pre pământ şi cu oamenii„a petrecut. Pentru aceasta„pre tine de Dumnezeu Năs-„cătoare, toţi te slăvim

Ca un sfinţit mucenic prea

lăudat, cu îndoită lumină ailuminat Biserica lui Hristosşi veseleşti inimile celorce telaudă. Pentru aceasta dupăvrednicie toţi te fericim.

Jzvorând Bisericii lui Hristos izvorul învăţăturilor, preafericite, aduci lui Dumnezeudin sângiurile cele muceni

ceşti curgeri ca de gârlă. Pentru aceasta dupre vrednicietoţi te fericim.

Slavă... ,

învăţat ai de Dumnezeugrăitorule să ne închinăm u-nui Dumnezeu în Treime, Ziditorul tuturor făpturilor celor văzute şi celor nevăzute,

şi te-ai împodobit cu diademămucenicească.


Venitu-ţi-a tie înger strălucind, iar cu strălucirile fecioriei tale, mai mult s’a strălucit el, în cât să-şi fi uitatşi mărirea sa. Pentru aceeacu frică a strigat ţie: Bucură-te.Apoi Stihirile sfântului celc dela Ve

cernie glasul 1-iu.Podobie: Cecace eşli bucuria...

Primind Darul preoţiei Părinte, ai luminat pre toţi cudumnezeeştile învăţături Ipolite cugetătorule de Dumnezeu, şi cu cinstite scrisoriai descoperit dumnezeeştilecuvinte ale proorocilor, ară-tându-ne nouă, celece se cuprind acolo.

Fiind împodobit cu cununa mărturisirii celei dumnezeeşti, şi împestrind podoaba preoţiei cu amestecătura sângiurilor tale, cu totulluminat şi frumos stai înaintea împăratului şi Stăpânuluişi Făcătorului, prea fericiteIpolite.

Ca unul ce ai acum îndrăzneală către MântuitorulHristos, prea fericite, cu rugăciunile tale cele bine primite, mântueşte-ne de nevoişi de primejdii, de supărări şide ispite cumplite, de patimişi de greşeli, pre noi ceicecu credinţă te cinstim pre tine.




Slavăj Şi acum, a Născătoarei...

Ou to iag ul folosinţei tale

Născătoar c dc D u m n e z e uprea curată, g oneşte patimilecele de fiare ale ticălos uluimeu suflet, îndreptându- măde aicea cu pace către v iaţă,şi mănumăr ăcu tur ma ta ceasfântă, a oilor talc celor alese.

Cade-se să te fericim, şi ce elalte.

L A U T R E N I E

La Dumnezeu est e Domnul... Troparele sfinţilor, Slavă, Şi acum, a Născătoarei... După întâia Stihologhie, Sedealna gla

sul al 5-lea.Podobie: Cu v ântu l cel împr eună...

Ca pre o podoabăîmpă

răteas că a Biser icii lui Hris tos , pre V asilie toţi săi lăudăm, comoara înv ăţăturilorce a ne împuţinată, căcu ade v ărat el ne- a înv ăţat pre noi,săcinstim sfânta Treime ceaunită în fiinţă, şi despărţită

în Ipostasuri.

Slavă, altă Sedealna, glasul al 4-lea.Podobie: De g ra b nc înt âmpină...

L uminător i prea luminaţiai Bisericii lui Hristos, lumea aţi luminat cu înv ăţăturile voastre, părinţi de Dum nezeu înţelepţiţi, us când eresurile tuturor celor rău credincioşi, şi sting ând turbură-rile hulitorilor cclc In chipulv ăpăiei. Pentru a c e a s t a ca

nişte Ierar hi ai lui H r is to s ,rugaţi- vă să ne m ânt uia s c ă

pre noi.Şi a cu m , a N ăs căto a r o i...

F e c i o a r ă prea lăuda tă,Maica lui Hristos Dumnezeu,Maric dumne ze ea scă M i reasă, şi ca r e nu ştii denuntă, folositoar ea cr e dinc io şilor, iz băv eşte de to a tăprime jdia, şi de toată nevoia,

Stăpână Născătoare de Dumnezeu, pre ceice cu credinţăşi cu dragoste aleargă la a-co perământul tău, una d u m neze iascăMireas ă.După a doua Stihologhie, Sede aln a glasul

al 3-lea.Podobie: Pentru mărturisirea...

Stâlp al Bisericii ai fost,av uţie nefuratăa bune i cr e dinţe te- ai arătat, de D u m n e zeu Cuv ântătorule G r ig or ie ,luminându- ţi v ia ţa ta c u ne-pătimirea,şi des coperind d o g mele T reimii, Părinte pr e acuvioas e! Roagă- te lui H r is to sDumneze u, s â dăruias cănou#mare milă.

Slavă, altă Sedealnă, glasul al 4-lea.

Podobie; Spâimântatu- s'a los if ...

In grădina Scripturilor,ca nişte albine zburând voi

înţelepţilor, aţi adunat binedin florile cele mai alese, şi

| mierea învăţăturilor voastre,o aţi pus înaintea tuturor credincioşilor împreună, spre îndulcirea lor. Şi pentru aceastatot celce se îndulceşte, cu ve-

Ill

Ds TR EIZECI DE ZILE 463••«•»•••#•»»*«•»»•••••••*Iiicix<ktiMi>ni i Ml aninaMi* iniiimiHiM

selie strigă: Folosiţi iarăş şidupă moarte, celorce vă laudăpre voi fericiţilor.


Cu întreitele valuri alepatimilor, eu nepriceputul fiind învăluit, Prcacurată, techem pre tine cu căldură. Numă trece cu vederea pre mineticălosul, ca să pier, ceeaceai născut adâncul milei. Câ

afară de tine altă nădejde nuam; deci să nu mă arăt vrăjmaşilor bucurie şi râs, eu celce mă nădăjduesc spre tine.Pentrucă poţi câte voeşti, ca »cecace eşti Maica Dumnezeului tuturor.După Polieleu, Sedealna, glasul al 5-lea.

Podobie : Cuvântul cel împreună...

(jrădina cuvintelor Scrip- Iturilor celor de Dumnezeuinsuflate, pre celce ne-a povăţuit pre noi la pocăinţă, carele multe ispite a răbdat;pre Gură de aur credincioşii,(ca ceice ne-am învăţat dela dânsul) să-l cinstim dupredatorie; că se roagă Domnu

lui să se mântuiască sufletelenoastre.

Slavă, altă Sedealna, glasul al 4-lea.Pudoble: Arătalu-tc-ai astăzi lumii...

Prăznueşte astăzi Biserica,cinstită prăznuirea celor trei

învăţători. Că aceia au întăritBiserica cu dumnezeeştile lor

învăţături.

$i acum, a Născătoarei...

Ceeace eşti apărătoare ne

biruită celor necăjiţi, şi caldăsprijinitoare celorce nădăjduesc spre tine, izbăveşte-mădin nevoi; că tu eşti ajută-toarea tuturor.

Apoi Antifonul dintâiu al glasului al

patrulea.Prochimen, glasul al 4-lea.

Preoţii tăi Doamne se vor îmbrăcă

întru dreptate şi cuvioşii tâi se vor bucurâ.

Stih:

Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.

Toată suflarea...

Evanghelia dela loan:

Zis-a Domnul: Eu sunt uşa...

După Psalmul 50. Slav ă glasul al 2-lea.

Pentru rugăciunile Ierarhilor tâi, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum...


Stih •IVlilueşte-ne pre noi Dumnezeule dupre mare mila ta...

Şi Stihira, glasul al 6-lea.

Vărsatu-s’a Dar în buzelevoastre cuvioşilor Părinţi şiaţi fost păstori Bisericii luiHristos, învăţând oile cele cu-vântătore, să creadă în Treimea cea de o fiinţă, într’oDumnezeire.

CANOANELE TRE I

Al Născătoarei de Dumnezeu cu Irmosul pe 6, şi ale sfinţilor două pe B.

CANONUL N ăscătoarei de Dumnezeu: Al cărui acrostih la Greci este acesta:

Pre ceice aleargă la tine, mântueşte*i Fecioară.



464 LU NA LUI IANU A RIE

Faccrea lui Teofan.

Peasna 1-a, glasul a! 2-lea Irmos:

0 eniti noroadelor săcân-tăm cântare lui HristosDumnezeu, celuice a des

părţit marea şi a trecut pre„norodul, pre carcle l-a scă-„pat din robia Eghiptenilor;„că s’a prea mărit.

Pre mine, celce cu bunăcredinţă te mărturisesc pre

tine Curată, cu adevărat Născătoare de Dumnezeu preacinstită dc nevoile cele cumplite şi de boalele sufletului,şi ale trupului şi dc greşelitu mă mântueşte.

Tot adâncul darurilor întru tine pus l-am cunoscut.Pentru aceasta alergând cu

osârdie (Născătoare de Dumnezeu) la dumnezeescul tăuacopereinât, ne mântuim.

Pentru noi, ceice te lăudămpre tine Preacurată, roagă,pre celce s’a întrupat din preacuratele şi cinstitele tale sân-giuri, ca să ne izbăvim degreşeli şi de boală amară.

Toti credincioşii pre tinecâştigându-te laudă, scăpareşi întărire şi bucurie şi mântuirea sufletelor, nădejde şizid, ceeace eşti de Dumnezeu dăruită.

CANONUL Sfinţilor.

Al cărui acrostih este acesta la Greci:

Lumina cea in trei sori a aprins trei sori.

Facerea Iui loan Evhaitului.

Peasna 1-a, glasul şi Irmos acelaş.

f e mulţumită? Ce răsplă

tire cuviincioasă dela noioamenii, se va aduce fă

cătorilor noştri de bine? Princare a face bine ne îndreptăm.

Limbile ritoriceşti şi mă-estriile şi meşteşugurile şitoată puterea cuvintelor, a-cum spre un temeiu să sc pornească şi pre ceice au cins

tit cu răsp lă tire să-i cinstească.

Al său osebit nimic nu ausuferit a câştigă pre pământcugetătorii de cele cereşti;şi păzitorii de obşte şi folositori s’au arătat. Pentru a-ceasta şi laudelor de obştesă se învrednicească.

A Născătoarei...

Pre tine cea în totul iubitoare de cinstea firii noastre, ceeace eşti cu totul fărăprihană, toti te slăvim, o gurăfăcându-ne şi o unire.


Facerea acaluiaş loan.

Peasna 1-a, ylasul al 8-lea. Irmos:

Pre gonaciul Fararon...E jţ u este începerea aceasta/ lucrul nevoinţe omene-^ şti, ci înţelepciune carc

şade pre scaunul tău iubito-rulc dc oameni, să-mi ajutemie, Dar de cuvânt dându-mi, ca să pot mări pre ace-

i ştia, pre care singură mai

înainte bine i-a prea slăvit.



IN TREIZECI DE ZILE 465•• •■tai.»».» • • t • « u n i i H ii i B v » a ■ j >« o m

Ca un pahar prea plinStăpâne, bunătatea ta şi multăbogăţia iubirii tale de oamenise varsă şi a curs ca pre alţi

îngeri să arate în trup şi preaceştia ce sunt puşi înainteacum spre lauda.

Slavă...

Din Cer sc cădea celorcereşti să le fie şi laudele şi

îngerească cântare cuvioasăcelor dumnezeeşti, că dum

nezei sunt dupre împărtăşireaceştia, cari pre Dumnezeucel adevărat din fire şi unulil au întru sine vieţuind şigrăind.


Pomenirea drepţilor, deDumnezeu înţelepţita adunare cu laude o săvârşeşte,

i cu care împreună şi Maicalui Dumnezeu, ca un cap allor cu cuviinţă împreună seprea slăveşte, rânduiala ceadin sfârşit şi cea dintâiu şicea din mijloc t” nd şi buneilaude împărtăşindu-se.

Catavasie:


Peasna 3-a, Irmos: j? ntăreşte-ne pre noi întru'■t> tine Doamne, celace print''; lemn ai omorît păcatul şi

„frica ta o sădeşte în inimile„noastre celorce te lăudăm„pre tine.

Cu rugăciunile tale Curată, pre Dumnezeu, carele ai

născut, fă-1 milostiv robilortăi, celorce aleargă la acope-remântul tău, şi cu credinţă

se închină naşterii tale.Fecioară prea lăudată a-

scultă graiuriîe sufletului meucare dintru adâncul inimii leaduc ţie, şi din patimi şi dinnevoi mântueşte-mă.

Toată viaţa mea îndreptea-ză-o Fecioară, nădejdea şi folosinţa mea, de ispite şi de

cumplite primejdii mântuin-du-mă pururea Fecioară.

Ca ceeace ai purtat înbraţe pre înţelepciunea luiDumnezeu cea cu un IpostasNăscătoare de Dumnezeu,roagă-te ca să se mântuiascădin nevoi şi de rătăcire, ceice te laudă pre tine.

Alt Canon, Irmos:Pc piatra crcdinfii...

Trâmbiţa cea mare a B isericii, făclia care lumineazălumea, propoveduitorul celcecuprinde cu vestirea marginile, Vasilie cel cu nume marc

îndeamnă adunarea aceasta.•

Cel luminat din viaţă şi

din fapte, cel luminat din cuvânt şi din învăţături, carele întru toate străluceşte mai presus de toţi ca alt soare, maimult decât stelele, mult lă udatul teolog astăzi se fericeşte.

Iată lumina lumii luminează lum ii, iată sarea pă~



466 LUN A LU I IA N U A R IEI I I I H • a i - O i* • ■ • *•«•••• f « • .......... . . « . • • a .» • , . , . | . |

mântului îndulceşte pământul, iată pomul vieţii rodurilenemuririi aduce, sfântul Gurăde aur, ceice nu voiţi să muriţi, veniţi de vă îndulciţi.

A Nâscăioarei...

Celace din nefiinţă întrufiinţă toate le-a făcut şi firea dat tuturor celor făcute,acelaş şi firile cele date a leschimbă ştie, precum voeşte,

de unde se aude şi aceasta,că Fecioara a născut; cinenu se va minună?

Alt Canon, Irmos:

Celce ai întării cerurile...

îndreptătorii obiceiurilor,şi chivernisitorii sufletelor!

mântuitorii cei de obşte aioamenilor, cari chipurile faptelor şi ale cuvintelor ne-auarătat' nouă, învăţătorii vieţiicei luminaţi, luminat să selaude.

D uhu l lui Dumnezeu aumplut pre Vasilie de ştiinţăşi din limbile cele de îoc aavut una Grigorie şi cu foca suflat cuvintele cele înalte.Şi gura lui Hristos în loana grăit.

Slavă...

Pre înţelepciunea veacului de acum deşartă cu ade

vărat o are nebunia propove-duirii şi supusă eişi şi ca oroabă slujindu-i. Că Darul în

ţelepciunii pre învăţători ri-tori îi arată.


Celce s’a sălăşluit în pântecele curatei Fecioare, sufletele sfinţilor celor purtătoride Dumnezeu locaş luişi leface şi prin gurile lor tainelecele pentru Maica sa ne spunenouă.

