- 1 -

MIHAIL DRUMEŞ

SCRISOARE DESCRISOARE DE DRAGOSTEDRAGOSTE

Editura: Jurnalul Na ionalţ2009

- 2 -

Cuprins

PARTEA ÎNTÂI ...................................................... 5 Un b iat şi o fat se întâlnesc, se iubesc şi se iauă ă .. 5

CAPITOLUL 1 ..................................................................................... 6 Elev de liceu şi student .......................................................................... 6 CAPITOLUL 2 ................................................................................... 28 Amintirile unei şcolăriţe ...................................................................... 28 CAPITOLUL 3 ................................................................................... 50 Necunoscuta ........................................................................................ 50 CAPITOLUL 4 ................................................................................... 53 O convorbire în tren ............................................................................ 53 CAPITOLUL 5 ................................................................................... 59 Cinema Fantasio .................................................................................. 59 CAPITOLUL 6 ................................................................................... 84 Lanţul eşecurilor ................................................................................. 84 CAPITOLUL 7 ................................................................................. 139 Tribulaţiile iubirii .............................................................................. 139

PARTEA A DOUA ............................................... 166 CAPITOLUL 1 ................................................................................. 167 O soţie „activă” ................................................................................. 167 CAPITOLUL 2 ................................................................................. 177 „Profesia de soţie” ............................................................................. 177 CAPITOLUL 3 ................................................................................. 188 Fiica lui Apelevianu .......................................................................... 188 CAPITOLUL 4 ................................................................................. 213 Scrisoarea .......................................................................................... 213 CAPITOLUL 5 ................................................................................. 218 Alarma ............................................................................................... 218 CAPITOLUL 6 ................................................................................. 224 Învoiala .............................................................................................. 224 CAPITOLUL 7 ................................................................................. 231 O căsnicie sfărâmată ......................................................................... 231 CAPITOLUL 8 ................................................................................. 252 Codaşă la măritiş ............................................................................... 252

- 3 -

CAPITOLUL 9 ................................................................................. 256 Ciudatele căi ale vieţii ....................................................................... 256 CAPITOLUL 10 ............................................................................... 263 Nuntă particulară ............................................................................... 263 CAPITOLUL 11 ............................................................................... 279 Recăsătorită la Paris .......................................................................... 279

PARTEA A TREIA .............................................. 288 Dragostea c lcat în picioare se r zbun , iar cel ceă ă ă ă a c lcat greşit pierde totulă ............................... 288

CAPITOLUL 1 ................................................................................. 289 Pisc şi prăpastie ................................................................................. 289 CAPITOLUL 2 ................................................................................ 320 Montefiore ......................................................................................... 320 CAPITOLUL 3 ................................................................................. 325 O întâlnire neaşteptată ....................................................................... 325 CAPITOLUL 4 ................................................................................. 337 Alba noapte ....................................................................................... 337 CAPITOLUL 5 ................................................................................. 360 Sinucigaşii ......................................................................................... 360 CAPITOLUL 6 ................................................................................. 363 Pentru ce? .......................................................................................... 363

- 4 -

PARTEA ÎNTÂI

Un b iat şi o fat se întâlnesc, seă ă iubesc şi se iau

- 5 -

CAPITOLUL 1

Elev de liceu şi student

Din confesiunile lui Dinu Gherghel

ITata şi mama erau înv tori în comuna Apelevii dinăţă

jude ul Romana i. P rin ii lor au fost tot înv tori. Şi chiarţ ţ ă ţ ăţă bunicul dinspre partea mamei. Cobor, aşadar, din trei genera ii de dasc li. Dac tr ia tata, poate ajungeam şiţ ă ă ă eu înv tor. A murit în r zboiul din 1916.ăţă ă

Mama şi cu mine, r maşi sub ocupa ia nem easc , amă ţ ţ ă dus-o tare greu. Eu abia terminasem patru clase la Şcoala Normal din Craiova. Ea, deşi n-are nici patruzeci de ani,ă s-a gârbovit, arat ca o femeie b trân . Sufer de inim ,ă ă ă ă ă de stomac, de pl mâni. Vai de zilele ei! Parc toate bolileă ă şi-au dat întâlnire în trupul ei firav! Vestea c tata s-aă stins în Moldova a fost o lovitur de m ciuc drept înă ă ă moalele capului. Şi, ca o culme a nenorocirii, mai trebuie s r bd m şi de foame.ă ă ă

Leafa nu primeşte de nic ieri, şcoala au transformat-oă în cazarm pentru ocupan ii nem i. Noroc c oamenii dină ţ ţ ă sat ne mai întind o mân de ajutor, fiecare dup putere.ă ă Dar nici ei n-au de unde. Odat , in minte, o s pt mână ţ ă ă ă întreag ne-am hr nit cu pâine f cut din t râ e. Până ă ă ă ă ţ ă atunci, habar n-aveam c se poate face pâine din t râ e.ă ă ţ

Nu numai noi, ci toat lumea din sat o ducea greu.ă Doar o singur f ptur a dat grijile la spate: boieroaicaă ă ă Elencu. O cheam , de fapt, Elena. Nu ştiu nici pân acumă ă de ce s tenii îi spun Elencu. Nu locuieşte chiar la Apelevii,ă

- 6 -

are conacul ceva mai departe, la vreo trei kilometri de sat. B rbatul ei, Barbu Apelevianu, s-a refugiat înă Moldova, la Iaşi, cu feti a, singura odrasl a familiei.ţ ă Boieroaica nu şi nu, c ea nu pleac prin str ini cu cortul,ă ă ă c nu-şi las averea vraişte pe mâna slugilor, s seă ă ă aleag praful şi pulberea de bunuri. A r mas pe loc,ă ă neclintit , s in piept urgiei. Ştie germana de când eraă ă ţ ă mic , de la d daca ei, şi o s se-n eleag cu nem ii, că ă ă ţ ă ţ ă doar sunt popor civilizat. E aprig şi nu-mi dau seama deă ce în mintea mea o asemuiesc mereu cu vestita Doamnă Chiajna.

În tot timpul restriştei, are cartirui i la conac ofi eri fieţ ţ germani, fie austrieci, aşa c jocurile de c r i, seratele şiă ă ţ petrecerile se in lan .ţ ţ

Trimis de mama, m duceam uneori la „curte” după ă alimente. Boieroaica, ce-i drept, porunceşte câteodată arga ilor s -mi umple traista cu fain ori m lai, ca s nuţ ă ă ă ă murim de foame, dar m izgoneşte, în cele din urm . O fiă ă fost sup rat , probabil i se întâmplase ceva. Strig laă ă ă mine, ca scoas din min i:ă ţ

Ispr veşte odat cu cerşetoria! Dac te mai prind― ă ă ă pe-aici, î i rup picioarele, pui de n pârc !...ţ ă ă

Şi le porunceşte slugilor s nu m mai lase s intru laă ă ă curte.

L sa i, c nu mai vin, îi spun, s getând-o crunt din― ă ţ ă ă ochi.

Ruşinat pân în m duva oaselor c fusesem izgonit şi,ă ă ă mai ales, c m f cuse pui de n pârc m rog, de ce puiă ă ă ă ă ă de n pârc ? -, fac calea-ntoars . Când dau s ies peă ă ă ă poart , întorc duşm nos capul şi scuip spre castel. Nu ştiuă ă dac a observat gestul. M bucuram dac îl observa.ă ă ă Uriaşa cl dire cu zeci de od i şi saloane, s tot zbori cuă ă ă avionul prin ele, parc tresare zgâl âit sub putereaă ţ ă dispre ului meu.ţ

Cui i-ar fi tr snit prin minte c acest conac va deveni,ă ă cândva, al meu? O, cât de ciudate sunt c ile vie ii!ă ţ

- 7 -

Ceea ce mi-a r mas adânc întip rit în minte de pe urmaă ă calamit ii r zboiului a fost o stare de nelinişte în privin aăţ ă ţ zilei de mâine. Grija aceasta nu m-a sl bit nici când nuă aveam asigurat existen a, nici când am ajuns putred deă ţ bogat. Devenise o stare permanent , aş zice un organă special al f pturii mele, c ruia îi sim eam oricândă ă ţ prezen a şi care, în orice ocazie, trebuia s -şi spunţ ă ă cuvântul s u autorizat.ă

R zboiul şi-a dat sufletul, pacea mult aşteptat seă ă încheie. Via a începe s curg iar pe vechea-i albie.ţ ă ă Şcolile îşi redeschid por ile z vorâte doi ani de zile. Darţ ă eu nu mai vreau s m fac înv tor. Lucrul nu-i preaă ă ăţă anevoios: un examen de diferen la câteva materii şiţă iat -m trecut într-a cincea la Liceul „Carol I” din Craiova.ă ă Mama nu se împotriveşte fiindc râvnesc mai sus decâtă p rin ii. E, pesemne, şi ea s tul de atâta apostolat şiă ţ ă ă mizerie, între inerea şi taxele şcolare se rezolv şi ele,ţ ă c ci pun mâna pe o burs de stat, ca orfan de r zboi. Laă ă ă drept vorbind, o ob in destul de scump, cu pre ul vie iiţ ţ ţ tat lui meu.ă

În cursul superior, am un coleg de clas care poart ună ă nume sonor şi destul de cunoscut pentru mine. îl strig laă catalog Apelevianu I. Relu. Ştiu c boierul nostru,ă Apelevianu, are un frate, undeva, prin p r ileă ţ Mehedin iului. Aşadar, acest Relu trebuie s fie odraslaţ ă acelui moşier. îi ascund c sunt de fel din Apelevii. Nu-miă vine deloc la îndemân s m priveasc de sus, dându-şiă ă ă ă aere de superioritate, fiindc se trage din nobilimeaă rural . Ce, naşterea presupune vreun merit? îi spun că ă tata a fost maior în armat , c în urma actelor de eroismă ă pe care le-a s vârşit l-au avansat colonel, iar în lupta deă la Muncel, unde nem ii au fost zdrobi i, tata şi-a pierdutţ ţ via a, r pus de un şrapnel. L-au decorat post-mortem cuţ ă „Mihai Viteazul”.

Adev rul e c bietul tata n-avea decât gradul deă ă sublocotenent în rezerv şi murise nu luptând, ciă

- 8 -

contaminat de tifos exantematic, un duşman mai puternic decât armata german din Moldova.ă

N scocirile mele nu-mi place deloc s le spun minciuniă ă se înmul esc ca ciupercile, îns nu impresioneaz peţ ă ă nimeni. Mul i îşi pierduser via a în r zboi! Cât priveşteţ ă ţ ă actele de vitejie care nu se v d cu ochii, cine s le maiă ă in minte?ţ ă

Dau sfoar printre colegi c mama are o moşioară ă ă arendat undeva într-o comun din sudul Olteniei, nuă ă departe de Dun re, şi tr ieşte din venitul ei. Asta nu-iă ă înc nimic. Din pricina acestui nesuferit de coleg, seă petrece în mine un fenomen care îmi d mult de furc .ă ă Chiar din prima zi, când „Moş Goriot” de francez îlă scoate la lec ie, Relu turuie la perfec ie conjug rile. Cât îlţ ţ ă suceşte şi-l învârteşte profesorul, nu-i chip s -l încurce.ă Pân la urm , îl felicit în auzul clasei întregi:ă ă ă

Bravo, Apelevianu, î i dau nota 10!― ţUrm resc din banc , numai ochi şi urechi, examinareaă ă

lui Relu. Nu ştiu cum de nu m îmboln vesc. Sunt fiert,ă ă roşu de invidie, în stare s -l sugrum pe colegul care a dată r spunsuri atât de perfecte. Uneori îmi vin în fire,ă ra ionez, parc , mai s n tos. Ştiu, îmi dau seama, cţ ă ă ă ă franceza e pentru el o joac de fiecare zi, fiindc oă ă cunoaşte din familie. Dar asta n-aş zice c e o consolareă pentru mine.

Ce-i de f cut ? Nimic alta decât s m-aşez cu burta peă ă carte. De aceea, m-apuc şi înv zi şi noapte, noapte şi zi,ăţ ca un disperat care va fi osândit la moarte dac nu i-o iaă rivalului înainte la înv tur , dac eu, Gherghel -ăţă ă ă pric jitul, nu voi fi deasupra odraslei Apelevienilor.ă Crâncena invidie care m copleşeşte şi-mi ia min ile e,ă ţ far doar şi poate, prima treapt a sc rii pe care încerc s-ă ă ăo urc. Acest suiş al ambi iei, sprijinit de o for organicţ ţă ă uriaş , nu pare lipsit de sens la o analiz mai atent .ă ă ă Admit ca al i colegi s m dep şeasc la înv tur , nu-ţ ă ă ă ă ăţă ămi pas de ei... Ins Relu n-are voie s mi-o ia înainte.ă ă ă

- 9 -

Nu! Pentru nimic în lume!... Nu pot s -i iert meritele, înă ruptul capului.

Îmi dau destul de bine seama c nu numai invidia şiă ambi ia m înverşuneaz împotriva acestui coleg, ci şiţ ă ă ura. E, în orice caz, un sentiment complex, febril, care nu m va sl bi de-a lungul anilor. Şi continui a înv a peă ă ăţ deşelate, amestecând ziua cu noaptea, pân la istovire. Eă curat nebunie, recunosc, dar nu pot face altfel.ă

În nop ile mele albe, mult îmi dau de gândit cele douţ ă procese sufleteşti care m h r uiesc: chinuitoarea teamă ă ţ ă a zilei de mâine şi organica nevoie de a-l domina pe Relu. Se leag aceste acte unul de cel lalt ? Sigur c da, altfel,ă ă ă ura mea mocnit împotriva lui Relu ar p rea de neîn eles.ă ă ţ S mân a acestui sentiment c zuse pe teren fertil înă ţ ă timpul r zboiului, când dup cum spuneam trimis laă ― ă ― boieroaica Elencu s -i cer un ciur de fain , ea mă ă ă izgonise. Am uitat s adaug c un dul u sc pat nu ştiuă ă ă ă cum din lan era cât p-aci s m sfâşie, dac nu-lţ ă ă ă pocneam în cap cu o scurt tur de lemn g sit peă ă ă ă neaşteptate. Dul ul a fugit schel l ind jalnic, şi eu, totă ă ă aşa, am zbughit-o pe poart .ă

De-atunci n-am mai c lcat pe la castel. Ura mi-aă încol it, cuprinzând tot ceea ce avea vreo leg tur cuţ ă ă Apelevienii de pretutindeni. Aşa se explic aversiuneaă mea fa de Relu, care niciodat n-a ştiut ce sentimenteţă ă nutresc împotriv -i. Încolo, m port destul de corect cu el,ă ă schimb m între noi fraze uzuale, îns evit sistematic oă ă apropiere care n-ar duce nic ieri. Suntem numai colegi deă clas , atâta tot. De altfel, nici Relu nu-mi întinde vreoă punte, ci st fa de mine într-o rezerv care se poateă ţă ă schimba în orice.

Dup vacan a de Cr ciun, ceva neprev zut îmi vine înă ţ ă ă ajutor. Aflu c în oraş e o fran uzoaic get-beget, careă ţ ă primeşte b ie i în gazd . M mut far întârziere la ea. Areă ţ ă ă ă o nepoat , Jeannine, sosit de curând din Fran a. Nu ştieă ă ţ o boab româneşte. E exact ceea ce îmi trebuie.ă Bineîn eles, pun numaidecât mâna pe pre ioasa comoar .ţ ţ ă

- 10 -

De la Jeannine înv de drag limba lui Moliere, precum şiăţ alte lucruri pe care înc nu le ştiam...ă

În sfârşit, marea r splată ă care m unge cu miere peă suflet nu z boveşte s vin pe firul timpului. În ziua aceeaă ă ă

14 mai 1919, mi-o amintesc perfect „Moş Goriot” m― ― ă scoate la tabl . Culmea ciud eniei: îl pofteşte şi peă ăţ Apelevianu odat cu mine. Spun „culmea ciud eniei”,ă ăţ pentru c profesorul nostru n-are obicei s examinezeă ă decât un singur elev. Ce l-o fi g sit de ast dat s neă ă ă ă scoat pe amândoi la lec ie?ă ţ

Examinarea ine mai bine de o jum tate de or . Nuţ ă ă r mân de c ru , m in dârz tot timpul. Vas zic ,ă ă ţă ă ţ ă ă egalitate pân acum. Şi, deodat , când m aştept maiă ă ă pu in, adversarul confund o poezie de Verlaine,ţ ă atribuind-o lui Baudelaire. Iii, m mulic Doamne, l-amă ă b gat în cof !ă ă

Greşeal ! ripostez, f r a-i da r gaz s -şi îndrepte― ă ă ă ă ă eroarea. Chanson d'automne nu e de Baudelaire, ci de Verlaine. E drept c şi Baudelaire are o poezie Chantă d'automne. Dar asta e altceva!

Confuzia nu e chiar atât de grav , îns foarte bine-ă ăvenit , c ci iau un mic avans fa de potrivnic. Pentruă ă ţă toat clasa e o dovad peremptorie c am r spuns maiă ă ă ă bine decât el. „Moş Goriot” judec tot aşa: îmi pune notaă 10, iar colegului meu 9. Are totuşi o re inere:ţ

Ar trebui, b ie i, s v consider pe amândoi de― ă ţ ă ă aceeaşi for ! Dar apreciez c Gherghel a depus eforturiţă ă mai mari decât tine, Apelevianu, care vorbeşti franceza în familie.

Am s rit în sus ca fript:ă V înşela i, domnule profesor, şi eu vorbesc franceza― ă ţ

în familie...E o grav impruden din parte-mi! Singur îmi tai cracaă ţă

de sub picioare! Dar nevoia organic de a modificaă realitatea pe m sura dorin elor mele actuale nu cunoaşteă ţ margini, merge pân la mistificare.ă

- 11 -

În recrea ie, culmea-culmilor. Relu m felicit . Şi pareţ ă ă voios, sincer, deschis! Nu descop r pe fa a lui nici urmă ţ ă de invidie. Faptul m uluieşte, de-a dreptul! Cine seă aştepta la o astfel de comportare leal din partea lui ? Mă ă jur pe to i sfin ii din calendar c eu n-aş fi f cut aşa ceva!ţ ţ ă ă Dar trebuie s recunosc, n-am încotro, c el, având oă ă educa ie aristocratic , ştie s se poarte în toate ocaziileţ ă ă ca un adev rat gentleman.ă

De altfel, Relu mai are şi alte superiorit i asupra mea.ăţ De pild , ştie pe de rost nenum rate poezii din clasiciiă ă francezi, pe care le debiteaz far efort în oriceă ă împrejurare. M mir cum a memorat atâtea mii deă versuri! Şi pentru ce? Dar râvna mea de a-l întrece pe toate planurile nu se împiedic nici de stupidit i. Mă ăţ ă apuc şi eu s înv pe dinafar poezii fran uzeşti, mai alesă ăţ ă ţ c g sisem la Jeannine o antologie a clasicilor francezi.ă ă

La unele materii, în special, la matematici şi fizico-chimie, Relu se dovedeşte surprinz tor de slab. Aici îlă c l resc zdrav n. Şi mai am o „superioritate”: scriu maiă ă ă frumos decât el. Incomparabil mai frumos! Chiar profesorul de desen şi caligrafie se mir de această ă îndemânare a mea. Pot s aştern litere ca de tipar, f ră ă ă mult osteneal . Dobândisem de mic aceast dexteritate.ă ă ă Mi se p rea foarte firesc, ca şi când mi s-ar fi cuvenit deă drept. De altfel, nici nu ştiu dac îmi va folosi vreodat ,ă ă pentru c nu-mi trece deloc prin minte s m fac caligraf.ă ă ă La desenul propriu-zis sunt mediocru.

Numai în ceea ce priveşte frumuse ea fizic nu pot s -lţ ă ă dep şesc pe Relu, n-am cum! E chipeş, afurisitul, ca oă vedet de cinema! N-am v zut la altcineva p r mai negruă ă ă şi mai str lucitor, ochi mai mari şi luminoşi şi un trup trasă prin inel aşa cum are el. Cu s n tatea îns o duce prost,ă ă ă lipseşte uneori de la şcoal , ba gastrit , ba criz de ficat.ă ă ă În schimb, eu s n tos tun, nicio boal nu se lipeşte de― ă ă ă mine.

- 12 -

Odat m întreab dac am fost în str in tate! Cum s -ă ă ă ă ă ă ăi spun c nici nu c lcasem cu piciorul peste hotare?ă ă Doamne p zeşte! Îi r spund:ă ă

Am stat un an la Paris, când eram mic, împreun cu― ă unchiu-meu.

Pe ce strad ? m descoase.― ă ă Pe rue Danton 21, în Montmartre.―

Am re inut asta de la Jeannine. Ea locuise la aceastţ ă adres .ă

Ce-i unchiul t u?― ă Cum, nu ştii? Acum a ajuns ditamai ministrul! N-ai―

auzit de Dimitrie Gherghel?Desigur, auzise, cum nu? întâmplarea f cuse ca ună

membru marcant al guvernului de pe atunci s poarteă acelaşi nume de familie ca şi mine. Nu eram niciun fel de rud cu el. Dar Relu, naivul, crede şi asta! Le crede peă toate.

Orgoliul meu nes ios pluteşte într-o c ldu baie deăţ ă ţă satisfac ie, datorit acestor mistific ri necontenite.ţ ă ă

IIAbia dup terminarea liceului, Relu dispare dină

actualitatea mea. Desigur, plecase la Paris, s -şi urmezeă studiile universitare. To i feciorii de bani gata ca elţ nimereau, de regul , în capitala Fran ei, ca s se întoarcă ţ ă ă de acolo cu o patalama.

Ciudat, foarte ciudat: îmi pare r u c nu mai suntemă ă colegi.

Chiar destul de r u! El nu era numai calul meu deă b taie, ci o surs vie care îmi trezea ambi iile şi chiar leă ă ţ între inea pân la epuizare.ţ ă

Eu nu pot pleca în str in tate. M înscriu la Facultateaă ă ă de Drept din Bucureşti, far s m gândesc la avocatură ă ă ă sau la vreo func ie administrativ . Urma alege, îmi spun,ţ ă de ce aş opta de pe acum pentru o profesie anume? Îmi place s audiez prelegeri şi la Facultatea de Filozofie şiă

- 13 -

Litere, unde sunt câ iva profesori a c ror faim a trecutţ ă ă de mult grani ele. Acolo ascult o prelegere despreţ naşterea lui zero, care, pur şi simplu, m uluieşte. Timpă de o or şi jum tate, un tân r conferen iar, stând peă ă ă ţ scaun, nemişcat, vorbeşte de evolu ia în gândireaţ matematic a omenirii a acelui miraculos fenomen careă se cheam zero. Frazele îi curg izvor din gur , aşa deă ă perfecte, de parc le-ar citi de undeva dintr-o carteă nev zut care-i st dinaintea ochilor. „Ce creieră ă ă organizat! gândesc r pit de elocin . Sunt sigur c nu voiă ţă ă putea vorbi niciodat aşa de fluent, jonglând cu no iuniă ţ abstracte, aproape imposibil de îmbr cat în hainaă cuvântului."

Cu toate astea, nu exclud profesoratul de pe lista profesiunilor probabile, pentru c şi eu am cât de cât ă ― ― darul vorbirii.

În primul an de facultate, locuiesc la c minulă studen esc din strada Sfin ii Voievozi. La prânz m nânc laţ ţ ă cantina Gutenberg, iar seara, pe unde apuc. Nu-mi place nici la c min, nici la cantin . Pretutindeni g l gie, chefuriă ă ă ă şi, mai ales, risip de timp. Singurul „student”ă conştiincios e chiar portarul c minului, Ilie Brotac, un omă trecut de 40 de ani, care are cinci diplome şi acum se preg teşte pentru al şaselea doctorat. F cuse dreptul,ă ă filologia clasic , cea modern , electrotehnica şi filozofia.ă ă Dup astea, se apucase de matematici. Ca portar aveaă leafa şi, mai ales, timp berechet s tot studieze. Dacă ă vreunul dintre studen i nu ştie ceva, fuge la el.ţ

Nene Brotac, ajut -m s descurc problema asta...― ă ă ăŞi Ilie Brotac, tob de carte, îl lumineaz pe totă ă

studentul cu ştiin a sa. Mi-e tare simpatic, îns nu potţ ă în elege meteahna lui de a acumula diplome universitare.ţ Odat îi pun întrebarea:ă

De ce, nene Brotacule, nu- i iei o slujb onorabil , la― ţ ă ă nivelul dumitale, ci te complaci s r mâi într-un serviciuă ă minor?

- 14 -

N-am încotro, mânzule! Suf r incomensurabil de― ă sete!

Cum adic ... sete ?― ă Da, sete de... cunoaştere. Adev rat boal , greu de― ă ă ă

vindecat, pentru c î i produce o bucurie imens ...ă ţ ăÎn eleg. Datorit exemplului s u magnific, m hot r scţ ă ă ă ă ă

şi eu s fac dou doctorate: în drept şi litere. Povesteaă ă doctoratului în litere e ceva mai complicat . Într-o sear ,ă ă pe când îl citeam pe Emile Faguet, îmi vine în minte o idee n struşnic : ce-ar fi s fac o istorie a literaturiiă ă ă universale? Noi nu avem înc o asemenea lucrare şi de ceă n-aş scrie-o eu? îmi dau seama, fireşte, de imensitatea ei, mi-ar trebui vreo 10-15 ani de munc , poate mai mult. Şi,ă ce-i cu asta? Îi consacru, la urma urmei, toat existen a.ă ţ Atunci ştiu c las drept moştenire o oper de careă ă viitorimea va ine seama, în loc s m strecor neştiut prinţ ă ă via ca prin pustiul Saharei...ţă

Ideea prinde aripi, m pasioneaz , nop i întregi esă ă ţ ţ febril planuri: ce va cuprinde primul volum, apoi al doilea şi aşa ajung la şaptesprezece volume compacte. M cară de-aş fi sigur c vor fi numai atâtea!ă

M gândesc la Relu! Uite, sta, prin situa ia luiă ă ţ privilegiat , se poate apuca de o asemenea muncă ă gigantic , far s -l doar capul. Numai c prin creierii luiă ă ă ă ă nu se plimb idei ca asta. Pe când eu trebuie, în primulă rând, s -mi asigur existen a şi abia dup aceea să ţ ă ă consacru operei mele timpul r mas liber.ă

Dar, nu! Nu se poate! Voi da o lovitur cu însur toarea,ă ă altfel nu ajung st pânul timpului meu, şi, în acest caz,ă şansele unui asemenea proiect se micşoreaz , dac nuă ă dispar chiar cu totul.

Dup planul meu provizoriu, primul volum va fiă consacrat indienilor, al doilea grecilor antici. îi propun― profesorului meu s tratez în teza de doctorat materiaă acestui al doilea tom (Homer, Hesiod, Herodot, Esop, Pindar, apoi tragicii greci şi, în fine, filozofii şi istoricii). Accept , spre bucuria mea, aşa c lucrarea îmi slujeşte să ă ă

- 15 -

ob in examenul de doctorat şi, totodat , s-o folosesc ca oţ ă carte separat din ciclul istoriei literaturii universale. Cuă un singur glon , s-ar zice, împuşc doi iepuri.ţ

Pus pe treab , p r sesc c minul studen esc, unde nuă ă ă ă ţ aveam condi ii de lucru, şi m mut pe strada Rozelor, la oţ ă nem oaic , Grete Erdmann, care primeşte studen i înţ ă ţ pensiune. Prefer o gazd str in , ca s m perfec ionez şiă ă ă ă ă ţ în limba german , aşa cum f cusem cu Jeannine în ceeaă ă ce priveşte franceza. De altfel, un coleg de la c min,ă întors din Fran a, îmi spusese cândva:ţ

M i, doi ani am stat la Paris, far s rup o boab― ă ă ă ă fran uzeşte, fiindc m tot învârteam în Cartierul Latinţ ă ă printre români de-ai noştri. Am pus îns mâna pe-oă midinet şi asta m-a înv at în trei luni s ciripesc ceaă ăţ ă mai neaoş fran uzeasc . Dac nu era ea, m întorceamă ţ ă ă ă tuf de Vene ia.ă ţ

Nem oaica, v duv la 30 de ani, închiria trei camereţ ă ă mobilate, ca s -şi asigure existen a. în prima şedea ună ţ sârb sexagenar, Milan Nenovici, grafician de meserie, într-a doua un fost coleg de la litere, Bob Geam nu,― ă r mas de c ru , care, de fapt, m adusese acolo, iar pe-ă ă ţă ăa treia, o odaie destul de spa ioas şi de cur ic , o ocupţ ă ăţ ă eu.

Nici gazda nu e de lep dat. Blond ca toateă ă nem oaicele, cu tr s turi regulate, pare chiar frumuşic .ţ ă ă ă Nu-i lipseşte o anume ingenuitate şi cochet rie. P cat c -iă ă ă prea durdulie, predispus la obezitate. Deşi femeie simplă ă - n-are decât patru clase primare urmate la Sibiu, unde s-a n scut - e, într-un fel, autodidact , citeşte romane,ă ă chiar poezii nem eşti şi, în orice caz, face fa uneiţ ţă conversa ii de nivel mediu. Chiar în prima zi prind deţ veste c tr ieşte cu prietenul meu, Bob.ă ă

S r cu a, îmi spun în sinea mea, o s aib multe deă ă ţ ă ă tras din pricina acestui terchea-berchea, dac îl iubeşteă cu adev rat!ă

C ci Bob sta, un b iat chipeş, prea chipeş pentru ună ă ă b rbat, nu poate s fie numai al unei singure femei.ă ă

- 16 -

Trebuie s se împart darnic aventurilor amoroase, maiă ă ales c la Facultatea de Litere, unde îşi face veacul, eă înconjurat de un regiment de studente.

Nu credeam c-o s m împrietenesc vreodat cuă ă ă b trânul Nenovici. Fiziceşte e o f ptur jalnic : scund,ă ă ă ă cocoşat, cu fa a scofâlcit şi gura cât o şur . Un adev ratţ ă ă ă Quasimodo în viziunea lui Hugo, care î i face grea la celţ ţă dintâi contact. Dar dup ce stai de vorb cu el şi începeă ă s -şi deşire ghemul amintirilor, şi când î i spune c odat ,ă ţ ă ă la Moscova, a cântat aria calomniei din B rbierul chiar înă fa a lui Şaliapin, iar celebrul cânt re rus a exclamat uluit:ţ ă ţ „Nu eu sunt cel mai mare bas din lume, ci dumneata, prietene!” deodat nu i se mai pare atât de― ă ţ resping tor, îl rogi s cânte ceva şi, dup ce termin ,ă ă ă ă devii sclavul s u. Are înc o voce formidabil , cu care ar fiă ă ă cucerit universul, dac fizicul nu-l împiedica s-o valorificeă pe scen . Dar şi aşa cânt în corul Patriarhiei. Totă ă Bucureştiul îl cunoaşte, credincioşii şi ateii alearg bulucă în Dealul Mitropoliei, ca s -l aud . Nu tr ieşte numai dină ă ă leafa de corist, nici n-ar putea. Mai are un dar, e şi grafician. Face desene pentru reviste, coperte de c r i şi,ă ţ mai cu seam , scrie caligrafic diplomele tuturoră facult ilor. E ocupat toat ziua, abia pridideşte cu lucrul.ăţ ă

Odat , îmboln vindu-se şi speriat c n-o s mai poată ă ă ă ă ispr vi unele lucr ri cu termen fix, m roag s -i g sescă ă ă ă ă ă un ajutor.

L-am g sit, îi spun, chiar eu sunt.― ă Cum aşa? se mir .― ă M pricep şi eu la caligrafie, dar nu ca dumneata.― ă

Fac pe loc o prob , dou , trei. Meşterul se uit şi nu-iă ă ă vine a crede ochilor.

Nu-i r u! Ai mân ! Po i câştiga bani frumoşi.― ă ă ţChiar aşa se întâmpl . Nu m gândisem pân acum că ă ă ă

îndemânarea mea la scris mi-ar putea aduce foloase. Bunul vecin de camer îmi încredin eaz în exclusivitateă ţ ă scrierea diplomelor universitare. Nu vrea s re in niciună ţ ă câştig pentru sine, abia îl conving s primeasc m cară ă ă

- 17 -

zece la sut . În şase zile dau gata toate patalamaleleă Facult ii de Drept, care la fiecare sesiune scoate cei maiăţ mul i absolven i, şi pun mâna pe 30.000 de lei. Bunţ ţ ă treab ! Suma o depun la Banca Marmorosch Bank, cuă dobând . Sunt primii bani pe care îi câştig.ă

Toate bune, dac în pensiunea noastr ar s l şluiă ă ă ă pacea. Dar la dou -trei zile se isc certuri violente întreă ă Grete şi Bob, care degenereaz în b t i soldate cuă ă ă geamuri, farfurii sparte şi alte pagube materiale. Meşterul Milan intervine pe loc s împace beligeran ii, eu fac la fel.ă ţ Inutile str danii! Ziua urm toare ostilit ile încep din nouă ă ăţ şi mai vârtos.

M i Bob, de ce naibilor nu v astâmp ra i, omule! îl― ă ă ă ţ oc r sc pe fostul coleg. Vre i s ajunge i de râsul lumii?ă ă ţ ă ţ Au aflat şi vecinii. Ispr vi i bre, odat !ă ţ ă

Ce s fac, Dinule, a înnebunit s soaica asta! E de o― ă ă gelozie feroce. Şi-apoi, ce, crede c -s obligat s-o iau deă nevast ? Doar n-am b ut m tr gun !ă ă ă ă ă

Într-o noapte, femeia încearc s se sinucid , înghi indă ă ă ţ o doz de sublimat. ipete, zarv , tapaj. Noroc că Ţ ă ă Salvarea soseşte la timp. O ridic şi o duce la Spitalul deă Urgen .ţă

Dou s pt mâni avem linişte deplin . În timpul sta,ă ă ă ă ă Bob îşi g seşte alt camer , într-un cartier boieresc. Mă ă ă ă pune s -i jur c nu voi da nim nui în vileag noua saă ă ă adres , mai ales s soaicei, sau „nebuna din amor”, cum aă ă poreclit-o.

Când Grete se întoarce acas şi afl de plecareaă ă ibovnicului, alt zarv ! De rândul sta, ponosul cade peă ă ă capul meu: s -i spun unde s-a mutat.ă

Nu ştiu, Grete, î i jur c habar n-am. A şters-o― ţ ă noaptea, pe furiş, şi... dus a fost.

M implor într-un chip lamentabil, plângând cu lacrimiă ă cât m rgeaua, ag ându-se de gâtul meu ca de un colacă ăţ de salvare. Chiar m s rut , nefericita, crezând c aşa mă ă ă ă ă va îndupleca. E cât p-aci s -l tr dez pe Bob, şi nu o dat ,ă ă ă

- 18 -

ci de mai multe ori, îns m st pânesc, pân la urm . Nuă ă ă ă ă ştiu cum de am avut o asemenea t rie.ă

Mai vine şi meşterul Milan, care, far s in seama deă ă ţ ă starea bolnavei, o admonesteaz aspru:ă

Nu în eleg ce fel de femeie eşti dumneata, Frau― ţ Grete. Cum e cu putin s n-ai un pic de demnitate, sţă ă ă cazi atât de jos din pricina unui sentiment? Dar d -oă dracului de iubire, st pâneşte-te, nu mai eştiă adolescent ! Şi pentru cine te topeşti atât? Pentru oă sec tur , pentru un fluşturatic şi neispr vit? Nu maiă ă ă g seşti alt b rbat, ce naiba, s-au ispr vit b rba ii de peă ă ă ă ţ lumea asta? Haide, fii serioas , Frau Grete, dac vrei să ă ă te mai consider în rândul oamenilor...

Cade parc un duş rece pe vâlv taia unei fl c ri, aşaă ă ă ă amu eşte femeia. Tace în seara aceea, ca s reînceapţ ă ă mai abitir a doua zi şi în zilele urm toare. Ispr vise cuă ă adresa, de ast dat îmi povesteşte frânturi de sceneă ă petrecute între ei, ce i-a spus Bob într-o împrejurare sau alta, cum au fost amândoi într-o excursie la Rusciuc. E un potop de fraze, care nu mai ispr veşte...ă

Îmi g sisem beleaua. Uite, gândesc, am devenit acum,ă în fa a acestei femei, „simulacrul” lui Bob, datoritţ ă faptului c acela mi-este prieten. Şi nu m-aş mira dacă ă subconştientul ei ar vrea s -l înlocuiasc pe fostul amantă ă cu propria mea persoan . Nu, nici prin gând nu-mi treceă s m pretez acestui joc. E o femeie-crampon, de careă ă trebuie s m feresc. Avusesem destule exemple ca s -miă ă ă fac convingerea ce consecin e voi avea de îndurat dacţ ă m leg de ea. Aşa c , încetul cu încetul, r rescă ă ă convorbirile prelungite din dormitorul ei. M bucur c nuă ă m atrage fizic, cu toate c sl bise mult dup ieşirea dină ă ă ă spital.

IIIÎntr-o sear , dup propunerea gazdei, ne ducem to iă ă ţ

trei s cin m la gr dina Blanduzia. Mai fusesem înainte şiă ă ă

- 19 -

cu Bob, aşa c ieşirea noastr nocturn n-are nimică ă ă neobişnuit. Foame nu ne este, mai mult bem decât mânc m. Are o excelent bere Pilsen. Cum, într-un timp,ă ă conversa ia lâncezeşte, Grete m întreab :ţ ă ă

Nu vrei s dans m?― ă ă Da, de ce nu?―

În timpul dansului, se lipeşte de mine, obraz pe obraz, şi m strânge cu zeci de bra e, ca o meduz , gata s -miă ţ ă ă taie respira ia.ţ

Şi deodat , far a se sinchisi de puzderia perechiloră ă care ne înconjurau, rosteşte pe limba ei cu un uşor oftat:

― Ich liebe dich, mein schatziche!Surâd crispat, auzind neaşteptata declara ie. Când eaţ

porneşte din partea unei femei, parc s-ar pr buşi cerulă ă pe capul b rbatului. Nu ştiu ce s fac. Deocamdat , nu-iă ă ă r spund nimic, ca şi când n-aş fi auzit-o. Cred c e ceaă ă mai potrivit comportare. S-o fi ame it, probabil, de bere,ă ţ mai ştii ? Dar nu b use decât dou halbe.ă ă

Aceast penibil scen m-a scos din fire. Aşadar,ă ă ă s soaica mi-a pus gând r u, crede c are de-a face cuă ă ă Bob num rul doi. Bine, vom vedea! La întoarcere, intru înă odaia ei şi o iau în primire far niciun menajament:ă

Ascult , frau Grete, mi-ai spus la restaurant c m― ă ă ă iubeşti. Oricare alt tân r ar profita de acest lucru, dar euă sunt cinstit şi nu vreau s te angajez într-o aventur careă ă i-ar aduce numai necazuri. Mai întâi, pentru c nu pot sţ ă ă

te iau de nevast . În privin a c s toriei, am gânduriă ţ ă ă preconcepute, din care în eleg s nu ies. Dac sim iţ ă ă ţ nevoia unui b rbat, poftim, î i stau la dispozi ie. Ins fară ţ ţ ă ă nici o alt preten ie din partea dumitale. Altfel, suntă ţ nevoit s m mut. E mai bine s lucr m deschis, cu c r ileă ă ă ă ă ţ pe fa . Doar nu vei fi având poft s p eşti ceea ce aiţă ă ă ăţ p it cu p c tosul de Bob...ăţ ă ă

Nu, nu vreau s pleci. Am nevoie de un b rbat. Mi-e― ă ă indiferent cum îl cheam .ă

- 20 -

Acum e limpede! Nu-mi dau seama dac ceea ce facă aduce cu o prostie, dac nu cad într-o capcan deschisă ă ă far abilitate. Cred c nu.ă ă

Într-o dup -amiaz , trecând prin Cişmigiu, o v d peă ă ă Grete stând pe o banc , într-o atitudine de intimitate fară ă echivoc cu un tân r care seam n cu Bob Geam nu, încâtă ă ă ă crezusem, la un moment dat, c -i chiar el. M prefac c n-ă ă ăam observat nimic, ca s n-o pun pe gazda mea într-oă situa ie critic . Ea, probabil, îşi d seama c am v zut-o şiţ ă ă ă ă adopt de aci înainte o atitudine mai rezervat fa deă ă ţă mine, ceea ce îmi convine, fiindc , de un timp încoace,ă lucrez intens Ia tez şi simt nevoia unui climat deă antrenare. Mi-a sosit din Fran a un vraf de c r iţ ă ţ comandate la Hachette, împreun cu o suculentă ă bibliografie cu lucr rile de care aş mai avea nevoie.ă Straşnic libr rie! Concomitent, scriu şi diplome peă ă capete. Din pricina asta sunt mereu în criz de timp.ă

De când m ştiu pe lume, niciodat n-am lucrat mai cuă ă spor ca în aceste câteva luni. Depunerile cresc, la banc ,ă v zând cu ochii, se ridic acum la 150.000 de lei. Bani, nuă ă glum ! Posed, şi eu, în sfârşit, o baz material solid şiă ă ă ă pot c lca pe p mânt s n tos. Cred c de-acum înainte nuă ă ă ă ă se mai pune pentru mine problema existen ei. N-amţ decât s fac caligrafie toat via a, dac nu voi izbuti să ă ţ ă ă creez opera mea capital , care m va rândui pe trepteleă ă cele mai de sus ale ierarhiei sociale. Ce-ar fi s-o scriu în fran uzeşte (uite idee!) şi, odat ce apare la Paris, iat -mţ ă ă ă devenind o personalitate european !ă

Da, da, trebuie s -mi înte esc eforturile în această ţ ă direc ie, care conduce cu paşi mari la cucerirea gloriei.ţ Nenea Brotacu poate s şad pân la adânci b trâne i înă ă ă ă ţ postul de portar al c minului studen esc, având şaseă ţ diplome universitare în buzunar şi mul umindu-se cuţ bucuria cunoaşterii multiple. Treaba lui! În fond, e un egoist, ca o fântân care acumuleaz ap din belşug, însă ă ă ă o p streaz pentru sine, nu d nim nui de b ut.ă ă ă ă ă

- 21 -

Pentru mine, problema de c petenie e asigurareaă independen ei materiale, care s -mi aduc pe tav timpulţ ă ă ă necesar pentru c s toria-lovitur ! A doua cale nu exist !ă ă ă ă Ei bine, voi rezolva problema punând la b taie toateă resursele de care dispun, ferindu-m , în primul rând, deă imixtiunea primejdioas a dragostei. Oh, în privin a astaă ţ m pot considera imun, iubirea nu m preocup , ca şiă ă ă când nici n-ar exista pe lumea asta!

Pân în prezent, când împlinesc 24 de ani, înc n-amă ă f cut o pasiune. Jeannine, prima leg tur , nu-mi înc lziseă ă ă ă inima. Când era lâng mine, o doream, când se aflaă departe, o uitam cu des vârşire. Cât o priveşte pe Grete,ă b laia gazd , m las rece, ca o stânc . Aşa încât potă ă ă ă ă sus ine c incendiul iubirii nu va atinge stânca mea şi,ţ ă chiar dac ar atinge-o, tot degeaba: piatra nu ia foc.ă Uneori, citind romane cu iubiri mari, totale, zâmbesc sceptic pe sub musta , neconvins. Unde or fi v zutţă ă autorii ştia asemenea iubiri? Le-au scos din închipuireaă lor, creând oameni şi fapte ireale, neverosimile. Simple pretexte pentru fetele b trâne ca s -şi tr iasc imaginară ă ă ă dragostea de care au fost lipsite.

Admit, fireşte, iubiri de scurt respira ie, asta da. Insă ţ ă ele nu angajeaz decât par ial, far a reteza aripile,ă ţ ă târând omul într-o mocirl degradant pentru demnitateaă ă sa. Într-un cuvânt: iubire-voluptate, nicidecum iubire-maladie, aşa cum a avut un unchi al meu, care, însurându-se cu o prostituat , a dus o via infernal şi aă ţă ă terminat curmându-şi zilele. În privin a asta, b team înţ ă strunele mamei. Ori de câte ori venea în discu ieţ problema însur torii, ea era gata cu sfaturile:ă

Caut o fat bogat , cu scaun la cap. Nu lua una― ă ă ă doar cu c maşa pe ea, c-o s plânge i unul de mila altuia.ă ă ţ Via a e aspr , o tr ieşti o singur dat . Nu te lega deţ ă ă ă ă prima fantezie, ca to i neispr vi ii...ţ ă ţ

Dumnezeule, de câte ori n-am auzit aceste îndemnuri perseverente, formulate mereu cu alte fraze, dar având acelaşi con inut. Uneori, le ilustra cu exemple:ţ

- 22 -

Uite, Costel, b iatul unei colege de-a ei, înv toare― ă ăţă într-o comun vecin , a luat-o pe fata Roşculeştilor.ă ă Zestre: o moşie de o mie dou sute de pogoane, nici maiă mult, nici mai pu in. Acum tr ieşte pe picior mare, ca unţ ă paş . Şi dac ar fi vreo scofal de capul lui! Un avoc el,ă ă ă ăţ acolo, de mâna a treia. Vezi, asta lovitur . Toat via a nuă ă ţ mai are nevoie s mişte un deget...ă

Îmi înşir şi al i tineri care izbutiser performan e înă ţ ă ţ c s torie. M miram de unde şi cum ajunsese în posesiaă ă ă unei asemenea liste, dar se vede c veştile nu întârzie să ă vin , atunci când le cau i cu lumânarea.ă ţ

Dac ştii s vrei, e imposibil s nu g seşti ceea ce― ă ă ă ă cau i. Un fl c u chipeş şi înv at ca tine musai trebuie sţ ă ă ăţ ă pretind miresei atâta aur cât cânt reşte ea.ă ă

Bine, mam , toate bune, dar nu pot s m însor cu o― ă ă ă cium sau cu o prost nac . Dac nu ne în elegem, cum oă ă ă ă ţ s tr im? Unul h is şi altul cea, nu se poate.ă ă ă

Vezi, aici st deştept ciunea omului: s fie şi cu― ă ă ă sl nina în pod, şi cu sufletul în rai. E bine?ă

Asta era! Nu abdica de la convingerile ei, s-o pici cu cear . Tr sese zdrav n mâ a de coad , avea experienă ă ă ţ ă ţă şi voia s -mi îndrume paşii pe p mânt tare. De-aia m totă ă ă d sc lea, încât îmi f cuse capul calendar.ă ă ă

IVÎntr-una din zile, o nenorocire ne arat col ii: b trânulă ţ ă

Milan are o hematemeză1. Grete îl g seşte întins pe jos, înă camera lui. Chem numaidecât Salvarea şi îl ducem la Spitalul Colentina. E galben ca o lumânare, pesemne a pierdut mult sânge. Cred c e vorba de un ulcer, adeseoriă se plângea c -i umbl cu ite prin stomac. Din p cate, înă ă ţ ă timpul nop ii, se produce o alt hematemez , de astţ ă ă ă dat fatal .ă ă

Sunt zguduit de moartea lui neaşteptat . S rmanulă ă meu prieten ar fi putut s mai tr iasc înc un deceniuă ă ă ă 1 Hemoragie pe traiectul tubului digestiv, eliminat pe gur (n. red.).ă ă

- 23 -

sau dou dac îşi supraveghea s n tatea. Dar s n tateaă ă ă ă ă ă asta e un bun de care nimeni nu-şi d seama, decât după ă ce o pierde. Grete e şi ea afectat de tragicul eveniment.ă La cimitir a plâns încontinuu.

Şi totuşi, dup o s pt mân -dou , totul reintr înă ă ă ă ă ă normal, ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic. Milan Nenovici a plecat în eternitate cu nume cu tot. Numai numele oamenilor de seam r mân mai departe, peă ă p mânt. În camera lui se mut o femeie b trâioar , slabă ă ă ă ă şi urât foc. O cheam Sorana Lambru. Aflu c eă ă ă func ionar la Ministerul Instruc iunii.ţ ă ţ

Dau o fug la rectoratul universit ii, ca s rezolvă ăţ ă problema scrierii diplomelor pe contul meu. E o sursă bun de venituri şi ar fi o prostie s-o scap din mân .ă ă Stupefac ie: în locul decedatului Milan a şi fost numit unţ nou caligraf. Cum s-a aflat aşa de iute de moartea prietenului meu? Se vede c cineva pândise s -i ia locul,ă ă c ci aşa se întâmpl , fiecare dintre noi împiedic m peă ă ă câte cineva, care abia aşteapt moartea noastr .ă ă Vas zic , diplomele s-au dus pe copc ! Credeam c darulă ă ă ă caligrafiei înseamn oricând un izvor de câştig, îns nu eă ă aşa. În complexul social, cu adev rat eficiente nu suntă decât platforma politic , rela ia, cointeresarea, interesulă ţ reciproc. F r concursul acestor factori, orice însuşiriă ă r mân în umbr , amorfe, nevalorificate.ă ă

Acum trebuie s fac altceva, s -mi iau, deocamdat , oă ă ă slujb . Nu-i chip s stau în aer, far niciun venit. Ce-iă ă ă drept, am strâns o sum bunicic , peste 150.000 de lei,ă ă cu care aş putea rezista doi sau trei ani buni. Dar nu e o socoteal s topesc aceşti bani pentru existen , ca să ă ţă ă r mân, dup aceea, din nou, la voia întâmpl rii. M decidă ă ă ă s iau în mod provizoriu o slujb , oricare, numai ca s nuă ă ă atac depozitul.

Noua locatar , doamna Lambru, m informeaz c laă ă ă ă ministerul unde lucreaz e vacant un post de subşef deă birou. Bun şi sta. Crede c am şanse mari, auzind deă ă studiile mele. Chiar a doua zi, îi cer o audienţă

- 24 -

directorului personalului, care se las greu, probabil areă pe altcineva în vedere. Merg mai sus, la secretarul general, îi ar t actele şi, în fine, dup dou s pt mâni deă ă ă ă ă tergivers ri, ob in decizia de numire.ă ţ

Atâta alerg tur şi atâta timp pierdut pentru un bietă ă post de subşef, pl tit cu 6.700 de lei lunar! Fireşte, slujbaă e un provizorat, n-o s m-apuc a urca treptele ierarhieiă timp de dou zeci de ani, cât ar trebui, dup statut, ca să ă ă ajung pân la postul de director. Voi pune mâna pe ună post mai mare numai într-o singur zi.ă

VÎnainte de Paşti, r sfoind ziarul ă Universul, citesc la

rubrica deceselor c moşieri a Elencu Apelevianu s-a stinsă ţ din via , în urma unei grele suferin e, şi a fostţă ţ înmormântat la Apelevii, în cavoul familiei. Vestea mă ă zguduie, ca tot ceea ce vine din împ r ia mor ii şi esteă ăţ ţ ireversibil. Dup aceea, îşi face loc indiferen a. Poate nuă ţ chiar indiferen a, deoarece simt cât de cât o und uşoarţ ă ă de satisfac ie. îmi amintesc de p ania din timpulţ ăţ r zboiului, când îi cerusem fain şi ea m-a izgonit ca peă ă un cerşetor. Ce mare şi tare era pe-atunci cucoana Elencu, tr ind în dev lm şie cu bog ia! Şi, uite, îi veniseă ă ă ăţ şi ei rândul s dea ortul popii, moartea o f cuse egal cuă ă ă to i dezbr ca ii şi fl mânzii care o împrejmuiau! Ce egal ?ţ ă ţ ă ă Mai prejos decât ei, pentru c mul i din aceştia tr iescă ţ ă înc , pe cât vreme boieroaica a devenit un lucruă ă netrebnic, cu care se putea face orice, chiar îngropa în p mânt.ă

Mi-aduc aminte de bunul meu vecin, b trânul Milan, şiă m scutur de aceste gânduri negre. Revenind la cucoanaă Elencu Apelevianu, convin c a supravie ui unei vr jmaşeă ţ ă nu constituie, desigur, o superioritate, ar fi pueril să sus in aşa ceva. Ins , orice s-ar spune, tot înseamnţ ă ă ceva. E m car o piedic mai pu in...ă ă ţ

- 25 -

VIAlt bucluc: primesc o telegram de acas , numai deă ă

dou cuvinte: ă Sunt bolnavă. Semnat: Mama. Nu-mi spune vino, dar pot s stau cu bra ele încrucişate? Pentru ce îmiă ţ trimite depeşa, dac n-are nevoie de ajutorul meu? E cuă ochi şi cu sprâncene!

M hot r sc s plec chiar a doua zi. Şi Grete e deă ă ă ă p rerea asta. Îmi sugereaz s-o aduc la Bucureşti, ca s-oă ă vad un medic specialist. Chiar aşa am s fac. Dac eă ă ă nevoie, o internez într-un spital, de ce nu?

Mi-e inima strâns de nelinişte, m gândesc numai laă ă lucruri grave. S raca mama! Ce boal o fi pocnit-o pesteă ă cele pe care le are ? Trecuse de 60 de ani. Or, la vârsta asta, po i s te aştep i la orice. Şi acolo, la ar , singur -ţ ă ţ ţ ă ăsinguric ! Mai bine aş lua-o la mine...ă

Îi cer directorului meu o învoire de dou zile şi plec. Amă un tren potrivit la 10:20, care ajunge dup -amiaz laă ă Apelevii. M duc la un birou de voiaj, s cump r bilet.ă ă ă

Clasa întâi ? m întreab impiegata de la ghişeu.― ă ăAveam de gând s iau unul de clasa a doua, dar v zândă ă

c ochiul expert al func ionarei m evalueaz mai sus,ă ţ ă ă probabil, dup îmbr c minte eram, cum ar spuneă ă ă ― fran uzul, tiri â quatre epingles confirm:ţ ―

Da, clasa întâi.―Voi c l tori, aşadar, pentru prima dat la clasa întâi, caă ă ă

boierii de rang şi nu e r u s m obişnuiesc aşa pentruă ă ă via a care m aşteapt .ţ ă ă

Cump r câteva lucruşoare pentru b trân şi haidem laă ă ă gar . Tramvaiul 15 tocmai se apropie lunecând pe liniileă lucii.

Ce faci, b ie aş ? Dai înapoi ?― ă ţRe inerea o formulasem în gând. Şi tocmai la timp, c ciţ ă

trece pe lâng mine o maşin de pia .ă ă ţă Taxi! Taxi!―

Şoferul m duce în câteva minute la Gara de Nord.ă 10:20? Cum se poate?―

- 26 -

Ei dr covenie! Ceasul meu r m sese în urm . Ună ă ă ă hamal îmi ia geamantanul, pe care pot s -l duc şi singur,ă n-atârn nici zece kilograme, dar e mai bine s -l ducă ă ă altcineva, dac , bineîn eles, te ine cureaua.ă ţ ţ

Nu v gr bi i aşa, spune hamalul, o stârpitur de om― ă ă ţ ă la care dac te ui i nu-i vezi decât ochii bulbuca i ca deă ţ ţ broscoi, 1001 pleac la 10:30, pe linia 5. Are o întârziereă de 10 minute.

Întârziere? înc n-am auzit de aşa ceva! Ştiam c toateă ă trenurile pleac din sta ia de pornire la ora anun at .ă ţ ţ ă Pesemne c sta m-a aşteptat pe mine. Mul umescă ă ţ pentru amabilitate.

În starea mea sufleteasc , desigur c nici în turnulă ă gândurilor nu era loc pentru glume de astea nevinovate, dar, în sfârşit, se poate trece cu vederea peste lucrurile care nu angajeaz .ă

- 27 -

CAPITOLUL 2

Amintirile unei şcol ri eă ţ

Din coresponden a Andei Br deanuţ ă

Scrisori c tre o fost colegă ă ă

IFulguşor scump ,ăDe când ai dat bir cu fugi ii din internatul oropsi ilorţ ţ

sor ii (m tuş -ta s tr iasc ), a fost pe-aici o mareţ ă ă ă ă ă s r cie de evenimente, timpul s-a scurs gol, f r fapte,ă ă ă ă plictisitor, insipid. În fine, din mila proniei cereşti, mi s-a întâmplat şi mie una bun , s - i stea mintea-n loc. Afl ,ă ă ţ ă sublimo, c nu m mai strig la catalog Opriş Anda, ciă ă ă Br deanu Anda.ă

S-a luat not de comunicarea mea? Stai, nu te miraă aşa, am s - i explic, de-a fir-a-p r. Ca s în elegi mai bineă ţ ă ă ţ despre ce e vorba, f bine şi citeşte capodoperaă al turat . Bineîn eles, eu am scris-o, m jur pe moaşteleă ă ţ ă Sfântului Dimitrie Basarabov c nu te mint. 0 revist dină ă Craiova, v zând c e genial , a binevoit s-o publice şi,ă ă ă astfel, am f cut primul pas în nemurire. La statuie înc nuă ă m gândesc.ă

Pân una-alta, las gluma la o parte, ca s nu- i tulbură ă ţ lectura. Hai, d -i drumul! Aten ie deosebit !ă ţ ă

DIRECTOAREA Schi de Anda Br deanuţă ă

- 28 -

Când pedagoga intr în cancelarie, directoarea şcoliiă noastre corecta de zor lucr rile scrise la limba român .ă ă Cam enervat c o întrerupsese tocmai în toiul muncii,ă ă ridic brusc capul, îşi scoase ochelarii şi întreb cu voceă ă aspr , pu in r stit :ă ţ ă ă

― Ce este, Cojocaru? Am venit s v-o reclam pe eleva Ionaşcu A.― ă

Margareta, dintr-a opta. F când adineauri feteloră inspec ie la pupitre, i-am g sit o scrisoare.ţ ă

O scrisoare?! Ce fel de scrisoare?―Pedagoga şov i pu in:ă ţ

E de la un... b iat. O scrisoare de... dragoste.― ăTermin fraza cu o sfor are, roşind toat , ca şi când eaă ţ ă

ar fi fost vinovat . În acelaşi timp, înmân superioareiă ă sale o bucat de hârtie roz.ă

Directoarea încerc s se ridice pe picioare, far aă ă ă izbuti. În mişcarea ei, cârjele sprijinite de scaun alunecară pe podea cu zgomot. Mâniat şi din pricina cârjelor, seă r sti laă pedagog :ă

Cum se poate aşa ceva? La mine în şcoal se petrec― ă astfel de lucruri? Şi voi, pedagogelor, ce-mi p zi i aici?ă ţ T ia i frunze la câini, ce face i? Spune-mi, cum a ajunsă ţ ţ scrisoarea în mâinile elevei?! E ceva nemaipomenit ce se întâmpl ! Trimite-mi-o numaidecât pe vinovat . Cum aiă ă spus c o cheam ?ă ă

― Ionaşcu A. Margareta. Hm! Asta e o elev silitoare. Mi-a f cut cea mai bun― ă ă ă

tez la român .ă ă Ce-i drept, are însuşiri, dar... bâigui pedagoga cu―

jum tate de glas, far a ispr vi fraza.ă ă ă Nu! ip directoarea b tând cu pumnul în mas , nu-― ţ ă ă ă

mi trebuie asemenea elemente! Astea le stric şi peă celelalte. Trebuie s-o pedepsesc. S se înve e minte! Auzi,ă ţ neruşinata, îi arde, la vârsta ei, de... de...

Voise s pronun e „dragoste", dar se opri îngrozit înă ţ ă pragul magicului cuvânt, parc ar fi fost ceva de spaim .ă ă Se mul umi doar s repete pe ton imperativ:ţ ă

- 29 -

Trimite-o numaidecât!―Pedagoga ieşi c lcând uşor, în vârful picioarelor, ca să ă

nu fac zgomot, şi închise uşa cu grij . Str şniciaă ă ă domnişoarei directoare, c reia i se spunea impropriuă doamn , b gase spaima în tot personalul liceului-internat.ă ă Chiar şi profesoarele tremurau în fa a ei. Împlinise deţ câteva luni vârsta pension rii, dar ministerul, pre uindă ţ deosebitele-i însuşiri didactice şi administrative, îi îng duise s -şi continue activitatea. Sexagenara era spirtă ă şi, dac n-ar fi fost beteşugul care o stânjenea amarnic, s-ăar fi luat la întrecere în vioiciune cu propriile ei eleve. Dar şi aşa, în cârje, o vedeai mişcându-se pretutindeni, veşnic neobosit , inspectând, observând, dându-le porunci sauă mustrându-le pe subalterne. Cu mâna ei de fier, întronase o disciplin sever în şcoal . Personalul şi cadreleă ă ă didactice îi îndurau asprimea. De altfel, era dreapt , nuă p rtinea pe nimeni şi nu vâna greşeli. Singurul ei cusură era... severitatea.

*

În aşteptarea „vinovatei” privirile directoarei c zur peă ă hârtia care z cea pe un col al biroului. O lu şi-i netezi cuă ţ ă mâna încre iturile, dup care, potrivindu-şi ochelarii peţ ă vârful nasului, o cercet cu luare-aminte, ca pe un lucruă straniu.

Citi începutul: Iubit mică ă şi tres ri speriat . Şopti celeă ă dou cuvinte şi i se p ru c le-a spus altcineva. Apoi,ă ă ă prinse de veste c mâna care inea „corpul delict" îiă ţ tremura uşor. Când ispr vi de citit, p ru r scolit de oă ă ă ă tulburare far seam n. Ruşinat de fapta ei, seă ă ă admonest pe sine şi cercet grijulie în juru-i, s n-o fiă ă ă surprins cineva. îşi l s capul greu în podul palmelor. Ună ă val de amintiri prinse via şi b tu la poarta conştiin ei.ţă ă ţ

*

- 30 -

Acum 45 de ani... Umblând prin amintiri, se rev zuă elev în rochi a de uniform cu guleraş alb şi p l riu deă ţ ă ă ă ţă catifea tras ştreng reşte pe-o ureche, tot aici, la şcoalaă ă unde ajunsese azi directoare. Era înalt , ml die ca oă ă nuieluş de salcie, cu ochii luminoşi de soare şi n suc înă ă vânt. Colegele o pizmuiau pe fa . Aveau şi de ce.ţă

Şi din noaptea trecutului, peste care cursese atâta pustiu de ani, se desprinse vie, ca o raz de lumin ,ă ă dragostea ei dintâi. El era elev şi înv a la şcoala militar .ăţ ă Ziua îi r s rea din rândurile geografiei sau din deseneleă ă geometriei, iar noaptea îi umplea visele. Odat , cândă profesoara de istorie le vorbi despre b t lia de laă ă R zboieni, voievodul Ştefan cel Mare lu deodat chipulă ă ă iubitului ei.

Inima i se strânse dureros, când îşi aduse aminte de ziua aceea. Pedagoga clasei a opta, o f ptur rea şiă ă uscat , facându-i o inspec ie corporal , d du peste oă ţ ă ă scrisoare primit cu o or înainte.ă ă

Se stârni zarv mare, parc ar fi luat şcoala foc. Urmă ă ă ancheta directoarei o cercetare cumplit prin sufletul― ă elevei - dup aceea conferin a profesoarelor ună ţ ― areopag inchizitorial, care t ia în carne vie. Ascultândă îndemnul firii, fata înc lcase disciplina şcolar şi fuă ă pedepsit cu eliminarea din şcoal pe timp de două ă ă s pt mâni. Când afl vestea, o negur mare coborî înă ă ă ă mintea ei fraged . Nu-şi mai aducea aminte cum, strivită ă de dezn dejde, se furişase pe coridor şi, deschizând oă fereastr , s rise în gol de la primul etaj.ă ă

C zuse în gr din , peste câ iva crini pl pânzi. De-acolo,ă ă ă ţ ă ridicaser o gr mad de carne mutilat . Crinii seă ă ă ă preschimbaser în maci.ă

Sc pase totuşi cu zile. Îşi schilodise numai trupul şi,ă dup ce z cu un an şi jum tate prin spitale, reveni înă ă ă lume infirm , cu un picior amputat. în lupta pentruă existen , r zb tu aproape singur . Sufletul ei în atingereţă ă ă ă cu vitregia sor ii se în sprise, se închisese, parc , într-oţ ă ă

- 31 -

crust protectoare de piatr , din pricina c reia nu maiă ă ă putea tres ri, nu se mai înduioşa de suferin a altuia.ă ţ

*

Era atât de adâncit în gândurile ei, care-i stârneauă dureri nemistuite înc , încât directoarea nici nu sim iă ţ când intr vinovata, care, cu capul plecat, tremurând deă spaim , aştepta din clip în clip s izbucneasc mâniaă ă ă ă ă tiranei. Ridicând întâmpl tor privirile, o z ri pe elevă ă ă lâng uşa cancelariei, ca şi cum ar fi vrut s-o zbughească ă de team . Ciudat, şi ea, când fusese chemat înă ă cancelarie de directoarea de atunci, se oprise, parc , totă în locul acela Şi aşteptase împietrit de groaz cele ceă ă aveau s se întâmple.ă

Vru s-o întrebe: Aştep i de mult? dar îşi înghi iţ ţ întrebarea şi o pornire stranie o îndemn s repete scenaă ă care se petrecuse cu patru decenii în urm . Îi f cu semnă ă elevei s vin mai aproape, tot aşa cum îi f cuse şi eiă ă ă directoarea. Şi sim i o pl cere ciudat în repetareaţ ă ă aceasta a faptelor.

Fata înaint cl tinându-se, ca o halucinat , cu paşiă ă ă m run i şi şov itori, privind-o adânc, cu ochii m ri i deă ţ ă ă ţ groaz , şi se opri aproape de birou. Directoarea o cercetă ă pe sub ochelari într-ascuns, cu priviri lacome şi curioase, ca şi cum acuma o z rea pentru întâia dat .ă ă

„Ce fat frumoas ! îşi şopti sieşi, cu ciud , parc . Abiaă ă ă ă acum bag de seam cât e de frumoas ! Şi cât are s seă ă ă bucure de via , de frumuse ea ei! Pe când eu, cât amţă ţ avut de suferit! De ce a trebuit s suf r atâta din pricinaă ă dragostei?”

