Comportament organizational

Lector univ.dr.

DRĂGUŢ BOGDĂNEL

Cuprins:

I. COMPORTAMENT ORGANIZATIONALCAP.1 Management si comportament organizational II.COMPORTAMENT INDIVIDUALCAP.2 Individul din organizatieCAP.3 Elemente de evaluare si orientare a comportamentului in

organizatieCAP.4 Motivatia in munca III.COMPORTAMENT SOCIALCAP.5 Grupul si munca in echipaCAP.6 Comunicarea organizationala

CAP.1 Management si comportament organizational

1.1. Definirea si obiectivele comportamentului organizational 1.2. Roluri specifice indeplinite de manager 1.3. Activitatile tipic manageriale si succesul organizatiei

CAP.1 Management si comportament organizational

1.1. Definirea si obiectivele comportamentului organizational

Comportamentul organizational este disciplina care studiaza atitudinile si comportamentele indivizilor si grupurilor in cadrul organizatiilor pentru a asigura functionarea lor eficienta si adaptarea la schimbare.

Obiectul de studiu al disciplinei il constituie comportamentul individual si de grup manifestat in cadrul organizatiei.

Ce este comportamentul organizaţional?

… studiul şi înţelegerea comportamentului

individual şi de grup, a modelelor şi structurilor

pentru a îmbunătăţi performanţa şi eficienţa

organizaţiei

Domeniul de studiu al comportamentului organizaţional

comportamentul oamenilor;procesul de management;contextul organizaţional în care are loc procesul de management;procesele organizaţionale şi munca;interacţiunile cu mediul extern din care face parte organizaţia

Mediu

Mediu

Grupuri

Organizaţii

Indivizi

Niveluri de analiză a comportamentului organizaţional

individul. O organizaţie, înainte de toate, este un ansamblu de indivizi care interacţionează. Fiecare persoană este unică şi se caracterizează prin personalitate, valori, atitudini, aptitudini şi abilităţi, aşteptări şi experienţe care îi sunt proprii;

grupul. Organizaţia tinde să canalizeze energia indivizilor cu ajutorul unei diversităţi de grupuri. Studiul comportamentului social în organizaţii nu se limitează, însă, doar la construirea grupurilor şi echipelor de muncă astfel încât să se obţină un maxim de performanţă organizaţională, ci şi la înţelegerea şi explicarea comportamentului social informal ca şi a unor procese organizaţionale care afectează grupurile, precum comunicare, conflict, putere şi leadership;

organizaţia în ansamblu. Această componentă înglobează studierea relaţiei organizaţie-mediu şi a unor aspecte organizaţionale generale ca şi cultura organizaţională, strategia, structura organizaţiei şi legătura dintre acestea şi comportamentul indivizilor şi grupurilor din organizaţie.

Mediul influenţează organizaţia prin dezvoltare tehnologică şi ştiinţifică, fluctuaţii economice, influenţe sociale şi culturale şi acţiuni guvernamentale. Efectele operaţiilor organizaţiei în mediul său sunt reflectate de valorificarea oportunităţilor şi diminuarea riscurilor, respectiv atingerea cu succes a scopurilor şi obiectivelor.

Rata crescută a schimbării factorilor de mediu subliniază nevoia de a studia organizaţia per total şi proceseleprin care organizaţia încearcă să se adapteze cerinţelor externe.

Există două abordări ale înţelegerii comportamentului uman în organizaţii care sunt legate dar contrastează una cu cealaltă:

Abordarea psihologică

Abordarea sociologică

Abordarea psihologică pune accentul pe indivizii din care este formată organizaţia. Aspectele psihologice sunt importante dar, prin ele însele, oferă o privire prea îngustă pentru înţelegerea comportamentului organizaţional. Ceea ce interesează nu este complexitatea caracteristicilor şi diferenţelor dintre indivizi în sine ci comportamentul şi managementul oamenilor într-un cadru organizaţional.

Abordarea sociologică este orientată spre comportamentul oamenilor în societate. Aspectele sociologice sunt importante şi o serie de autori tind să critice ideile tradiţionale despre organizaţii şi management.

Woodman precizează că „... o posibilitate de a vedea de ce oamenii se comportă într-un anumit fel este aceea de a privi organizaţia ca un iceberg. Ceea ce scufundă navele nu este întotdeauna ceea ce marinarii pot să vadă, ci mai degrabă ceea ce nu pot să vadă.”

Obiective formale

Resurse financiare

Competenţe şi abilităţi de suprafaţă

Clienţi

Reguli şi norme

Facilităţi fizice

Tehnologie

Aspecte formale

Aspecte comportamentaleAtitudini

Comunicare

Echipe informale

Personalităţi

Comportament politic

Conflicte

Competenţe şi abilităţi de bază

Icebergul organizaţional

De ce să studiem comportamentul organizaţional

înţelegerea mai bună a propriei persoane cât şi

a altor oameni într-un context legat în principal de

muncă

pentru a fi un manager eficient este necesară o

combinaţie de cunoştinţe şi experienţă

„învăţarea experienţială”

se referă la a învăţa din propriile experienţea fi capabil să înveţi din propria experienţă e o abilitate valoroasă.

Studiul comportamentului organizaţional nu produce principii călăuzitoare ci mai degrabă o serie de afirmaţii a căror explicaţie depinde de situaţie.