Catavasie:

întărirea celorce nâdajduesc...

Sedealna, glasul al 8-lea:

Podob i e : Pre înţelepciunea ţii Cuvântul...

Pre luminătorii cei marişi luminaţi, stâlpii Bisericiicei nemişcaţi, cu un glas să-ilăudăm noi, ceice ne îndulcim de bunătăţile şi de cu

vintele lor, împreună şi deDar. Pre înţeleptul Gură deaur şi pre marele Vasilie,

împreună cu Grigorie luminatul teolog; către care să şigrăim, din inimă strigând:Prea mari trei Ierarhi, ruga-ţi-vă lui Hristos Dumnezeu,iertare de ’ greşeli să dăruiască, celorce prăznuesc cudragoste, sfântă pomenireavoastră.

Slavă...

în ţe lepciune luând delaDumnezeu, ca alţi apostolitrei ai lui Hristos, cu cuvân

tul cunoştinţii aţi aşezat învăţăturile, care mai ’naintecu cuvinte netâlcuite, le-au

IN TREIZECI■ ■ • « « « • • i n i i» » • M t a * a i a ia a a i » « « a

alcătuit pescarii întru cunoştinţă cu puterea Duhului. Căşi aşa se cădea credinţii noa

stre celei drepte să aibă alcătuire. Pentru aceasta totistrigăm către voi: Rugaţi-vălui Hristos Dumnezeu, iertarede greşeli să dăruiască, celorce prăznuesc cu dragostesfântă pomenirea voastră.


Sufletul meu cel smerit Fecioară, carele în viforul ispitelor lumeşti acum este înnecat, ca şi cum ar fi corabiafără ocârmuitor, ceeace eşticu totul fără prihană, şi desarcina păcatelor se arată nedeşertat. Şi în fundul iadu

lui a cădea este silit, întâm-pină-1 de Dumnezeu Născătoare cu călduroasă rugăciunea ta, şi-l mântueşte, dân-du-i limanul tău cel cu bunălinişte, ca cu credinţă să strigcătre tine: Roagă-te Fiului tăuşi Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască mie: că pretine te am nădejde eu netrebnicul robul tău.

Peasna 4-a, I rmos:

mi uzit-am Doamne auzul jj? rânduelii tale, şi te-am j f l prea slăvit pre tine, unu-„le Iubitorule de oameni.

De vătămările sufletuluimeu, şi de boalele trupului,dărueşte-mi dezlegare, Stă-

D E Z ILE 467* • * • * < * • ■ » • « *a ** a a i a . a i i • a • » » ■ a a a a » a * a a a a a a i a . a a a - « a a a . a a a

până, ceeace ai născut preDumnezeu.

De asupreală, de vifor, şi

de primejdii, scapă-mă Maicalui Dumnezeu, prin rugăciunile tale, ceeace una eşti prealăudată.

Pre mine cel vânturat depatimi şi de gânduri, şi de

întreitele valuri ale vieţii, întru nădejde şi în credinţă Fc-cioară întăreşte-mă.

Pre mine cel învăluit devalurile lu m eşti, scoate-măFecioară, la limanul tău în-dreptându-mă.

Alt Canon, Irmos:

Venit-ai din Fecioară...

învăţaţi din înţelepciunea

cea de jos fiind voi, îndreptare dela cea dumnezeeascăslăviţilor aţi câştigat. Pentruaceasta pre aceea ca pre oroabă aceştia prea înţelepţe-şte o aţi supus.

Iubitorilor de înţelepciune,de iubiţi pre cei în ţe le p ţi,

înţeleptiţi-vă, şi a grăi vă în

văţaţi, toţi ceice vă miraţide cuvinte, adeverinţa lucrării, şi a privirii la cele desus de acolo învăţându-vă.

A Născătoarei...

Ploaia cea târzie, caremai pre urmă s’a făcut timpurie, Făcătorul apelor şi alveacurilor, în pântecele tău

I a picat, ceeace eşti cu totul




fără prihană, la vremea sarăcorind pre cei lipsiţi.

Alt Canon, Irmos:

Tu eşti tăria mea Doamne,..

Stâlp de foc povăţuind prepoporul cel crcdincios, şi arzând pre vrăjmaşii credinţii,şi neamurile celece urmaucu tărie mântuindu-le, mareleVasilie s’a arătat, să îndrăznească, şi să biruească Biserica lui Hristos, îmbogăţităfiind cu un apărător ca acesta.

Desfătare limbii, şi a totauzul dulceaţă cuvântul tău afost Grigorie, mană de viaţă, roua dulceţii, miere dinpiatră, îngerească pâine cc-rească, care îndeamnă fărăsaţiu a se sătura de dulceaţa

ei, şi umple de dulceaţă preceice se împărtăşesc ci.Slavă...

Râul darurilor celor duhovniceşti s’a umplut până şila vărsare, şi bună faţa pământului ca un izvor de desfătare din gura, cea de auradapă, veselind şi îngrăşândtoată cetatea lui Hristos, cupornirile dumnezeeştilor valuri.


Firea singură prin sinesuferind întru sine împreunare, şi arătându-se mai presus de amestecare în Fiul

tău Stăpână, cei trei de Dumnezeu purtători învăţători au

mărturisit, din două voi, şidin două lucrări, îndoit a fidupre fire arătându-1.

Catavasie:Acoperit*au cerurile...

Peasna 5-a, Irmos:

ătătorule de lumină, şiU Făcătorul ve a cu r ilo rL* Domnul, întru lumina po-

„runcilor tale povătueşte-ne„pre noi, că afară de tine„pre alt Dumnezeu nu ştim.

Armă nebiruită împotrivaa multe feluri de ispite avân-du-te, de toată silnicia vrăjmaşilor scăpăm pururea, ceice tc ştim pre tine, curată Născătoare de Dumnezeu.

Ceeace eşti mai pre susdecât Heruvimii, plinirea le

gii ai născut, pre unul născut Fiul lui Dumnezeu, celce s’a întrupat din tine. Precarele roagă-1 pentru robii tăi.

Ceeace ai purtat în braţeletale pre Făcătorul tuturor, preacesta fă-1 minostiv nouă (curugăciunile tale), celorce dininimă acum la tine scăpăm.

Din strâmtoare şi din sufletul meu cel dureros, rugăciune aduc eu ticălosul, ţieuneia ceeace ai născut preCuvântul pricinuitorul îndurărilor, îndurându-te mântu-eşte-mă.

Alt Canon, Irmos:

Lumina celor întunecaţi.,.

Tu izvorul darurilor tale

IN TR EIZEC I DE ZILE 469m • • • • m i a a a i i x n 4 » • < • * • » *• » • • a • « • i . * • « . » a n < « » » « • « . . « . » • « « » a » « • •» •• •» • « •• a « a a * f l * » a i a i i ft « i a a « a a « » •• »< M < a i » a • a > » » « « a>a«

cel neîmputinat nici cum cudeşărtarea, iubitorule de oameni, l-ai dat sfinţilor tăi să

bea din destul, care toată lumea ai adăpat, cu dumneze-eştile curgeri cele din pântecele lor.

Ce-mi trebueşte aurul? Dece folos îmi este bogăţia? Şislava şi boieria, care ca fumul se risipesc în văzduh?Toate să piară, toate vântulsă le spulbere. Mie bogăţieuna mult dorită îmi este treimea învăţătorilor, cea împodobit vorbitoare.

Curge râul cu mursă şidumnezeească băutură, curgecelor flămânzi mâncare nemuri toare, şi cclor însetaţi bău

tură nestricăcioasă, apă vie înveci, şi care ţine vii, pre ceice o beau; toţi de viaţa cea jmult curgătoare săturaţi-vă.

A Născătoarei...

Avea răutatea tărie asupra noastră, dar nu până însfârşit, câ a slăbit dupăce anăscut Fecioara pre cel puternic întru tărie, carele a luatslăbiciunea trupului, şi pre celputernic întru răutate l*a o-morît.

Alt Canon, Irmos:

Pentrucc m’ai lepădat...

Pre înţelepţii ştiutori delucrurile cele dumnezeeşti şi

omeneşti, care firile, celecesunt, le-au arătat nouă cu iu

birea adevărului şi pre Ziditorul acelora toţi a-1 cunoaşte au făcut, precum s’a căzut, cu glasuri de mulţumităsă-i lăudăm.

Amărăciunea şi iuţimea leacurilor celor spre mântuire, oa îndulcit cu înţelepte învăţăturile şi meşteşugurile şi darurile cuvintelor, dumnezee

ştei tămăduitori ai sufletelor; îndulciţi-vă toţi iubitorii debine şi veselindu-vă, vă mântuiţi.

Slavă...

Tace tot Cuvântul, propo-veduitorii de Dumnezeu grăind cele dumnezeeşti; şi ţine

mai sus decât legea veche ceanouă, puind înainte întru sinecinstitele tăbliţe ale puitorilor de lege. Cu care se numără şi toată adunarea credincioşilor.


Pre firea cea nemuritoareu a întrecut cea muritoare Intru sfinţenie şi Fecioară Cocoana pre îngerii cei fără trupuri i-a covârşit, ca ceeacea născut pre Dumnezeu îm păratul îngerilor, la carele aprivi, nu este lor cu putinţă.

Catavasie:

Dacă a văzut lsaia..

470 LUMA LUI IANUARIE» # i • • • » • « * • • • i a n u i m > • i i i i u m i u i ) t t v i i

Peasna 6-a, Irmos:

<vp ntru adâncul greşelilor

§>fiind încunjurat, chem a-dâncul milostivirii tale

„cel neurmat, din stricăciune„Dumnezule scoate-mă.

Liman de mântuire ştiin-du-te pre tine, înnotând prinnoianul vieţii cel inult îngri-

jat, chemu-te pre tine Stăpână, fii îndreptătoare sufle

tului meu.Imbrăcatu-m’am in hainanebuniei mele, rău pătimindMaică pururea Fecioară. Ci tucare ai născut pre Dumnezeu, dă-mi, veşmântul bucuriei.

Din viaţa cea sfinţită amcăzut prin lene eu ticălosul.

Ci mă ridică, bine cuvântatăPreacurată, la porunca Fiuluitău îndreptându-mă.

Invredniceşte-mă dumnezeieştilor milostiviri, ceeaceai născut pre Cuvântul celprea milostiv, carele cu sângele său, pre oameni din stricăciune i-a mântuit.

Alt Canon, Irmos:Intru adâncul păcatelor...

Cuvântând de Dumnezeu,aţi arătat trei osebiri în Treime: Nenaşterea Tatălui şinaşterea Fiului şi ieşirea asingur Duhului.

ftstăzi s’a făcut casei a-cesteia prea luminată mân

tuire; pre doi, şi pre trei a

dunaţi în numele lui Hristoscinstindu-i, în mijlocul lor este

de faţă.Hemăsurat este adânculpământului spre înălţimea Cerului, dar de pre pământ presfinţi i-a înălţat mai pre susde ceruri cereasca dragoste.

A Născătoarei...

Izvor nou şi pricină tainelor Fecioară avându-te, ceitrei de Dumnezeu grăitori, cutemeiuri noui, numire nouăcuvioasă ţie ţi-a adus.

Alt Canon, Irmos:

Curăţeştc-ma Mântuitorule...

Treimea în unime, Dumnezeu a o numi ne-am învăţat şi unimea întreită a o lă

udă am luat dela părinţi, şiam cunoscut a ne închina u-nei firi în trei staturi.

Cuvântul erâ întru începutla Tatăl, împreună fără început, şi Duhul lui Dumnezeu,şi Dumnezeu erâ împreunăveşnic, o Dumnezeire singurăprin sine de o fiinţă şi întoc

mai în fire, precum grăescdumnezeeştii învăţători.Slavă...

împreunez şi despart celece sunt cu împreunare despărţite, una nedespărţită o am

în minte şi trei cunosc, pretrei învăţători de Dumnezeupurtători primesc, care aşa

m’au învăţat pre mine să cred.



—

IN TR EIZEC I DE ZILE 471


Fără mumă mai 'nainte de

trup a îost şi îără Tată după întrupare, Fiul Tatălui şi alMaicii, carele acestea amândouă mai pre sus de mintese chiamă, că lui Dumnezeuse cuvin minunile cele preamărite.

Catavasie:

Strigat-a ţie văzând bătrânul...


Podobie: Pre propovăduitorii cei tari...

Pre sfinţii învăţători şi deDumnezeu vestitori, căpetenia învăţătorilor tăi Doamne,i-ai primit întru desfătareabunătăţilor tale şi odihna. Căostenelele acelora şi moarteaai primit, mai vârtos decât

toată jertfa, celce însuţi preamăreşti pre sfinţii tăi.i cos .

Cine este îndestulat să-şideschidă buzele sale şi să-şimişte limba spre ceice suflăcu foc prin puterea Cuvântului şi a Duhului. Insă, atâta

îndrăznesc a zice: Că toatâ

firea omenească o au covârşit aceşti trei cu darurile celemulte şi mari ci cu lucrareaşi cu privirea la cele de sus

întrecând pre ceice sunt luminaţi întru amândouă. Pentru aceasta a prea mari daruri i-ai învrednicit pre aceştia, ca pre nişte slugi cre

dincioase ale tale, unule, celace preamăreşti pre sfinţii tăi.

Intru această lună în 30 de zile, pomenirea celor dintru sfinţi părinţilor noştri şi a toatâ lumea dascăli: Vasilie cel Mare , Grigorie de Dumnezeu cuvântă

torul şi loan Gură de aur.S tih : Cu dreptate este împreună a cinsti

pre cei trei luceferi.Care ir. lume au izvorît lumina cca in trei

străluciri.Toţi suntem in drept a aduce obştească

cântare,Celorce au vărsat tuturor ohşte.şte Darul

cel mare.0 rândure a nu face primăvară cântând,Insăprimăvara sufletel or o fac trei priv i

ghetori fiind.Treimea străluceşte făptura cea gândită, Iară treimea aceasta pre tine cea văzută. Cei vechi cinstirea lui Dumneezeu au fost

pierzând,Nebuneşte soarele şi luna cinstind.Căci de frumuseţea şi grăbirea lor se mi

nunau,Şi ca unor dumnezei cu nedreapta cinstire

se închinau.Iar dela aceşti trei luceferi ce s'au ivit, Noi întru cinstirea lui Dumnezeu am sporit. Căci cu bunătatea vieţii şi înduplecarea cu

vintelor arâtat,Pre toţi a cinsti pre unul Ziditorul i-au

plecat.Pre făptura această văzută este alcătuind.

Focul, aerul, apa şi iirea pământului fiind, Insă iarăş ceice alcătuesc lumea cea mare Şi credinţa către Dumnezeu ca pre o altă

făptură tare.A stihiilor Treime închipuind,De nimic pământesc sunt grijind.Şi pământească înţelegere nici de cum prin

cuvinte au fast având,Căci Grigorie prin. înţelesul Cuvântului foc

este răsuflând,Carele spre înălţime a a aler gă înduple că

pre toti. încă şi pre cei iarăş clin patimi slăbănagiţi. Răsuflarea oarecare cuvinlele Iui Vasilie s:unt. Curgerea apelor iarăş pilduind.