Un alt gând potrivnic i se încruciş în minte:ă„Nu, n-am suferit din pricina dragostei, ci a r ut iiă ăţ

oamenilor, din pricina directoarei, care m-a pedepsit cu o asprime prea mare fa de greşeala mea, dac greşealţă ă ă este s iubeşti. Ah! doamn directoare!”ă ă

- 32 -

Atunci, se petrecu în ea ceva neobişnuit. I se p ru că ă gândul o trezeşte dintr-un coşmar înfricoşat care-i pocise sufletul şi cuib rise în ea o fiin str in de sim irea ei.ă ţă ă ă ţ Acum, în trezire, se reg sea pe sine, aşa cum fusese. Eraă cu sufletul copil , ca odinioar . Doar trupul îi îmb trâniseă ă ă de ap sarea vremii în coşmarul acela, care duraseă aproape o via întreag . Se cutremur de târziul reg siriiţă ă ă ă şi o cuprinse o remuşcare grea. Lacrimile îi podidir ochii,ă dar nu izbuteau decât în parte s potoleasc pârjolulă ă din untru.ă

Margareto, dr gu a mea! strig copleşit directoarea― ă ţ ă ă şi, apucând fata cu bra ele-i uscate, o îmbr iş .ţ ăţ ă

Acum, b trâna avu sim mântul limpede c repar oă ţă ă ă mare nedreptate. În închipuire, o înlocuia pe directoarea de alt dat şi ea se închipuia în locul elevei de acuma.ă ă Sim ea o revolt care o f cea s tremure. „Iat cumţ ă ă ă ă trebuia s m judece nelegiuita aceea!” îşi spuse în sineaă ă ei.

Fata, uluit de neaşteptata schimbare a lucrurilor, primiă îmbr işarea directoarei far s simt , far s priceapăţ ă ă ă ă ă ă ceva.

Stai aici, lâng mine, şi spune-mi: ― ă e frumos?Şi, întrebând cu o sfial copil reasc , în minteaă ă ă

directoarei ap ruse chipul iubitului ei de odinioar . Dar,ă ă ciudat: de ast dat g sea în suferin o pl cere, o alinareă ă ă ţă ă nemaiîntâlnit .ă

Copila r mase mai departe de marmur .ă ă Haide, dr gu o, spune-mi totul. Nu te teme de mine.― ă ţ

Nu- i fac niciun r u.ţ ăFata şopti un da abia auzit şi se f cu roşie ca macul.ăŞi b trâna, punându-i astfel de întreb ri, sim ea oă ă ţ

voluptate rar .ă ― Doamn directoare, de ce m chinui i aşa? izbucniă ă ţ

eleva, podidind-o plânsul. Drag feti , îmi dau seama! o dezmierd ea cu― ă ţă ă

blânde e şi dreptate.ţ

- 33 -

Dup o t cere lung , îngândurat , luând mâinile eleveiă ă ă ă şi mângâindu-le, ad ug încet, cu sfial :ă ă ă

Margareto, ascult , fata mea. Şi eu am fost ca tine,― ă şi eu am... şi se opri brusc, sim ind cum i se urc un nodţ ă în gât, care o îneca.

Dou lacrimi mari, sclipitoare, îi lunecar pripit la valeă ă pe obraji.

Margareta Ionaşcu f cu ochii mari, mai mari decât îiă avea, pricepând tot ceea ce pân acuma fusese pentru eaă tain ,ă neîncrederea îi pieri şi se însenin ca un cer fară ă ploaie. Curajul îi crescu, şi-ntr-un avânt nest vilit, izbucniă cu nevinov ie:ăţ

― Cât sunte i de bun , nu mi-aş fi închipuit! şi cu unţ ă gest brusc îi apuc mâna usc iv şi i-o s rut .ă ăţ ă ă ă

Da, da, de aceea te în eleg şi te iert! continu― ţ ă directoarea, cu gândurile împr ştiate.ă

Apoi, z rind scrisoarea, o lu de pe birou şi i-o d du.ă ă ă P streaz-o bine. S nu i-o mai g seasc afurisitele― ă ă ţ ă ă

astea de pedagoge. O, doamn directoare, ciripi copila şi în ochii ei se ivi― ă

o lumin mare, l sa i, acum ştiu eu cum s m feresc. Amă ă ţ ă ă s-o port mereu în sân.

Directoarea surâse cu bun tate.ă Când ai s pleci în vacan a mare, e mai bine s-o laşi― ă ţ

acas .ă Dar eu nu plec nic ieri, doamn directoare.― ă ă Eşti orfan ?― ă

Eleva plec în piept capul.ă ― Da.

Se l s o t cere de plumb... Fata nu ştia ce s fac . Ară ă ă ă ă fi vrut s plece, dar nu îndr znea. întreb cu voceaă ă ă sc zut , aproape în şoapt :ă ă ă

Doamn directoare, îmi da i voie s ...?― ă ţ ă Nu, mai r mâi... rosti pripit b trâna, muncit de un― ă ă ă

gând proasp t... Uite ce este, Margareto... N-ai vrea să ă stai cu mine, s fim împreun ... pân la m ritişul t u?...ă ă ă ă ă Eu tot sunt singur pe lume, tu la fel... Ce ar fi, dac ...ă ă

- 34 -

Dori i s m adopta i? se mir fata, care nu-şi credea― ţ ă ă ţ ă înc urechilor o veste atât de neaşteptat .ă ă

Da, Margareto... Dac tu vrei.― ă

*

Când pedagoga intr s afle rezultatul anchetei, o g siă ă ă pe directoare scriind de zor o peti ie.ţ

― Ascult , Cojocaru, zise directoarea, am pedepsit-o peă eleva Ionaşcu Margareta cu eliminarea din internatul şcolii.

Cum, o da i afar din internat ? se mir pedagoga.― ţ ă ă Dar ce-o s fac fata? Unde o s locuiasc ?ă ă ă ă

De-acum înainte, va locui la mine...― La dumneavoastr ? în localul şcolii ? întreb― ă ă

pedagoga uluit .ă Nu... în oraş... îmi cer scoaterea la pensie.―

*

Timp de o s pt mân , domni în toat şcoala o fierbereă ă ă ă nemaipomenit pe tema adop iunii elevei Ionaşcuă ţ Margareta şi a retragerii directoarei. Nimeni nu afl ce seă petrecuse cu b trâna directoare atât de sever şiă ă neînduplecat fa de tot ce era greşeal şi înc lcare deă ţă ă ă disciplin şi nici n-avea s afle vreodat .ă ă ă

Ce zici, i-a pl cut schi a? Nu-i aşa c o citeşti peţ ă ţ ă ner suflate, far s-o laşi din mân ? Şi eu am compus-oă ă ă tot aşa, far s r suflu. Parc mi-o dicta cineva nev zut,ă ă ă ă ă care şedea în spatele meu, atât de aproape, încât îi sim eam respira ia fierbinte. Exact aşa cum i se întâmplaţ ţ lui Maupassant înainte de a muri. Şi am fost nebun deă bucurie, când a ap rut. Dar asta-i altceva!ă

Ceea ce vreau s - i spun e c povestea asta seă ţ ă bazeaz pe o întâmplare adev rat . Eu sunt Ionaşcuă ă ă Margareta, iar scârba de Sticlete e pedagoga Cojocaru,

- 35 -

turn toarea, c reia, de necaz, i-am l sat numeleă ă ă neschimbat, deşi ar fi trebuit s -i folosesc porecla.ă

Acum, ascult cum s-a întâmplat t r şenia: într-oă ă ă diminea , în recrea ia de la 11, vine Sticlete, pedagoga-ţă ţşefa, c-o falc -n cer şi una în p mânt şi ne face feteloră ă inspec ie la pupitre. Mie mi-a g sit o scrisoric pr p dit ,ţ ă ă ă ă ă zice-se, de dragoste. Tu ştii povestea cu n t ntocul deă ă frate al Auric i Geambaşu, care venea duminica laă vorbitor, s-o vad pe sor -sa, dar mai mult venea fiindc iă ă ă se aprinseser c lcâiele dup mine. Şi se apucă ă ă ă dumnealui, tâlharul, s m bombardeze cu r vaşe, peă ă ă care mi le d dea Aurica în mare tain . Adic , ce tain !ă ă ă ă Tot ea a b tut toba în clas , iar fetele m tachinau, parcă ă ă ă eram calul lor de b taie. Cel pu in Popescu Gr sana şiă ţ ă Cap P trat, tâmpit aia, m strigau de la distan :ă ă ă ţă

Madame Geambaşu! Madame Geambaşu!―Altele f ceau glume idioate:ă

Tu, genialo, dac te m ri i cu geambaşu' de cai, vei― ă ă ţ fi c lare pe situa ie.ă ţ

Uite, sunt acum c lare pe situa ie, f r s -l fi luat pe― ă ţ ă ă ă r pitorul Geambaşu, care nu-mi place nici de fric .ă ă

Şi cum î i spuneam, Sticlete aia d peste scrisoarea cuţ ă pricina şi fuga la doamna directoare, s m pârasc . Şiă ă ă doamna m pofteşte numaidecât în cancelarie. Tu,ă Fulgule , ce spaim am tras, m i fato! Gata, ziceam, mţ ă ă ă elimin o s pt mân -dou şi m nenoroceşte b b tia. Cuă ă ă ă ă ă ă ă doamna directoare nu se joac nimeni, severitatea ei ştiiă ce ravagii f cea în toat şcoala! Şi tocmai acum s p escă ă ă ăţ ruşinea, la spartul târgului, În clasa a opta, în ajun de bacalaureat? M car dac aş fi avut ceva cu seduc torulă ă ă meu, dar eram bun -nevinovat , nu-i cunoşteam niciă ă culoarea ochilor! Z u, s mor dac te mint!ă ă ă

Pe când m gândeam la toate astea, iaca, se produce oă teribil lovitur de teatru, care m n uceşte pe termenă ă ă ă nelimitat. Doamna directoare uit de severitate, deă disciplin , uit de ea şi m ia în bra e, m strânge laă ă ă ţ ă piept şi m s rut oc! oc! foc!ă ă ă ţ ţ

- 36 -

Doamne, ce s-o fi întâmplat cu ea? Ce miracol? N-o fi înnebunit! Ca o femeie atât de echilibrat s deraieze,ă ă apucând-o brusc pe alt linie, trebuie s fie la mijloc ună ă motiv puternic, nu? Şi chiar era! Auzind c sunt orfan ,ă ă mi-a propus, hodoronc-tronc, s m înfieze. M uitam laă ă ă ea ca picat din cer. Mi-era şi fric , tu, s-o refuz. Cine ar fiă ă îndr znit? Dup asta, a cerut s fie scoas la pensie. Eraă ă ă ă trecut de 60 de ani. A închiriat un apartament înă cartierul Cotroceni, într-o vil cochet . Dup asta, ună ă ă avocat pe care îl cunoştea a f cut la tribunal actele deă adop iune, şi aşa am devenit domnişoara Anda Br deanu,ţ ă fiica doamnei directoare. Acum, po i s -mi zici s ru-ţ ă ămâna.

Asta nu-i înc totul, Fulguşorule mic şi dulce. Spuneamă un pic mai sus c m fr mântam al naibilor, m totă ă ă ă gândeam şi zbuciumam ce s-o fi întâmplat cu m mica, deă m-a iertat, înfiat şi mutat. Misterele Cur ii din Versailles!ţ V zând c nu dezleg enigma, am l sat-o balt , ca s zică ă ă ă ă aşa, şi ce mi-a venit? Hai, domnişoar Br deanu, să ă ă scriem ceva despre m rea a cotitur din existen aă ţ ă ţ Domniei Voastre. Ce p rere ave i? Sunt pentru, mi-amă ţ r spuns mie îns mi, şi pune-te, fato, pe treab . În timp ceă ă ă scriam, îmi venir câteva idei psihologice gigea, far s leă ă ă chem, aşa... din ini iativa lor proprie. Le-am cânt rit, le-ţ ăam judecat pe-o parte şi pe alta.

Bune! zic, rezist la logic , hai s le folosim.― ă ă ăEra vorba tocmai de motivarea de care aveam nevoie

pentru eroin şi pe care imagina ia mea mi-a servit-o caă ţ pe tav . Am pus-o deci pe directoare, aşa dup cum aiă ă citit, într-o situa ie asem n toare, ca s legitimez gestulţ ă ă ă final, marea surpriz .ă

Şi ce s vezi, fato? Domnişoara mama, nu ştiu cum aă f cut şi ce a dres, c a dat peste revista cu corpul delict.ă ă A citit schi a. Ait! zic, acum s vezi muştruluial ! Sfinteţ ă ă Shakespeare, fereşte-m de o nou tragedie! Când colo,ă ă nimic. Singura imputare: De ce nu i-am spus? De ce am lucrat pe ascuns? Iaca, na, poftim de vezi!

- 37 -

Dar stai, acum vine partea interesant . Ciuleşte, tu,ă urechile şi ascult urm torul dialog:ă ă

De unde ai aflat tu de p ania mea? Cine i-a spus?― ăţ ţ Nimeni. Nu ştiu nimic. Ce a i p it?― ţ ăţ Într-adev r, nu i s-a spus nimic?― ă ţ Repet c n-am habar. Tot ce am pus în povestire pe― ă

seama dumneavoastr a fost din imagina ie. Trebuia oă ţ motivare nu?―

N-aş fi crezut una ca asta! Ai o imagina ie bogat şi― ţ ă un sim logic surprinz tor pentru etatea ta. Ei bine, aflţ ă ă c ceea ce ai scris acolo mi s-a întâmplat în realitate.ă

Asta-i bun ! S cad pe jos de ame eal ! Nu-mi veneaă ă ţ ă s cred. Nici c era de crezut!ă ă

Chiar aşa, doamn ? Nu m am gi i?― ă ă ă ţM-a certat c -i spun doamn şi dumneavoastr , ca uneiă ă ă

str ine. Dar ce s fac, dac m-am obişnuit de ani de zileă ă ă s -i spun doamn şi s folosesc pronumele de reveren ?ă ă ă ţă

Am luat-o în bra e şi am pupat-o de zece ori. S-aţ îmbunat şi mi-a zâmbit.

Acum, v rog s -mi povesti i povestea― ă ă ţ dumneavoastr .ă

Am ajutat-o s se aşeze pe un fotoliu; eu st team peă ă un sc unel în fa a ei.ă ţ

Da, zise. Eram şi eu ca tine, elev la Liceul de fete― ă „Domni a Ruxandra". Aveam, tot aşa, o pedagog ca aţ ă voastr ...ă

Ca Sticlete? Aşa o poreclisem pe Cojocaru.― Şi o directoare, biciul lui Attila. Se dezumanizase,―

era lipsit de sim ire ca o piatr : din cauza unei scrisori,ă ţ ă de altfel, inocent , m-a eliminat pân la sfârşitul anului.ă ă Pedeapsa nedreapt mi-a zdruncinat fiin a pân laă ţ ă r d cini. 0 negur mi s-a pus pe ochişi, far s mă ă ă ă ă ă gândesc la urm ri, m-am aruncat în gol. În clipa când mă ă aflam la fereastr , mi-a trecut fulger tor prin minte c ,ă ă ă poate, nu mor c zând de la primul etaj, mai bine m-aşă urca la al treilea sau al patrulea. Am pregetat, nu ştiu de ce, uite, chiar aşa s-a întâmplat. N-am murit, dr gu aă ţ

- 38 -

mea, mi-am mutilat doar trupul şi tr iesc şi ast zi sim indă ă ţ ap sarea celor dou greşeli: a mea, dar, mai ales, a fosteiă ă mele directoare.

Ce spui, Fulguli o, de spovedania asta şterpelit dintr-oţ ă tragedie? M-a emo ionat aşa de mult, încât m-a podiditţ plânsul!

Of, s r cu a de tine, nu-mi ceri îndurare?Nu de alta,ă ă ţ dar i-am împuiat capul numai cu ale mele, ca o egoistţ ă însp imânt toare. Cu dragostea chioar şi amorulă ă ă ghebos, gen Creang , cum o mai duci? în ultima epistolie,ă n-ai mai pomenit nimic de F t-Frumosul t u din tei, genă ă Eminescu. Rug m respectuos a nu neglija în viitor.ă

Pa! Pa! Pa! Te pup pe botişor.A ta, Anda Andaluza

IIM întrebi, Fulguşor drag , cum m simt în noua meaă ă ă

c snicie cu doamna-mama, având sediul la Cotroceni?ă Hei, mai e vorb ! O duc împ r teşte, budoar gigea,ă ă ă mobil de granda, garderob personal , în fine, mai multă ă ă decât în visul meu, cum i-ar spune st pânului El-Zorab.ă Stau câteodat şi m mir, ca proasta-n bâlci, ce e cuă ă mine, ce m-a g sit? C ci eram o biat orfan , singur peă ă ă ă ă lume, ca b ie elul lui Hector Malot, habar n-am cine suntă ţ p rin ii mei, de ce m-au abandonat, nu ştiu nici dac eiă ţ ă mai tr iesc, şi, uite, acum, de bine, de r u, am o m mic ,ă ă ă ă un sprijin, în sfârşit, un rost pe lumea asta. Şi, în plus, bani de buzunar, s -mi cump r tot ce-mi pofteşteă ă inimioara. îmi dau silin a s-o iubesc pe m mica-dulcica,ţ ă s se simt bine lâng mine, dar nu pot, cât aş vrea. Miă ă ă se pare c -mi este mai mult profesoar decât mam .ă ă ă Atunci fug de ea, o evit, m retrag în singur tatea od i eiă ă ă ţ mele şi citesc, citesc, citesc! Noroc c avem o bibliotec ,ă ă maic , m iculi !ă ă ţă

- 39 -

Mai e şi ceva care m respinge: Tu, fato, prea e slut şiă ă dizgra ioas . Infirmitatea ei m ... m ... m îngrozeşte.ţ ă ă ă ă Chiar când râde, i se strâmb fa a, parc ar plânge. Auliu!ă ţ ă Doamne, iart -m !ă ă

Ştii, a luat şi pe portar cu nevast -sa la noi, pentru aă avea, m rog, personal de serviciu. S vezi şi s teă ă ă cruceşti cum o car Ursa Mare pe m icu a în bra e, ca peă ă ţ ţ un ânc neputincios şi inocent.ţ

Ah, cum mai tânjesc acum dup internatul copil riei,ă ă unde se afla lumea noastr ! Unde-i N soasa ceaă ă mucalit , care ne f cea seara, în dormitor, s ne stric mă ă ă ă de râs, când imita o scen de amor dintre un cotoi şi oă pisic ? Unde-i Nitouche, mironosi a, s-o aud cum spuneă ţ bancuri piperate, încât ar roşi chiar un b rbat! De undeă naiba le auzise, z p cita? Sau Ghea , care se ineaă ă ţă ţ numai de farse, ori icnit zurbagie, o fiin a chiuitului, aŢ ă ţă joac -i şi a setei de via , în fine, tu, Fulguşor, pe careă ţă eram gata s te omit la num r toare, dar cine poate să ă ă ă uite scena teribil de la ora de român , când doamnaă ă Procopiu, ştiind c te îndeletniceşti cu lectura proverbeloră populare, te-a pus s dai câteva exemple dintre cele careă i-au pl cut mai mult, şi tu i-ai trântit-o hodoronc-tronc:ţ ă

Nu umbla cu fundu-n dou luntre.― ăVai, cât am râs!M mir c n-a cr pat fierea în mine. Ceă ă ă

mutr a f cut profesoara!ă ă Neruşinato, obraznico! Unde te trezeşti?― Sta i, doamn , nu v sup ra i, aşa scrie aici, negru― ţ ă ă ă ţ

pe alb. Şi sunt altele şi mai şi... S vi le citesc?ă Nu! Nu! Te rog!―

Dac ar fi ştiut c noi, fetele, cunoşteam toateă ă proverbele astea pentru c cele nou volume dină ă culegerea lui Zanne se aflau chiar în biblioteca şcolii!

Da, Fulgule, de ce s nu recunoaştem, via a deă ţ internat, deşi goal de c ldura şi grija p rinteasc , seă ă ă ă umplea f r s ne d m seama de farmecul copil riei şiă ă ă ă ă adolescen ei. De aceea tânjeam dup colege, prezen aţ ă ţ lor îmi devenise necesar ca aerul pe care îl respiram. N-ă

- 40 -

am oftat prea mult, pentru c dragele de ele veneau laă mine în vizit în fiecare duminic . Le vedeam de departe,ă ă ivindu-se în grup, dup col ul str zii, dou câte dou , caă ţ ă ă ă la parad . Odat au venit paisprezece la num r, n-aveamă ă ă nici scaune s le dau s şad . Nu mai spun ce t mb l u aă ă ă ă ă ă fost, mi-au r sturnat casa pe dos. Doamna-maman seă ducea la o vecin , tot profesoar , şi ne scutea, astfel, deă ă prezen a ei paralizant . Avea, ce-i drept, foarte mult tact.ţ ă Ursa Mare f cea o tav cu pr jituri, un chec cu stafide,ă ă ă am s - i dau re eta, dac te intereseaz , şi ne aşterneamă ţ ţ ă ă la taifas, vorbind câte-n lun şi-n stele, râzând caă nebunele de orice. N soasa era, ca de obicei, în verv ;ă ă întâi spunea:

A, ştii, Albu o, c am f cut şi eu o victim ?― ţ ă ă ă Da? Felicit rile mele. Cine e prea fericitul?― ă Mai uşurel cu felicit rile. Preafericitul e Ilie,― ă

covrigarul de la poarta şcolii. îmi d produsele pe gratis.ă Aşa c sunt asigurat la capitolul covrigi cu susan.ă ă

Ba nu z u! Cu ce l-ai cucerit?― ă Cu sta! a spus N soasa, ar tându-şi cu un deget― ă ă ă

nasul cât o p tl gea.ă ăAm leşinat toate de râs.

Dac m duc la C r buş, îl fac praf chiar pe...― ă ă ă ă T naseă 2.

Alte râsete. Una dintre fete, Contesa de Pompadour, se t v lea pe jos de râs.ă ă

Mai ispr veşte, N soaso, c leşin contesa!― ă ă ă ă Contesa leşinat ! Uite un titlu de roman pentru tine!― ă

Glume naive, la îndemâna oricui. Dar ne distram copios cu ele. Dup aceea, fetele plecau şi t cerea se l sa greaă ă ă în urma lor.

Fiindc N soasa a adus vorba de roman, afl c lucreză ă ă ă la unul, dar, bineîn eles, cu alt titlu. Scriu pe apucate, nuţ prea am timp din cauza cursurilor de la facultate. Până

2 Aluzie la nasul exagerat de mare al lui Constantin T nase, actoră comic şi director al Teatrului C r buş (n. red.).ă ă

- 41 -

acum, nici nu m-am decis asupra titlului. Dragostea doctorului Rank sau Dou iubiri. În fine, unul din asteaă dou , v d eu mai târziu. Cred c ai ghicit, e vorba de ună ă ă personaj din piesa Nora de Ibsen. Piesa am v zut-oă împreun când ne-am dus cu clasa la Na ional. Dac vreiă ţ ă s fiu sincer , tu mi-ai atras aten ia asupra doctorului. i-ă ă ţ Ţaduci aminte c mi-ai şoptit la ureche:ă

Tu, sta s ştii c-o iubeşte pe Nora, pun pariu!― ă ăChiar aşa a fost. M-a impresionat foarte mult drama din

sufletul doctorului, care iubise o singur femeie pe lume,ă şi asta, din nefericire, era so ia celui mai bun prieten alţ s u. Domnul dramaturg a trecut uşor peste dram , pe elă ă îl preocupa mai mult aspectul social, adic ridicareaă condi iei femeii în societate. Dar mie mi-a pl cut mai multţ ă dragostea doctorului Rank şi, dac autorul n-a f cut-o,ă ă las , stimabile Ibsen, c-o fac eu. ă

Oho, prea mare curaj la feti a asta! gândeşti tu,ţ probabil, citind rândurile de fa . La urma urmei, de ce n-ţăaş încerca? Ce, comit o crim ? Şi am început s cuget laă ă mare adâncime. Par eu superficial , râd de toate prostiileă fetelor, dar s ştii c undeva, în fiin a mea, exist ună ă ţ ă locşor foarte serios. Acolo m retrag, în altarul meuă tainic, şi m tot fr mânt şi m tot gândesc, pân ieseă ă ă ă ceva cumsecade. Nu- i mai spun c am v zut înc o datţ ă ă ă ă piesa, am citit-o apoi în Biblioteca pentru to i cu multţ ă luare-aminte şi, în timpul acestei citiri, mi-au venit cele mai bune idei. Şi aşa, încet-încet, am schi at în linii largiţ subiectul. Vreau s pun în sufletul doctorului Rank ceeaă ce mi se pare esen a iubirii, adic ceva eteric, far obiect,ţ ă ă care î i aduce st ri paradisiace, chiar extazul, dar careţ ă are şi reversul durerii, în fine, un sentiment prelungit prin el însuşi.

Nu ştiu dac m în elegi. Nu cred, pentru c nici eu nuă ă ţ ă în eleg prea bine, simt ceva care este inexprimabil prinţ cuvinte. Ştiu toate astea pentru c acum doi ani l-amă iubit aşa pe un b iat, fiul doamnei M rgineanu, deă ă francez . Era student la nu ştiu ce facultate şi veneaă

- 42 -

deseori cu maşina s-o ia pe maic -sa de la şcoal . Ah,ă ă cum îl iubeam, tu, nu- i dai seama! Aşteptam ore întregiţ la fereastr , s -l v d ap rând la volan. La francez eramă ă ă ă ă slab , aveam note proaste, numai cinciuri pe toat linia.ă ă Şi deodat se ivir , poate, din cer, trei opturi, un nou şiă ă ă chiar un domn zece, cu baston şi burtic . Se tot miraă profesoara, bravo, Anda, te-ai dat pe brazd . De unde să ă ştie c pricina motivului era chiar fiul s u, F t-Frumosulă ă ă Rudolf Valentino.

Singur Filosoafa mi-a ghicit taina.ă Ce faci aci, Adormito din p dure?― ă Nimic. M uit în curtea noastr şcolar .― ă ă ă Degeaba te ui i, c azi nu vine.― ţ ă

Am tres rit mirat :ă ă Cine nu vine?― Haide, nu face pe proasta, c te spui M rginencei!― ă ă

Am roşit pân în str fundul fiin ei. Trebuia să ă ţ ă t g duiesc, dar n-am mai putut. Uluirea îmi luase piuitulă ă şi, mai mult decât atât, faptul c altcineva îmi cunoşteaă marele secret era ca şi cum pe rochia mea alb deă mireas o mân rea ar fi turnat un clondir cu cerneal .ă ă ă Filosoafa din p puşoi nu putea s conceap un sim mântă ă ă ţă atât de pur, care îmi aducea o fericire far seam n,ă ă scurt şi nesatisf c toare. De altfel, sunt sigur c oă ă ă ă ă fericire care te satisface pe deplin nici nu e fericire, trebuie s -i dai alt nume.ă

Ei bine, Fulguşor scump , o dragoste ca a mea i-amă rezervat dragului meu doctor Rank pentru draga lui, Nora. Am aşternut vreo zece pagini, dar a doua zi, recitindu-le, nu mi-au mai pl cut. La gunoi cu ele! Amă scris altele, o folie! Ah, de-aş putea merge numai pe piscuri! Nu, nu m las, trebuie s izbutesc: cerul, luna,ă ă stelele, toat gastronomia îmi şopteşte c voi reuşi.ă ă

Ia stai, s te întreb ceva: Ce crezi, n-ar fi cazul ca Noraă s afle c doctorul ei o iubeşte? Adic nu, nu-i bine. Maiă ă ă degrab , o pun în situa ia de a fi bolnav . S zicem c iă ţ ă ă ă se întâmpl un accident maşin , tramvai, ce-o fi! eă ― ă

- 43 -

transportat la spital, iar doctorul o îngrijeşte tremurând,ă cu sufletul la gur , stând zi şi noapte la c p tâiul ei...ă ă ă Nora vede, aude totul. I se pare cât se poate de normală comportarea doctorului, nu-şi d seama c el face multă ă mai mult decât trebuie. Fireşte, ei i se cuvine orice, e frumoas , în fa a ei se pleac oricine şi primeşte tot,fară ţ ă ă s dea nimic în schimb. Mai târziu, când doctorul, elă însuşi lovit de boal , îşi ia r mas-bun de la femeia vie iiă ă ţ sale, l sându-i cartea de vizit îndoliat , pentru c seă ă ă ă duce s moar , abia atunci Nora îşi d seama ceea ce aă ă ă pierdut, îşi d seama c îl iubeşte şi plânge... plânge...ă ă plânge... Nu-i pas de nimeni şi de nimic. De-acum,ă pentru ea e totul degeaba, dar în dragoste nu-i nimic degeaba, dragostea ine loc de orice prin ea îns şi. Şiţ ă iat , în fine, a doua iubire mare, n scut din cea dintâi,ă ă ă care va r mâne tot f r obiect...ă ă ă

Nu-i sublim ? Spune, tu. Ce, adic iubirea trebuie s fieă ă numaidecât drumul c tre sexualitate, c snicie şiă ă progenituri?

O fi, poate, o prostie ceea ce sus in, dar aşa simt şi aşaţ gândesc. E bine?

…………………………………………………………………………Am pus puncte, puncte. Nu mai pot. Sunt obosit .ă

închei scrisoarea, lung cât o zi de post, rugându-te s -miă ă r spunzi f.f. urgent. Apropo, cum mai stai cu dragostea?ă Evoluezi tot în azur, printre luceferi, sau ai coborât jos, pe p mânt? D -mi o veste, mor de curiozitate.ă ă

În aşteptare, te pup a ta prieten pe veci, ă ăAndu aţ

IIIO, tu, victim a disper rii!ă ăAm citit îngrozit ceea ce-mi scrii, c adic s-aă ă ă

întâmplat evitabilul între voi.Vai! Vai! Vai! Cum ai f cut prostia s pleci cu el înă ă

excursie, şi cu plecatul înc nu-i prea grav, dar s dormi iă ă ţ

- 44 -

împreun ?! Nu te-ai temut de inevitabil? Ce te faci acum?ă Eşti nefericit r u, s r cu a de tine? Dac nu te m ri i cuă ă ă ă ţ ă ă ţ Jupiter al t u, cine te mai ia? Asta era suprema ta zestre,ă şi tu, ca o proast ! Of, victim ce eşti, te plâng din toată ă ă inima sufletului! Te rog, scrie-mi, în ce const acest actă nefast? Şi mai spune-mi dac , dup asta, nu- i vine să ă ţ ă mori de ruşine?! M intereseaz foarte mult!ă ă

Cât despre mine, trebuie s - i m rturisesc c m ocupă ţ ă ă ă cu trei lucruri deodat : romanul, lecturile şi facultatea.ă

Vorbesc cu câteva colege de an, dar nu ştiu ce-o fi, parc fetele m ocolesc. N-or fi, tu, invidioase, pentru că ă ă studen ii m asalteaz şi îmi fac curte pe capete? Ce s - iţ ă ă ă ţ spun, roiesc în juru-mi, ca musculi ele pe-o pr jitur .ţ ă ă Mul i sunt nesuferi i, chiar obraznici. Ori de câte ori mţ ţ ă v d, strig la mine:ă ă

Venus din Milo!―Unul mi-a spus odat :ă

S ru-mâna, a o!― ă ţ ţÎi las în plata Domnului, altfel mi-aş aprinde paie în cap.

Un coleg veteran îmi cam face ochi dulci. Trebuia să termine facultatea demult, dar e abia în anul doi. Pare simpatic, afurisitul, fetele sunt moarte dup el, dar eu îlă in la distan , fiindc e neserios. Îl cheam Bobţ ţă ă ă

Geam nu şi aud c scrie poezii. N-am citit înc nici oă ă ă poezie, ca s -mi dau seama dac e ceva de capul lui. Audă ă c era încurcat cu una din anul doi, Liliana Albu, o blondă ă frumoas , dar cam prostu , care vine la facultateă ţă arborând în fiecare zi toalete noi. La început, mai schimbam cu ea câte o fraz , dar când a v zut c Bobă ă ă învârte macazul, mi-a întors spatele. D -o-ncolo deă netoat !ă

Acum, n-am încotro, trebuie s - i m rturisesc cevaă ţ ă important: mi-a intrat în cap c sunt frumoas ! Iaca, na,ă ă poftim de vezi! E un sim mânt ciudat, care-mi d pre înţă ă ţ propriii mei ochi, şi din pricina asta calc, parc , numai peă p mânt tare. Şi când eram la orfeline m încerca acestă ă sentiment, dar îndoiala îmi tot punea be e în roate: O fiţ

- 45 -

adev rat? N-o fi adev rat? Acum îns , având o largă ă ă ă confirmare din partea masculinilor de la facultate, m-am dumirit, în fine.

Ştii c la şcoal aveam multe porecle. Fetele îmiă ă spuneau mai de mult Frumoasa din p durea adormit şi,ă ă fiindc porecla era prea lung , o rezumau, strigându-mă ă ă Adormita.

Bineîn eles, se potrivea ca nuca în perete, numaiţ adormit nu eram, ci dimpotriv , vioaie, spirt. Dup asta,ă ă ă m-au botezat Alba-ca-Z pada şi am r mas Alba, pentruă ă toate, pân în zilele noastre. Colegele m îndr giser , înă ă ă ă frunte cu Domnia Ta, Fulguşor, deştept ciuneaă p mântului. Aveam simpatii la fiecare etaj şi f ceam chiară ă victime externe în amor, cum a fost cu idiotul de Geambaşu şi alte specimene, e jusdem farinae.

Sâmb ta, la ora de baie cu clasa, alt nebunie. Toateă ă suratele t b rau pe mine, zgâind ochii la nudul meu,ă ă mirându-se c am pielea alb ca hârtia velin . Nu eramă ă ă Alba? De ce, tâmpitele, m porecliser astfel! M m ligu aă ă ă ă ţ de Ştefanache m-a întrebat odat :ă

Cum faci tu, c ai sâni pietroşi?― ăAuzi, ce idio enie!ţ

Îi descânt cu ap neînceput , i-am r spuns.― ă ă ăAlta, nebuna de Cr znaru, cu burta cât toba parcă ― ă

era îns rcinat , Doamne fereşte! zor-nevoie s -miă ă ― ă m soare mijlocul cu centimetrul. Iar nefericita de G mană ă a izbucnit odat în plâns, pentru c ... eram neverosimilă ă de sub iric , iar ea nu era.ţ ă

S - i spun drept, n-aveam deloc conştiin a c suntă ţ ţ ă r pitoare. Parc m vedea la şcoal vreun b iat care să ă ă ă ă ă mi-o spun ? Unde mai pui c m îmbr cam ca oă ă ă ă şleamp t , încât adio, voi, formelor sculpturale şiă ă celorlalte momeli specific feminine.

Dar de când am devenit student , s-a schimbată povestea! V zând c sunt anturat de b ie i la modulă ă ă ă ţ superlativ, în timp ce altele r mân în umbr , neb gate înă ă ă seam , ehe! mi-am zis, e ceva de capul meu, mamaă

- 46 -

Natura mi-a dat o bun scrisoare de recomanda ie! Cuă ţ toate astea, s ştii, nu-s cochet , z u aşa! Pân azi, niciă ă ă ă n-am pus pudr pe fa , nici roşu pe buze. Nu maiă ţă vorbesc de smuls sprâncenele şi f cut genele cu rimei.ă Chiar tu, deştept ciunea p mântului, spuneai c tocmaiă ă ă lipsa fardului sporeşte farmecul Evelor noastre!

Iart -m , i-am înşirat pân acum numai sminteli. Haiă ă ţ ă s - i aduc la cunoştin şi ceva foarte grav. Ştii c amă ţ ţă ă ispr vit de scris romanul? Da, Fulguşor! Şi-mi place, îmiă place nevoie mare! Ins mi-e fric s nu fi ieşit vreoă ă ă bâzdâganie! Are aproape 150 de pagini mari şi late, n-a fost chip s -l fac mai voluminos. Doamna-maman m-aă convins s i-l citesc. Lectura a durat, cu mici întreruperi,ă trei zile de-a rândul, pân noaptea târziu. Tot credeam că ă are s se plictiseasc şi s renun e la audi ie. N-a fostă ă ă ţ ţ aşa. Dimpotriv , asculta cu aten ie şi r bdare de înger.ă ţ ă Câteodat , m întrerupea, legându-se de câte o fraz r uă ă ă ă construit , forma ia ei didactic nu sufer greşeliă ţ ă ă gramaticale. Când am terminat cu cititul, nu mi-a f cută nicio critic , dup cum m aşteptam. A întins mâna, caă ă ă s -i dau manuscrisul, apoi mi-a spus:ă

Am auzit lucrarea cu auzul, acum vreau s-o citesc cu― v zul. M tem c muzicalitatea frazelor m fur . După ă ă ă ă ă asta, st m pe îndelete de vorb . Mi-a mai spus: Dr gu aă ă ă ţ mea, din capul locului, am impresia c te-ai l sată ă antrenat într-o întreprindere prea grea pentru tine.ă Oricum, eşti mai inteligent decât îmi închipuiam. De ceă nu scrii lucruri pe care le-ai v zut şi tr it tu îns i? E cuă ă ăţ neputin s întâlneşti un om de la care s nu înve i ceva.ţă ă ă ţ

Dar ce experien am eu? Dumneavoastr şti i prea― ţă ă ţ bine c n-am ieşit din internat cu anii. Numai când neă duceam cu clasa la Teatrul Na ional şi, uneori, pe laţ muzee, atât...

Cu toate astea, cunoşti via a de şcoal , ai tr it-o, nu-― ţ ă ăi aşa? De ce nu iei de acolo subiectele? Pe urm , a rostită verdictul: în orice caz, ai stof de scriitoare!ă

Crede i, cu adev rat?― ţ ă

- 47 -

Ştii bine c nu te mint...― ăI-am s rutat mâna de bucurie. N-am putut s fac altfel.ă ă

Ea m-a s rutat pe frunte. Dup dou zile, mi-a restituită ă ă manuscrisul. Era plin de îndrept ri, cu cerneal roşie, ca oă ă tez la limba român . Numai nota lipsea. Dup asta, mi-aă ă ă f cut o ampl analiz literar , ca la Slavici sau la Duiliuă ă ă ă Zamfirescu. Oho, eram cineva, numai prin simplul fapt că se ocupa de mine. Avea şi obiec ii serioase:ţ

Uite, aici ai pus câteva lucruri neverosimile.―Nici eu nu ştiam de ce le-am pus. Aşa mi-a dictat capul

sta sec. E drept c nu gândesc destul, uneori suntă ă superficial , superficial ...ă ă

Dup indica iile ei, am ref cut câteva capitole. Mi-aă ţ ă p rut bine, pentru c , între timp, mi-au venit câteva ideiă ă noi şi, datorit bucuriei acesteia, refacerea a mers strun .ă ă

Îmi pare r u de un singur lucru, i-am spus eu,― ă afişând o modestie cam... ipocrit .ă

Ce anume?― C Ibsen e mort de mult şi n-are cum citi scrierea pe― ă

care el mi-a inspirat-o.Ah, eram atât de curioas s aflu ce p rere are! A râsă ă ă

şi ea de n zbâtia pe care i-am spus-o, ce era s fac ?ă ă ăAcum, o noutate senza ional : mâine întreprind primaţ ă

c l torie cu trenul din via a mea. Nu te mira, n-am avută ă ţ prilejul pân la m rea a mea vârst de 20 de ani s mă ă ţ ă ă ă deplasez nic ieri. Plec la Piteşti, trimis de doamna-ă ămaman, într-o misiune important , la o rubedenie, oă chestie de moştenire, se pare. Ea, cu infirmitatea ei, era greu s se deplaseze, s r cu a! Când m întorc laă ă ă ţ ă Bucureşti, am s - i scriu impresiile.ă ţ

Şi, pour la bonne bouche, înc o noutate, dar mai pu ină ţ senza ional decât prima: am început s fumez.ţ ă ă Deocamdat , destul de timid, câte trei-patru ig ri Intim-ă ţ ăClub pe zi. S nu te miri, tu, îns tâmpitele astea deă ă colege te consider „arierat ” dac nu fumezi. Dar şiă ă ă „deştept ciunea” asta a mea, care se ia dup o prostie, eă ă

- 48 -

vrednic de admirat. Doamna-maman înc n-a prins deă ă veste. M-aştept s -mi fac un t r boi di granda!ă ă ă ă

Acestea fiind zise, închei prezenta epistol , depunând oă foarte sim it s rutare pe dulcea ta guri .ţ ă ă ţă

A ta, Andu aţ

- 49 -

CAPITOLUL 3

Necunoscuta

Din confesiunile lui Dinu Gherghel

Dup cum spuneam, ajung în Gara de Nord. Vagonul deă clasa întâi e aproape gol. Hamalul se opreşte în dreptul celui de al doilea compartiment. Un semn familiar cu coada ochiului. Vrea, pesemne, s -mi atrag aten ia că ă ţ ă mi-a g sit un loc bun. Probabil c la el un loc bun e înă ă prezen a unei domnişoare. Şi de ast dat îi remarc ochiiţ ă ă mari cât cepele.

Intru în compartiment, o salut cu o uşoar înclinare aă capului pe necunoscuta tovar ş de drum cu care aveamă ă s c l toresc şi m aşez comod pe canapeaua opus . Îmiă ă ă ă ă r spunde tot aşa, din cap, pu in contrariat de prezen aă ţ ă ţ mea, probabil, neconvenabil . Apoi, îşi reia lecturaă întrerupt o clip .ă ă

Aştern asupr -i priviri iscoditoare, vrând parc s -i facă ă ă pre ul. E o brunet înalt , sub ire, aproape diafan .ţ ă ă ţ ă Poart o fust simpl , neagr , şi bluz alb , modest , caă ă ă ă ă ă ă de şcol ri . Hm, frumoas , chiar prea frumoas ?ă ţă ă ă gl suieşte examenul sumar al ochilor mei. O frumuse eă ţ atât de perfect , încât te stinghereşte oarecum, î iă ţ reteaz ini iativa. Dar ceea ce îmi atrage aten ia eă ţ ţ surprinz toarea lips a fardului. Obrajii acestei fiin eă ă ţ angelice nu cunosc pudra, buzele ei ignor rujul.ă

Înc nu mi se întâmplase s v d o asemenea f ptur .ă ă ă ă ă Arat proasp t şi fraged aşa cum a z mislit-o natura,ă ă ă ă ă f r nici o ad ugare. Un zâmbet sfielnic, fecioresc, pareă ă ă încremenit pe fa a ei.ţ

- 50 -

M simt tot mai angajat de necunoscuta r s rit înă ă ă ă calea mea, parc înot far vrere în apele ei teritoriale.ă ă Dominanta care se desprinde imediat din tr s turile ei eă ă puritatea.

Dumnezeule, prea multe calit i la un loc! D rnicia astaăţ ă m sperie într-un fel pentru c mi se pare neverosimil !ă ă ă

Încerc s-o dezbrac de veşminte, s mi-o imagineză goal , aşa cum obişnuiesc s fac cu femeile care mă ă ă intereseaz . Nu reuşesc. E imposibil s -i realizeză ă goliciunea cu ochii min ii. Pentru prima oar mi seţ ă întâmpl acest lucru. Aş zice c e o impietate chiar să ă ă gândeşti obscen în apropierea ei. A cutezat vreodat ună pictor, de când e lumea şi p mântul, s zugr veasc peă ă ă ă pânz nudul unei sfinte ?ă

Aşadar, nu-i de mirare c fata asta neprih nit îmiă ă ă trezeşte cele mai caste sentimente. O privesc lacom şi simt c m farmec , îmi face bine, din ce în ce mai bine!ă ă ă Şi, uitând de mine, de boala mamei mele, datorit c reiaă ă m aflu în tren, o sorb cu privirile sau, mai precis, oă m nânc din ochi. Şi fata se uit la mine. Dar aştept s -şiă ă ă retrag privirile, pentru c îmi place s fac numai euă ă ă acest lucru, ea ce ar avea de v zut la mine? Ciudat, n-oă face, st ruie, vrând parc s m înfrunte. Ba am impresiaă ă ă ă c uit tura ei e cam ciudat , parc aş fi ştiu eu? oă ă ă ă ― ― curiozitate a naturii. O clip las privirea în jos, dar nu trecă câteva clipe şi o ridic din nou.

Straniul joc se repet de mai multe ori. Ochii noştriă încep a se r zboi între ei far pricin , şi aceast luptă ă ă ă ă fr mântat dureaz peste dou , trei şi chiar mai multeă ă ă ă minute. Deodat , fata întoarce brusc capul, cu un aer deă îmbufnare. De ce s-o fi sup rat? Crede c a fost biruit ?ă ă ă Se vede treaba c nu-şi d seama ce putere s l şluieşteă ă ă ă în ea. Cu un gest nervos, deschide poşeta şi scoate o igaret fin . Vrea s-o aprind , dar nu g seşte chibrituri.ţ ă ă ă ă

Fumeaz ?! Cum se poate?! Dar aceast patim eă ă ă prietena viciului, ce caut într-o zon a purit ii ?ă ă ăţ

Dac permite i... îi spun.― ă ţ

- 51 -

Aprind bricheta şi-i ofer foc. Mul umesc, domnule.― ţ

Tonul ei e aproape agresiv. Se apuc s citeasc maiă ă ă departe cartea pe care o ine pe genunchi. Cât aş vreaţ s -i aflu titlul!ă

„E sup rat , zâna! gândesc în sinea mea. Nici nu mă ă ă cunoaşte şi, uite, s-a sup rat pe mine. E un început bun."ă

Trenul lunec spintecând peisajul, care nu m maiă ă intereseaz , când am în fa a ochilor ceea ce am. Oă ţ p dure trece prin noi, far s-o vedem, un râu ne taieă ă calea, dar îl s rim far a şti cum.ă ă

Şi aşa, ignorând tot ceea ce face monstrul de fier, chiar zgâl âiturile sale, care ne par fireşti, încropim amândoi,ţ eu cu ea, în cuşca tremurând , un dialog aproapeă neverosimil.

Cum ar fi putut s -mi treac prin minte c el va fiă ă ă începutul tragediei mele de mai târziu?

- 52 -

CAPITOLUL 4

O convorbire în tren

DINU (încercând s înnoade o convorbire): Merge iă ţ departe?...

ANDA (far s ridice capul): Da...ă ă(Pauz )ăDINU: Nu v e prea cald? S deschid fereastra?ă ăANDA (În gând): Vrea conversa ie... domnul! (Vorbit):ţ

Nu.(Pauz )ăDINU: V captiveaz lectura?ă ăANDA (În gând): Ah, ce tip insuportabil! (Vorbit): Da...DINU: Citi i un roman?ţANDA: Dup cum se vede.ăDINU: De aventuri?ANDA: S zicem... psihologic...ăDINU: Şi nu v plictiseşte?ăANDA: M-ar plictisi, mai degrab , o conversa ie banală ţ ă

cu un... necunoscut.DINU: Pe mine, dimpotriv , m-ar plictisi... cunoscutul,ă

pentru c n-aduce nimic nou, n-are nici un farmec...ăANDA: Scuza i, îns eu nu cred deloc în farmecul...ţ ă

necunoscutului. (În gând): Na! I-am zis-o... Cred c amă fost prea urâcioas .ă

DINU: În schimb, eu cred în farmecul... necunoscutei.ANDA (În gând): Pare s fie inteligent, tipul. G seşteă ă

replici bune. (Vorbit, cu o uşoar ironie): Daa? Crede i înă ţ farmecul necunoscutei? Nu cumva suferi i de imagina ieţ ţ excesiv ?ă

- 53 -

DINU (În gând): E mai inteligent decât credeam. Eă cazul s -mi ascut armele. (Vorbit): N-am imagina ie. Suntă ţ un om practic, ra ional. M bucur îns de oarecareţ ă ă sensibilitate. De aceea am inut s afla i cum s-a oglinditţ ă ţ în mine fiin a dumneavoastr ... (In gând): Nu ştiu pentruţ ă ce i-am spus aşa ceva... A fost o gratuitate...

ANDA: M rog, la ce bun? De ce trebuie s cunoscă ă numaidecât acest lucru?

DINU: E greu s -mi dau seama. Poate va fi mai târziuă un punct de plecare sau de reg sire. R mâne de v zut.ă ă ă Deocamdat , trebuie s mul umesc întâmpl rii care v-aă ă ţ ă scos în calea mea.

(Scurt pauz ; în acest timp:)ă ăDINU (În gând): Cred c am pus bine problema, la ună

nivel ceva mai ridicat.ANDA (În gând): Uite c nu spune numai banalit i deă ăţ

toat ziua. Pare s fie un intelectual ceva mai... rafinat.ă ă Ce meserie o avea?

DINU (iar şi în gând): Mi se pare c am început s-oă ă interesez.

ANDA (vorbit): Nu v gr bi i cu mul umirile. Faptul c niă ă ţ ţ ă s-au încrucişat drumurile nu-i decât o coinciden far niciţă ă o semnifica ie.ţ

DINU: Semnifica ia n-a ap rut înc . De fapt, ni s-a unitţ ă ă drumul, nicidecum încrucişat... Cel pu in, pentru o bucatţ ă de timp. Unde merge i?ţ

ANDA (spontan): Drept înainte! (Surâde.)DINU (În gând): Fermec tor r spuns, fermec tor surâs!ă ă ă

N-a vrut s -mi spun unde merge...ă ăANDA: Întotdeauna îmi place s merg înainte!ăDINU: Şi mie la fel. De aceea, vom fi m car o oră ă

împreun ...ăANDA: Şi dup asta?ăDINU: Cine poate s ştie? V da i seama ce rol joacă ă ţ ă

întâmplarea în via a unui om?ţANDA: Nu în eleg. Ce întâmplare?ţ

- 54 -

DINU: Chiar asta pe care o tr im! De ce v-am întâlnit peă dumneavoastr şi nu pe alta? De ce dumneavoastr aă ă trebuit s m întâlni i pe mine şi nu pe altcineva?ă ă ţ

ANDA: Ca s fiu sincer , mi-e indiferent pe oricine aş fiă ă întâlnit. În afar , bineîn eles, de... s zicem şahulă ţ ă ― Persiei...

DINU: De ce? (Râde.)ANDA: Ştiu eu? Poate c mi-ar fi amintit de Harun-al-ă

Raşid şi de poveştile din 0 mie şi una de nop i...ţDINU: Realitatea pe care o tr im n-are nicio leg tur cuă ă ă

poveştile acelea. Un imponderabil care s-ar putea numi destin a hot rât ca noi doi s ne afl m acum în acestă ă ă compartiment şi s lu m cunoştin de existen eleă ă ţă ţ noastre.

ANDA: Ave i un dar de a complica lucrurile!... Ei, şi dacţ ă am luat act de existen ele noastre, ce-i cu asta? Crede iţ ţ c va fi preludiul unei fericiri viitoare? (Alt ton): Sunte iă ţ filosof?

DINU: O, nu!ANDA: De mirare. Numai filosofii privesc cu telescopul

orice fapt m runt, ca s ajung la cine ştie ce concluziiă ă ă abracadabrante. Via a e mult mai simpl .ţ ă

DINU: Nu ştiu de ce am uneori tendin a s desfac firulţ ă în patru.

ANDA: Asta înseamn c v complica i existen a.ă ă ă ţ ţ Spune i-mi sincer, câte întreb ri v-a i pus z rindu-mţ ă ţ ă ă singur în compartiment?ă

DINU: Multe. Nenum rate. O sumedenie!ăANDA: Ooo! Chiar aşa?!DINU: Dac întâlneam o fat urât , obişnuit , nu-miă ă ă ă

puneam nici o întrebare. Aş fi r mas indiferent şi mut caă un bust.

ANDA (cochet ): Sunt, aşadar, „frumoas ”? Rogu-v ,ă ă ă nu m privi i cu telescopul!ă ţ

DINU: Nici nu e nevoie. Mi-ajung ochii liberi. Ce m-aş fi f cut dac sc p m trenul? Şti i, ceasul meu r m sese înă ă ă ă ţ ă ă urm .ă

- 55 -

ANDA: Nu în eleg.ţDINU: Acceleratul nostru a plecat cu o întârziere de 10

minute. Nu vi se pare ciudat?ANDA: De ce ciudat?DINU: Pentru c , de obicei, trenurile nu pleac din Garaă ă

de Nord cu întârziere.ANDA: În afar de acesta, care v-a aşteptat s -lă ă

prinde i.ţDINU: Da. Ca s -mi ofere prilejul de a v întâlni.ă ăANDA: Iar începe i? (Râde.) Nu crede i c , mai degrab ,ţ ţ ă ă

pe mine a vrut s m serveasc ... întâmplarea?ă ă ăDINU: În ce fel?ANDA: Dac nu era i dumneavoastr , cu cine aş fi stată ţ ă

de vorb ? Cine îmi oferea foc, s aprind igara? Prină ă ţ urmare, vede i, tot e o ra iune, nu? (Izbucneşte în râs.)ţ ţ

DINU: Nu râde i, domnişoar ! E foarte serios.ţ ă întotdeauna e foarte serios când în via a unui b rbatţ ă apare o femeie.

ANDA: În via a dumneavoastr n-a ap rut pân acumţ ă ă ă nici o femeie?

DINU: Ba da, au ap rut câteva, dar tot aşa au disp rut.ă ă Au fost simple efemeride, care n-au l sat nicio urm . Dară ă în via a dumneavoastr ?ţ ă

ANDA: Vre i s fiu sincer ? Ei bine, nu s-a ivit niciunţ ă ă b rbat.ă

DINU: E de necrezut! Pur şi simplu, de necrezut!ANDA: De ce v mira i aşa? Nici n-am avut timp până ţ ă

acum. Sau, dac vre i adev rul, trebuie s v m rturisescă ţ ă ă ă ă c abia ast zi s-a ivit un b rbat în via a mea. (Râde cuă ă ă ţ poft .)ă

DINU: Bun ! M bucur ceea ce aud. Dac va trebui să ă ă ă ă juca i un rol în existen a mea, ne vom întâlni şi alt dat ,ţ ţ ă ă ne vom întâlni mereu.

ANDA: Tot aşa, din întâmplare?DINU: Desigur. în aparen , din întâmplare. Dacţă ă

aprofunda i lucrurile, atunci, din necesitate.ţANDA: Sunt tare curioas dac ne vom mai întâlni!ă ― ă

- 56 -

DINU: Eu nu sunt deloc. Şi aştept senin s se producă ă întâmpl rile. Nu fac nimic s le gr besc, nici s le amân.ă ă ă ă De aceea, nu m-am prezentat şi n-am inut s v facţ ă ă cunoştin .ţă

ANDA: Adev rat, la ce bun? Dac ne vom revedea, va fiă ă destul timp şi pentru asta. Dar, cât de cât, nu încerca iţ vreo presim ire ?ţ

DINU: V m rturisesc sincer nu. Dar dumneavoastr ?ă ă ― ăANDA: Eu, da. Mi se bate ochiul stâng.DINU: Sunte i supersti ioas ? (Râde.)ţ ţ ăANDA: Pu in. Când mi se bate ochiul stâng, e de bine.ţDINU: La mine e tocmai contrariul.ANDA: Atunci, v previn: feri i-v de mine! Vă ţ ă ă

pândeşte, din umbr , o primejdie.ăDINU: Îmi place s-o înfrunt. Şi apoi, ce aş putea s fac,ă

dac ...ăANDA: A, da, uitasem povestea cu destinul. V spună

drept c niciodat n-am avut cu cineva o discu ie atât deă ă ţ stranie. Şi când m gândesc c , la început, îmi p rea i ună ă ă ţ pic nesuferit. Ierta i-m ca v-o spun!ţ ă

DINU: De ce nesuferit?ANDA: Prea v uita i la mine cu ochi lacomi.ă ţDINU: Mi-am umplut ochii cu chipul dumneavoastr , caă

s mi-l pot reaminti oricând, dup voin .ă ă ţăANDA: Şi cât timp o s v ajung provizia asta?ă ă ăDINU: S zicem, un an, doi, trei... N-are importan . Deă ţă

acum încolo, am s v port mereu în minte. Şi am s vă ă ă ă dau numele care-mi place şi pe care, poate, nu-l ave i.ţ

ANDA: Hm! Interesant! Şi, m rog, ce nume îmi da i?ă ţ Sunt tare curioas !ă

DINU: Ştiu eu? S m gândesc. Poate, Ghiocela; sauă ă Crengu a; sau Alba.ţ

ANDA: „Alba" mi s-a mai spus. Nu-i mai bine s mă ă considera i o clip din via a dumneavoastr şi s m da iţ ă ţ ă ă ă ţ uit rii?ă

DINU: Ştiu eu? De ce s anticip m? R mâne de v zut.ă ă ă ă (Vrea s aprind o igar . Nu g seşte bricheta.) Ei, drace!ă ă ţ ă ă

- 57 -

Unde-am pus-o? Doar am umblat adineauri cu ea. Parc aă intrat în p mânt.ă

ANDA: Nu face nimic! (Scoate o cutie de chibrituri din poşet şi-i d s aprind .)ă ă ă ă

DINU (mirat, v zând c are chibrituri): Dar...ă ă(Ea izbucneşte în râs; râd amândoi.)(Macazurile încep a pocni. Trenul îşi domoleşte goana.)ANDA: Unde suntem?DINU: Am ajuns la Piteşti.ANDA: Aşa repede? Nici n-am sim it când a trecutţ

timpul. (Se ridic , îşi ia valiza din plas .)ă ăDINU (stupefiat): Ce-i asta? Coborâ i? Cu adev rat,ţ ă

coborâ i aici?ţANDA: De ce v mira i?ă ţDINU: Nu m-aşteptam. Ce p cat!ă(Trenul încremeneşte pe loc. De-afar se aude voceaă

conductorului: Piteşti, 10 minute!)ANDA: De ce p cat? Dac trebuie s ne revedem,ă ă ă

destinul va avea grij s ne pun din nou fa -n fa .ă ă ă ţă ţăDINU: Ah, s l s m destinul în plata Domnului!ă ă ăANDA: Nu mai crede i în el ?ţDINU: Nu ştiu. Mi-am pierdut capul! ANDA: Cum s v spun: adio sau la revedere? ă ăDINU: Mai bine, mi-a i spune cum v cheam . ţ ă ăANDA: Nu pot. Mi se pare prea devreme. DINU: Sunte i piteşteanc ?ţ ăANDA: Nici asta nu-mi amintesc. Am o amnezie teribil .ă DINU: Pe mine m cheam ...ă ăANDA: Nu, nu-mi spune i, v rog. Nu strica i farmeculţ ă ţ

care a esut între noi. Stimate necunoscut, adio... ţDINU: Nu... La revedere, pe curând, cât de curând. ANDA (coborând): Fie! îns , cu autoriza ia... destinului.ă ţ

- 58 -

CAPITOLUL 5

Cinema Fantasio

Din coresponden a Andei Br deanuţ ă

Fulguşor, mic şi drag ,ă ăAm tolba plin cu nout i şi sunt ner bd toare s-oă ăţ ă ă

deşert în paginile ce urmeaz , pentru a fi pus laă ă dispozi ia M riei Tale. î i scriam în epistola precedent c ,ţ ă ţ ă ă având de îndeplinit o misiune de ordin familial din partea doamnei-maman, plecat-am de una singur în urbeaă Piteştilor, în prim c l torie pe CFR. Î i închipui, tu, ceă ă ă ţ emo ii pe mine! Tren am mai v zut cu ochii, dar ca sţ ă ă c l toresc, înc nu mi s-a ivit prilejul. Aşadar, iat -m cuă ă ă ă ă sensibilitatea mobilizat o mie de ochişi dou mii deă ― ă urechi p şind în noutate, în Gara de Nord m-am oprit în― ă dreptul locomotivei, ca s-o observ. Aoleu, ce matahală apocaliptic ! A fost construit la dimensiunileă ă dinozaurului. Când a puf it monstrul aburi pe n ri, m-amă ă speriat aşa de tare, încât era s-o rup la fug . Mecanicul,ă un omule negru de funingine, a prins de veste şi aţ început s râd . Chiar mi-a strigat ironic:ă ă

Nu muşc , domnişoar !― ă ăMi-a fost ruşine de frica mea, am început s râd şi eu.ă

Dup asta, cu fundându-m în cugetare, l-am acoperit cuă ă un strat cald de admira ie. Uite, un prichindel de careţ balaurul ascult far crâcnire! Şi micul mecanic a crescută ă în ochii mei, f cându-se cât un Gulliver în ara piticilor.ă ţ

Dar ce- i tot sporov iesc gratuit i? S trecem laţ ă ăţ ă capitolul cel mai palpitant din acest voiaj. Ascult : înă

- 59 -

compartimentul meu intr un pasager, având s zicemă ― ă aşa, vreo 28-30 de ani. Nici frumos, nici urât, nici înalt,―

nici scund, în fine, un tinerel cam pe la mijloc care n-atrage aten ia prin nimic deosebit. Adic , nu, aveaţ ă sprâncene groase, bine arcuite, aşa cum î i plac ie laţ ţ masculini. Numaidecât l-am comparat mintal cu Bob. Compara ia n-a inut. Bob nu-i egal decât cu el însuşi,ţ ţ încrezutul! Judecându-l dup aerul s u suficient, zic,ă ă trebuie s fie un avoc el sau profesoraş. Dar, ce-miă ăţ pas , d -l încolo de sprâncenat, parc o s cotcod cească ă ă ă ă ă vreodat g ina mea pe gardul s u? M-apucasem s citescă ă ă ă ceva, îns nu era chip s -mi concentrez aten ia. El, deă ă ţ colo, tot încerca s încropeasc un dialog cu subsemnata.ă ă M-a întrebat: Merge i departe? Ori: Nu v e prea cald?ţ ă Ori: V place lectura ? Eu ce s discut cu un str in, deă ― ă ă ce m-aş lega la cap far s m doar ? Şi, în definitiv, nuă ă ă ă m atr gea deloc persoana dumisale. Dar observam,ă ă bineîn eles, cu oarecare satisfac ie, c sprâncenatul mţ ţ ă ă înfuleca din ochi. S -i fie de bine şi la mul i ani! Amă ţ schimbat doar câteva fraze uzuale, trântindu-i o s geată ă care l-a usturat ni eluş. Nu ştiu cum; din vorb -n vorb ,ţ ă ă sprâncenatul sus inea c pe el l-ar plictisi... cunoscutul,ţ ă întrucât n-aduce nimic nou, n-are niciun farmec. I-am replicat c nu cred în farmecul... necunoscutului. Dină p cate, a avut un r spuns spontan, a spus c el crede înă ă ă farmecul... necunoscutei, adic , în farmecul meu,ă în elegi?ţ

Pe m sur ce dialogul nostru se înfiripa, îmi pl cea totă ă ă mai mult s lungim vorba. Era foarte civilizat, nu mi-aă spus nimic jignitor, absolut nimic... Aş zice c mi-a f cută ă curte, eu aflându-m coco at sus, pe Everest, la 8850 deă ţ ă metri în l ime, iar el, jos, la poalele muntelui. De altfel,ă ţ nici nu s-a prezentat. Cic , dac va însemna ceva pentruă ă mine, soarta o s aib grij s ne revedem, şi dac nuă ă ă ă ă vom fi convinşi nici de ast dat , ne vom întâlni a treia şiă ă a patra oar , cu alte cuvinte, ne vom întâlni mereu.ă

- 60 -

Aparent, din întâmplare, dar, judecând mai profund lucrurile, din necesitate.

Nici nu ştiu când am ajuns la destina ie, când trecuserţ ă dou ore de drum. Parc am plutit într-un vis care m-aă ă desprins de realitate. Tu, n-am v zut nimic din peisajulă care fugea înd r t, nu-l vedeam decât pe Domnia Sa,ă ă sprâncenatul, umplându-mi toat fiin a. Dar, s ştii, m-amă ţ ă inut tare ca piatra. P cat c el, în cele din urm , s-aţ ă ă ă

muiat ca o cârp . Nu-l mai ineau curelele sufleteşti să ţ ă joace pân la sfârşit ispititorul joc al destinului. Când aă v zut c plec, gata s se dea în vileag, s -mi spună ă ă ă ă numele şi prenumele, la rigoare, s scoat buletinul deă ă identitate. A alergat dup mine, parc , m-a strigată ă „Ghiocela" sau mi s-a p rut, nu ştiu bine. Îns parteaă ă bun e c am disp rut din lumea lui, r mânând maiă ă ă ă departe anonim . Am f cut bine? Cred c da, Fulguliă ă ă ţă mic şi dr g laş ! Dac domnul destin are vreun gând cuă ă ă ă ă noi, m rog, îi stau la dispozi ie, deşi eu credeam că ţ ă fieştecare om este tat l faptelor sale, nu?ă

La drept vorbind, povestea asta m-a tulburat serios. De aceea, nici nu-mi amintesc ce naiba am f cut la Piteşti.ă Rubedenia doamnei-maman a avut de-a face, probabil, cu o f ptur picat din lun . Tot timpul cât am stat deă ă ă ă vorb cu ea eram cu gândul la enigmaticul meuă sprâncenat. Ajunsesem, la urma urmei, s cred c amă ă fost trimis în provincie nu pentru treburile doamnei-ămaman, ci pentru a m întâlni cu efigia greac .ă ă

Uite, îmi pun gâtul pe butuc, dac n-o fi aşa. Altfel, nu-ămi explic de ce m simt atât de r v şit . Parc s-a stârnită ă ă ă ă o furtun în interiorul meu. Adic , nu furtun , oă ă ă schimbare pl cut , aşa, ca o mireasm , ca o stareă ă ă nostalgic , imposibil de spus în vorbe. Aş vrea ceva, şi nuă ştiu ce. Uneori, îmi vine s plâng, dar nu plâng, pentru că ă n-am motiv. Dup aceea, m liniştesc şi l sându-m peă ă ă ă aripa visului, m v d ajuns scriitoare celebr , dândă ă ă ă autografe într-o mare libr rie miilor de cititori care mă ă

- 61 -

ador , m aclam ! Şi, printre ei, iat , îl v d pe el. Asta-iă ă ă ă ă Himalaya fericirilor!

