1 invatarea

10
ÎNVĂłAREA ACTIVĂ 1 1 ÎNVĂłAREA ŞCOLARĂ MIHAI STANCIU 2 COMPETENłELE TEMEI Dezvoltarea capacităŃii de abordare sistemică a procesului de învăŃământ, prin evidenŃierea interdependenŃei dintre funcŃiile sale principale (predarea, învăŃarea şi evaluarea); Prezentarea principalelor teorii ale învăŃării, insistând asupra variabilelor care argumentează ideea unei învăŃări active; 3 I. ÎNVĂłAREA.CARACTERIZARE GENERALĂ În sens larg , învăŃarea poate fi definită ca „un proces evolutiv, de esenŃă formativ- informativă, constând în dobândirea (recepŃionarea, stocarea şi valorificarea internă) de către fiinŃa vie, într-o manieră activă, explorativă a experienŃei proprii de viaŃă şi, pe această bază, în modificarea selectivă şi sistematică a conduitei, în ameliorarea şi perfecŃionarea controlatăşi continuă sub influenŃa acŃiunilor variabile ale mediului ambiant” . Golu P., 1985

Upload: fabian-popa

Post on 22-Oct-2015

5 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

1

TRANSCRIPT

Page 1: 1 Invatarea

ÎNVĂłAREA ACTIVĂ 1

1

ÎNVĂłAREA ŞCOLARĂ

MIHAI STANCIU

2

COMPETENłELE TEMEI

Dezvoltarea capacităŃii de abordare sistemică a procesului de învăŃământ, prin evidenŃierea interdependenŃei dintre funcŃiile sale principale (predarea, învăŃarea şi evaluarea);

Prezentarea principalelor teorii ale învăŃării, insistând asupra variabilelor care argumentează ideea unei învăŃări active;

3

I. ÎNVĂłAREA.CARACTERIZARE GENERALĂ

� În sens larg, învăŃarea poate fi definită ca „unproces evolutiv, de esenŃă formativ-informativă, constând în dobândirea(recepŃionarea, stocarea şi valorificareainternă) de către fiinŃa vie, într-o manierăactivă, explorativă a experienŃei proprii deviaŃă şi, pe această bază, în modificareaselectivă şi sistematică a conduitei, înameliorarea şi perfecŃionarea controlată şicontinuă sub influenŃa acŃiunilor variabile alemediului ambiant” .Golu P., 1985

Page 2: 1 Invatarea

ÎNVĂłAREA ACTIVĂ 2

4

CARACTERISTICI

� achiziŃionarea unui capital cultural;� caracter adaptativ;� schimbarea comportamentului� constituie şi principala modalitate de

împlinire umană, de valorizare a potenŃialului indivizilor

5

ÎNVĂłAREA ŞCOLARĂ� Particularit ăŃi:1. Se desfăşoară într-un cadru instituŃionalizat;2. Proces dirijat, care tinde spre autodirijare;3. Caracter conştient;4. Caracter secvenŃial;5. Caracter gradual;6. Caracter mijlocit;7. Caracter informativ, formativ şi educativ;8. Proces motivaŃional;9. Presupune efortul celui care învaŃă;10. Implică personalitatea celui care învaŃă.

6

II. 1) Modelarea comportamentului prin sistemul întăririlor (behaviorism)

Implica Ńiile psihologiei behavioriste (cf. J.Tardif,1992):

a) Concep Ńia asupra procesului de înv ăŃământ� Crearea unui mediu care conduce la asocierea

S-R;� Crearea unui mediu axat pe dezvoltarea

comportamentelor;� Crearea unui mediu care fragmentează

conŃinutul;� Crearea unui mediu care organizează conŃinutul

de la un element prealabil la altul;� Crearea unui mediu coercitiv de către educatori.

Page 3: 1 Invatarea

ÎNVĂłAREA ACTIVĂ 3

7

b) Concep Ńia asupra înv ăŃăriiSe realizează prin asocierea S-R;Rolul imitaŃiei;Prin aproximări succesive.

c) Concep Ńia privind rolul educatoruluiIntervine frecvent în procesul deînvăŃare;Este un antrenor.