Comportamentul organizaţional nu este doar un simplu „bun simţ”

„Angajaţii satisfăcuţi de posturile lor tind să fie mai productivi decât cei mai puţin satisfăcuţi.”

„Toţi angajaţii preferă posturi interesante şi care să-i stimuleze.”

„Liderii organizaţionali eficace au trăsături de personalitate identice.”

Surse pentru opinii incorecte:

1) Suprageneralizarea – tendinţa de a crede că experienţa personală este aplicabilă şi altora şi chiar împărtăşită de aceştia.2) Practica organizaţională – a crede că dacă organizaţiile folosesc o anumită practică aceasta poate fi acceptată ca general valabilă.3) Atenţia mediilor de informare care pot să aducă idei foarte simplificate despre relaţiile dintre oameni şi organizaţii.4) Judecăţile de valoare – valorile proprii, ceea ce simţim că este bine sau rău,corect sau greşit influenţează părerile despre ceea ce ar trebui să se întâmple şi ceea ce se întâmplă în organizaţii. Sistemele de valori diferă în funcţie de trecut şi poziţia socială a individului. De asemenea valorile se modifică în timp.

Abordarea contextuală în comportamentul organizaţional respinge ideea că principii universale pot fi aplicate în varii situaţii:

explică de ce nu există un „cel mai bun mod” există o mulţime de comportamente care pot să fie potrivite pentru o anumită situaţie învaţă managerii să trateze problemele în contextul situaţiei date „Dacă îi dai unei persoane un peşte o vei hrăni pentru o zi. Dacă o vei învăţa să pescuiască o vei hrăni pentru o viaţă.”

Organizaţiile – cadru de muncă

Formal, organizaţia este definită ca o grupare de indivizi care muncesc împreună într-o diviziune a muncii pentru a atinge un scop comun.

Gary Johns le defineşte ca şi „invenţii sociale destinate realizării unor scopuri comune prin efort de grup”.

Organizaţia este un mediu social al cărui scop este de a produce bunuri sau servicii prin intermediul coordonării eforturilor indivizilor şi a grupurilor din care este compusă.

un ansamblul de resurse umane, materiale, financiare şi informaţionale, reunite şi funcţionând în vederea realizării unui scop

Scopul , misiunea şi strategiile organizaţiilor

Scopul unei organizaţii este cel mai adesea definit prin aceea că organizaţia creează bunuri şi servicii pentru clienţi.

Putem include aici şi organizaţiile nonprofit care oferă servicii pentru beneficiul public: educaţie, ocrotirea sănătăţii, justiţie, construcţii şi întreţinerea drumurilor etc.

Misiunile sunt scrise pentru a comunica o viziune clară asupra a ceea ce doreşte organizaţia pe termen lung – obiective pe termen lung şi aspiraţii.

Misiunea şi formularea misiunii au menirea de a concentra atenţia, atât a membrilor organizaţiei cât şi a celor din exterior asupra scopului.

Dat fiind un scop şi o viziune organizaţiile pun în aplicare o serie de strategii pentru a le îndeplini. Strategiile trebuie să fie bine formulate şi implementate pentru ca organizaţiile să aibă succes în mediul concurenţial.

Oameni şi sisteme de lucru

Liderii organizaţiilor din zilele noastre recunosc importanţa oamenilor şi îi pun pe primul loc.

În acelaşi timp înţeleg semnificaţia ideii că oamenii sunt bunul cel mai de preţ al unei organizaţii.

Comportamentul organizaţional pune accent pe capitalul intelectual ca fiind reprezentat de suma cunoştinţelor, expertizei şi implicării de care dă dovadă forţa de muncă a unei organizaţii.

Oamenii sunt resurse umane care prin cunoştinţele şi performanţa lor reuşesc să îndeplinească scopul, misiunea şi strategiile organizaţiei.

Numai prin efort uman pot fi transformate celelalte resurse.

Organizaţiile sunt văzute ca sisteme deschise care obţin resurse – intrări din mediu şi le folosesc pentru a le transforma în ieşiri – bunuri şi servicii care sunt returnate în mediu.

1.2. Roluri specifice indeplinite de manager

Domeniul relatiilor interpresonale Simbol Lider Agent de legaturaDomeniul informational Observator activ Furnizor de informatii Purtator de cuvantDomeniul decizional Antreprenor Factor de reglementare Alocator de resurse Negociator

1.3. Activitatile tipic manageriale si succesul organizatiei

Managerii desfasoara patru tipuri de activitati:

Comunicarea de rutina

Managementul traditional

Actiunea asupra retelelor

Managementul resurselor umane

Relatia dintre succesul managerial si accentul pus pe diverse activitati:

Succesul personal este concretizat in urcarea rapida in ierarhia organizationala

Succesul organizational se concretizeaza in eficacitatea organizatiei, satisfactia si devotamentul subordonatilor

Întrebări şi activităţi practice:

De ce este important comportamentul organizaţional?

Care sunt cele patru dimensiuni care influenţează comportamentul organizaţional? Oferiţi exemple pentru fiecare.

Cum aţi răspunde cuiva care ar spune „O organizaţie nu are obiective, numai oamenii au obiective”?

Un obiectiv al comportamentului organizaţional este de a controla comportamentul. Ce părere aveţi despre moralitatea unei persoane care influenţează şi controlează comportamentul altora?