Singur cel cu gura şi cu inima aurit,Pre i:ei topiţi de patimi i-a însufleţit.Aşa toată firea muritorilor spre înălţime

indemnându-o,De pe pământ cu ale lor cuvinte sunt ri-

dicându-o,In luna lui Ianuarie in a trei zecea /.i, Strălucirea cea in trei sori aurită străluci.

ricina acestei sărbători întru acestchip a fost: In zilele împăratuluiAlexie Comnin, carclc luase schip-turile împărăţiei după Botaniat, s ’a

făcut ceartă în Constantinopol între oa

menii cei mai de cinste, şi îmbunătăţiţi.Că unii clnstcau mai mult pre marele



l l

472 LU N A T.Ijr I AN A U R IE

Vasilie, zicând: Că este înalt la cuvânt,ca celace a ccrcat cu cuvântul firea colorcesunt, şi la fapte puţin nu cu îngerii a-semanându-1, şi nici prea lesne ierta. Cierâ greu la fire, nici un lucru pământesc

la sine având; pogorând mai jos pe dumnezeescul Gură de aur, ca şi cum ar fifost oarecum împrotivnic lui Vasilie,pentrucâ erâ lasator, şi trăgător Ia pocăinţă. Iară alţii înălţau pre dumnczccsculacesta Gură de aur, câci erâ mai deschisla învăţătură, şi cu dulceaţa graiului îndreptă pre toţi, şi-î chema spre pocăinţa,şi-l cinstea mai sus decât pre marele Vasilie şi pre Grigorie, atât pentru mulţimeacuvintelor celor cu miere curgătoare, cât

şi pentru puterea şi adâncimea gândului.Alţii iarăş erau daţi spre dumnezeesculGrigorie, ca şi cum ar fi întrecut pre toţi,cei de demult vestiţi la învăţătura elli-nească, şi pre ai noştri, cu înălţimea, îm-frumuseţarea şi cuviinţa cuvintelor şi ziceacâ acesta biruiâ, şi-l suiau mai pre susdecât pre aceia, într’atâta cât se întâmplase de se îniperechiaseră oamenii. Şi uniise ziceau loaniteni, alţii Vasiliteni şi alţiiGrigoriteni. Deci certându-se în cuvintecu numele acestora, şi aşa zicându-se,

mai apoi dupâ câţiva ani se arătară sfinţiiaceştia, întâi, unul câte unul, după aceeaşi câte trei împreună, avea, nu în vis,.Arhiereului cc pâstorcă atunci cetatea

b’vhaitenilor, marelui loan, carele erâ omşi la altele înţelept foarte, şi părtaş şi de

învăţătura ellinească, precum se văd scrierile lui şi ajungând la vârful bunătăţilor.

Deci grăiră cu un glas către dânsul: Noi,precum vezi, la Dumnezeu una suntem,şi nici o împotrivire sau vrajbă întru noi

nu este; ci fiecare în vremea sa, porniţifiind de Duhul sfânt, am scris învăţăturilecelece sunt de mântuirea oamenilor, şicelece am învăţat am dat. Şi nu este întrunoi cel dintâiu, şi cel de al doilea, ci devei zice de unul, cei doi urmează. Dreptaceea scoalâ-te de porunceşte celorce seceartă, sâ nu se împerecheze pentru noi.Că nevoinţa noastră aceasta a fost, şipână am fost vii, şi dupăce ne-am săvârşit din viaţa; ca să împăcăm şi sa aducemlumea la unire. Şi încă ne şi împreunea

ză la o zi precum se cade, aşa ne făpraznicul. Şi fă în şlire şi celor de pre

urmă, cum că noi suntem una Ia Dumnezeu. Adeverind că şi noi vom ajută împreună la mântuirea acelorce ne fac pomenirea; că şi nouă ni se pare a aveâla Dumnezeu oarece îndrăznirc. Acestea

zicând se părea că se sue iarăş la ceruri cu nespusă lumină străluciţi; şi che-mându-se unul pre altul pre nume. Iarăminunatul acela om, adecă Ioam Evhaitul,dupâcc sc sculă, făcu precum sfinţii i-auporuncit, potolind mulţimea şi pre ceicese prigoneau. Căci erâ omul întru bunătăţi vestit, şi a dat Bisericii lui Dumnezeu praznicul acesta a-1 prăznui. Şi i-avezi mintea acelui om: Că aflând preluna aceasta a Iui Ianuarie, că-i aveâ pe

câte trei, adecă la întâia zi pre mareleVasilie, la douăzeci şi cinci pre dumne-zeescul Grigorie, şi la douăzeci şi şaptepre dumnezeescul Gură de aur, i-a împreunat iarăş la treizeci acestei luni,

împodobindu-le slujba cu canoane şi tropare, şi cu cuvinte de laudâ precum lise cădea. Care precum mi se pare şi cuvoia lor s'a făcut. Câci cât spre laudenici o lipsă n’au, într’atâta cât au întrecutpre toate câte s’au făcut de atunci încoaceşi câte se vor face.

Deci erau sfinţii aceştia la statul trupului lor, şi Ia chipul feţii îr.tr’acest fel:Adecă, dumnezeescul Gura de aur erâscurt foarte şi subţire, marc la cap, cunasul plecat, galben cam albeneţ, a-dâncate ghioacele ochilor avându-le şibăşicile acestora mari, care :âcea căută

tura veselă de-i străluceâ faţa, măcar căla altă închipuire se arătă mâhnit, fruntea mare şi fără pâr, cu multe sbârcituri,având şi urechile mari, barba mică şi rară,

cu puţin păr cărunt împodebită, fălciletrase în lăuntru, de postul cel desăvârşit.

Atâta însă trebue a zice despre dânsulca cu cuvântul a întrecut pre toţi filosofiiellinilor, şi osebit la greutatea noimelor,adică celor cunoscute de gând şi la ceaprea lesne înflorire a graiului şi atâta atâlcuit şi a descoperit dumnezeiasca Scrip-rură. Şi cu Evangheliceasca propoveduirca folosit, ca nimeni altul cât de n’ar fifost acesta (măcar câ este cu cutezare ao zice) ar fi trebuit ca iarăş să vie Hris

tos pre pământ, larâ la fapta bună şi lalucrare, şi vedere, atâta s’a făcut cât a



IN TREIZECI DE ZILE 473

întrecut pre toţi, făcându-se izvor de milostenie, şi de dragoste şi de învăţătură.Dec i a trăit acesta şasezeci şi tre- de ani,

păstorind Bise rica lui Hristo s şase ani.Iarâ marele Va silie erâ la trup foarte

lung şi drept la stat, uscăţiv şi lipsit decarne negru la faţă, cu nasul plecat, sprin-cenele rotunde, şi făcut la frunte camposomorât, asemănând omului gânditor şicu griji multe, sbârcit puţinei la obraz şilungăreţ. Cu tâmplele adâncate, cam păros la trup, cu barba lunga de ajuns, jumătate căruntă. Acesta cu cuvintele nu

numai pre înţelepţii ceice s’au aflat înzilele lui, ci şi pre cei vechi a întrecut, căpetrecând toată învăţătura şi meşteşugul

dăscăliei, întru toate i se putea, numai puţin nevoindu-se Ia practica filozofei şi spo-rindu-se cu dânsa spre cunoştinţa celorcesunt, (adică tuturor lucrurilor cereşti şipământeşti). S ’a suit în scaunul Arhierieide când erâ de patruzeci de ani, şi cinciani a condus Biserica.

Iară sfântul Grigorie cuvântătorul deDumnezeu, erâ la starul trupului om de

mijloc, puţinei cam gălbinicios şi vesel lafaţă, lat la nas, cu sprincenele drepte,căutătura blândă şi veselă, ia un ochiu

erâ mai mâhnit. Carele ’ erâ cam tras deun semn de lovitură cea avea la pleoapadin sus, barba nu erâ prea lur.gă, iardeasă destul şi tocmită şi pre margineafumată ; pleşuv, alb la pâr. Şi aceastase cade a zice cineva de dânsul, câ de

ar fi trebuit a se face vre-o icoană saustâlp înfrumuseţat cu toate bunătăţile,acesta marele Grigor ie ar fi fos t; între-când cu strălucirile vieţuirii sale pre ceiiscusiţi în p ractică. Ş i atâta cunoştinţă

teologică aveâ cât toţi se biruiau de înţelepciunea sa, cea în cuvinte şi în dogme.Drep t aceea a câştigat şi numele a sechiemâ cuvântător de Dumnezeu, Ş i apăstorit Biserica Constantinopolei an: doi

sprezece; vieţuind pre pământ optzeci deani. Cu rugăciunile acestor trei Ierarhi,Hristoase Dum nezeu l nostru şi cu ale tu

tui or sfinţilor, surpa şi risipeşte ridicărileeresurilor şi pre noi la unire şi paşnicăaşezare ne păzeşte şi cereştii tale împă

răţii ne învredniceşte. Câ binecuvântateşti în vecii vecilor. Amin.

Intru a ce as tă zi, po m enire a sfântului sfinţit mucenic Ipolit, papa Romei şi a celor

îm preu nă cu dânsul: Chensurin, Avras , ce-i zice a şi Hrisi, Filicos , Maxim, Erculin, Venerie, Stirachin, Mina, Comod, Erm), Mavru, Evsevie, Rustic, Mona grie, Amandin, Olimpie, Chiprie, Teodor, Tribun,

Maxim preotul, Arhilai diaconul, Chirin episcopul şi Savain.

Stih : Ipolit cu îndr ăzn el a în mar e intrând,Ca un ca l s ălt ăto r in c âmp şes f iind ,Chensurin grumazul Ia sabie întinzând,Ca o cute de brici a nevoitorilor fiind,Măr unta el e lui Sa v ain le ar d cu aprinse făclii.

A i ne milo s tiv ir ii pr ea v ic le ni fii.Hris i ar uncat ă fiind în ad ânc cu adev ăra t,L a căma ra cer easc ămir ea săde cur ând g ătită

s’a apropiat.

A c e s t sfinţit Sinod erâ pe vremea

îm părăţiei lui Claudie , domnind Vicar ieUlpie Ro m ul; şi Chensurin fiind magistruşi iubit de împăratul, cinstea pre Hris:os întru ascuns şi apârâ pre creşt in i; decivădindu-se, a fost pus la închisoare, unde

în viind pre un mort, a îndupleca t pre toţiostaşii ce se aflaseră acolo faţă ca sâ creadă

în Hristos, cărora din porunca tiranului,li s’au tâiat capetele şi împreu nă cu aleacelora şi al fericitei Hrisi şi al slujitoruluiSavain . Care mai ’nainte au suferit multemunci, pentrucă slujeau sfinţilo r şi ştergeaţi sângiurile lor şi-i mângâiau. Despreacestea înşti:'nţându-se papa Ipolit, derâvnă dumnezeiasca mişcat, a venit şi amustrat pre tiranul în faţă. Iarâ el aprin-zându-se de mânie, mai întâiu l-a muncit

împreună cu ceice urmau lui preoţi şidiaconi şi ep iscopului. Apo i legându-lemâinile şi picioare le, i-au aruncat întruadâcurile mării şi aşâ s’au săvârşit.

Intru a ce as tă zi, chinu irea sfântului mucenic Teofi l cel Nou.

Stih : Lui Teofil i se taie capul cel prea iubit.

Căci a s ărut â dum nez eii bar bar ilor n ’a voit.

A ce st a erâ din Constantinopol pe vremea împărăţiei împăratului Constantin şi alIrinei, fiind senator. Dec i rânduit fiind general la locul Ch ivirio ţilor, s’a dus cu flota a-vând cu sine şi pre alţi doi generali,spre ajutor, care îl şi pismuiau. Dec i dupăce au venit Saracin ii, împotriva acelui Ioc,el a ieşit întru întâm pinarea lor cu flota

şi cu ceilalţi doi generali. Şi mai întâiua năvălit cu puterea sa şi intrând în mij



locul Saracmiîor, a învins. Iară ceilalţidoi, pismuindu-1, l-au lăsat singur şi aufugit. Atunci Saracinii încunjurându-l, l-au

prins şi ducându-1 la locul lor, l-au pusla închisoare; iar după patru ani scoţân-du-l din închisoare l-au silit ca să se lepedede Hristos şi neplecându-se i-au tăiatcapul.

Intru această zi, sfântul noul mucenic Teodor Mitilineanul, carele a mărturisit în Mililina, la anul o mie şapte sute patru, prin sugrumare

s'a săvârşit.

Stih : T eodor pre a cu înţelepciune mărturisind,

Şi cu înţel epciune nes tr icăciosă cunună afost primind.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Coamnemilueşte-ne şi ne mântueşte pre noi. Amin.

Peasna 7-a- Irmos ;

f hipul cel de aur în câmpul D eirâ cinstindu-se,

^ cei trei tineri au defăim at porunca cea prea îără„de Dumnezeu şi fiind arun

caţi în mijlocul focului, ră-„corindu-se au cântat: Bine„e ş ti cuvântat Dumnezeul„părinţilor noştri.

Pre Cruce pironindu-se,celce s’a întrupat din tineNăscătoare de Dumnezeu, arupt înscrisul lui Adam. Precarele acum roagă-1 Preacu

rată, ca să se mântuiască denevoi toţi, ceice cu credinţăstrigă: Bine eşti cuvântatDumnezeul părinţilor noştri.

Nădejdea bună şi folositoare credincioşilor eşti Stăpână; şi acum te rugăm, casă dărueşti adâncul milostivirii tale tuturor, celorce nă-

dăjducsc spre tine şi Fiuluitău strigă: Bine eşit cuvân

474 r.u N A u n

tat Dumnezeul părinţilor noştri.

Cu întunerecul cel cumplit al vieţii fiind ţinut, precelce s’ar scârbi împreunăşi împreună l-ar durea nu amagonisit. Cu strălucirea ta Fecioară, dezleagă-mi neguragreşelilor şi luminează-măpre mine celce cânt: Bine eşticuvântat Dumnezeul părin

ţilor noştri.prumoasă haina porunci

lor celor de mântuire, în care (prin Botez,) m’am îmbrăcat, o am negrit cu lenea euticălosul; ci acum alerg la tineFecioară, cerând ca iarăş sămă îmbrac prin tine în hainacură ţi ei.

Alt Canon, Irmos:Porunca cea protivnicău..

Birueşte-se, fericiţilor şifuge nestătătoare se ine ţiecea mai dinainte a eresurilor,şi ceară topită de faţa focului,toată învăţătura cea streină searată, lovindu-se de cuvintelevoastre cele cu foc insuflate.

De bârfelile cele ellineşti,cele mincinoase s’au ferit, şiuna îndemnarea cea puternică întru oameni au ales, princare aceşti trei întărind a-devărul, aşa toată adunareacredincioşilor o biruesc cu cuvintele, şi o aduc la credinţă.