8

d) Concep Ńia asupra evalu ăriiAre în vedere atingerea obiectivelor operaŃionale;

Se realizează foarte frecvent;

Este adesea formativă şi uneori sumativă;

Priveşte produsul performanŃei.

e) Concep Ńia asupra elevuluiRăspunde la S din mediul extern;

Este activ;

Are o motivaŃie controlată prin întăriri externe.

9

2) Principiul interiorizăriiInteriorizăm în plan mintal operaŃii pe care le facemîn plan extern cu obiectele (Piaget).rolul activ al subiectului în procesul de cunoaştere;

utilizarea unui suport intuitiv în acest proces deinteriorizare;

Metodele activ-participative au consecinŃe în planulgândirii operatorii (educaŃie „a descoperirii active”).Piaget critica excesul de verbalism, care conduce

la „proliferarea de pseudonoŃiuni agăŃate decuvinte, fără semnificaŃii reale” ( 1975).

Page 4: 1 Invatarea

ÎNVĂłAREA ACTIVĂ 4

10

GALPERIN- etapele formării acŃiunilor mintale

1. “Familiarizarea cu sarcina învăŃării”-“fundamentul orientativ al acŃiunii”

2. ExecuŃia Momente:AcŃiunea cu obiectele;Limbaj extern pentru alŃii;Limbajul extern pentru sine;Limbajul intern.

3. Controlul final (există şi unul la nivelul celorlalte etape)

Teoria fundamenteaz ă învăŃarea prin descoperire.

11

3) ÎnvăŃarea prin descoperireMaterialul de învăŃat nu este prezentat în forma luifinală, ci reclamă, din partea celui care învaŃă, „oanumită activitate mentală (rearanjare,reorganizare sau transformare a materialului dat)”(Ausubel & Robinson ).

Avantaje:se realizează o transmitere eficientă a materiei;permite o evaluare a conştientizării celor învăŃate;implicată în rezolvarea de probleme;asigură un transfer al cunoştinŃelor;conduce la întărirea motivaŃiei învăŃării.

12

LIMITE ALE DESCOPERIRIISemnificaŃia ca produs exclusiv al descoperiri nonverbale (cauzată de uneleerori de logică).Orice cunoaştere reală este o descoperire făcută de sine însuşi (re-descoperirea de către fiecare generaŃie a culturii).Conştientizarea subverbală drept cheie a transferului ( înŃelegere nonverbală).Costuri mari, timp mai mare de realizare, nu se valorifică experienŃa copiilor.Capacitatea de rezolvare a problemelor-scop primordial al educaŃiei.„Fiecare copil- un gânditor creator”.Predarea expozitivă considerată autoritaristă (să recepteze materialul depredat cu spirit critic).Descoperirea organizează învăŃarea ulterioară (să fie bine structurată,simplificată şi programată algoritmic).Descoperirea ca unic generator al motivaŃiei şi încrederii în sine (motivaŃia nueste apanajul exlusiv al învăŃării prin descoperire).Concluzie: necesitatea unui echilibru în ceea ce priveştedirijarea/descoperirea în procesul de învăŃare ( descoperire planificată)

Page 5: 1 Invatarea

ÎNVĂłAREA ACTIVĂ 5

13

4) MotivaŃia învăŃării(J. Bruner)

Accent pe motiva Ńia intrinsec ă, ajutându-i săînŃeleagă mai rapid cele predate, descoperind„plăcerea unei acŃiuni depline şi eficiente”, formându-le„un sistem adecvat de atitudini şi valori privindactivitatea intelectuală în general” (1970 b).Mai întâi, să le stimulăm curiozitatea - un adevăratprototip al motivaŃiei intrinseci.În al doilea rând, va trebui să-i stimulăm pe copii săaspire spre competen Ńe, să facem din competenŃe omotivaŃie (R.W. White, 1959).În al treilea rând, motivaŃia intrinsecă se va dezvoltaprin schimbul de idei cu celilal Ńi.