Spune tu, nu e stupid? Z u aşa!ăNu, nu-i stupid. T r şenia începe s -mi dea serios deă ă ă

gândit. Chiar s m îngrijorez, din pricina obsesiei care nuă ă m sl beşte deloc. Ca s fiu sincer , cred c m-amă ă ă ă ă scrântit pu in la cap. Ştii de ce? Pentru c am început sţ ă ă tr iesc cu el. Da, da, ca so şi so ie. Stai, nu te speria,ă ţ ţ totul nu se petrece decât în închipuirea mea. Prin urmare, tr iasc imagina ia!ă ă ţ

Când m-am întors la Bucureşti, compartimentul era plin de c l tori, dar eu nu l-am v zut, l-am instalat peă ă ă Maiestatea Sa Sprâncenatul în fa a mea şi am p l vr gitţ ă ă ă împreun de toate, câte în lun şi în stele. Neştiind cum îlă ă cheam , n-am avut încotro Şi i-am pus un nume: Ivar. Deă ce Ivar şi nu Radu, Ion, Barbu sau Matei? Habar n-am. Nu ştiam nici ce profesie are: atunci, f cut ataşat de lega ie;ă ţ puteam s -l fac şi consilier, dar ziceam: Hai s nuă ă exager m, e prea juvenil, n-are mutr de consilier. După ă ă asta, aranjat cu domiciliul, plasându-l, generos, în strada Roman num rul 200 bis, într-o vil somptuoas , cu oă ă ă ă gr din ca în O mie şi una de nop i, gemând de platani,ă ă ţ baobabi, sicomori, arbori de pâine, nuci de cocos, portocali, l mâi, în fine, un adev rat magazin deă ă coloniale.

Am s - i povestesc acum ce s-a întâmplat la balulă ţ Operei:

Doamna-maman a fost de p rere s m îmbrac înă ă ă Colombin . Costumul îmi venea de minune, parc fuseseă ă croit pentru Domnia Mea! Sala gemea de m şti şiă m scu e. Uite, colo, v d un Pierrot suplu, care m fixează ţ ă ă ă lung, de parc ar vrea s vad prin masc dac suntă ă ă ă ă frumoas ori urât . Pufnim amândoi în râs. El îmiă ă propune, îndoindu-se de mijloc:

Un vals, frumoas Colombin ...― ă ă Cu pl cere, Pierrot!― ă

- 62 -

Gata, s-a f cut instantaneu leg tura. Pierrotă ă întotdeauna şi-o reclam pe Colombin sa. Ne avânt m înă ă ă vârtejul dansului, strecurându-ne uşor printre zeci de perechi. El m strânge prea tare la piept, parc ar vreaă ă s -mi striveasc sânii.ă ă

De ce te-ai costumat în Colombin ?― ăNu-mi d deam seama de ce. I-am replicat îndr zne :ă ă ţ

Ca s dansez cu tine.― ăNu ne cunoaştem, şi ne tutuim. Sub masc , to i neă ţ

socotim deopotriv şi ne comport m ca şi cum am fiă ă prieteni vechi.

Eşti cu so ul, Colombin ?― ţ ăAm pufnit în râs. Auzi, tu, cu so ul?! Of, ce prostu era!ţ ţ

Valsul se termin , începe o polc , un foxtrot, un tango. Şiă ă noi dans m mereu împreun , parc am fi numai noi doiă ă ă pe lume. Zice:

Nu vrei s ieşim pe teras ?― ă ă Ba da, îi spun. Simt nevoia de a respira pu in aer― ţ

curat.Pe teras , ne retragem într-un col singuratic. Afară ţ ă

noaptea e liniştit , calm , parc doarme şi ea laolalt cuă ă ă ă cei care dorm. Toat spuza de ochi de pe bolta cerului îşiă îndreapt spre noi priviri lipitoare, luna ne scald într-oă ă baie de argint. Larma balului s-a potolit, astupat de uşiă şi ferestre. E linişte şi, parc , alt lume.ă ă

Colombin , scoate masca!― ă Nu se poate, Pierrot, mai avem o or pân la― ă ă

c derea m ştilor.ă ă O or ? strig el tragic. Nu cred c voi tr i atâta timp.― ă ă ă ă Î i garantez c apuci c derea m ştilor, în afar de― ţ ă ă ă ă

una singur : a mea!ă Cum m chinuieşti! Vreau s te cunosc! Arat - i― ă ă ă ţ

fa a!ţ Nu pot.― Eşti m ritat ?― ă ă Nu!― De ce, atunci, ii s - i p strezi anonimatul?― ţ ă ţ ă

- 63 -

Simt c aşa trebuie!― ă Am impresia c glasul t u l-am mai auzit cândva.― ă ă

Sau m înşel?ă Şi mie mi separe cunoscut vocea ta, dar nu-mi pot― ă

reaminti unde am auzit-o. De ce m tot descoşi? Nu-i maiă bine s nu ştim nimic unul de altul? Întâlnirea noastr vaă ă r mâne întotdeauna un vis frumos.ă

Nu, Colombin . Nu pot. E aşa de poetic propunerea― ă ă ta, dar nu m rabd inima s nu te v d m car o clip .ă ă ă ă ă ă

De ce ii s destrami farmecul care s-a esut în jurul― ţ ă ţ nostru ?

Îmi închipui c , f r masc , eşti mai frumoas .― ă ă ă ă ă Te înşeli, Pierrot, sunt urât . Şi-apoi, cu masc , m― ă ă ă

simt alta, uit cu des vârşire cine sunt. Pot s vorbescă ă orice prostii, pentru c nu le debitez eu, ci Colombin . Potă ă s fac orice nebunii, pentru c , în elegi, le arunci înă ă ţ spinarea celeilalte, a Colombinei. Şi acum, Pierrot n tâng,ă m sileşti s -mi lep d masca, s devin serioas , s - iă ă ă ă ă ă ţ spun „dumneata”?!

L-am convins. Pierrot începe s -şi dea seama c face oă ă prostie dac mai st ruie.ă ă

P streaz - i masca! Aşa voi face şi eu.― ă ă ţDe departe, r zbate pân la noi o melodie împletită ă ă

numai din suspine, care e, parc , înadins f cut pentruă ă ă inimi r nite de Cupidon.ă

Ascult ce r scolitoare e serenada asta, i-am şoptit― ă ă copleşit .ă

Îmi rezem capul de pieptul lui şi sunt toat o urecheă ă nem rginit .ă ă

Schubert a compus-o pentru noi, spune el şi m― ă prinde uşor de mijloc.

S ştii c da. O cred cu toat convingerea.― ă ă ă Ca s ni se par şi mai minunat povestea pe care o― ă ă ă

tr im: Pierrot şi Colombina s-au întâlnit odat la un bală ă mascat.

Au devenit prieteni buni, înainte de a se cunoaşte.―

- 64 -

Sau tocmai pentru c nu s-au cunoscut. Au dansat― ă împreun tot timpul.ă

S-au îmb tat de muzic .― ă ă Şi-au spus glume, prinşi de o voioşie f r seam n.― ă ă ă S-au furişat pe teras , aici.― ă S-au s rutat.― ă Nu ştii c Pierrot şi Colombina sunt predestina i s― ă ţ ă

se iubeasc ?ăEl m-a s rutat lung, s lbatic, strivindu-mi gura. După ă ă

primele clipe de ame eal , mi-am revenit în fire şi,ţ ă tr gându-m brusc din bra ele lui, i-am şoptit aspru:ă ă ţ

Las -m ! Ce nebunie!― ă ă Te-ai reg sit! Acum nu mai eşti Colombin , ci aceea― ă ă

care ai fost înainte. Nu ştiu, niciodat nu mi-am pierdut capul cu cineva― ă

pe care îl cunosc abia de trei ceasuri. Sunt ame it .ţ ă Trebuie s sfârşim, m întorc în salon.ă ă

De ce vrei s fugi?― ă Te rog, nu m mai întreba! Fug de mine.― ă Iubeşti pe cineva şi te-au încol it mustr rile de― ţ ă

cuget? Spune-mi! Da! Adic , nu ştiu. Nu pot s -mi dau înc seama.― ă ă ă N-am pizmuit pe nimeni în via a mea, dar pe el îl― ţ

pizmuiesc. Cât trebuie s te iubeasc !ă ă Ha! ha! ha! am izbucnit spontan în hohote de râs.― De ce râzi?― Închipuieşte- i, el nici nu ştie cum m cheam ! Şi― ţ ă ă

clatin îndurerat din cap. E o poveste ciudat .ă ă C l toream cu trenul. Un tân r înalt, bine legat, aşa, caă ă ă tine, se aşez pe banc , în fa a mea şi m priveşteă ă ţ ă câteva minute lungi, nesfârşite, atât de st ruitor şi deă cald, de parc ar fi vrut s m mistuie toat în fl c rileă ă ă ă ă ă ochilor lui.

Stai! Când zici c s-a întâmplat asta?― ă Pe 25 aprilie. Vezi, in minte şi ziua.― ţ Pe 25 aprilie? Şi unde te duceai?―

- 65 -

M trimisese mama în provincie. Nu trebuie s fii― ă ă gelos. Era un om neobişnuit. Am avut o discu ie care m-aţ înfiorat toat . N-a vrut s se prezinte. Îmi spunea c , dacă ă ă ă va trebui s ne cunoaştem, destinul va avea grij s neă ă ă întâlnim din nou. Dar nu ne-a fost scris s ne revedem.ă

Pierrot p leşte. E transfigurat. Presimt asta chiar prină masc .ă

Trebuia s - i spun adev rul. M-am str duit s -l― ă ţ ă ă ă înlocuiesc cu tine. De aceea ineam aşa de mult sţ ă p str m m ştile.ă ă ă

Ai f cut foarte bine, dac tu eşti, într-adev r,― ă ă ă Ghiocela sau Crengu a! strig el însufle it şi-şi scoateţ ă ţ masca.

Slobod un ip t de surpriz . M uit la el şi parc nu-miţ ă ă ă ă vine s cred în realitate. Ar fi preafrumos, prea minunat,ă prea de necrezut, şi-l întreb mereu nes tul :ă ă

E adev rat? E adev rat?― ă ăE adev rat, dar, cu toate astea, pare o poveste!ăT cem amândoi înfiora i şi nu ştim ce s ne maiă ţ ă

spunem. Parc ne-au înghe at cuvintele pe buze. într-ună ţ târziu îl întreb:

Dac suntem sorti i s fim împreun , nu crezi c ar― ă ţ ă ă ă trebui s ne cunoaştem?ă

Da, sigur c da!― ăEl se prezint , spune cum îl cheam , îmi s rută ă ă ă

ceremonios mâna şi, în clipa aceea, m trezesc. Da,ă Fulguşor scump , trebuia s m trezesc, pentru c totulă ă ă ă n-a fost decât un vis frumos şi scurt. M car dac i-aş fiă ă re inut numele, când s-a prezentat. N-a fost chip. L-amţ uitat pe loc.

Povestea asta m-a obsedat câteva luni. Parc eramă bolnav din pricina acestui virus sprâncenat care mi-aă otr vit fiin a prin prezen a sa. Ba nu, greşesc spunândă ţ ţ prezen a sa, pentru c el, ca persoan fizic , nu eraţ ă ă ă interesant, mai degrab m-a cucerit spiritualitatea lui,ă ideea pe care a emis-o şi care a alimentat convorbirea noastr , aceea de a r mâne, în continuare, anonimi, laă ă

- 66 -

voia întâmpl rii. Asta m-a umplut de fiori. Era o undiă ţă aruncat la întâmplare în apele incerte ale viitorului sau oă prevestire care începea s m angajeze? Destinul meu şiă ă al sprâncenatului tovar ş de drum se întâlniser , seă ă tatonau în neştire, umblau pe la por ile fiin elor noastreţ ţ sau totul nu era decât un joc inocent al imagina iei mele?ţ

Cine ar putea s-o spun ?ăA venit îns timpul s întorc foaia. Ziceam: de ce-miă ă

împuiez capul cu tot felul de gânduri abracadabrante? Mai s n tos ar fi s merg pe drumul realit ii. Chiar dacă ă ă ăţ ă întâmplarea mi-l scoate din nou în cale, ce, sunt obligată s -l iau numaidecât de b rbat? Stai, nu te pripi, Anduă ă ţă mic şi prostu . V zut de aproape, cu ochi neîmbrobodi iă ţă ă ţ de aura misterului, tân rul sprâncenat poate s fieă ă nepotrivit pentru mine. Dac -i un vicios sau un om r u?ă ă Dac -i egoist ori vulgar?ă

Ia mai d -l încolo, ce-mi tot bat capul degeaba?ă Adev rul e c toate gândurile şi visurile de fericire peă ă care mi le-am f cut în leg tur cu el au fost pentru mineă ă ă îns şi fericirea în carne şi oase.ă

Cartea mea a f cut oarecare vâlv . Nu în publicul larg,ă ă r mas nep s tor şi rece, ci în cercul viu şi cald ală ă ă colegelor mele. Mai toate m-au felicitat, copleşindu-m cuă laude deş n ate. Ah, ce nebune sunt, Dumnezeule. Înă ţ unele privin e, chiar le iau înainte b ie ilor. N soasa mi-aţ ă ţ ă trimis o telegram : Genialissimo, l-ai f cut mar peă ă ţ Maupassant cu Roşu şi negru. Era s -i atrag aten iaă ţ asupra erorii pe care o f cuse, dar am l sat-o în pace, n-ă ăam vrut s -i dau peste... nas. Simpatia mea, Anişoara, aă cump rat vreo treizeci de exemplare n-a avut bani maiă ― mul i şi le-a împ r it prietenelor ei, impunându-le sţ ― ă ţ ă citeasc romanul pân îl înva ca pe Tat l nostru.ă ă ţă ă Nitouche mi-a spus c are s scrie şi ea un op, dar c nuă ă ă se va ocupa nici de Nora, nici de doctori, ci va descrie în profunzime via a şcolar , ca s m fac pilaf. Mi-am adusţ ă ă ă ă aminte de ceea ce-mi spusese cândva doamna-maman:

- 67 -

Numai c Nitouche tr ieşte din plin via a, nu-şi bate― ă ă ţ ea c pşorul s-o pun pe hârtie, pentru c îi trebuie preaă ă ă mult cerneal .ă ă

Preocup rile mele extraşcolare m-au f cut s neglijeză ă ă un timp cursurile universitare. Cu toate astea, profesorul mi-a dat bil roşie. Am r mas mirat , nu meritam not deă ă ă ă trecere. M-am uitat lung la el şi i-am surâs cu toat fiin a.ă ţ S-a fâstâcit ca un adev rat adolescent, el, care ine peă ţ umeri o jum tate de veac. Pare-se c de in o tainică ă ţ ă putere asupra b rba ilor, mai ştii? Într-o dup -amiaz , i-ă ţ ă ăam oferit cartea cu o dedica ie m gulitoare. Ce s-a mirat!ţ ă Nu-i venea a crede.

Dumneata ai scris asta ?―„Sigur c eu, t icu ule!” îi spuneam în sinea mea,ă ă ţ

surâzându-i mereu. E aproape incredibil coexisten a a dou însuşiri― ă ţ ă

excep ionale într-o singur fiin .ţ ă ţă Nu în eleg ce vre i s spune i.― ţ ţ ă ţ

Bineîn eles, f ceam pe proasta în p puşoi şi l-amţ ă ă contrazis cu destul lips de convingere. În schimb, eramă ă foarte fericit , auzind c -mi relev frumuse ea de care ă ă ă ţ ― ciudat! m sim eam mai mândr decât de talentul― ă ţ ă literar, atât de fericit , c aş fi trecut cu vederea chiară ă dac m-ar fi s rutat.ă ă

Din ziua aceea am devenit rude atât de apropiate, încât a renun at s m mai examineze la oral. Când mţ ă ă ă duceam dup not , m întreba:ă ă ă

Ce bil vrei, Alb -ca-Z pada?― ă ă ăÎnchipuieşte- i, t ticu-meu, profesorul, îmi puseseţ ă

aceeaşi porecl ca la şcoal .ă ă Dac îmi spune i Alb -ca-Z pada, prefer bil ... alb .― ă ţ ă ă ă ă

Şi îmi punea în caietul de cursuri bila cerut . Bună ă treab , nu? B ie ii îns îmi dau mult b taie de cap: seă ă ţ ă ă ă in scai dup mine şi numai un semn dac fac, to i sar,ţ ă ă ţ

încurcându-se unul pe altul, s -mi îndeplineasc dorin a.ă ă ţ Ah, nebunaticii, parc sunt lovi i cu leuca în cap! Adeseoriă ţ

- 68 -

m pomenesc cu câte unul c zând în genunchi dinainteaă ă mea şi debitând teatral, cu tremolo în glas:

O, Venus, depun inima-mi zdrobit la picioarele tale!― ăOdat , pe când m duceam în sala „Odobescu", ună ă

vl jgan cu barb şi must i se apropie de mineă ă ăţ str pungându-m cu privirile, ca un fachir:ă ă

Eşti o întruchipare sau exişti cu adev rat?― ăA vrut s m pip ie, ca s se încredin eze dac suntă ă ă ă ţ ă

real sau nu. M-am ferit, sco ând un ip t.ă ţ ţ ă Las-o, m i, c exist . N-auzi cum ip ?― ă ă ă ţ ă

Atunci, z p citul a conchis:ă ă E fascinant , pe legea mea. Dup care m-a întrebat:― ă ă

Sunte i n scut din p rin i-oameni sau în laborator, peţ ă ă ă ţ cale sintetic ?ă

Sunt f cut în eprubet ! i-am replicat şi am fugit.― ă ă ăDar asta înc nu-i nimic. Când intru în sala de cursuri,ă

la estetic , b ie ii zvâcnesc în picioare cu zgomotă ă ţ infernal, alearg f când roat în jurul meu şi cânt oă ă ă ă secven din Gaudeamus introdus înadins pentru mine:ţă ă Vivat Anda nostra!

Vai, ce greu a fost pân m-am obişnuit cu acesteă tr sn i ale colegilor! Închipuie- i acum în ce situa ieă ă ţ ţ umilitoare erau puse celelalte colege. Devorate pe din untru de invidie, m ocoleau, fiindc nimic nu-i maiă ă ă anevoie de suportat decât meritele altcuiva. În aceste condi ii, n-am reuşit s -mi fac nici o prieten . Numai unaţ ă ă singur , Lupaşcu, pe care o ajutasem la o tez , îmiă ă acorda ni ic aten ie. Atâta tot. Noroc c rivala mea,ţ ă ţ ă blondina Liliana Albu, nu mai calc pe la facultate. Amă auzit c s-a m ritat cu un rege al cafelei, care a dus-oă ă peste ocean, tocmai în Brazilia. S -i fie de bine!ă

Datorit cursurilor universitare, m-am eliberat oarecumă de obsesia sprâncenatului din tren. Am f cut şi o prostie:ă m-am l sat fotografiat de un individ, nu ştiam c eă ă ă reporter de gazet , şi rezultatul a fost c mutra meaă ă inocent de îngeraş prostu a ap rut pe pagina întâi aă ţ ă revistei Realitatea ilustrat . Doamna-maman, dând cuă

- 69 -

ochii de ea, m-a certat destul de aspru. Între altele, mi-a spus c ar fi preferat s vad în publica ia aceea chipulă ă ă ţ scriitoarei Anda Br deanu, în locul domnişoarei deă profesie manechin.

Şti i prea bine, doamn , c n-am experien , de― ţ ă ă ţă aceea întâmpl rile m dep şesc.ă ă ă

Scumpa mea, eu sunt de vin . N-am avut destul― ă ă grij de tine, mi-a spus ea şi m-a s rutat.ă ă

Am s rutat-o şi eu şi, v zând-o în toane bune, i-amă ă cerut s -mi fac o rochie. Mi-a întins o mie de lei, dară v zându-m nedumerit , a mai scos una din poşet .ă ă ă ă

A doua zi, fuga la croitoreas . Mi-a f cut o rochieă ă princesse din jerseu alb cu frunzuli e gri, mulat pe corp,ţ ă care îmi scotea formele în eviden , s crape de ciudţă ă ă toate gr sanele, cu un guleraş rotund în jurul gâtului.ă Asta îmi d dea un aer de fetişcan care ştie s muşte cuă ă ă sete din via . Şi mi-a mai f cut una bleumarin, cuţă ă mâneci roşii, dintr-un voal de lân .ă

Nici vorb , cea dintâi m prindea de minune, f ceamă ă ă furori cu ea printre masculini. Sim eam eu îns mi oţ ă ciudat stare când o îmbr cam: mi se p rea c n-amă ă ă ă nimic pe mine, c umblu goal în v zul lumii, deşi, repet,ă ă ă Fulgule drag, c rochia e perfect decent . Numai faptulă ă c , mulându-se pe trup, îmi descoper formele, asta îmiă ă d mereu senza ia goliciunii.ă ţ

Rochii! Rochii! Rochii! Abia acum le simt farmecul! În internat, acoperite excesiv de uniform , cui i-ar fi gr ită ă zvâcnetul trupurilor noastre abia înmugurite? Era chip s -ămi dau seama pe-atunci ce pre are o rochie bine croit ,ţ ă cu o culoare potrivit tenului? Cine spunea: culoarea esteă fardul femeii? Pe mine m prind toate culorile, dar, maiă ales, albul. îmbr cat în alb, ar t ca o adev rat camelie.ă ă ă ă ă Şi fascinez!

Zbenguiala prin gr dina cochet riei m ducea la uneleă ă ă exager ri. Z boveam uneori ore întregi în fa a oglinzii, caă ă ţ s m cercetez în neştire, privindu-mi tr s turile fe ei,ă ă ă ă ţ buzele, din ii sau sânii, uneori f când grimaseţ ă

- 70 -

caraghioase şi mai totdeauna ispr vind cu o izbucnireă nebuneasc de râs.ă

Haide, Andu o, îmi spuneam, fii serioas , fat ! Ce s-arţ ă ă topi de râs fostele tale colege dac te-ar surprinde cumă te schimonoseşti în oglind , îndr gostit ca Narcis deă ă ă propria ta f ptur . Dar pe ele nu le-a s rutat, înc , o gură ă ă ă ă de b rbat. Mie Bob tot mi-a furat o s rutare, nesuferitul!ă ă Nu mi-a pl cut nici de fric , deşi tân rul nu-i de lep dat.ă ă ă ă Nu se f cea s continu m de fapt, m cam tr gea a a,ă ă ă ― ă ă ţ dar şedea urât s -i dau atâta nas chiar de la început. Aă doua oar şi-ar fi luat lumea în cap.ă

Dac vrei s fiu sincer , din cauza lui m-a apucată ă ă patima g telii. Nu numai a g telii, dar am început chiar să ă ă fumez serios. Adic nu-i el adev ratul vinovat, l-amă ă acuzat degeaba, ci mai degrab Liliana-Braziliana, careă tr gea din igar ca o şerpoaic , dându-şi, m rog aereă ţ ă ă ă de femeie fatal , gen îngerul albastru (Marlene Dietrich).ă Şi eu de ce s m las mai prejos decât ea? C lcam înă ă ă str chini, bineîn eles. Doamna-maman, prinzând deă ţ veste, mi-a tras o s puneal num rul unu. Tuna şiă ă ă fulgera, c de unde am deprins obiceiul sta urât?ă ă

I-am trântit-o cu neruşinare: De la dumneavoastr , doamn !― ă ă

Fuma şi ea. N-a avut ce-mi face!Bob mi-a propus s mergem într-o dup -amiaz laă ă ă

cinema Fantasio. Rula Îngerul albastru şi muream de curiozitate s-o v d pe Marlene Dietrich, care înnebuniseă Bucureştiul cu acest film. Când am ajuns la cinematograf, mai erau opt minute pân la începerea spectacolului. M-ăam uitat în dreapta şi-n stânga, c utând cu ochii: Bobă nic ieri. Nu venise înc . Ce-o fi p it! Z naticul! Trebuiaă ă ăţ ă s m aştepte el, nicidecum eu. M plimbam nervoas ,ă ă ă ă de colo pân dincolo, tr gând cu coada ochiului la ceas.ă ă Mai erau patru minute, trei minute, spectacolul st tea să ă înceap . Am vrut s renun la Bob, puteam s v d filmulă ă ţ ă ă şi f r el. Dar nu mai erau bilete. Înc dou minute, şiă ă ă ă

- 71 -

Bob tot nu venea. S -l ia to i dracii de z p cit! O fi uitată ţ ă ă sau...

În clipa aceea, i-aş spune crucial , un tân r, care n-amă ă prins de veste cum şi de unde r s rise, s-a apropiat deă ă mine şi mi-a propus:

Am eu un bilet, domnişoar .― ăM-am uitat la el. Când privirile noastre s-au întâlnit, am

scos un ip t de surpriz . Dar acesta, Dumnezeule mare,ţ ă ă acesta-i Sprâncenatul din tren! Leit el, în carne şi oase! Cu înf işarea lui, ochii lui, glasul lui, el – el - el!! Nu ştiamăţ ce s cred, ce s fac, ce s spun! Încremenisem locului caă ă ă o statuie. Biletul r m sese pe undeva un punct deă ă plecare ori un pretext f r însemn tate.ă ă ă

Tân rul a tres rit, la rându-i, luat prin surprindere deă ă eveniment.

Cum? Dumneavoastr ?― ăM recunoscuse, la rându-i, fireşte. Se putea altfel?ă

Confirmarea era zdrobitoare. Am bâiguit învins , cu ună surâs uşor, culpabil, parc :ă

Aşadar... tot s-a întâmplat s ne revedem.― ă Eram sigur de asta, Ghiocela. Trebuia s se― ă

întâmple.Avea pe fa pecetea unui triumf, ca şi când lui însuşi iţă

se datora împlinirea acestui fapt uluitor. A spus chiar: Ce fericit sunt c ...― ă

S-a întrerupt, era emo ionat, nu mai avea cuvinte.ţ Dup o pauz grea a ad ugat:ă ă ă

Mergem la film sau...―Ce-aş fi putut s -i spun ?ă

Da, da, mergem.―Am intrat în sal . Începuse jurnalul. Ne-am aşezat laă

întâmplare pe dou scaune din ultimul rând. Mi-a şoptit:ă Acum, de fapt, nici nu m mai intereseaz filmul.― ă ă De ce?― Pentru c începe filmul... nostru.― ă

Nu m-am putut st pâni s nu râd.ă ă Pân atunci, e bine s -l vizion m pe acesta.― ă ă ă

- 72 -

Înc nu m dumirisem de neprev zutul acestei întâlniri.ă ă ă Vas zic , grijuliul destin tot ne pusese pe unul în fa aă ă ţ altuia: îl împiedicase pe Bob s vin la cinema, dar, înă ă schimb, îl trimisese pe cel lalt. Realizase, cu alte cuvinte,ă întâlnirea noastr . Eram cu adev rat sortit acestui om?ă ă ă Exist oare ceva predestinat în via a noastr , care trebuieă ţ ă s se împlineasc ? Cine s dea r spuns unei asemeneaă ă ă ă întreb ri? Eu cred c noi înşine suntem autorii binelui sauă ă r ului, c destinul nu e în stele, ci mult mai aproape,ă ă chiar în mâinile noastre.

Tocmai atunci am prins de veste c el mi-a luat mânaă într-a lui. Se cheam , aşadar, c ineam destinul chiar înă ă ţ mâinile noastre.

Tremura i? s-a mirat el. De ce?― ţ Nu ştiu.―

Nu-mi amintesc ce s-a ales de film. Uneori, ac iuneaţ m prindea uşor în mreje, dar actualitatea pe care oă tr iam era mult mai puternic şi se suprapunea,ă ă impunându-mi-se aten iei.ţ

Aşa c rupeam felii întregi din spectacol, ca să ă discut m lucruri personale, renun ând, de ast dat , laă ţ ă ă folosirea agasantului pronume de reveren . În fine, seţă cheam c realizaser m o apropiere, ca şi când timpulă ă ă scurs de la prima întâlnire n-ar fi stat cu bra eleţ încrucişate.

De când nu ne-am v zut, te-ai gândit uneori la― ă mine? m descusu el cu precau ie.ă ţ

Aşa, pu intel..― ţ Tot e ceva. Eu m-am gândit ceva mai... mult.―

Trebuie s recunosc c între noi nu s-a putut aşezaă ă uitarea.

A, nu! Asta nu! Dac vrei s ştii, i-am pus chiar un― ă ă ţ nume.

Serios? Ce nume?― Oh, n-are importan ! Nici nu trebuia s - i spun...― ţă ă ţ Sunt tare curios s aflu. Z u, spune-mi: cum m-ai― ă ă

botezat?

- 73 -

Ei bine, Ivar. Am nimerit-o? Aşa te cheam ?― ăA râs cu poft .ă

Cum o s m cheme Ivar? sta e un nume str in,― ă ă Ă ă desigur, scandinav.

Ah, ce caraghios! Parc eu ştiu de ce? Avea nevoie deă un nume şi eu i l-am pus. Asta-i tot! Ii mai spusesem, uneori, Sprâncenatul, dar sta reprezenta o însuşireă fizic .ă

Probabil, vorbeam cam tare. Un spectator din fa aţ noastr a protestat nervos:ă

Ssst!―Am întrerupt pe loc discu ia. îns , dup o scurt pauz ,ţ ă ă ă ă

am reluat-o, vorbind, de ast dat , în şoapt :ă ă ă Ştii c i-am ales şi un domiciliu?― ă ţ Unde? Pe care strad ?― ă Pe Roman , la 200 bis.― ă

El a râs din nou. Ce s - i spun, ai o imagina ie bogat !― ă ţ ţ ă

În sfârşit, bine c a b gat de seam c posedă ă ă ă imagina ie. Nu de alta, dar e însuşirea mea princeps, nu?ţ Dup asta, o întrebare cu tâlc:ă

Ştii cât a trecut de la întâlnirea noastr din tren ?― ăI-am r spuns cât se poate de prompt:ă

Un an, trei luni şi unsprezece zile. Las la o parte― minutele şi secundele, care, oricum, conteaz şi ele.ă

Extraordinar, parc ai avea un calculator electronic― ă în poşet .ă

Iar am râs. Pe urm , am vorbit de alte lucruri.ă S întrerupem. Vreau s mai urm resc pu in filmul.― ă ă ă ţ

Am privit zguduit tribula iile descompunerii morale aă ţ profesorului îndr gostit, în care Jannings a g sit accenteă ă zguduitoare.

Uite ce aduce dragostea, Ivar, cum face din om ― ― neom. Ia seama, te rog! Ar fi cazul s te fereşti.ă

Sprâncenatul meu ar fi trebuit s protesteze, eu doară nu eram Lola, exista o pr pastie între noi şi chiar între ei,ă

- 74 -

b rba ii. Totuşi, el n-a spus nimic. Se gândea, probabil, înă ţ alt parte? Nu ştiu.ă

Spectacolul s-a terminat. Lumea a început s ias dină ă sal . El m inea strâns de bra , ca s nu ne r t cim unulă ă ţ ţ ă ă ă de altul. Înainte de a ajunge în strad , s-a produs oă rumoare neaşteptat , cineva a strigat: „Accident!” şi maiă mul i tineri au dat buzna spre ieşire, croindu-şi pârtieţ silnic prin mul ime. Câteva femei au ipat, câ iva b rba iă ţ ţ ţ ă ţ i-au admonestat pe zurbagiii care, între timp, se f cuseră ă nev zu i. Bine c nu s-a produs panic . În urma aceleiă ţ ă ă busculade, luat pe sus de un val, m-am desprins far să ă ă vreau de partenerul meu. M-am uitat în jur, l-am c utată cu privirile, chiar l-am strigat inutil şi caraghios pe numele pus de mine. El, nic ieri. Poate o fi r mas înă ă urm , pierzându-se de mine. L-am aşteptat la ieşire, lipită ă de zid, s se iveasc . În zadar. Eram ni el alarmat , nuă ă ţ ă ştiam ce s fac. Aşadar, abia îl reg sisem, dup atâtaă ă ă vreme, printr-o miraculoas întâmplare, şi uite, acumă trebuia s -l pierd din nou, pentru cine ştie cât timp,ă poate, pentru totdeauna. Refuzam s concep aşa ceva,ă totuşi asta era situa ia...ţ

Ieşise ultimul om din sal , el nic ieri. Cu siguran , aă ― ă ţă luat-o înainte şi m aşteapt . Dar unde? Unde s -l g sescă ă ă ă în fluviul uman care curgea pe bulevardul Elisabeta? Hot rât, destinul n-a admis s r mânem împreun ...ă ă ă ă Atunci, pentru ce ne-a pus, cu dou ore înainte, pe unulă în fa a celuilalt? Ce noim avea aceast reîntâlnire f rţ ă ă ă ă finalitate? Ah, eram nervoas , nu ştiam ce s cred şi, maiă ă r u decât atât, nu ştiam nici ce s fac... îmi venea să ă ă plâng de ciud şi, dac aş fi fost undeva, singur ,ă ă ă plângeam în lege.

Haide, feti o, nu- i mai face sânge r u! Ia lucrurile aşaţ ţ ă cum sunt şi du-te acas ! N-ai ceva mai bun de f cut.ă ă

Da, trebuie s m resemnez... N-aveam decât să ă ă consider c nu ne-am întâlnit şi gata. Exista alt solu ie?ă ă ţ Nu, hot rât c nu!ă ă

- 75 -

Am pornit în jos, mergând agale, uitându-m la fiecareă pieton, pentru c mi se p rea c tot omul de pe strad eă ă ă ă el. Şi, deodat , m-am înfuriat brusc pe mine îns mi. Deă ă ce, adic , s -l caut eu şi s nu m caute el? El trebuie să ă ă ă ă alerge dup mine pân la cap tul p mântului şi s mă ă ă ă ă ă g seasc , pentru c e b rbat. Şi tot el trebuia s nu mă ă ă ă ă ă scape din mâini... Dac nu-i b rbat, s -i fie de bine... Înă ă ă fond, toat povestea de azi n-a fost decât o prostie: n-amă re inut mai nimic din film şi m tem c va trebui s -l maiţ ă ă ă v d o dat , în condi ii mai pu in precare.ă ă ţ ţ

Preocupat de aceste gânduri, pe când traversamă strada Brezoianu, am sim it c cineva din spate m-aţ ă apucat de bra . înainte de a slobozi un ip t, mi-am datţ ţ ă seama c el era Ivar, Sprâncenatul. Gâfâia, sudoarea iă ― se scurgea şiroaie-şiroaie pe fa . În plus, tremura deţă enervare. într-un cuvânt, p rea de nerecunoscut. Şi,ă bineîn eles, de plâns!ţ

Dumnezeule, am înnebunit c utându-te... Ce te-ai― ă f cut? Încotro ai apucat?ă

I-am servit o replic ustur toare:ă ă Vezi ce repede po i pierde o femeie? B rbatul― ţ ă

trebuie s ştie, în primul rând, cum s -şi p strezeă ă ă femeia...

Bun ! strig el. A doua oar nu se va mai întâmpla― ă ă ă aşa ceva.

Am pornit, ag ându-m prietenos de bra ul lui.ăţ ă ţ De fapt, am comis nu una, ci dou greşeli. Cea dintâi― ă

a fost c te-am l sat s cobori din tren far identitate,ă ă ă ă deşi presim eam c începuseşi din prima clip s însemniţ ă ă ă ceva pentru mine. Pentru c s-ar fi putut întâmpla s nuă ă ne mai întâlnim niciodat , s ne tr im via a separat, peă ă ă ţ cont propriu.

Ei şi? F ceam şi aşa, dac destinele noastre n-ar fi― ă ă avut grij de noi... Nu eşti convins de lucrarea lor?...ă

Ba da, ba da... Cu atât mai mult, cu cât, şi de rândul― acesta, puteai s te pierzi în necunoscut. Nici nu ştiu cumă am reuşit s te reg sesc. Poate, uriaşa mea dorin m-aă ă ţă

- 76 -

adus pe urmele paşilor dumitale. Altfel, nu-mi explic... 0 simpl vrere n-ar fi avut aceast for . Nu în eleg, îns ,ă ă ţă ţ ă de ce în biografia noastr a fost necesar şi această ă ă încercare?

De fapt, încercarea de care vorbea el, stârnit deă moartea unui b rbat necunoscut, în accidentul de strad ,ă ă avea vreo leg tur direct cu noi? Nu cumva era oă ă ă prevestire de r u augur?ă

Nu i-am dat în vileag gândul care-mi poposise în cap. Preferam s tac, decât s spun vreo n zbâtie. Omulă ă ă acesta necunoscut înc mie, care se afla lâng mine,ă ă începea s -mi impun . Nu era oricine Şi, cu toate c n-ă ă ăavusesem pân atunci de-a face cu b rba ii, sim eam că ă ţ ţ ă are o for sufleteasc mult mai puternic decât a mea.ţă ă ă

El continua s vorbeasc rar, încet, cu inflexiuni grave.ă ă Spunea:

N-ai vrut, desigur, s te întâlneşti ast zi cu mine,― ă ă pentru bunul motiv c nici prin minte nu i-a trecut aşaă ţ ceva. Se prea poate s - i fi dat altcineva întâlnire laă ţ cinema, dar acela n-a venit, pentru c trebuia s apar eu,ă ă supunându-m unei voin e superioare.ă ţ

Asta m-a dat gata!... Ah, dac ar şti c a fost chiar aşa,ă ă c aveam întâlnire cu Bob, şi Bob, dobitocul staă ă simpatic, n-a venit! Cine l-a împiedicat s vin ? Cine?...ă ă

Eram emo ionat ... foarte emo ionat ! Nu cutezam sţ ă ţ ă ă m uit în ochii lui. Dac , uneori, îi aruncam pe furiş oă ă privire, nu-l vedeam. Habar n-am ce fel de haine purta în ziua aceea. Singurul lucru de care îmi amintesc e c aveaă un ceas de nichel la mân .ă

Ajunşi la por ile Cişmigiului, paşii noştri, parc mâna iţ ă ţ de cineva din spate, au p truns în vasta gr din cu flori,ă ă ă apucând pe o alee singuratic , devenit subit numai aă ă noastr .ă

Am legat dialogul întrerupt de sim iri noi, care mţ ă mirau prin îns şi prezen a lor.ă ţ

Poate şi dumneata aveai întâlnire la cinema cu o― fat care n-a venit...ă

- 77 -

Da, chiar aşa e, m rturisi el f r greutate. Nu ştiu ce― ă ă ă a împiedicat-o, dar îmi pare foarte bine c s-a întâmplată aşa.

Ca s fiu sincer , am p it şi eu acelaşi lucru...― ă ă ăţ Asta-i cât se poate de semnificativ...―

Am pufnit amândoi într-un râs înghe at. Mi-a p rut r uţ ă ă oarecum, pentru c râsul sta a sfâşiat brutal atmosferaă ă de tain esut între noi şi deasupra noastr , în careă ţ ă ă mijeau mai multe întreb ri ale viitorului. Or, râsul neă cobora din nou pe p mânt, în obişnuit, al turi de oameniă ă şi lucruri de toat ziua.ă

Dac ai o iubit , i-am spus, z u c nu ştiu pentru ce― ă ă ă ă m aflu aici! Nu sunt de prisos?ă

Nu-i vorba de nicio iubit , replic el, surâzând. Sau,― ă ă dac vrei, o iubit într-un sens mai înalt.ă ă

Nu cumva so ia?!― ţ Nu sunt însurat. i-am spus acest lucru şi atunci, în― Ţ

tren. Te rog, vorbeşte-mi deschis! Altfel, m simt― ă

stingher , ca la o solemnitate oficial . Zici c nu e niciă ă ă iubit , nici so ie aceea pe care o aşteptai. Atunci, m rog,ă ţ ă cine e?

Închipuie- i, chiar mama.― ţAm izbucnit din nou în râs. La asta nu m aşteptam. Elă

mi-a explicat c maic -sa, suferind de diabet zaharat,ă ă venise la Bucureşti s se caute. A stat dou s pt mâniă ă ă ă internat la Spitalul Dr. Cantacuzino. Ieşind de câteva,ă zile, îşi exprimase dorin a de a vedea un spectacol, iarţ fiul îi d duse întâlnire la cinema Fantasio, far s se maiă ă ă abat pe-acas , deoarece pierdea prea mult vreme.ă ă ă V zând c întârzie, i-a dat un telefon. R spunsul: maic -ă ă ă ăsa renun ase la spectacol, deoarece nu se sim ea preaţ ţ bine.

Eu i-am spus totul. Dar dumneata pe cine aşteptai?― ţ Apoi, cu o not de ironie, ad ug : pe t ticu' sau peă ă ă ă m mica?ă

- 78 -

Pe nici unul. Oricât i-aş aştepta, ei n-au cum s mai― ă vin . De fapt, trebuia s m întâlnesc cu un coleg, Bobă ă ă Geam nu. Poftim, i-am spus şi cum îl cheam .ă ţ ă

El a tres rit auzind acest nume sau mi s-a p rut? Nu-miă ă dau bine seama. O fi auzit de el, te pomeneşti, pentru că Bob, z naticul, e cunoscut pretutindeni ca un cal breaz!ă

II cunoşti? l-am întrebat curioas .― ăNu mi-a r spuns la întrebare decât cu alt întrebare:ă ă

I i face curte?― ţ Oh, Bob sta face curte tuturor studentelor! Dar nu-l― ă

ia niciuna în serios, pentru c e... neserios.ăChiar aşa era. I-am m rturisit deschis adev rul. Adică ă ă

ce noim avea s recurg la minciun ? De ce s mă ă ă ă ă ascund fa de el? Ce câştigam cu asta? La urma urmei,ţă Sprâncenatul meu dobândise vreun drept asupra mea? Niciunul. Atunci?

Ne-am aşezat pe o banc în rotonda busturilor. El aă r mas o vreme t cut, fr mântat. M sim eam oarecumă ă ă ă ţ stingherit al turi de el şi, dac n-ar fi fost la mijlocă ă ă farmecul atât de straniu al revederii noastre, poate, o zbugheam, fugind de noi amândoi. L-am întrebat, ca să rup t cerea în care se compl cea:ă ă

La ce te gândeşti?― Crezi c e o situa ie simpl , oarecare? Probabil c― ă ţ ă ă

nu- i dai înc seama. De rândul trecut, cr p m de ciudţ ă ă ă ă c te-am l sat s te topeşti în necunoscut şi n-am coborâtă ă ă dup dumneata, s te re in. Aceast stare a durat câtevaă ă ţ ă s pt mâni lungi, nesfârşite, dup care intensitatea ei aă ă ă sc zut, f r s dispar cu totul. Dup asta, imploramă ă ă ă ă ă cerul s te scoat din nou în calea mea. Dar ra iunea îmiă ă ţ şoptea: Rugile tale sunt în vânt, ceea ce ceri aduce a miracol. Or, tu nu crezi în miracole. Cu toate astea, uite c miracolul tot s-a întâmplat...ă

Şi acum crezi ?― Cred numai în minunile pe care dorin a mea le― ţ

înf ptuieşte cu for a ei. în celelalte minuni nu cred deloc.ă ţ

- 79 -

Cu alte cuvinte, faptul c ne-am rev zut e opera― ă ă dorin ei dumitale şi numai a dumitale?ţ

Ba nu, de ce s nu recunosc; e rezultatul dorin ei― ă ţ amândurora.

Dar eu n-am dorit deloc s ne reîntâlnim, l-am― ă min it.ţ

Nu-i adev rat. Atunci, pentru ce tr iai imaginar cu― ă ă mine, botezându-m Ivar, oferindu-mi princiar locuină ţă sau între inând dialoguri nesfârşite? Ia coboar maiţ ă profund în dumneata şi ai s -n elegi multe lucruri.ă ţ

Nu i-am r spuns. Mi se p rea c manevreaz ună ă ă ă telescop din umbr , ca s m reasc lucrurile laă ă ă ă dimensiuni uriaşe, creând pentru noi o lume gigantic .ă Voia s m conving c m ridicase atât de sus, înă ă ă ă ă miraculos, de unde nu puteam coborî f r primejdie.ă ă

M uitam lung la f ptura lui, c utând s-o cuprind cuă ă ă mijloacele simple ale percep iei. Hm, n-avea nimicţ atr g tor: o fa aproape aspr , col uroas , pome iiă ă ţă ă ţ ă ţ proeminen i, urechile cl p uge. Totuşi, o înf işare deţ ă ă ăţ veritabil b rbat. P rul îmi pl cea, era negru-negru caă ă ă p cura şi str lucitor, tot ca ea. Ins puterea lui, dup câteă ă ă ă în elegeam, nu st tea în tinere ea trupului s u viguros, ciţ ă ţ ă în vioiciunea min ii.ţ

Pân acum, n-am întâlnit dragostea, a ad ugat el,― ă ă într-un târziu.

Probabil, ai ocolit-o...― Nu... Eram prea acaparat, prea absorbit de―

înv tur .ăţă ă Şi pentru iubire nu i-a r mas deloc timp?― ţ ă Dragostea pe care n-o cau i nu vine...― ţ

Mi s-a p rut c a spus o gratuitate.ă ă Cred c vine, mai degrab , când n-o cau i.― ă ă ţ Da, e o nuan ...― ţă Sau vine şi într-un caz, şi într-altul, dac ai peste 20― ă

de ani.Am râs amândoi cu poft .ă

- 80 -

S recapitul m: sus ii, aşadar, c n-ai avut o― ă ă ţ ă dragoste pân acum. Eu tot aşa... Doamne, ce-o s neă ă facem? Prea suntem novici, ce spui?

Ştiu eu? Sper s ne descurc m, cu timpul.― ă ă Cu timpul?... Nu în eleg. Crezi c trebuie s ne mai― ţ ă ă

întâlnim înc o dat ? l-am întrebat, f când pe proasta.ă ă ă Cum? Nu eşti de p rere s ne revedem de-acum― ă ă

înainte cu acordul voin ei noastre?ţ Nu ştiu dac fac bine...― ă

El s-a mâniat, auzind asemenea r spuns în doi peri.ă Nu faci bine? Dar eu fac bine dac ... şi, imobilizându-― ă

mi capul, m-a s rutat lung pe gur .ă ăDoamne, ce s rutare s lbatic ! Am sim it mai multă ă ă ţ

durere decât voluptate. Mda, i-am spus, foloseşti argumente supreme. Cred―

c m-ai convins.ă Spune, când ne întâlnim şi unde?― În s pt mâna asta, nu pot. Poate, miercurea― ă ă

viitoare, la 5, lâng statuia lui Mihai Viteazul.ă Vii sigur?... N-ai s ui i?― ă ţ

L-am încredin at c sunt parolist . înainte de a neţ ă ă desp r i, se f cuse destul de târziu; m-a oprit locului:ă ţ ă

Bine, dar pân acum nici nu ne cunoaştem. Nu crezi― ă c ar fi cazul s ne prezent m unul altuia?ă ă ă

Aşa e, am râs, uitasem. Ce bine c te-ai gândit la― ă acest am nunt far importan .ă ă ţă

Pe mine m cheam Dinu Gherghel.― ă ă Eu am s - i spun Ivar, aşa cum te-am botezat între― ă ţ

timp. îmi place mai mult decât Dinu. Eşti avocat sau profesor?

Aş putea s fiu şi una, şi alta. Deocamdat , sunt― ă ă doctor în Drept şi doctorand în Litere.

Oooo!... S-ar zice c eşti tob de carte.― ă ă Nu prea. Setea de înv tur nu se poate astâmp ra― ăţă ă ă

niciodat . Acum e rândul t u.ă ă

- 81 -

Eu sunt student în anul doi la Litere. M rog, nu ne― ă ă putem asemui cu Domnia Voastr ! Numele meu e Andaă Br deanu.ă

Sonor nume! Eu am s - i spun Ghiocela, cum te-am― ă ţ botezat în tren...

Atunci, se cheam c suntem chit.― ă ăA st ruit s -i dau şi adresa, aşa, pentru oriceă ă

eventualitate. I-am dat-o. M-a întrebat şi de telefon. L-am min it c n-am. La desp r ire, mi-a s rutat respectuosţ ă ă ţ ă m na şi, dup ce am f cut câ iva paşi, l-am auzit dină ă ă ţ spate:

Anda Br deanu ai spus ? Unde am auzit numele― ă sta?ă

E foarte obişnuit...― Nu-i adev rat... Mi se pare destul de cunoscut...― ă Caut -l în Almanahul Gotha şi ai s te dumireşti.― ă ă

A r mas mofluz, iar eu am luat-o iute la picior, spreă cas . Aş fi putut s iau tramvaiul, dar am preferat s facă ă ă drumul pe jos. Mai tot timpul îmi umezeam buzele, cu un gest care devenise aproape reflex. Nu ştiu de ce f ceamă asta. M-am oprit în fa a unei vitrine luminate şi, acolo,ţ sco ând oglinjoara din poşet , mi-am cercetat cu aten ieţ ă ţ gura. Nimic deosebit. Era gura mea de totdeauna. De ce mi s-a p rut c suferise o schimbare? Pentru c m-aă ă ă s rutat Ivar?Dar ce, o s rutare las urme vizibile? Ah, ceă ă ă prostu sunt!ţă

Şi cu toate astea, obsesia nu m-a sl bit nici când amă ajuns acas . Mi se p rea c doamna-maman, dac se uită ă ă ă ă la mine, ghiceşte numaidecât c m-a s rutat un b rbat.ă ă ă Aş fi intrat în p mânt de ruşine. I-am trimis vorb c nuă ă ă m simt bine şi, lungindu-m în pat, am reconstituit totă ă ce se petrecuse între mine şi Ivar, minut cu minut, fidel ca un aparat de cinema.

Fulguşoar scump , închei aici epistolia mea, pupându-ă ăte pe botişor cu mult evlavie.ă

A ta, Anda Andaluza.

- 82 -

- 83 -

CAPITOLUL 6

Lan ul eşecurilorţ

Din confesiunile lui Dinu Gherghel

IAş min i sus inând c faptul reîntâlnirii cu Ghiocela esteţ ţ ă

lucrarea unei dorin e vii, obsedante, care-mi mistuiaţ fiin a. Nicidecum! Nu-i decât o simpl întâmplare, atâtaţ ă tot. De asemenea, nu pot spune c o uitasem în intervalulă de timp care s-a scurs alb de la prima noastr întâlnireă din tren. Îmi aminteam de ea ca de un vis frumos, întrerupt înainte de a se sfârşi. Adesea, încercam s -iă reconstitui mental tr s turile, far a izbuti decât vag,ă ă ă nesatisf c tor. Ciudat, î i reaminteşti mai lesne de figuraă ă ţ b rbierului decât de a unei iubite. Atunci, m cuprindea oă ă ciud pe mine: de ce sc pasem prosteşte din mână ă ă giuvaerul acela de fat , când aş fi putut s m bucur înă ă ă lege de darul hazardului? Ce mi-o fi venit s -i tornă baliverne metafizice, invocând autoritatea Maiest ii Saleăţ Destinul, ca într-o specula ie filosofic far miez, care nuţ ă ă rezist decât prin fascina ia cuvintelor mari, şi nici atunciă ţ mai mult de o or , timp suficient pentru dezmeticireaă oricui.

Îmi d dusem seama de prostia mea chiar în momentulă când, trenul ajungând în gara Piteşti, frumoasa necunoscut se preg tea s coboare. Era prea târziu caă ă ă s mai îndrept ceva. Am v zut-o strecurându-se sprintenă ă ă printre oameni şi fiecare pas o îndep rta tot mai mult deă mine, pentru a fi înghi it de anonimat. Marele ceas dinţ ă

- 84 -

sta ie ar ta 11 fix. Mai erau cinci minute pân la plecareaţ ă ă trenului. Înşf cat ca de un torent impetuos, m-am repezită dup ea. Striveam sub picioare tot ce cl disem cu vorbeă ă frumoase, contrazicându-m total, numai şi numai ca s -iă ă aflu numele şi adresa. În câteva clipe, eram în spatele g rii, unde se înşiruiau tr surile. Am z rit-o îndat , adică ă ă ă ă i-am v zut spatele, dar o recunoscusem şi aşa, pentru că ă aceast f ptur era lesne de recunoscut, dintr-o mie. Seă ă ă urcase într-o birj care îşi lua zborul spre oraş.ă

Ghiocela! Crengu a! am strigat-o facându-i semn s― ţ ă opreasc .ă

A întors capul, mi-a zâmbit, a schi at un gest cu mâna.ţ Îns tr sura n-a mai oprit pentru mine. Dac era maiă ă ă aproape, m urcam lâng ea, amânând sine die c l toriaă ă ă ă mea. Poate c n-aş fi f cut întocmai, dar aşa am gândită ă atunci şi gândul e premisa faptei.

Când m-am întors, trenul se pusese în mişcare. Compartimentul p rea pustiu far ea. L-am p r sit,ă ă ă ă trecând într-altul, unde se afla o femeie foarte corpolent ;ă îmi f cea r u privind-o, pentru c o comparam insistent şiă ă ă far rost cu fata disp rut în necunoscut.ă ă ă

Ce s-a mai bucurat mama, v zându-m ! Sl bise ca oă ă ă scândur , nu mai sem na cu ea. Ce boal o fi având? Deă ă ă fapt, n-o durea nimic, suferea cumplit de sete şi se împu ina v zând cu ochii.ţ ă

M duc, Dinule, sta-i sfârşitul... zicea resemnat .― ă ă ă Bine c ai venit, s m duci la cimitir...ă ă ă

Nu venisem pentru treaba asta. Am luat-o la Bucureşti ca s-o ar t unui medic bun, fie c-o in la mine acas , fie c-ă ţ ăo internez într-un spital. în orice caz, în starea în care se afla, nu puteam s-o las s moar cu zile. Abia am convins-ă ăo s mearg . Doctorii i-au g sit numaidecât boala: aveaă ă ă diabet.

Imediat, internare, tratament, regim alimentar riguros. Dar afurisita asta de boal e incurabil . Şi s raca mama,ă ă ă ori de câte ori i se ridica glicemia, fuga la mine, unicul ei colac de salvare.

- 85 -

IIDar s revin: surprinz toarea reg sire a Ghiocelei, după ă ă ă

un an şi ceva! Un peştişor cu solzi de aur din imensitatea oceanului, care, sc pat prima dat , î i pic totuşi din nouă ă ţ ă în undi . Nu-i uluitor acest joc al hazardului? De aziţă înainte, nu-i mai dau drumul din mân . S-a ispr vit,ă ă r mâne a mea, orice s-ar întâmpla.ă

A fost punctual la prima întâlnire, ca şi la celelalte. Deă rândul sta, o aştept la ieşirea din facultate, în dreptulă libr riei Cartea Româneasc . Ajungând în Victoriei, facemă ă col ul şi, dup câ iva paşi. Intr m în cofet ria Riegler.ţ ă ţ ă ă

O cânt resc din ochi, mereu, ca hipnotizat. Arată ă sub ire ca o nuieluş , în rochia-i alb strâns pe trup. Areţ ă ă ă p rul r v şit pe umeri şi e frumoas „cum doar în vis ună ă ă ă înger se arat ”. Prezen a ei iradiaz o atrac ie irezistibil ,ă ţ ă ţ ă se face pe loc remarcat de pietoni, care o privescă fascina i şi întorc capul dup ea. Aceast plutire înţ ă ă admira ia mul imii fiind, probabil, prea frecvent ,ţ ţ ă Ghiocela n-o mai înregistreaz , nu se mai sinchiseşte deă ea, socotind-o un omagiu care i se cuvine de drept.

Trebuie s adaug c particip oarecum stingherit înă ă aceast plimbare triumfal , nu m simt deloc în largulă ă ă meu, cu toate c ar fi cazul s exult de mândrie, avândă ă al turi un asemenea exemplar feminin. Dar mă ă zgând reşte o team inhibitiv c va fi greu s-o p streză ă ă ă ă numai pentru mine, c ci e devorat de prea mul i ochi,ă ă ţ incit pe unde trece numai pofte şi dorin e...ă ţ

Discu ia noastr bate pasul pe loc, m rginindu-se la oţ ă ă unic tem , iubirea. O întreb dac a avut vreo dragoste,ă ă ă sunt curios s aflu în ce ape se scald .ă ă

O, iubesc aşa de mult... iubirea! exclam ea,― ă instalându-se într-o atitudine extatic . Simt cum seă degaj din mine, cum pluteşte în aer, cum m farmec şi-ă ă ămi d bucuria de a tr i.ă ă

- 86 -

E o adev rat poet , fraza de mai sus se desprindeă ă ă spontan din gândirea ei, far s-o fi z mislit în prealabil.ă ă Îmi dau seama c dragostea ei, fiind într-o faz incipient ,ă ă ă nu s-a diferen iat înc . Totuşi, neîncrez tor, îi atragţ ă ă aten ia c m intereseaz povestirea unui caz concret.ţ ă ă ă

Ea izbucneşte într-un râs ş galnic, care îi inund fa aă ă ţ cu lumin .ă

Un caz concret? Da, am şi asta... Starea mea de― dragoste s-a fixat într-o vreme asupra unui b iat...ă

Cine-i norocosul? o întreb mirat.― De ce-i spui ― norocosul? S r cu ul, habar n-avea ceă ă ţ

sentimente nutresc, pentru c niciodat n-am scos oă ă vorb cu el. Mai mult decât atât: nici nu ştia c exist. Eă ă vorba de fiul profesoarei de francez , pe când eram elevă ă de liceu. Venea la şcoal cu maşina, s-o ia pe maic -sa.ă ă Doamne, ce fericire m podidea când îl z ream de laă ă fereastra clasei! Parc îmi pierdeam greutatea şi,ă imaterial ca un fulg, m risipeam în spa iu...ă ă ţ

Evocarea ei e atât de pasionat , încât observ c îi vină ă lacrimi în ochi.

Ce înseamn asta? Plângi?― ă De ce nu? A fost cea mai frumoas iubire a mea...― ă

Draga de ea! Dac aş fi sculptor, i-aş face o statuieă care s -i imortalizeze inocen a. Am mai stat de vorb ,ă ţ ă aveam atâtea de spus, dar subit îşi aduce aminte de ceva şi pleac repede, cu to i ochii dup ea.ă ţ ă

Ciud enie, peste dou zile, o întâlnesc întâmpl tor, peăţ ă ă calea Victoriei, tot în dreptul cofet riei. Bucuroşi amândoiă de surpriz , p trundem în local şi ne aşez m la aceeaşiă ă ă mas , care e liber .ă ă

Vai, nu pot s suf r râul acesta de oameni care― ă ă curge pe strad ... se plânge ea. Mi se pare c m înec...ă ă ă

Trebuie s - i procuri o barc , îi spun în glum .― ă ţ ă ăDe ast dat , conversa ia noastr se alimenteaz maiă ă ţ ă ă

mult din taton ri de o parte şi de alta, r mase în suferină ă ţă de la întâlnirile anterioare. C ci, în definitiv, e timpul să ă ne cunoaştem reciproc. Ii povestesc c sunt ran get-ă ţă

- 87 -

beget, m trag dintr-o familie de înv tori din tat în fiu,ă ăţă ă îns eu am înc lcat tradi ia, renun ând la apostolat. Şiă ă ţ ţ mai înşir şi alte date din biografia mea alb , pe care nu leă repet, c ci au mai fost spuse o dat în cursul acestoră ă confesiuni.

Nu mi-ar displ cea s fiu înv toare, undeva, într-― ă ă ăţăun sat pitoresc, cu o spuz de copii pe care s -i înv aă ă ăţ scrie şi citi...

Da, cu ochii min ii, tot ce vezi devine roz. Dar acolo,― ţ la ar , vine toamna cu ploile şi nu po i s treci uli a farţ ă ţ ă ţ ă s te umpli de noroi pân' la genunchi, mai vine şi iarna şiă dârdâi de frig, fiindc ai uitat s - i aduci caloriferul de Iaă ă ţ Bucureşti. Iar când te apuc plictiseala, iei o pies deă ă teatru şi, citind-o, se cheam c-o joci cu interpre i ideali şiă ţ decoruri tot aşa. Mai prost e când te îmboln veşti şi nuă crezi în descântece ori leacuri b beşti...ă

Dar trec repede peste idilicul vie ii s teşti şi m întorcţ ă ă degrab în Capital .ă ă

Şi ce faci aici? m întreab ea.― ă ă Pân una-alta, m preg tesc pentru al doilea― ă ă ă

doctorat, cel în Litere, mai am pu in şi termin teza la careţ lucrez de câteva luni.

Vrei s ajungi profesor universitar?― ă Mda, sta mi-e gândul, îns nu exist catedr în― ă ă ă ă

specialitatea mea; aşa c , deocamdat , voi face un cursă ă liber de istoria literaturii universale. Dac prinde (şi vaă prinde sunt sigur de asta), conferin a e asigurat . O― ţ ă abilitare ca docent în aceast disciplin , apoi ridicareaă ă conferin ei la rangul de catedr şi... Fireşte, drum lung,ţ ă anevoios, dar n-am de ales...

Îi vorbesc şi de marea mea oper , care va alc tuiă ă pivotul viitoarei catedre.

Ghiocela e numai urechi, m ascult cu evlavie,ă ă admirativ, ca şi când aş fi realizat totul şi acum m afluă pe soclul gloriei. La rându-i, îmi dest inuieşte c via a ei eă ă ţ înc o enigm , nu-şi cunoaşte p rin ii, a fost o copil dină ă ă ţ ă

- 88 -

flori care a crescut la leag nul „Sf. Ecaterina”, unde aă terminat şcoala primar .ă

Ai avut o copil rie trist , lipsit de c ldura― ă ă ă ă p rinteasc .ă ă

Nu, nicidecum, to i m iubeau acolo...― ţ ă Erai frumoas , sta i-a fost norocul.― ă ă ţ

T g duieşte, nu era frumoas pe atunci, poate, vioaieă ă ă şi inteligent , atât. Dovedind bune aptitudini laă înv tur , au trimis-o la internatul „Sf. Elena”, unde aăţă ă f cut liceul. Cu pu in înainte, directoarea şcolii a înfiat-o şiă ţ acum... acum îşi continu studiile la facultate.ă

De ce nu te-ai înscris la Conservator?―Se mir :ă

Eu, actri ?! Ooo!― ţă În primul rând, ai dou însuşiri deosebite:― ă

frumuse ea şi ingenuitatea.ţ Crezi, cu adev rat, c sunt... frumoas ?― ă ă ă

Dumnezeule mare, ce fermec tor o spune! Pe legeaă mea, fata asta înc nu-şi d seama de calitatea eiă ă princeps. O fi chiar atât de naiv sau... joac teatru? Dară ă şi naivitatea o prinde tot atât de bine!

Nu mi-ar displ cea s m fac artist , dar cred c n-― ă ă ă ă ăam talent. Mai degrab , m pricep la scris.ă ă

Zice c a compus o schi cu subiect din via a şcolar .ă ţă ţ ă Mi-o dai s-o citesc ?― Da. i-o aduc poimâine, când ne revedem. Dar,― Ţ

brusc, se r zgândeşte: Nu, nu! Mi-e fric !ă ă De ce?― Mi-ai spus c eşti critic literar şi de... domnii critici― ă

m tem.ăRâd cu poft .ă

Nu trebuie s te temi decât de operele tale. Eu am― ă s te ajut şi s-ar putea chiar s te trec în istoria literaturii.ă ă Altceva n-ai mai scris?

Ba am scris şi o carte: un roman mic-mititel.― Ce spui? Roman? N-ai încercat s -l publici?― ă Ohoo, s fii s n tos! A şi ap rut.― ă ă ă ă

- 89 -

Daaa?! Serios?! fac mirat. Sub ce nume?― Anda Br deanu, chiar numele meu.― ă

Jy suis, abia acum m dumiresc de ce-mi p ruseă ă cunoscut numele ei, când mi-a spus cum o cheamă deun zi, în Cişmigiu, înainte de a pleca acas . O felicit, îiă ă s rut amândou mâinile şi simt cum bucuria mea treceă ă multiplicat în fiin a ei.ă ţ

Romancier la vârsta asta! Nu m-aşteptam la o― ă astfel de performan .ţă

Într-adev r, în fata asta coexist însuşiri spectaculare:ă ă frumuse e şi talent literar. O privesc surprins, cu ochiţ m ri i de admira ie, şi am parc intui ia c dimensiunile eiă ţ ţ ă ţ ă vor luau propor ii, alc tuind o personalitate care s seţ ă ă plimbe cu paşi mari pe bulevardul gloriei.

Exist cartea în libr rii? ― ă ă Sigur c da. Deocamdat nu sunt decât o simpl― ă ă ă

debutant . Lumea înc n-a dat buzna s ia libr riile cuă ă ă ă asalt. Când voi scrie romanul nostru, atunci da!

O fixez lung, mirat: Mai ştii? S-ar putea! Orice e posibil pe lumea asta!―

Teribil fat ! înc n-am întâlnit una la fel. Dac-o vezi deă ă ă departe, i se pare o p puş mic , prea frumoas ca s fieţ ă ă ă ă ă vie, iar de aproape arat ca o f ptur ireal . În amândouă ă ă ă ă cazurile iese din realitate.

Dup ce ne desp r im, dau fuga la prima libr rie şi-iă ă ţ ă cump r cartea. E tot aşa de sub ire ca autoarea, n-areă ţ nici 150 de pagini O r sfoiesc în prip , ard de ner bdareă ă ă s-o citesc şi am impresia ca in în mân ceva pre ios careţ ă ţ face parte integrant din fiin a ei.ă ţ

Înc nu citisem o carte chiar aşa, cu sufletul la gur .ă ă Somnul are grij şi nu-mi tulbur lectura, nu ştiu pe undeă ă mi-a umblat toat noaptea. Bravo, Ghiocelule, e mai multă decât m aşteptam şi, fireşte, mai pu in decât trebuie!ă ţ Dar ce importan are ? Timpul t u e înainte. Un lucru eţă ă cert: ai talent! Lucrarea ta nu-şi trage seva epic dină realitate, în ea palpit o via aparte, care poartă ţă ă amprenta psihicului t u înc incert, mişun câ iva oameniă ă ă ţ

- 90 -

care nu seam n cu noi, dar sunt totuşi vii, se mişc ,ă ă ă sufer , într-un cuvânt, tr iesc. sta-i esen ialul! Când aiă ă Ă ţ s dobândeşti experien ori, dup cum spuneai, vei tr iă ţă ă ă romanul cu mine, crea ia ta va atinge culmi mai înalte.ţ

A treia zi ne întâlnim într-un parc, la şoseaua Kiseleff, şi câteva ore conversa ia noastr se învârteşte numai înţ ă jurul micului ei roman.