A Născătoarei...

Intru tine toată proorocia

IANUARIE ........... ............................. .........



..................................................IN TREIZECI DE ZILE ......... ......... ....... .............475

s’a plinit, şi sfârşit a luat, decare se minunează ceice gră-esc, şi din tine mai luminateminuni şi decât proorociile

izvorăsc, Curată, care arată înţelepţi, pre ceice tâlcuesc.

Alt Canon, Irmos:

De pogorirca lui Dumnezeu...

Stâlpi care tac şi strigăvăzuţi, şi auziţi, ai faptei buneşi ai Înţelepciunii, de Dumnezeu grăitorii s’au făcut cu

fapta şi cu cuvântul, a strigăporuncind: Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

(glasurile lui Dumnezeu,care ne tună nouă de sus minunat, şi strălucirile fulgeri-lor şi cuvintele voastre prea

înţelepţilor primindu-le noi,

împreună cu voi cântăm: Bineeste cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

dlavâ... v

Grindine se aruncă dinlimbile cele de pietre zvârli-toare, sfărâmând învăţăturilecele putrede, de îndrăzneşte

cineva în mijlocul grăitorilorde deşertăciune, cele dreptene spuind; bine este cuvâtatDumnezeul părinţilor noştri.


Intru tine Fecioară s’a sălăşluit, şi după naştere Fecioară te-a lăsat celceprefacestihiile, Născătoare de Dum

nezeu Marie prea curată, câ-trc carele strigăm împreunăcu tine, ceeace eşti cu totulfără prihană: Bine eşti cuvân

tat Dumnezeul părinţilor noştri.

Catavasie:

Pre tine celce ai răcorit...

Peasna 8-a, Irmos:

re Dumnezeu carele s’a4 pogorît în cuptorul cel cu

foc la tinerii evreeşti şi

„văpaia întru râcoreală o a prefăcut, ca pre Domnul lău-„daţi-1 lucrurile, şi-l prea încălţaţi întru toţi vecii.

îmi slăbeşte mintea acum,căzând întru adâncurile necinstirii, cât de aicea cu feluri de rele sunt cuprins. Citu Fecioară vindecă-mă, cu lu

mina nepătimirei îmbrăcân-. du-mă.Ţurn tare de putere şi te-

meiu, şi păzitoare şi folosinţăpre tine agonisindu-te, cu credinţă ne mântuim acum, şilăudăm naşterea ta Preacurată şi o prea înălţăm intrutoţi vecii.

Al nemuririi izvor prealimpede te ştim pre tine Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca pre ceeace ai născut pre Cuvântul Tatălui, celui fără de moarte, carele nemântueşte de moarte pre noipre toţi ceice-1 prea înălţămpre el în veci.



III


Izvor de tămăduiri pururea izvorăşti nouă credincioşilor Preacurată, al căruiaDar din destul luând acum,lăudăm naşterea ta Fecioară,şi o prea înălţăm întru totivecii.

Alt Canon, Irmos acelaş:

Cunoaştem cu bună credinţă, şi slăbim o fire întocmai cinstită, o unime.şi Treime, fără măsură puternică,

care toate le chiverniseşte cu judecăţi prea înalte, că aşa auaşezat a mări aceşti trei deDumnezeu purtători; cu care

împreună ne închinăm ei înveci.

Vnitu- s’au trei grăitori deDumnezeu, care au unit Treimea, şi nedespărţită întru jjtoate o au păzit întru dum-nezeeasca fire, şi o slavă nedespărţită dela dânsa au luat,care chiamă spre laudă, preceice o înaltă pre ea în veci.

A Născătoarei...

Luând firea noastră, nc-adat pe a sa făcătorul de bine,

făcut-a numai, iară n’a pătimitFecioară; că face, dar nu sprestricăciunc aşează, mai vârtosşi pătimind de bună voie, prinpatimă patimile a dezlegat,precum aceşti trei părinţi prenoi de taină ne-au învăţat.

Alt Canon, Irm os :Dc şapte ori cuptorul...

Pre care Dumnezeu i-a

împreunat într’o unire întocmai cinstită, omul cel lăudă-tor să nu-i despartă, ci întocmai socodindu-i întru aceleaşi

daruri, întocmai şi laudelorsă-i învrednicească, dulce cântând: Tineri binecuvântaţi,preoţi lăudaţi, noroade preamnălţaţi-l întru toţi vecii.

Apărătorii cei dimpreunăai Dumnezeirii, cei puternicişi nebiruiţi şi ajutătorii adevă

rului cei nemincinoşi, adâncurile (Duhului) bine cercându-le, cunoştinţele de Dumnezeu,cele cuvioase lui Dumnezeu,de acolo le-a alcătuit, şi au

învăţata cântă:Noroade prea înălţati-1 pre el în veci.


Din Cer doi luminătoriprea mari prin luarea unuiadela altul luminează toată partea cea de sub soare, iară depre pământ mai luminat luminează toată lumea trei pream ari luminători, strălucind

întocmai între sine şi cântând împreună: Noroade prea înăl

ţaţi pre Hristos în veci.Şi acum, a Născătoarei...

Pentru noi a fost întruparea şi cinstitele patimi, pentru noi Dumnezeu cu morţiia fost, şi moarte n’a gustat, cacel slobod dc patimi, iară împărtăşirea trupului celui muritor se zice că şi patimii s’a

împărtăşit şi morţii; pentru



IN TR EIZEC I DE ZILE 477i ••• • • ! ■ • • !« • • • t i i . i w . i 4 i . M i n > » » » M i ll » * * » a . i. « i m n . i i t » m i « i « m i « n a i a » M • ! ••«» i .

carc îl prea înălţăm intru toţi ccl veşnic, ceice cu credinţăvecii. şi cu dragoste întru cântări

Catavasie:Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Cu focul ccl nesuferit...

La Peasna 9-a, nu cântăm...

Ceeace eşti mai cinstită...

Ci cântăm, Stihirile.

La Irmos şi Ia Troparele Canonului prea sfintei Născătoarei dt: Dumnezeu, zicem Stihira I

aceasta:

M ăreşte suflete al meu pre cea mai cinstită decât oştile ce le de sus, pre prea

curata Fecioară de Dumnezeu Nă scătoarea.

Pre Dumnezeu Cuvântul„cel din Dumnezeu, carele cu„negrăită întelepciunc a vestit să tnoeascâ pre Adam,„cel căzut rău prin mâncare„întru stricăciune, din sfânta„Fecioară negrăit întrupându-

„se pentru noi credincioşii, cu„un gând întru laude îl mă-„rim.

De Dumnezeu ferisită Fecioară, toată nădejdea mea

îmi pun cu osârdie spre tinemântueşte-mă Maica vieţii celei adevărate şi te roagă Preacurată, să se sature de desfătarea cea deapururea, ceicecu credinţă şi cu dragoste întru cântări pre tine te măresc.

Arătându-te Fecioară, luminează întunerecul sufletului meu cu strălucirile celefără materie ale luminei tale,ceeace eşti uşa dumnezeeştiilumini şi învredniceşte Curată, să se izbăvească de focul

pre tine te măresc.In pântecele tău s’a sălăş

luit Fiul, şi om desăvârşits’a făcut pre carele mai 'nainte de veci Tatăl l-a născutşi izvor de Daruri pre tineMaica lui Dumnezeu te-a a-rătat nouă, celorce ne închinăm cu credinţă naşterii tale

celei negrăite.Pre cei bolnavi şi cu su-| J fletul şi cu trupul şi căzuţi

în patimi cumplite, văzându-iStăpână, tămădueşte-i cu bunătatea ta, şi-i izbăveşte din

întristările ce-i supără, ca toţicu cântări neîncetat să temărim.

Aii Canon, Irmos:Fiul Părintelui celui...

Stih : M ăreşte suflete al meu pre aceşti trei între Ierarhi mari luminători.

Iată lucrarea voastră şiturma, pentru care mari dureri aţi răbdat, întru una a-dunându-se şi împreună prevoi trei primindu-vă laudă

deobşte are prea dulce unirea voastră.Măreşte suflete al meu pre aceşti trei

luminători ai Bisericii Iul Hristos.

Hu sabie cu două ascuţi-şiuri, ci cu trei ascuţişuri, Darul pune împotriva luptătorilor săi, o sabie din Cer lucrată, de trei puteri ascuţită,care pururea s’a luptat pen- |



478 LUN A LU I IAN UA RIE■ « » •« • » » ■ I I I ( l l l l M i f M H I O l 4*1.»« H i » ■ « I U »«IIlMAlMl l k M I t t t « I I l M I I i m i * » * » « *■ •• •• •• •» •» •? •«

tru o Dumnezeire întreit strălucitoare.Măreşte suflete al meu, pre ceice au

împodobit Biserica lui Hristos.

Viata voastră şi trup purtând încă nespurcat, în ceruri a fost prea lăudaţilor,

în care acum prea curat locuind, cereţi, ca noi ceice |locuim pre pământ, cele desus să gândim şi să le facem.

A Născătoarei...Măreşte suflete al meu pre cea mai cinstită şi mai prea mărită decât oştile

cele de sus».

$trâmtează-mă pre minelărgimea măririlor tale Fecioară Stăpână, care îmi în-neacă cuvântul din îmbulzealaşî cu prea slăvire mi se întâmplă de nu mă pricep, de

multa putere. Pentru aceastamărim pre celace atâta te-amărit pre tine.

Alt Canon, Irmos:

Spăimânlatu-s’a de aceasta...

S tih : Măreşte suflete al meu pre trei păstori ai prea sfintei Treimi.

Inălţatu-s’a bunătatea Treimii şi toate le-a umplut de

slavă, altă rază întreit luminată arătându-ne noua asemenea cu strălucirea ei, precereştii de taine învăţători.Prin care la dumnezeeascaei privire noi cei binecredin-cioşi ne îndreptăm.Măreşte suflete al meu pre aceşti trei mari luminători ai luminii celei întreit

luminătoare.

Hu este al doilea întru a

ceşti trei, că fieştecarele cinstea sa întru şineşi poartă,nici unul mai întâiu fiind şipre cei întocmai cu cinsteacovârşindu-i şi îşi împărtăşeşte mai vârtos unul altuiabiruinţa bucurându-se, că nu

încape Intre dânşii îndrăzneala pizmuirii, care stricăunirea gândului.

In loc de Slavă.Măreşte suflete al meu Stăpânia Dum- nezeirii celei în trei Ipostasuri şi ne

despărţite.

Buna credinţă, care a a-rătat pre părinţi fii ai săi întâi născuţi, naşte printr’înşifii luminii dupre lege şi fărăprihană, săvârşiţi prin Duhul,celce a grăit viaţă între dânşii şi cere să se păzească pacea până în sfârşit, care prin-

tr’înşii o a moştenit.In loc de Şi acum.Măreşte suflete al meu, pre ce a ma i cinstită şi mai prea slăvită decât oştile

celc de sus.

piu al lui Dumnezeu celui viu, căpitenia înţelepţilor

învăţători a propoveduit preFiul tău, din descoperirea Tatălui, nu dela trup şi dela sân

ge aceasta învăţându-se, Maica lui Dumnezeu. Pentru a-ceasta pre tine Născătoare deDumnezeu şi Fecioară şi Maică te-a slăvit.Catavasie, cu pripeala Născătoarei de

Dumnezeu.In lege, în umbră şi în Scriptură...

SVETILNA.

Podobie: Celce ai împodobit. Cerul...

Pre vasele luminii, pre



IN TREIZECI DF ZILE 479

fulgerile cele revărsătoare deraze, pre Vasilie cel mare,pre Grigorie de Dumnezeu

cuvântătorul şi pre loan Gurăde aur, să-i lăudăm acum toţi-Slavă asemenea.

Dumnezeire una, Părinte,Fiule şi Duhule, pentru rugăciunile lui Vasilie, Grigorieşi ale lui loan, şi ale curateiNăscătoarei de Dumnezeu, sănu mă desparţi pre mine deslava ta.


Stâlpul cel cu îoc înfăşurat, şi cetate cu douăsprezeceziduri, scaun cu picături desoare, şederea împăratului,minune necuprinsă de mintecum cu lapte ai hrănit preStăpânul.*

LA HVALITE


Podobie: Cu ce cununi de laudă...

Ou ce cununi de laude,vom încunună pre învăţătorii cei despărţiţi cu trupurile,şi împreunaţi cu Duhul? Premai marii, de Dumnezeu purtătorii, cei întocmai cu numă

rul şi slugile Treimei, pre luminătorii ceice au luminatlumea; stâlpii Bisericii. Precari cu cununi de laudă capre nişte biruitori i-a încu-nunatllristos Dumnezeul nostru, celce are mare milă.

Cu ce podoabe de cântări,vom încunună pre purtătorii

de Dumnezeu? Pre ceice aufost cereşti tainuitori, şi pro-poveduitori dreptei credinţe?

Pre cuvântătorii de Dumnezeu cei prea aleşi. Pre marele şi de sfinţenie tâinuitorulVasilie, pre dumnezeescul şide Dumnezeu grăitorul Grigorie, şi pre loan cel cu limbacu totul de aur. Pre cari i-aprea mărit Treimea duprevrednicie, Domnul celce are

mare milă.Ou ce cuvinte de laudăvom încunună pre Ierarhii?Pre cei întocmai apostolilorcu Darul, şi întocmai cinstiţicu facerile de bine. Pre sur-pătorii păgânătăţii, pre mântuitorii şi îndreptătorii cu cuvântul, şi cu fapta. Pre păstorii cei prin credinţă următori lui Hristos. Pre îngeriicei pământeşti, şi oamenii ceicereşti. Pre care i-a cinstitHristos Domnul slavei, celceare mare milă.

Ou ce cununi de laudevom încunună pre ccl cu cuvinte de aur? împreună cuVasilie pre Grigorie, cinstitele locaşuri ale Duhului. Preapărătorii credinţei cei tari,stâlpii Bisericii, întărirea credincioşilor, mângâerea tuturor păcătoşilor. Izvoarele celece izvorăsc apă din carebând, ne îndulcim la sufletecerşind iertare de greşeli şimare milă.





Astăzi sufletele pământenilor se înaltă dela cele pământeşti, astăzi cereşti se îac întru pomenirea sfinţilor, căuşile cereşti se deschid, şi nouă celce sunt ale Stăpânului se arată. Cuvintele cuvinte propoveduesc, şi limbile minuni laudă. Iară noi

către Mântuitorul strigăm:Slavă ţie Hristoase Dumnezeule, că pace credincioşilorprintr’aceştia s’a făcut.

Şi acum, a Născătoarei, asemenea.

Astăzi Hristos în Bisericăse aduce. Astăzi sub lege seface celce a dat Iui Moisi legea, oştile îngereşti s’au mi

nunat în braţele bătrânuluivăzând pre celace ţine împreună toate. Simeon de cu-.cernicieşi de bucurie umplân-du-se, a strigat: Acum măslobozeşte Mântuitorule dinviaţa cea trecătoare, Ia odihna ceaneînbătrânitoare, căte-am văzut, şi m’am veselit.