14

Ausubel, Robinson- motiva Ńia

Impulsul cognitiv orientat spre sarcina didactică-prin conflict cognitiv;Afirmarea puternică a eului;TrebuinŃa de afiliere (aprobarea din partea altor persoane);MotivaŃia energizează şi urgentează învăŃarea;În lipsa motivaŃiei, trebuie găsite metode

să valorizăm ceea ce are bun fiecare elev.Utilizarea recompenselor şi pedepselor.

15

MEIRIEU ŞI MOTIVAłIA ÎNVĂłĂRII

MotivaŃia- un element minor în aparenŃă (lepresque-rien – V. Jankelevitch, 1981).Dar care constituie punctul arhimedic în teoriaînvăŃării.Acesta se situează în dorinŃa de a cunoaşte şi dea înŃelege, în curiozitatea specifică a copilului.Nu toate disciplinele şi conŃinuturile supuseînvăŃării se pretează la acelaşi tratament,deziluziile sunt uneori pe măsura speranŃelor.Rolul determinant al educatorului.

Page 6: 1 Invatarea

ÎNVĂłAREA ACTIVĂ 6

16

5)Re-construc Ńia experien Ńei anterioare (Robert Gagné)

DiferenŃele de nivel în pregătirea elevilor s-ardatora, în cea mai mare parte, premiselor anteriorînsuşite de către aceştia.

CapacităŃile prealabile ale elevilor au „o importanŃăcrucială” în stabilirea condiŃiilor interne ale învăŃăriişi a celor externe.

Planificarea acestor condiŃii presupune analiza„structurii înv ăŃării ” unui obiect „în funcŃie detipurile de învăŃare pe care le implică”.

17

Gagné şi tipurile învăŃării1. ÎnvăŃarea prin semnale (răspuns general şi

difuz);2. ÎnvăŃarea stimul-răspuns;3. ÎnlănŃuirea (lanŃ de stimuli-răspunsuri);4. AsociaŃia verbală ;5. ÎnvăŃarea prin discriminare (diferenŃiere);6. Însuşirea de noŃiuni;7. ÎnvăŃarea de reguli;8. Rezolvarea de probleme.

18

COGNITIVISMUL-CARACTERIZARE GENERALĂPrin termenul de cognitivism secircumscriu "un ansamblu de concepŃiipsihologice al căror obiect principaleste studiul proceselor de achiziŃie acunoştinŃelor şi de tratare ainformaŃiei." (Doron R., Parot F., 1999,DicŃionar de psihologie )

Page 7: 1 Invatarea

ÎNVĂłAREA ACTIVĂ 7

19

ÎNVĂłAREA COGNITIVISTĂ

� ce se întâmplă în "cutia neagră" a celui carerealizează actul învăŃării;

� conştientizarea proceselor mentalerealizate de experŃi în rezolvarea uneiprobleme;

� realizarea metacogniŃiei (de către elevi şicadre didactice);

� alternarea activităŃii expertului şi anovicelui în rezolvarea problemei;

� privilegierea învăŃării în grup.

20

A. GIORDAN- modelul alosteric

� Va insista asupra achiziŃiilor de care dispun elevii “înaintea oricărei lecŃii sistematice sau subiect de studiu”(concepŃii).

� O parte a acestor concepŃii vor fi folosite în procesul de învăŃare, alta va fi nefolosită.

� ÎnvăŃarea este un proces de structurare-destructurare, elaborare-reelaborare.

21

Ph.MEIRIEU- o pedagogie a subiectului

� Ce se întâmplă în “cutia neagră” a elevului?� Care sunt “operaŃiile mentale” implicate ?� ÎnvăŃarea ca depăşirea unui “obstacol

pedagogic”.� ÎnvăŃarea ca proiect personal al elevului.� Elaborarea unor dipozitive pedagogice

specifice diferitelor situaŃii de învăŃare.