Ghiocela, exultând de fericire, nu se poate st pâni şiă m s rut . O s rutare pe care, prin spontaneitatea şiă ă ă ă cur enia ei, atribute ale permanen ei, n-am s-o uităţ ţ niciodat ...ă

IIINe întâlnim, de obicei, miercurea şi sâmb ta, uneori,ă

chiar de trei ori pe s pt mân . Vine cu regularitate, eă ă ă chiar punctual . Sunt prudent, m obsedeaz mereu grijaă ă ă de a nu for a lucrurile. Gr beşte-te încet! îmi sun înţ ă ă urechi dictonul latin. Apropierea noastr trebuie să ă evolueze în limitele cele mai fireşti, cu sprijinul timpului. Pân acum, un prim pas important spre inima ei: oă s rutasem şi m s rutase. în plus, ne tutuiam şi ne-amă ă ă pus porecle: eu îi spun Ghiocela, cum, de altfel, o botezasem ini ial, ea m strig Ivar, nume exotic, cuţ ă ă rezonan scandinav , luat din Ibsen. Ceilal i paşi Vorţă ă ţ veni de la sine sau, în orice caz, sub influen a primuluiţ pas.

La întâlniri p l vr gim multe şi de toate, uneori,ă ă ă gratuit i exasperante, dar astea nu m împiedic săţ ă ă ă descop r noi şi surprinz toare aspecte ale Ghiocelei,ă ă care-i definesc lumea interioar cu infinite nuan e şiă ţ sensibilitatea de seismograf.

Într-o zi, st m la şosea, pe o banc , sub umbra unuiă ă mesteac n. De o or întreag , discu ia noastr seă ă ă ţ ă învârteşte numai în jurul c l toriilor celebre. Columb,ă ă Magellan, Cook, Vasco da Gama ne poart pe toateă meridianele, ca s vedem cu ochii min ii ceea ce n-amă ţ

- 91 -

putut vedea altfel. Ghiocela a citit câteva c r i de-astea,ă ţ chiar noaptea trecut spune c a terminat Mirage d'Asie,ă ă care i-a pl cut mult, şi ar vrea s colinde pe tot globul,ă ă dac s-ar putea.ă

În timp ce vorbim, o frunz desprins din coroanaă ă mesteac nului cade în poala ei. E un fapt m runt, care iă ă se poate întâmpla oricui, far nici o urmare. Dar Ghiocelaă nu seam n cu alte fete, ci numai cu ea îns şi. Tresareă ă ă v zând frunza pe genunchi, o ia în mân , o mângâieă ă dr g stos, apoi, oftând.ă ă

De ce ai oftat? o întreb.― Nu vezi ce r vaş îmi trimite pomul?― ă

Nu în eleg ce vrea s spun , despre ce r vaş e vorba?ţ ă ă ăGhiocela m l mureşte, citind cu întreruperi pe micu aă ă ţ

frunz aievea:ă Uite ce-mi scrie mesteac nul: Fat dr gu , am tras― ă ă ă ţă

cu urechea la tot ceea ce a i vorbit şi m-a cuprins oţ triste e sor cu moartea. V pizmuiesc, preaferici ilor,ţ ă ă ţ pentru c voi pute i umbla şi str bate p mântul în lung şi-ă ţ ă ăn lat, ca s v bucura i de frumuse ile sale, pe când eu,ă ă ţ ţ s racul de mine, sunt sortit s stau pân la sfârşitul zileloră ă ă mele far s m mişc din loc...ă ă ă

Parc ar fi adev rat, aşa sufer ea citind închipuiteleă ă ă cuvinte. Pretându-m jocului, admonestez pomul:ă

Ascult , mesteac n revoltat pe condi ia ta, s nu te― ă ă ţ ă mai prind umblând cu r vaşe, c - i rup... crengile, m-ă ă ţauzi? Nu- i ajunge c ai z rit pe cea mai frumoas fat ?ţ ă ă ă ă Ce vrei mai mult?

Alt dat , îi in o adev rat prelegere despre tragediaă ă ţ ă ă greac , f când o seam de considera ii asupra sor iiă ă ă ţ ţ omului, care, în concep ia anticilor, ne relev durerosţ ă nimicnicia noastr .ă

Crezi tu, Ghiocela, c hazardul orb a uneltit s ne― ă ă întâlnim? Te am geşti. Nu-i la mijloc decât un imperativ ală destinului. El urm reşte ceva cu noi doi, are în vedere oă ac iune pe care înc n-o cunoaştem, dar trebuie s-oţ ă accept m...ă

- 92 -

Ivar, dac ne-o fi pus gând r u? m întreab ea,― ă ă ă ă c utând lung la mine. Dup care spune: Nu, nu m potă ă ă împ ca în ruptul capului cu teoria asta. Spiritul modernă cere o leg tur de cauzalitate între fapt şi consecin eleă ă ă ţ ei. Ce vin are Oedip, dac el a vrut s fug de crima peă ă ă ă care i se impusese s-o comit ?ă

Îi atrag aten ia c oamenii nu pot fugi de ceea ceţ ă trebuie s li se întâmple. Dovad eu: puteam s evită ă ă întâlnirea din tren sau de la cinema Fantasio? Dac ştiamă aprioric, da... îns cine era s m anun e, ca s-o ocolesc ?ă ă ă ţ

Mi-e fric , Ivar... S nu ni se întâmple o nenorocire...― ă ă Cu mine nu trebuie s te temi, draga mea. Sunt în― ă

stare s nimicesc piaza rea. Şi pe urm , trebuie s ştii că ă ă ă exist şi destine favorabile omului, care îi aduc fericirea.ă Dramaturgii greci, clasici şi moderni, au optat invariabil pentru tragedie, pentru c fericirea, te rog s m crezi, nuă ă ă impresioneaz pe nimeni şi nici nu se pot scrie despre eaă mai mult de trei pagini.

De fiecare dat , dup ce ne desp r im, m cuprinde oă ă ă ţ ă mirare far margini, care nu se mai epuizeaz . Privesc caă ă vr jit pe urma paşilor ei m run i care o îndep rteaz şiă ă ţ ă ă m tot întreb: Ce-o fi g sit fata asta la mine? Ce anume oă ă intereseaz , posed cumva o însuşire care îi place sau eă numai o simpl atrac ie biologic ? Sunt destul de lucid caă ţ ă s -mi dau seama c nu posed nimic deosebit în persoanaă ă mea fizic . Dac m-aş cânt ri cu ochi str ini, aş zice: Iată ă ă ă ă un tân r col uros, a c rui dominant e absen a oric reiă ţ ă ă ţ ă armonii în alc tuirea Iui.ă

Cu toate astea, Zâna-Zânelor îmi acord aten ie... chiară ţ favoare, desemnându-m unic ales. Nu cumvaă sensibilitatea ei vibreaz pe coardele cele mai înalteă datorit darurilor mele spirituale care sunt capabile să ă acapareze mediocritatea fizic ? S-ar putea, de altfel, ca oă scriitoare s nu pun pre pe intelect? Op iunea o ridică ă ţ ţ ă pe femeie la o treapt superioar . Astfel, supunându-i-seă ă b rbatului, ea se înal odat cu el.ă ţă ă

- 93 -

Şi aceast supunere se realiza acum în etape scurte,ă succesive.

Într-o diminea surpriza surprizelor: pe unul dintreţă ― culoarele ministerului dau cu ochii de... Relu Apelevianu, vechiul meu coleg de clas . Nu-l v zusem de vreo şaseă ă ani, adic de la absolvirea liceului. Iau seama la el: eă chipeş, suplu, elegant, parc ar fi actorul Rudolfă Valentino, dup care se pr p desc femeile de pe două ă ă ă continente. Manierele aristocratice, surâsul amabil, gestica şi modul savant de a între ine o conversa ie îiţ ţ sporesc însuşirile. Sacoul gris-fer, din stofa englezeasc , îiă vine ca turnat pe trup. Trebuie s recunosc c -i ună ă exemplar rar, aş zice chiar un model masculin de vitrin .ă Şi, ciudat: m bucur c -l întâlnesc dup atâta timp.ă ă ă Aversiunea pe care i-am purtat-o în anii adolescen ei s-aţ stins, roas de timp, parc nici n-ar fi existat.ă ă

Ca de obicei, în asemenea împrejur ri este inevitabil oă ă trecere în revist a întâmpl rilor mai importante care s-auă ă petrecut în perioada de timp scurs . Sigur c da, Relu aă ă fost la Paris. Acolo şi-a luat doctoratul în Drept, şi iat -lă numit ataşat de lega ie la Madrid.ţ

Tu ce-ai f cut, Dinule ?― ăÎntrebare grav . Ce s -i r spund? C sunt un jalnică ă ă ă

subşef de birou, aici, la Ministerul Şcolilor, unde el venise s -şi echivaleze diploma? N-aş fi putut în ruptul capului să ă dau în vileag situa ia mea precar .ţ ă

Nu, dragul meu, înc n-am g sit ceva convenabil― ă ă pentru mine. Aşa c stau şi... aştept.ă

El se mir . E cu putin ? Elemente destoinice ca mineă ţă s aştepte pe dinafar ? Cu studiile cum stau? Aici mă ă ă simt mai în larg.

A, îi spun, am luat doctoratul în Drept şi sunt pe cale― s pun mâna şi pe cel în Litere. Teza e gata scris şiă ă acceptat , nu-mi r mâne decât s o sus in în comisie...ă ă ă ţ

Relu face ochii mari cât cepele, apoi îmi strânge afectuos mâna:

- 94 -

Dou doctorate? Bravo, te felicit! E o performan― ă ţă straşnic !ă

Şi iar se mir . Cum, înarmat cu asemenea diplome, să ă nu g sesc un ă plasament corespunz tor? Dar Gherghel ceă face? E vorba de fostul ministru liberal, cu a c rui rudenieă m împ unasem cândva. Îi spun c a murit şi, chiar dacă ă ă ă tr ia, n-aş fi alergat la el dup rosturi. Din pricina uneiă ă moşteniri, familiile noastre între ineau raporturi reci,ţ aproape duşm noase.ă

Drag Dinule, dup cum v d, nu prea te bucuri de― ă ă ă rela ii În lumea mare. Şi far astea, z u, iart -m c i-oţ ă ă ă ă ă ţ spun, va fi foarte greu s - i valorifici poten ele aşa cumă ţ ţ trebuie.

Da, e drept, n-am rela ii. Dar ce pot face?― ţ Ştii ce? Unchiul meu, Barbu Apelevianu, are nevoie―

de un secretar particular. Nu vrei, pân una-alta, să ă accep i postul sta? Un provizorat care nu stric .ţ ă ă Dimpotriv ...ă

Mul umesc, Relule, dar, s - i spun drept, nu intr în― ţ ă ţ ă vederile mele. E ceva minor, ca s nu zic degradant. Aşa,ă ca un chirurg care e pus s fac injec ii pacien ilor, în locă ă ţ ţ de opera ii.ţ

Relu îşi cere scuze, i se pare c m-a jignit. Cu toateă astea, propunerea lui e bun , nici vorb . Ca s primesc,ă ă ă îns , chiar în mod provizoriu, o situa ie ca aceea pe careă ţ mi-o ofer , nu-mi vine deloc la îndemân . Îmi atinge, pură ă şi simplu, orgoliul. Cu atât mai mult cu cât porneşte din partea unui ins pe care îl consider inferior mie, m cară intelectualiceşte. O, dac ar şti fostul meu coleg c sunt,ă ă deocamdat , într-un serviciu mai mizerabil decât acela deă secretar al magnificului s u unchi!ă

S ne în elegem, drag Dinule, caut el s se― ă ţ ă ă ă dezvinov easc . Postul de care î i vorbesc are mareleăţ ă ţ avantaj c î i creeaz rela ii multiple în cercurile politice şiă ţ ă ţ chiar în lumea monden a Capitalei. Eu, în locul t u, aş fiă ă în stare s pl tesc, nicidecum s primesc salariu pentruă ă ă asemenea post trambulin .ă

- 95 -

Da, se poate. Ai pomenit îns şi de lumea monden ?― ă ă Ce leg tur are cu...ă ă

Nu- i dai seama? Una foarte mare! Dac î i faci― ţ ă ţ rela ii în protipendad , po i s dai o lovitur cu...ţ ă ţ ă ă însur toarea. Or, asta e esen ial în via .ă ţ ţă

Hm, are dreptate cu ghiotura! În clipa când îmi spune „s dai o lovitur cu însur toarea”, îmi apare dinainteaă ă ă ochilor verişoara lui, Cora, unica fat a Apelevienilor, peă care n-am mai v zut-o de când avea 7 sau 8 ani. Auzisemă c acum era student .ă ă

Relu mai r mâne în Bucureşti câteva s pt mâni. Iiă ă ă promit s -l rev d, cât de curând, poate cin m undeva, laă ă ă Continental sau la Capşa, ca s ne mai înviem amintirile.ă îmi d adresa şi num rul de telefon unde îl pot g si.ă ă ă

Parc e un f cut. Chiar în dup -amiaza aceea seă ă ă întâmpl ceva neaşteptat: îl z resc pe Barbu Apelevianuă ă cu fiic -sa, pe calea Victoriei, în dreptul cofet riei Riegler.ă ă Eu pe trotuar, ei într-un superb automobil deschis. În ceea ce-l priveşte pe Apelevianu, pun r m şag c el era, dară ă ă de fiic -sa nu sunt sigur. Deduc ia e numai de natură ţ ă logic . Ce mare a crescut! E o fetişcan sportiv , cu p rulă ă ă ă fluturând în vânt şi, nu ştiu de ce, mi se pare c seam nă ă ă cu dansatoarea Isadora Duncan.

IVMergând în jos, pe calea Victoriei, m abat pe la Cofeă

de la Paix, ca s beau un şvar . Localul e, ca de obicei,ă ţ în esat de lume pân la refuz. Rotind privirile pentru aţ ă g si un loc liber, îl descop r pe Bob Geam nu la o mas .ă ă ă ă II acostez agresiv:

Ce faci, m , poet nenorocit?― ă Am divor at de poezie, zice el, m ocup numai de― ţ ă

proz .ă Ei, taci, scrii vreun roman sau ce?― Nu scriu nimic. E vorba de proza vie ii de toate zilele,― ţ

la asta m-am referit. Sunt pe cale de a da o lovitură

- 96 -

formidabil . M însor cu o p dure de o mie de pogoane înă ă ă Vlaşca şi un palat pe calea Victoriei.

Taci, nu mai spune! Cine-i posesoarea: vreo mum a― ă p durii?ă

Nici mum , nici cium , dimpotriv : o feti !― ă ă ă ţă Gen Grete ?― Hai, du-te dracului! Nu ine compara ia. Apropo, ce― ţ ţ

face am râta aia?ă Ofteaz în continuare dup ... gra iile tale pierdute.― ă ă ţ

M mir c înc nu i-a dat de urm .ă ă ă ţ ăPare ni el contrariat c fosta lui amant n-a g sit unţ ă ă ă

înlocuitor care s-o consoleze şi m roag s -i p streză ă ă ă secretul adresei. Îi reînnoiesc f g duiala. Dup care îlă ă ă felicit pentru noua achizi ie sentimental care îi vaţ ă asigura viitorul, atât lui, cât şi descenden ilor pentruţ câteva secole.

În cazul sta, s-ar zice c ai ispr vit şi cu o proasp t― ă ă ă ă ă cucerire.

Care e aia?― Anda Br deanu.― ă

Auzind acest nume, Bob tresare. Studenta? De unde ştii?― Chiar ea mi-a spus.― Vas zic , o cunoşti? P i drag , ce era s fac? Doar― ă ă ă ă ă

nu eram nebun s-o iau de nevast , ca s tragem amândoiă ă mâ a de coad .ţ ă

E s rac lipit ?― ă ă ă În orice caz, nu-i o „lovitur ”. Maic -sa era, pare-se,― ă ă

directoare de şcoal , prin urmare, salariat . Ce rost aveaă ă s m -ncurc de florile m rului? Aşa, o mic aventur , maiă ă ă ă ă merge. E necesar pentru palmares. Când are fata sex-ăappeal, cum s nu- i dea inima brânci? Tu cel pu in aiă ţ ţ inten ii serioase cu ea?ţ

Poftim întrebare! Tocmai pe un z natic ca Bob era s -lă ă pun la curent cu inten iile mele?ţ

Am cunoscut-o într-un cerc de prieteni, atâta tot...― nu-i nimic între noi. Cel pu in deocamdat .ţ ă

- 97 -

Merit s te ocupi de ea... E straşnic la pat, pe― ă ă ă cinstea mea...

Ce vorbeşti? Chiar ai avut-o?― Nu ştiu, z u, ce p rere i-oi fi f cut despre mine. P i― ă ă ţ ă ă

bine, m i omule, crezi c n-am alt treab decât s facă ă ă ă ă amor platonic cu fetele? Haida-de!... Qui'autres, mon cher!

Dest inuirea brutal a lui Bob m d râm . Nici nu maiă ă ă ă ă v d limpede înaintea ochilor. Câteva cuvinte devastaseră ă ca un taifun tot ceea ce cl disem cu Ghiocela în celeă câteva întâlniri ale noastre. Ar trebui s-o fac praf şi pulbere pe javra din fa a mea care îmi mânjise cu noroiţ visul, poate chiar primul meu vis de iubire. Dar nu, nu-l lovesc, nu schi ez nici cel mai m runt gest de agresiune.ţ ă Şi, mai mult decât atât, îl provoc la noi dest inuiri.ă

Cel pu in, fie vorba între noi, era... fat mare?― ţ ă Aş, de unde?! E diletant , ai fi un prost, dac ...― ă ă Mersi pentru sfat, n-am timp de asta. Cred c rotesc― ă

în jurul e' destui adoratori. M i, nu fi g g u . E loc şi pentru tine. Anda asta e― ă ă ă ţă

în stare s dea zece întâlniri pe zi, far ca unul s ştieă ă ă ceva despre cel lalt. 0 cunosc ce poam e această ă ă mam'selle Nitouche!

Te contrazici, spui c e diletant , şi acum sus ii c se― ă ă ţ ă descurc abil cu adoratorii ei, chiar poart o masc . Ce să ă ă ă cred de toate astea?

C nu e deloc potrivit pentru m ritiş.― ă ă ă Nici n-a fost vorba de aşa ceva. În orice caz, e mai―

mult decât ai v zut tu. Ştii c a scris o carte ?ă ă Ap de ploaie! S -i tr iasc babaca! C pşorul ei― ă ă ă ă ă

dr g laş nu-i capabil de frazeologie.ă ă Hai, termin ! O judeci prea superficial.― ă

Bob sare în sus, ca fript. Îi iei ap rarea? Am în eles: te-a pus în cof ! S - i fie― ă ţ ă ă ţ

de bine şi la mul i ani! Eu am lucrat ca şi cu Grete, farţ ă angajare sentimental . Aşa trebuie s faci şi tu.ă ă

M ridic adânc scârbit şi-i zvârl în fa , ca o palm :ă ţă ă

- 98 -

M , fluşturaticule, ce-o compari tu cu s soaica?― ă ăAş fi vrut s -i spun sec tura, dar am îndulcit termenulă ă

f r s -mi dau seama de ce. Probabil, s nu ne cert m peă ă ă ă ă o asemenea pricin . Dup aceea, am ieşit repede dină ă local, la aer curat. Dac eram cu el într-un loc singuratic,ă poate i-aş fi tras o b taie bun , nu pentru c îi contestamă ă ă dest inuirea, ci numai pentru faptul c o posedase peă ă Ghiocela. Dar într-un local din centrul Capitalei, în esat deţ clien i, o târnuial public mi-ar fi adus prea pu ineţ ă ă ţ foloase şi prea multe ponoase.

Afar , în strad , simt cum o durere fizic mi se plimbă ă ă ă difuz prin coşul pieptului. Apelez la luciditate, ca s -miă dau seama ce-i cu mine. Nu cumva am început s-o iubesc pe Ghiocela? Nu, nu-i de crezut. N-am avut înc timp. Ună sentiment ca sta nu se naşte fulger tor, are nevoie deă ă durat ca s se instaleze în fiin a mea. Amorul coup deă ă ţ foudre e o inven ie livresc , se potriveşte cu mine caţ ă nuca-n perete.

Mai degrab , cred c flecuşte ul acela de Bob Geam nuă ă ţ ă a lovit în mândria mea de b rbat, afişându-se posesorulă anticipat al femeii cu care înfiripasem o leg tur . Desigur,ă ă n-avea nicio vin în privin a asta, întâmplarea îi înlesniseă ţ aceast favoare. Partea proast e c fa de mine nuă ă ă ţă ascunsese faptul aşa cum ar fi trebuit, ci dimpotriv , îlă d dea în vileag, l udându-şi cu infatuare calit ile de...ă ă ăţ cuceritor, pentru a-l pune, far s -şi dea seama, pe ună ă prieten într-o postur jenant , chiar umilitoare. Dacă ă ă aflam c Ghiocela a fost amanta unui b rbat pe care nu l-ă ăam v zut niciodat , aş fi acceptat, evident, mult maiă ă lesne aceast situa ie nepl cut pentru un orgoliu ca ală ţ ă ă meu.

În definitiv, pentru ce complic într-atât lucrurile? mă întreb într-o pornire de revolt . S analiz m pu in situa ia:ă ă ă ţ ţ M rog ce gânduri m bat în privin a frumoaseiă ― ă ţ Ghiocela? Inten ionez s-o iau de nevast ? Nu, nicidecum!ţ ă Cum adic , sec tura de Bob şi al ii de teapa lui se însoară ă ţ ă princiar cu femei care le asigur magnific existen a, iară ţ

- 99 -

eu, care am mult mai mult nevoie de o baz materială ă ă decât ei, s devin unealt de munc pentru între inereaă ă ă ţ unei so ii, renun ând la opera pe care mi-am propus s-oţ ţ înf ptuiesc? Nu, asta niciodat ! Dac nu, atunci ce mă ― ă ă ă preocup ? Nimic altceva decât un simplu şi efemeră divertisment. De când e lumea şi p mântul, fl c ii şiă ă ă fetele joac acest joc amoros. Câ i dintre ei eşueaz înă ţ ă c s torie ? Poate, unul sau doi la sut . De ce, adic , nuă ă ă ă m-aş bucura şi eu de farmecele unei fete frumoase şi inteligente? Ce-mi pas de trecutul ei?... De ce-mi facă sânge r u c a fost a lui Bob? De ce altuia, urmaşuluiă ă meu, s -i par r u c Ghiocela a fost s zicem aă ă ă ă ― ă ― mea? Fiecare avem din boaba timpului, de unde descinde via a, o parte de pl cere pe care priceperea noastr ştieţ ă ă s-o valorifice cât mai bine.

Aceste gânduri (dimpreun cu altele asem n toare) îmiă ă ă diminueaz sensibil suferin a. M simt parc mai sprinten,ă ţ ă ă mai uşor şi, odat mutat în aceast stare sufleteasc , nuă ă ă mai plec din ea.

A doua zi, Ghiocela vine la întâlnirea pe care i-o d dusem în dreptul Funda iei. Cum d cu ochii de mine,ă ţ ă m avertizeaz :ă ă

S ştii, Ivar, c nu pot r mâne decât o jum tate de― ă ă ă ă or . Nu te sup ra! Alt dat stau mai mult...ă ă ă ă

„Mai are, probabil, o întâlnire cu cineva şi nu vrea s-o piard ”, gândesc în sinea mea.ă

Intr m la Imperial. Aş fi preferat s vedem un film, dară ă neavând la îndemân decât 30 de minute, sunt nevoit să ă renun . La ora aceea, localul e aproape gol. Ne retragemţ într-o box unde suntem noi singuri. Ghiocela, vesel ,ă ă neastâmp rat , într-o dispozi ie excelent , râde totă ă ţ ă timpul, cu şi f r motiv, şi revars un torent de vorbe. Mă ă ă ă uit la ea, înregistrez mereu, stereotip, cât e de frumoasă şi ce bine o prinde tot ce face şi tot ce spune. Îmi zice din nou mi-a spus-o de atâtea ori c -i place s― ― ă ă c l toreasc , s vad ri str ine. Ce n-ar da s fieă ă ă ă ă ţă ă ă

- 100 -

bogat , s aib o maşin pe care s-o conduc singur şiă ă ă ă ă ă chiar un iaht propriu, de ce nu?

Ai merita s ai toate astea!― ă Dragule, spui prostii, strig ea. Dac aş avea tot ce― ă ă

râvnesc, nu mi-ar mai pl ceaă nimic.M surprinde r spunsul, are unele replici, cu adev rat,ă ă ă

bijuterii. Nu-i deloc frivol , cum ar ar ta la prima vedere,ă ă dimpotriv , dispune de un fond intelectual destul deă serios. Şi cu toate astea...

Dup câteva zile, ne revedem în Parcul Carol şi r t cimă ă ă pe alei umbroase. Profit c suntem singuri-singurei şi oă s rut de câteva ori. Ea nu schi eaz nici cea mai mică ţ ă ă împotrivire, ca şi când asta ar fi aşteptat. Cu fiecare s rută parc e mai ispititoare, chipul ei cap t o expresie maiă ă ă vie, iar mişc rile devin mai zvelte şi îndr zne e. O întrebă ă ţ cu premeditare:

Ascult , Ghi, n-ai putea întârzia mai mult într-o― ă sear ?ă

De ce?― Aş vrea s cin m undeva, la un restaurant...― ă ă Pentru atâta lucru? Nu, z u, nu pot. Mama se sup r― ă ă ă

foc, dac nu sunt cel mai târziu la 8 acas .ă ă Nu po i inventa ceva?― ţ Ba da, îns nu vreau s-o mint.― ă N-ai întârziat niciodat ?― ă Absolut niciodat . Dar unde vrei tu s cin m?― ă ă ă S zicem, la B neasa ori în Pantelimon...― ă ă Dac ii mult, n-avem decât s lu m masa ceva mai― ă ţ ă ă

devreme. Nu s-ar putea? Ba da, cred c da.― ă

Era o idee. Primeşte, aşadar, s vin , far mofturi sauă ă ă reticen e. E sincer , limpede, spontan , citeşti în ea caţ ă ă într-o carte. Parc are dreptate sec tura de Bob: dacă ă ă îndr znesc, Ghiocela va fi a mea, far doar şi poate. Suntă ă aşa de sigur de izbând , încât m mir de unde mi-o fiă ă venind certitudinea asta.

- 101 -

Ziua urm toare un taxi ne duce în Pantelimon.ă Colind m inându-ne de mân prin p duricea de pini, neă ţ ă ă ascundem prin tufişuri, ne întindem pe iarba proasp t ,ă ă ne s rut m cu frenezie. Mai sunt pe-acolo câteva perechiă ă de îndr gosti i, dar nu ne stânjenesc. îndr gosti ii seă ţ ă ţ în eleg, chiar se ajut între ei. În spatele p durii se afl oţ ă ă ă gr din de zarzavaturi. Ghiocelei i-a venit poft să ă ă ă m nânce roşii.ă

Hai s cump r m, vrei ?― ă ă ă N-are nici un rost, g sim la restaurant destule, la― ă

ghea .ţăGhiocela insist . N-am încotro, trebuie s -i fac pe plac.ă ă

Ne ducem s cump r m. Ea cere un kilogram.ă ă ă Ce faci cu un kilogram?― Ce- i pas ?― ţ ă

Zarzavagiul n-are pungi, abia g seşte un jurnal vechi.ăCând ne întoarcem, se opreşte în dreptul unui pom

înalt şi drept, care se afl cam la vreo zece paşi de noi.ă Ia s vedem, pot s -l nimeresc?― ă ă

Ocheşte, calculând prelung, dar n-atinge pomul. încearc din nou, tot far succes. Nec jit de eşec,ă ă ă ă încearc de mai multe ori, far s nimereasc . E atât deă ă ă ă ingenu , mişc rile ei sunt atât de gingaşe, c -mi vine s-oă ă ă iau în bra e şi s fug cu ea pe alt continent. Dar nu pot s-oţ ă fac şi râd de m topesc v zând sfor rile ei în care puneă ă ţă atâta suflet. Pân la urm , se bosumfl c a consumată ă ă ă provizia de p tl gele f r nici un rezultat. M reped şi maiă ă ă ă ă cump r un kilogram. De ast dat , încerc şi eu şi, chiar deă ă ă la prima lovitur , nimeresc inta. Ghiocela face un t r boiă ţ ă ă nemaipomenit. A reuşit, în fine, şi ea s loveasc pomul.ă ă

Mai adu ceva provizii!―Jocul nostru pueril atrage înc dou perechi deă ă

îndr gosti i. Un tân r mucalit ofer p l ria lui drept int ,ă ţ ă ă ă ă ţ ă ceea ce stârneşte un val de râs. Şi acum in-teţ bombardament... Ghiocela izbuteşte din nou s lovească ă p l ria. Râsete, ipete, delir. Uite ce amuzament a ieşită ă ţ dintr-un simplu capriciu. Nu-mi dau seama ce propor ii arţ

- 102 -

fi luat molipsitoarea tr snaie a Ghiocelei, dac gr dinarulă ă ă nu şi-ar fi epuizat toat muni ia legumicol .ă ţ ă

Uf, ce foame mi-e! exclam ea.― ă Şi mie. Am muncit, nu glum ...― ă Cred şi eu.―

Ne îndrept m spre restaurant. Deşi e înc devreme,ă ă toate mesele sunt ocupate. Şi doar e zi de lucru. Maşinile sta ioneaz al turi, aliniate ca la defilare.ţ ă ă

Nu m-aşteptam s vin atâta lume pân aici...― ă ă ă Bucureştenii se pricep s petreac . Dac vrei, pot― ă ă ă

cere s ne dea un col mai retras.ă ţ De ce?― Ca s fim numai noi doi.― ă A, un separeu, exclam ea râzând.― ă

Uite c se pricepe la aşa ceva. Şi eu care umblam cuă m nuşi vorbind de un col mai retras.ă ţ

Înc perea în care intr m e mic , intim , plin cuă ă ă ă ă garoafe. Pe perete, dou tablouri care înf işeaz nuduri.ă ăţ ă Ghiocela nu le ia în seam . Privirile ei se opresc la divanulă din fund, acoperit de un covor oltenesc.

Ce rost are divanul sta? De ce l-or fi pus aici ? m― ă ă întreab ea.ă

Surâd cu în eles. Hm, face pe proasta, dar nu se prinde.ţ îi r spund:ă

Ca s ne odihnim, draga mea... Mai precis, s ne― ă ă facem siesta...

Daaa?! exclam lung. Nu ştiam c trebuie şi asta. Şi― ă ă se mir candid.ă

„Las c o s afli tu rostul misteriosului divan" îiă ă ă ― r spund în gând.ă

Acum consult lista şi comand un fileu de nisetru cuă ă l mâie.ă

Dori i şi pu in muzic ?― ţ ţ ă ă A, e cu... muzic ? râde ironic. Bine, s vin !― ă ă ă

Dup ce pleac chelnerul, o întreb:ă ă De ce te miri, Ghi, de toate astea? N-ai mai c lcat cu― ă

piciorul pe aici?

- 103 -

Nu... Habar n-am avut c exist localuri de-astea― ă ă tocmai la dracu-n praznic...

În sinea mea îi dau dreptate: da, e foarte posibil ca ea s nu fi frecventat separeurile, dar faptul n-are nicioă importan .ţă

Se aude o uşoar b taie în uş .ă ă ă Intr !― ă

Un chitarist tân r, palid, cu o claie de p r pe cap. Areă ă ochii trişti. Totuşi zâmbeşte galeş, profesional. Îl invit să şad pe scaun, dar el refuz politicos.ă ă

Ce ştii s cân i ?― ă ţ Orice dori i.― ţ ― Serenada de Schubert o cunoşti? Da...―

L utarul face câteva acorduri, apoi începe a cânta,ă duios, nostalgic, cu cuvinte nem eşti. Are o voce de tenorţ nu prea întins , dar catifelat , cu un timbru foarte pl cut.ă ă ă Ochii lui sclipesc ciudat, se uit parc departe, dincolo deă ă noi, pieptul îi salt , r suflarea i se îngreuiaz . Nu ştiu, nu-ă ă ămi dau seama dac simte cu adev rat sau se preface. Dară ă ce importan are? Nu m aşteptam s fie chiar unţă ă ă virtuoz. Cel pu in pe Ghiocela o d gata numaidecât,ţ ă închide ochii şi ne p r seşte sub vraja melodiei.ă ă

Mul umesc, dumneata eşti un adev rat artist, îi― ţ ă spune ea r scolit de muzic .ă ă ă

Sunte i prea amabil , r spunde solistul respectuos şi― ţ ă ă surâde cu fa a luminat de satisfac ie.ţ ă ţ

Apoi cânt câteva şlag re la mod , ă ă ă Parles-moi d'amour, Pour quoi mens-tu? şi alte câteva mici capodopere fran uzeşti de muzic uşoar . Ghiocela e de-aţ ă ă dreptul fermecat . Cere înc o cup şi îi toarn şi luiă ă ă ă şampanie, dup care urmeaz un dialog din care afl m că ă ă ă l utarul nostru a fost la Paris, a cântat la ă Moulin Rouge, dar îmboln vindu-se de piept, n-a avut încotro şi s-aă întors în ar .ţ ă

De ce nu te îngrijeşti? Trebuie s evi i excesele, nu― ă ţ cânta prea mult, c - i face r u.ă ţ ă

- 104 -

Când cânt, uit de boal şi chiar de mine.― ăGhiocela îl pune s repete Serenada şi el o cânt cuă ă

m iestrie rar , în timp ce ea fredoneaz uşor. Ah, trebuieă ă ă s ispr vim cu muzica asta, l utarul sta mi-a z p cită ă ă ă ă ă fata! îi întind o sut de lei. Ea intervine autoritar:ă

Mai mult, Ivar, te rog!―Ii mai întind o hârtie.

Merit cinci, o mie chiar... D -i o mie de lei.― ă ăCe puteam s fac? Scot o bancnot de o mie, pe careă ă

l utarul o ia, plecându-se pân la p mânt şi mul umindu-ă ă ă ţmi de câteva ori. Dup ce pleac , r suflu uşurat, parc m-ă ă ă ăaş fi temut de el.

A fost o nebunie cu Serenada asta! I i place chiar aşa― ţ de mult ?

A, nu ştii, nu i-am spus înc povestea ei, deşi erai― ţ ă prezent...

Nu în eleg... Unde eram prezent?― ţ La balul Operei.―

Ce tot p l vr geşte Ghiocela? Despre ce bal e vorba?ă ă ă Pân la urm , aflu c totul n-a fost decât un vis. Ea a visată ă ă c m întâlnise, chipurile, cu mult înainte de revedereaă ă noastr de la cinema Fantasio, la balul Operei, undeă venisem, cic , înveşmântat în Pierrot, iar ea în Colombină ă şi, retr gându-ne amândoi pe teras , ne-am s rutat înă ă ă timp ce orchestra executa chiar aceast nostalgică ă Serenad .ă

Bun treab ! Frumos vis! Încânt toare serenad ! Nimică ă ă ă de zis! Numai c , dac o l sam cu l utarul, nu ştiu, z u,ă ă ă ă ă unde ajungeau lucrurile. Dar şi aşa m-a costat destul de scump. Ah, banii, banii ştia! Ghiocela se ridic de laă ă mas şi face câ iva paşi, leg nându-se.ă ţ ă

Sunt ame it ! Nu m mai in picioarele.― ţ ă ă ţ Odihneşte-te pu in.― ţ

N-aşteapt s -i spun a doua oar . Se întinde pe divan şiă ă ă îşi potriveşte un pui de pern sub cap.ă

Mi-e fric s n-adorm. Tu nu vii?― ă ă

- 105 -

Ba da... dar mai întâi s închid uşa. M duc s trag― ă ă ă z vorul.ă

De ce-i nevoie? Cine are s dea peste noi?― ă E mai bine aşa. Chelnerul poate s greşeasc uşa― ă ă

sau s ne pomenim cu un be iv. Câte nu se pot întâmpla?ă ţ Atunci, stinge şi lumina.― Dar cum am s te v d pe întuneric?― ă ă M vezi în închipuire. Acolo am cel pu in avantajul c― ă ţ ă

sunt aşa cum m vrei tu.ă E o idee! exclam şi întorc întrerup torul. De fapt, şi― ă

în realitate ar i la fel.ăţ Linguşitorule! Haide, şezi cuminte aici, lâng mine.― ă

Îmi face loc lâng ea. Trupul ei e fierbinte, încins şiă r spândeşte o arom de floare proasp t .ă ă ă ă

Povesteşte-mi şi alte întâmpl ri din via a ta, pe care― ă ţ nu le ştiu înc , m îmbie ea.ă ă

Crezi c te-ar interesa? De cum m-am n scut, am― ă ă început s plâng. Nu-i tocmai agreabil s intri în viaă ă ţă bocind.

Parc eu am cântat ― ă Dun rea albastră ă?! Când erai mic, spune-mi, cum ar tai?ă

Nu ştiu. Aveam oroare de oglinzi. Dar tu? Erai tot aşa― de frumoas ?ă

Frumoas ? Aduceam mai degrab cu Sfânta Vineri.― ă ă Serios, nu râde. Aveam fa a pârlit de soare, p rulţ ă ă ciufulit, încât îngrijitoarea de la Leag n se întreba adesea:ă cine o fi prostul care va lua de nevast o pocitanie caă asta?

Ei, las , prea le încondeiezi...― ă Fii sigur c nu se gândea la tine, spune ea, râzând cu― ă

în eles.ţ De p rin ii t i nu ştii nimic?...― ă ţ ă Ba ştiu c erau tineri şi se iubeau mult.― ă Ce era tat l t u?― ă ă Actor la Teatrul Na ional. Juca roluri de prim amorez.― ţ Şi mama ta?― Mama era fiica unui boier putred de bogat.―

- 106 -

Şi când s-au c s torit?― ă ă Nu s-au c s torit deloc. Tat l ei nu voia cu niciun― ă ă ă

chip s -şi dea fata unui pârlit de actor.ă Şi atunci? Tu cum ai venit pe lume?― Sunt copil din flori, nu i-am mai spus? Ins nu ştiu― ţ ă

sigur dac tata a fost actor şi mama fiic de boier. Îmiă ă închipui numai...

Haide, ce te-a g sit? Mergi pe închipuiri? Asta-i bun .― ă ă Merg şi eu pe ceea ce am. Bog ia mea e imagina ia.― ăţ ţ

S-ar putea spune c sunt milionar în privin a asta. Tuă ă ţ eşti bogat?

La drept vorbind, singura mea avere e înv tura...― ăţă Ai fi vrut s fiu bogat? Spune drept!ă

Desigur. Tu n-ai vrea?― Sigur c vreau, mai întrebi? ― ă

Râdem amândoi zgomotos. Deocamdat , m gândesc s pun mâna pe un post― ă ă ă

bun. Ai ceva în vedere?― Da. Mi s-a propus postul de secretar al lui―

Apelevianu. Cine e acest Apelevianu?― N-ai auzit de el? E un politician cu mare suprafa şi― ţă

foarte bogat. Şi a fi secretarul s u înseamn mare lucru?― ă ă Nu, bineîn eles c nu. Dar în aceast calitate pot s -― ţ ă ă ă

mi fac rela ii cât mai vaste şi, când mi-o veni bine, s dauţ ă lovitura cea mare.

Are copii viitorul t u patron?― ă N-are decât o fat .― ă E frumoas ?― ă Frumoas , hm! n-aş zice, îns dr gu ...― ă ă ă ţă Şi-aşa e bine. Zestrea îi suplineşte lipsurile fizice.― Dup câte am auzit, are o dot de dou zeci de― ă ă ă

milioane. Dumnezeule, ce de b net! Cu banii aceştia ar putea― ă

s cumpere un prin „pursânge".ă ţ

- 107 -

Ba bine c nu. Ar fi o proast dac n-ar face-o.― ă ă ă Eu, dac aş fi în locul t u, aş pune ochii pe ea.― ă ă

Probabil, asta-i lovitura cea mare de care-ai pomenit, nu? Eşti nebun , Anda! Ea viseaz numai aristocra i.― ă ă ţ

Cum o s se uite la mine, un pârlit de slujbaş? Şi, în afară ă de asta, nu te-aş da pe zece Apelevience.

L ud rosule, cred c m-ai convins.― ă ă ă Vorbesc foarte serios.― Adev rat, Ivar, iubirea nu se poate cump ra cu toate― ă ă

comorile p mântului.ă Ei, vezi? De aceea, în dragoste, şi s racii pot s fie― ă ă

miliardari, prin i, regi, împ ra i. Unde te duci,ţ ă ţ împ r teaso?ă ă

Vreau s aprind o igar , împ rate.― ă ţ ă ă Nu te deranja, î i aduc eu foc.― ţ

Îi dau s-aprind . Aprinde şi iau şi eu o igar . Tot ce seă ţ ă g seşte în odaie s-a mistuit în stomacul întunericului.ă Numai vârfurile ig rilor tr iesc vii, plimbându-se în liniiţ ă ă frânte, capricioase.

Hai s corespond m pu in.― ă ă ţ Cum? Cu ce?― Cu ig rile.― ţ ă Bun . Apuc -te şi scrie-mi!― ă ă

Desenez cu igara litere mari, de foc, pe fondulţ întunericului: Cine o iubeşte pe Ghiocela ?

Ai citit? o întreb.― Da... î i r spund, fii atent... Ea deseneaz cu vârful― ţ ă ă

ig rii: ţ ă Un mare prost... Ce-am scris?Izbucnesc în râs. Numai c prost nu sunt deloc, s mă ă ă

ierte. Şi am s fac dovada. O trag spre mine şi încerc s-oă îmbr işez.ăţ

Las -m ! se ap r ea.― ă ă ă ă Cât te iubesc, Ghi... Ne cunoaştem de câteva luni şi―

mi se pare c te iubesc de când e lumea şi p mântul.ă ă N-ai mai iubit niciodat ?― ă Nu, niciodat ! i-am mai spus asta. Fiindc nici o― ă Ţ ă

femeie nu- i seam n .ţ ă ă

- 108 -

Cât aş vrea s te cred, dar nu pot, nu pot!― ă Sunt sigur c m crezi. Exist câteodat în via a unui― ă ă ă ă ţ

om o nevoie imperioas de a fi sincer pân la cruzime...ă ă Încearc s m convingi.― ă ă ă În ce fel? Vrei s - i jur?― ă ţ Te cred şi aşa, mincinosule.―

Surâde parc unui gând şi se p r seşte moale, felin ,ă ă ă ă în bra ele mele.ţ

Ghi, vrei s fii a mea? îi şoptesc încet la ureche, cu― ă un tremur în glas. Ea tace. N-a auzit? Se gândeşte ce să r spund ? Sau nu vrea s -şi tulbure starea de plutire înă ă ă extaz?

Da? repet întrebarea ner bd tor.― ă ă Da, r spunde ea înfiorat , cu ochii închişi şi înclinând― ă ă

uşor capul.Vas zic , ă ă da! A rostit mult aşteptatul cuvânt, vrea s -ă

mi apar in şi o face simplu, far mofturi, far împotrivireţ ă ă ă ipocrit .ă

Copleşit de bucurie, o îmbr işez şi-i strivesc gura cuăţ s rut ri.ă ă

Apoi îmi strecor abil o mân sub rochie şi simt o pulpă ă fierbinte ca jarul.

Eşti nebun, ce faci? riposteaz ea tres rind ca fript .― ă ă ăSunt nedumerit, reac ia mi se pare far sens, odat ceţ ă ă

a acceptat. Dar, Ghi, nu mi-ai spus chiar tu c ...― ă Da, sunt a ta din tot sufletul.― Foarte bine, dac eşti sufleteşte, ce te împiedic s― ă ă ă

fii şi... Nu, nu acuma... Nu-i cinstit!― Dar când? Spune-mi, când?―

M priveşte lung, parc ar vrea s -mi ghicească ă ă ă gândurile care îmi umbl în cap.ă

Dup ce ne cunun m. Sau nu vrei s m iei de so ie?― ă ă ă ă ţ Ba da, ba da. Pe cine altcineva iubesc decât pe tine?―

Şi am s te iubesc şi mai mult dac ...ă ă Şi eu te voi iubi, dac eşti cuminte.― ă

- 109 -

Cuminte cu o femeie ca tine? Cuminte cu ispita în― bra e? Nu, niciodat . Acum te vreau, în elege-m , Ghi, fiiţ ă ţ ă rezonabil .ă

Ti-am spus, Ivar, c nu se poate...― ă De ce, m rog, de ce nu se poate?― ă Nu în elegi? Sunt... fat , prost nacule!― ţ ă ă A, asta-i? (Hm, mare mirare!) Şi ce dac ? Ne vom― ă

cununa cât de curând, peste o s pt mân , chiar mâineă ă ă dac vrei, dar acum trebuie s fii a mea, te implor...ă ă

Înnebunit de dorin , o potopesc iar cu s rut ri, n uc,ţă ă ă ă îng imând far şir:ă ă

Uite cât te iubesc... Nu m respinge... ne vom― ă c s tori imediat... N-are s - i par r u... î i jur pe ce amă ă ă ţ ă ă ţ mai sfânt.

Ivar, ai c piat sau ce-i cu tine? Dac mai st rui, s― ă ă ă ă ştii c plec... Numaidecât plec...ă

Nu te sup ra, Ghi, încerc s-o împac. Cine nu şi-ar― ă pierde mintea dup o fat ca tine? Haide, fii a mea, de ceă ă ezi i atât?ţ

Drept r spuns, Ghiocela se degajeaz brusc dină ă îmbr işare şi, coborând de pe divan, alearg la uşăţ ă ă (unde se afl întrerup torul), ca s aprind lumina. Apoiă ă ă ă îşi netezeşte rochia mototolit , îşi aranjeaz p rul în pripă ă ă ă şi-mi arunc în obraz:ă

N-aş fi crezut c-o s te por i aşa. Te ur sc!...― ă ţ ăE foarte surescitat , tremur de indignare, parc aă ă ă

intrat în alt piele.ăSunt înc n uc din cauza neaşteptatei întors turi.ă ă ă

încerc s-o împiedic, m împotrivesc din r sputeri, nuă ă trebuie s plece în asemenea condi ii.ă ţ

Iart -m , Ghi, nu fi sup rat pe mine. R mânem― ă ă ă ă ă prieteni mai departe, nu-i aşa?

Crezi c mai este nevoie? pufneşte ea ironic. Ştiu― ă acum cine-mi eşti, cine-mi sunte i voi, b rba ii. Preaţ ă ţ curând v da i arama pe fa .ă ţ ţă

Dar... îng im eu şi înghit în sec, uitând ce voiam s -i― ă ă spun.

- 110 -

Dar ce-ai crezut despre mine? Drept cine m-ai luat?― O treab lat din acelea în mijlocul c rora v face iă ă ă ă ţ veacul? V-a i înşelat, domnule... stimate domnuleţ Gherghel.

Persiflarea ei, deşi par ial generalizat , devineţ ă insuportabil .ă

M judeci r u, z u aşa, m ap r precar, far― ă ă ă ă ă ă convingere.

Dumneata m judeci r u pe mine şi m jigneşti. Afl― ă ă ă ă c sunt fat cinstit , care nu-şi pierde capul, oricât s-ară ă ă pr p di dup ceva. Te-ai luat dup femeile cu care ai avută ă ă ă de-a face, dar c rora nu le sem n deloc, aşa s ştii.ă ă ă Spunând acestea, izbucneşte în plâns de ciud .ă

Nu, nu m-am luat dup nimeni. Te rog, iart -m , am― ă ă ă f cut prostie şi o regret.ă

În zadar caut s-o împac cu vorbe. Faptele sunt mai puternice. Dezl n uit ca un torent, m oc r şte cum îiă ţ ă ă ă ă vine la gur şi sunt nevoit s îndur o moral aspr , dină ă ă ă care nu lipsesc lacrimile şi suspinele. La întoarcere, în maşin , ne sim im stingheri i ca doi str ini careă ţ ţ ă c l toresc întâmpl tor laolalt . Ea nu scoate o vorb , iară ă ă ă ă eu nu îndr znesc s-o întreb nimic, de team s nu-i aprindă ă ă din nou furia. Ne desp r im în termeni mai buni, deşiă ţ r ceala dintre noi st ruie necuprins , copleşitoare.ă ă ă

VAjung acas n ruit, ca şi când s-ar fi întâmplat o mareă ă

nenorocire. Praful şi pulberea s-a ales de planul meu în care îmi pusesem atâtea n dejdi. Simt o ap sare grea,ă ă interioar , care nu cedeaz deloc. Aş vrea s m culc,ă ă ă ă sunt obosit, cu m dularele frânte. Cât aş dormi! Înă pântecele somnului parc se mistuie orice necaz. Dar nuă m culc şi nu ştiu pentru ce. Ba ştiu. Fiindc , trecând peă ă lâng telefon, tresar, ca şi când asta c utam şi, ridicândă ă receptorul ca la porunc , încep un dialog cu Bobă Geam nu. Repet, mi-e lehamite s mai vorbesc cu el, dară ă

- 111 -

sunt silit s-o fac. N-am limpede în minte ce vreau s -iă spun, aşa c debitez frazele f r o succesiune logic , maiă ă ă ă mult sub avalanşa spontaneit ii.ăţ

Ah, dac aş fi avut ă un prieten c ci, în fond, asta― ă doream c ruia s m dest inuiesc, s -mi uşurez― ă ă ă ă ă cugetul. În aceast clip grea, îmi dau seama c suntă ă ă singur-singurel, între milioanele de oameni din juru-mi. Singur în ara în care tr iesc, singur în Europa, singur peţ ă globul p mântesc. L sând în plata Domnului teoria omuluiă ă singur, ridic receptorul. Bob e acas . Ce s -i spun? Reiauă ă discu ia în leg tur cu Ghiocela.ţ ă ă

Nu în eleg pentru ce sus ineai c fata asta i-a― ţ ţ ă ţ apar inut! Nu e adev rat. M-ai indus în eroare.ţ ă

Cum? Ai dat în vileag ceea ce i-am dest inuit într-un― ţ ă moment de sinceritate?

Nu, îns m-am convins c min i.― ă ă ţLa cap tul cel lalt al firului, izbucnesc râsete înă ă

cascad .ă Înc n-am v zut un guguştiuc ca tine. Las -te de― ă ă ă

aventuri amoroase, nu-i genul t u! F teze de doctorat, laă ă astea te pricepi, nici vorb . Sunt sigur c i-ai cerut s fie aă ă ă ta, nu-i aşa? Şi, bineîn eles, ea i-a spus: „Nu se poate,ţ ţ nu-i cinstit, aşteapt pân la cununie.” Te rog, fii sincer,ă ă aşa-i sau nu?

Sunt constrâns s recunosc:ă S zicem c e aşa...― ă ă P i bine, bobocel, crezi tu c la modul sta po i s― ă ă ă ţ ă

seduci o femeie? Îi şopteşti câteva vorbe dulci, cu tremolo în glas, şi gata ai convins-o s cad la pat? Nu,― ă ă dr gu ule, trebuie alerg tur pân î i toceşti picioareleă ţ ă ă ă ţ pân’ la genunchi, lupt pân înfrângi rezisten ele, altă ă ţ ă lupt pân înl turi obstacolele şi d râmi virtutea. Oricâtă ă ă ă ar fi dispus femeia s se dea, are nevoie de un pretext,ă ă şi cel mai puternic pretext, în elegi, e violen a b rbatuluiţ ţ ă care a silit-o s cedeze, ea nefiind decât o biat victim . Eă ă ă ceea ce spun grecoaicele: „Am vrut s cad, bine c mi-aă ă dat brânci.” Totuşi, nu uita c unele femei, în special celeă

- 112 -

virtuoase, se ap r far r gaz, chiar când au încetat să ă ă ă ă mai reziste... Bag la cap toate astea.ă

Frumosul dobitoc, acest homme a femmes, m-a n ucită cu avalanşa lui de cuvinte. Are, se vede, experien înţă materie, a studiat serios aceast disciplin a sexelor, eă ă doctor în sexologie.

Bine, Bob, am s procedez dup manualul t u― ă ă ă şcol resc. Dar dac descop r c m-ai min it, s ştii c oă ă ă ă ţ ă ă p eşti r u, b iete. Nu glumesc deloc...ăţ ă ă

Cu lipsa de seriozitate e inutil s -mi tocesc― ă maxilarele.

Îmi trânteşte telefonul în nas. Duc -se dracului,ă sec tura! Nu ştiu ce mi-a venit s -i telefonez! R u amă ă ă f cut, nu trebuia.ă

Mda, e adev rat, Ghiocela m jucase pe degete. Vinaă ă îns nu era a ei, ci a mea. M comportasem ca un liceană ă de 17 ani, bazându-m pe uşur tatea unei categorii deă ă femei care cedeaz far s -şi dea seama cum şi de ce,ă ă ă numai pentru faptul c sunt solicitate şi nu concep să ă reziste, considerând c rezisten a e o simpl complica ieă ţ ă ţ şi pierdere de timp.

Bineîn eles c Ghiocela nu f cea parte din aceastţ ă ă ă categorie produc toare de pl ceri ieftine în serie.ă ă

Încep s mi se plimbe gânduri mai bune prin cap.ă Acum, parc nu mai sunt atât de înverşunat împotrivaă mea. Îmi pare bine c -i aflu Ghiocelei virtu i pe care încă ţ ă nu i le atribuiam. E o femeie care m-a pus cu botul pe labe. La urma urmei, de ce m veştejesc atât? Chiară cuceritorilor de profesie li se întâmpl câte una boac n ,ă ă ă dar mie? Pentru c , într-o posibilitate erotic , există ă ă modalit i multiple de a ajunge la scop, şi atunci, pe careăţ din ele o alegi dumneata, naivule îndr gostit?ă

Ce, am avut eu vreme s m ocup de fuste? E întâiaă ă dat când în via a mea apare o femeie care m atrage.ă ţ ă Jeannine şi Grete nu m-au r scolit sufleteşte, şi una, şiă alta îmi erau indiferente ca un pom. Cu Ghiocela îns ,ă lucrurile se schimb radical. Absen a ei îmi naşteă ţ

- 113 -

neastâmp r, fr mânt ri, dorul de a fi lâng mine. Oă ă ă ă vreau, simt trebuin a fiin ei ei. E altceva... oricum,ţ ţ altceva... N-aş zice c o iubesc (s-ar putea şi asta maiă ― ştii?) dar ceea ce ştiu sigur e c -mi lipseşte. Pân― ă ă acum, nu m plâng, am parcurs drumul cel mai greu până ă la inima ei. (Nu-i vorb , m-a ajutat mult şi norocul.)ă

Greşeala mea e a tuturor încep torilor: am vrut preaă mult şi prea repede.

De-acum, las' c ştiu ce trebuie s fac!ă ă

VIPe albia timpului se scurg zile lungi, nesfârşite, care se

adun în câteva s pt mâni. M zbat în nehot râre,ă ă ă ă ă aşteptând, parc , s se întâmple ceva, neprovocat deă ă mine.

Explica ia: mi-e team s nu greşesc cumva. I-aş scrieţ ă ă câteva rânduri, s -i cer o întâlnire. Dac m refuz ? Eă ă ă ă prea sup rat ca s fac astfel. Atunci? S las pe seamaă ă ă ă ă întâmpl rii ă revederea noastr ?! Ar fi o prostie cât mine deă mare... Cine ştie cât va trebui s aştept pân s mi-oă ă ă scoat din nou în cale, poate, o via întreag . Dacă ţă ă ă Ghiocela nu mai e sup rat pe mine? O fi fost sup rată ă ă ă numai atunci, pentru c ă aşa trebuia s fie într-oă împrejurare ca aceea. Se prea poate şi asta.

M decid, în fine, s-o acostez; alt solu ie nu exist .ă ă ţ ă Ştiu unde locuieşte, adresa ei mi s-a întip rit în memorieă chiar din ziua când mi-a dat-o şi nimeni şi nimic n-o va putea şterge. Dar nu cunosc casa, nici împrejurimile.

M deplasez în cartierul Cotrocenilor şi o identific fară ă greutate. E o vil cochet , cu gr dini de flori în fa şi,ă ă ă ţă ţă dac Ghiocela ar dormi în mijlocul cameliilor, nu m-aşă mira, pentru c n-ar deosebi nimeni c e o fiină ă ţă omeneasc între ele. Postat ceva mai departe, într-un locă convenabil, am s-o pândesc pân când iese pe poart .ă ă Trebuie s ias , are cursuri la facultate, n-o s şad toată ă ă ă ă ziua în cas . Pentru a-mi economisi timpul, trec pe laă

- 114 -

facultatea ei şi notez în carnet orele de curs ale anului doi.

Mai e o solu ie: telefonul. La aşa ceva nu m-am gândit.ţ E drept, nici ea nu mi-a spus nimic, dar s-ar putea s aibă ă telefon şi, aşa, mântui treaba mai repede. Caut o carte de telefon, o r sfoiesc în prip ... Strada dr. Latropol 15 bis.ă ă La 15 este un abonat, Ianculescu, 15 bis nu exist înă carte. N-am încotro, r mâne s-o aştept pe strad ...ă ă

În diminea a urm toare, o pândesc de la ora 7. Areţ ă seminar de estetic la 9, trebuie s apar , nu se poate.ă ă ă Fac scurt la mân tot consultând ceasul. Trece ora 9, peă ă poarta de la 15 bis coboar câteva persoane str ine,ă ă printre care o b trân infirm . Când trece pe lâng mine,ă ă ă ă privirile noastre se întâlnesc. Şi în clipa aceea era cât pe-aci s-o întreb dac domnişoara Anda Br deanu e acas ,ă ă ă parc o mân nev zut îmi astup gura. Nu ştiu nici până ă ă ă ă ă acum dac am f cut bine sau r u. A doua zi p esc totă ă ă ăţ aşa. Aştept patru ore în zadar şi plec obidit, gol, pustiu. A treia zi, povestea se repet .ă

Înnebunesc, nu alta. Îmi vine s dau buzna în vilaă aceea blestemat , ca s iau urma aceleia pe care o caută ă atât. Renun şi de ast dat s-o mai aştept inutil şi mţ ă ă ă îndrept spre sta ia de tramvai. Când colo surpriz ţ ― ă ― cine coboar dintr-un vagon? Ghiocela! Ea e, o recunoscă dintr-o sut : sprinten , supl , în rochia ei alb , cu servietaă ă ă ă în mân , abia calc pe trotuar, parc pluteşte. Mă ă ă ă recunoaşte de departe, strig întâmpinându-m exploziv:ă ă

Monstrule, ce-i cu tine pe-aici, prin domeniile mele ?―Monstrule?! Bun ! Epitetul cu care m gratuleaz îşiă ă ă

pierde subit gravitatea con inutului prin tonul prietenos şiţ zâmbetul ei, devenind cuvânt de alint. Invoc la repezeală un motiv de circumstan . Nu suflu nicio vorb c -i portţă ă ă sâmbetele de trei zile. M-aş pune, oricum, într-o lumină defavorabil şi nu vreau.ă

Mai eşti sup rat pe mine?― ă ăEa izbucneşte în râs.

De ce râzi ?―

- 115 -

Ce întrebare! De ce aş fi sup rat ?― ă ăM nedumireşte r spunsul. Nu prea în eleg undeă ă ţ

inteşte.ţ Ei, asta-i... Doar ştii bine, pentru c ...― ă Afl c pe mine nu m po i cuceri decât într-un― ă ă ă ţ

singur fel. Care ?― Dac te aliezi cu un ofi er.― ă ţ ― Ofi er?ţ bâigui mirat. Ce fel de ofi er? De artilerie?ţ Nu. De... ― stare civilă.

A! Pricep unde intesc s ge ile ei atât de directe. Aruncţ ă ţ şi eu una:

Şi pe oricine te duce la prim rie îl iei de b rbat?― ă ă Nu. Deocamdat , numai pe Domnia Ta.― ă De ce ― numai pe mine? Pentru c mi-ai fost indicat de domnul destin. Şi asta― ă

atâta timp cât mai cred într-o poveste care a început să m plictiseasc .ă ă

Ce pot s mai adaug? Mi-a spus-o verde în fa . într-ună ţă fel, îi admir franche ea. Dar pân la ofi erul st rii civileţ ă ţ ă mai avem de furc , frumoasa mea, de ce atâta grab ? Eă ă bine s ne cunoaştem mai îndeaproape şi dac acesteă ă universuri ale noastre pot s coexiste far a se stingheri,ă ă n-am nimic de obiectat. Sunt îns cam sceptic în privin aă ţ asta, am p reri preconcepute, în elegi? Dac reuşeşti să ţ ă ă mi le sco i din cap cu cleştele, te felicit cu amândouţ ă mâinile.

Acest scurt monolog nu i-l debitez, r mâne mai departeă un secret propriu. îi cer o întâlnire pe care mi-o fixează peste dou zile, adic joi.ă ă

Bine şi-aşa! Vom vedea ce are s se mai întâmple.ă R bdare!ă

VIIJoi, la ora fixat şi locul convenit, m plimb fară ă ă

astâmp r încoace şi încolo, fumând igar dup igar . Miă ţ ă ă ţ ă

- 116 -

se pare c-o v d în toate femeile care se apropie, dar nu eă niciuna. Trec o jum tate de or , trei sferturi de or şiă ă ă Ghiocela înc nu se arat .ă ă

S-a ispr vit, nu vine!― ăDau s plec. Revin. Nu m îndur. Mai aştept. Poate că ă ă

totuşi. Se mai scurg câteva minute, înc 5, înc 10. Gata,ă ă pot s -mi iau n dejdea. Şi, tocmai când dau s plec, ună ă ă taxi se opreşte în dreptul meu, o uş se deschide brusc. Oă v d pe Ghiocela, care îmi face semn. Urc în prip lângă ă ă ea. Maşina îşi continu drumul.ă

Iart -m , se scuz , am întârziat. Era cât pe-aci s nu― ă ă ă ă vin, din pricina unor musafiri nepofti i. Abia am reuşit sţ ă scap.

Sunt bucuros, bine, nu-i nimic. Oricui i se poate întâmpla ceva neprev zut. Principalul e c a venit. încolo,ă ă ce-mi pas ?ă

Unde vrei s mergem?― ă Haidem tot... acolo. Dar cu condi ia s fii cuminte.― ţ ă

îmi juri ? Da? tresar. Bine, Ghi. î i jur c voi fi cuminte ca― ţ ă

statuia de colo, a lui Heliade R dulescu.ăStrig şoferului:

În Pantelimon!―Maşina zboar vertiginos pe str zi, dar eu habar n-amă ă

pe unde e poart . Peisajul care ruleaz dinaintea noastră ă ă îmi r mâne str in, necunoscut. Lumea mea e în preajmaă ă Ghiocelei, pentru c aceast fat are puterea să ă ă ă acapareze aten ia şi interesul numai pentru ea. În afarţ ă de persoana ei nu mai îng duie s existe nimic, urât deă ă mereu şi chiar dac nu scoate un cuvânt, îi vorbesc ochii,ă p rul, obrazul, sânii, mâinile. Recenta r ceal dintre noi s-ă ă ăa mistuit far urm . Aşa cum st , întins pe spate,ă ă ă ă cufundat în perna moale a maşinii, cu picioarele strânse,ă rochi a i s-a tras în sus şi-i descoper impudic genunchiiţ ă str lucitori în m tasea ciorapilor de culoarea pielii. E oă ă ispit vie, şi o sorb lacom din ochi. Ghiocela, deşi nu seă uit la mine, simte c e privit şi-şi surâde sieşi, cu un aeră ă ă

- 117 -

protector de cochet rie. De ce accept s mearg tot înă ă ă ă Pantelimon, când ştie bine c acolo o aşteapt inevitabilulă ă separeu şi inevitabila agresiune la pudoare? E chiar atât de sigur pe sine şi nu se teme c va c dea? Dac rândulă ă ă ă trecut n-am folosit violen a, fireşte n-are motive deţ nelinişte. M crede construit dintr-o gelatin , care seă ă înmoaie dup poft ? Naiva! Uit c for a mea poateă ă ă ă ţ ob ine orice vrea şi c aceast for o p strez neatinsţ ă ă ţă ă ă numai pentru ea.

Ascult , Ghi, sunt tare curios s ştiu de ce ii s― ă ă ţ ă mergem tot acolo.

Ghiceşte.― Cred c l utarul acela e motivul.― ă ă

Ghiocela tresare. Din tres rirea ei îmi dau imediată seama c -i descoperisem gândul.ă

Da, îmi place cum cânt şi ceea ce cânt , confirm― ă ă ă ea. Vezi un r u în asta?ă

Hm, n-are decât s -i plac , ei şi? N-o împiedic nimeniă ă ă s -l îndr geasc pe chipeşul igan cu privighetoare înă ă ă ţ gâtlej, ce-mi pas ? Dac Ghiocela îmi apar ine şi mă ă ţ ă bucur de farmecele ei, dup mine, potopul! Poate să ă iubeasc pe oricine ani mul i şi ferici i!ă ţ ţ

S te întreb şi eu ceva! zice.― ă Da, de ce nu?― Spune-mi sincer, alalt ieri m-ai întâlnit din― ă

întâmplare sau inten ionatţ ? Tu ce p rere ai ?― ă Cred c ai venit dup mine...― ă ă

Da, o c utasem, e adev rat, îns omit s adaug c amă ă ă ă ă pierdut trei zile tot aşteptând s r sar dinaintea ochiloră ă ă mei. Trebuia s -i ascund o bun parte de adev r, adică ă ă ă exact cea care nu-mi convenea. De ce s afle c alergă ă într-atât dup ea, c m domin ?... Certitudinea asupraă ă ă ă sentimentelor b rbatului constituie pentru femeie o sursă ă de ac iuni dictatoriale, menite s frâng echilibrul s n tosţ ă ă ă ă dintre sexe, pe care numai îndoiala îl d .ă

Am v zut-o ieşind de-acolo pe Sfânta Vineri.― ă

- 118 -

Ah, era mama, nebunule!― Cum? B buşca infirm e mama ta?― ă ă Da, mama mea adoptiv . i-am mai spus doar...― ă Ţ Închipuie- i, eram cât pe-aci s-o întreb dac eşti― ţ ă

acas ...ă Asta mai lipsea! Te-ar fi bruftuluit clasa una. Bine c― ă

te-ai r zgândit la timp.ă E atât de sever ? i-e team de ea?― ă Ţ ă Nu, dar o respect. Mi-ar fi restrâns libertatea într-aşa―

fel, încât escapada de ast zi n-ar mai fi fost posibil .ă ăVorbind aşa, l s m şoseaua na ional şi cotim laă ă ţ ă

dreapta, pe un drumeag care ne duce în p durea de pini.ă În fa a restaurantului sta ioneaz câteva maşiniţ ţ ă particulare.