SLAVOSLOVIA cea mare.Ecteniile şi Otpustul.

Şi se ung fraţii cu untdelemn, do că- trc preot.

Ceasul întâiu şi cel desăvârşit Otpust.

LA LITURGHIE.

Fericirile din canonul întâiu al sfinţilor,

Peasna 3-a, pe 4, şi din Canonul al doilea,Peasna 6*a pe 4. Prochimen glasul al8-lea: In tot pământul a ieşit vestirea lor.

I| St ih: Cerurile povestesc slava lui Dumnezeu... Apostol câtre evrei: Fraţilor a-

duceţi- vă am inte de m ai m ar ii voştri. A-liluia glasul al 4-lea: Mărturisi-vor cerurile minunile talc Doamne... Evangheliadela Mateiu : Zis- a Ib m uu l ucenicilor săi. \ 'oi sunteţi lum ina lum ii.

CHINONICUL.

Bucuraţi-vă drepţii întru Domnul.

(V EZ I: ) Tipicurile, şi învăţăturile celecuviincioase pentru sfinţii trei Ierarhi, cândse întâmplă în Duminecile Triodului, adecăa Vameşului, a păcătosului ce s’a pocăit,a lăsatului de carne şi în săptămâna brânzei,aicea adică de faţă nu le-am pus, dupăcum le-am arătat în alte tomuri, şi pânăacum, ci atât pentru aceşti trei Ierarhi,cum şi pentru înainte prăznuirea întâmpinare!', pentru praznicul Intâmpinârei şi pentru odovania lor. Pentru Aflarea cinstitului cap al Alergătorului înainte. PentruSfinţii patruzeci de mucenici. Pentru înainte

prăznuirea Buneivestiri. Pentru prazniculBuneivestiri, şi pentru odovania ei, pânăcând se întâmpla în sfânta şi marea Sâmbătă, caută tipicul la Triod, ori în ce zis’ar întâmplă aceste mai sus pomenitepraznice. Acolo vei află pe larg învăţăturapentru toate, că cu neputinţa este a fibiserică fără Triod.

INTRU ACEASTĂ LUNĂIN 31 DE ZILE.

Sfinţii făcători de minuni cei fără arginţi Chir şi loan.

La Doamne strigat-am. Stihirile pe 6, glasul al 4 lea


[pţ> ătimitorilor viteji, doftoride Dumnezeu trimişi,

W Chire şi Ioane, cei cunume mare, precum aţi pierdut semeţia cea fără de Dum-

I

IN TREIZECI D E ZILE 481•««•mă•««nib«■»«»•%•••«i»im■* i a m a u . a .» *.a> » «•» «•■ « • i • n a < » a m a « i a « t * * M

nezeu a tiranilor, îndreptaţişi abaterile cugetului meu, carimă tirănesc, şi vindecaţi patimile sufletului meu, scăpaţi-măde osânda cea viitoare, rugân-du-vă Mântuitorului.

De două ori.

ftpăraţi-mă sfinţilor de viforul care mă cuprinde, şi defurtuna întristărilor, care vineasupra mea şi de durerile tru

pului, uşurând toată durereasufletului, care îmi vine delacei văzuţi şi dela cei nevăzuţi. Ca cu credinţă şi cu dragoste să fericesc cinstita voastră doime, cari v’aţi nevoitpentru Treime, d c două ori.

£a ceice v’aţi făcut locaşuri lui Dumnezeu prea fru

moase, Chire şi Ioane, locaşulvostru îl arătaţi izvor de tămăduiri. La carele năzuind,sfinţilor, scăpaţi-mă de toatăboala, liniştind pre ticălosulmeu suflet, ce este turburatde bântuelile vrăjmaşului şirobit răutăţii. De două ori.


Doime de mucenici ne-aI răsărit nouă astăzi, tămădu-

indu-ne durerile noastre celesufleteşti, Chir şi loan făcătorii de minuni. Că unul din-tr’înşii iubind râvna cea întocmai îngerilor, încuviinţân-du-se cu viaţa cea sihăstrea-scă până la sfârşit, prin sângele muceniei se uneşte cu fl

Hristos, iară celălalt încuvi-inţându-se întru rânduelileostaşilor, se numără în ceteleoştilor cereşti. Pentru aceastarugându-se pentru sufletelenoastre, împart tămăduiri, celorce cu credinţă săvârşescpomenirea lor.


Podobie: Mucenicii tăi Doamne...

Cu sunt pomul cel neroditor, Preacurată, carele nurodesc roadă de mântuire.Pentru aceea mă tem de tărie,ca nu cumva să mă arunce înfocul cel nestins pre mine ticălosul. Drept aceea cad către tine, scapă-mă de acela,şi mă arată roditor Fiuluitău prin mijlocirea ta Preacurată.


Nu pot răbda Fiule, vă-zându-te pre tine adormit prelemn, celace dai tuturor deşteptare, pentru ca să dărueştidumnezeească şi mântuitoaredeşteptare celor de demult,cari pentru neascultarea cea

pentru roadă a adormit cusomnul cel pierzător, Fecioaragrăia tănguindu-se; pre careo slăvim.

STIHOAVNA din Octoih.Slavă, glasul al 2-lea a lui Anatolie.

Veniţi adunarea credincioşilor astăzi, să încununăm

11 cu laude pre Chir împreunăcu loan, pre plugarii Darului şi pre dătătorii din des-

If




tul celorce cer. Că în multechipuri s’au arătat tuturordoftori prea luminaţi. Pen

tru aceasta se şi roagă pentru sufletele noastre.Şi acum, a Născătoarei...

Podobie: Când dc pre lemn...

Adăpostire şi sprijineală,şi scăpare tare eşti creştini-lor, Maica Dumnezeului nostru. Ci şi acum nu incetâ pururea a te rugă prin rugă

ciunea ta cea cu priveghere,să se mântuiască robii tăi detoate primejdiile, că dupăDumnezeu pre tine te avemtoţi crcdincîoşii sprijinitoareşi scăpare.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea:

Strugurul cel prea copt,carele l-ai purtat în pântece

nelucrat, Preacurată dacă l-aivăzut pre acesta spânzuratpre lemn, tânguindu-te te văi-tai şi strigai: Fiule prea dulce!Izvorăşte Intru noi must, princare să se ridice toată beţiapatimilor, Făcătorule de bine.Cu rugăciunile mele ceeacete-am născut, ca un milostiv,

Cuvinte.Troparul, glasul al 5-lea.

Minunile sfinţilor tăi mucenici, zid nebiruit ne-ai dăruit nouă, Hristoase Dumnezeule. Pentru rugăciunile lor,sfaturile păgânilor le risipeşte, schiptrurilc împărăţiei le

întăreşte ca un bun şi de oameni iubitor.

Sau acesta, glasul acelaş.

Darul Treimii sălăşluin-du-se întru inimile voastre

cele curate, prea fericiţilorChire şi Ioane, înfricoşaţi iz-gonitori duhurilor celor necurate v’aţi arâtal şi aţi fosttămăduitori neputinţelor, nunumai celor descoperite, ci şicelor ascunse. Drept aceea

îndrăznealăavând către Dumnezeu cel iubitor de oameni,

prin rugăciunile voastre celeneîncetate, tămăduiţi patimilenoastre.

Slavă, Şl acum, a Născătoarei... Caută la sfârşitul Cărţii.

LA UTRENIE.

Amândouă CANOANELE din Octoih şi al sfinţilor pre 6-

Peasna 1-a, glasul al 4-lea, Irm os:

m dăncul mării Roşii cu ur-tâ me neudate, pedestru tre-uM cându-l Israil cel de de-„mult, cu mâinile lui Moisi,„în chipul Crucii, puterea lui„Amalic în pustie a biruit.

Stăpânire asupra înşelăciunii ai luat Chire fericite,având împreună pătimitorostenelilor pre loan măritul.Pentru aceasta împreună cudânsul vă îndulciţi de desfătarea cea mai aleasă în ceruri.

Cu oştire duhovnicească încingându-tc, Chire prea fericite, şi părăsind oştirea pă-



IN TREIZECI $1« I * I M M » I • « « I I » • » •• •• »- •• «• «■ • 4 • «

mântească prealăudate Ioane,aţi ridicat împotriva dracilor,

semne de biruinţă dela Hristos.Slavă...

Femei îndumnezeite, râvnind bunătăţii Teclei, s’au

îmbrăcat cu bună credinţă înpodoabafecioriei cea întocmaicu îngerii şi de dragostea Imuceniei către nevoinţe au

alergat.Şi acum. a Nâscăioarei...

Din tine cea plină de DarPreacurată, ne-a răsărit nouăSoarele dreptăţii Hristos şi |cu lumină a luminat pre ceice şedeau mai’nainte întru

închisorile cele întărite ale în-tunerecului.

Peasna 3-a, Irmos :Veseleşte-se dc line,..

Mucenicii cei prea lăudaţi, cu trupul cel neputincios ce se întăreau

de patimile lui Hristos, aubiruit pre ucigaşul de oameni.

Primind mucenicii lui Hristos chinurile trupeşti şi des

fătarea cea nepieritoare, du-hovniceşte, se bucurau.Slavă.-

Intăritu-s’a cu Crucea slă- !'biciunea firii femeieşti. Pentru aceea bărbăteşte a biruitpre vrăjmaşul balaur.


Numai tu Maica lui Dum

nezeu te-ai făcut către cei depre pământ pricinuitoare bu

nătăţilor celor mai pre susde fire. Pentru aceasta strigăm ţie: Bucură-te.

Irmosul:

Veseleşte-se de tine Biserica ta, Hristoase, strigând:„Tu eşti puterea mea Doamne,„şi scăparea şi întărirea.


Podobie: Celce te-ai inălfat...Călcând la pământ dulce-

ţile cele râvnitoare de celede jos, v’aţi ridicat mărit prinDar către dumnezeeasca înălţime a muceniei, pătimitorilorChire şi Ioane, luminători ailumii. Pentru aceea ne rugăm, să ne apăraţi pre noi

de întunerecul păcatelor, şide boale, rugându-vă Dumnezeului tuturor.


După Dumnezeu la adă-postirea ta cea dumnezeeascăalergând eu smeritul, Născătoare de Dumnezeu, mă rog,milueşte-mă, Preacurată, căpăcatele mele îmi covârşesccapul şi mă tem, Stăpână demunci, şi mă cutremur. FăPreacurată rugăciune cătreFiul tău, ca să mă mântuescde acestea.


Pre tine cel născut dinTatăl cel fără de început, văzându-te pre Cruce spânzurat,

UNA DE Z1LEi ^ .. ..... ............. .........483 _



4S4 LUNA LUI IANUARIE

ceeace în vre mile cele de a-poi te- a născut cu trup, s tr igă:

V ai mie prea iubite Iisuse.Cum celce te proslăv eşti de

îngeri, ca un Dumnezeu, terăstig neşti Fiule acum de oa-me ni fărădeleg e v oind? Telaud pre tine înde lung răb-dâtorule.

Peasna 4-a, Irmos:

ip* idicat pre Cruce văzân-

W du-te Biserica pre tineSoarele dreptăţii, a stăt u t întru a sa r ânduială, pre„cum se cuvine, s tr ig ând: Sla-„v ăputer ii tale Doamne.

Iluminar ea Darului cea ne îns eratăa str icat înşelăciuneacea iubitoare de întunerec avrăjma şului, arătând bir uitor iei pre Chir şi loan, s trălucind ca nişte luminători.

îndulci nduse de dr ag os tea T reimii muce nicii şi dedâns a întărindu- se tare Chirşi loan, cu unirea cea maibună s ’au ar ătat org ane alelui Dumnezeu.

Slavă...

Cât este de cinstit locaşul vostru cel de tămăduir i:că izg oneşte boala cea rea aduhurilor celor viclene, şi tuturor celorce pătimesc le dăDar tămăduit or de rele, ne-biruiţilor mucenici.

şi acum, a Născătoarei...

pară ispită dc nuntă ai! născut o Fecioară, şi dupăna

ştere te- ai arătat iarăş Fecioară, Pentru aceea cu g lasuri neîncetate, cu cr edinţăne îndoităstr ig ăm tic: Bucu-ră- te S tăpână,

Peasna 5-a, Irmos:

u Doamne lumina mea în lume ai venit, luminacea s fântă, care întor ci

„dintru întune recul necunoş-

„tinţei, pre ceice te laudă„pre tine cu credinţă.

Doimea mucenicilor a dorit de tine Mântuitorule. Tusfinte dupre vrednicie te-aiodihnit întru s finţii Chir şiloan,

ft] tău lucru este Bunule

surparea v răjma şului, tu cuCr ucea ta ai făcut mărtur is itori bunei credinţe şi cu mărire i-ai încununat.

Slava..,

loan şi Chir, cu vitejie îndemnând pre fecioare, le-aufăcut, să te iubească numai

pre tine, Doamne, cu cugetneîngrozit.Şl acum, a Născătoarei...

Pr e tine armă nebiruităas upra v răjmaşilor te pune m

înainte . Pre tine întărire şi nădejde de mântuirea noastrăte- am câştig at dumneze eas căMireasă.

I



IN TREIZEC I ŞT UNA DE Z ILE 485

Peasna 6-a, Irmos:

Jer tf i- vo iu ţie cu glas.,.

fa}) les-au mucenicii mai bine•£‘ ase jertfi pentru Hristos,t decât a jertfi vrăjmaşului,

şi decât a alege pre vicleanultiran, au ales mai bine pre celce s’a jertfit pentru noi ca ooaie, pentru milostivire.

Ceice sgâriau fără de milăpre mucenici, simţiau durere,iară săgeţile se făceau ca niştebătăi de prunci, la ceice se Isgâriau. Că prea slăvit se în-tăriau cu dumnezeescul Duh. I

Doimea cea dintr’un cuget, cu credinţă şi cu bună pătimire mărturisindu-te Domnşi împărat a toată făptura, astătut împotriva celor fărădelege până la sânge.

Slavă...

Prin omorîre a ridicat lauda cea nemuritoare, muce-niţa Atanasia, împreună cuEudoxia şi cu Teodota şi cudumnezeeasca Teoctista, o- |draslele ei.


Prin naşterea ta ne curăţim de blestemul strămoaşeiEvei. Că tu născând pre Hristos Fecioară Maică, în loculblestemului ne-ai izvorîtnouă binecuvântare.

Irmosul :

clertfi-voiu ţie cu glas de„laudă Doamne, Biserica stri- 1

•«•t t « » ‘l ■ • • I 'M I I •’ ! • l

„gă către tine, de sângele„dracilor curăţindu-se,cu sân-„gele cel curs prin milostiv ire din coasta ta.

CONDAC, glasul al 3>lea.

Po dobie : Fecioara astăzi...