Page 8: 1 Invatarea

ÎNVĂłAREA ACTIVĂ 8

22

6) De la învăŃarea în grup la învăŃarea individual ă

(Doise, Mugny)A cercetat rolul mediului social asupra dezvoltării structurilor cognitive ale individului.ÎnvăŃarea are loc pe baza unui conflict socio-cognitiv . CondiŃii: competenŃele iniŃiale şi cultivarea reciprocităŃii între cei care participă la învăŃare.SituaŃiile de învăŃare bazate pe cooperare sunt mai eficiente decât cele structurate competitiv .Realizarea învăŃării în grupuri neomogene .A-i pune pe elevi într-o varietate de situa Ńii de învăŃare

23

7) H. GARDNER-inteligenŃele multiple

� Pe baza observării unui număr mare şi variat de subiecŃi umani, a distins opt tipuri de inteligenŃe:1. Verbală / lingvistică;2. Vizuală / spaŃială;3. Logico-matematică;4. Corporală / kinestezică;5. Muzicală/ ritmică;6. Naturalistă;7. Intrapersonală;8. Interpersonală.

24

Gardner-implica Ńii pedagogice� Fiecare individ are un profil unic, expert în unele

inteligenŃe şi novice în altele.� SituaŃiile de învăŃare trebuie să valorifice

potenŃialul intelectual al individului.� Se pot organiza lecŃii de recapitulare, realizate în

echipă de profesori. Proiectul de grup.� Folosirea cadrului teoretic în înŃelegerea de către

copii a unor probleme majore (schimbările care au avut loc într-un oraş de-a lungul unui timp).

� Educatorul devine un animator, un strateg al situaŃiilor de învăŃare.

Page 9: 1 Invatarea

ÎNVĂłAREA ACTIVĂ 9

25

8) Defini Ńia problemei

Ea implică învăŃarea prin descoperireşi, de asemenea, că „cel ce învaŃă nutrebuie să aibă la dispoziŃie nici unprocedeu clar definit sau frecventexersat care să-l ducă de lacunoştinŃele pe care posedă lasoluŃionarea problemei.”(Ausubel şiRobinson);“Obstacol cognitiv”

26

Faze ale rezolv ării de problemePunerea problemeiDefinirea cerinŃelor problemei şi a punctului de plecareProcesul de umplere a „golului”

Procese şi concepte : informaŃii relevante (legi,reguli, generalizări etc); reguli de inferenŃă(explicite şi implicite, cu ajutorul cărora eleviiparcurge diferite demersuri rezolutive); strategiade rezolvare.Verificarea soluŃiei obŃinute

27

9) Rolul educatorului în învăŃare

Gagné apreciază că profesorul este „organizatorul (managerul) condiŃiilor de învăŃare”

Calitatea instruirii a fost definită ca „măsuraîn care prezentarea, explicarea şi ordonareaelementelor componente ale sarcinii deînvăŃat se apropie de condiŃiile optimenecesare unui anumit elev dat” (Carroll).

curba în „J”.

Page 10: 1 Invatarea

ÎNVĂłAREA ACTIVĂ 10

28

Giordan subliniază că rolul profesorului este„primordial şi de neînlocuit”: el este „organizatorulcondiŃiilor de învăŃare”.

Pe de altă parte, elevul este cel care trebuie săfacă efort de elaborare, de integrare, plecând „dela propriile lui structuri de gândire”.

Bruner „Orice idee, orice problemă şi orice sumăde cunoştinŃe pot fi predate într-o formă destul desimplă pentru ca orice elev să le poată înŃelegeîntr-o versiune recognoscibilă”.

29

Fiecărui stadiu de dezvoltare intelectuală îi corespunde „un mod propriu de a privi lumea înconjurătoare şi de a şi-o explica” (Bruner).

Activitatea de predare a profesorului trebuie să Ńină cont de acest mod în care copilul priveşte lumea înconjurătoare, să-l ajute de a trece treptat de la concret la „folosirea unor procedee de gândire cu un grad mai înalt de conceptualizare” (ib.).

Un asemenea demers didactic va grăbi progresul copilului în planul dezvoltării intelectuale.