Te rog, Ivar, de data aceasta s renun i la separeu...― ă ţ propune Ghiocela.

Cum aşa? m împotrivesc. Dar acolo avem― ă intimitate, nu suntem constrânşi s vorbim în şoapt . Şi,ă ă pe urm , Caruso al t u unde vrei s - i cânte? ă ă ă ţ A la belle etoile? N-are atâta volum, s r cu ul!ă ă ţ

Motivul invocat de mine o convinge. Cer un separeu şi chelnerul ne duce tot în acelaşi în care am fost rândul trecut.

Gând la gând cu bucurie, îi spun, chiar aici voiam s― ă venim. II întreb pe chelner:

Po i s ni-l trimi i pe chitarist?― ţ ă ţ N-a i aflat înc ?! se mir el.― ţ ă ă Nu, ce s afl m? S-a întâmplat ceva?― ă ă A murit. Ieri a fost înmormântarea. ―

Ghiocela sloboade un ip t.ţ ă Vai, s racul! Cum se poate? Ce-a avut?― ă Era tuberculos, doamn . A fost internat în spital,― ă

chiar aici, în apropiere, şi... Doamne, ce r u îmi pare! S moar aşa de tân r! De― ă ă ă ă

ce? De ce? Vestea ne alung buna dispozi ie... Ghiocela parc eă ţ ă

bolnav , nu pune nimic în gur . O îndemn zadarnic s iaă ă ă

- 119 -

un p h rel de vin. Abia gust , ca dintr-o doctorie amar .ă ă ă ă Nu ştiu ce s fac, cum s ies din impas. Îmi piere şi mieă ă orice chef.

S rmanul! Ce soart !... Era pe marginea― ă ă mormântului şi el cânta ca s -i amuze pe al ii şi s -şiă ţ ă distrug pl mânii... se tânguie ea.ă ă

Ce vrei, Ghi, via a e aspr . Cine poate s-o schimbe?― ţ ăÎncepe s plâng încet, t cut. Lacrimile o n p desc,ă ă ă ă ă

umbrindu-i fa a ca un nor de ploaie. Chiar într-atât aţ impresionat-o moartea unui om aproape necunoscut? Ah, prea mult sensibilitate! Dar asta-i Ghiocela, fară ă sensibilitate n-ar mai fi ea.

S mergem! spune. Nu pot s mai r mân. Simt c― ă ă ă ă m sufoc. ă

Încerc s-o re in. Zadarnic osteneal . Cine ar izbuti s-oţ ă ă readuc pe linia de plutire? Numai un vraci infailibil, unulă singur, care e Timpul. Şi nu aşa, cât ai bate din palme, nu... Îi trebuie o s pt mân , dou , chiar mai mult. Planulă ă ă ă cu care venisem se duce pe copc . Simt c , în această ă ă împrejurare, când lin oliul mor ii pluteşte deasupraţ ţ noastr , e de-a dreptul un sacrilegiu s for ez lucrurile. N-ă ă ţam încotro: amân posesia pe alt dat . Ce ghinion! Cumă ă s prevezi un asemenea obstacol care devasteaz ună ă suflet de femeie ?

Chem chelnerul s ne fac socoteala. Se mir şi el, deă ă ă obicei, clien ii r mân pân târziu, dup miezul nop ii. Plecţ ă ă ă ţ cu Ghiocela de parc aş ine la bra triste ea în carne şiă ţ ţ ţ oase. Şi când m gândesc ce diferit e triste ea noastr : aă ă ţ ă ei, duioas , covârşit de durerea amintirilor pentruă ă chitaristul plecat prea devreme în eternitate; a mea ― ciud stârnit de eşuarea planului erotic sau, mai bine zis,ă ă un necaz resemnat, provocat de amânarea sine die.

VIIIÎi dau un telefon lui Relu Apelevianu:

- 120 -

Ştii c m-ai convins? Şi ca s folosesc vechea ta― ă ă expresie, adaug: m-am gândit, m-am socotit tot la― vorba- i m-am oprit... Hm, ai dreptate, propunerea peţ care mi-ai f cut-o la minister e bun . Vorbeşte cu unchiulă ă t u s m angajeze secretar particular. Bineîn eles, nu-iă ă ă ţ spune c e ceva provizoriu. Asta indispune, d naştere laă ă prezum ii. Apoi, comunic -mi rezultatul. Sau nu, mai bineţ ă s ne întâlnim aşa cum ne-am în eles. Unde ? Aş preferaă ţ la Capşa. Zici c ... Bine, fie şi la Continental. N-am nimică împotriv . Atunci, sâmb t , la 8 seara. S-a f cut! Laă ă ă ă revedere!

Şi sâmb t , exact la ora 8 far dou minute, mă ă ă ă ă înfiin ez la Continental. Îl g sesc pe Relu acolo, venise cuţ ă zece secunde înaintea mea. Bravo, îmi place tân rul, eă punctual ca un cronometru. Vrea s -mi comuniceă rezultatul interven iei, dar chelnerul vine şi-l întrerupe.ţ Abia dup ce facem comanda, îmi spune:ă

Dinule, dac primeai propunerea mea din capul― ă locului, treaba era pân acum f cut . Dar ai tergiversată ă ă pentru considerente care te privesc personal şi tergiversarea asta a z d rnicit, deocamdat , lucrurile.ă ă ă Când i-am spus unchiului c un fost coleg de clas ,ă ă element excep ional, posesor a dou doctorate, solicitţ ă ă postul de secretar, a s rit în sus de ciud . Cu oă ă s pt mân înainte, angajase pe altcineva. Am insistat, i-ă ă ăam sugerat s renun e la tân rul acela. Imposibil. Zice:ă ţ ă „Am obraz, nu pot s fac turpitudini.” Totuşi, nu-i exclusă s te angajeze ulterior, mai ales dac nou-numitul nu vaă ă corespunde. Mi-a cerut numele şi adresa ta. S ştii c -iă ă p rea r u, i-o spun cu toat sinceritatea.ă ă ţ ă

Ascult ce-mi debiteaz , sunt numai urechi. Da, aşa-i,ă am tergiversat. Bate fierul pân -i cald şi atunci fierul seă supune, uit de t ria de care dispune.ă ă

Dialogul nostru evolueaz capricios, pe diverseă altitudini. Dac cineva ar avea tr snaia s -l înregistrezeă ă ă grafic, ar ieşi, cred, cea mai sinuoas şi abracadabrantă ă figur geometric . Dup ce vorbim de avioane, forulă ă ă

- 121 -

roman, gheişe, pictur , muzic şi alte o sut de feluriteă ă ă lucruri, ateriz m câteva momente; la Paris, unde Relu şi-aă f cut ample rela ii în aristocra ie. El m soar , cu p l riaă ţ ţ ă ă ă ă Borsalino cu tot, 1,70 metri. Îns r d cinile sale num ră ă ă ă ă mai multe sute de kilometri. Cel pu in aşa sus ine. În celeţ ţ din urm , îmi dest inuieşte iminen a logodnei lui cuă ă ţ tân ra vicontes Lucille de Sabray, descendenta uneiă ă familii vechi, care posed un castel pe valea Loarei şi oă avere de peste o sut de milioane de franci. Vâr discretă ă mâna în buzunarul de la piept şi scoate de acolo o fotografie.

Asta e Lucille...―M uit la portret: o fat blond , cu p rul rev rsat peă ă ă ă ă

umeri, ochi inexpresivi, gur care nu spune nimic.ă Nu e destul de urât pentru averea ei, îi spun,― ă

gândindu-m la Ghiocela, care o face praf, m car subă ă raportul fizic.

N-aş vrea s fie frumoas . Şi aşa, pretenden ii roiesc― ă ă ţ în jurul ei, chiar fiul preşedintelui republicii îi d târcoale.ă Cred şi eu, în prezent, se pare c -i cea mai bun partidă ă ă din Fran a.ţ

He-he! ia te uit pe unde-mi zboar acest fluturaş,ă ă datorit hazardului c m -sa l-a n scut în puf, cu mutră ă ă ă ă simpatic şi d dac ciripind fran uzeşte. Cine-l împinge să ă ă ţ ă se însoare cu o vi eluş pe care n-o iubeşte şi n-o va iubiţ ă niciodat ? Interesul, l comia nes ioas de bunuri ? Astaă ă ăţ ă o s -i am rasc via a nefericitului. De ce nu ia o preaă ă ă ţ frumoas fat , chiar s rac , pentru c el are destulă ă ă ă ă ă avere în ar ca s tr iasc pân la adânci b trâne i într-ţ ă ă ă ă ă ă ţun dolce far niente.

Nu! Nici aşa. Nu pot concepe un om bogat decât cu condi ia ca el sprijinindu-se pe avere s fac cevaţ ― ― ă ă deosebit pentru ar sau omenire. Dac -i lipsit de cultur ,ţ ă ă ă s cl deasc m car un spital, o şcoal sau o biseric .ă ă ă ă ă ă Dac -i intelectual, s creeze o oper care s -i legeă ă ă ă numele de ea. Dar a tr i far munc , doar ca s ajuteă ă ă ă

- 122 -

circula ia materiei în natur nu! asta nu! E subţ ă ― demnitatea omului... Scuzele mele, drag Relule!ă

M invadeaz un complex de inferioritate atât deă ă ap s tor, încât îmi produce chiar durere fizic . Ini ial,ă ă ă ţ credeam c m muşc invidia, dar m înşelam, nu-iă ă ă ă invidia! E ceva mai grav, o suferin incurabil , aş ziceţă ă proprie persoanei mele, pricinuit de dezm ul social, ună ăţ dinozaur cu care n-am cum s lupt pentru a-l r pune. Deă ă aceea, simt un val de revolt împotriva orânduieliloră noastre burgheze, încât îmi vine s d râm Bucureştiulă ă începând chiar cu acest local de desf tare aă protipendadei.

IXIrosesc far rost o s pt mân încheiat cu obsesiaă ă ă ă ă

vicontelui Relu şi a castelului de pe valea Loarei, pe care râvneşte s -l st pâneasc . S -i fie de bine! în sfârşit, eă ă ă ă timpul s m întorc la candida mea Ghiocela. Ea nuă ă posed latifundii şi castele, e o s rman copil din flori,ă ă ă ă îns mângâie ambi ii tot atât de mari ca şi ale mele.ă ţ

Suntem, aş zice, doi inamici care se înfrunt , c dereaă ă unuia înseamn victoria celuilalt. N-avem cum să ă devenim alia i, elurile noastre sunt opuse: ea vrea s seţ ţ ă m rite cu mine, eu vreau s iau o fat a c rei avere să ă ă ă ă m scuteasc s -mi irosesc energia cu m runtele griji aleă ă ă ă vie ii de toate zilele. Altfel, cum voi izbuti s -miţ ă înf ptuiesc opera pe care mi-am propus-o şi care e uniculă el al existen ei mele? Cinstit ar fi s ne desp r im. N-aşţ ţ ă ă ţ

putea sus ine c-o iubesc, şi atunci, de ce s nu ne vedemţ ă fiecare de drum? Aşa ar trebui, dar nu-i chip. Sunt, din p cate, angajat în aceast aventur pornit , aş zice,ă ă ă ă dintr-o ini iativ str in sau, mai degrab , ţ ă ă ă ă exterioară, şi vreau s-o duc pân la cap t pentru bunul motiv c îmiă ă ă place fata asta. Repet, nu-i vorba de iubire, iubirea e cu totul altceva. Lâng Ghiocela m simt ca un înfometată ă care, dup ce rabd câteva zile, d peste o pâine rumenă ă ă ă

- 123 -

şi cald . Şi pe urm , de ce s nu fie a mea? A fost şi aă ă ă altuia, poate chiar a altora. E cazul s-o respect ca pe o sfânt ? Pentru ce acest scrupul de conştiin far sens?ă ţă ă Doar nu comit o crim dac m supun ancestralei legi aă ă ă trupului, alegându-mi o partener ? Şi dac m trag la oă ă ă parte, nu vine altcineva în loc?

De ce acel altcineva şi nu eu, care am drepturi mai multe asupra ei?

De rândul acesta sunt nevoit s aleg alt câmp deă b taie. Abandonarea Pantelimonului e justificat prină ă aceea c i-ar putea trezi fetei reminiscen e în leg tur cuă ţ ă ă nefericitul ei chitarist. Mergem, de ast dat , la B neasa.ă ă ă Şi aici se afl un restaurant asem n tor celui dină ă ă Pantelimon. Un semn discret chelnerului, care în elegeţ numaidecât despre ce este vorba şi iat -ne conduşi înă separeul solitar.

Iar asta? obiecteaz scurt Ghiocela, rotindu-şi― ă privirile prin interior, ca s le fixeze apoi asupraă suspectului divan.

E nervoas , pare nemul umit de ceva. Nu cumva seă ţ ă gândeşte tot la chitaristul ei? Se prea poate. în timpul cinei, face câteva considera ii banale despre iubire. N-oţ contrazic, s-ar enerva mai tare. Apoi, îmi spune:

Asear am citit o nuvel de Cehov, care m-a― ă ă emo ionat profundţ

Chiar aşa de profund? Ce-o fi citit dr gu a de ea? Ceă ţ nuvel e aia? O rog s mi-o povesteasc . Trebuie s fieă ă ă ă ceva melodramatic.

N-ai s în elegi, tu nu po i în elege asemenea seisme― ă ţ ţ ţ sufleteşti. Autorul, cu mijloace cât se poate de simple, investigheaz cele mai profunde zone interioare aleă eroilor s i...ă

M i, m i, ce fraze! Probabil, reminiscen e de laă ă ţ seminarul de estetic literar pe care îl frecventeaz .ă ă ă

Te rog, Ghi, o s -mi dau toat osteneala s în eleg.― ă ă ă ţ În zadar, Ivar. Tu eşti construit din beton, nu vibrezi,―

n-ai sensibilitate.

- 124 -

Cu tot betonul meu refractar, îmi povesteşte pe scurt subiectul nuvelei. E o poveste de iubire. Un tân ră judec tor, Pavel Konstantinovici Aliohin, a fost invitată acas la superiorul s u, preşedintele tribunalului. Acoloă ă face cunoştin cu Anna, so ia acestuia, o femeie tân r ,ţă ţ ă ă frumoas şi inteligent .ă ă

Ghiocela ine s -mi atrag aten ia:ţ ă ă ţ Un am nunt important: Aliohin, e adev rat, o― ă ă

întâlneşte pe Anna pentru prima dat în casa b rbatuluiă ă ei, îns o cunoştea de mult, îi era o fiin apropiat ,ă ţă ă familiar . Mai precis: o v zuse intr-un album al mamei luiă ă şi îndr gise poza. Desigur, poza aceea înf işa altă ăţ ă femeie, dar cu însuşiri aproape identice, aşa c , în clipaă când d cu ochii de Anna, se îndr gosteşte subit de ea.ă ă Adev rul e c tân rul nostru fusese în permanenă ă ă ţă îndr gostit de o Persoan imaginar , care acum ia fiin ,ă ă ă ţă devine real , în elegi ?ă ţ

În eleg, în eleg. Aliohin al t u avea, desigur,― ţ ţ ă preferin e pentru un anumit gen de femeie.ţ

Acestea sunt preliminariile. Ce se întâmpl ? Judec torulă ă ajunge inevitabil un intim al familiei preşedintelui. îşi dă lucid seama c şi Anna îl iubeşte, dar şi unul, şi altul îşiă ascund dragostea. Aliohin se fr mânt , întrebându-se ceă ă i-ar putea oferi iubitei desp r ind-o de b rbat şi copii, deă ţ ă mediul ei obişnuit şi mediocru în care tr ieşte? Ar duce-oă într-un mediu tot aşa de obişnuit şi mediocru. De ce s-o fac nefericit , de ce s -şi blesteme zilele de dorulă ă ă copiilor, de ce s lupte cu amintirile? Dac el ar fi un omă ă excep ional, cu o situa ie proeminent , atunci da,ţ ţ ă sacrificiul Annei ar avea o justificare.

Şi aşa trec ani şi ani. Iubirea nem rturisit a celor doiă ă creşte odat cu timpul. Şi iat , într-o zi, preşedinteleă ă tribunalului este mutat cu serviciul în alt localitate. Aă sosit pentru cei doi clipa desp r irii. Când, în tren, Aliohină ţ îşi ia r mas-bun de la ea, se d râm zidul dintre ei şiă ă ă dragostea în buşit atâta vreme izbucneşte ca oă ă explozie. El o îmbr işeaz pe Anna pierdut, cu mii deăţ ă

- 125 -

bra e, îi s rut nebuneşte umerii, ochii, gura, îi spune câtţ ă ă a iubit-o de mult şi cât de mult o va iubi toat via a. Şiă ţ astfel, îndr gosti ii, îneca i în propriile lor lacrimi, seă ţ ţ despart pentru totdeauna.

Iart -m , îi spun Ghiocelei cu oarecare stinghereal .― ă ă ă Povestea asta nu m convinge... E prea romantic , preaă ă desuet .ă

Ea sare în sus: F r romantism, ne întoarcem la oamenii cavernelor.― ă ă O fi necesar şi romantismul, convin, dar far― ă

exagerare. Aliohin al t u nu-i un b rbat real, ci numai oă ă pl smuire, ca şi Anna, de altfel. Cred c ra ionamenteleă ă ţ acestor îndr gosti i erau pe cât de inutile, pe atât deă ţ lipsite de sens.

Mul umesc... M aşteptam la asemenea r spuns. în― ţ ă ă ceea ce m priveşte, afl , domnule monstru, c -i ador peă ă ă aceşti oameni, nu simt cum tr iesc, cum se zbucium ,ă ă cum se iubesc. Ei sunt nemuritori, fiindc au realizat oă capodoper a dragostei.ă

Ce strigi aşa? De ce, m rog, numaidecât o― ă capodoper ? S nu ne juc m de-a cuvintele mari!ă ă ă

De ce ? Pentru c în s rutul lor, nesuferitule,― ă ă particip la o serie de st ri sufleteşti contradictorii,ă ă precum iubirea care explodeaz ca aburul inut prea multă ţ sub presiune, bucuria c au izbutit s -şi dea pe faă ă ţă sentimentele, dezn dejdea c se despart pentruă ă totdeauna (taci, s termin), nevoia de a smulge clipei oă doz cât mai mare de voluptate, frica de a nu fi surprinşiă de b rbatul legitim, neputin a de a-şi spune dintr-odată ţ ă ce şi-au ascuns ani de zile...

Destul, ajunge... ajunge.― În sfârşit, conştiin a c s rutarea aceasta e cea― ţ ă ă

dintâi şi cea de pe urm . Şi poate mai sunt şi altele, careă nu-mi vin acum în minte, pentru c tu, dinozaur ce eşti,ă m faci s -mi pierd şirul cu întreruperile tale.ă ă

Bine, bine, m-ai convins!―

- 126 -

Nu te-am convins înc , dar trebuie s remarc― ă ă deosebirea ca de la cer la p mânt între s rutarea acestoră ă eroi şi prima s rutare pe care ai binevoit s mi-o d ruieştiă ă ă Domnia Ta, în fapt de sear , pe banca din rotondaă Cişmigiului. Dac vrei s ştii, n-am sim it nici o voluptate,ă ă ţ ba chiar m-a durut un pic, c ci m-ai s rutat cu brutalitate.ă ă

Asta î i place?― ţÎi pecetluiesc gura cu o s rutare fierbinte, lung,ă

în buşitor... Ea murmur ca-n extaz:ă ă Aliohin... asta, da iubitule!― ―

Uite, m înlocuieşte mintal cu personajul lui Cehov.ă Fiin a ei trebuie s fie plin în str fundul sobru şiţ ă ă ă neexplorat al inconştientului de aceast poveste deă dragoste, încât simte nevoia s modifice realitatea. Bine,ă foarte bine, hai s juc m acest joc subtil al imagina iei.ă ă ţ

Anna, zei a mea, nu te las s pleci! Tu nu mai apar ii― ţ ă ţ b rbatului t u de cinci ani, eşti a mea.ă ă

Da, a ta, Aliohin, dar pentru ce mi-o spui atât de― târziu?

Târziu nu e niciodat . Anii noştri sunt mereu înainte.― ă Fugim la Paris, avem din ce tr i, vând moşia, casa, vândă tot... Şi începem o via nou , care se va numi via aţă ă ţ noastr .ă

Ah, e prea frumos ca s poat fi adev rat!― ă ă ă Anna, iubirea are atâta putere, încât învinge―

moartea. Cum crezi, atunci, c nu va izbuti ceea ce vremă noi?

Cred, cred, dragul meu Aliohin!― S facem deci primul pas, care ne va uni pentru― ă

totdeauna!Ghiocela, ca buimac , înclin din cap, privind mereu înă ă

lumea ei. O ridic pe sus, ca un fulg, l sând-o uşor peă divan. Trupul ei scoate la iveal desenul s u ispititor,ă ă pieptul i se umfl şi scade ritmic, iar sânii cu sfârcuri tariă devin sfrunt tori. Toat f ptura Ghiocelei pare c -miă ă ă ă întinde o sumedenie de bra e care cheam la dragoste.ţ ă

Anna, dac eşti a mea, trebuie s -mi apar ii.― ă ă ţ

- 127 -

Ce faci? Nu, Ivar, asta nu!...―Vraja s-a rupt. Ghiocela, trezit la realitate, zvâcneşteă

de sub mine cu o putere uriaş , de necrezut, şi,ă îmbrâncindu-m cât colo, se ridic în picioare. E palid , cuă ă ă ochii m ri i de spaim şi tremur de indignare.ă ţ ă ă

Cu o s ritur ajung în fa a ei. Privirile noastre grele deă ă ţ ur se fulger , t ioase. O înşfac, far a-i adresa un cuvântă ă ă ă (cuvintele nu mai au rost!) şi vreau s-o trântesc pe divan. Nu izbutesc, mereu îmi scap , fluid , din mâini. Suntemă ă acum doi vr jmaşi, care lupt pe via şi pe moarte.ă ă ţă

În cele din urm , reuşesc s-o dobor, cu o piedic pusă ă ă pe la spate. Ne pr buşim amândoi pe sofaua r v şit . Cuă ă ă ă un efort suprem, Ghiocela se ridic abil deasupra. Gâfâieă şi şuier printre din i:ă ţ

Canalie!―Ignor invectiva, nu-mi pas , orice ar spune, orice s-ară

întâmpla. Trebuie s-o am. Cu orice pre , chiar dac aşţ ă ucide-o. Încerc s-o r storn cu brutalitate. ip de durere,ă Ţ ă se ap r felin cu unghiile.ă ă

Aşa? M zgârii? Mâ blând , scrâşnesc,― ă ţă ă imobilizându-i mâinile, asta nu- i foloseşte la nimic!ţ

Tic los! Brut ce eşti! scrâşneşte ea în buşit.― ă ă ăSim ind instinctiv c rezisten a ei a început sţ ă ţ ă

sl beasc , îmi îndoiesc puterile. Sunt gata s ajung laă ă ă int , dar ea, în fa a primejdiei, se degajeaz de sub mineţ ă ţ ă

ca smuls de o mân misterioas . Un pumn m tr sneşteă ă ă ă ă fulger tor. Câteva clipe v d negru înaintea ochilor, apoiă ă simt ceva cald în gur . Îmi curge sânge din nas. Ce-i asta?ă M-a pocnit cineva? Ce-o fi avut în mân ? O durere cruntaă îmi str punge fa a.ă ţ

Straşnic lovitur , n-am ce zice. Scot repede batista şiă ă încerc s împiedic hemoragia. Opera ia asta o facă ţ întorcându-i spatele, ca s-o scutesc de o privelişte dezagreabil . ă

Când m uit în camer nimeni! Ghiocela disp ruseă ă ― ă ca o fantom . Uşa era întredeschis . Ce s fac ? S alergă ă ă ă

- 128 -

dup ea, s-o aduc înapoi? Cu neputin !... S-ar stârni ună ţă scandal care m-ar acoperi de ridicol.

Chelnerul vine şi m anun c doamna a plecat cu oă ţă ă maşin la pia . Când m vede plin de sânge, face oă ţă ă mutr mirat .ă ă

Nu e nimic, bagatelizez eu surâzând verde. Se― întâmpl uneori, nu-i aşa?ă

Chelnerul râde pe sub must i de p ania mea. Crede,ăţ ăţ probabil, c sunt un novice. Îndur situa ia, n-am încotro,ă ţ afişând nep sarea.ă

Ba chiar îmi vine poft s izbucnesc în râs. Da, amă ă f cut-o de oaie! Apoi, întorcând spatele jalnicului câmp deă lupt , m instalez repede într-un automobil şi mân ,ă ă ă şofer! Lungit comod pe pernele moi, îmi pip i stereotipă nasul stâlcit. Un epigramist ar spune: „Aşa- i trebuie,ţ dac l-ai luat la purtare!”. Nu m gândesc la nimic. Deă ă altfel, nici nu mai pot gândi. Simt c m furnic prin trupă ă ă urmele senza iilor mistuite. Uneori, tresar şi parcţ ă aceast tres rire e preludiul unei suferin e. Îmi face bineă ă ţ s stau aşa, într-o somnolen prelungit . De n-aş maiă ţă ă ajunge acas !...ă

Ghiocela m urm reşte în lips . O rev d întins peă ă ă ă ă divan, acoperit de rev rsarea p rului bogat, îmi vine înă ă ă minte privirea ei însp imântat când adulmec primejdia,ă ă ă îmi iuie în urechi strig tul de revolt : „Canalie!”.ţ ă ă

Nu mai ştiu unde mi-i capul, nici ce s mai cred. Iat ,ă ă am uzat de violen , dar ce-am folosit? Unde-i licheaua deţă Bob, s -l sf râm cu teoriile lui idioate? Cu o femeie careă ă din capul locului vrea sa- i cedeze, îns ezit din pricinaţ ă ă unor reticen e, aş zice c e nevoie de pu in violen . Darţ ă ţ ă ţă cu o fat care...ă

Hot rât lucru, Ghiocela e inocent , a rezistat cuă ă înverşunare, s-a ap rat admirabil. Nu eu, ci Bob e canalie,ă fiindc el a denigrat-o din prosteasc l ud roşenie deă ă ă ă mascul. Şi aceast denigrare a declanşat mârşavul asaltă pornit împotriva virtu ii ei.ţ

- 129 -

Dac ar fi lâng mine, l-aş sfârteca în buc i pentruă ă ăţ nes buita lui calomnie. Trebuie s -i pl tesc cu vârf şiă ă ă îndesat pentru tot r ul care mi l-a f cut. Fiindc , după ă ă ă cele întâmplate, s-ar putea s-o pierd pe Ghiocela. Dac aşă fi în locul ei, z u dac n-aş întoarce definitiv spatele unuiă ă om ca mine şi tare mi-e team c-o va face.ă

Revolta împotriva lui Bob creşte, m scoate din â âni,ă ţ ţ trebuie s -i aplic o corec ie, nu-i chip s -l las nepedepsit.ă ţ ă Când ajung acas , alerg la telefon, pun mâna pe receptor,ă dar în clipa aceea bate cineva la uş . E Grete,ă propriet reasa.ă

Bine c ai venit, îi spun.― ăEa se uit lung la mine, mirat .ă ă

Ce este?― Am nevoie de o femeie.―

Ea, cum afl despre ce e vorba, se întoarce şi închideă numaidecât uşa, r sucind cheia. M nedumireşte, chiară ă m mir aceast femeie atât de accesibil , gata oricândă ă ă ă s i se dea unui b rbat.ă ă

În timpul posesiei, o substitui mintal cu Ghiocela şi încerc s-o s rut. N-am f cut niciodat aşa ceva cu ea. Dară ă ă Grete, surprins de gest, m respinge, întorcând bruscă ă fa a:ţ

Nu, nu, asta nu!―Nu vrea în ruptul capului! Fireşte, renun numaidecât,ţ

far niciun regret. Probabil c numai buzele acestei femeiă ă r mâneau fidele iubitului ei, Bob.ă

XTimpul îşi mân telegarii cu gesturi m surate, aşa cumă ă

face de când e lumea şi p mântul. C ru a care m poartă ă ţ ă ă str bate anevoie zilele şi s pt mânile. Parc sunt deă ă ă ă plumb, corpul meu se mişc mai greu prin gol. F pturaă ă Ghiocelei nu-i departe, o simt în mine ca o dublură stranie, o simt şi în juru-mi, mişcându-se gra ios, vorbind,ţ tr ind. Se afl oriunde o caut sau n-o caut. Obsesia eă ă

- 130 -

covârşitoare. îmi poposesc în minte frânturi din faptele de via a pe care le-am tr it împreun , aud anumite cuvinteţ ă ă din frazele rostite de noi şi v d gesturi c rora acum leă ă g sesc semnifica ii.ă ţ

Aşa, de pild , mi se n z reşte într-o fulgerare de-o clipă ă ă ă surâsul ei enigmatic de Giocond , atunci când st teaă ă întins pe divan la prima noastr escapad în Pantelimon.ă ă ă Surâdea unui gând tainic aşteptând sigur pe sineă iminenta mea agresiune erotic , pentru a m pune în fa aă ă ţ unui nu înd r tnic, crispant, definitiv? O fi urm rit doar ună ă ă joc savant, propriu femeilor rafinate, ca s-o st pânesc maiă lesne, transformând-o într-o juc rioar docil ? Mi-a şoptită ă ă relevant: „Voi fi a ta, dup ce ne cunun m!” Da, asta-i!ă ă Scopul ei vorbise far reticen e. Îşi pusese în gând s seă ţ ă m rite cu mine şi lupta cu toate armele farmecului ei, caă s ob in capitularea b rbatului.ă ţ ă ă

Nu, zân alb şi frumoas , nu voi face acest pasă ă ă suprem de dragul unui capriciu. Îmi pare r u c nu amă ă dat în vileag din capul locului planurile mele în vederea c s toriei, pentru a nu ne irosi vremea în zadar. Acesteă ă planuri sunt aşa de bine statornicite, încât vr jile taleă femeieşti, oricât de mari ar fi, n-au putere s le clintească ă din loc.

Bune, toate bune pân aici. Acum, o nedumerire: de ceă Ghiocela şi-a oprit alegerea tocmai asupra persoanei mele? Pân în clipa de fa , ce anume reprezint eu? Suntă ţă un b rbat captivant, cu atribute excep ionale, bun de pusă ţ la ran ? Haida-de!ă

M bucur de vreo faim ca personalitate artistic sauă ă ă ştiin ific ? Nici nu poate fi vorba! De in o func ieţ ă ţ ţ important de stat care s constituie un titlu de mândrieă ă pentru o nevast ? Nicidecum! Mi-a l sat tata niscaiă ă latifundii sau m car un castel pe Loara? Atâta r u! Nuă ă sunt decât o virtualitate, atât şi nimic mai mult. S-ar putea s m coco pân în vârful piramidei sociale şi, totă ă ţ ă aşa, s-ar putea s n-ajung nimic. Or, pentru această ă

- 131 -

himer se d în vânt o fat ca Ghiocela? Hm! greu deă ă ă crezut, scumpul meu Ivar.

Adev rul e c , însurându-m cu Ghiocela, nu eu, ci eaă ă ă face o afacere proast . Orice b iat de bani gata ar alergaă ă cu limba scoas dup dânsa şi, dac ar vedea-o ună ă ă miliardar american, n-ar sta pe gânduri nici cinci minute ca s-o ia de nevast . Frumuse ea face cât o sut de moşii,ă ţ ă iar o sut de moşii fac mai pu in decât urâ enia.ă ţ ţ

Considerentele de mai sus duc la o concluzie unic :ă renun area la Ghiocela. E tot ceea ce am mai bun deţ f cut. A merge mai departe (În ipoteza c ne-am împ caă ă ă

deşi e problematic) înseamn s m angajez prea― ă ă ă adânc, riscând s alunec în abisul inevitabil al dragostei.ă Abandonat de ra iune, va fi vai şi amar de capul meu,ţ nenorocirile se vor ine lan şi deznod mântul nu e greuţ ţ ă de prev zut.ă

Pentru ce toate astea? De altfel, trebuie s-o spun, mă dezgust repede femeia. Îndat ce-i pierde farmeculă ă nout ii, ea devine searb d , ştears , ca o reginăţ ă ă ă ă detronat . Ca s r mân pe tron, trebuie s fie dorit , dară ă ă ă ă ă cum se poate s doreşti pe cineva care nu mai are ce s -ă ăi ofere, pentru bunul motiv c i-a oferit totul?ţ ă ţ

XILucrez la teza pe care am neglijat-o destul timp şi

vreau s-o termin odat . Îmi vin de la Paris câteva lucr riă ă de specialitate, pe care le-am comandat la Hachette şi acest fapt parc m elibereaz pu in de inactivitate. Mă ă ă ţ ă pun cu burta pe c r i şi reuşesc destul de anevoie s leă ţ ă devorez pentru a stoarce din ele ceea ce-mi trebuie. Sunt îns unele zile care m însp imânt prin urâtul lor. Cerulă ă ă ă mi se pare de plumb, mobilele din camer vechi,ă ― decolorate, din alte secole, oamenii palizi, scheletici,― strada pustie, goal . Aştept ceva, far s ştiu ce, dar― ă ă ă nu se întâmpl nimic, absolut nimic. Iar lipsa asta deă ac iune devine insuportabil .ţ ă

- 132 -

La minister se iveşte un post vacant care urmeaz să ă fie ocupat prin concurs. Concursul e un fleac, dar nu mă prezint, pentru c nu g sesc nici o f râm de îndemn înă ă ă ă mine, şi nici postul nu m ispiteşte. Sunt, cum s-ar zice,ă frate cu iner ia. Directorul meu se mir , m întreab ceţ ă ă ă am, parc vede o schimbare în firea mea. Îi r spund c n-ă ă ăam nimic şi plec ridicând din umeri.

În fine, termin lucrarea de doctorat, mai ales datorită insisten elor profesorului R ducanu. F r acesteţ ă ă ă insisten e, cred c aş fi l sat-o balt . Vine şi ziua cândţ ă ă ă trebuie s -mi sus in teza. Comisia examinatoare eă ţ alc tuit din trei profesori şi prezidat de R ducanu. Salaă ă ă ă se umple de studen i şi studente care, intimida i parca deţ ţ solemnitatea acestui examen, p streaz o linişte deă ă cavou. Sunt pu in emo ionat, dar dup ce încep s -miţ ţ ă ă dezvolt teza, Tragica la greci, uit de emo ie şi de tot.ţ Câteva observa ii pe parcurs din partea profesorilor, maiţ mult l muriri, şi examenul se termin cu felicit rile deă ă ă rigoare, spre mirarea mea şi a altora. N-a inut decât oţ or , în loc de trei, cât calculasem cu aproxima ie.ă ţ

Eh, bine şi-aşa! Dar evenimentul de seam se întâmplă ă abia acum. În timp ce câ iva colegi de la minister îmiţ strâng mâna, o student se apropie de grupul nostru,ă face o scurt reveren şi strig :ă ţă ă

Felicit ri, domnule doctor!― ăE Ghiocela în carne şi oase! Surprins de gestul ei, dau

s-o întâmpin, s schimb m câteva vorbe, dar ea fuge şi,ă ă amestecându-se cu celelalte studente, dispare. Renun s-ţo strig ori s alerg dup ea prin mul ime, m-aş acoperi deă ă ţ ridicol. M mul umesc cu bucuria pe care mi-a f cut-oă ţ ă participând la s rb toarea mea, far invita ie special . Aă ă ă ţ ă citit, de bun seam , anun ul de la decanat şi n-a r bdat-ă ă ţ ăo inima s nu vin .ă ă

Gestul ei r sun în fiin a mea cu ecouri profunde. Eă ă ţ mesajul fericirii sau îns şi fericirea? Oricum, e ceva multă prea mult ca s -l pot asimila far tulburarea echilibrului.ă ă Ca de altfel tot ceea ce vine de la Ghiocela şi cucereşte

- 133 -

pozi ii-cheie. De ast dat , îmi anuleaz biruin aţ ă ă ă ţ examenului, înlocuind-o cu ceva mai de pre : bucuriaţ reapari iei ei. De aceea, nu mai am astâmp r, mţ ă ă zbucium nevolnic, dar îmi pare atât de bine, fiindc ştiuă sursa fr mânt rii. Nu e îns mai pu in adev rat că ă ă ţ ă ă fericirea prea mult , uneori, ucide, şi trebuie s fug deă ă mine ca s-o gonesc. De aceea, alerg în neştire pe str ziă indiferente, ocolind voluntar prin parcuri şi pie e numai şiţ numai ca s m obosesc, s dorm şi s uit. Câ i kilometriă ă ă ă ţ parcurg, având numai preocuparea mersului fizic? Cine ar putea s -i numere! Poate 15, 20, poate chiar mai mul i.ă ţ

În amurg, m întorc acas istovit. Nu mi-e foame, c ciă ă ă fericirea se hr neşte din ea îns şi. M lungesc în pat şiă ă ă simt o destindere care e mama celei mai perfecte volupt i. Ghiocela m-a urm rit tot timpul şi mi-a inutăţ ă ţ gândurile prizoniere. Nu admite în ruptul capului un gând str in de ea sau o preocupare pentru altcineva. Dictaturaă acestei fete e intransigent , total . Şi acum îi simtă ă prezen a. Uite cum zâmbeşte difuz, ca lumina. Ceţ aşteapt întruchiparea far grai? Fac un semn discret şiă ă ea, docil , m ascult , azvârlind pe jos îmbr c mintea.ă ă ă ă ă R mâne goal , ca în paradisul pierdut, şi aşa se strecoară ă ă în bra ele mele... Noaptea trece uşor, far s -i simtţ ă ă lungimea sau greutatea.

XIISurpriza surprizelor! A doua zi, când m întorc de laă

minister aflu c Bob Geam nu s-a întors cu totă ă calabalâcul la matc , instalându-se în vechea lui odaie,ă care îl aştepta r bd toare şi neînchiriat . Ce s-o fiă ă ă întâmplat cu acest fluşturatic ca s reconsidere ceea ce aă desconsiderat atât de profund? Straşnic muiere această ă Grete, ştie s persevereze pân în pânzele albe şi, ceeaă ă ce e de mirare, izbuteşte! Nu ştiu cât va dura silnica ei leg tur care acum renaşte din propria-i cenuş ! Cred că ă ă ă Sorana Lambru, avocat în contenciosul ministerului, aă

- 134 -

ajutat-o, altfel nu-mi explic prietenia strâns dintre celeă dou femei, care discut pân noaptea târziu şi mereuă ă ă pleac împreun dup treburi în oraş. Se vede c totă ă ă ă Lambroaica a dat de urma lui Bob, dar pare-se c lucrurileă sunt mai complicate.

Treaba lor, nu m amestec, ce-mi pas mie de Grete şiă ă de lungile urechi ale lui Bob? Cu el îns trebuie s-oă limpezesc pentru ceea ce mi-a f cut. Acum s-a ivită prilejul, chiar sub nas, far s fie nevoie de deplasare.ă ă Când îi aud paşii pe coridor, îl întâmpin, dar face pe gr bitul şi-mi arunc în treac t, cl tinând capul cuă ă ă ă am r ciune:ă ă

― On revient toujours!Mda, se vede bine, nici nu e nevoie s mi-o spun . Eă ă

palid, a sl bit de când nu l-am v zut, o fi bolnav,ă ă lighioana.

Când te întorci, vino pe la mine, avem ceva de― discutat. Promite scurt, far cuvinte, şi dup cin mă ă ă ă pomenesc cu el. Arat ca un om b tut din care po i să ă ţ ă faci ce vrei, pentru c şi-a irosit ultima f râm de energie.ă ă ă Nu-l iau numaidecât în primire, îl las s -mi spun tot ceă ă are pe suflet. Prea multe nu sunt. Zice c nu s-a putută altfel, trebuia s se întoarc , în caz contrar, era de r u.ă ă ă

Nu insist s aflu ce s-a întâmplat între ei, pe cât amă în eles, e vorba de un şantaj. Poate îl are la mân cu cevaţ ă şi el trebuie s joace dup cum îi cânt . Ceea ce mă ă ă ă surprinde e c lucrurile au ajuns atât de departe, încât, laă un moment dat, îmi propune:

Te-aş ruga s -mi fii martor. Vrei?― ăM uit la el c-o falc -n cer şi cu alta-n p mânt.ă ă ă

Ce fel de martor?― La cununia civil .― ă Vrei s te însori cu Grete?― ă

Ghicisem: într-adev r, se însoar cu propriet reasa maiă ă ă vârstnic decât el cu zece ani. N-are încotro, nu se poateă altfel. Aşadar, tot şantaj! Îl ine în mân ca pe o juc rie,ţ ă ă aşa-i trebuie!

- 135 -

Înainte de a- i r spunde, te rog şi eu s -mi r spunzi― ţ ă ă ă la o întrebare. Dar deschis, r spicat, cu toat sinceritateaă ă de care eşti capabil!

Da, despre ce-i vorba?― Ai avut-o sau nu pe Anda Br deanu?― ă Nu, Dinule. Te rog s m ier i, m-am l udat. Nici nu― ă ă ţ ă

ştiu ce mi-a venit. A fost, pur şi simplu, o stupizenie.O, zei, auzit-a i ce-a fost? Pur şi simplu, o stupizenie. Şiţ

din pricina acestei stupizenii, eu am avut atâta de tras, încât...

De ce, m , p c tosule, mi-ai f cut atâta r u pe― ă ă ă ă ă degeaba? ineam la fata asta şi tu ai azvârlit cu noroi înŢ ea. Acum suntem desp r i i, certa i la cu ite, într-ună ţ ţ ţ ţ cuvânt, am pierdut-o. Şi asta numai din cauza ta! De ce te-ai amestecat unde nu- i fierbe oala? De ce, m , canalieţ ă ce eşti?

Şi, apucat de toate furiile, jart! jart! îi reped doi pumni îndesa i, care îl doboar la p mânt. Se ridic anevoie,ţ ă ă ă buimac de surpriza loviturii, far s scoat un cuvânt deă ă ă protest sau s se apere dovada cert a vinov iei.ă ― ă ăţ Lipsa lui de reac ie sau, mai bine zis, acordul cu pedeapsaţ pe care i-am aplicat-o m dezarmeaz . E o biat f ptur ,ă ă ă ă ă prin ea îns şi pedepsit , ce s -l mai scarm n, nu merită ă ă ă ă nici atât.

Ar trebui s te omor, jigodie! îi şuier în urechi. Şi― ă chiar am s-o fac, dac nu-mi m rturiseşti pe şleau tot ce aă ă fost între voi, în elegi?ţ

Bob tremur , îi cl n ne din ii, e alb ca varul.ă ă ţă ţ Ce s - i m rturisesc ? zice el cu vocea pierit . N-a― ă ţ ă ă

fost nimic. O dat am încercat s-o s rut, dar şi-a trasă ă capul şi a fugit. Alt dat , i-am propus s mergem laă ă ă cinema, f cusem rost de bilete la ă Îngerul albastru, îns i-ăam tras chiulul, nu m-am dus, m încurcasem la un chef,ă la Mercur, cu un elefant, şi numai de film nu-mi ardea mie atunci. Asta-i tot, absolut tot.

M , nu min i? Altceva n-a mai fost?― ă ţ S mor dac te mint! S m tr sneasc Dumnezeu!― ă ă ă ă ă ă

- 136 -

Dialogul se sfârşeşte aici. Dup câteva zile, tensiuneaă dintre noi se înmoaie, apoi dispare. Bob Geam nu seă comport degajat ca mai înainte, de parc nu seă ă întâmplase nimic, şi îmi propune din nou s -i fiu martor laă cununia civil . Bine, accept, în sil , în definitiv chestiuneaă ă nu m angajeaz în niciun fel. Lichelu a îmi mul umeşte şiă ă ţ ţ d s plece. ÎI re in:ă ă ţ

Stai ni el. Parc era vorba s te însori cu o fat― ţ ă ă ă bogat , cu moşie nu ştiu unde şi palat pe calea Victoriei...ă

Chestia asta r mâne mai departe în picioare.― ă Cum ― în picioare? Nu în eleg!ţ O iau dup aceea. Nu-i niciun zor.― ă Cum, m i, ― ă dup aceea?ă Spune-mi şi mie, cum?

Bob se înt rât şi începe s strige ca apucat:ă ă ă Dar ce- i închipui, c m însor cu s soaica pe vecie?― ţ ă ă ă

Nu, stimate domn, divor ez. Dup câteva luni, tranc! îiţ ă intentez ac iune. Ob in divor ul, cum ai zice peşte. Am unţ ţ ţ avocat bun, pe Ştefanache.

Bob tr nc neşte mai departe ce are s fac şi să ă ă ă ă dreag , dar eu nu-l mai ascult. Mi-a dat o idee formidabilă ă cu divor ul. Nu în leg tur cu el (ce m intereseazţ ă ă ă ă persoana lui?) ci cu mine şi Ghiocela. Dumnezeule,― cum de nu mi-a trecut prin cap aşa ceva? Se ştie că exist rezolv ri simple, la mintea cocoşului, chiar pentruă ă cele mai complexe probleme ale existen ei noastre. Totulţ e s le g seşti la timpul potrivit... Eu am g sit-o, parcă ă ă ă mi-a picat din cer.

Vas zic , scump Ghiocela, nu vrei s fii a mea decâtă ă ă ă dup cununie, hai? Bine, feti o, foarte bine! Sunt deă ţ acord: ne vom cununa. Dac tu nu în elegi s - i vinziă ţ ă ţ fecioria decât cu pre ul m ritişului, fie, te vom transportaţ ă la ofi erul st rii civile. N-o s ne coste o avere. Şi chiarţ ă ă dac ar costa, merit , pe legea mea. Cu atât mai mult, cuă ă cât acum ştiu sigur c eşti virgin , aşa cum te-a f cută ă ă maic -ta. Imbecilul de Bob mi-a confirmat-o, şi chiar f ră ă ă el începusem s -mi dau seama cum stau lucrurile. Într-ună fel, judecând dup morala curent , ai dreptate s alergiă ă ă

- 137 -

dup fantoma legalit ii. Dar am şi eu dreptatea mea. Nuă ăţ pot s -mi distrug viitorul numai din pricina ta. M-amă înh mat la o oper uriaş şi trebuie s-o realizez cu oriceă ă ă pre . Tu eşti o barier în drumul meu, asta-i sigur. E dreptţ ă c n-ai nici o vin , recunosc, dar ce pot face ? Aşadar, teă ă iau şi tr iesc cu tine pân când îmi vor c dea lan urile cuă ă ă ţ care m-ai legat. C ci nu te iubesc, s ştii. Dragostea eă ă altceva: uitare de sine, jertfa, respect, duioşie, tot ce vrei. La mine nu-i decât o dorin neîmplinit şi exacerbat deţă ă ă eşecuri, o ciud mare cu aripi şi mai mari, o obsesie careă m sap şi-mi înghite liniştea. Asta-i, în elegi? Nu pot s -ă ă ţ ămi aştern via a ca un soclu pentru monumentul fericiriiţ tale.

Aşa s ştii, feti drag ! Uite, chiar acum m-apuc s - iă ţă ă ă ţ scriu câteva rânduri. C ci mai întâi trebuie s neă ă împ c m, nu-i aşa? Şi apoi, te voi anun a c într-oă ă ţ ă s pt mân -dou , gata, ne c s torim. E prima pe care i-ă ă ă ă ă ă ţo trimit şi, probabil, ultima.

Zilele astea am s caut un cuib care s neă ă ad posteasc marea dragoste. Bani am, deocamdat ,ă ă ă destui, iar aici, în vizuina asta, nu mai pot r mâne al turiă ă de Bob şi Grete. Mai ales de Grete!

- 138 -

CAPITOLUL 7

Tribula iile iubiriiţ

Din coresponden a Andei Br deanuţ ă

IFulguşoar drag ,ă ăDup o mic vacan epistolar , încep din nou şi î iă ă ţă ă ţ

aştern pe hârtie gândurile şi p aniile. îmi pare r u c n-ăţ ă ăam venit la nunta ta. Doamna-maman a fost bariera peste care n-am putut trece. Zicea:

Cum o s faci singur un drum atât de lung şi― ă ă primejdios?

În schimb, am participat cu închipuirea, aşa c ştiu totă ce a fost şi ce n-a fost, chiar mai bine decât o martoră ocular . Vai, ce fric mi-era ca adonisul t u nu cumva să ă ă ă se r zgândeasc şi s întoarc macazul! Dar cu tine,ă ă ă ă Fulguli , şi-a g sit naşul. Aha, l-ai ferecat straşnic, cuţă ă lan uri grele, şi nu ştiu pentru ce naiba predai ştiin eleţ ţ naturii, când tu eşti o profesoar de dragoste cu zeceă grada ii.ţ

În ceea ce m priveşte, am r mas tot o elevă ă ă guguştiuc la aceast materie imposibil de înv at şi mi-eă ă ăţ tare fric s nu r mân repetent . De ce- i spun asta? Teă ă ă ă ţ voi l muri numaidecât.ă

Ascult :ăAm început s m întâlnesc cu Ivar cel h r zit mie. Aziă ă ă ă

la Riegler, mâine la Imperial, poimâine pe o banc laă şosea, în fine, pe unde se nimerea. în timpul acestor

- 139 -

întâlniri, îl cânt ream discret cu ochii pe F t-Frumosulă ă meu, s -i fac pre ul. Jale, nu alta! La fizic, nota 3 Niciă ţ ― un punct mai mult, s-a ispr vit! Dar când începea s -iă ă turuie guri a, când îmi vorbea de planurile lui, cândţ începea s -mi in câte o prelegere despre antici,ă ţ ă medievali ori moderni, îi sim eam for a încât nu era chipţ ţ s scot o vorbuli . La intelectualitate, n-aveam încotro,ă ţă trebuia s -i pun 10. 10 şi cu 3,13. Pe din dou , 6,50,ă ă vas zic , not de trecere. Dar, dup un timp, nu-mi maiă ă ă ă p rea chiar aşa de col uros şi urât, fiindc , v zându-iă ţ ă ă mereu imperfec iunile, am ajuns s nu i le mai v d. Aşaţ ă ă c , în ceea ce priveşte mutra, i-am m rit nota: de la 3 laă ă 5. Fapt îmbucur tor este c îl acceptam integral, fară ă ă efort, sau spus cu alte cuvinte, m obişnuisem cu Domniaă Sa.

N-am s uit ce analiz subtil a f cut c r ii mele, peă ă ă ă ă ţ care zicea c a citit-o cu sufletul la gur (vorb s fie!).ă ă ă ă Atunci nu m-am mai putut st pâni şi, într-un elan deă bucurie, l-am s rutat. Nu regret defel. Dac în locul luiă ă era Quasimodo, tot aşa aş fi f cut, numai c închideamă ă ochii.

Pân aici, toate bune. Antenele mele îi cercetau fiin aă ţ far întrerupere şi rezultatul nu p rea s -mi modificeă ă ă acceptarea. într-una din zile îns , îmi propune s cin mă ă ă undeva, afar din oraş. F r s m gândesc la ceva r u, i-ă ă ă ă ă ăam spus c nu pot întârzia seara peste ora 8 şi dac ineă ă ţ atât s m hr neasc , s-o fac ceva mai devreme.ă ă ă ă ă

Ivar a fost de acord şi m-a dus în p durea Pantelimon,ă unde se afl un restaurant de lux. N-am intrat în sala ceaă mare a localului, ci într-o od i singuratic , având dreptă ţă ă mobil o mas , dou scaune, o oglind şi... un divan.ă ă ă ă

Tr geam cu coada ochiului spre divan, tot întrebându-ăm ce rost o fi având aici e doar restaurant, nicidecumă ― hotel. Nu cumva Ivar mi-a pus gând r u? Nu, nu se poate,ă sunt stupid , şi alungam temerile mele ca pe cevaă nedemn de Ivar, care e m rog... aşa şi pe dincolo...― ă

- 140 -

Şi, cu toate astea, chiar aşa a fost. A încercat s mă ă aib închipuie- i! Întâi, m-a ame it cu şampanie, apoiă ― ţ ţ cu îmbr iş ri şi s rut ri, dup care, calculând căţ ă ă ă ă ă preparativele au atins limita maxim gata a dezl n uită ă ţ atacul.

S se pr v leasc cerul pe mine!... Cum? Asta a crezută ă ă ă el despre mine? C sunt o fetişcan uşuratic şi prostu ,ă ă ă ţă cu care po i s - i satisfaci poftele? De unde o fi ajuns la oţ ă ţ astfel de concluzie? I-am dat oare s în eleag dină ţ ă comportarea mea c sunt o stric ic şi atunci s-a gândit:ă ăţ ă „De ce s-o respect, n-are sens, hai s profit m, b iatule!”ă ă ă

Tu, Fulguli o, mii de gânduri îmi alergau prin cap, nuţ ştiam ce s fac, ce s cred. Mi-ai scris c şi tu i-ai cedată ă ă iubitului, dar la voi era alt poveste, iubirea voastră ă împlinea trei ani, prin urmare, se trecuse bine, avea un stagiu serios. La noi îns , nu trecuser nici dou luni, aşaă ă ă încât lucrul mi se p rea for at, şi mai mult decât atât:ă ţ degradant!

Vezi cât de ciudat era Ivar! Când mi-a citit cartea mă ridica în slav , ca dup aceea s m coboare la nivelulă ă ă ă unei femeiuşti de strad .ă

Nu, iubitule, nu voi fi a ta decât atunci când iubirea îmi va porunci. Chiar dac m-aş m rita cu tine, f ră ă ă ă împlinirea dragostei, nu- i voi ceda în ruptul capului!ţ Prefer divor ul unei pâng riri, aşa s ştii dumneata...ţ ă ă

El n-a mai st ruit, probabil, şi-a dat seama c -şi pierdeă ă timpul, şi am plecat amândoi îmbufna i, c-o falc -n cer şiţ ă una în p mânt. Dar a doua oar , ba nu, a treia oar aă ă ă ― doua oar nu s-a întâmplat nimic, m-a dus în B neasa şiă ă tot aşa, a cerut un separeu. De ast dat , a fost extremă ă de violent, parc turbase. Dar tu ştii c un b rbat nuă ă ă poate avea o femeie, oricât ar fi el de puternic. M-am ap rat dârz, ba i-am trântit un pumn în nas de l-a podidită sângele. S se sature, p c tosul! Şi am luat-o laă ă ă s n toasa, l sându-l ca pe un caraghios. Noroc c aveamă ă ă ă ceva bani la mine, m-am urcat într-un taxi şi mân ,― ă şofer! Şoferul, v zându-m ciufulit , se uita cam chiorâşă ă ă

- 141 -

la mine, dar ce-mi p sa de el? Bine c sc pasem cu fa aă ă ă ţ curat !ă

Asta a fost! Şi cu asta, e finita la commedia! Am pus cruce acestei aventuri începute sub auspicii atât de favorabile, dar ispr vite atât de grotesc, cu un pumn înă nas! Nu mai vreau nici s -l v d, nici s aud de numele lui!ă ă ă Iar ceea ce am p it, s -mi fie înv tur de minte! Uiteăţ ă ăţă ă aşa!

Ah, am uitat s - i spun acum nu- i mai pomenesc deă ţ ― ţ el c prima dat când am fost în Pantelimon am― ă ă cunoscut un tân r chitarist. La început, nu i-am dat nicioă importan . Zic: un biet l utar, care se produce prinţă ă localuri, ca s câştige şi el un gologan. Dup ce a cântată ă câteva şansonete fran uzeşti închipuie- i, venise deţ ― ţ curând de la Paris! parc a intrat în alt piele. Tu,― ă ă Fulguşoaro, m seca la inim omul sta cu ciocârlia luiă ă ă din gur , m purta prin ceruri, navigam ca o n luc pesteă ă ă ă lume, într-atât m fascina, parole! În plus, era simpatic,ă avea ochii mari, luminoşi şi trişti trişti... Când s plece,― ă Ivar i-a întins o sut de lei. Am s rit în sus.ă ă

Merit mai mult, d -i cinci sute, chiar o mie!― ă ăŞi o mie era pu in, el îmi d ruise o lume întreag !ţ ă ăCând Ivar m-a dus a doua oar la cin , cel dintâi lucruă ă

pe care l-am f cut a fost s -l chem pe chitarist la masaă ă noastr . Ce s vezi: chelnerul ne-a spus c a murit,ă ă ă suferea de tuberculoz , s r cu ul, şi cu o zi înainte fuseseă ă ă ţ înmormântat la cimitirul spitalului! Vestea m-a zguduit ca un seism de gradul 9. Cine ar fi crezut c omul acelaă cucerise atâta teritoriu în rişoara fiin ei mele?ţă ţ

Şi asta, numai în r stimpul a dou ore de muzic !ă ă ă Doamne, ce receptiv eram, disponibilit ile meleă ăţ sufleteşti atinseser o culme rar întâlnit . A doua zi, corulă ă glasurilor din mine striga: Du-te la cimitir, fato, du-i flori, nu-l l sa singur! Am ezitat, m împotriveam, ce rost aveaă ă s -mi pierd atâtea ore pentru un necunoscut? N-a fostă chip s rezist îndemnurilor şi am plecat spre or şelulă ă mor ilor, purtând cu mine un m nunchi de crizanteme.ţ ă

- 142 -

Nu ştiam cum îl cheam , cineva de la administra ie şi-aă ţ dat seama pe cine c utam şi mi-a spus unde se află ă mormântul. Ce-i drept, l-am g sit far trud , era acoperită ă ă cu flori înc proaspete. Am pus crizantemele şi privindă crucea parc îl vedeam pe el cu bra ele desf cute, ieşită ţ ă pe jum tate din groap .ă ă

Aş mai fi stat dac nu venea o femeie, şi ea tot cu flori.ă Era so ia, iubita, chiar so ia? Am f cut calea întoars ,ţ ţ ă ă înainte de a-i citi numele scris pe cruce. La ce bun ? Pentru mine el a fost doar chitaristul.

Lui Ivar nu i-am spus c am fost la cimitir. Sunt sigură ă c ar fi râs de mine. B rba ii sunt incapabili s în eleagă ă ţ ă ţ ă asemenea gesturi care în sensibilitatea femeilor provoacă rezonan e atât de adânci...ţ

*

Via a mea curge mai departe, uşor, lin, ca o ap de şesţ ă şi far alesul aşa-zisului destin. Absen a Domniei Sale m-ă ţa obsedat pu in, ce-i drept, îns n-am umplut o doni cuţ ă ţă lacrimi oftând dup el, nu m-au b tut gânduri deă ă sinucidere. Am r mas teaf r , cu mintea întreag , aşaă ă ă ă cum am fost şi înainte. Nu-i vorb , dispre ul în care îlă ţ cufundam ori de câte ori mi-l aduceau amintirile mi-a folosit mult! Spuneam: Omul sta egoist, cu mari lacuneă sufleteşti, nu-i potrivit pentru mine. Eu am o nevoie organic de romantism, f r romantism m sufoc, mor,ă ă ă ă fiindc e al doilea aer pe care îl respir. Or, Ivar era realistă din cap pân în picioare, calculat, precis ca o maşin . Nu-ă ămi trebuie. S fie la el acolo!... Ce m-o fi blestemat înă ― sinea lui, când l-am silit s -i ofere s rmanului chitarist oă ă mie de lei, în loc de o sut , cât voia s -i dea! Bine, logicaă ă atât îi poruncise: o sut ; restul apar inea excesivului, careă ţ e de natur romantic . Ei şi? Datorit acestui fapt, ar fiă ă ă putut chitaristul s m uite vreodat , dac tr ia? Suntă ă ă ă ă sigur c nu m-a uitat nici dup ce a murit...ă ă ă

- 143 -

Desigur, Ivar e intelectual, ştie carte mult , dar asta nuă face dou cepe degerate în ochii mei. Numai calit ileă ăţ sufleteşti au pre . Or, la el, asemenea giuvaieruri caţ ― iepurii la biseric . Repet, ceea ce m legase de acest omă ă n-a fost decât atmosfera de mister creat între noi, încă ă de când ne-am cunoscut în tren. M obseda teribilă întrebarea pe care o puneam viitorului: Sunt, într-adev r,ă h r zit lui sau ba? Aşadar, nu omul, ci însuşirile lui mă ă ă ă impresionau. Acum îns , dup ruptur , eram foarteă ă ă curioas s v d ce va face, la ce tertipuri va recurge.ă ă ă Dac renun , atunci, adio visului meu de iubire, atât deă ţă jalnic eşuat pe stâncile turpitudinii.

Or, ce s-a întâmplat, tu? Ascult aici: miercureaă trecut , când s ieşim de la seminarul de estetic , şefulă ă ă de lucr ri ne-a spus c în sala Filimon are loc un examenă ă de doctorat sub preşedin ia profesorului nostru şi neţ roag s facem bine şi s asist m. Eu n-am avut de lucruă ă ă ă şi l-am întrebat cine e candidatul care-şi sus ine teza.ţ

Doctorandul Gherghel Dinu.―M mir cum de n-am ipat, auzind numele ex-iubituluiă ţ

meu. Iaca, na, surpriza surprizelor! Pentru ce a trebuit să se întâmple şi asta? Iar vrea s m încurce onor destinul?ă ă Uite aşa, îmi puneam o mie de întreb ri, ca s nu afluă ă r spunsul la niciuna. Hai, Anda Br deanu, s întoarcemă ă ă spatele capcanei! E cel mai s n tos lucru pe care aiă ă putea s -l faci. S se duc cine-o vrea! Hm, aşa ar fiă ă ă trebuit, dar nu s-a întâmplat aşa. Când am dat s ies peă uş , un coleg s-a mirat:ă

Nu mergi, Andu a?― ţ Nu. M duc acas ...― ă ă

B ie ii, auzind una ca asta, s-au coalizat împotrivaă ţ mea:

Nu se poate! F r tine nu ne ducem nici unul.― ă ăDiscu ii, zarv . Rezultatul: f r ţ ă ă ă personalitatea mea nu

c lca nimeni în sala Filimon, nici b ie i, nici fete. N-amă ă ţ avut încotro, a trebuit s cedez... Ziceam: Stau pitit peă ă undeva prin fundul s lii şi dumnealui n-are s m vad ...ă ă ă ă

- 144 -

Chiar aşa am f cut. A vorbit aproape o or despreă ă legendarul Homer, c ruia mult vreme i s-a contestată ă existen a, cic abia. În secolul al XIX-lea savan ii auţ ă ţ lansat ipoteza c ar fi doi Homer: unul creatorul ă ― Iliadei, iar cel lalt al ă ― Odiseei. Iaca, na, poftim de vezi! Ceea ce mi-a pl cut mai mult a fost c ... domnul doctorand aă ă relevat dou episoade din Iliada, primul când Hector îşi iaă r mas-bun de la so ia sa, Andromaca, înainte de a plecaă ţ la lupt , şi al doilea când b trânul rege, Priam, l-a rugată ă pe Achile s -i încredin eze leşul fiului s u, ca s -lă ţ ă ă îngroape dup datin ...ă ă

Tot timpul cât i-a turuit guri a, pomenind atâtea numeţ vestite încât m ame ise, am uitat tot r ul pe care mi-lă ţ ă f cuse, parc nu mai exista nicio neîn elegere între noi.ă ă ţ Când a terminat, examinatorii i-au strâns mâna. Dintre asisten ii din sal s-au îngr m dit mai mul i s -l felicite, aţ ă ă ă ţ ă fost chiar o mic înghesuial . Atunci m-am strecurat şi euă ă printre ei şi i-am strigat de departe:

Felicit ri, domnule doctor!― ăApoi, am luat-o la fug repede, amestecându-mă ă

printre celelalte studente, ca s -mi piard urma. Nu ştiuă ă dac m-a observat. Mai bine. Nu de alta, dar s nu creadă ă ă c sunt moart dup el, c , uite, m-a dat gata cu Sofocleă ă ă ă şi Euripide ai lui şi mai ştiu eu care... Apropo de Euripide. Odat , Ivar mi-a sporov it c el viseaz o so ie caă ă ă ă ţ Alcesta, dar eu nu ştiam ce e cu Alcesta asta şi, când am aflat c şi-a jertfit via a pentru so ca s -l scape deă ţ ţ ă moarte, l-am apostrofat pe Ahmedul meu în gând: „S ai,ă s iei, egoist sinistru ce eşti! Prefer ca tu s fii Menelau,ă ă iar eu, frumoasa Elena, bineîn eles, în bra ele lui...ţ ţ Paris!!!”

Uite-aşa! S fac bine şi s m lase-n pace!ă ă ă ăAcestea fiind zise, scumpa mea Fulgule , te pup peţ

botule cu foc (100ţ °C) rugându-te s -mi r spunzi cât maiă ă amplu şi f.f. urgent.

A ta, Anda Andaluza,

- 145 -

a c rei inimioar a sc pat nev t mat din greauaă ă ă ă ă ă încercare la care a supus-o acel neîndur tor fatum antic,ă fir-ar s fie!ă

IIAfl c am primit de la fostul proprietar al dragosteiă ă

mele, prin ul serenisim Ivar, un r vaş de dragoste. Înţ ă sfârşit, Alte a Sa a binevoit s -şi aduc aminte de umila-iţ ă ă sclav , fapt care l-a determinat s -şi aştearn pe hârtieă ă ă gândurile. P cat c princiara c p ân este cuă ă ă ăţ ă des vârşire lipsit de imagina ie. Ce crezi c mi-a scris peă ă ţ ă dou pagini mari şi late? Dou cuvinte: „Te iubesc, teă ă iubesc, te iubesc...” şi tot aşa, d -i înainte usque adă finem. Am stat, m-am gândit şi socotit e nebun sta?― ă Face pe originalul în p puşoi sau ce? Alte cuvinte deă dragoste nu mai ştie, i-a secat memoria, ce-i cu el? Ins ,ă dup o reflec ie îndelungat (48 de ore), mi-au sosită ţ ă gânduri mai bune. În definitiv, ce putea s -mi scrie? C îşiă ă cere iertare pentru nes buita-i purtare şi c m roag să ă ă ă ă nu mai fiu sup rat şi s relu m rela iile... diplomatice?ă ă ă ă ţ Mul umesc! I-aş fi r spuns pe loc: „Vezi de alta, prinţ ă ţ dezmoştenit, sunt înc destule prost nace în tagmaă ă noastr feminin ”. Scriindu-mi îns Te iubesc de 194 deă ă ă ori le-am num rat, bob cu bob m-a cam pus cu botul― ă pe labe. Dac-o fi aşa, nu de atâtea ori, ci numai o dat şiă tot înseamn ceva. Repeti ia asta infernal are, tu, darulă ţ ă convingerii. Pân la 10-15 nu crezi nimic, ridici din umeri,ă dar dup 70, nu mai po i rezista. Gata, zici, parc m-ară ţ ă iubi. De la 100 în sus, consta i: Da, da, m iubeşte, şi o iiţ ă ţ mereu aşa pân se termin num r toarea, când daiă ă ă ă verdictul: Ah, e mort-copt dup mine!ă

Am ascuns bine plicul în scrinul cu secrete şi, de ce aş min i, o bucurie tainic m-a dominat câteva zile. Ştii deţ ă unde venea? Din plic. S-a topit îns dup aceea. Într-oă ă dup -amiaz , când m întorceam de la facultate,ă ă ă doamna-maman m-a întrebat:

- 146 -

Andu a, cine-i acest medic Gherghel?― ţ Nu, doamn , i-am spus tres rind la auzul acelui― ă ă

nume complice, nu-i medic, fi i liniştit , e doctor în Dreptţ ă şi Litere. Dar ce-i cu el?