Din dumnezeescul Har,Dar de minuni luând sfinţilor,minuni faceţi neîncetat; toatepatimile noastre, cu meşteşugul doftorici cel nevăzut

tăindu-le, Chire de Dumnezeu înţelepţite, cu loan purureaslăvitul. Căci voi dumnezeeşti doftori sunteţi.

i cos .

Pre voi înşi-vă lui Dumnezeu făgăduindu-vă sfinţilor,toată ispita celor rele pentrudânsul aţi suferit, murind de

bună voie mucenici viteji şidupă moarte tuturor izvorîţidumnezeeşti daruri celorcesunt dosâdiţi, dintre cart u-nul şi cel dintâiu sunt eu ticălosul. Că la trup şi la sufletde multe rane sunt bolnavşi cu credinţă strig către voi;Tămăduiţi-mă! Căci voi sunteţi dumnezeeşti doftori.Intru aceas tă lună în 31 de zile, pomenirea sfinţilor şi dc minuni făcă torilo r

fără de arginti, Chir şi loan.

S tih : loan împreună cu Chir către sabie s'au nevoit,

împreună cu Chir face minuni şi după al săbiei sfârşit.

Pre Chir şi loan i-au tăiat.In a treizeci şi una zi cu adevărat.

Aceşti sfinţi mucenici Chir şi loanau fost în zilele împăratului Diocliţian,

însă Chir erâ din Alexandria şi loan din

486 LU N A LU I IAN UA RIE•-» |4|>»<|airlK M ■ ■ ■ ■ ■ r t i i m i ............ «• * ............ .

Edesa. Deci, fiind atunci prigonire asupracreştinilor, Chir s’a dus spre partea mării

ce se zice sânul Arabiei şi luând cinulcălugăresc, locui acolo. Iar loan se dusela Ierusalim şi auzind minunile ce făceâChir, câ tămăduiâ tot felul de boale şide neputinţe, se duse la Alexandria şi deacolo mergând unde erâ el, sc află împreună cu dânsul. Deci, prinzându-se ofemeie anume Atanasia cu trei fice ale ei:Teodota, Teoctista şi Eudoxia, pentrucredinţa ce aveau în Hristos şi vrând astâ de faţă înaintea judecătorului, sfinţiise temură ca nu cumva să pătimească

ceva, ca nişte femei ce erau, îngrozin-du-se de mărimea muncilor. Deci, mergând sfinţii, le îmbărbătau şi le îndemnau să steâ tare ia munci, cari din cauzaaceasta aprinzându-se -şi ei şi mărturisindpre Domnul nostru lisus Hristos Dumnezeu adevărat şi încăpând la multe munci,li s’au tăiat capetele împreună cu femeilecelece s’au zis mai sus. Şi se face prâz-nuirea lor la muccniceasca lor casă la loculce se numeşte al Iui Forachie.

Intru aceaslă zi, pomenireaS O t k

sfintei muce- niţe Atanasiei şi a celor trei fiice fecioare ale ei, Tcodoia, Teoctista şi Eudoxia.

St ih : Maică prea bună şi treime de fiice fiind.

Pentru dragostea Părintelui a toate prin sabie sunt murind.

Intru această zi pomenirea sfinţilor mucenici, V ictorin, Victor, Nichifor, C laudie, Diodor, Serapin şi Papia cei din Corint.

S t ih : In piuă mădularele a trei viteji s’au zdrobii.

Şi câte trei mădulare ale trupului lui Hristos s’au văzu l

Bună pârgă Claudie Domnului este dând.Dela trupul său, mâinile şi picioarele tăind.Incununeazâ-te Diodore mucenice intrând,In cuptorul cu foc cununa durerilor pri

mind.Dacă de frica săbiei pre tine viată te voiu

iubi.Şi cum Dumnezeu pre mine Serapin mă

va primi.Cu amara baia mării Papic spălându-te,Câştiguri dulceaţa desfătării celei de sus

desfătându-te.

Aceştia In vremea Iui Dechie împăratul fiind prinşi pentru mărturisirea înHristos, şi aducându-se înaintea Iui Ter-tie antipatul, carclc cârmuiâ domnia E-

ladei la Corint (căci din Corint se trăgeau cu neamul şi sfinţii) după multe şi

nesuferite munci, în multe feluri, sfârşitul vieţii lor primiră, de vreme ce Victorin, Victor şi Nichifor, în piuă fiindbăgaţi şi zdrobiţi şi-au dat sufletele laDomnul. Iară Claudie, tăindu-i-se mâinile şi picioarele a răposat; iară Diodorşi-a primit sfârşitul prin foc; iaia luiSerapin i s’a tăiat capul; iarâ Papia

înnecat în mare şi-a săvârşit mucenia.

Intru ace astă zi, sfânta muceniţâ Trifina.

Stih: Taurul Trifino sc desfătează de trupul tâu cel curat,

Şi le trimite câtre desfătările cele nestrică- cioase cu adevărat...

Aceasta a fost din cetatea Chizic,care este la Elespont, fiica oarec-ăruiaAnastasie senator, şi maică-sa Socra-tia creştină. Deci a mărturisit, nu dealţii adusă la această mucenie, ci în-săş pre sine aducându-se, şi ocărâ şibatjocoriâ grozăviile cu cari li se părea nebunilor şi nepricepuţilor a cinstipre dumnezeii lor, şi-i învăţă să-şi părăsească deşertăciunile, şi încă se rugă

lui Dumnezeu ca să-i întoarcă. Dreptaceea din porunca lui Chesarie guvernatorul, fu aruncată în foc, şi scăpândde acolo cu prea slăvire, o spânzurarăsus, şi slobozindu-o de acolo, căzu jospe nişte piroane ce erau puse întră dins.Apoi fu dată la fiare, şi celelalte fiarenu sc atinseră de dânsa, iară un taurtrecând o lovi cu coarnele de o spintecă. Şi zic că acolo unde i s’a vărsatsângele, a izvorît o fântână cu apă curată, din care scoţând şi bând feme

ile celece după naştere nu aveau lapte, îndată li se făceâ lapte. Ş i nu numai la femei, ci şi la dobitoace partefemeiească, cari nu aveau lapte şi laacestea zic, bând din apa aceea, îndatăle veneâ lapte.

Intru această zi, sfântul noul mucenic Ilie Ardul, carele în Calamata Peloponesului a mărturisit la anii o mie şase sute optzeci şi şase. prin foc s'a săvârşit.

Stih : Nu te arde pre tine Ilie purtătorule de cunună focul,

Căci inlăuntru focul dragostei lui Dumnezeu erai avându-LCu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne rri-

lueşte-ne, şi ne mântueşte pre noi. Amin.



I I !

IN TREIZECI Şl UNA DE ZILE« * • •t••I •••• ♦ • 4 . 1 «•»!I ' X I 1 4 * 4 .» . Iltii I l.kll.t4.»4•»••••41•« 4*•-4

487

Peasna 7-a, Irmos:

§

n cuptorul persesc tineriilui Avraam, cu pofta bu-

db nci credinţe, mai vârtos„de cât cu văpaia focului,fiind aprinşi, au strigat: Bine„eşti cuvântat în Biserica sla-,vei tale Doamne.

Cumpănind cugetarea pă-timitorii, ca întru o atârnarede cumpănă înălţându-se cugreimca slavei cei nestricate,

striga: Bine eşti cuvântat înBiserica slavei tale Doamne.Cunoscând Mucenicii cu

getele vrăjmaşului, nebăgândseamă de tot felul de chinurişi de amăgiri, strigau: Bineeşti cuvântat în Biserica slavei tale Doamne.

Slavă...

Cu răbdarea durerilor în-cununându-se Chir şi loan, slu

jitorii Treimii strigau: Bineeşti cuvântat în Biserica slavei tale Doamne.


Ceeace . eşti locaş dumnezeesc sfinţit al celui prea

înalt, bucură-te: Că prin tines’a dat bucuria Născătoare deDumnezeu, celorce strigă:Binecuvântată eşti tu întrefemei prea curată Stăpână.

Peasna 8-a, Irmos :Mâinile întinzându-şi...

f ei fără de lege chemaucumplit spre tăgăduirea

^ lui Dumnezeu celui ade

vărat din fire, dar muceniciicei nebiruiţi prin zidire arătau pre celce este Ziditor a

toată lumea, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pre Domnul.

Nebuneşte fiind turbaţi de înşelăciune tiranii cei cugetători de cele pământeşti, împingeau prin moartespre viaţă,pre ceice au vieţuirea nestricată întru înălţime, cari stri

gau: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pre Domnul.


Moaştele mucenicilorau a-rătat fulgere de minuni în lume, Hristoase. Arătând în privelişte înşelăciunea nălucirii

ticălosului, şi dând tămăduire,celorce cu bună cuviinţă strigau: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pre Domnul.


Cuvântul Tatălui cel ne întrupat, fiind mai ’nainte fărăde maică, pe urmă întrupân-

du-se din tine Preacurată, s’aarătat fără de tată, vrând pentru milostivire să mântuiascăpre ceice cântă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnuluipre Domnul.

Irmosul:Să lăudăm, bine că cuvântăm...

Mâinile întinzându-şi Da-

I



488 LUNA UJT IANUARIE

„niil, gurile leilor cele deschise în groapă, le-a încuiat,

„şi puterea focului a stins; cu„buna faptă încingându-se,„tinerii cei iubitori de buna„crcdinţă, strigând: Binecu-„vântati toate lucrurile Domnului pre Domnul.

Peasna 9-a, Irmos :Hristos piat ra'cea netăiala..'.

M scultătoare până la moar

u l te s’a arătat tovărăşia ne-UM biruiţilor Chir şi loan, ladumnezeeştile porunci ale Stăpânului. Pentru aceea în mâinile Ziditorului s’au dat sufletele lOr.

Doi luminători strălucescluminile minunilor, dintr’unizvor purtător de lumină sco

ţând bolnavilor tămăduiri dinDarul cel nestricăcios. Precari dupre vrednicie să-i slăvim.

Slavă...

Doimea mucenicilor celornebiruiţi bărbăteşte a binecuvântat unimea durmezee-ştei fiinţe în trei ipostasuri;

iar pre Cuvântul cel întrupat l-a propoveduit un Hristos în două firi.


Milostiveşte-te spre mineHristoase, când vei veni cuslavă să judeci lumea, risipeşte negura patimilor mele,cu rugăciunile celeiace te-a

născut, şi cu ale cinstiţilor

tăi Mucenici, ca un bun, şimult milostiv.

Irmosul:

Rristos piatra cea netă-„iatâ de mână, cea din marginea unghiului: din tine„muntele cel netăiat Fecioară„s’a tăiat, adunând firile cele„ osebite. Pentru aceasta vese-„lindu-ne, pre tine Născătoare„de Dumnezeu te mărim.

SVETILNA.

Podobie : Cu ucenicii să ne suim.,.

Mai mari celor fără dearginţi, şi stele dumnezeeştiv’aţi arătat lumii Muccnici-lor, purtătorilor de Dumnezeu, ca nişte apărători ai adevărului. Că luând dela Dumnezeu îndurare, prea lăuda

ţilor, tăinuit tămăduiţi patimile sufleteşti şi trupeşti. Pentru aceasta cinstim pomenireavoastră cea purtătoare de lumină, Chire şi Ioane.

Slavă, altă Svetilnă.Celace ai impodobit Cerul...

Minunaţilor luminători,Chire şi Ioane, tămăduiţi boa-lele noastre cele sufleteşti şitrupeşti, ca ceice aţi luat dela Domnul, Darul tămăduirilor.


Pre tine toţi păcătoşii teavem părtinitoare, prea sfântăNăscătoare de Dumnezeu. Tu

pre Fiul tău fă-ni-1 nouă bine

Ill

I N T R E I Z E C I ŞI U N A D E Z I L E 489■ a . a i » * «•••! a i a t » •••• a ••<aa i a ••«'«••••<• a •a . * « > « > « >»m a -• « a>a •» i» •(•• •a»a«ai i *a.* >i »a ■ t i • • • a « • a «a a a i n « t a >a u a a t • i a a a a a a ■ a i a a

îmblânzit, Maică de Dumnezeu dăruită.

LA HVAL ITE .



Pre doimea mucenicilor,care are strălucirea Treimiipre temeliile credinţei, pre florile care dau mirosul cel adevărat al cunoştinţei lui Dumnezeu, pre Chir şi cu dânsul

împreună pre marele loan,toţi să-i cinstim'Cu cântări,ca pre ceice se roagă neîncetat pentru noi, iubitoruluide oameni. De două oh.

Doftori bolnavilor şi luminători neapuşi, prin credinţă apărători mărturisirei, Mucenicilor dimpreună părtaşiv ’aţi arătat fericiţilor, cari cuadevărat aţi luat cununile biruinţei, Chire slăvite şi înţelepte Ioane. Rugaţi neîncetat

I pre Mântuitorul pentru noi,prea fericiţilor.

Dănţuesc astăzi frumoasele fecioare ale lui Hristos, îm

preună cu doi dumnezeeştiMucenici de Dumnezeu cugetători. Şi ca celece sunt părtaşe slavei şi strălucirei lor,măresc dimpreună cu dânşiipre celce le întărea pre dânsei e, cari se roagă să se mântuiască de stricăciune şi deprimejdii, ceice săvârşesc cu

credinţă, cinstită pomenirealor, totdeauna.


Cu cântări vrcdnice de laudă să mărim credincioşii pre

Chir şi pre loan, pre cei întru Duhul fraţi şi dupre trupcugetători de frăţie. împreunăcu dânşii şi pre viteaza Ata-nasia şi pre odraslele ei, Te-odota, Eudoxia şi Teoctistapătimitoarele şi bunele fecioare, cari se roagă lui Hristos pentru sufletele noastre.


Podobie: Ce l a c c d c s u s . . .

Nu ascund eu ticălosulcumplite răutăţile mele, că leam câte urăşte Dumnezeu,spurcându-mi sufletul şi trupul şi gândul, prin cugete culucruri necuvioase şi cu cu-

| vinte urâte, cu limba grăindde rău, pre ceice păcătuesc,lucrând eu cele mai rele. Născătoare de Dumnezeu, dă-mi

îndreptare acestora tuturor;ca trezvindu-mă de cumplitamea obişnuire, să cad şi săplând în rămăşiţa vieţii melepentru celece rău am făcut.

A Crucii, a Născătoarei:

Nu mă plânge Maică, vă-zându-mă spânzurat prelemn,pre mine Fiul tău şi Dumnezeu, celce am spânzuratpământul neţinut pre ape, şiam zidit toată făptura. Pentrucă mă voiu sculă şi mă voiu

proslăvi şi cu tărie voiu sfărâma împărăţiile iadului şi



490 LUN A LU I IA N U A RIE

voiu pierde toată puterea lui,şi pre cei legaţi voiu scoatedin răutatea lui ca un milostiv şi-i voiu aduce la Tatălmeu, ca un iubitor de oameni.


Slavă, glasul 1-iu, a lui Anatolie.