Tu trebuie s ştii mai bine. M roag s -l primesc.― ă ă ă ă Cic are s -mi comunice un lucru foarte important. Nuă ă b nuieşti despre ce ar putea fi vorba?ă

Iaca, misterul cavoului bleu. Z p citul s-a adresat onoră ă familiei! Te pomeneşti c vine s m cear de nevast !ă ă ă ă ă S r cu ul, vezi, nu poate! Iubirea l-a îmbrobodit aşa deă ă ţ tare, încât trebuie s recurg antidotul suprem:ă ă însur toareaă .

Ce s -i spun doamnei-maman? Am îndrugat laă repezeal câteva generalit i, c utând s bagatelizeză ăţ ă ă lucrurile:

Hm, l-am cunoscut la facultate. îmi face curte, se― ine scai dup mine, probabil, i-oi fi pl cut, ştiu şi eu ?!ţ ă ă

Pân acum, nu mi-ai pomenit nimic... Ai de gând s -l― ă ă iei de b rbat?ă

Oh, nu m gr besc cu m ritişul! Aş prefera s termin― ă ă ă ă facultatea... Dup aceea, vom vedea...ă

Are o situa ie bun ? E bogat?― ţ ă Nu ştiu, doamn . Nu m întreba i. Astea sunt― ă ă ţ

am nunte secundare...ăÎntr-un fel, m-a iritat demersul. De unde atâta

cutezan ? Cum adic trece la tratative peste capulţă ă ― meu? M rog, cine l-a autorizat? Nu trebuia, mai întâi, să ă m întrebe pe mine: „Uite aşa şi aşa, ce zici, s vorbescă ă cu maic -ta?” M d la o parte, ca şi când de mine n-ară ă ă depinde nimic? Doar n-am ajuns un simplu obiect? Lasă c te frig eu pe j ratic, trogloditule, s zici: Doamne, ce eă ă ă asta?

A doua zi, maman i-a f cut o bun primire, la aşa cevaă ă n-o întrece nimeni. Am fost şi eu prezent la discu ie, însă ţ ă nev zut . L sasem înadins pu in întredeschis uşa dină ă ă ţ ă dosul salonului şi, postându-m în spatele ei, am tras înă lege cu urechea. Auzeam tot ce vorbeau, parc aş fi fostă

- 147 -

de fa . N-o s - i înşir fraz cu fraz , dar, pe cât mi-amţă ă ţ ă ă dat seama, l-a cam n ucit maman cu aplombul ei deă grande-dame. Nu mai vorbesc de logic şi frază ă impecabil . El p rea un elev pric jit în fa a profesoarei.ă ă ă ţ Un elev care vrea s se însoare, m nca-l-ar to i puricii!ă ă ţ

Ascult ce a cuvântat pretendentul meu, cu fraza gataă preg tit , parc spunea lec ia:ă ă ă ţ

Stimat doamn Br deanu, îng dui i-mi s trec la― ă ă ă ă ţ ă scopul vizitei, direct, far ocol... îmi place fiicaă dumneavoastr , o iubesc... I-am spus-o şi ei. Acum, aă venit timpul s v-o spun şi dumneavoastr .ă ă

„Ar fi cazul s publici la gazet , am ad ugat eu înă ă ă gând, luând totul în zeflemea. Te pun eu cu botul pe labe!”

Îns jalnicul candidat la însur toare nu lua seama laă ă replicile mele, pentru c habar n-avea de ele şi peroraă mai departe, pornit serios pe treab :ă

V atrag respectuos aten ia, doamn Br deanu, c― ă ţ ă ă ă sunt informat asupra st rii dumneavoastr materialeă ă (min ea, nu-l informase nimeni, vrea s fac pe generosulţ ă ă în p puşoi) ca s nu ne oprim în fa a unei chestiuniă ă ţ dinainte l murite. Aşadar, n-am nici o preten ie în ceeaă ţ ce priveşte dota. (Vai, ce înduioş tor era! S mă ă ă podideasc plânsul, nu alta!)ă

Dumneata eşti bogat?...― Nu, doamn , singura mea avere e înv tura,― ă ăţă

singurul venit salariul.― M rog, ce salariu ai, dac mi-e îng duit s te întreb?― ă ă ă ă Primesc, deocamdat , 10.700 de lei lunar (Ia te uit― ă ă

cum minte, şi-a m rit la iu eal leafa cu cinci mii s -iă ţ ă ― ă fie de bine!), dar am perspective sigure s ajung profesoră universitar... (Paşte, murgule, iarb verde!) Deocamdat ,ă ă salariul meu actual ne va asigura, de bine, de r u,ă existen a. Obliga ii familiale n-am, mama mea tr ieşte laţ ţ ă ar din pensia ei, n-are nevoie de ajutorul meu. V-amţ ă

dest inuit totul în câteva cuvinte. Sunt sigur că ă domnişoara Anda are s -mi fie o so ie bun (O-ho! S aiă ţ ă ă

- 148 -

s iei!), cu care m voi în elege de minune. Mi-o da i, caă ă ţ ţ s-o fac fericit ? (Fericit ? Aoleo, minte de înghea apele,ă ă ţă l-a întrecut pe baronul Munchausen!)

Drag domnule Gherghel, cererea dumitale te― ă aşeaz într-o lumin simpatic şi pentru acest lucru teă ă ă pre uiesc. Tinerii de ast zi umbl cu limba scoas dupţ ă ă ă ă zestre. Or avea şi ei dreptate în felul lor, c ci e atât deă greu s - i câştigi existen a muncind. Nu e îns mai pu ină ţ ţ ă ţ adev rat c se complac în trând vie, vor s tr iasc de-aă ă ă ă ă ă gata din zestrea nevestei. Fiica mea nu dispune de o dotă propriu-zis . Dota ei va fi catedra menit s -i asigureă ă ă existen a, aşa cum mi-a asigurat-o şi mie. Când va aveaţ un venit fix, aşa cum ai şi dumneata, ve i putea tr iţ ă deasupra nevoilor. Dar, cu un singur salariu, m tem că ă nu o ve i scoate la cap t!ţ ă

Nu ştiu unde vre i s ajunge i!― ţ ă ţ E cât se poate de simplu! Sunt de p rere ca fiica― ă

mea s -şi termine mai întâi studiile, s capete un post în.ă ă înv mânt şi, dup asta, nimeni n-o împiedic s seăţă ă ă ă m rite. Nu mai e mult pân atunci. Opt - zece luni, poftimă ă

un an. Nu-i prea mult. Acum, cred c e cazul s-o― ă întreb m şi pe ea, ca s -mi dau seama în ce ape seă ă scald .ă

Am b tut la uş , înainte de a trimite dup mine.ă ă ă Ah, ave i musafiri? Scuza i! am bâiguit, f când pe― ţ ţ ă

fâstâcita, şi am vrut s ies.ăO actri n-ar fi jucat mai bine.ţă

Stai, Anda, nu pleca! Tocmai aveam nevoie de tine,― a intervenit doamna-maman.

Da?!―Şi m-am întors spre ea. Pe el nu l-am învrednicit nici c-

o privire. Uite-aşa, s crape de ciud . Parc nici nu era deă ă ă fa .ţă

Uite, domnul Gherghel mi-a f cut cinstea de a-mi― ă cere mâna ta. Dinspre partea mea, cu drag inim i-aşă ă da-o, dar tu eşti domnişoar mare acum, trebuie să ă hot r şti singur .ă ă ă

- 149 -

N-am nici un zor s m m rit înainte de a-mi lua― ă ă ă licen a. Şi chiar dup aceea, r mâne de v zut.ţ ă ă ă

Lovitur de teatru! Doamna-maman, deşi mai st până ă ă pe situa ie, s-a cam bâlbâit:ţ

Credeam c ... c a i... c v-a i în eles... c sunte i de― ă ă ţ ă ţ ţ ă ţ acord...

Nu, nu sunt de nici un acord.―Şi, spunând asta, am fugit din salon, l sându-i pe ceiă

doi bouche bee3! Stai, nu pleca! Ce înseamn purtarea asta?― ă

M-am întors în prip şi am ipat prin cr p tura uşii:ă ţ ă ă Nu m m rit cu acest domn!― ă ă

Dup asta, nu ştiu ce-a mai fost, n-am mai putut să ă trag cu urechea, eram prea enervat . Totuşi, curios lucru,ă el a mai r mas o jum tate de or , chiar mai mult. Ceă ă ă naiba o fi vorbit cu doamna-maman? În sfârşit, a dat Dumnezeu şi şi-a luat t lp şi a. L-am v zut ieşind înă ă ţ ă strad . Poarta noastr are clan a defect , nu prea seă ă ţ ă închide bine, şi pretendentul s-a canonit trei minute până a închis-o bine. Atâta corectitudine m-a emo ionat, numaiţ c el o folosea doar pentru lucruri, şi nu pentru oameni.ă

Doamna-maman m-a admonestat, ce-i drept, nu prea aspru. Cic , într-un salon, nu-i deloc potrivit s te por i caă ă ţ la uşa cortului (şfichiul p rea destul de ustur tor). Dacă ă ă am avut un resentiment oarecare, trebuia s -l dau înă vileag f r ostenta ie, adoptând un mod elegant. Şi aă ă ţ încheiat:

De ast dat , ai fost sub tine, Ando!― ă ă„Oho, te înşeli, am fost deasupra, scump doamn -ă ă

maman, chiar la mare altitudine!” îi replicam în sinea― mea. Dac ai şti ce odios s-a comportat cu mine această ă ipocrit bestie uman , cum a încercat s m siluiasc !ă ă ă ă ă Chiar iganii din şatr , la care te referi, cu toateţ ă instinctele lor primare, le înconjoar pe ibovnice cu maiă mult considera ie decât mi-a ar tat el mie! Şi iganiiă ţ ă ţ ştia n-au dou doctorate la activul lor!ă ă

3 Cu gura c scat (fr.)ă ă- 150 -

Dar cum puteam s -i spun toate astea ? Analizând peă îndelete situa ia, mi-am dat seama c şi eu am o parte deţ ă culp . Nu trebuia s -l felicit pentru ob inerea examenului.ă ă ţ Cine dracu m-a pus s-o fac? A fost un gest spontan, aproape necugetat. Asta i-a dat ap la moar . Ce şi-o fiă ă zis: „Aha, Ghiocela nu-i sup rat , foarte bine, purcedemă ă mai departe...”

Ba nu, am f cut bine c l-am aprins din nou. S ard înă ă ă ă propria sa flac r , pân s-o face scrum. Poate numai aşaă ă ă i-o veni mintea la cap!

În zilele şi s pt mânile urm toare, n-am mai avută ă ă linişte din pricina lui. Jupiter se dezl n uise! M urm reaă ţ ă ă ca propria-mi umbr , mereu m întâlneam cu el, fie înă ă tramvai, fie la facultate, şi oriunde m-aş fi aşteptat mai pu in s -l v d. M scotea din fire atâta perseveren . Ce-iţ ă ă ă ţă cu el, a c piat, nu mai are alt treab decât s calce peă ă ă ă urmele mele? Nu se mai duce la minister, şi-a luat concediu ca s -mi devin umbr fidel ? Unde vrea să ă ă ă ă ajung ? Crede c va putea s -şi recapete locul pe care l-aă ă ă avut în inima mea? Atâta r u! Dac - i pierzi cinstea, oă ă ţ pierzi pentru totdeauna. Asta n-o ştie înc , s r cu ul! S -lă ă ă ţ ă întrebe pe domnul Goethe, care mi-a spus-o.

Acum, s vezi ce s-a întâmplat. într-o sâmb t dup -ă ă ă ăamiaza, m-am dus s -i fac o vizit unei colege, Ameliaă ă Rubinstein, care sta la şosea, în dreptul bufetului. Plecând de la ea, hai zic s iau tramvaiul spre cas . V zând― ― ă ă ă c se afl în sta ie, am traversat în fuga strada, s -l prind.ă ă ţ ă Cum din partea opus venea un camion, m-am tras bruscă din fa a cailor şi, f când o mişcare greşit , am alunecat.ţ ă ă Cred c am alunecat din pricina umezelii, caldarâmul eraă înc ud, plouase ceva mai devreme. C derea a fost destulă ă de grav , m-am lovit cu genunchiul de borduraă trotuarului. Nu mai puteam s m ridic, rochia, ciorapii seă ă rupseser . În jurul meu s-au îngr m dit, într-o clipit ,ă ă ă ă câteva persoane gata s -mi dea ajutor. Dar nu mai eraă chip s fac un pas, o durere cumplit m suli a în glezn .ă ă ă ţ ă Ah! ce ceas r u, îmi scrântisem piciorul, cum voi ajungeă

- 151 -

acas ? Îmi venea s plâng şi, în clipa aceea, m-amă ă pomenit înşf cat de dou bra e puternice şi dus pe sus.ă ă ă ţ ă Întorc capul, s v d cine e. Dumnezeule, el, Ivar,ă ă adoratorul meu, f cuse isprava. De unde r s rise? Cumă ă ă îmi luase urma?

Mister, de o sut de ori mister!ă Nu te speria! mi-a şoptit. Nu-i nimic. Te duc la―

Urgen .ţă Nu e nevoie. N-am nimic.― Ba da, e bine s te vad un medic.― ă ă Ia un taxi.― Pentru dou sau trei sute de metri? Şi unde s -l― ă ă

g sesc?ăAproape c fugea cu mine, ca s ajungem mai repede.ă ă

Nu alerga aşa, c - i iese sufletul.― ă ţM ducea ca pe un fulg; eu m ineam de gâtul lui cu oă ă ţ

mân şi tot drumul n-am încetat s m mir de for a luiă ă ă ţ fizic .ă

N-ai obosit înc ?― ăNici un r spuns. Era cât pe-aci s -l întreb de unde şiă ă

cum a r s rit, dar la ce s -l mai nec jesc cu descusutul?ă ă ă ă Gâfâia ni el şi nu era deloc indicat un dialog. Pân laţ ă spital nu erau numai dou sute de metri, cum spunea el,ă ci mai mult, dublu sau triplu. Dar nu s-a dat învins, m-a dus ca pe un trofeu. Dac i se întâmpla lui ceea ce mi s-aă întâmplat mie, aş fi, putut s -l car în bra e atâta drum?ă ţ Hm! Hm! Vezi, Fulguşor, au şi b rba ii ceva bun: putereaă ţ fizic , pe care n-o avem noi, femeile. E drept, uneori neă ap r , alteori ne vat m . Deocamdat , în ceea ce mă ă ă ă ă ă priveşte, sim eam binefacerea for ei şi, mai mult decâtţ ţ atât, îl acoperisem pe de in torul ei cu un val deţ ă admira ie. Acest sentiment nou, proasp t, parc a ştersţ ă ă cu buretele toate gândurile rele împotriva lui, ferind rela iile noastre de unele asperit i şi resentimente.ţ ăţ

La spital am stat câteva zile, cu piciorul în gips, dar partea mai proast e c mi-au f cut o injec ie antitetanosă ă ă ţ pe care am îndurat-o foarte greu. A fost, orice s-ar spune,

- 152 -

ceva serios. Ivar venea zilnic s m vad , a venit odată ă ă ă cu doamna-maman, adic ... soacr -sa...ă ă

Când am ieşit, tot el m-a adus acas . Nu m-a r bdată ă inima şi i-am spus:

Uneori te por i ca un heruvim, alteori ca dracul gol.― ţ F -m s în eleg, ce-i cu tine? Pentru ce te-ai comportată ă ă ţ atunci ca o bestie?

Iart -m ! De-atâtea ori i-am cerut iertare. A fost o― ă ă ţ greşeal la mijloc, una foarte grav ... în elegi?ă ă ţ

Spune-mi şi mie de ce şi cum a fost cu putin ? Eu― ţă nu trebuie s ştiu?ă

Ei bine, afl c s-a l udat cineva c i-ai apar inut. De― ă ă ă ă ţ aici a pornit totul.

Cui i-am apar inut? Cine i-a b gat în cap nerozia― ţ ţ ă asta?

Un coleg de-al t u, Bob Geam nu.― ă ă ÎI cunoşti pe Bob? De unde şi pân unde?― ă Din p cate, am stat împreun pe Rozelor, în aceeaşi― ă ă

locuin .ţă N-am avut absolut nimic cu el. în elegi, absolut― ţ

nimic. Cum a îndr znit s m denigreze astfel? Ce aă ă ă câştigat cu asta?

O pereche de palme. Nu puteam s nu-l bat. C ci,― ă ă orice-ai zice, m-a durut enorm, parc a c zut cerul peă ă mine. Vezi ce urm ri poate s aib o neghioabă ă ă ă minciun ? îmi spuneam aşa: Dac Ghiocela a fost a luiă ă Bob, de ce n-ar fi şi a mea? Era logic, nu? În cele din urm , l-am silit pe Bob s -mi m rturiseasc . Î i jur pe totă ă ă ă ţ ce am mai scump c acesta-i adev rul, jur pe via aă ă ţ mamei mele...

Bine, te cred... Oh, n-oi da ochi cu trogloditul sta?― ă S vezi ce-l mai t rnuiesc!ă ă

Las -l în plata Domnului! L-am t rnuit eu destul. E― ă ă un individ al c rui contact murd reşte.ă ă

Nu ştiam ce s cred. Nu cumva e o scorneal de-a luiă ă Ivar, ca sa ias basma curat ? Cum s fi fost capabilă ă ă nerodul de Bob s mint cu atâta neruşinare? Prea-iă ă

- 153 -

cusut cu a alb ! Şi de ce s m denigreze în halulă ţă ă ă ă sta, doar nu-i f cusem niciun r u. Stai, c descurc euă ă ă ă

lucrurile, nu le las aşa. Întâmpl tor, o coleg mi-a dată ă num rul lui de telefon. Am ridicat receptorul şi, spreă norocul meu, mi-a r spuns chiar el.ă

Bob, trebuie s te v d urgent, foarte urgent. E o― ă ă chestiune important , vital , în elegi? Nu te re in maiă ă ţ ţ mult de 5 minute. Spune, te pot g si?ă

S-a mirat, tot întreba despre ce-i vorba. Dar, pe urm ,ă a acceptat s ne întâlnim la Statuia Aviatorilor,ă promi ându-mi c vine neap rat. A venit, într-adev r,ţ ă ă ă peste o jum tate de or .ă ă

Uite de ce te-am chemat. Vreau s -mi r spunzi― ă ă deschis, cavalereşte: te-ai l udat fa de Gherghel c i-ă ţă ă ţam apar inut?ţ

El s-a îng lbenit ca un cadavru.ă Bob, e o problem de via şi de moarte. Mie s -mi― ă ţă ă

spui adev rul. Nu te întreb pentru ce ai spus acest lucru,ă ci dac i-ai spus. Bag de seam , bag bine de seam ,ă ă ă ă ă Bob!

N-are sens s te mint. Da... i-am spus, recunosc...― ă Bine, atât voiam s ştiu! Adio!― ă O clip , nu pleca! N-a fost decât o glum . Era la ― ă ă Cafe

de la Paix, acolo ne-am întâlnit. Nu ştiu ce mi-a venit! Adic , voiam s -i fac o figur , s -mi bat ni el joc de el,ă ă ă ă ţ ştiindu-l prea încrezut, şi zic hai s -i mai t iem un pic― ă ă din nas. De unde s -mi treac prin minte c între voi eraă ă ă ceva serios? Altfel, cine se b ga pe fir? Z u, te rog,ă ă scuz -m , regret din suflet ceea ce s-a întâmplat.ă ă

Nu-l mai ascultam. M mir cum m-am st pânit s nu-iă ă ă cârpesc dou scatoalce. I-am întors spatele. S-a inut scaiă ţ dup mine, tot cerându-şi scuze de circumstan , într-ună ţă limbaj vulgar propriu. Noroc c tocmai trecea pe acolo ună taxi. L-am oprit şi am sc pat de el.ă

Atât voiam s ştiu. Gata, i-am acordat lui Ivară circumstan e atenuante. Adic i le acordasem maiţ ă demult, de când m purtase în bra e ca pe un pachet, caă ţ

- 154 -

s m depun la Spitalul de Urgen . F r c derea mea,ă ă ă ţă ă ă ă s-ar fi ridicat el în ochii mei ? Nu ştiu. Judecând la rece, avea, într-un fel, dreptate. Fiind degradat de Bob, cumă aveam s apar în ochii iubitului meu altfel decât o femeieă uşuric , dup care nu trebuie s alergi tocindu- iă ă ă ţ picioarele pân la genunchi ca s-o cucereşti, ci numai s-oă invi i la cin , într-un separeu undeva, la margine deţ ă Bucureşti. Ceea ce, de fapt, a şi f cut.ă

Când m-am întâlnit cu Ivar, i-am spus r spicat:ă B ie el, am revenit la sentimente mai bune, consimt― ă ţ

s devin so ia ta, deşi ceva nel murit în mine seă ţ ă împotriveşte înc . Trec peste asta, sperând că ă nel murirea se va l muri cu timpul. S ştii îns c nu-miă ă ă ă ă fac iluzii prea mari în aceast privin .ă ţă

De ce? s-a mirat el, ca şi când eram obligat s― ă ă p strez un vagon de iluzii despre distinsa lui persoan .ă ă

Pentru c nu mai cred în povestea cu „destinul”.― ă Nu se poate. Nu vezi c totuşi e pe cale de a se― ă

realiza punct cu punct? O fi, dar şi-a pierdut ineditul şi, odat cu el,― ă

farmecul. Mai trebuie s adaug c n-am încredere nici înă ă tr inicia acestei c snicii.ă ă

Te înşeli, ne iubim şi vom cuceri fericirea.― Las fericirea în pace! Nu e decât un termen de― ă

dic ionar. M-aş bucura s nu fiu nenorocit ...ţ ă ăSim eam c sunt cea mai tare, c domin situa ia, şi aşaţ ă ă ţ

era: o femeie dorit e regin . Cea de pe urm femeieă ă ă poate ajunge regin , dac o râvneşte cineva. Iat de ce,ă ă ă din capul locului, i-am pus condi ii, întâi: nu vreau sţ ă locuim în apartamentul doamnei-maman, nu-mi place să am profesoar pe cap, ca s -mi dea lec ii şi s -mi pună ă ţ ă ă note. A zis c nici nu s-a gândit la aşa ceva, chiar aă închiriat un apartament cochet pe strada General Doru, num rul nu ştiu care. Bine, se cheam c ne-am în elesă ă ă ţ pe chestiunea apartamentului, fie el chiar cochet. Al doilea: dup terminarea facult ii, s n-avem discu ii, îmiă ăţ ă ţ iau o catedr , in s avem locuri egale în c snicie, nu-miă ţ ă ă

- 155 -

place ca b rbatul s joace rolul titular, iar nevasta, un rolă ă de figura ie, adic s spun numai dou vorbe sau sţ ă ă ă ă ă duc tava pe scen . Detest suprema ia so ului. El:ă ă ţ ţ

Da, da, de acord, sigur c da.― ă Ce ne facem îns dac î i d o catedr , s zicem,― ă ă ţ ă ă ă

la... Arad? Ce s facem? Tr im prin... coresponden .― ă ă ţă

V zându-l cam contrariat de gluma mea, l-am liniştit:ă Las , nu- i face griji de pe acum, doamna-maman areă ţ destul trecere la minister ca s nu fiu azvârlit tocmai laă ă ă dracu-n praznic! Al treilea: Cu copiii, cum rezolv m? Seă admit cel mult trei, orice ar fi, b ie i, fete, n-areă ţ importan , nu atârn de noi. Dar nu chiar aşa, imediat,ţă ă ci dup trei, maximum patru ani, adic pân prindem ună ă ă pic de coaj . Bine, fie şi coaj . Al patrulea: Vom aveaă ă dormitoare separate. La punctul sta in mor iş.ă ţ ţ

Bag de seam , nu glumesc deloc. F r camer― ă ă ă ă ă separat , nu m m rit în ruptul capului. Judec -m cumă ă ă ă ă vrei: nu-mi place s fiu v zut în intimitate şi nici s v dă ă ă ă ă pe altcineva.

A acceptat şi asta. P i sigur, se putea? Şi acum, ală cincilea punct şi cel mai important: Când unul se satură de cel lalt, ce face, m rog? Fireşte, i-o spune verde: astaă ă şi asta, dragoste cu sila nu se poate, f r nici o sup rare.ă ă ă Aşadar: divor prin consim mânt mutual. La ce bunţ ţă judec i pe la tribunale, ce ne foloseşte s ne d măţ ă ă poalele peste cap în fa a lumii? Nu mai merge c ru a?ţ ă ţ Coborâm şi fiecare apuc pe drumul s u propriu...ă ă

Ivar s-a declarat de acord şi asupra acestui ultim punct. Dac -i aşa, am conchis, aşterne pe hârtie toate câte― ă

le-am pus la cale.Nu s-a împotrivit. P rea numai c se mir pu in. Când aă ă ă ţ

terminat, am citit ce a scris. Nu omisese nimic. Ba nu, uitase s pun ziua, luna şi anul: 12 august 1934.ă ă

Un pupic pe botic de la a ta Anda Andaluza, care joacă un loz mare la loteria m ritişului.ă

- 156 -

IIIFulguşoar b l ioar ,ă ă ă ăIat -m , în sfârşit, trecut doamna Gherghel înă ă ă

registrul st rii civile de la Prim ria Municipiului Bucureşti.ă ă Credeam c o s vii la nunt , aşa, ca un membru ală ă ă familiei, precum te consider, datorit prieteniei ce neă leag . în locul t u, ai trimis o telegram doldora deă ă ă felicit ri. Am fost sup rat foc, nu admit nici o scuz ! Ziciă ă ă ă c trogloditul t u e internat în spital, medicii l-au operată ă cu o zi înainte. Nu puteai s -l laşi o singur zi, cu ulcerulă ă lui duodenal? Ce, era s fac infec ie în lipsa ta? Atât, o ziă ă ţ trebuia, dup care f ceai cale întoars ... Dar acum,ă ă ă degeaba vorbim...

N-a fost o nunt ca-n poveste aşa cum, de obicei, neă ― închipuim propria noastr nunt , dar atât cât a fost mi-aă ă pl cut. Adic m-a impresionat, c m exprim mai corect.ă ă ă ă Rochia de mireas mi-am f cut-o la ă ă Chic de Paris, am dat acolo peste o croitoreas care mi-a sesizat gusturile. Tuă ştii c nu-mi plac es turile prea str vezii, aşa c amă ţ ă ă ă respins din capul locului tulul pe un furou de crep satin. Preferam o rochie simpl , care s m îmbrace total,ă ă ă pân'la gât. Aşa c m-am hot rât pentru crepe marocain,ă ă cu un corsaj strâns pe corp, ca s porneasc de la talie înă ă valuri uşoare, fine, pân la p mânt. R scroiala pe lângă ă ă ă gât, mânecile strânse pe cot, lungi pân la încheieturi.ă Croitoreasa îmi sugera un şirag de perle. Nu. Nu vreau, i-am spus. O mireas cu perle la gât o s aib parte deă ă ă lacrimi în c snicie, perlele sunt nefaste, aşa ştiu. Dară ceea ce m prindea de minune era voalul lung dină dantel fin , sus inut de coroni a de l mâi , care se l saă ă ţ ţ ă ţă ă uşor pân la talie, nu lung, cum se obişnuieşte, pentru că ă voalurile lungi trebuie s le in un b iat şi o feti , şi deă ţ ă ă ţă unde s -i g sesc? Coafura mi-am f cut-o tot simpl , p rulă ă ă ă ă lins, uşor ondulat la vârfuri, atingând umerii. Şi, bineîn eles, m nuşile din peau de Suede, atât de fine.ţ ă Eram superb , tu, z u c nu m laud!ă ă ă ă

- 157 -

Cununia religioas s-a oficiat la biserica „Sf.ă Constantin”. Am ales biserica asta, fiindc ştiam c areă ă un cor bun. Când a intonat de sus, de la balcon, Vino din Liban, mireas , m-au n p dit to i fiorii, nu mai ştiam deă ă ă ţ mine, mi se p rea c venisem chiar din Liban, zburândă ă imaterial peste Mediterana şi, când m-am trezit dină reverie, ziceam: Doamne, ce-o fi asta, vis sau realitate? Solemnitatea momentelor, ad ugat la firea mea excesivă ă de sensibil , m-a cam f cut harcea-parcea. Aveam,ă ă bineîn eles, şi clipe de luciditate. Când preotul a intonat:ţ S v înmul i i ca Iosif şi Asinetaă ă ţ ţ , mi-a venit s pufnesc deă râs, dar m-am st pânit. L-am întrebat încet pe Ivar:ă

Cine au fost ştia şi câ i copii au avut?― ă ţ Nu ştiu. Fii serioas , Ghi, mi-a f cut el semn.― ă ă

A venit mult lume, în primul rând, suratele de laă Orfeline, cu N soasa în frunte. Pe urm , colegele de laă ă facultate, care şi-au f cut apari ia anturate de un grup deă ţ b ie i, unii necunoscu i, c rora abia acum le vedeamă ţ ţ ă mutrele. M-am pomenit cu nebunii într-un autocamion înc rcat cu flori pân la refuz. Trebuie s fi devastat oă ă ă gr dina sau o flor rie, în orice caz, au cheltuit o groază ă ă de bani. Asta înc nu-i nimic, dar când s mergem laă ă local, m-au coco at şi pe mine în camion între flori. Ivarţ nu voia s se urce. Zicea: Asta-i caraghioslâc! Ne facemă de râs! Dar cine putea s -şi pun mintea cu z p ci ii? I-auă ă ă ă ţ luat câ iva pe sus, depunându-l ca pe un obiect peţ platform , lâng mine. N-a avut încotro, a început s râdă ă ă ă şi totul a ieşit bine.

Pân la salon, trebuia s str batem o bun por iune dină ă ă ă ţ bulevardul Elisabeta, trecând peste podul Elefterie. Pe parcurs, lumea c sca ochii la noi, mirându-se de acelă original cortegiu. Doi colegi au f cut câteva instantanee,ă unele foarte reuşite. Î i trimit dou , s le p strezi caţ ă ă ă suvenire şi ca amintire. Nu m sup r dac le pui în ram .ă ă ă ă

La mas am num rat peste 60 de persoane, mai to i,ă ă ţ tineri de ambele sexe. Cineva a avut o idee n struşnic .ă ă S-a apucat s adune vârsta fiec ruia dintre noi şiă ă

- 158 -

rezultatul a fost o surpriz : a ob inut 1934, adic anulă ţ ă calendaristic în vigoare. Dup cin , au început toasturile.ă ă Ah, ce poveste şi cu toasturile astea! Primul a fost vechiul cântec pe care mi-l închinaser colegii: Vivat Andaă nostra! Pe urm , s-a ridicat un coleg veteran, acela care aă vrut odat s m pip ie, pentru a se încredin a dac suntă ă ă ă ţ ă real , i-am scris eu despre aceast n zbâtie! Şi, după ţ ă ă ă cum î i spun, Urangutanul, vorbind în numele celorlal iţ ţ studen i, i s-a adresat lui Ivar aşa:ţ

V rug m, onorate ginere, a v lua angajamentul― ă ă ă public c o ve i face fericit pe frumoasa dumneavoastră ţ ă ă nevestic , colega noastr atât de drag .ă ă ă

E de la sine în eles c -mi iau acest angajament, a― ţ ă r spuns Ivar surâzând.ă

Foarte bine, dar dac se întâmpl altfel, ce-i facem?― ă ăPeste dou zeci de glasuri r spunser sacadat, într-ună ă ă

tunet formidabil: Îl u-ci-dem fa-r mi-l !― ă ă

S - i spun sincer, replica asta m-a înfiorat. Nebunii suntă ţ în stare de orice, ar putea chiar s -l omoare pe Ivar, dacă ă nu m face fericit .ă ă

Mirele, fireşte, a râs, de ast dat , cam verzui, al ii auă ă ţ zâmbit: Vai, cum o s se întâmple aşa ceva? Tinerii seă iubesc atât de mult!

Noroc c orchestra a început hora miresei, destr mândă ă atmosfera care se l sase. Mesenii s-au prins înă tradi ionala hor , afar de doamna-maman, s r cu a,ţ ă ă ă ă ţ care st tea în fruntea mesei şi privea frem tând deă ă bucurie. Apoi, a început dansul.

În afar de povestea cu angajamentul fericirii, s-a maiă întâmplat ceva care m-a pus pe gânduri. Nu ştiu, nu-mi dau seama cine şi cum mi-a trecut un bile el. Profitând deţ câteva clipe libere, i-am citit cuprinsul pe furiş, împinsă de curiozitate. Necunoscutul sau necunoscuta îmi scria: „Pentru ce i-a d ruit Dumnezeu atâta frumuse e? Ca sţ ă ţ ă fericeşti pe cine?” Am împ turit hârtia, tremurând. Voiamă s-o fac buc ele şi s-o arunc, dar n-am putut. Parc măţ ă ă

- 159 -

împiedica ceva l untric. Pân la urm , am ascuns-o înă ă ă sân.

Ah, de câte ori m-am gândit la problema asta! De câte ori nu-mi spuneam: Ce s fac cu frumuse ea mea?...ă ţ Pentru ce mi-a fost dat ? N-ar trebui s fie sursa deă ă inspira ie a unui poet pentru a crea o oper nemuritoare?ţ ă Da, aşa ar trebui, dar unde-i poetul? S alerg eu dup el?ă ă Problema p rea insolubil , de nedezlegat...ă ă

Şi, uite, pân la ivirea poetului, ap ruse Ivar. Ce suntă ă de vin ? Dar oare timpul meu se ispr vise odat cuă ă ă m ritişul? N-avea r gaz pentru surprize? Oho! înc cum!ă ă ă

Am l sat la o parte gândurile astea... Un coleg deă facultate, care urma şi canto la Conservatorul de Muzic ,ă se urcase pe estrada orchestrei şi cerea prin semne s seă fac linişte. Apoi, începu o roman foarte cunoscut şiă ţă ă sentimental :ă

De ziua nun ii tale- i scriuţ ţAcum câteva rânduri...De neînchipuit! Cânta cu atâta patos, c pâraie deă

lacrimi i se scurgeau pe obraji. Din pricina asta, nici nu a izbutit s duc roman a pân la cap t. A l sat-oă ă ţ ă ă ă neterminat şi a fugit, reluându-şi locul la mas . Se iscă ă ă un ropot delirant de aplauze. Invita ii, r scoli i, parc leţ ă ţ ă umblase cineva prin m runtaie, strigau din r sputeri: ă ă

Bravo! Bravo!―„El trebuie s fie autorul bile elului!” mi-a şoptit ună ţ

gând. Ai fi pus mâna în foc c nu greşeam. Dar ce folos?ă Mai bine n-aş fi ştiut…

Ivar s-a apropiat de mine şi mi-a spus c e timpul s neă ă retragem. Se f cuse târziu. Trenul pleca peste o or şiă ă jum tate, şi pân s -mi schimb rochia... pân s ajungemă ă ă ă ă la gar …ă

Ai în eles, cred, despre ce-i vorba: voiajul nostru desţ noces. Ivar aranjase din vreme itinerarul, procurase biletele circulare, ob inuse locuri în vagonul de dormitţ pân la Triest, unde aveam prima coborâre.ă

- 160 -

De acum încolo începe s curg o Niagar ame itoareă ă ă ţ de lucruri noi, peisaje noi, via nou . Mai întâi, ne-amţă ă dus s vizit m grotele de la Postumia, cele mai fantasticeă ă curiozit i ale Terrei. Î i pomenesc numai de ăţ ţ Grande Duomo, Sala dei Diamanti şi, mai cu seam , de ă Grotta del Paradiso, care mi-a pl cut la nebunie. Am ieşit de-acoloă uluit şi totodat moart de oboseal , deşi neă ă ă ă plimbaser m comod, cu un trenule subteran. În schimb,ă ţ Ivar a f cut scurt la mân pl tind ici 5 lire, dincoace 10,ă ă ă ă dincolo tot 5, când 5, când 10, mereu trebuia s umble laă portofel. La Vene ia n-am stat decât o zi, seara amţ petrecut-o la serenate, apoi, haidem la Ravenna. Aici, fuga la mormântul lui Dante, reculegere pioas , apoiă câteva rânduri tremurate de emo ie în registrul pus laţ dispozi ie turiştilor. A doua zi, ne-am dus cu autobuzul sţ ă vizit m vestita p dure de pini cântat de Leopardi şiă ă ă Petrarca.

La Floren a, palatelor vechi, r mase în picioare caţ ă singurele m rturii ale istoriei, so ii Gherghel au avut peă ţ lâng pl ceri şi dou mici nepl ceri. întâi, a lui Ivar. Laă ă ă ă modestul hotel Parlamento, unde tr seser m (b rbatu-ă ă ămeu alegea dup Guide bleu tot ce era mai ieftin), fuseseă anun at sosirea unui numeros grup de excursioniştiţ ă germani şi patronul ne-a rugat foarte respectuos dacă suntem de acord s ne mut m la hotelul de lux Cavour,ă ă bineîn eles cu acelaşi pre . Am admis, fireşte, şi iat -neţ ţ ă instala i într-un apartament cu baie, telefon, în fine, unţ lux exorbitant. Ivar, de bucurie, s-a trântit pe unul din cele dou paturi şi iat -l dat pe spate, cu picioarele înă ă sus, lovindu-se cu capul de t blie. Ce s-a întâmplat?ă Salteaua era de Puf, moale, moale, şi el, aşezându-se brusc, a c zut... în gol.ă

Lovitura era destul de serioas , îl durea capul, l-a durută chiar câteva zile, dar asta nu m-a împiedicat s râd caă nebuna... Doamne, nu m puteam potoli în niciun fel,ă parc era un râs isteric.ă

- 161 -

Acum, a doua nepl cere. Dup un film al lui Chaplin (Laă ă Rue Versaile), la care am râs pân mi-a venit r u (oă ă persoan în fa a noastr chiar a leşinat), ne-am dus laă ţ ă Gambrinus, prea elegantul local de noapte din pia aţ Savoia. Acolo cânta faimosul (vorb s fie!) Domenicoă ă Lamberti. Dup p rerea mea, chitaristul din Pantelimon îlă ă f cea praf, îns lumea d dea buzna. Când a cântată ă ă J'attendrai pe care, de fapt, îl lansase Tino Rossi, publicul aplauda nebuneşte far a conteni cu aclama iile. Ce-iă ţ drept, solistul p rea destul de prezentabil, avea ochiiă mari, umbroşi, p rul uşor buclat pe ceaf , iar trupulă ă sub ire, cu picioare lungi-lungi, ca o zi de post. Deţ îmbr c minte nu mai pomenesc. Tr snitul purta ună ă ă costum din catifea reiat , culoarea bronzului, şi o c maşă ă ă alb , cu gulerul înalt şi r sfrânt, şi culmea culmilor: aveaă ă cercei la urechi şi o br ar de aur masiv la mâna stâng .ăţ ă ă

Dup terminarea programului, a descins în sal , poftită ă pe la mese de c tre prieteni şi cunoscu i, în fine, plutindă ţ în admira ia general .ţ ă

Pân aici, toate bune. Când, deodat , îl v d apropiindu-ă ă ăse de masa noastr şi, dup un prealabil Permesso?ă ă adresat lui Ivar, m-a invitat la dans. Surprins de această neaşteptat solicitare, so ul meu a schi at un vag gest deă ţ ţ încuviin are. Am f cut împreun câteva tururi decente, înţ ă ă care timp cânt re ul îmi şoptea fraze galante, destul deă ţ uzuale şi, bineîn eles, de circumstan . Deşi dansaţ ţă dumnezeieşte, tipul nu m atr gea, ba chiar îmi deveniseă ă insuportabil. Prea era gomos şi, las asta, dar duhneaă oribil a parfum. Închipuie- i un b rbat mirosind a Coty!ţ ă Numai netotul de Bob Geam nu obişnuia aşa ceva. Peă urm , dup câteva zâmbete galeşe (probabil,ă ă preliminare), a început s m strâng excesiv la piept,ă ă ă parc m îmbr işa, sub pretext c danseaz . Asta încă ă ăţ ă ă ă nu-i nimic, dar pe când ne aflam în partea opus a s lii,ă ă deodat : oc! a încercat s m s rute. M-am ferită ţ ă ă ă instinctiv, întorcând capul, aşa c tentativa a eşuat, şi,ă desprinzându-m brusc din bra ele lui, i-am cârpit oă ţ

- 162 -

palm . A r mas perplex, cu gura c scat , ca un n t fle .ă ă ă ă ă ă ţ S-a produs rumoare, câteva perechi din preajm s-auă oprit în loc. Credeam ca Ivar n-a prins de veste ceea ce se întâmplase, fiindc se afla tocmai în partea cealalt aă ă s lii. Se vede îns c ne urm rise cu privirile tot timpul,ă ă ă ă aşa c numaidecât m-am pomenit cu el la fa a locuiaă ţ având o falc -n cer şi una în p mânt. Faimosul Lamberti,ă ă c rui nimeni nu-i cerea curaj, a şters-o... englezeşte,ă lipsindu-l pe Ivar de o victim celebr . S-a ales cu o por ieă ă ţ bunişoar de invective nu tocmai gra ioase. Patronul, ună ţ butoi de osânz , ne-a cerut scuze, dup care noi amă ă p r sit ostentativ localul, acompania i de toate privirile.ă ă ţ Afar , În strad , Ivar mi-a spus c tr nit: ă ă ă ă

Îmi place Italia, dar f r ... italieni.― ă ă

*

Acum î i mai povestesc ce-am p it la Roma şi cu astaţ ăţ basta. E ştiut de toat lumea c î i trebuie cel pu in două ă ţ ţ ă luni de zile ca s vezi tot ceea ce merit în Cetateaă ă Etern şi, dup aceea (cum ar spune Hans Christiană ă Andersen), po i s te distrezi. Noi am îndr znit s neţ ă ă ă distr m chiar în prima sear , dup ce am colindat 12 oreă ă ă neîntrerupt de la Forul roman la catacombele Sf. Calisto şi de la Colisseum la San Pietro în Vincoli, unde se află celebrul Moise al lui Michelangelo. În ce fel? Ne-am procurat bilete la Oper , sus, la galerie, alte locuri n-amă g sit, dar şi astea ne-au costat 50 de lire, plus programul,ă dou lire. Pe banii noştri, exact 558 de lei. Destul deă piperat, nu? Ce-i drept, acolo, la galerie, st teamă împ r teşte, cufunda i în fotolii moi de pluş, extrem deă ă ţ confortabile. Era o premier , se juca ă Giulliano de Zandonai, cu Benjamino Gigli şi (închipuie- i ce surprizţ ă pl cut !) cu compatrioata noastr , Florica Cristoforeanuă ă ă în rolurile principale. Opera n-a prea pl cut, publiculă sâsâia din când în când ca un cârd de gâscani, urm rindă partiturile, ceea ce m-a surprins, fiindc era un felă

- 163 -

civilizat de a- i manifesta dezaprobarea, în loc s arunciţ ă pe scen coji de portocale sau alte r m şi e alimentare,ă ă ă ţ aşa cum auzisem la noi în ar c procedeaz italienii. Amţ ă ă ă urm rit spectacolul un act, dou , trei... Dup aceea, îmiă ă ă amintesc ca prin vis cum evolua pe scen un baletă superb, apoi n-am mai ştiut nimic. Când am f cut ochi,ă era o bezn dens , cumplit ... Am pus voluntar mâna peă ă ă bra ul lui Ivar. Se afla lâng mine, dar nu în pat, nu, nuţ ă eram în pat, ci tot în fotolii. Ce-i asta, s-a terminat spectacolul? Noi suntem înc aici? Îngrozit , l-am trezită ă pe Ivar. Dac aş fi fost singur , cr p m de fric . El,ă ă ă ă ă buim cit, zice:ă

De ce m-ai trezit? Dar când şi-a dat seama c e tot― ă la Oper , a f cut un aaa! atât de caraghios, c nu voi uitaă ă ă nicicând exclama ia lui!ţ

Ia vezi, cât e ceasul?...―Am scos cutia şi am aprins un chibrit. Vai, dac n-am fiă

fost fum tori, ce ne f ceam? Era ora 3 f r 10.ă ă ă ă Doamne sfinte, cum ne descurc m? ― ă

Situa ia, prin neprev zutul ei, devenise de-a dreptulţ ă caraghioas . Am pufnit de râs. Ba nu, z u, nu era de râs?ă ă Bine, frate, am adormit, asta se poate întâmpla oricui, dar nu s-a îndurat nimeni s ne trezeasc la sfârşitulă ă spectacolului? Şi n-a fost nici un om din serviciul teatrului care s controleze dac n-a r mas cineva în sal ? Uite că ă ă ă ă nu... Fir-ar s fie!ă

Ce s facem? Ne-am culcat din nou pe fotoliile-pat, deă ast dat , într-o dispozi ie sufleteasc excelent , invitândă ă ţ ă ă vise muzicale s ne populeze somnul. Când ne-am trezit,ă întunericul disp ruse pe trei sferturi, cortina era ridicat ,ă ă vedeam o mişcare nedesluşit pe scen , auzeamă ă muzican ii încercându-şi instrumentele. Am coborât de laţ cucurigu, Ivar a istorisit p ania noastr cuiva întâlnit peăţ ă sc ri, chiar i-a f cut mustr ri, omul s-a mirat, a râs, aă ă ă cerut scuze, apoi ne-a condus pân la ieşire.ă

N-a fost r u, ce zici? O p anie aiurit ca asta mai rar!ă ăţ ă Peste dou zile ne întoarcem în ar ! Suntem foarteă ţ ă

- 164 -

boga i în provizii sufleteşti, cel pu in eu nu mai am undeţ ţ aşeza m car o imagine nou , pân nu le rumeg peă ă ă celelalte vechi. S-ar zice c m-am ales cu o întreagă ă bibliotec citit pe ner suflate în aceste dou s pt mâniă ă ă ă ă ă de colind prin patria lui Dante, Michelangelo şi Leonardo da Vinci.

Cu îmbr iş ri corporale şi pup turi faciale de laăţ ă ă proasp ta c s torit , ă ă ă ă

Anda Gherghel

P.S. Î i trimit al turat un album cu reproduceri dupţ ă ă tablouri celebre: I capolavori della pittura. Mi-a cerut pe el 20 de lire, librarul credea c sunt guguştiuc , dar, cumă ă aşa ceva n-am fost niciodat , m-am tocmit la sânge şi l-ăam cump rat numai cu 5 lire.ă

- 165 -

PARTEA A DOUA

Puteau fi ferici i toat via a, dar el, întâlnind oţ ă ţ fat cu avere, se desparte de cea pe care o iubeşteă

- 166 -

CAPITOLUL 1

O so ie „activ ”ţ ă

Din confesiunile lui Dinu Gherghel

În fine, iat -m însurat, ă ă altfel decât visam, de cum viseaz de obicei tinerii, ă altfel de cum aş fi vrut. Şi, pentru transpunerea în via a acestui ţă altfel, am fost nevoit să întreprind eforturi serioase, supraomeneşti. Mi se p reaă c -i destul s arunc o vorb şi gata, mi se deschidă ă ă numaidecât por ile c s toriei. He-he! N-a fost deloc aşa!ţ ă ă

În primul rând, trebuie s îndur o teribil agresiuneă ă împotriva orgoliului meu. Când o cer maic -sii de nevast ,ă ă Ghiocela îmi întoarce spatele, aruncându-mi necru tor înţă obraz: Nu, nu m m rit cu acest domn! Parc mă ă ă ă pocneşte cu o m ciuc drept în moalele capului. Nici nu-ă ămi dau seama cum şi în ce fel am plecat din casa lor. Eram mutilat, distrus mai r u decât un om care tr ieşteă ă dup ce a murit. O noapte alb trece prin mine şi eu îi ină ă ţ piept cu ochii deschişi. Ce s fac, cum s ies la liman?ă ă Prin mintea mea se plimb vijelios zeci de planuriă absurde, se m cel resc între ele şi dispar far urm .ă ă ă ă

Ah, Ghiocela, proteic fat , ambiguit ile tale ostileă ă ăţ oric rui contur sunt exasperante! Dar voi st rui pân înă ă ă pânzele albe, te voi urm ri ca propria ta umbr şi această ă ă perseveren , dincolo de grani ele firescului, te va defini,ţă ţ î i va suprima contradic iile şi doborî rezisten a fa deţ ţ ţ ţă mine.

Pentru asta, Ivar, î i trebuie timp cu carul, b iete! Ştiu!ţ ă Dar nu m uit la timp! Dac e pe-aşa, desfiin eză ă ţ

- 167 -

calendarul, plasând câmpul meu de opera ii întreţ frontierele eternit ii.ăţ

Cine-mi spusese, nu de mult, o poveste adev rat , peă ă m sura marii mele nevoi actuale? Ah, da, doamna Soranaă Lambru, colega din minister, ast zi chiriaşa s soaiceiă ă Grete. Pe când era domnişoar , un tân r func ionar deă ă ţ banc , vecin cu casa, îi f cea o curte asidu . Ea nu seă ă ă uita la el, nu-i d dea nici o aten ie. De ce? Parc o audă ţ ă spunând:

Mi-era, în elegi, nesuferit, antipatic!― ţVorbe clare, tranşante. Aşa c st ruin ele nenorocituluiă ă ţ

îndr gostit o scoteau din fire. E lesne de în eles c , înă ţ ă asemenea condi ii, Sorana s-a m ritat cu altul. Pentruţ ă oricine situa ia era limpede, definitiv . Dar nu şi pentruţ ă el. El continua s -i fac imperturbabil curte, s -iă ă ă expedieze r vaşe de dragoste etern . C s toria colegeiă ă ă ă mele, Sorana, se dovedeşte o eroare preschimbată repede în oroare. So ul ei o înşeal pe toate drumurile, oţ ă brutalizeaz , f cându-i via a un iad şi, în cele din urm , oă ă ţ ă abandoneaz . Şi tocmai când femeia se afla pe culmileă dezn dejdii, iat -l pe vajnicul suspin tor la gra iile ei,ă ă ă ţ r mas credincios timp de patru ani sentimentelor sale, că ă vine s-o consoleze şi s -i ofere numele. În zadar îşiă încearc norocul, femeia p r sit tot nu se poate lipi deă ă ă ă el. Şi, din nou, se m rit cu altcineva. De rândul acesta,ă ă c snicia merge bine, so ii se în eleg, se respect , dar,ă ţ ţ ă dup trei ani, un accident mortal curm via a celui de-ală ă ţ doilea so . Cine o ajut pe femeia lovit de nenorocire?ţ ă ă Cine îi şterge lacrimile? Cine îi mângâie durerea? Tot acel tân r, îmb trânit cu şapte ani, îns mereu îndr gostit,ă ă ă ă veşnic pe urmele ei. Acum Sorana, la cap tul încerc riloră ă sor ii, nu mai poate rezista. Capituleaz în fa a mariiţ ă ţ dovezi de iubire şi devine so ia lui. A fost un b rbat farţ ă ă cusur şi, dac adjectivul ideal n-ar p rea prea livresc, i s-ă ăar potrivi de minune. Dup 21 de ani de convie uireă ţ fericit , el moare într-un spital, operat de cancer.ă

- 168 -

Eu n-aş crede c pot dovedi atâta perseveren şi, maiă ţă ales, constan ca acel faimos Lambru. Din fericire, niciţă nu-i nevoie. Rela iile dintre mine şi Ghiocela sunt altceva,ţ au altceva la baz . o afec iune reciproc , nu unilateral .ă ţ ă ă Iar în urma accidentului de la şosea, ea se întoarce, în fine, la vechile sentimente, restabilind armonia.

La nunt , m simt copleşit de unele st ri sufleteştiă ă ă destul de ciudate. Nu-mi dau seama de ce Ghiocela mi se pare mai prejos decât este, ca şi când înainte ar fi fost pe un soclu, iar acum st direct pe p mânt. Trag cu coadaă ă ochiului spre ea, şi-i z resc fa a îmbujorat , surâzândă ţ ă fericirii. M n p deşte o ciud amestecat cu ur grea peă ă ă ă ă ă creatura asta superb şi atât de semea , pentru careă ţă trebuie s joc o carte atât de primejdioas . Îmi vine s -iă ă ă sfâşii rochia alb , str lucitoare, care-i d o nemeritată ă ă ă cur enie de heruvim.ăţ

De ce credeam pân acum c nu pot tr i far ea? Uite,ă ă ă ă acum îi apar ine şi, parc , m copleşesc toate regreteleţ ă ă c m-am însurat? Oare golul visului împlinit?ă

Un şarpe de negur urc în spiral , se opreşte în cap şiă ă ă acolo începe s se învârteasc , vâjâind surd. îmiă ă st pânesc cu greu ame eala. Simt instinctiv c ceea ceă ţ ă fac e o greşeal , dar cine mai poate s dea înapoi ?ă ă Mintal, faptul mi se p ruse simplu, lesnicios, far urm ri,ă ă ă dar acum, când îl tr iesc, îmi apare cu alte dimensiuni,ă complicat, surs de grave consecin e. Degeaba încerc s -ă ţ ămi fac curaj, reamintindu-mi de planul meu intrat în vigoare cu toat precizia. O dezn dejde absurd mă ă ă ă sufoc .ă

A fost, bineîn eles, ceva trec tor, far repercusiuni.ţ ă ă Voiajul în Italia aduce reconfortante muta ii în starea meaţ sufleteasc . Obsesiile care m fr mântaser sucomb laă ă ă ă ă grani . Fiin a mi-a devenit acum numai ochi careţă ţ înregistreaz tot ce v d, far s prelucreze materialul,ă ă ă ă c ci timpul n-ajunge, îmi trebuie ani de zile pentru asta.ă V d lucruri de necrezut, care m strivesc prin grandoareaă ă lor, pentru ca îndat dup aceea s m ridic pân laă ă ă ă ă

- 169 -

în l imi unde nicicând nu zburasem. Tr iesc, întors înă ţ ă trecut, sculpturile şi picturile marilor defunc i. Aş zice cţ ă mor ii tr iesc în aceast ar , iar cei vii zac în sicrieleţ ă ă ţ ă tragicei neputin e, pentru c niciodat nu-i vor ajunge,ţ ă ă dar...

S -i ajung ?... Dumnezeule! S -l ajungi peă ă ă Michelangelo? Dar Capela Sixtin a lui trebuie s-oă contempli în genunchi, aşa cum a f cut Papa Sixt al IV-ălea; s ajungi ă Madona lui Carlo Doici sau Sacra familie a lui Andrea del Sarto sau Ecce Homo a lui Guido Reni sau Punerea în mormânt a lui Rafael? Înşir la nimereală câteva nume din câteva sute. Aceast excursie prină minuni, la bra cu Ghiocela alt minune şi ea îmiţ ― ă ― umple via a de con inut, pân dincolo de vârf. Din pricinaţ ţ ă acestui plin excesiv mi se pare curios c ni s-au întâmplată şi unele lucruri strict omeneşti, ca, de pild , ascensiuneaă acelui insolent cânt re de muzic lejer de la Floren aă ţ ă ă ţ împotriva Ghiocelei şi caraghioasa p anie de la Oper ...ăţ ă Trec îns peste aceste fapte nesemnificative.ă

Când ne întoarcem în ar , c snicia noastr îşi continuţ ă ă ă ă drumul. Am v zut multe c snicii, îns niciuna nu-iă ă ă seam n . Ghiocela i-a imprimat o traiectorie sinuoas ,ă ă ă neprev zut , cu surprize care o hr nesc copios. Ea îns şiă ă ă ă constituie o surpriz pentru mine, fiindc în fiecare ziă ă apare ca fiind alta, cu însuşiri noi. Sunt sigur c nu există ă pe p mânt o so ie cu care b rbatul trebuie s seă ţ ă ă r zboiasc cel pu in o or pentru a-i smulge o s rutare.ă ă ţ ă ă La început, împotrivirile ei, chiar fiind suple şi gra ioase,ţ m scoteau din min i, dar dup inevitabila capitulare, îmiă ţ ă p rea bine, cuplul nostru înregistra temperaturi înalte,ă aşa c randamentul volupt ii era de zece ori mai ridicată ăţ datorit acestor preliminarii.ă

Deşi proasp t c s torit , deci far experien înă ă ă ă ă ţă materie, Ghiocela dovedeşte un instinct sigur de femeie care îi conduce via a sexual . Nu mai vorbesc deţ ă imagina ie!... Toate capriciile ei sunt rodul acesteiţ

- 170 -

imagina ii far frâu, care, de fapt, îi sus in şi-i îmbog escţ ă ţ ăţ ingenuitatea.

Nu uit cât oi tr i ce mi-a f cut zilele trecute, adic după ă ă ă o sut de ani de c snicie, şi nu greşesc când spun aşa,ă ă fiindc mi se pare c sunt însurat cu ea de când lumea.ă ă Ajung acas vesel, bine dispus, fredonând o şansonet laă ă mod . Intru în sufragerie şi o strig pe Ghiocela, ca s -iă ă dau de ştire c am sosit. Ea trebuie s r spund Cu-cu!ă ă ă ă Oriunde s-ar afla (aşa e conven ia), îns , de data asta,ţ ă tace chitic. Deschid uşa dormitorului ei (avem dormitoare separate). Nu e nici acolo. M duc la buc t rie. Lina îmiă ă ă spune c doamna a ieşit în oraş. În oraş? Unde a spus că ă se duce? Buc t reasa nu ştie. Nici n-a l sat vorb când seă ă ă ă întoarce? Nu l sase. M întorc în sufragerie, camă ă nedumerit. De obicei, când pleac pe neaşteptate, îmiă las vorb unde se duce şi când se întoarce. Acum fiindă ă ― vremea prânzului, renun la mas ori, poate, m nânc laţă ă ă ă maic -sa. Nu ştiu ce s fac: s-o mai aştept poate d ună ă ― ă telefon... În timp ce m plimb încordat prin sufragerie şiă fumez, trecând prin dreptul comodei, v d un plic albă rezemat de o vaz cu flori. Pe el st scris: Pentru Ivar. Na!ă ă O scrisoric pentru mine? Ce-o mai fi şi asta? De ce s-aă apucat s -mi scrie? Simt c e la mijloc ceva deosebit,ă ă dac ea s-a v zut nevoit s recurg la coresponden .ă ă ă ă ă ţă Neliniştit desfac plicul şi citesc... Dumnezeule! A plecat pentru totdeauna! Iubeşte pe altcineva şi n-avea cum să fac altfel. M roag s-o iert, s nu fiu sup rat pe ea. S-ară ă ă ă ă putea s suf r pu in, dar, cu timpul, o voi uita. Şiă ă ţ sfârşeşte rugându-m s -i p strez o amintire frumoas .ă ă ă ă

Sunt n uc de-a binelea... Nu reuşesc s în eleg ce s-aă ă ţ petrecut. Când a avut timp Ghiocela s fac o pasiuneă ă atât de puternic , încât s calce în picioare leg turaă ă ă noastr ? Dar, în sfârşit, orice îmi vine fulger tor în minte:ă ă „Ah, trebuie s fie vorba de individul care-i trimitea flori...ă Şi, uite, a izbutit s mi-o fure, tic losul... profitând deă ă lipsa mea, de condamnabila mea lips de vigilen . Aşa-ă ţămi trebuie! Prea m-am încrezut în mine, teribilul cuceritor

- 171 -

de inimi! N-oi da ochii cu rivalul care mi-a f cut festa? Nu-ăi cr p capul? Bine, bine, vom vedea!”ă

Spumeg de revolt . Aş d râma biserica „Sf. Petru”,ă ă dac mi-ar cere-o Ghiocela ca pre al întoarcerii. Da' nu,ă ţ nu-i vrednic de atâta jertfa. E la fel cu celelalte, toateă femeile sunt o ap şi un p mânt. Dau buzna în buc t rie,ă ă ă ă turbat de ciud . Lina trebuie s îndure torentul de mânieă ă cu care o acop r:ă

Unde erai când a ieşit coni a?― ţ Aici, unde s fiu?― ă N-ai v zut-o plecând cu bagaj? Cine i-a dus― ă

geamantanul? Care geamantan? N-am v zut nimic.― ă Ia vino cu mine!―

O iau de mân şi o duc în dormitor. Cotrob i prină ă garderoburi, în scrin, pretutindeni.

Nu vezi ? Şi-a luat rochiile, tot ce avea. N-a mai― r mas nimic.ă

Asta nu-i de-a bun , se v ic reşte slujnica.― ă ă ă Nu cumva Gheorghe i-a dus lucrurile?― Doamne, iart -m ! B rbatu-meu e la serviciu...― ă ă ă Ieşi afar , netoato!― ă Da' ce- i f cui, conaşule, de- i c şun pe mine?― ţ ă ţ ă ă

Slujnica fuge îngrozit , morm ind vorbe neîn elese, şiă ă ţ se închide în buc t rie. R mas singur, gândurile negreă ă ă m invadeaz mai aprig. Sunt prea multe şi prea diverse,ă ă ca s pot încropi o hot râre întreag . Simt c oă ă ă ă nenorocire de propor ii incalculabile s-a ab tut asupraţ ă capului meu, pocnindu-m din umbr , pe nepus mas .ă ă ă ă Într-un timp, profitând de un r gaz al tensiunii, parc îmiă ă vin gânduri mai bune.

În definitiv, tot aveam inten ia s-o las. De ce, atunci,ţ îmi fac atâta sânge r u c a plecat? Ar fi cazul s -iă ă ă mul umesc pentru c m scutise de multele şi greleleţ ă ă nepl ceri ale desp r irii, lucrase, cu alte cuvine, înă ă ţ favoarea mea.

- 172 -

Cu toate acestea, ra ionamentul nu m satisface,ţ ă con ine lacune peste care nu pot trece uşor. De ce?ţ Pentru c actul Ghiocelei s-a produs pe neaşteptate,ă g sindu-m nepreg tit sufleteşte. Ceasul desp r irii,ă ă ă ă ţ gândit de mine, nu b tuse, ea îmi era înc necesar , şiă ă ă cum s nu fie, când c snicia noastr mai avea deă ă ă str b tut o bun distan pân s apuce pe linie moart ?ă ă ă ţă ă ă ă În plus, ini iativa o luase ea, nicidecum eu şi asta mi seţ ― pare esen ial.ţ

Prin asociere de idei, îmi vine în minte cazul arhitectului Romaşcanu, un b rbat valoros, la apogeulă carierei sale, cunoscut în toat ara. El sufer o tragedieă ţ ă familial , so ia îl p r seşte şi se m rit cu altul. Lovitura eă ţ ă ă ă ă prea mare, n-o poate îndura. Şi acest om, nemaig sindă resurse de a-şi reface via a, se hot r şte s se omoare.ţ ă ă ă Dup ce scrie inevitabila scrisoare de r mas-bun, ia armaă ă ucigaş şi o îndreapt spre tâmpl . Câteva clipe deă ă ă ezitare înainte de a ap sa pe tr gaci. Timp suficient ca să ă ă aud un zgomot suspect în semiobscuritatea vasteiă înc peri unde se afla. Şi deodat se ivesc doi ho i careă ă ţ p trunseser în locuin a sa, ca s -l jefuiasc . Arhitectulă ă ţ ă ă trage în ei, tâlharii trag în el. Şi trei oameni se pr buşescă pe podele înotând în sânge. Alarm la miezul nop ii.ă ţ Arhitectul e transportat la Spitalul de Urgen şi, în urmaţă îngrijirilor medicale, scap cu via . Ho ii, r ni i mortal,ă ţă ţ ă ţ sucomb amândoi.ă

Întrebare: Arhitectul, dac avea de gând s se sinucid ,ă ă ă de ce nu s-a l sat r pus de gloan ele bandi ilor, ci,ă ă ţ ţ dimpotriv , a reac ionat? II mai interesa oare ideeaă ţ jafului?

R spuns: El nu admitea s -şi curme zilele decât dină ă voin a lui, implicit cu mâna-i proprie. Dac întâmplarea aţ ă orânduit un atac banditesc n-avea încotro: trebuia s seă apere. Şi-a ap rat via a şi averea... Norocul s u a fostă ţ ă imens: lupta pe care a dus-o ca s -şi recapete s n tateaă ă ă i-a dezv luit valoarea incomensurabil a vie ii şi, aflândă ă ţ ―

- 173 -

acest pre , gândul de a o suprima l-a p r sit, ca s nu-iţ ă ă ă mai revin niciodat .ă ă

Aşijderi arhitectului, vreau s m despart eu deă ă Ghiocela, nu s se despart ea de mine. Suport divor ulă ă ţ de aceast femeie, dar trebuie s porneasc de la mine. ă ă ă

M precipit spre telefon. Vreau s vorbesc cu doamna-ă ămaman Br deanu, deşi sunt aproape sigur c nu e acolo.ă ă N-ar avea ce s caute acolo. Telefonul sun mereu în gol.ă ă Nu r spunde nimeni. Mai bine c n-am g sit-o pe soacr -ă ă ă ămea, devenit fost . Încerc s le telefonez naşilor,ă ă ă profesorului Gheorghiu. Poate, el s ştie ceva despreă planurile finei sale, deşi nu prea e de crezut aşa ceva.