Primind dumnezeesculDar de vindecări, fără de platătămăduiţi boalele sufleteştişi trupeşti, mai marilor fără

de arginţi, Chire şi Ioane.Drept aceea Hristos prin voidând credincioşilor sănătatedupre vrednicie, strălucitoriprea adevăraţi a toată lumeav’a arătat. Pre care rugaţi-1, săizbăvească sufletele noastre.

Şi acum, a Născătoarei..-

Cu proorocii să lăudăm preFecioara, pre ceeace este năs-trapă de aur a manei, prerugul cel nears şi masă, scaunşi sfeşnic de aur, carele areluminare, munte netăiat, sicriu al sfinţeniei şi uşă dumnezeească.


Dacă a văzut ridicat preCruce pre Mieluşelul, prea cu

rata Fecioară, tânguindu-se,strigă: Prea dulcele meu Fiu!Ce nouă şi prea slăvită vedere este aceasta ? Cum, celace ţii toate cu mâna, pre lemnte pironeşti cu trupul.

Şi cealaltă slujbă a Utreniei dupre rân- duială şi Otpustul.

LA L ITURGHIE

Fericirile din Octoih şi din Canonulsfinţilor, Peasna a 3-a pe 4. Prochimen,glasul al 4-lea : Sfinţilor celor de pe pământul lui... Stih: Mai ’nainte am văzutpre Domnul înaintea mea... Apostol către

Corintcni: Fraţilor voi sunteţi tr upul lui Hristos, şi mădulări d in par te... Aliluiaglasul al 2-lea: lată ce este ban sau ceeste frumos... Evanghelia dela Mateiu: hi vremea aceea chemând lisus pro cei doisprezece ucenici al săi...

CHINONICUL

Bucuraţi-vâ drepţii întru Domnul, ce

lor drepţi se cuvine laudă.



I I I I

TROPARELE SFINŢILOR CELE MAI DE OBŞTE DIN LUNA LUI IANUARIE

LA M ULŢ I ARH IERE I


umnezeul părinţilor noş-. tri, carele îaci purureaE2' cu noi dupre blândeţile

tale, nu depărta mite ta delanoi, ci pentru rugăciunile lor,

în pace îndreptează viaţanoastră.

LA UN ARHIEREUTropar, glasul al 4-lea.

îndreptător c red in ţe i şichip blândeţelor, învăţător înfrânării te-a arătat pre tineturmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigatcu smerenia cele înalte, cusărăcia cele bogate, părinteIerarhe (N), roagă pre IiristosDumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

LA UN SF INŢ IT MUCENIC

Trop ar , glasul al 4-lea.

Şi părtaş obiceiurilor, şiurmător scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, deDumnezeu insuflate, spre suirea privirii Ia cele înalte. Pentru aceasta cuvântul adevărului drept învăţând, şi cu credinţă răbdând până la sânge

sfinţite Mucenice (N), roagă-

te lui Hristos Dumnezeu, sământuiască sufletele noastre.

LA MAI MULŢI MUCENICI .Tropar, glasul al 4-lea.

Mucenicii tăi Doamne, întru nevoinţele, lo r cununilenestricăciunii au luat dela tineDumnezeul nostru. Că avândtăria ta pre muncitori au surpat, zdrobit-au şi ale dracilorneputincioasele îndrăznir i.Pentru rugăciunile lor, mântueşte sufletele noastre...

LA UN MUCENIC.Tropar, glasul al 4-lea.

Mucenicul tău Doamne(N), întru nevoinţa sa, cununanestricăciunii a luat dela tineDumnezeul nostru. Că avândtăria ta, pre muncitori a surpat, zdrobit-a şi ale dracilorneputincioasele îndrăzniri.

Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, mântueşte sufletele noastre.

LA O MUCENIŢĂ.Tropar, glasul al 4-lea.

Mieluşeaua ta Iisusc, (N),strigă cu mare glas: Pre tineMirele meu te iubesc, şi pretine căutând mă chinuesc, şi

împreună mă răstignesc, şi

I



Ill

4^2 TR O PA RE LE SFINŢ ILOR• « I I U M iK K M 't I ' l i : » I • • • I l > » M ••• I . M i K H k M M I I I I • I t » . • • • • • . • • ................ O M .............................. * * • • •»

împreună mă îngrop cu Botezul tău, şi pătimesc pentrutine, ca să împărătesc întrutine, şi mor pentru tine, ca

sâ şi viez intru tine; ci ca preo jertă fără prihană, primeş-te-mă pre mine ceeace cudragoste mă jertfesc ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântueşte sufletelenoastre.

LA UN MĂRTURIS ITORTropar, glasul al 8-lea.

Al pravoslaviei îndreptă-torule, al bunei credinţe în-văţătorule şi al curăţiei; al lumii luminâtorule, podoabaCuvioşilor cea de Dumnezeuinsuflată (N) înţelepte, cu învăţăturile tale pre toţi i-ai luminat, alăută duhovnicească;roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletelenoastre.

LA u n cuviosTropar, glasul al 8-lea.

Cu curgerile lacrimilortale, nerodirea pustiului o ailucrat, şi cu suspinurile celedintru adânc, spre însutite o-steneli o ai făcut roditoare. Şite-ai făcut luminător lumii,

1 strălucind cu minunile, (N),Părintele nostru; roagă-te luiHristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

ALTUL TOT LA UN CUVIOS. Troparul, glasul 1-iu.

Locuitor pustiului şi înger In trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorulede Dumnezeu Părintele nos-

I I tru (N); cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, ce-reştile Daruri luând, vindecipre cei bolnavi şi sufletelecelorce aleargă la tine cu cre-

| dinţă. Slavă celuice ţi-a datţie putere, slavă celuice te-a încununat pre tine, slavă celuice lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

LA O CUVIOASĂ Troparul, glasul al 8-lea,

Intru tine Maică cu osârdie s’a mântuit cel după chip;că luând Crucea ai urmat luiIlristos, şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căcieste trecător; ci să poarte grijăde suflet, dc lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu în

gerii împreună se bucură Cuvioasă (N), Duhul tău.

Sfârşitul lunei Ianuarie, şi Iul Dumnezeu slavă.



TR0PAKCL6 NĂSCĂTOARCI m D K H N 6 2 C V

PF. F IF .C E G I.A S C Â N T A T E P R E S T E T O T A N U L

L a V e c e r n i e , l a U t r e n i e , d u p ă D u m n e z e u e s t e D o m n u l s i l a s t ă r s i t u l U t r e n i e i .

DUMINECĂ' SEARA

Şl Luni la Dumnezeu este Domnul... glasul 1-iu.

M

inunea minunilor, ceeace eşti plinăde Dar, întru tine văzându o,făptura .se bucură; câ ai zămislitfără sămânţă, şi ai născut negrăit

pre celce căpiteniile cetelor îngereşti a-1vedeâ ru pot. Pre acela roagă-1 pentrusufletele noastre.

La sfârşitul Utreniei.

Prea curată Născătoare de Dumnezeu,ceeace eşti binecuvântată în ceruri, şi prepământ slăvită, bucură-te Mireasănenuntitâ.

LUNI SEARA Şi Marţi la Dumnezeu este Domnul glasul l-iu,

Ceeace ai zămislit fără de ardere, foculDumnezeirii, şi ai născut fără de sămânţăpre Domnul, izvorul vieţii; cec plina deDar, Născătoare de Dumnezeu, mântueştepie ceice le măresc pre tine.


Pre cel fără de maică în Cer, maipre sus de înţeles şi de auz, pre pământfără de tată l-ai născut; pre acela Născătoare de Dumnezeu, roagă-1 pentru sufletele noastre.

MARŢI SEARAŞl Miercuri la Dumnezeu este Domnul, glasul

1-iu.

A ta folosinţă agonisind, Preacurata,

şi cu rugăciunile ta’edinjnevoiizbâvindu-ne,cu Crucea Fiului tău pretutindenea fiindpăziţi, dupre datorie pre tine toţi cu bunăcredinţă te mărim.


Prea curata Născătoare de Dumnezeu...

Vezi mai sus.MIERCURI SEARA

Şi Joi la: Dumnezeu este Domnul... glasul 1-iu.

Ceeace. ai zămislit fărfl de ardere...

Vezi mai sus.La sfârşitul Utreniei.

Pre cel fără de maică în Cer...

Vezi mai sus.

JO I SEA RA

Şi Vineri la Dumnezeu este Domnul glasul 1-iu.

A ta folosinţă agonisind...

Vezi mai sus.


Prea curată Născătoare de Dumnezeu..

Vezi mai sus.

VINERI SEARA

Şi Sâm bătă la Dumnezeu este Domnul, glasul 1-iu.

Qavriil zicând ţie Fecioară: Bucură-te, împreuna cu glasul s’a întrupat Stăpânul



494 TROPARELEa « . a na >a a a a -a.a • a « a • a > i a i a a m a a a • a a a • a i n a i a a a i a i a a a a a a

tuturor, întru tine sicriul cel sfânt, precuma zis dreptul David. Ară:atu*te-ai mai des-fatata decât ceruri Ic, cccace ai purtat preFăcătorul tău. Slavă celuice s’a sălăşluit

întru tine; slavă celuice a ieşit din tine;slavă celuice ne-a mântuit pre noi prinnaşterea ta.


Pre cel fără dc maică în Cer...

Vezi mai sus.

D U M I N E C A S E A R A

Şi Luni la Dumnezeu este Domnul., glasul al 2-lea.

Ceeace eşti izvorul milei, îndurăriine învredniceşte pre noi, Născă

toare dc Dumnezeu. Caută spre poporulcel păcătos. Arată, precum deapururea,puterea ta; că întru tine nădăjduind, strigăm ţie: Bucură-te, ca oarecAnd Gavriil,al celor fără de trup mai Marele Voevod.


M aic ă sfântă a luminei cei negrăite,cu îngereşti cântări pre tine cinstindu-te,cu bună credinţa te mărim.

LUNI SEARA Şi Marţi la Dumnezeu este Domnul... glasul

al 2-lea.

Firei cei dumnezeeşti ne-am făcutpărtaşi prin tine de Dumnezeu Născătoare,pururea Fecioara; că pre Dumnezeu întrupat l-ai născu! nouă; pentru aceastadupre datorie, pre tine toţi cu bună credinţă te fericim.

La sfârşitul Utreniei.Pre tine te mărim Născătoare de Dum

nezeu, strigând: Bucură-te norul luminiicei neapuse, carc ai purtat în braţe pe

însuşi Domnul slavei.MARŢI SEARA

Şi M iercuri la Dumnezeu este Domnul, glasul al 2-lea.

Prea mărită fiind Născătoare dc Dumnezeu, Fecioară, pretine te lăudăm; căprin Crucea Fiului tău, s’a prădat iadul

şi moartea s’a omorît şi noi cei morţine-am sculat, şi vieţii ne-am învrednicit;

raiul am luat, desfătarea cea de demult.Pentru aceasta mulţumind, slăvim ca preun puternic, pre Hristos Dumnezeul nostru,ccl singur mult milostiv.

La sfârşitul Utreniei, glasul al 2-lea.

Născătoare de Dumnezeu, pre tine temărim, strigând: Bucură-te toiagul, dincare fără de sămânţă Dumnezeu odrăslind,a pierdut prin lemn moartea.

MIERCURI SEARA Şi Joi la Dumnezeu este Domnul... glasul

al 2-lea.

Firei cei dumnezeeşti ne-am făcutpărtaşi... Vezi mai sus.


Pre tine te mărim Născătoare de Dumnezeu... Vezi mai sus.

JO I SEARA Şi Vineri la Dumnezeu este Domnul... glasul

al 2-lea.

Pr ea mărită fiind Născătoarc dc D um nezeu... Vezi mal sus.


Născătoare de Dumnezeu, pre tine temărim... Vezi mai sus.

VINERI SEARA Şi Sâmbăta la Dumnezeu este Domnul, glasul

al 2-lea.

Toate tainele tale sunt mai pre susde cuget, toate sunt prea mărite Născătoare de Dumnezeu; cu curăţia fiind pecetluită, şi cu fecioria păzită, Maică te-aicunoscut nemincinoasă, născând pre Dumnezeu cel adevărat; pie carele roagă-1 sământuiască sufletele noastre.


M aic ă sfântă a luminii cei negrăite,cu îngereşti cântări pre tine cinstindu-te,cu bună credinţă te mărim.Iar de se va întâmplă Aliluia, la fiecare

glas, se zic acestea, glasul al 2-lea.

Apostoli, Mucenici şi Prooroci, Icrarhi- Jo r, Cuv ioşilor şi Drepţilor, cari bine aţi plin it

lupta, şi credinţa aţi păzit, îndrăznire avândcătre Mântuitorul; pre accia ca pre unbun, rugaţi-1 pentru noi, să mântuiască,rugămu-vă, sufletele noastre.

Slavă...

Pomeneşte Doamne, ca un bun pre



NĂ SCĂTOAR EI D E DUMN EZEU -195n u * « • ( . » a . i . » - a a n ■ • > ! > • ■ • « » • j « • «.« .• • • • • * « . »

robii tai, şi câte în viaţă au greşit, iar-ta-le; ca nimenea nu este fârâ de păcat,fara numai tu celce poţi ş: celor adormiţi

a le da odihna.Şi acum...

Maica sfântă a luminii cei negrăite...Vezi mai sus.

D U M IN E C Ă S E A R A

Şi Luni la Dumnezeu este Domnul... glasul al 3-lea.

De frumuseţea fecioriei tale, şi deprea luminată curăţia ta, Gavriil

mirându-se, a strigat ţie, Născătoare deDumnezeu: Ce laudă vrednică voiu aduceţie: Ce te voiu numi pre tine? Nu măpricep şi mă minunez; pentru aceastaprecum mi s'a poruncit, strig ţie: Bucură-te, ceeace eşti plină de Dar.


Fiecine, unde se mântueşte, acolo dupădreptate şi aleargă; şi care alta scăpare

este ca aceasta, precum tu de DumnezeuNăscătoare, care acoperi sufletele noastre.

LUNI SEARA

Şi Marţi la'Dumnezeu este Domnul... glasul al 3-lea

Ceeace eşti scăparea şi puterea noastră, de Dumnezeu Născătoare, tare ajutătoare lumii, cu rugăciunile tale acoperepre robii tai de loată nevoia, una binecuvântată.

MIERCURI SEARA

Şi Joi la Dumnezeu este Domnul... glasul al 3-lea.

Proorocii au propoveduit, Apostoliiau învăţat, Mucenicii au mărturisit, şi noiam crezut: Că tu eşti cu adevărat deDumnezeu Născătoare; pentru aceastaşi mărim naşterea ta cea negrăită.


tiecine, unde se mântueşte...Vezi mai sus.

JO I SEARA Ş l Vineri la Dumnezeu este Domnul... glasul

al 3-lea.

Toiag de putere câştigând CruceaFiului tău... Vezi mai sus.


Ceeace eşti scaparea şi puterea noastra...Vezi mai sus.

VINERI SEARAŞl Sâmbătă la Dumnezeu este Domnul... gla

sul al 3-lea.

Pre tine ceeace ai mijlocit mântuireaneamului nostru, tc lăudam Născătoarede Dumnezeu Fecioară. Ca cu trupul cel

luat din tine, Fiul tău şi Dumnezeul nostru,prin Cruce primind patima, nc-a mântuitpre noi din stricăciune, ca un Iubitor deoameni.

La sfârşitul Utrenie?.

Proorocii au propoveduit, Apostoliiau învăţat...

Vezi mai sus.

D U M IN E C Ă S E A R AŞi Luni la Dumnezeu este Domnul... glasul

al 4-lea.


Fiecine, unde se mântueşte...Vezi mai sus.

MARŢI SEARA

Şi Miercuri la Dumnezeu este Domnul...glasul al 3-lea.

Toiag de putere câştigând Crucea Fiu- 'lui tău Născătoare de Dumnezeu, cu dânsasurpăm întărâtările vrăjmaşilor; noi ceicecu dragoste neîncetat pre tine te mărim.


Ceeace eşti scăparea şi puterea noastră...

Vezi mai sus.

Celeice s'a hrănit în Biserica, înSfânta sfintelor, celei îmbrăcate

cu credinţa şi cu înţelepciunea şi cu ne întinata feciorie, Arhistratigul Gavriil i-aadus din Cer închinăciune, şi: Bucura-te!Bucura-te cea binecuvântata, bucura-teprea mărita, Domnul este cu tine.


Pre tine cea decât făptura mai înaltă,

496 TROPARELE• « • ■ i i t u M i i v i • ( ■ « > » • • » « ! «• » » • I « >• « •» a . » ■ •• ■• •• a a a . » a • v a i * a i | i 4 a • »« •! « « • ■« • » a - a a «a a m a a « i i a a « M a n t i i

a te lăudă după vrednicie neprlcepându-ne, de Dumnezeu Născătoare, le rugăm,

în Dar miluqştc-ne pre noi.LUNI SEARA

Şi Mărfi la Dumnezeu este Domnul,., glasul al 4-lea.

Către Născătoarea de Dumnezeu, acumcu nevoinţâ să alergăm noi păcătoşii şiumiliţii, şi sâ cădem cu pocăinţă, strigânddin adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne,miloşiivindu-te spre noi, sârgueşte că pierimde mulţimea păcatelor; nu întoarce prerobii tăi deşerţi, că pre tine una nădejdete-am câştigat.

La sfârşitul Utreniei, glasul al 4*lea.

Pre tine te mărim, de Dumnezeu Născătoare, strigând: Tu eşti rugul, în carefără de ardere Moisl a văzut, ca o flacărăfocul Dumnezeirii.

MARŢI SEARA Şi Miercuri la Dumnezeu esle Domnul, glasul

al 4-lea.

Fecioară cu totul fără prihană, Maicăa lui 1Iristos Dumnezeu, armă a străbătutprin sfânt sufletul tău, când ai văzut răstignit de voie pre Fiul şi Dumnezeul tău;pre care, binecuvântată, nu încetă rugându-l,să ne dăruiască nouă iertare de greşeli.


Născătoare de Dumnezeu pre tinete mărim, strigând: Tu eşti muntele dincare negrăit s’a tăiat piatra şi porţile iaduluis’au sfărâmat.

M IERC U R I S EARA Şi Joi la Dumnezeu este Domnul... glasul

al 4-lea.

Pre Cuvântul Tatălui Hristos Dumnezeul nostru, din tine întrupai l-am cunoscut, Născătoare de Dumnezeu Fecioară,

ceeace eşti una curată, una binecuvântată;pentru aceasta neîncetat lăudându-te pretine, te mărim.


Pre tine cea dc cât toată făptura mai înaltă...

Vezi mai sus. JO I SEA RA

Şi V iner i la: Dumnezeu este Domnul... glasul «I 4-lea.

I" ecioară cu toiul fără prihană...Vezi mai sus.

La sfârşitul Utrenie i glasul al 4-lea.

Născătoare de Dumnezeu, pre tinete mărim. Vezi mai sus.

VINERI SEARA

Şi Sâmbătă laDumnezeu este Domnul, glasul al 4-lea.

Taina cea din veac ascunsă, şi de îngeri neştiută, prin tine Născătoare deDumnezeu celor de pre pământ s’a a-rătat. Dumnezeu întrupându-se întru unireneamestecată, şi Crucea de bună voiepentru noi primind, prin lare înviind precel întâi zidit, a mântuit de moarte sufletele noastre.


P re tine te mărim Născătoare...Vezi mai sus.

n < _ .v m ;j

DUMINECĂ SEARAŞi Luni la Dumnezeu este Domnul... glasul

al 5-lea.

Cu îngerii cele cereşti, cu oameniicele pământeşti, cu glas de bucu

rie, Născătoare de Dumr.ezeu, strigăm

către tine: Bucură-te uşa cea mai desfătată decât cerurile; bucură-tc singura mântuire a pământenilor; bucară-te Curată,cea plină de Dar, caie ai născut preDumnezeu întrupat.


Celace din Fecioară ai răsărit lumii,Hristoase Dumnezeule, şi iii luminii prin-tr’însa ne-ai arătat, milueşte-ne pre noi.

LUNI SEARA.Şi Marţi la Dumnezeu este Domnul... glasul

al 5-lea.

Acoperământul tău cel grabnic şi a- jutorul şi mila, arată-le spre robii tăi, şivalurile gândurilor celor deşarte, CuratăIinişteşte-Ie, şi sufletul meu cel căzut ridică! de Dumnezeu Născătoare; câ ştiuFecioară, ştiu că poţi câte şi voieşti.


Maica lui Dumnezeu piea sfânta, zidul creştinilor, mântueşte ca rotdeauna prepoporul tău, care se roagă către tine cu

ll osârdie. Stâi împrotiva gândurilor celor

4<y 7 NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU

ruşinoase şi mândre, ca sâ strigăm cătretine: Bucurâ-te pururea Fecioară.

M A R Ţ] S E A R A .

Şi Miercuri la Dumnezeu este Domnul...

glasul al 5-lea.C u crucea Fiului tău, cecnce eşti de

Dumnezeu dăruită, înşelăciunea idolilortoatâ s'a surpat, şi tăria demonilor s’acălcat; pentru aceasta credincioşii, dupredatorie pururea te lăudăm şf hine te cuvântăm, şi Născătoare de Dumnezeu, întruadevăr mârtuiisindu-te, te mărim.


Celace din Fecioară ai răsărit lumii...Vezi mai sus.

MIERCURI SEARA.Şi Joi la Dumnezeu este Domnul... glasul

al 5-lea.

Taina cea străină a Fccioarei, lumis'a arătat mântuire; că dintr’însa te-ainăscut fără sămânţă şi cu trup te-ai a-râtat fără stricăciune, bucuria tu tu ro rDoamne, slavâ ţie.

La sfârşitul Utreniei

M aic a lui Dumnezeu prea sfântă...Vezi mal sus

Jo i SEARA.Şi Vineri la Dumnezeu este Domnul... glasul

al 5-lea.

Cu Crucea Fiului tău, ceeace eşti deDumnezeu dăruită. Vezi mai sus.


Celace din Fccioaiă ai răsărit lumii... Vezi mai sus.

VINERI SEARA.

Şi Sâmbătă la Dumnezeu este Domnul...

glasul al 5-lea.Bucurâ-te uşa Domnului cea neum

blată, bucurâ-te zidul şi acoperământulcelorce aleargă la tine, bucurâ-te limanulcelneviforât şi neispitita dc nuntă; ceeaceai născut cu trup pre Făcătorul tău şiDumnezeu; nu lipsi a te ruga, pentru ceicelaudă şi se închină naşterii tale.


Celace din Fecioară ai răsărit lumii...Vezi mai sus.

DUMINICĂ SEARAŞi Luni la Dumnezeu este Domnul... glasul

al 6-lea.

Î ncepătură mântuirii, vestirea lui G avri ilcătre Fecioara s’a făcui; câ a auzit:

Bucurâ-te! şi n’a fugit de închinăciune,nici s’a îndoit, ca Sarra în cort; ci aşâa zis: lată roaba Domnului, fie mie duprecuvântul tau.


.îngerescul cuvânt ai luat şl tron deHeruvimi te-ai ar&tat şi în braţele tale aipurtat, de Dumnezeu Născătoare, pre celace este nădejdea sufletelor noastre.

LUNI SEAR A

Şl Marţi la Dumnezeu este Domnul... glasul al 6-lea.

Nădejdea lumii cea bună Născătoarede Dumnezeu Fecioară, a ta singură şitare soire ccrem; îndura-te spre poporulcel far: de apărător; roagă pre Induratul

Dumnezeu, ?ă mântuiască sufletele noastrede toatl îngrozirea; ceeace eşti una binecuvântată.


Nim eni din ceice aleargă la tine, nuiese ruşinat, curată Fecioară de Dum nezeu Născătoare; ci ceie milă şi ia Darspre folosul cererii.

MARŢI SEARA

Ş i Miercuri ia Dumnezeu este Domnul, glasul

al 6-lea.

D e Dumnezeu Născătoare Fec ioară ,roagă pre Fiul tău celce s’a pironit debuna voie pre Cruce, şi lumea din în şelăciune a izbăvit, pre Hristos Dumnezeul nostru, sa mântuiască sufletelenoastre.

La sfârşitul Utraniei.

P re celce s’a născut mai 'nainte deveci din Tatâl fârâ maică, pre Fiul şi C u

31

498I I*»I HI I Ihl II I t«<1II'»I II».»

TROPAREI.E

vântul lui Dumnezeu, în anii cei dc apoiI-ai născut întrupat, din curate sângiu-rile tale fără bărbat, de Dumnezeu Năs-câtoare; pre acela roagă-1 sa ne dă

ruiască nouă iertare de păcate mai ’naintede sfârşit.

MIERCURI SEARA

Şi Joi la Dumnezeu este Domnul... glasul al 6-lea.

Sfânta Stăpâna Curată, Maica Dumnezeului nostru care ai născut negrăitpre Făcătorul tuturor, roagă-te împreunăcu sfinţii Apostoli, totdeauna bunătăţiilui, ca sa ne izbăvească de patimi, şisil ne dea nouă iertare de păcate.


D e mari daruri, Curată Fecioară, Maicalui Dumnezeu, tu te-ai învrednicit; că ainăscut cu trup pre unul din Treime, preHristos, dătătorul de viaţă; spie mântuirea sufletelor noastre.

JO I SEARA.

Şl Vineri la Dumnezeu este Domnul... glasul al 6-lea.

D e Dumnezeu Născătoare Fecioară

roagă.»Vezi mai sus.


Pre celce s’a născut...

Vezi mai sus...

VINERI SEARA.

Şi Sâmbătă la Dumnezeu este Domnul, glasul al 6-lea.

M ai ’nainte a spus Ghedeon zămis

lirea, şi Dav id a desluşit naşterea ta,Născătoare de Dumnezeu; câ s’a pogorît,ca ploaia pre lână, Cuvântul în pântecele tău, şi ai odrăslit fără de sămânţă, pâmântule sfinte , lumii mântuire; pre Hristos Dumnezeul nostru, ceeace eşti plină de Dar.

La sfârşitul Utreniei glasul al 6-lea.

Pre celce s’a născut...Vezi mai sus.

m m m

D U M IN E C Ă S E A R A .Şi Luni la Dumnezeu este Domnul... gla

sul al 7-lea.

D e Dumnezeu Născătoare, Fecioară,neîntinată, pre Fiul tău roagă-1 cu puterile cele de sus, iertare de greşeli mai-’nainte de sfârşit să ne dăruiască nouăcelorce cu credinţa pre tine te slăvim.


Covârşit-ai puterile cereşti, pentrucăBiserică dumnezeească te-ai arătat, binecuvântata, de Dumnezeu Născătoare, careai născut pre Hristos Mântuitorul sufletelor noastre.

LUNI SEARA.Şi Marti la Dumnezeu este Domnul... glasul

al 7-lea.

Bucură-te» aducem ţie de DumnezeuNăscătoare, că decât îngerii mai înaltăte-ai arătat, pre Dumnezeu născând.


împacă cu rugăciunile Născătoarei deDumnezeu viaţa noastă, celorce strigăm

dtre tine: Milostive Doamne slavă ţie.MARŢI SEARA.Şi Miercuri la Dumnezeu este Domnul...

glasul al 7-!ea.

Pre Hristos Dumnezeu, celcc s’a răstignit pentru noi şi a stricat puterea morţii, neîncetat roagă-1 de Dumnezeu Născătoare Fecioară, să mântuiască sufletelenoastre.


Mântueşte-ne de Dumnezeu Născătoare, de păcatele ce ne cuprind pre noi;

că altă nădejde credincioşii nu avem fărănumai pre tine, şi pre Dumnezeu celces’a născut dintru tine.

MIERCURI SEARA.Şi Joi la Dumnezeu este Domnul... glasul

al 7-lea.

Rodul pântecelui tău Preacurată, esteplinirea proorocilor şi a legii; pentru a-ccasta pre tine de Dumnezeu Născătoare, întru cunoştiinţâ mărindu-te, cu bunăcredinţa te lăudăm.



NĂ SCĂTOA REI OF DUM NEZEU 499

La sfârşituJ Utreniei, glasul al 7-lea.

Rodul pântecelui tău, dumnezeeascaMireasă, oairienilor s’a arătat de mântuire mijlocitor; pentru aceasta pre tine, de

Dumnezeu Născătoare, cu cugetul şi culimba marindu-te, credincioşii te lăudăm.

JO I SEARA

Şi Vineri ia Dumnezeu este Domnul... glasul al 7-lea.

Pre Hristos Dumnezeu celce s'a răstignit... Vezi mai sus.


Mântueşte-ne de Dumnezeu Născă

toare...Vezi mai sus.

VINERI SEARA

Ş i Sâmbătă la Dumnezeu este Domnul... glasul al 7-lea.

Ca ceeace eşti vistieria învierii noastre, pre ceice se nădăiduesc spre tine

lă d t t i di ă i di

care singur ccl prea înalt a trecut, şi pretine singură pecetluită te-a păzit spremântuirea sufletelor noastre.

LUNI SEARA

Şi Mar^i la Dumnezeu este Domnul... glasul al 8-lea.

întărirea credinţei cea neclătită şi cinstitul Dar al sufletelor noastre, pre Născătoarea de Dumnezeu, cu cântări sa omărim credincioşii. Bucură-te ceeace piatravieţii în pântecele tău o ai încăput; bucurâ-te nădejdea marginilor, sprijinireacelor întristaţi: bucurâ-te Mireasa purureaFecioară.

L& sfârşitul Utreniei, glasul al 8^lea,

Fecioară prea curată, trântueşte-ne prenoi cu rugăciunile tale. mişcând, milostivirea cea de maică către Fiul tau şiDumnezeul nostru.

MARŢI SEARA

Şi Miercuri la Dumnezeu este Domnul gla

1-mineiul-lunii-ianuarie-1926

Documents