Alo, alo... Casa Gheorghiu? Cine-i, naşu'?―Am nimerit aiurea. F cusem greşit num rul. Deodat ,ă ă ă

tresar ca fript. Parc a âşnit o voce. De unde se audeă ţ râsul acesta de cristal care mi-e atât de familiar? Las receptorul în plata Domnului şi alerg n uc prin od i,ă ă numai ochi şi urechi.

În sfârşit, Ghiocela iese din ascunz toare şi-mi spargeă timpanul cu o explozie de râsete. Râde nefiresc, vulcanic, cum înc n-am auzit pe cineva râzând.ă

M uit la ea prostit, neştiind ce s cred.ă ă Vas zic , erai acas ? De ce m-ai f cut s fierb în― ă ă ă ă ă

halul sta?ăAlt cascad de râs. Nu ştie altceva decât s râd , să ă ă ă ă

râd homeric.ă Eşti un monstru apocaliptic! îi strig scos din â âni de― ţ ţ

comportarea ei. Orice lucru are o limit peste care nu seă poate trece. Glume de-astea nu se fac. Dac ai şti ce clipeă de panic am tr it, ce avalanş de gânduri m-aă ă ă fr mântat...ă

Sunt gata s-o târnuiesc, s -i trag o sfânt de b taie, peă ă ă care s-o in minte câte zile o tr i. Doar n-am ajuns calulţ ă ă ei de b taie. Nu ştiu ce m împiedic s-o fac. Mă ă ă ă st pânesc anevoie, cu un efort vizibil.ă

- 174 -

Ghiocela, cu inteligen a ei ascu it , sesizeazţ ţ ă ă numaidecât lupta mea cu mine şi, cu un voit accent matern, amestecat cu dr g l şenia-i de totdeauna, zice:ă ă ă

Oooo! S-a burzuluit micu ul! Ce vin am eu dac― ţ ă ă b ie elul e cam prostu din n scare şi nu în elege?ă ţ ţ ă ţ

― Ce s în eleg? O tâmpenie ca asta pe care ai regizat-ă ţo cu popoul? î i dai seama ce sperietur am tras, câtţ ă sânge r u mi-am f cut? M rog, pentru ce toate astea?ă ă ă

S r cu ul de tine, ai suferit mult?― ă ă ţ Haide, ispr veşte! Eşti cruzimea în carne şi oase!― ă Dar şi tu, dac nu erai uituc sut -n sut sau, s― ă ă ă ă

zicem, ni eluş perspicace, i-ai fi dat seama c ...ţ ţ ă Ce s -mi dau seama? Spune, ce?― ă C ast zi e 1 aprilie, guguştiucule!― ă ă

Sar în sus de un metru. Ia te uit , dr cie! Adev rat,ă ă ă este 1 aprilie, ziua p c lelilor. Şi o fiin -enigm caă ă ţă ă Ghiocela, în stare de toate tr sn ile, nu putea s -iă ă ă întoarc spatele, l sându-i trecerea alb , la noi în cas .ă ă ă ă De aceea mi-a jucat festa asta de pomin care m-a întorsă pe dos. Cât fr mântare, ce gânduri negre, ceă ă dezn dejde! Şi toate astea cl dite pe-o temelie în vânt!ă ă Cum naiba sc pasem din vedere tradi ionala aniversare aă ţ glumelor? Ptiu, cap sec! Ghiocela îmi spune:

S zicem c nu i-ai adus aminte ce zi e azi. Dar― ă ă ţ citind rândurile mele, trebuia s - i dai seama deă ţ p c leal : numai c pentru asta se cere un pic deă ă ă ă deştept ciune.ă

Stai! Nu în eleg! Ce vrei s spui?― ţ ă Ia ridic scrisoarea, şi-mi arat cu degetul, negru pe― ă ă

alb, un acrostih de care habar n-avusesem. Vezi ce semnifica ie au ini ialele fiec rui rând?― ţ ţ ă

Zgâieşte ochii bine.M uit cu aten ie şi reconstitui: Prostule, asta e fars .ă ţ ă

Brusc înveselit, strig: Bun ! Straşnic ! Recunosc c sunt prost... cu― ă ă ă

diplom .ă Cu dou ! completeaz ea cu belşug ironic.― ă ă

- 175 -

Asta e teribil , pe legea mea! Dracul gol! Nimeni n-oă întrece în n scociri, în ingenuitate, în nimic!ă

Invadat de o bucurie n valnic , izbucnesc şi eu în râs.ă ă Râdem amândoi, ne îmbr iş m, ne s rut m. Sup rareaăţ ă ă ă ă s-a dus pe apa sâmbetei.

N-am s uit niciodat ziua asta!― ă ăEa, cu aplomb:

Crezi c am urm rit altceva?― ă ăŞtiu... Ştiam...

- 176 -

CAPITOLUL 2

„Profesia de so ie”ţ

Din coresponden a Andei Gherghelţ

IScumpi a mea,ţDup întoarcerea din Italia, m simt mult sporit , cu ună ă ă

bagaj sufletesc şi intelectual considerabil m rit. Mi-amă mobilat capul sta cât o t rt cu cu atâtea lucruri deă ă ă ţă pre , încât stau şi m mir unde naiba or fi înc put. Acumţ ă ă m bat gândurile s colind şi pe alte meridiane, înă ă special, m atrage mirajul Asiei. Dragul meu Andersen,ă autorul Micii sirene, n-a avut parte s înve e la şcoal , eraă ţ ă s rac lipit, îns , dup aceea, voiajând toat via a, s-ară ă ă ă ţ zice c a absolvit cel pu in cinci facult i laolalt .ă ţ ăţ ă

Dar mai bine s las c l toriile în spinarea viitorului.ă ă ă Pân atunci, afl c ne-am instalat în strada Generală ă ă Doru, într-un apartament modest, la etajul doi. Mobila am ales-o dup gustul meu şi mi-am aranjat un interioră cochet, cu dou dormitoare, unul pentru M ria Sa, cel laltă ă ă pentru M ria Mea, apoi un hol care ne serveşte caă sufragerie şi unde primim (vorb s fie, c deocamdată ă ă ă nu ne vine nimeni în cas ). Partea proast e c n-avemă ă ă tablouri, nici covoare de pre . Trebuie s ne mul umim şiţ ă ţ cu atât, mai târziu, vom vedea.

Am angajat-o pe Lina, care a fost la noi, la Orfeline, g teşte clasa întâi, e vrednic şi cinstit şi, în plus, ine laă ă ă ţ mine. Eu n-aş fi avut timp s v d de grijile casei, trebuieă ă s înv pe rupte, acum am început s lucrez la teza deă ăţ ă

- 177 -

licen : ţă „Teatrul lui I.L. Caragiale”. În plus, sunt nevoită s m ocup, bineîn eles, şi de Ivar. Poate, ai s ridici dină ă ţ ă umeri, nedumerit : ce-o mai fi şi asta, s te ocupi deă ă b rbat?! Oho, e lucru mare, scumpo, într-o c snicie astaă ă înseamn totul, rol neîn eles, dup concep ia mea. So ulă ţ ă ţ ţ nu-i bine s fie l sat în voia întâmpl rii, s duc o viaă ă ă ă ă ţă obişnuit , aceeaşi în fiecare zi, pentru c se plictiseşte,ă ă s r cu ul, caut ceva nou şi atât îi trebuie, s-o ia razna.ă ă ţ ă Nu, nu, fug de stereotipie, nu-mi plac clişeele. Şi atunci, cum procedez? Foarte simplu: m amuz cu Ivar n scocindă ă situa ii fel şi chip, chiar dac , uneori, joc teatru în toatţ ă ă puterea cuvântului. Un exemplu. Cu complicitatea Linei, îmi trimiteam mie îns mi flori regulat, la dou -trei zile.ă ă Ivar întreba mereu:

De unde sunt florile astea?―Ridic din umeri.

Nu ştiu cine mi le-a trimis.―El se duce glon la slujnic .ţ ă

Lino, cine a adus buchetul?― Un comisionar, conaşule!― Pentru cine?― A spus c pentru doamna.― ă

De fapt, Lina le cump rase cu banii mei. Ivar, podidită de b nuieli, m descosea insistent:ă ă

Cine î i trimite flori?― ţ Habar n-am, nu-l cunosc!― Nici nu b nuieşti?― ă Nu, nimeni nu mi-a dat s în eleg c m place!― ă ţ ă ă

A fiert un timp mocnit în sine. L-am l sat s fiarb , aşaă ă ă e bine, s şad mereu în tensiune, preocupat numai deă ă persoana mea, alte gânduri n-are voie s aib !ă ă

Alt dat , când s-a întors de la serviciu, a dat cu nasulă ă de un superb buchet de garoafe.

Iar ai primit flori?― Iar! i-am spus ridicând nep s toare din umeri.― ă ă

S-a f cut roşu, chiar mai roşu decât garoafele.ă

- 178 -

Nu se mai ispr veşte odat povestea asta? Alalt ieri― ă ă ă narcise, ieri crizanteme, azi garoafe. Cuprins de mânie, le-a azvârlit cât acolo.

Ce i-a venit? l-am admonestat. E o r zbunare― ţ ă stupid . De ce sunt de vin bietele flori?ă ă

Ah, uite un plic! Era ascuns printre garoafe. N-ai― observat.

Nu, n-am observat.―_ Vas zic , a început coresponden a. Trebuie c -i ună ă ţ ă

r vaş de dragoste.ă ― Eşti nebun ? Ce r vaş? D -mi-l, te rog, s v d ceă ă ă ă

scrie. Pardon! întâi cenzura masculin .― ă

A citit stupefiat:En vain le jour succède au jourIls glissent laissant de traceDans mon âme ne t'effaceO, dernier songe de l'amour.

Mi se pare c -i o strof din Verlaine, am f cut eu pe― ă ă ă proasta.

Ba e din La Martine toat ziua. Vrea s te― ă ă cucereasc cu creierul altuia. Sistem Cyrano de Bergerac.ă Ascult , cine e individul acesta care nu se astâmp r ?ă ă ă

― Habar n-am. O fi tân r sau b trân, frumos sau urât,ă ă bogat sau s rac? Chiar aşa?ă

N-oi pune mâna pe el? Ii sucesc gâtul ca la un pui de― g in !ă ă

Brr! M însp imân i, Othello!― ă ă ţ Vorbesc foarte serios, s ştii.― ă De acum înainte, am s in foarte strict socoteala― ă ţ

batistelor. Vom vedea, Desdemona, dac , pân la urm , ai s― ă ă ă ă

ieşi basma curat . În orice caz, lucrurile nu mai potă continua aşa, în elegi? Aşa se suceşte capul unei femeiţ m ritate.ă

Nu- i fie fric , Ivar. Nu m impresioneaz deloc― ţ ă ă ă faptul c un nabab risipeşte banii pe flori.ă

- 179 -

Fa a i s-a luminat de bucurie.ţ Pentru r spunsul sta meri i o s rutare...― ă ă ţ ă

M-a cuprins cu bra ele şi-mi c uta gura. Dar eu, fluid ,ţ ă ă am lunecat din înl n uire...ă ţ

― A, nu!Asta nu! ― Nu m laşi s te s rut? De ce? a bâlbâit el.ă ă ă Pentru c ... te ur sc!― ă ă Dar ce i-am f cut?― ţ ă ― Un r u mare, aici, şi i-am ar tat cu mâna în dreptulă ă

inimii, Unde, chipurile, se afl rana de care e vorba.ăProbabil c am rostit fraza destul de dr g laş, încât luiă ă ă

Ivar i-au pierit gândurile negre. A devenit vesel, exuberant şi, ca de obicei p timaş.ă

Vreau s te s rut.― ă ă Uite acolo un cui! i-am r spuns ar tându-i cu degetul― ă ă

un cui veritabil b tut în perete.ăIvar n-a în eles aluzia. Am completat:ţ

...Ca s - i pui pofta.― ă ţ Aşa ? Poftim, şi s-a repezit s scoat cuiul.― ă ă Degeaba, a r mas cuierul...― ă Afar cu el! şi scoate şi cuierul în antreu. Acum, s― ă ă

vedem ce-ai s mai scorneşti.ă Priveşte colo sus, cârligul...― Aşa i-e povestea? Am s - i smulg barbar s rutarea.― ţ ă ţ ă Învechitule, a trecut vremea n v lirilor barbare!― ă ă

M-a prins din nou, dar şi de ast dat i-am lunecat dină ă mâini. S-a oprit, mânios, ca s m admonesteze:ă ă

Pentru o s rutare faci atâta caz?― ă De ce nu? O s rutare, domnul meu, cost , uneori,― ă ă

via a. N-a i ştiut înc ?ţ ţ ă Atârn de aceea pe care vrei s-o s ru i?― ă ă ţ Eu cred tocmai contrariul.―

Încol it, Ivar n-a mai g sit ce s spun :ţ ă ă ă Ghi, m sup r dac nu ispr veşti...― ă ă ă ă Prostule, cu toate astea, e amuzant. Mai bine ai―

încerca s m prinzi. N-am nici o stim pentru b rbatulă ă ă ă care nu ştie s pun mâna pe o femeie...ă ă

- 180 -

Argumentul a fost conving tor. Ivar, înfierbântat, aă încercat din nou s m prind . N-a fost uşor. Fugeam dină ă ă calea lui, m ascundeam dup mobile, îi puneam dinainteă ă tot felul de obstacole, sco ând ipete când era gata s fiuţ ţ ă încol it . Era timpul s curm joaca împins dincolo deţ ă ă ă limite. M-am l sat prins , dându-i iluzia c lui i seă ă ă datoreaz . Înving torul, exultând de satisfac ie, mi-aă ă ţ r sturnat capul. Dou ventuze mi-au pecetluit gura.ă ă

Parc era vorba de o singur s rutare!― ă ă ă Aşa se dubleaz pre ul unui lucru dup care alergi― ă ţ ă

atât. ― Prostu ule, nu-mi place s - i r mân datoare. ţ ă ţ ă

Spunându-i asta, l-am s rutat s -i ajung pe termen deă ă ă o s pt mân . Cred c l-am dat gata, respira greu, gata să ă ă ă ă se în buşe.ă

Da, da, chiar asta voiam. M obsedeaz mereu gândulă ă de a-l înc tuşa prin vraja dragostei, fiindc m tem s nuă ă ă ă se sature prea repede de mine. Dac m-aş oferiă b rbatului meu la cerere, far preliminariile meleă ă ocrotitoare, aş culege curând roadele sa iet ii. Ce vrei,ţ ăţ am început s devin femeie.ă

Dar preocup rile mele nu se m rginesc numai laă ă sexualitate. C snicia are o suprafa vast , care trebuieă ţă ă acoperit de inedit, pentru a fugi de monotoniaă exasperant în stare s ne pietrifice pe amândoi.ă ă

Or, hazardul nu ne umple via a cu fapte mereuţ proaspete şi noi. Şi atunci, trebuie s -mi pun mintea laă contribu ie, s le n scocesc mai întâi, şi apoi s le provoc.ţ ă ă ă

Ce-am f cut o dat ? I-am propus lui Ivar s neă ă ă îmbr c m în haine de servitori şi s petrecem o dup -ă ă ă ăamiaz în Cişmigiu, unde se întâlneşte, de obicei,ă duminica, servitorimea din oraş. Nici n-a vrut s aud .ă ă Zice: „Asta-i o aiureal !”. Nu m-am dat b tut , pân nu l-ă ă ă ăam convins. M-am îmbr cat într-o fust de stamb aă ă ă Linei, pe cap mi-am pus un tulpan, iar în picioare nişte ghete, ce-i drept, cam l rgu e, când mergeam f ceauă ţ ă şleap, şleap, dar asta îmi provoca un râs nebun. Pe el l-

- 181 -

am înveşmântat în nişte haine ardeleneşti ale b rbatuluiă Linei, cu o p l riu care-i venea pe vârful capului.ă ă ţă

Doamne, ce-am râs. În via a mea n-am râs cu atâtaţ poft ca în duminica aceea. Parc eram doi nebuniă ă sc pa i de la balamuc, lumea se uita dup noi, mirat , nuă ţ ă ă din pricina îmbr c min ii, ci pentru c nu mai conteneamă ă ţ ă cu râsul.

Singura grij a lui Ivar, c ruia-i înnora uneori fa a, eraă ă ţ s nu se întâlneasc cu cineva cunoscut. Şi tot s-aă ă întâlnit, pentru c aşa-i, de ce i-e fiic nu scapi. Ne-aă ţ ă v zut tocmai nefericitul de Bob, pe când urcam în Ştirbeiă Vod . Ne-am f cut c nu-l cunoaştem, el a r mas pe locă ă ă ă fâstâcit, nu-i venea a crede c suntem noi şi, pân s seă ă ă dezmeticeasc , am disp rut dup col ul str zii.ă ă ă ţ ă

Alt dat , ce-am f cut? Citeşte s te cruceşti.ă ă ă ― ă Plecasem la cinema, pe Calea Grivi ei, s vedem oţ ă comedie cu Stan şi Bran.

Tramvaiul era supraaglomerat şi n-am reuşit să coborâm decât la sta ia urm toare, adic la Gara deţ ă ă Nord.

Ivar, i-am spus, renun m la film, hai mai bine la...― ţă Ploieşti.

Ce s c ut m acolo?― ă ă ă Aş vrea s mânc m o friptur la Berbec!― ă ă ă Eşti nebun ?― ă Sunt, da, nebun . Şi vreau s fii şi tu nebun ca mine,― ă ă

s fim doi nebuni, care se iubesc la nebunie...ăFraza asta, debitat la modul pasional, l-a convins. Ne-ă

am dus în gar . Culmea culmilor: un accelerat plecaă peste o jum tate de or în direc ia Ploieşti. Ne-amă ă ţ osp tat împ r teşte la restaurantul Berbec, am b ut şiă ă ă ă unul, şi altul cam multişor, încât ne grizaser m, amă dansat, foarte veseli şi bine dispuşi. A doua zi era duminic . Dup -amiaz ne-am întors în Bucureşti şi amă ă ă v zut filmul dragilor mei comici, c rora, dac aş fiă ă ă sculptori , le-aş face câte o statuie în toate metropoleleţă lumii.

- 182 -

Et tout est bien qui finit bien4, cum ar zice Shakespeare în limba confratelui s u, Moliere.ă

IIS - i spun drept, m scoate pur şi simplu din fireă ţ ă

uniformitatea cu cenuşiul ei exasperant. Am impresia că din cauza ei via a curge pe lâng mine, f r s-o tr iesc.ţ ă ă ă ă De aceea m str duiesc din r sputeri s deosebesc zilele,ă ă ă ă ca s nu mai semene una cu alta. Fiindc orice zi este oă ă existen în mic şi, dac ar fi dup mine, n-aş m suraţă ă ă ă via a noastr în ani, ci în zile. Prefer, din când în când,ţ ă câte un necaz sau chiar o micu nenorocire, decât oţă fericire continu , care devine, pân la urm , plicticoas .ă ă ă ă Cred c e destul de greu s realizezi un asemenea stil deă ă via , dar simt c sunt obligat fa de mine, fiin a mi-oţă ă ă ţă ţ cere imperios, pentru c se vrea ap rat , ine s calce peă ă ă ţ ă p mânt cât mai s n tos... Moartea, când vine, nu teă ă ă întreab dac i-ai trait bine via a. Indiferent dac ai tr it-ă ă ţ ţ ă ăo bine sau r u, pu in sau nu cu rost sau far rost, trebuieă ţ ă s-o p r seşti. Şi acest act ireversibil e cea maiă ă formidabil groz vie a existen ei noastre.ă ă ţ

În elegi acum tu, Fulguşor mic pentru ce m luptţ ― ― ă cu toate urmele imagina iei s n scocesc amelior rile deţ ă ă ă care am nevoie? Nu fac asta numai ca s -mi p streză ă b rbatul, legându-l de mine cu lan uri nev zute, ci şiă ţ ă pentru propria mea persoan sau, mai bine zis, şi pentruă unul, şi pentru cel lalt, realizând astfel „perechea”, ca înă concep ia vechilor indieni.ţ

Fiindc am adus vorba de acest subiect gingaş, câtevaă nedumeriri. Nu ştiu ce se întâmpl cu alte femei proasp tă ă m ritate, cum se comport ele cu b rba ii lor, nu le-amă ă ă ţ descusut, habar n-am care e regula general . Ivar al meuă îns m pune pe gânduri. E în permanen înfometat deă ă ţă mine, fapt care ar trebui s m bucure. Dac mi-aş puneă ă ă mintea cu el, n-am mai g si timp pentru altceva. Numaiă 4 „Şi totul e bine când se termin cu bine” (fr.).ă

- 183 -

c judecata îmi şopteşte binişor la ureche: Nu-l l sa,ă ă prostu o, s se sature, ine-l mereu fl mând, fiindcţ ă ţ ă ă numai aşa te va dori mereu. De aceea, dup cum aiă v zut, pân s ob in o s rutare, trebuie s se lupte cuă ă ă ţ ă ă ă mine m car o jum tate de or . Niciodat nu i-am cerută ă ă ă favoruri, pe aceast linie am r mas pasiv , trecândă ă ă asupr -i ini iativa, pentru a-i m guli orgoliul masculin. Deă ţ ă asemenea, foarte rar, numai în anumite împrejur ri, cumă a fost, de pild , voiajul în Italia, am ap rut dinaintea lui înă ă neglijeu sau nepiept nat , cu ochii cârpi i de somn.ă ă ţ Acas îns , mi-am rezervat un dormitor propriu, conformă ă conven iei dintre noi, ca s m vad oricând proasp t ,ţ ă ă ă ă ă cochet , pus la punct ca o veritabil amant . Nuă ă ― ă ă vreau s -l aduc la satura ie, aşa cum am citit, pare-mi-seă ţ în Maurois, o scen care m-a pus pe gânduri. So ul şiă ţ so ia, pleca i în voiaj, sunt într-o camer de hotel. Ea, oţ ţ ă femeie superb din toate punctele de vedere, se îmbrac ,ă ă trebuie s plece undeva. B rbatul, lâncezind în pat, oă ă priveşte impasibil, cu o nep sare exasperant . Goliciuneaă ă ei nu-i mai spune nimic, parc i s-au tocit sim urile. După ţ ă ce pleac , iat c se iveşte o femeie de serviciu (urât ,ă ă ă ă diform , cu o biat rochie stamb ) s deretice prină ă ă ă camer . Şi cum se apleac s cure e pe jos, b rbatul îiă ă ă ţ ă z reşte o por iune din pulp şi gata: ochii lacomi o sorb,ă ţ ă sângele porneşte a-i circula prin m dulare, tremur înă ă pragul fiin ei... şi... şi sta-i b rbatul, care seam n leit cuţ ă ă ă ă to i b rba ii de pe p mânt. Dar Ivar nu vreau s fie, nu-lţ ă ţ ă ă las s fie aşa, în ruptul capului. Câteodat , mă ă ă pomeneam la trezire c a dormit în patul meu. Seă strecura noaptea, f r s -l simt. De atunci, am început să ă ă ă încui uşa dormitorului.

S vezi acum ce isprav am mai f cut, de l-am n ucită ă ă ă pe Ivar pe termen de câteva luni. În povestea asta, imagina ia mea n-a prea fost solicitat , mai mult aţ ă contribuit un personaj ciudat, care se cheam Hazardul.ă Consortul meu tocmai plecase într-o delega ie la Iaşi, n-ţam în eles prea bine pentru ce fusese trimis acolo deţ

- 184 -

minister, nici nu m interesa, de altfel. M împrietenisemă ă cu o coleg evreic , Amelia Rubinstein, care locuia peă ă lâng Statuia Aviatorilor (la ea am fost, dac î i aminteşti,ă ă ţ când am avut accidentul dinaintea c s toriei). De dataă ă asta, m-am dus nechemat . Parc cerul m-a trimis!ă ă P rin ii ei împachetau de zor, ajuta i de câteva rubedenii.ă ţ ţ

Ce-i asta, v muta i? am întrebat-o pe Amelia.― ă ţNu era vorba numai de mutat, plecau definitiv la Paris,

unde tat lui ei, inginer chimist, i se oferise un postă str lucit în conducerea unei uzine, plus locuin şi, în fine,ă ţă o mul ime de alte avantaje. Erau îns nec ji i c n-aveauţ ă ă ţ ă pe cine s lase în loc, întrucât pl tiser chiriaă ă ă apartamentului pe un an întreg. O rubedenie îi încurcase f r rost şi, pân la urm , ieşise cu ceart . Acum c utauă ă ă ă ă ă la repezeal pe altcineva.ă

De ce nu-l iei tu, Anda? îmi propuse Amelia într-o― doar .ă

Cât cost chiria? Ştii c noi... suntem cam... (Voiam― ă ă s spun s r cu i, dar m-am oprit, fiindc ea a în eles şiă ă ă ţ ă ţ aşa.)

Colega s-a repezit în camera p rin ilor, a stat de vorbă ţ ă cu tat l ei.ă

Timp de zece luni nu te cost nimic, e pl tit... în― ă ă regul . Şi tot ie î i r mâne şi mobila, n-o s ne c r m cuă ţ ţ ă ă ă ă ea atâta distan . Costa mai mult decât face.ţă

S -mi vin leşin. A doua zi, am f cut contract cuă ă ă proprietarul am isc lit pentru Ivar şi iat -m chiriaşa unuiă ă ă apartament ca-n filme!

Dup patru zile, p rin ii Ameliei au plecat şi, în aă ă ţ cincea, eu cu Lina şi b rbatul ei ne-am mutat în nouaă locuin . Lui Ivar nu i-am scris nimic, nu-i ştiam adresa.ţă Chiar dac aş fi ştiut-o, tot nu-i scriam. Mai bine, zic,ă p strez secretul, ca s -l n uceasc surpriza când s-oă ă ă ă întoarce. A venit cu dou zile mai devreme şi, bineîn elesă ţ s-a dus la vechea adres , în General Doru. Acolo a dată peste altcineva, care tocmai se muta în apartamentul nostru. întreb ri, explica ii, mirare. În fine, pe înserate,ă ţ

- 185 -

ârrr soneria. M-am dus s deschid: în uş , Ivar, c-oţ ― ă ă falc -n cer. M-am amuzat s fac pe nebuna:ă ă

Ce dori i ? Pe cine c uta i?― ţ ă ţEl s-a pretat jocului.

Pe nevast -mea, cea c nit la cap.― ă ţă ă ă E în fa a dumneavoastr . Dac face i un mic efort, o― ţ ă ă ţ

ve i recunoaşte!ţAm început amândoi s râdem cu hohote. Dară

numaidecât l-am luat în primire: De ce c nit , m , prost nac cu dou diplome?― ţă ă ă ă ă ă

Pentru c a pus mâna pe un apartament of! of! cu mobilă ă pe gratis, în care s locuieşti cum n-a locuit neam deă neamul t u şi, în plus, cu chiria pl tit pe zece luni ?ă ă ă

Nu-i venea s cread .ă ă Uite ici, g g u , contract semnat în regul şi las― ă ă ţă ă ă

contractul, vino s vezi ce-i în untru. L-am plimbat înă ă toate od ile, ca pe un ânc. Se uita admirativ la tapeteă ţ (ce frumoase!), vâra nasul în baie (straşnic , roz-alb),ă zgâia ochii la sufragerie (ca la cinema), dup care aă exclamat:

Tu m omori, Ghi... Z u, m omori, iubito!― ă ă ăA fost cea mai frumoas declara ie, f cut , ştii, laă ţ ă ă

marea sinceritate. Îi fac pilaf cu nout ile, surprizele,ăţ ineditul, cu toate astea... Dup asta, ne-am aşezat laă mas . îi era foame:ă

S vedem, acum, ce surpriz îmi oferi?― ă ă S nu ceri decât pâine şi ap potabil !― ă ă ă Cum aşa, n-ai nimic g tit? Lina ce p zeşte?― ă ă A avut treburi mai ac t rii! Ce are s fie dac o dat― ă ă ă ă ă

vom înfuleca numai pâine goal ? Tu nu- i dai seama că ţ ă realiz m un contrast perfect?ă

Ce tot îndrugi? Despre ce contrast e vorba?― De contrastul dintre bog ia apartamentului şi― ăţ

s r cia lucie a cinei, care ne d un echilibru s n tos...ă ă ă ă ă Of c nita mea scump , mai bine am mânca la― ţă ă ă

restaurant. Nu, Ivar, te rog, las restaurantul.― ă

- 186 -

L-am rugat aşa de frumos, c a acceptat. Pâinea a fostă foarte gustoas ... Eu am mâncat coaja, el miezul. Apă ― ă am b ut la discre ie. Dup cina asta de ultim expresie,ă ţ ă ă ne-am iubit în cas nou şi am notat ziua şi ora, înă ă vederea eternit ii.ăţ

Într-o vreme, iar îşi luase b iatul avânt. Amor c teă ă omor! Stai c - i vin eu de hac, pup cil , î i temperez euă ţ ă ă ţ efuziunile! M-am pref cut bolnav ; cu complicitatea uneiă ă doctori e, bun prieten cu doamna-maman, am fostţ ă ă internat la Sanatoriul Modern. Am r mas acolo,ă ă s n toas -teaf r şi pe gratis, aproape dou s pt mâni.ă ă ă ă ă ă ă ă În timpul sta, am lucrat pe capete la teza de licen .ă ţă Consortul n-a b nuit absolut nimic, n-a avut cum s vadă ă ă presupusa mea colit , şi dup ieşire, i-am spus c doctoriiă ă ă mi-au recomandat s duc un regim aşa şi aşa, s mă ă ă feresc de excese sexuale ca dracul de t mâie. Dac nu seă ă astâmp r , m internez din nou, m car c asta îlă ă ă ă ă înnebuneşte.

Aşa c , drag Fulguli , scumpul meu b rb el n-o să ă ţă ă ăţ ă ajung niciodat s se sature cum ar vrea de mine,ă ă ă despuindu-m de farmece, îmi voi p stra aceste farmeceă ă pân la nunta de argint. Lampedusa zice despreă c s torie: „Eh, acolo, un an de intens ardere pasional ,ă ă ă ă apoi 10 ani de cenuş !” Aşa o fi pentru al ii, dară ţ nicidecum pentru so ii Gherghel. Ca s se ştie!ţ ă

Acestea fiind scrise şi subscrise, cu mâna mea proprie închei polologhia de fa , pun degetul şi semnez propriu:ţă

Anda Andaluza,de profesiune So ie (cu S mare)ţ

- 187 -

CAPITOLUL 3

Fiica lui Apelevianu

Din confesiunile lui Dinu Gherghel

IConvie uirea mea cu Ghiocela curgea pe albia timpuluiţ

sub cele mai favorabile auspicii, far nici o poticnire, într-ăun sus inut acord. Deosebirile temperamentale dintre noi,ţ în loc s genereze conflicte, ne coloreaz traiul comun,ă ă sub conducerea iubirii reci. Înc de pe acum am începută s avem amintirile noastre, care erau întip rite înă ă memorie, veritabile sta ii ale c l toriei pe care leţ ă ă parcurgem amândoi prin via . E greu, aproape imposibil,ţă s le uit vreodat . Aşa, de pild , la 9 septembrie (era într-ă ă ăo duminic ) am ieşit în oraş costuma i ca servitori (ce-amă ţ mai râs, Dumnezeule, s ne crape fierea!); la 14ă octombrie, vrând s ne ducem la cinema, am ajuns la...ă Ploieşti. Dar când m-am întors de la Iaşi şi am g sit-o peă Ghiocela mutat far veste în alt locuin , tocmai peă ă ă ţă strada Popa Savu? Şi-atunci prin ce-am trecut! Nu mai pomenesc de p c leala pe care mi-a tras-o de 1 aprilie.ă ă Ce pl cut mi se pare când m uit înapoi la această ă ă ă p anie şi o reconstitui mintal, în am nunt, deşi atunciăţ ă când am tr it-o, am parcurs toate etapele dezn dejdii.ă ă Dar pomelnicul e lung, imposibil de epuizat, fiindcă Ghiocela e atât de multipl , încât s-ar p rea c s l şluiescă ă ă ă ă în ea o sut de fiin e deosebite. Cred c imagina ia-iă ţ ă ţ miliardar îi ofer aceast diversitate. Dac , mergând peă ă ă ă strad , vede o cas mai r s rit , se întreab : Cine o fiă ă ă ă ă ă

- 188 -

stând aici? Şi numaidecât imagina ia ei intr în func iune:ţ ă ţ Aici locuieşte inginerul Cutaride, cu nevast -sa, Lucia, auă un b iat chimist, şi-a f cut studiile în Germania; inginerulă ă s-a încurcat cu actri a cutare, vrea s divor eze, lucrurileţ ă ţ au ajuns departe, dar fiul s u, îndemnat de maic -sa, aă ă pus piciorul în prag a otr vit-o pe actri , salvând, astfel,ă ţă familia de nenorocire.

De unde ştii toate astea? o întreb.―Nu ştie absolut nimic, toate astea şi le închipuie numai.

Şi nu aşa, în linii generale, ci cu detalii, cu frânturi de fraze rostite cândva, cu o succesiune logic de fapte, careă e greu s crezi c nu s-au întâmplat în realitate.ă ă

Asta-i Ghiocela! Parcele au înzestrat-o cu atâtea daruri, încât, neştiind ce s mai fac cu ele, le risipeşte în fiecareă ă zi, îns noaptea bog ia ei se reface şi aşa nu r mâneă ăţ ă niciodat s rac .ă ă ă

Uneori, reflectând la provizoratul c s toriei mele, îmiă ă vin gânduri mai bune. Poate, îmi zic, n-ar fi cazul s mă ă despart de ea, are însuşiri cu carul, nu e deloc prudent să dau cu piciorul unei astfel de femei pe care, în fond, o iubesc, nu-i aşa? Dar stau şi întreb viitorul: Acest sentiment va fi de durat ? Dac dup un an, doi, intervină ă ă muta ii? Dac dragostea sucomb în acest timp? R mâneţ ă ă ă de v zut! Oricum, e excesiv s pui accentul de greutateă ă pe un sentiment nestatornic, când prioritar se dovedeşte un alt instinct fundamental.

Pân una-alta, situa ia mea material se înr ut eşte,ă ţ ă ă ăţ lipsa banilor îşi arat col ii. Salariul de la minister nu neă ţ acoper nevoile. Via a e aspr . Sunt silit în fiecare lun să ţ ă ă ă ridic câte o mie, dou , din economiile puse în p strare laă ă banc . Pân acum, o treime din ele s-a dus pe copc . Eă ă ă drept c Ghiocela şi-a trecut examenul de licen , dară ţă înc n-a ob inut o catedr în înv mântul secundar, aşaă ţ ă ăţă cum era vorba, pentru a ne echilibra bugetul. Şi nu face nimic ca s-o ob in , fiindc profesorul ei i-a f g duit oţ ă ă ă ă burs în str in tate. Ce belea şi asta! Cum o s plece laă ă ă ă Paris o femeie singur , pentru studii la Sorbona? Şi eu ceă

- 189 -

fac în postur de cuc, aici, pe malurile Dâmbovi ei? Dacă ţ ă ar fi o lun -dou , treac -mearg , dar e vorba de doi, chiară ă ă ă trei ani. Or, în acest timp, câte nu se pot întâmpla? Cine m asigur c Ghiocela nu contacteaz vreo leg tur peă ă ă ă ă ă acolo? Teoretic, orice este posibil. S n-o las s plece?ă ă Nici asta! Aş dovedi prea mult egoism lipsind-o cu argumente precare de marele beneficiu al unei şederi mai îndelungate în oraşul-lumina Nu ştiu înc ce s fac.― ă ă Povestea începe s devin plicticoas .ă ă ă

IIPare-se c -mi surâde o şans . La Externe se ine ună ă ţ

concurs pentru ocuparea unui post de consilier pe lângă lega ia român din Fran a. Un fost coleg de facultate,ţ ă ţ Butnaru, îmi aduce vestea şi-mi d rela iile de care amă ţ nevoie. M înscriu a doua zi, depun actele şi aştept.ă Socoteala e cât se poate de bun : dac -i vorba de Paris,ă ă apoi mergem amândoi: eu cu leafa de consilier, Ghiocela cu bursa de studii. S tot tr im... ă ă în pace şi onor. Nu mă gândesc s fac carier în diploma ie, slujba va fi un scurtă ă ţ provizorat. Dar un provizorat pe care îl voi exploata la sânge, pentru c în capitala Fran ei am Bibliotecaă ţ Na ional şi acolo dispun de condi ii optime pentru a lucraţ ă ţ la Istoria literaturii universale, care îmi va aduce pe tavă mult visata catedr universitar . Nu v d nici o piedic înă ă ă ă cale: concursul de la Externe e un fleac pentru mine. Singurul lucru de care m tem e nepotismul sauă favoritismul, racile atotputernice ale burgheziei noastre.

Suntem şase inşi înscrişi la concurs. În afar de mine,ă nici unul nu posed vreun doctorat. To i sunt absolven i aiă ţ ţ Facult ii de Drept. Dup investiga ii f cute în prip , doiăţ ă ţ ă ă candida i cunosc o fran uzeasc aproximativ , unulţ ţ ă ă singur, evreu, vorbeşte şi germana.

Reuşesc întâiul. Nici nu se putea altfel. Biruin a mţ ă bucur , îmi sporeşte încrederea în mine, dar, totodat ,ă ă îmi strecoar şi un sâmburaş de am r ciune în suflet: e oă ă ă

- 190 -

dovad peremptorie c sunt croit pentru o soart maiă ă ă bun . Cu toate astea, numirea întârzie dincolo de limiteleă birocra iei. Trebuia s se fac pân acum, şi s-a f cut. Mţ ă ă ă ă ă interesez telefonic. R spunsuri evazive: sunt uneleă formalit i de îndeplinit, mai aştepta i. Cât s aştept? Mi-ăţ ţ ăam pierdut r bdarea! E oare cineva care z d rniceşteă ă ă lucrurile? La concurs s-a prezentat şi nepotul ministrului Cre eanu şi mul i crezuser c el va reuşi întâiul. S-aţ ţ ă ă procedat îns pe bun drepte. Secretarului-generală ă Acsente, care a prezidat examenul, îi merge numele c -iă om dintr-o bucat , refractar oric ror manevreă ă dezinteresate ori favoruri. Uite c se mai g sesc şi deă ă aceşti rara avis.

Dac ...ăÎntr-o zi, Ghiocela îmi spune:

Mi-e fric s nu-l numeasc pe nepotul ministrului...― ă ă ă Cum o s -l numeasc pe el, dac am reuşit eu? Ai― ă ă ă

auzit ceva?Neag . N-a auzit nimic. De ce se îndoieşte c voi fiă ă

numit, când lucrul e limpede ca lumina zilei? E drept că pentru numirile în diploma ie se dau b t lii înverşunate,ţ ă ă îns aici nu-i cazul. Tocmai pentru evitarea acestor lupteă s-a ajuns la concurs. Dar ce ştie Ghiocela?

Fostul coleg, Butnaru, din administra ia central aţ ă Externelor, m ine de ast dat la curent cu mersulă ţ ă ă lucrurilor. Într-o zi, vine la mine abia tr gându-şi sufletul,ă ca s m anun e:ă ă ţ

Drag Dinule, închipuie- i... s-a anulat concursul.― ă ţParc m-ar fi pocnit cineva cu o m ciuc în moaleleă ă ă

capului. Cum se poate? Pentru care motiv?― Cic pentru vicii de form .― ă ă Nemaipomenit! Şi se ine un nou concurs?― ţ Nu. L-au numit pe nepotul ministrului.― Ce spui? Şi incoruptibilul Acsente ce face? St cu― ă

mâinile în sân? A demisionat.―

- 191 -

Credeam c ă afacerea stârneşte vâlv , degenerând înă scandal public, c presa opozi ionist va lua o atitudineă ţ ă ostil . Nu se întâmpl nimic din toate astea. Actul ilegală ă r mâne în picioare. Nepotismul calc legalitatea înă ă picioare. M gândeam s intentez un proces ministerului.ă ă Avocatul îmi spune deschis, prieteneşte, c e mai bine să ă m las p gubaş.ă ă

Pentru mine e uşor s - i iau banii, dar sunt sigur c― ă ţ ă pierzi. E greu de luptat cu Cre eanu. Ca s -l învingi peţ ă balaurul sta, trebuie mai întâi s schimbi din r d ciniă ă ă ă întregul sistem politic. Or, aşa ceva e imposibil...

Mda! are dreptate avocatul. Ar fi Don Quichotesc să pornim la lupt cu morile de vânt. Hm, Ghiocela a intuită mai just situa ia decât mine.ţ

IIIÎn mecanica destinului meu s-a învârtit zilele astea o

mic fi , declanşând un eveniment, la început fară ţă ă importan , dar cu timpul îmi va angaja hot râtor via a. ţă ă ţ

Nu ştiu cine i-a înmânat Linei o scrisoare sosit laă vechea mea adres din strada Rozelor. Probabil, s-o fiă adus-o Bob. Despre ce-i vorba? Barbu Apelevianu îmi scrie c , dac reflectez înc la postul de secretară ă ă particular, îmi ofer posibilitatea de a-l ocupa şi, în acestă scop, m pofteşte la o mic discu ie preliminar . Probabilă ă ţ ă c fostul secretar nu mai era în func ie şi Apelevianu,ă ţ aducându-şi aminte de recomandarea f cut anul trecută ă de nepotu-s u, Relu, în favoarea mea, s-a decis s mă ă ă angajeze.

M duc s iau un prim contact cu el. Locuieşte peă ă şoseaua Kiseleff, într-o vil mai degrab palat, cu oă ă arhitectur greoaie, masiv , având misiunea să ă ă impresioneze pe orice privitor. Gardul de fier şi poarta monumental f ceau acelaşi lucru. în aceast reşedin ,ă ă ă ţă construit parc anume ca s p trunzi cu un somptuosă ă ă ă automobil, eu, umil postulant, am intrat pe jos, urmând

- 192 -

aceeaşi traiectorie, pân la peronul pietruit cu dale, ca să ă m opresc dinaintea intr rii înalte cât trei oameni puşiă ă cap la cap.

Dup ce sun îndelung, uşa se deschide automat. Urcă câteva trepte, în vestibul depun p l ria mai era una înă ă ― cuier dup care p trund într-un hol imens, slab luminat,ă ă cu numeroase fotolii îmbr cate în piele maro. M uit înă ă dreapta şi în stânga. Nimeni, nici o mişcare. Un pustiu şi o linişte care m copleşesc. Nici nu ştiu ce s fac, încotro să ă ă m îndrept. M aşez într-un fotoliu şi aştept. Nu preaă ă mult. Un majordom, în uniform , cu galoane şi lampas, îşiă face apari ia.ţ

Sunte i domnul Gherghel?― ţ Da.― Pofti i, v rog.― ţ ă

M introduce într-o înc pere tot aşa de mare, încât s-ară ă putea zbura cu avionul pe-acolo, într-atât e de înalt şi deă spa ioas . M întâmpin un b rbat suplu, firav, cu favori iţ ă ă ă ă ţ şi must i r sucite. Din toat fiin a lui se degaj oăţ ă ă ţ ă distinc ie înn scut , pe care o accep i drept ceva natural,ţ ă ă ţ care nu ostenteaz . Îmi strânge rece mâna şi m pofteşteă ă s stau într-unui din cele dou fotolii din fata biroului s u.ă ă ă Pe fa a lui încremeneşte un surâs care trebuie s fie alţ ă amabilit ii. M simt obligat s zâmbesc şi eu tot aşa.ăţ ă ă Eticheta fiind satisf cut , putem începe discu ia.ă ă ţ

Cea dintâi întrebare este dac fac vreo politic . Nu,ă ă niciuna, pân acum mi-am v zut doar de studii. Dară ă încotro merg simpatiile mele? Întrebare cu tâlc, numai că Dinu Gherghel nu e chiar atât de n tâng ca s -şi taieă ă singur creanga de sub picioare. Desigur, simpatizez cu liberalii, îi spun, pentru c Apelevianu însuşi e liberal şiă înc unul marcant, din conducerea partidului. Cred că ă acest r spuns e hot râtor. Ceea ce urmeaz devineă ă ă accesoriu: da, am dou doctorate, unul în Drept şi altul înă Litere, fireşte, m pricep s aştern pe hârtie un articol deă ă ziar, un discurs politic, asta-i floare la ureche pentru mine. Aş putea s -i scriu pân mâine diminea un articolă ă ţă

- 193 -

festiv despre Liga Na iunilor? De ce nu?! Îmi pune laţ îndemân o broşur în fran uzeşte despre istoricul acestuiă ă ţ organism interna ional, de unde s ciugulesc datele deţ ă care am nevoie. Şi, cu asta, dialogul nostru ia sfârşit.

Îmi închipuiam c articolul e un moft, c îl voi scrie într-ă ăo or , cel mult o or şi jum tate. Nu-i deloc uşor. Mă ă ă ă chinuiesc toat noaptea şi, abia când se crap de ziu , îlă ă ă dau gata. Dup -amiaz m înfiin ez la ora cuvenit şi sun.ă ă ă ţ ă Pe loc uşa automat se deschide şi majordomul mă ă introduce în camera de lucru a maestrului, far nici oă întârziere. De cum intru, Apelevianu consult ceasul. Mă ă controleaz oare dac am venit exact? Involuntar m uită ă ă la ornicul meu. Da, e-n regul , n-am întârziat. Îi predauă articolul cerut şi aştept în t cere pân ce îl citeşte.ă ă

N-am nici o obiec iune, e excelent!― ţSpune excelent, dar nu m felicit , dup cumă ă ă

aşteptam. Bine! Aş vrea s ştiu ce salariu primeşti la minister.― ă Destul de mic. Brut, zece mii...― Eu î i ofer, deocamdat , dublu. Eşti mul umit?― ţ ă ţ

Mai e vorb ? Foarte mul umit! Mi-aduc aminte deă ţ nepotu-sau. Relu, c -mi spunea: „Merit s -i pl teşti tuă ă ă ă unchiului salariu pentru rela iile în societatea înalt peţ ă care ai s le faci în calitate de secretar particular.” Aşa că ă totul e în regul .ă

Î i atrag aten ia, domnule Gherghel, c in foarte― ţ ţ ă ţ mult s respec i orele cu minu iozitate, numai aşa putemă ţ ţ lucra împreun .ă

Aşa voi face, maestre.― M car de aci înainte. Mi-am permis s - i fac aceast― ă ă ţ ă

mic observa ie, pentru c azi ai venit cu dou minuteă ţ ă ă întârziere.

Tresar. Ia te uit peste ce om meticulos am dat!ă Vas zic , din pricina asta a zgâit ochii la ceas în clipaă ă când intram în biroul s u! Totuşi, o replic salvatoare îmiă ă vine fulger tor în minte:ă

- 194 -

V rog s m ierta i, îns eu n-am un cronometru ca― ă ă ă ţ ă al dumneavoastr .ă

Just! confirm el, luându-mi ap rarea. Mâine vei― ă ă avea unul la fel.

Iat -m , în fine, angajat secretar particular. Maestrulă ă îmi întinde, înainte de plecare, un plic cu bani. E vorba de o gratifica ie de 25.000 de lei pentru echipare, mi seţ spune. Dup câte am în eles, trebuie s fiu îmbr cată ţ ă ă ireproşabil, voi avea de primit lume, voi fi obligat s -lă înso esc pe Apelevianu în saloane, la serate, în c l torii.ţ ă ă Croitorul casei îmi lucreaz dintr-odat dou costume deă ă ă haine, o redingot şi un smoching. Cizmarul are şi el deă lucru. Ghiocela îmi d o adres , unde comand şaseă ă c m şi de m tase şi alte şase de poplin. S fie acolo! Maiă ă ă ă r mân bani şi pentru dou rochii pe gustul ei. Noroc că ă ă maestrul nu m-a întrebat dac sunt c s torit sau nu.ă ă ă Totuşi, pentru orice eventualitate, am avut grij s scotă ă verigheta de pe deget.

Nici nu mai ştiu pe ce lume sunt! Demisionez de la minister f r a stârni prea multe regrete. Un loc vacant eă ă întotdeauna o bucurie pentru cineva. Directorul, când aude unde am fost angajat, m felicit .ă ă

Da, Apelevianu e o personalitate politic de prim-― ărang. Am citit asear în Viitorul un articol foarte bun al luiă despre Liga Na iunilor.ţ

Da, e foarte bun, îi r spund, surâzând, l-am citit şi― ă eu...

IVŞi via a uniform de slujbaş începe. Maestrul îmi d deţ ă ă

lucru, m pune s -i ticluiesc discursuri, s studieză ă ă probleme de politic extern şi s -i in la zi vastaă ă ă ţ coresponden . Adev rul e c nu ştiu ce s fac maiţă ă ă ă repede, sunt mereu în criz de timp. Ziua şi noapteaă laolalt n-au decât 24 de ore şi mie îmi trebuie mult maiă multe.

- 195 -

Când s mai lucrez pentru mine? Când s -mi întocmescă ă fişele pentru lucrarea mea de c petenie? Îmi vine s credă ă c am greşit fundamental intrând în aceast robieă ă voluntar , cu n dejdea c , astfel, îmi voi cuceriă ă ă independen a. De aceea, fac totul în sil , mobilizândţ ă eforturi dincolo de puterile mele. Uneori încremenesc o or întreag cu o hârtie în mân , uitându-m la ea far s-ă ă ă ă ăo v d, cu gândurile zburate cine ştie unde. Hârtia seă m reşte, cap t propor ii neb nuite, literele cresc şi seă ă ă ţ ă umfl ca s se topeasc apoi într-o cea deas . Oă ă ă ţă ă ame eal îmi vârtejeşte creierul, gonindu-mi sângele dinţ ă obraz. Galben ca ceara, plec în grab acas şi bolesc fară ă ă boal , lungit în pat. Ra iunea îmi d aceste st ri deă ţ ă ă panic , sufer de grij , de incertitudine, de consecin eleă ă ă ţ drumului str in pe care merg şi care nu vor întârzia s seă ă arate la bra cu dezn dejdea. Numai c sfânta obişnuinţ ă ă ţă înmoaie asperit ile, netezeşte pe nesim ite calea, puneăţ ţ frâu dulce gândurilor şi transform totul în ceva posibil, laă ordinea zilei.

În noua mea slujb se întâmpl , din fericire, şi uneleă ă schimb ri de decor, care-i torpileaz monotonia.ă ă Apelevianu m trimite la Istanbul cu o misiune oficial .ă ă Ministrul nostru de acolo n-a izbutit s-o rezolve, nu ştiu din ce motive, şi acum se încearc o nou tentativ peă ă ă alt baz . Eu am mai mult noroc: ispr vesc lucrul chiară ă ă din prima zi, ob inând rezultatul scontat far dificult i.ţ ă ăţ De bucurie, z bovesc înc dou zile, ca s colindă ă ă ă metropola în lung şi lat, înso it de un b ştinaş, func ionarţ ă ţ la Externe, care îmi d explica ii ample, chiar savante,ă ţ plimbându-m prin istorie, întrucât sus ine el ă ― ţ ― Constantinopolul apar ine mai mult trecutului decâtţ prezentului.

A doua zi facem amândoi o plimbare cu luntrea în susul Cornului de Aur, unde umbrele platanilor şi sicomorilor se îmbr işeaz pe oglinda apei. În acest peisaj al visului măţ ă ă încearc o vag p rere de r u:ă ă ă ă

De ce n-am luat-o şi pe Ghiocela cu mine?―

- 196 -

Uite ce idee! Anulez pe loc regretul. M simt destul deă bine singur. Aşadar, pot s tr iesc şi în absen a ei, nu-iă ă ţ mai simt necesitatea imperioas de alt dat . S-ar zice că ă ă ă mi-am redobândit autonomia sufleteasc . Influen aă ţ acestei femei asupr -mi începe s p leasc , roas deă ă ă ă ă timp. E un simptom îmbucur tor pe care îl consemnez.ă

Înainte de a m întoarce în patrie, primesc o telegramă ă de la maestru. M anun c vine şi el la Istanbul cuă ţă ă vaporul „Împ ratul Traian”. Trebuie s semneze el însuşiă ă protocolul. Îl aştept în port. Surpriz ! Coboar de pe vaporă ă înso it de o femeie vârstnic şi de una tân r . Cea tân rţ ă ă ă ă ă este chiar fiic -sa, Cora, cealalt e nem oaicaă ă ţ sexagenar , doamna ei de companie. Ştiam deă amândou , dar de o lun şi jum tate, de când sunt înă ă ă serviciul lui Apelevianu, nu le z risem, deşi locuiesc înă aceeaşi cas . ă Maestrul m prezint , ele înclin absenteă ă ă capul, f r un surâs de circumstan , f r un cuvânt.ă ă ţă ă ă Dominanta lor e mândria rece care le ine departe deţ orice atingere. Trag pe furiş cu coada ochiului la odrasla patronului şi-i fac pre ul. Hm, nu e o frumuse e vie,ţ ţ exuberant , ca Ghiocela mea, ci una statuar ,ă ă marmorean , care î i înghea admira ia. Are, ce-i drept,ă ţ ţă ţ tr s turi armonioase, ochi mari, umbroşi, nas acvilin,ă ă gur bine propor ionat , p r negru, bogat, e înalt şiă ţ ă ă ă sub ire, dar toate bunurile ei fizice sunt de vitrin , meniteţ ă s le admiri şi s treci mai departe, far a încerca s i leă ă ă ă ţ procuri.

Îi conduc la marele hotel Tokatlian, unde le-am re inutţ un apartament. A doua zi de diminea , ţă maestrul are o întrevedere cu premierul turc, iar eu trebuie s fac peă ghidul, înso indu-le pe cele dou femei într-o preumblareţ ă de agrement prin str vechiul oraş. Din fericire, cunoscă bine lec ia, am înv at-o, parc ştiind c trebuie s-oţ ăţ ă ă predau, la rându-mi. Duc statuile mele s viziteze Sfântaă Sofia, acum moschee, cu o mare tribun de pe careă Ratibul citeşte norodului versete din Coran, apoi moscheea zugr vit în albastru, obeliscul lui Teodosiu şiă ă

- 197 -

coloana serpentin cu creasta retezat . Le zic ceea ce amă ă re inut de la ataşatul turc, ba adaug şi unele lucruriţ fanteziste, aşa, ca s fie. Ele înghit avalanşa mea deă cuvinte, far s spun nimic. Numai când ajungem laă ă ă Ildiz-Kiosk, m re ul palat al sultanilor de odinioar , str juită ţ ă ă de chiparoşi, care se înalt pe o colin şi îşi scald fa a înă ă ă ţ cerul Bosforului, fiica Apelevianului exclam cu extaz:ă

Ce frumos!―Marmura vorbise. Dup -amiaz suntem martorii uneiă ă

fapte neobişnuite. Iat ce s-a întâmplat: pe cândă str b team agale bulevardul Pera, prin dreptulă ă cinematografului Horia, auzim nişte ipete stridente.ţ Lumea d n val , se înghesuie, circula ia se întrerupe. Înă ă ă ţ secundele urm toare un pieton cu capul gol alearg peă ă partea carosabil a str zii, agitând într-o mân un iatagană ă ă însângerat. „Iat un ho gândesc a pr dat pe cinevaă ţ ― ― ă şi acum a luat-o la s n toasa.” Prezen a iataganului deă ă ţ care pomenesc mai sus nu intr în calcul. Nici un b rbată ă nu îndr zneşte s pun mâna pe el, de fric . Dar cândă ă ă ă trece prin dreptul nostru, m reped s -l priponesc.ă ă Prinzând de veste, fugarul încearc s se apere cuă ă iataganul, eu parez abil lovitura şi-i imobilizez mâna, iar cu cealalt îi tr snesc un pumn formidabil în cap, care îlă ă n uceşte. Cu al doilea îl dobor la p mânt, dar de astă ă ă dat nu mai e nevoie de lupt , fiindc îmi sar în ajutor al iă ă ă ţ doi b rba i. ÎI pred m sergentului de strad , ivit camă ţ ă ă târzior, pentru a-l aresta.

M întorc pu in cam şifonat la partenerele mele r maseă ţ ă mofluze de interven ia mea temerar .ţ ă

― Qu'est ce qu'il a fait?5 m întreab curioasă ă ă domnişoara Apelevianu.

Eu înc nu ştiu, n-aveam de unde, dar un b rbat dină ă forfota care se scurge în sus şi-n jos îi r spunde în loculă meu c a ucis o tân ra femeie. Cum? Cu iataganul? Da, aă ă decapitat-o cu o singur lovitura dat pe la spate. Seă ă vede c-o urm rise pentru a-i face de petrecanie. Glacialaă 5 “Ce-a f cut?” (fr.)ă

- 198 -

Cora îşi iese din fire şi sloboade un ip t de spaim . E atâtţ ă ă de tulburat , încât tremur parc atins de friguri. Şi, s -ă ă ă ă ăşi dea seama, se aga de bra ul meu, ca şi când ar vreaţă ţ s-o apar s nu i se întâmple şi ei ceva asem n tor.ă ă ă

Nu mai putem înainta din cauza aglomera iei, trecemţ pe trotuarul cel lalt, ca s ne vedem de drum. Tocmai laă ă timp, c ci a sosit o dub cu poli işti, care dau la o parteă ă ţ gloata de curioşi şi ridic de pe trotuar un trup sc ldat înă ă sânge. Dup aceste clipe crunte, totul reintr în normal.ă ă

Abia a doua zi afl m din ă Journal d'Orient mobilul acelei crime pasionale. Un tân r turc, contabil la o bancă ă englez , îndr gostit de o coleg creştin , o cere de maiă ă ă ă multe ori în c s torie. Fata, fie din considerente religioaseă ă

era grecoaic , fie pentru c iubea pe altul, îi respinge― ă ă propunerile şi, ca s scape de el era foarte insistent -,ă ― se mut cu serviciul în alt parte. Dar furibundul amorez,ă ă ca s -şi r zbune iubirea respins , o caut pretutindeni şiă ă ă ă ieri ceasul r u -, descoperindu-i urma, o decapiteaz cu― ă ă o n prasnic lovitur de iatagan dat pe la spate, prină ă ă ă surprindere, în plin strad , în plin lume...ă ă ă

Când m întorc în ar , îi povestesc Ghiocelei această ţ ă ă dram la epilogul c reia avusesem şi eu o parte deă ă contribu ie. Se mir , nu-i vine a crede c s-a pututţ ă ă întâmpla o crim atât de îngrozitoare.ă

Şi, în definitiv, pentru ce i-ai riscat via a? m― ţ ţ ă întreab ea. Dac turcul acela î i reteza şi ie capul, ceă ă ţ ţ m f ceam eu? Sau voiai s -i dovedeşti domnişoareiă ă ă Apelevianu c ai stofa de erou?ă

Ghiocela, cu teribilele ei intui ii, pusese degetul peţ ran . Sunt sigur c asta am urm rit, far s mi-o spun niciă ă ă ă ă mie însumi. Da, am vrut s -i smulg admira ia cu cleştele.ă ţ Din p cate, n-am izbutit nimic. Odrasla Apelevienilor aă continuat s nu-mi acorde nici o aten ie, considerându-ă ţm ceea ce sunt, de fapt: o slug a tat lui ei. Ah,ă ă ă dispre ul şi arogan a, armele de totdeauna ale boierilorţ ţ stora g unoşi la minte şi goi pe din untru, nu le potă ă ă

- 199 -

suferi! Lor trebuia s le reteze capetele turcul acelaă nefericit.

M afund într-un intens zbucium interior. Din nou amă impresia c am comis o prostie primind s -l slug resc peă ă ă Apelevianu. La un examen mai profund al situa iei, ce arţ trebui s re in? Dup cinci luni de serviciu, nu-mi f cusemă ţ ă ă nici o rela ie în lumea mare. Şi nici nu v d cum aş puteaţ ă s -mi fac. Oamenii din vârful piramidei sociale nu acordă ă aten ie decât celor egali cu ei, de care îi leag terasele. Eţ ă drept c starea mea material s-a ameliorat, e deci multă ă mai bine ca înainte, nici vorb , dar cu pre ul atâtoră ţ abdic ri ale mândriei! Nu, nu merit . Cost prea scump.ă ă ă Numai faptul c sunt silit s renun ă ă ţ sine die la opera mea capital m r scoleşte din creştet pân -n c lcâie...ă ă ă ă ă

Ce s fac? Cum s m realizez far compromisuri şiă ă ă ă renun ri dureroase? În ce fel s rezolv o dat şi definitivţă ă ă cruciala problem a locului ce mi se cuvine pe scaraă social ? Sunt s tul de amân rile şi tergivers rileă ă ă ă sl biciunii sau neputin ei. Cine-i în stare s -mi dea un sfată ţ ă sau m car o sugestie? Dar cui i-aş putea dest inuiă ă gândurile? Nim nui, în afar de mine. Altcineva nu mă ă ă poate sprijini, mi-ar ar ta indiferen , pentru că ţă ă n zuin ele şi râvnele mele sunt atât de personale şiă ţ intime, încât m rturisirea îns şi devine impertinen .ă ă ţă Refuz s m resemnez la vârsta mea, renun ând la luptă ă ţ ă ca s accept simulacrele ce se ofer de la sine, cuă ă gratuitate. Nu vreau ca stânca personalit ii mele, chiarăţ col uroas cum este, s fie rotunjit de valul socialţ ă ă ă împotriva voin ei mele, pentru a deveni la fel cu celelalteţ pietre, adic far identitate şi far nume.ă ă ă

Nu! Nu! Nu!Rezolvarea, adev rata rezolvare a situa iei nu e decâtă ţ

una singur : s pun mâna pe Cora, odrasla Apelevianului.ă ă Ea trebuie s fie soclul pe care m voi în l a, mai precis,ă ă ă ţ baza material . Restul m priveşte: am însuşiri, studii, totă ă ceea ce trebuie. Dar cum s ajung pân la inima eiă ă z vorât ? Mai întâi, nu sunt sigur dac are o inim cu alteă ă ă ă

- 200 -

func ii decât cele strict organice. În afar de asta, nasul eiţ ă prea sus e o barier care z d rniceşte orice apropiere.ă ă ă (M mir şi azi de ce la Istanbul mi-a luat bra ul ă ţ ― probabil, frica a îmboldit-o!) Aşa fiind, cum s aprind ună foc acolo unde nu-i decât ghea ? Or, far acest foc, nuţă ă izbutesc absolut nimic. Nu descind din aristocra ie, nuţ sunt în vârful piramidei sociale, n-am un nume r sun tor,ă ă reprezint doar o virtualitate. Atunci, pentru care motiv m-ar lua de b rbat? Tot iubirea, s raca, e leacul cel maiă ă potrivit. Chiar dac ar trebui s -mi irosesc câ iva ani deă ă ţ zile, aşa cum a f cut cel de-al treilea so al Soraneiă ţ Lambru, şi înc merita s încerc. Perseveren a care dă ă ţ ă greş poart alt nume.ă

M hot r sc s r mân ancorat de acest plan, urmândă ă ă ă ă s -mi desf şor activitatea viitoare numai în func ie, de el.ă ă ţ Şansele ar fi scut, poate, dac nu eram în slujba tat lui ei,ă ă dar resping ipoteza fiindc , altminteri, mi-ar lipsi foarteă multe ocazii de a o aborda. Şi ele sunt hot râtoare odată ă cu timpul. Dac reuşesc s-o incendiez pe Cora,ă încuviin area lui Apelevianu este pe trei sferturiţ dobândit . Al patrulea sfert nu mai conteaz . ă ă

Un gând r zle m în eap : dar cu Ghiocela cumă ţ ă ţ ă r mâne? Cum s r mân ? Are s -şi croiasc alt drum, seă ă ă ă ă ă va g si un b rbat care s-o plac şi s-o ia. Nici o grij înă ă ă ă privin a asta! Ce? Trebuie s duc departe o existen aţ ă ţ mizer şi banal , ca s -i fac ei fericirea? Doar n-amă ă ă îngenuncheat în fa a acestei femei ca un bronz sortit sţ ă nu se mai ridice niciodat pe picioare! A, nu! E frumoas ,ă ă deşteapt , are o diplom , se descurc fata... Cum stauă ă ă lungit pe canapea, cu bra ele încrucişate sub cap peţ pern , încep s vorbeasc aievea câteva glasuri pe careă ă ă le tot aud mereu.

Ai v zut? îl avansar prim-preşedinte. Mâine-― ă ăpoimâine desigur ministru! Ehe, a ştiut ce face, când a pus mâna pe fata Oteteleşenilor, ce crezi?

Apoi vocea prea cunoscut a mamei:ă

- 201 -

Dinu drag , dac ocheşti o fat bogat şi de neam,― ţ ă ă ă ă i-a pus Dumnezeu mâna-n cap! O fi ea bun şiţ ă

dragostea, dar se trece repede, o strânge s r cia de gât. ă ăOdat , la o conferin :ă ţă

Doamnelor şi domnilor, dac Julien Sorel, eroul lui― ă Stendhal, urma perseverent un proces de parvenire organizat, datorit farmecului personal de care dispunea,ă ar fi ajuns, dup sex-apelul s u napoleonean, tocmai sus,ă ă în vârful piramidei sociale, îndemnul bunicului, fost înv tor, acum pensionar:ăţă

M i nepoate, bag - i min ile-n cap: far o brum de― ă ă ţ ţ ă ă avere, nu reuşeşti s te mişti, n-ajungi nimic şi treci prină via precum câinele prin ap . Aşa-i croit societateaţă ă ă noastr , n-ai s-o schimbi peste noapte!ă

M ridic istovit. La naiba cu obsesiile astea, nu le maiă pot îndura, m scot din fire! Deodat , sun telefonul: ună ă ă fost coleg de liceu, simpatic şi mediocru ca intelect, mă anun cu infatuare:ţă

De dou zile sunt numit consilier de lega ie.― ă ţÎl felicit galben, iar prost nacul recunoaşte:ă

Nu-i decât unu la sut meritul meu, socru-meu s― ă ă tr iasc !ă ă

Ah, preaîn eleptule Shakespeare, cât dreptate ai cândţ ă spui c meritul e cerşetor, iar nimicul pluteşte în m re ie!ă ă ţ Uite, pentru asta am r mas de c ru şi, pân una-alta,ă ă ţă ă trag targa pe uscat, într-o situa ie minor , umilitoare.ţ ă

Când oare acest imponderabil, care se cheam ă noroc, îmi va surâde şi mie? Prea îl aştept, prea îl râvnesc ca să nu vin . De unii oameni se ine scai, iar eu sunt sortit să ţ ă nu-l întâlnesc niciodat ? Nu se poate! Nu!ă

VVorbeam de noroc şi norocul la uş . S fi venit aşa deă ă

repede, mai repede decât m aşteptam? Ciudat! Foarteă ciudat! Un concurs favorabil de împrejur ri se precipit ,ă ă

- 202 -

parc l-aş fi preg tit şi chemat cu mâna. Despre ce-iă ă vorba?

În palatul Apelevienilor, aşijderi ca la curtea regilor spanioli de odinioar , se afl un ă ă majordom, creatură hibrid pentru nevoia de gom a st pânilor s i. E un rană ă ă ă ţă deştept şi şiret, acum sexagenar, care a înv at s rupăţ ă ă câteva fraze fran uzeşti şi s aib maniere alese. Şi-a rasţ ă ă must ile şi poart favori i şi peruc . L-au împopo onat cuăţ ă ţ ă ţ uniform de general, pe care abund pompos fireturi şiă ă galoane. Dup câte am auzit, duce pe umeri, de mai bineă de trei decenii, grijile cur ii,ţ îndeplinind la anc poruncileţ M riei Saleă şi inând socoteala cheltuielilor. Nevast -sa, laţ ă rândul ei, îngrijeşte de treburile casei, de buc t rie şi deă ă rânduiala feluritelor slujnice. Nu ştiam de unde e de fel majordomul nostru, aş fi putut s aflu, dar personajul nuă m-a interesat. Pe el îns l-a interesat persoana mea.ă Aflând c m cheam Gherghel, vine într-o zi la biroulă ă ă meu şi m întreab :ă ă

Pe la noi, la Apelevii, erau nişte înv tori cu numele― ăţă sta. Sunte i dup-acolo, cumva?ă ţ

Dar de unde-i cunoşti dumneata?― Cum s nu-i cunosc, p catele mele, c suntem― ă ă ă

rubedenii, fiindc înv torul a murit în r zboi.ă ăţă ă Daaa? m mir, auzind c -i cunoaşte pe ai mei. Ce fel― ă ă

de rud ?ă P i v r bun, ta ii noştri fra i.― ă ă ţ ― ţ Nu mai spune! Eu sunt fiul lor.― B iatul var -mi, Sanda?― ă ă Chiar el.― Bat -te s te bat , parc Dinule î i spunea când erai― ă ă ă ă ţ ţ

mic! De-atunci nu mai ştiu nimic, c-am plecat de mult printre str ini.ă

M îmbr işeaz cu bucurie. ă ăţ ă Majordomul e un om simplu, far carte, care a câştigat încrederea st pânuluiă ă prin credin şi munc .ţă ă

Sunt destul de stingherit, poate c am f cut oă ă impruden dându-mi prosteşte obârşia în vileag. Are sţă ă

- 203 -

bat toba şi nu-mi vine deloc la îndemân s afleă ă ă maestrul de rudenia mea cu el. Nu de alta, dar îmi creeaz dificult i, las bariere între mine şi domnişoaraă ăţ ă Cora. Omul parc îmi pip ie gândurile cu mâna:ă ă

S nu spui boierului c ne g sir m rude, Doamne― ă ă ă ă p zeşte! Mai bine s nu ştie. Zice c ne ă ă ă favoriz mă unul pe altul, spre paguba lui. Nu de alta, da-i b nuitor foc.ă

M bucur. Nesocotin a mea se rezolv dintr-un condei.ă ţ ă Cu toate astea, nu-mi place deloc „unchiul”. Are ochii mari, bulbuca i, pe care mereu mi se pare c i-am maiţ ă v zut cândva. Poate, când eram mic, ştiu eu? Ba nu, de-ăatunci nu mi-a r mas nicio amintire despre el.ă

Peste o s pt mân , majordomul vine întins la mine şiă ă ă iar s-apuc s m descoas :ă ă ă ă

Ascult , nepoate (iaca, acum îmi spune dup― ă ă rubedenie), uitai s te întreb zilele trecute: eşti însurat,ă taic ?ă

Nu, îi r spund far deliberare, ar tându-i mâna― ă ă ă stâng , far verighet (poftim, acum ine s -mi cunoască ă ă ţ ă ă şi starea civil ). De ce m întrebi, unchiule?ă ă

Aşa, vezi ? Îmi place s -mi spui „unchiule”, m unge― ă ă cu miere pe inim . Ştii de ce te-ntrebai? Fiindc - i puseiă ă ţ gând r u, de asta! Ha-ha-ha! şi începe s râd cu poft .ă ă ă ă

Cum! fac pe miratul. Ce gând?―El devine brusc serios, chiar grav. Îmi şopteşte, deşi nu

e nevoie, fiindc nu ne-ar auzi nimeni, chiar dac ară ă striga:

Ascult , dumneata nu vezi, n-auzi nimic? Nu te ui i în― ă ţ dreapta şi-n stânga? Nu miroşi ceva? Nu- i trece nici oţ socoteal prin cap?ă

Nu-n eleg ce vrei s spui! (Şi chiar c nu― ţ ă ă în elegeam.)ţ

Bre, face el cu dezn dejde comic , eşti deştept, tob― ă ă ă de carte, acum o fetişcan ca ă aia de sus î i trebuie şi peţ urm po i s dai cu barda în Dumnezeu.ă ţ ă

O fetişcan ca ă aia de sus? La cine se refer unchiul? Ună fulger îmi lumineaz mintea.ă

- 204 -

De domnişoara Apelevianu vorbeşti? (Ea st la― ă primul etaj.)

P i, care alta ? Pune mâna pe ea, nepoate, nu― ă pregeta, c i-o înşfac altul mai şmecher şi te las cuă ţ ă ă buzele umflate! E vânat de soi, ascult ce- i spun ici. Ună ţ boşorog îi tot bate clopotele, unul Dolfineanu, boier de-al lor.

Ştiu, am auzit de el.― Ia-i înainte. Un cap de fat se suceşte repejor. Ş-― ă

apoi, dac-o laşi grea, se cheam c e musai s-o iei cuă ă cununie, oricât ar tuna şi fulgera boier Barbu. C trebuieă s - i spui una şi bun : fieştecare om are un tren. sta eă ţ ă Ă vas zic norocul. Dac nu te sui la timp, î i scap şi te ui iă ă ă ţ ă ţ dup el fluierând a pagub .ă ă

Sunt n ucit de cele ce-aud. Omul sta parc citeşte înă ă ă mine ca într-o carte. Altfel, cum s -mi explic îndemnurileă lui? Îl întreb într-o doar :ă

Şi crezi dumneata c domnişoara Cora...― ă Adic de ce n-aş crede? Orice se poate, neic , pe― ă ă

lumea asta, numai c trebuie s încerci. Eu te-oi ajuta câtă ă m in curelele, mai mult s nu-mi ceri. Şi dup ceă ţ ă ă reuşeşti, poate îmi dai şi mie acolo, câteva pogoane de p mânt, ca s m trag cu muierea la Apelevii, c pe-aici,ă ă ă ă prin str ini, mi s-a f cut lehamite.ă ă

A, asta era? Vas zic , nu de florile m rului îmiă ă ă sugereaz toate astea, olteanul meu are un scop precis!ă

Bine, î i dau. Parc m cost ceva?― ţ ă ă ă Scrii asta pe hârtie?― Cum, te îndoieşti de mine, unchiule?― Doamne, p zeşte, dar e mai s n tos! Vorba zboar ,― ă ă ă ă

ce e scris r mâne.ăUite, o ştie şi pe-asta. Ezit s -i dau înscrisul. Cum să ă

aştern pe hârtie un astfel de angajament? S-ar cruci oricine, dac i-ar c dea sub ochi. Şi totuşi, n-am încotro.ă ă Namila de unchi e b tut cu leuca în cap, st ruie mereu,ă ă ca şi când lucrurile ar fi c p tat brusc consisten sauă ă ţă sunt pe cale de înf ptuire. În fine, m hot r sc: vândă ă ă ă

- 205 -

pielea ursului din p dure şi-i dau hârtia cerut , cuă ă isc litur în regul . În definitiv, de ce îmi fac atâteaă ă ă scrupule far rost? Dac izbutesc, cu atât mai bine. Dacă ă ă dau greş, ce-mi pas ? Nu pierd nimic.ă

Abia trece o s pt mân şi iaca majordomul îmi aduceă ă ă în mare tain un caiet care n-avea decât vreo trei-patruă foi scrise.

Ia şi citeşte ceaslovul sta. Dar s nu dea cumva― ă ă boierul peste el, c -i moarte de om.ă

Îi cer s -mi explice ce-i cu caietul.ă E al domnişoarei. L-a g sit nevasta în dormitorul ei.― ă Şi dac îl caut ?― ă ă Nu-l caut , fiindc e plecat în str in tate, la Nisa.― ă ă ă ă ă

Citeşte-l repede şi d -mi-l înd r t.ă ă ăBine, dup o or i-l înapoiez.ă ă ţ

VIE vorba de un jurnal al Corei Apelevianu, abia început.

Transcriu câteva pagini care contureaz întru câtvaă portretul acestei fete. E scris în fran uzeşte, fiind,ţ pesemne, limba în care ea se exprim cu mai multă ă uşurin :ţă

18 aprilieCora! Of, ce nume idiot, nu-l pot suferi! îmi place s miă

se spun Jebs. Aşa m striga în vis un iubit imaginar şi euă ă m miram de ce m-o fi strigând aşa, fiindc pe mine mă ă ă cheam altfel. Probabil, m asemuia cu alta. ÎI l sam să ă ă ă cread c sunt Jebs, fiindc îmi pl cea Sa m s rute. Şi,ă ă ă ă ă ă lucru tare curios, l-am visat de mai multe ori, la intervale mici, mici. N-am cunoscut nici un sublocotenent în via aţ mea! De unde r s rise el ca s m iubeasc pe mine? Nuă ă ă ă ă avea nume, ii spuneam Omul din vis.

2 mai

- 206 -

Aş vrea s însemn câte ceva din copil ria şiă ă adolescen a mea. Nu pot. N-am r bdare s scriu. Deţ ă ă altfel, n-am avut copil rie, nici adolescen , aşa c n-amă ţă ă ce s -mi aduc aminte. Ştiu numai c m-am n scut în pufă ă ă şi aveam de toate. Având de toate, nu mai aveam ce dori. M îmboln visem de nostalgia dorin elor, boala celoră ă ţ boga i.ţ

21 maiSingura fiin la care am inut a fost ţă ţ Asta... Tata o

angajase dam de companie pentru mine. (Deă guvernante sc pasem.) Era o femeie inteligent ,ă ă instruit , vorbea curent trei limbi str ine. Aristocrată ă ă sc p tat , avea aproape 40 de ani, dar se inea bine. Nu-iă ă ă ţ d dea nimeni mai mult de 30. Câteodat , disp reaă ă ă noaptea, g seam în odaia ei patul gol, neatins. I-amă ghicit secretul: avea un iubit. Tot descosând-o, mi-a m rturisit c da, aşa e, are pe cineva care-i bariton laă ă Oper , chiar mi-a ar tat fotografia. Am îmbr işat-o,ă ă ăţ acoperind-o de s rut ri. Ce frumos! S ai un iubit al t u,ă ă ă ă numai al t u! Nu-mi pl cea îns c juca în Traviata rolulă ă ă ă tat lui lui Alfredo. De ce tat l şi nu fiul? E b trân? Nu,ă ă ă zicea, e tân r, ce-are a face rolul? Era mai mic cu 8 aniă decât ea. Aşa da! Şi o rugam s -mi spun ce anumeă ă simte atunci când îl iubeşte, cum şi în ce fel e dragostea? Se codea, nu vrea s -mi dest inuiasc . M miram de ceă ă ă ă nu vrea, de ce se ascunde? Şi tot insistam, nu de alta, dar acest lucru m interesa foarte mult. Mi-a m rturisit că ă ă simte cum vine fericirea şi o inund . Nu în elegeamă ţ deloc. M rog, în ce const fericirea asta? Cic o aduceă ă ă b rbatul iubit. Cum se iveşte el, iaca şi fericirea. Când eă departe, şi atunci sim i fericire, dar mai pu in . Uneoriţ ţ ă îns , în locul fericirii, se strecoar reversul ei:ă ă nenorocirea. Atunci sufletul se strânge de durere şi inima plânge. Pân la urm , tot n-am priceput nimic, n-a fostă ă chip s m l muresc ce-i cu dragostea. Odat amă ă ă ă întrebat-o şi pe mama. Nici ea n-a fost în stare s mă ă

- 207 -

desluşeasc . Dac-am v zut aşa, hai s-o caut prin c r i.ă ă ă ţ Atâta r u! Autorii nu se pricep s scrie despre amor.ă ă Tocmai când bietul cititor aşteapt cu sufletul la gur să ă ă afle ce se întâmpl cu el şi ea, vezi înşirate...ă puncte...puncte... Dup ce subreta mea, Tudora, s-aă m ritat cu Ion, argatul, am luat-o la întreb ri:ă ă

Ce-a fost, cum a fost în noaptea nun ii?― ţS-a fâstâcit, netoata. A spus:

Las , domnişoar , o s afli când te-oi m rita, acum e― ă ă ă ă prea devreme.

I-am întins o hârtie de-o sut , ca s -mi spun . Nici nu s-ă ă ăa uitat la bani.

Foarte curios! E o tain care trebuie p strat atât deă ă ă straşnic? Şi pentru ce, m rog, pentru ce?ă

29 maiDup moartea mamei, locuin a noastr din Capital aă ţ ă ă

devenit pustie. Nu mai veneau musafiri toat ziua bună ă ziua, rudele nu le vedeam decât din joi în Paşti. Parcă eram ciuma i în carantin . Chiar papa lipsea: ba prinţ ă str in tate, ba prin ar , cu politica lui. În toat casa,ă ă ţ ă ă numai eu cu Asta şi, bineîn eles, servitorii. Mie mi-eraţ fric şi de aceea n-o l sam pe Asta s mai plece noapteaă ă ă de-acas , cum avea obiceiul. I-am spus:ă

Pentru ce e nevoie s dormi cu el, nu-i de ajuns s -i― ă ă vorbeşti numai?

Mi-a r spuns c sunt tare naiv şi a t cut.ă ă ă ăÎntr-o sear , am auzit unele zgomote suspecte în odaiaă

ei, frânturi de dialog, ba chiar un hohot de râs gros, str in. Repede mi-am dat seama c Asta l-a adus înă ă ascuns pe bariton, s doarm cu ea. I-am urm rit cuă ă ă aten ia încordat , lipind urechea de uş . Parc auzeamţ ă ă ă gemete şi, crezând c o omoar , am strigat. B team cuă ă ă pumnii în uşa încuiat şi strigam. Asta a venit speriat laă ă mine.

S plece criminalul, i-am spus.― ă Care criminal? Cine e criminalul?―

- 208 -

Acela care a vrut s te omoare. S plece imediat! Şi― ă ă b team nervos cu piciorul în podea.ă

Asta îşi frângea mâinile: Jebs, i s-a n z rit... Nu-i vorba de nici o crim .― ţ ă ă ă Dac nu pleac , te spun tatei!― ă ă

O amenin am şi plângeam înfricoşat , dârdâind dinţ ă toate încheieturile. B rbatul s-a îmbr cat şi dus a fost.ă ă Dup plecarea lui explica iile au continuat. Asta ineaă ţ ţ mor iş s m conving c n-a fost nicidecum vorba de oţ ă ă ă ă tentativ de omor, aşa cum îmi închipuisem. Dac n-aă ă voit s-o omoare, de ce striga aşa dup ajutor? Mi-a spusă c nu striga dup ajutor, s-a jurat chiar, şi mi-a spus că ă ă odat am s în eleg ce-a fost.ă ă ţ

Dar n-a vrut în ruptul capului s -mi explice. De-atunci,ă n-am mai putut s-o suf r şi a plecat. Tata a angajat înă locul ei pe frau Gerda, o doamn distins , cu certificateă ă bune, având aproape 60 de ani.

8 iunieAten ie! Alalt ieri, l-am cunoscut pe domnul Raulţ ă

Dolfineanu, m rog doctor în Drept, de la Paris, seă ― putea altfel? Corect, ireproşabil, atât de corect şi ireproşabil ca un manechin, încât i se face grea . Unuiţ ţă b rbat îi st bine s fie câteodat pu in prost crescut.ă ă ă ă ţ Dac e mereu serios, devine chiar neserios. Raul nuă poate, s racul! Nu-mi d deam seama pentru ce tata aă ă invitat familia Dolfinenilor s cineze cu noi, dar acum ştiu:ă şi-a pus în gând s m dea lui Raul, cic fac o partidă ă ă ă str lucit . Ce merit are fiul, dac taic -s u a fost prim-ă ă ă ă ăministru?

11 iuniePapa m-a întrebat ce p rere am despre odraslaă

Dolfineanului? I-am r spuns:ă E un cimpanzeu foarte corect şi foarte, foarte―

nesuferit.

- 209 -

Sfinte Antoane, ce m-a admonestat! Dac -i placeă babacului, n-are decât s -l ia el, pe mine s m lase înă ă ă pace. Dolfinenii ne-au poftit la ei, la un osp . M-amăţ pref cut bolnav , am înc lzit pe furiş termometrul până ă ă ă la 40 de grade şi nu m-am dus. Stând în pat, citeam şi visam la ofi erul meu care nu ştia decât s m s rute.ţ ă ă ă

20 iuniePapa a angajat un nou asistent particular în locul lui

Dumitru, bâlbâitul. Aud c -l cheam Gherghel, c areă ă ă studii, dar asta n-are nici o importan . Important e faptulţă c -i voinic, bine legat, maiestuos, ca un ofi er de gard ,ă ţ ă numai c -i îmbr cat în haine civile. Am observat c n-areă ă ă verighet .ă

26 iulieAsta-i bun ! Ghergheluş parc -parc aduce cu ofi erulă ă ă ţ

meu din vis! Prostii! Aşa mi se pare, sunt cam z p cit !ă ă ă

27 iunieNu-s z p cit !... Seam n , Jebs, e leit ofi eraşul! Aş!ă ă ă ă ă ţ

Aiureli! Dac ar fi îmbr cat în uniform , aş mai zice. Deă ă ă ce nu eşti în slujba Maiest ii Sale, Ghergheluşule? P cat!ăţ ă

30 iuniePapa pleac la Istanbul, unde se afl G. de câteva zile.ă ă

Nu l-am l sat în pace, pân nu m-a luat şi pe mineă ă împreun cu frau Gerda...ă

6 iulieDoamne, câte s-au petrecut de-atunci!... Parc am tr ită ă

într-un vârtej! Şi mai ales în dup -amiaza aceea teribil ,ă ă când G. s-a repezit ca s pun mâna pe odiosul ucigaş.ă ă Ce curaj nebun! Dac -i t ia şi lui capul cu iataganul? Mi-ă ăera o fric nebun . Tremuram şi numai când m-am ag ată ă ăţ de bra ul lui, mi-am venit în fire. Ce bine era lâng el, mţ ă ă

- 210 -

sim eam ocrotit , c lcam pe p mânt tare şi nu-mi eraţ ă ă ă fric de nimeni. Era ca un ofi er care m ap r !ă ţ ă ă ă

Ciudat, m v d numai lâng el; altfel, m tem să ă ă ă ă înfrunt via a, sunt atâ ia ucigaşi pe lume care vor s teţ ţ ă r pun .ă ă

7 iulieGhergheluş a început s m preocupe. L-am visat azi-ă ă

noapte, c era la picioarele mele şi-mi s ruta genunchii.ă ă Pentru ce genunchii? îl întrebam.―Nu mi-a r spuns. O fi din cauza condi iei sale umile?ă ţ

Ah, e o ştie, el, omul puternic, se pleac în fa a bog iei?ă ţ ăţ Deodat a s rit în picioare şi m-a îmbr işat. Aşa da!ă ă ăţ

Proast mai sunt! Credeam c iubirea nu se mai atingeă ă de mine. Dac ar fi aşa, de ce m gândesc mereu laă ă Ghergheluş? De ce m s rut cu el în închipuire? De ce mă ă ă simt atât de bine în preajma lui ?

Citesc o dat , de dou ori, a treia oar . Cum s -mi credă ă ă ă ochilor? Dar aici scrie negru pe alb, e exclus oriceă îndoial . Aşadar iat-o pe fiica ă maestrului subjugat ,ă trecând în puterea mea, far s mişc m car un deget. Să ă ă ă fie la mijloc doar lucrarea gândurilor mele ? Greu de crezut! E totuşi un eveniment neaşteptat, care îmi aduce ap la moar . Aşadar, marmura şi-a pierdut ghea a,ă ă ţ flac ra o cuprinde şi o mistuie. Straşnic treab !ă ă ă

Dac nu era majordomul, puteam s aflu vreodată ă ă acest secret formidabil? Ah, ce i-i cu slugile astea şirete,ţ care îşi bag nasul peste tot! Pesemne c , în lipsa lui Jebsă ă (aşa am s -i spun, îmi place porecla), so ia majordomuluiă ţ i-a cotrob it prin lucruri, iar el, şmecherul, citindă însemn rile din jurnal, gata a-ntocmit planul cu cele 20ă de pogoane. Fie, c merit !ă ă

Mie, nici vorb , îmi prinde cât se poate de bineă t r şenia. De-acum încolo, ştiu ce am de f cut, pe careă ă ă drum trebuie s p şim ferm. Barierele s-au tras la o parte,ă ă Jebs a devenit o prad uşoar . Numai s întind mâna şi s-ă ă ă

- 211 -

o culeg. Adev rul e c am avut şi am în mine puterea deă ă a vrea numai un singur lucru şi-l vreau atât de mult, încât acum, când m hot r sc s trec la ac iune, m întrebă ă ă ă ţ ă neliniştit dac e cu adev rat ceea ce am de f cut.ă ă ă

Haide, cop cel, Ghergheluş drag ! Norocul î i surâde,ă ă ţ alian a cu Jebs î i rezolv dintr-un condei uriaşa problemţ ţ ă ă a bazei materiale. N-aş fi c utat-o, dac n-o g seam maiă ă ă dinainte, în vremea copil riei. Sentimentul a desfiin ată ţ distan a dintre noi. S pofteasc acum maestrul s -şiţ ă ă ă m rite odrasla cu cimpanzeul acela nesuferit, pe numeă Raul Dolfineanu. Jebs va fi a mea, orice s-ar întâmpla. Aştept s se întoarc din Fran a, ca s încep atacul pentruă ă ţ ă cucerirea micu ei cet ui. Nici nu e nevoie de asediu,ţ ăţ consider c s-a şi predat, numai c trebuie s-o iau înă ă st pânire, împlântându-mi steagul pe turn.ă

Dup câteva zile, în coresponden a maestrului dauă ţ peste un plic cu numele meu sosit din str in tate. Cineă ă îmi scrie şi de unde cunoaşte adresa mea? E o ilustrată înf işând ăţ Promenade des Anglin din Nisa. Pe verso, câteva cuvinte: Avec mes pensées les plus affectueuses. Semnat: Jebs.

Ah, fata asta e prins bine de tot: n-aşteapt s-oă ă cuceresc eu, s-o ia înainte, m asalteaz , vrea s mă ă ă ă cucereasc ea pe mine! Şi cea dintâi ghiulea explodează ă din plin, spre bucuria mea.

Trebuie s -mi modific tactica: voi adopta pasivitatea,ă f când pe prostul. N-are decât s înceap ea atacul, îiă ă ă cedez ini iativa. în acest chip, pasiunea ei se va înc lziţ ă pân la fierbere. Şi dup aceea... las' pe mine!ă ă

- 212 -

CAPITOLUL 4

Scrisoarea

Interior în apartamentul so ilor Gherghel.ţDinu o fug reşte pe Anda, vrând s-o s rute; ea aleargă ă ă

prin odaie, slobozind ipete ascu ite când e gata s fieţ ţ ă prins , îns îi scap fluid din mâini. Pân la urm , eă ă ă ă ă ă încol it şi, r sturnându-i capul, o s rut cu sete.ţ ă ă ă ă

ANDA: Nu-mi place s - i r mân datoare (îi întoarceă ţ ă prelung s rutarea).ă

DINU (se clatin ): Nebunatic ce eşti, mi-ai strivită ă buzele!

ANDA: Aşa- i trebuie! (V zând c şov ie): Ce ai?ţ ă ă ăDINU: Aş, nimic... O ame eal . Mi s-a oprit respira ia.ţ ă ţANDA: Knock-out! Jos cu tine!DINU (pretându-se glumei): Mda, e cazul! (Se lungeşte

pe jos.)ANDA (num r reglementar): Unu, doi, trei, patru,ă ă

cinci... (Dând cu ochii de un plic, care i-a c zut lui Dinuă din buzunar, se apleac şi-l ridic .) Ce-i asta?ă ă

DINU (prinzând de veste, vrea s i-l smulg ): Ce s fie?ă ă ă O scrisoare. D -mi-o!ă

ANDA: S vedem, mai întâi. Se pare c -i din str in tate.ă ă ă ăDINU: Nu te intereseaz . E de la un prieten.ăANDA: Cu atât mai bine. Scapi cu fa a curat . (Vrea s-oţ ă

desfac .)ăDINU: Nu, nu se poate... (i-o smulge din mân ; luptă ă

scurt .) Uite cum ai mototolit-o...ăANDA: Min i, nu-i de la un prieten.ţ

- 213 -

DINU (încurcat, râde silit): Ei, poftim! De la cine crezi că ar putea s fie?ă

ANDA: De la o femeie!DINU: Na! Aici chiar ai nimerit-o.ANDA: Ivar, insist, e de la o femeie. Prietenii nu- i scriuţ

pe hârtie bleu.DINU: Ghi, ce înseamn asta? E o prostie s mă ă ă

b nuieşti.ăANDA: Insist, e de la o femeie!DINU: Ei, drag , îngroşi gluma. i-a intrat în cap c -i deă Ţ ă

la o femeie şi pace!ANDA: N-ai decât s -mi spulberi b nuiala, dându-miă ă

scrisoarea. Nimic mai simplu!DINU: Dac vrei s ştii adev rul, e o scrisoare deă ă ă

afaceri. Şi o so ie nu trebuie s se amestece în afaceri.ţ ăANDA: M amestec când e vorba de mine. Am totă

dreptul, nu?DINU: Nu în elegi c nu-i vorba de tine?ţ ăANDA: Şi totuşi, e ceva care m priveşte. Adineauriă

spuneai c -i de la un prieten, acum ai întors-o, c -i oă ă scrisoare de afaceri.

DINU: Ei, da, m roag s -i înlesnesc o afacere. Ce-iă ă ă asta? O crim ?ă

ANDA: Se cunoaşte de la o poşt c min i! Cel pu ină ă ţ ţ dac te-ai pricepe s ticluieşti o minciun .ă ă ă

DINU: E nemaipomenit! Dintr-o nimica toat , uite ceă t r boi a ieşit! Draga mea, s ne în elegem...ă ă ă ţ

ANDA: Tocmai asta vreau şi eu! D -mi scrisoarea. Deă ce mi-ai smuls-o?

DINU: Te rog, nu m contraria. Ştii c n-o sco i cu mineă ă ţ la cap t în felul acesta.ă

ANDA: Am priceput. Dac n-ar fi de la o femeie, nu te-aiă potrivi atât. Mi-ai da-o şi am ispr vi. ă

DINU: Nu-i de la o femeie şi nu i-o dau.ţANDA: Aşadar, m înşeli, Ivar! ăDINU: Desigur, dac spui tu...ăANDA: Nu fiindc o spun, ci pentru c sta e adev rul!ă ă ă ă

- 214 -

DINU: Dac i-ai da seama cât de nedreapt eşti! ă ţ ăANDA: Mai degrab , ar trebui s - i dai tu seama pe ceă ă ţ

drum ai apucat. De altfel, b nuiam eu ceva necurat. Deă câtva timp, parc nu mai eşti tu, ai devenit nervos, nu- iă ţ mai intr nimeni în voie, mereu te preocup ceva. Suntă ă simptome limpezi. Odat am prins de veste c nu purtaiă ă verigheta.

DINU : Ai terminat? Asta-i tot?ANDA: Ascult , Ivar, am consim it s -mi leg via a de aă ţ ă ţ

ta pentru c eram sigur c şi tu m iubeşti.ă ă ă ăDINU: Şi-acum nu mai eşti?ANDA: Nu. ie nu- i mai place jocul, ai obosit şi vrei sŢ ţ ă

ieşi din el.DINU: Oho, ai luat-o razna. Nu e vorba de aşa ceva.ANDA: Ba tocmai de asta-i vorba. Nu în eleg oţ

convie uire far dragoste de o parte şi de alta. Deciţ ă cânt reşte bine ce faci, scruteaz - i adânc conştiin a.ă ă ţ ţ

DINU: Ghi, ce tot spui?ANDA: Eu n-am putut s - i aduc aur, palate şi moşii. M-ă ţ

am adus doar pe mine.DINU: Ştiu, şi-mi ajunge atât.ANDA: O spui far convingere, cu jum tate de gur . Şiă ă ă

când mi-aduc aminte c m sim eam aşa de bogat , după ă ţ ă ă ce- i d ruisem totul! Chiar tu spuneai cândva c suntţ ă ă miliardar . Acum, fireşte, am s r cit. O s rutare a mea nuă ă ă ă mai face un milion.

DINU: Ghi, pentru numele lui Dumnezeu, unde vrei să mergi? Î i dai seama cât de lega i suntem unul de altul,ţ ţ eşti conştient de valoarea ta, ca s nu mai vorbesc deă ă mine.

ANDA: i se pare numai. Pre ul unei femei nu-l afliŢ ţ decât dup ce o pierzi. De asta sunt sigur , atât deă ă sigur !ă

DINU: Vorbeşti prostii. Nici prin gând nu-mi trece s teă pierd.

ANDA: Dar faci totul ca s ne desp r im.ă ă ţDINU: Ce fac? Ce fac? Spune-mi!

- 215 -

ANDA: Tu crezi c n-am şi eu mândria mea de femeie?ă Dac iubeşti pe alta, spune-mi deschis, în fa . Ştii bineă ţă ce conven ie am f cut. Nu m sup r şi nu- i fac dificult i.ţ ă ă ă ţ ăţ Mâine, dac vrei, merg la divor .ă ţ

DINU: Acum te-ai apucat s ba i câmpii?ă ţANDA: Nu-i niciun motiv de îngrijorare pentru tine. V dă

c ar i destul de liniştit.ă ăţDINU: Cred c fac mai bine decât s iau în serios ceeaă ă

ce spui. Acum, de pild , nici nu te mai recunosc. Eşti alta,ă e una din calit ile tale, s fii mereu alta, s nu maiăţ ă ă semeni cu cea de ieri. Iar când devii tragic , eşti şi maiă fermec toare...;ă

ANDA: Nu glumi, Ivar, în împrejur ri de-astea. Nu fiă prea sigur de mine, ia seama!

DINU: Aş avea motive s m îndoiesc de fidelitatea ta?ă ăANDA: Nu ştiu. Îns niciodat nu trebuie s fii preaă ă ă

sigur de o femeie.DINU: Bine, bine, voi c uta s m ... conformez.ă ă ăANDA: S nu- i închipui c , dac m despart de tine,ă ţ ă ă ă

r mân nem ritat . Ehe, se g sesc ei destui b rba i...ă ă ă ă ă ţDINU (zâmbind): Nu m îndoiesc. Poate c de pe acumă ă

ai pe cineva în vedere ?ANDA: Mde, nu se ştie niciodat .ăDINU: Faci, probabil, aluzie la adoratorul care î iţ

trimitea flori?ANDA: Ei, vezi?DINU: De ce, de un timp, se complace s stea înă

umbr ? Probabil c nu ne cunoaşte noua adres . Tare aşă ă ă fi curios s -l întâlnesc fa în fa pe acela care râvneşteă ţă ţă s -mi ia locul.ă

ANDA: Nu atârn decât de tine.ăDINU: Dac atârn de mine, uite, aş vrea s r sară ă ă ă ă

acum, chiar în clipa asta.ANDA (amuzat ): Aşa, din senin? Ca la comand ? Peă ă

unde ai poft s pice? Pe geamul hornului? Sau s -l aducă ă ă ă barza în cioc?

- 216 -

DINU: Nu. Mai simplu: eu s -l chem, iar el s r spundă ă ă ă numaidecât chem rii mele. S sune, s -i deschidă ă ă ceremonios uşa, s v fac prezent rile şi...ă ă ă

ANDA: N-ai decât s -l chemi, dac ii neap rat s -lă ă ţ ă ă cunoşti. Fii sigur c apare numaidecât pe uş ...ă ă

DINU: Ah, cu atât mai bine. (Cu volubilitate, declamator): tu cel de-al doilea so al preafrumoaseiţ doamne Gherghel, r sari din necunoscut şi vino în bra eleă ţ care te aşteapt deschise.ă

ANDA: Ce înseamn asta? Ai înnebunit de-a binelea?ă (Se aude soneria.)

DINU (tresare, îşi revine brusc): Ei, na! Asta-i bun !ă Cine-o fi sunat?

(Se duce şi deschide uşa.)RELU (apare în prag, se înclin ): Bun seara!ă ăDINU (surprins): A, tu eşti, Relule? (Izbucneşte într-un

râs zgomotos.) S vezi, dragul meu, ce nostimad , s râziă ă ă de mama focului! Î i explic numaidecât. Dar mai întâi sţ ă fac prezent rile (Andei): Draga mea, î i prezint pe bunulă ţ meu prieten, Relu Apelevianu. (Lui Relu): So ia mea...ţ

RELU (privind-o adânc): Sunt încântat s v cunosc,ă ă preafrumoas doamn . (Cu o polite e onctuoas , îi s rută ă ţ ă ă ă mâna.)

- 217 -

CAPITOLUL 5

Alarma

Din coresponden a Andei Gherghelţ

N-am încotro, trebuie s - i dau o veste uluitoare:ă ţ scumpul meu so m înşeal ... L-am prins cu ocaua mic ,ţ ă ă ă am dat întâmpl tor peste o epistol de la o feminin , cumă ă ă le spui tu pa achinelorţ . Mi-a smuls-o din mân , n-a vrut înă ruptul capului s -mi arate de la cine este, sus inea mor işă ţ ţ c -i de la... un prieten. G sise proasta în drum care s -lă ă ă cread ... Ne-am certat r u. Ca s salveze aparen ele,ă ă ă ţ f cea glume galbene, cu glasul pierit, jucând lamentabilă operet ieftin .ă ă

Ascult acum ce întâmplare grotesc , s râzi s teă ă ă ă cruceşti. Pe când Pantalone al meu striga cu tremolo în glas: „O, tu, cel de-al doilea b rbat al Andei, r s ri dină ă ă necunoscut!" (sau cam aşa ceva, în orice caz, o tâmpenie!) deodat ârrr! soneria. El fuga să ţ ― ― ă deschid , şi cine se iveşte în prag? Un tân r elegant peă ă nume Relu Apelevianu, fost coleg de şcoal cu Ivar. Tu, aă fost ceva la comand , parc aranjat cu mâna, în fine, s -ă ă ăi stea mintea-n loc. Dup prezent ri, tipul mi-a pupatţ ă ă

mâna foarte curtenitor, spunând: M bucur s v cunosc, prea frumoas doamn !― ă ă ă ă ă

Are stil, ce crezi?Nu mi-a displ cut, de ce aş min i? Era frumos ca Robertă ţ

Taylor la Podul Waterloo. Se uita la mine fascinat, ca un vi el la poarta nou , cred c l-am pus în cof din primulţ ă ă ă minut. M miram, ce s fie asta? Un nou avertisment ală ă

- 218 -

destinului? Mai ştii? Prea a picat ca musca-n lapte, nu? Totuşi, strania coinciden nu m-a r v şit Prea mult,ţă ă ă eram destul de surescitat din cauza infidelit iiă ăţ nepricopsitului meu de b rbat şi de aceea numai deă musafiri nepofti i nu-mi ardea. Aşa c i-am l sat peţ ă ă amândoi s sporov iasc în pace şi am plecat,ă ă ă pretextând ceva de mântuial . Adev rul e c aveamă ă ă nevoie de mişcare, ca s m sustrag cât mai multă ă gândurilor negre. Dup ce am trecut de Externe, am luat-ăo în jos pe calea Victoriei, tot zgâind ochii pe la vitrine, far s v d nimic, apoi am cotit la dreapta pe bulevardulă ă ă Elisabeta, drumul meu obişnuit pe vremea când eram domnişoar . Neavând nici un el precis, colindam înă ţ neştire, dar în mine st ruia tot mai amarnic o greutate.ă Era vorba de tr darea lui şi, în leg tur cu asta, deă ă ă atitudinea mea. Ce faci, cum reac ionezi, And -Andaluz ?ţ ă ă Tragi cu buretele peste infidelitate, îl ier i? Dac nu seţ ă astâmp r , hipopotamul? Divor ezi? Înc nu ştiam cumă ă ţ ă voi rezolva situa ia. Ştiam numai c revolta adunat înţ ă ă mine p rea imposibil de suportat. Îl uram îngrozitor, îlă dispre uiam ca pe un om de nimic, ca pe o gânganieţ scârboas . Doamne, cât aş fi vrut s m r zbun! Dar în ceă ă ă ă fel? Şi tot croiam planuri peste planuri, care mai de care mai caraghioase. Deocamdat , m oprisem la Reluă ă Apelevianu. Cu sta am s -i fac figura, e prietenul lui bun,ă ă o s -l doar mai tare. Prostii! În definitiv, ce rezolv? Îlă ă aduc pe f gaş? Dimpotriv , învenin m raporturile şi maiă ă ă r u. Şi, pe urm , dac Ivar a f cut o pasiune şi merge laă ă ă ă desp r ire? Hm, situa ia se complic , nu-i de glum !ă ţ ţ ă ă R t ceam într-un labirint de planuri. Mai bine s nu mă ă ă ă gândesc la nimic, uite aşa. Şi lucrurile or s se descurceă şi singure.

În drumul meu, m-am ab tut pe la cofet ria Delicia dină ă coasta Cişmigiului şi am cerut o şarlot cu frişc , pr jituraă ă ă mea preferat . La masa vecin se afla un tân r cu oă ă ă mutrişoar de copilandru, care m fixa st ruitor. Când,ă ă ă far s vreau, m-am uitat la el, a întors brusc capul şi aă ă

- 219 -

roşit parc f cuse ceva nepermis. De ce aş min i?― ă ă ţ Gestul lui timid de adolescent m-a impresionat pl cut. Ceă b iat cuminte şi sfios, îmi spuneam, dar uite cum îi dă ă inima brânci când vede o fat frumuşic !ă ă

Când am ieşit din cofet rie, nu m-am putut st pâni să ă ă nu-i arunc o privire de adio! Zic de adio, c ci în clipaă aceea m gândeam c n-o s -l mai v d niciodat pe acelă ă ă ă ă tip dr g laş, cu p r cârlion at şi ochi mari, fosforescen i.ă ă ă ţ ţ Figura lui m-a urm rit în timp ce mergeam pe trotuar de-ăa lungul Cişmigiului. Cine-o fi? m întrebam, tare aş vreaă s ştiu dac a avut vreo aventur . N-aş crede, e preaă ă ă sfios prostu ul! Numai dac o Ev neruşinat i-o fi râvnitţ ă ă ă gura senzuala atunci, da. Fiindc are, trebuie să ă recunosc, o gur tare senzual .ă ă

Astfel de prostii îmi treceau prin cap, când din spate se ivi chiar el, tân rul care-mi acaparase gândurile. N-amă în eles ce vorbe mi-a spus, într-atât eram de surprins .ţ ă Cum? Sfiosul cuteza s acosteze o femeie? ÎI n ucisem înă ă aşa hal, încât îşi ieşise din propria-i fire înarmându-se cu un curaj nebun? Ce-o fi vrând s -mi spun ? Şi cum o s -ă ă ămi spun ? Doamne, ce-o s mai râd! Întâmplarea începeaă ă s m amuze şi, mai mult decât atât, m covârşise.ă ă ă

Nu vre i s facem o plimbare prin Cişmigiu? îmi― ţ ă propuse el. N-am spus nici da, nici nu. M-a luat de bra şiţ am cotit la dreapta, intrând pe poarta principal .ă Cişmigiul la ora amurgului era pustiu, plouase la amiază şi vremea se cam r corise. L-am întrebat într-o doară ă cum îl cheam şi ce profesie are. Mi-a r spuns râzând că ă ă e prin de sânge şi-l cheam ... numele l-am uitat... îlţ ă luase dintr-o pies de teatru.ă

Dac -i aşa, eu sunt împ r teas , i-am spus râzând.― ă ă ă ă Mai degrab , o zei , m-a contrazis el.― ă ţă

Ne-am aşezat pe o banc . M-am pref cut c tremur deă ă ă frig. De altfel, începuse s sufle un vânt aspru, r coros.ă ă

Uite ce mâini reci am! şi i le-am dat s le― ă înc lzeasc . De fapt, mâinile mele erau calde, într-ale lui;ă ă începu s le s rute.ă ă

- 220 -

Apoi a vrut s -şi scoat pardesiul, s mi-l dea, ca s mă ă ă ă ă înc lzesc. Nu l-am l sat, în schimb, m-am strâns toat înă ă ă el. Tân rul m-a cuprins atunci zdrav n şi m-a s rutat. Aă ă ă fost destul o dat , c dup aceea nu mai puteam s neă ă ă ă oprim. Nu ne opream decât atunci când trecea câte cineva pe alee în dreptul nostru, uneori, nici atunci.

„Eh, dac m-ar vedea Ivar! Aş muri de pl cere!” Dară ă Ivar nici gând s treac pe acolo!ă ă

Niciodat n-am sim it atât de intens mierea s rut rilor.ă ţ ă ă Nu ştiu unde citisem c s rutarea e tipul volupt iiă ă ăţ des vârşite, fiindc renaşte din ea îns şi şi, astfel, oă ă ă s rutare cere pe alta, necontenit, far sa .ă ă ţ

Ne-am ridicat. Prin işorul voia s m duc la el acas ,ţ ă ă ă ă zicea c locuieşte undeva pe aproape, c nu facem niciă ă zece minute. Nu, nu merg, i-am spus, m aşteapt mamaă ă acas . El insista mereu, dar degeaba. Ziceam c azi nuă ă pot, e imposibil, poate mâine sau poimâine. V zând c nuă ă m convinge s -l urmez, mi-a pus ceva în mân , nuă ă ă în elegeam ce-i cu asta, e vreo scrisoare sau... of! eramţ s tul de obsesia scrisorii lui Ivar, şi atunci m-am speriată ă de necunoscutul acela şi am fugit, apucând-o în neştire pe alei. Dar nu fugeam atât de el, cât fugeam de mine. Nu ştiu, nu-mi dau seama ce-a fost. Un simplu capriciu? Nu cred. O r zbunare împotriva lui Ivar? Nici asta! Până ă acum, înc nu dovedisem atâta uşurin . Ce s-a petrecută ţă cu mine? Cum de m-am pretat unei asemenea aventuri? Totul s-a petrecut ciudat, nebulos, în plin domeniu al inconştientului. Am luat un taxi, ca s ajung mai repedeă acas . Pe drum, umblând în buzunarul pardesiului, amă dat peste o hârtie. Ce-o fi asta? M uit la ea: o bancnotă ă de o sut de lei. Nu era a mea, sunt sigur ; de unde auă ă r s rit banii ştia? Un gând groaznic mi-a fulgerat prină ă ă cap: ei, da, micul meu adolescent mi-a strecurat banii f r s -mi dau seama, pentru a m ademeni s merg laă ă ă ă ă locuin a lui, pl tindu-m ca pe-o femeie de strad . Şi euţ ă ă ă am fugit cu banii lui, l sându-l cu buzele umflate.ă

- 221 -

Trebuia s plâng de ruşine, dar nu! M-a apucat ună ― râs nervos, irezistibil. Închipuie- i, tu, nu era chip s mţ ă ă mai pot opri, râdeam ca o smintit ! Ivar se mira:ă

Ce-i cu tine, Ghi? Ce te-a apucat?― i-am pl tit-o cu vârf, i-am r spuns, te-am înşelat cu― Ţ ă ă

iu eala fulgerului.ţEl zgâia ochii la mine, neîncrez tor.ă

Ba nu, z u, cu cine?― ă Cu un prin , bineîn eles!― ţ ţ Chiar prin ?! Ha-ha-ha! izbucni el în râs. Bun !― ţ ă

Atunci suntem chit! Nu râde, e purul adev r!― ă Nici nu m îndoiesc! Când l-ai cunoscut?― ă Adineauri.― Aşa repede? Unde?― În Cişmigiu, pe banc ...― ă Credeam c la castelul Schonbrunn...― ă

Alt val de râs. Râdeam amândoi ca nebunii. Când s plec, mi-a dat o sut de lei...― ă ă

Ivar se strica de râs. Râdea cu atâta poft , atât deă zgomotos, c m zgâria pe nervi.ă ă

O sut ? Asta le pune vârf la toate! Era prin de― ă ţ operet ? Doamne, ce-am mai râs în seara asta!ă

Nu ştiu ce mi-a venit s dau în vileag aventura şi, maiă ales, cu atâta cinism. A fost o tr snaie a mea, ca multeă altele. Poate, n-am f cut tocmai r u. Ivar n-a crezut oă ă iot , trecea totul pe seama imagina iei mele. S -i fie deă ţ ă bine! Unele fapte par atât de neverosimile, încât ajungi s te îndoieşti de realitatea lor. Atâta numai c t r şeniaă ă ă ă mi-a sc zut ap sarea sufleteasc şi m-am pomenit c ...ă ă ă ă nu mai aveam ce-i reproşa so ului, c , adic , dup cumţ ă ă ă spunea şi el, suntem chit.

Mi se p ruse doar. N-a fost chiar aşa. Dup ce m-amă ă z vorât în dormitor, încuind uşa cu cheia, m-a podidită plânsul. Şi acum plâng, când î i scriu. Plâng şi teţ îmbr işez.ăţ

Anda ta

- 222 -

P.S. Azi-diminea , dup ce aplecat Ivar, i-am r scolitţă ă ă minu ios prin birou. Deja când învelitoarea unei c r i, amţ ă ţ dat peste plicul cu pricina. În untru, o vedere din Nisa.ă Cuprinsul telegrafic: „Cu gânduri afectuoase – apoi semn tura: Jebs.”ă

Cine o fi caraghioasa asta ? De unde a racolat-o ? Şi cum?

Prin urmare, tot e ceva la mijloc. Altfel, mi-o ar ta, nu?ă E simplu ca bun ziua.ă

Tot eu.

- 223 -

CAPITOLUL 6

Învoiala

Din confesiunile lui Dinu Gherghel

Când îl v d pe Relu ivindu-se în dreptunghiul uşii,ă tresar cuprins de toate mir rile. M-aş fi aşteptat s -miă ă fac o vizit oricine pe lumea asta, în afar de el. De ceă ă ă venise la mine str duindu-se s -mi afle adresa, ce anumeă ă îl aducea?

Numai dup plecarea Ghiocelei, m dumiresc. Fostulă ă coleg de liceu, acum în diploma ie, fusese rechemat,ţ venea din Fran a, şi mâine sau poimâine trebuia s pleceţ ă la Atena. M c utase la unchiu-s u, Apelevianu, într-oă ă ă chestiune personal , şi, neg sindu-m acolo, majordomulă ă ă îi d duse noua mea adres .ă ă

Uite, î i aduc asta, spuse el şi, vârând mâna în― ţ buzunar, scoase o scrisoare.

O iau şi îl întreb curios: De la cine e?― De la var -mea, Jebs.― ă

M uit la el mirat. îmi explic :ă ă M-am ab tut pe la Nisa, ştiam c e acolo cu unchiul.― ă ă

înainte de a pleca, mi-a spus între patru ochi: „Te rog s -ămi faci un serviciu: pred scrisoarea asta prietenului t u,ă ă Gherghel, dar numai în mâna lui. Ceea ce şi fac, după cum vezi.

Deşi nu-i prea politicos, îi cer încuviin area lui Relu sţ ă citesc aceast scrisoare, trimis cu precau ii atât de mari,ă ă ţ încât a fost nevoie s -mi fie predat personal, pentru caă ă

- 224 -

nu cumva, Doamne fereşte, s cad în mâini str ine. Eă ă ă redactat în fran uzeşte, ca şi jurnalul ei intim, pe care îlă ţ ştiu pe dinafar , ca şi ilustrata prevestitoare şi par ială ţ anonim primit mai înainte şi semnat . Şi acumă ă ă semneaz tot ă Jebs. E o avalanş de fraze incendiareă desprinse din vocabularul de totdeauna al dragostei, care mi-ar p rea fireşti venind de la orice fat de pe p mânt,ă ă ă dar pur şi simplu m las buimac, când pornesc din inimaă ă glacial a fiicei Apelevianului. Îmi scrie, printre altele: ă ...a qui la faute si vous avez surgi sur ma route et bouleverse ma vie de telle façon que je ne peux plus my retrouver? Une force occulte qui n'est pas que l'amour veut que tu sois mienne et que je sois a toi...

Ai ghicit, Jebs, chiar asta vreau: s fii a mea, s trecemă ă împreun prin via , bra la bra . Şi probabil c toateă ţă ţ ţ ă puterile firii vor acelaşi lucru, altfel nu în eleg cum şi deţ unde te-au cotropit asemenea sim iri. Relu r sfoieşte înţ ă acest timp un album cu reproduceri dup tablouri celebreă adus din Italia. Îl întreb:

Cred c ştii despre ce-i vorba, nu?― ăPe fa a lui se iveşte un zâmbet imperceptibil.ţ

Precis nu ştiu nimic. B nuiesc numai.― ― ă Drag Relule, î i m rturisesc pe cuvânt de onoare c― ă ţ ă ă

ini iativa apar ine în întregime verişoarei tale. Eu n-amţ ţ deschis gura, n-am spus un singur cuvânt. De altfel, nici n-aş fi avut curaj. M crezi?ă

De ce nu? Ştie c eşti însurat? ― ăÎntrebare tr snet! Ce s -i r spund alta decât adev rul?ă ă ă ă

Nu. Nu cred! Nu cumva i-ai spus tu?― Eu? Habar n-aveam. Abia acum aflu şi in s te felicit― ţ ă

c ai pus mâna pe o femeie atât de frumoas .ă ă Mul umesc, Relule, numai c nu e cazul s m― ţ ă ă ă

felici i, pentru c vreau s divor ez.ţ ă ă ţ Serios? Din pricina verişoarei mele?― Dac vrei s fiu sincer, şi din pricina asta. Adev rul e― ă ă ă

c m-am gr bit cu însur toarea. Trebuia s mai aştept,ă ă ă ă

- 225 -

dar a fost un concurs de împrejur ri care m-a dep şit. Eiă ă bine, nu ne în elegem.ţ

Şi crezi c va consim i s divor eze ? N-o s― ă ţ ă ţ ă întâmpini dificult i?ăţ

La drept vorbind, m aştept, şi înc cum! Dar n-o s― ă ă ă dau înapoi din cauza asta. Zarurile au fost aruncate.

Dac afl var -mea c eşti însurat şi bate în― ă ă ă ă retragere?

Tocmai asta e principalul. Cred c ai s - i ii gura,― ă ă ţ ţ nu?

Nu-i vorba de mine. Despre partea asta, po i s― ţ ă dormi liniştit.

Îmi dai cuvântul c p strezi discre ia?― ă ă ţ Da, pe cuvânt de onoare.― Î i mul umesc, Relule. De tine m temeam mai mult,― ţ ţ ă

c ai s te împotriveşti s-o iau pe Cora. Şi, în al doileaă ă rând, de mine. Îmi spuneam: „Cum voi îndr zni s ridică ă ochii pân la fiica maestrului, de care m desparte oă ă distan ca de la cer la p mânt?”ţă ă

Prostii, Dinule! În dragoste, distan ele pier, iar― ţ obstacolele se n ruie. Eşti gata s dai marea lovitur !ă ă ă Soco i c eu ajungeam ceva dac n-aş fi nepotul luiţ ă ă Apelevianu? Vezi îns , fii atent, dup câte ştiu, unchiul eă ă hot rât s-o m rite cu Raul Dolfineanu.ă ă

Da?! fac pe miratul, deşi aflasem de acest lucru din― jurnalul intim al fetei. Atunci, se încurc treaba.ă

Gr beşte-te s ispr veşti cu so ia. Altfel, intervin― ă ă ă ţ complica ii care ar putea s r stoarne totul.ţ ă ă

Da, îmi dau seama. De la un timp încoace, tot― fr mânt un plan, vreau s -i întind o curs . Numai că ă ă ă trebuie s g sesc pe cineva care... care s -i fac niscaiă ă ă ă curte...

Aha! Vrei s înscenezi un adulter?― ă Nu merg pân acolo. Mi-ajunge s -mi dea numai un― ă ă

simplu motiv.În clipa aceea, îmi vine în minte Bob Geam nu. Cu elă

Ghiocela mai avusese de-a face, tipul dup spusa lui ― ă ―

- 226 -

încercase s-o s rute, aşa c , de ast dat , reluândă ă ă ă ofensiva, ar putea s ajung ceva mai departe, far s fieă ă ă ă nevoie de timp prea mult. Şi chiar dac n-ar ajungeă nic ieri, n-ar avea nici o importan . Simpla lui prezenă ţă ţă în casa mea ar fi suficient pentru declanşarea rupturii.ă Cel care caut noduri în papur nu are nevoie decât deă ă pretexte. Numai c trebuie s -mi înfrâng repulsia fa deă ă ţă el, dar... în fine, am s-o fac şi pe-asta...

L-am g sit. E un tip dup care se cam pr p desc― ă ă ă ă femeile, gen homme â femmes. Cred c m în eleg cu el,ă ă ţ duce veşnic lipsa de bani. Pl tit bine, se preteaz la orice.ă ă Dac , între timp, dau peste ceva mai... seduc tor, renună ă ţ bucuros la el.

Relu st oarecum în rezerv . Dup o t cere cam lung ,ă ă ă ă ă zice:

La drept vorbind, nu-i mai corect s -i dest inuieşti― ă ă so ie tale c vrei s divor ezi?ţ ă ă ţ

La fel spune şi ea. Chiar am f cut un angajament în― ă privin a asta, numai c toat povestea e formal , far niciţ ă ă ă ă o valoare. În mod practic, e foarte greu s ajungi în acestă fel la un rezultat, mai ales cu o femeie care te iubeşte.

Ar fi p cat s-o dai pe mâna unui seduc tor de― ă ă profesie. Ar putea s te şantajeze când i-e lumea maiă ţ drag .ă

Mi se pare c ai dreptate. Nu ştii niciodat cu cine ai― ă ă de-a face. Da, bine zici, am nevoie de un om de încredere, chiar de un prieten bun, devotat. Altfel, se duce pe copc tot planul...ă

Hm, s m mai gândesc. Lucrurile sunt destul deă ă serioase, trebuie bine chibzuite. P cat c Relu pleacă ă ă mâine în Grecia. Dac ar z bovi câteva zile, poate, amă ă g si împreun o solu ie acceptabil . Îi f g duiesc c -l voiă ă ţ ă ă ă ă ine la curent cu tot ce întreprind.ţ

Dup plecarea lui Relu, recitesc scrisoarea lui Jebs oă dat , de dou ori, de trei ori... Mi se pare mereu c suntă ă ă prad unei halucina ii provocate parc de marea meaă ţ ă dorin care vrea s purcead bine. Cu toate astea, nu-iţă ă ă

- 227 -

halucina ie! Ci o realitate înflorit pe placul inimii. Cum deţ ă s-a aprins o marmur , încât s ia foc şi acum ardeă ă vâlv taie? Teribil sentiment aceast dragoste careă ă pârjoleşte pe unde trece, reuşind ca o f ptur insensibilă ă ă s se schimbe în aşa fel, încât, c lcând peste oriceă ă conven ie şi chiar peste propria-i mândrie, s -mi declareţ ă ea cea dintâi dragoste, şi înc la modul superlativ, far să ă ă aştepte ca, eventual, s fac eu primii paşi. Şi, mai multă decât atât, s -l delege pe v rul s u, Relu, cu transmitereaă ă ă acestui mesaj atât de intim, f cându-l s joace un rolă ă jenant de t inuitor. De fapt, asta îmi prinde bine, niciă vorb , pentru c , în afar de Jebs, mai am un aliat în Relu,ă ă ă ca s frângem cu puteri sporite voin a maestrului meu înă ţ ceea ce priveşte c s toria fiicei sale. Oricum, unchiulă ă meu, majordomul, pare din ce în ce mai asigurat c vaă c p ta cele dou zeci de pogoane de care şi-a ag ată ă ă ăţ n dejdile b trâne ii. S le st pâneasc s n tos!ă ă ţ ă ă ă ă ă

Partea proast e c , deocamdat , nu sunt în regul cuă ă ă ă starea civil şi asta m stânjeneşte. Îi telefonez unuiă ă cunoscut avocat specialist în divor uri, dar omul lipseşteţ din capital , e dus undeva în provincie. Deşi ştiu pe deă rost procedura, sunt totuşi chichi e pe care specialiştii leţ cunosc, încât, uneori, întorc legea pe dos. Aşa ceva îmi trebuie. Bine, îl aştept s se întoarc .ă ă

În schimb, cine m caut la telefon? Chiar Relu, careă ă m anun c , din motive independente de voin a lui, s-aă ţă ă ţ amânat plecarea în Grecia sine die. Aşadar, e foarte probabil ca dou -trei s pt mâni, poate chiar mai mult, să ă ă ă taie frunz câinilor în Bucureşti, bucurându-se de ună concediu nevisat. Dup o jum tate de or , m pomenescă ă ă ă cu el în palatul unchiului s u.ă

Ei, zice de la uş , cum st m cu divor ul?― ă ă ţ Pân acum, n-am rezolvat nimic. Nu cunoşti pe― ă

cineva în care putem avea încredere deplin ?ă Nu ştiu. Nu v d pe nimeni. S ne mai gândim...― ă ă Ai rela ii întinse, prieteni cu duiumul. Poate dai peste― ţ

unul care...

- 228 -

Dup o mic pauz fr mântat , Relu zice:ă ă ă ă ă Ascult , Dinule, la urma urmei, m-aş încumeta chiar― ă

eu s ...ă Tu?! îng im mirat.― ă De ce nu? Î i sunt prieten, vreau s te ajut.― ţ ă Serios?! De fapt, m gândisem la tine din capul― ă

locului, dar cine avea curajul s i-o propun ?ă ţ ă Stai, nu te înfierbânta aşa. N-am primit înc . Dac― ă ă

vrei s fiu sincer, îmi pare r u s-o dai pe nevast -ta peă ă ă mâna altuia.

Atunci, ce te împiedic s primeşti ?― ă ă Ştiu eu? Poate, un scrupul de conştiin .― ţă Acest „scrupul" eu ar trebui s -l am, nu tu.― ă Dar e vorba de so ia unui prieten.― ţ O fi, îns eşti acoperit de asentimentul so ului. Hai,― ă ţ

nu mai ezita! Cu tine ştiu c ar merge treaba ca pe roate.ă De unde ai certitudinea asta?― N-ai b gat de seam cât de impresionat a fost când― ă ă ă

i te-am prezentat? A tres rit şi a f cut nişte ochi...ă ă Nu exagerezi?― Deloc. O cunosc aşa de bine! Ai şanse, dragul meu,―

sut la sut . Pentru c , vezi tu, mai întâi, trebuie s avemă ă ă ă în vedere sor ii de izbând . Degeaba i-ar face curteţ ă cineva care n-o intereseaz …ă

Mda... Ai dreptate... Pân acum, nu m-am pretat s― ă ă joc rolul unui seduc tor. De fapt, e o cruzime s te jociă ă astfel cu inima unei femei.

Vas zic , tot scrupule de conştiin , nu?― ă ă ţă Da, dar şi un exces de pruden . Ştii doar c -s― ţă ă

logodit cu vicontesa. Dac mi se aprind c lcâiele după ă ă nevast -ta, ce m fac? Nu cad singur în capcana pe careă ă i-am preg tit-o ei?ă

Într-un fel, omul are dreptate, intr într-un jocă primejdios, se gândeşte la toate consecin ele. Pruden aţ ţ lui m pune serios pe gânduri. Tot el m linişteşte, în celeă ă din urm :ă

- 229 -

Glumesc, Dinule. Nu se lipeşte aşa de uşor― dragostea de mine. Pân acum, n-am iubit niciodat .ă ă Uneori, mi s-a p rut numai c iubesc şi atâta tot. Aşa c ...ă ă ă

Primeşti deci?― Cu o condi ie: s -mi creezi condi ii favorabile. Dup― ţ ă ţ ă

care adaug : Stai pu in! Dac - i vine poft s -mi faci vreoă ţ ă ţ ă ă scen de gelozie?ă

Haide, fii serios! De vreme ce sunt hot rât s― ă ă divor ez, mai poate fi vorba de gelozie? Şi pe urm , nici n-ţ ăo iubesc. Am luat-o datorit unei... unei... E de prisos s - iă ă ţ explic cu de-am nuntul ce a fost şi cum a fost.ă

Târgul se încheie, nu ne mai r mâne decât s bemă ă ald maşul. Ceea ce şi facem. Bufetul lui e bine asortat.ă Aduc o sticl de coniac fran uzesc, cinci stele, torn înă ţ p h rele de cleştar şi ciocnim:ă ă

S fie într-un ceas bun!― ăRelu se apuc serios de treab . Vine acas în lipsa meaă ă ă

şi, o or -dou , pân m întorc, st de vorb cu Ghiocela.ă ă ă ă ă ă Nu ştiu ce-i bine, nu m intereseaz , desigur, îşi croieşteă ă un drum spre inima ei. Ghiocela îmi spune într-o sear :ă

Prietenul t u e foarte interesant. Ştie atâtea lucruri!― ă Cred şi eu! A colindat p mântul în lung şi-n lat.― ă

Alt dat , îmi atrage aten ia:ă ă ţ Ştii c Relu al t u îmi face curte?― ă ă Fii serioas , îi r spund. B iatul e logodit cu vicontesa― ă ă ă

de Sabray, care, dup câte ştiu, e una din partidele celeă mai str lucite. Aşa c vezi cum stai... ă ă

N-a mai zis nimic.Într-o sear , la restaurantul Flora, Ghiocela, dup ună ă

dans cu Relu, revenind la mas , m previne cuă ă ingenuitate:

Ia seama, Ivar, domnul Apelevianu şi-a pus în gând― s m seduc ...ă ă ă

M uit la Relu pre de o clip , el se uit la mine tot aşa,ă ţ ă ă apoi amândoi pufnim în râs.

- 230 -

CAPITOLUL 7

O c snicie sf râmată ă ă

IAnda Gherghel, tol nit într-un fotoliu, reciteşte (pentruă ă

a câta oar ?) ă Mica sirenă de Andersen. E un basm pentru copii? Da, pentru copii, dar mai ales pentru oameni mari. E cea mai frumoas poveste de dragoste din câte s-auă scris pe lumea asta, şi s-au scris multe.

ANDA (în sine): De ce m emo ioneaz într-atâtă ţ ă povestea acestei micu e sirene? Ori de câte ori o citesc,ţ m simt r v şit şi plâng cuprins de o nostalgieă ă ă ă ă sfâşietoare. E cea mai sublim stare sufleteasc pe careă ă izbutesc s-o ating, mult mai pur şi plin de con inută ă ţ decât dragostea. Ce-o fi asta? M reg sesc în fiin a ei?ă ă ţ

(Uşa se deschide încet, pe nesim ite. A intrat, parc ,ţ ă cineva cu precau ii de ho . S fie Lina, slujnica? Sau Ivar?ţ ţ ă El face, uneori, glume de-astea, vine tiptil pe la spate şi-i pune mâna oblon la ochi. Dar ce s caute la ora asta?)ă

ANDA (întoarce capul şi tresare surprins . Nu-i so ul ei,ă ţ ci Relu): Dumneata! Cum ai intrat? Cine i-a deschis?ţ

RELU (cu impertinen a şi calmul b rbatului sigur peţ ă victima sa): Ştiam c eşti singur ...ă ă

ANDA: Ce vorb -i asta? Sunt, ca de obicei, cu conştiin aă ţ mea.

RELU: Cu atât mai bine, am cui m plânge...ăANDA: Cel mai cuminte lucru e s renun i. Dinu ară ţ

putea s se întoarc şi n-aş vrea s ne g sească ă ă ă ă împreun , oricât îi eşti de prieten.ă

- 231 -

RELU: Prieten, spui? Ce înseamn o prietenie ca aă noastr , când o femeie ca dumneata se afl între noi?ă ă

ANDA (în gând): Ce îndr zneal ! Tinerii de soiulă ă acestuia n-au nimic sfânt, pâng resc cele mai curateă sim minte. Ar trebui s -l dau pe uş afar . Dar nu, maiţă ă ă ă bine m prefac c nu pricep. Înl tur un scandal, ale c ruiă ă ă ă urm ri se vor r sfrânge tot asupra mea. (Vorbit): Ceea ceă ă este între dumneata şi Dinu, dup câte îmi dau seama,ă nu-i prietenie. Trebuie s -i dai alt nume!ă

RELU: Nu vrei s m în elegi?...ă ă ţANDA: Ce s în eleg, domnule Apelevianu? Pentru mineă ţ

e de neîn eles cum un b rbat logodit cu o vicontes dinţ ă ă Fran a uit de îndatoririle sale şi-i d târcoale femeii unuiţ ă ă prieten, pe care abia a cunoscut-o.

RELU: Asta-i adev rat. Dar tot atât de adev rat e c eiă ă ă îi place s se joace cu mine ca pisica cu şoarecele...ă

ANDA: Nici asta n-o în eleg! De ce se tot vâr domnulţ ă şoarece în ghearele pisicii? (Râde.)

RELU (fa a i se aprinde, glasul îi tremur , o dogoareţ ă nesuferit îi încinge trupul: izbucneşte într-o dezl n uireă ă ţ far stavil ): De ce se vâr şoarecele în ghearele pisicii?ă ă ă Ei bine, pentru c ... pentru c ...ă ă

ANDA (calm , îi pune mâna la gur ): Taci! Ştiu ce vreiă ă s spui.ă

RELU (cu sufletul la gur ): Atunci?ăANDA: Ce s - i r spund? Mi se pare curios cum de n-aiă ţ ă

aflat pân acum c nu sunt liber . De ce nu te informeziă ă ă cum trebuie?

RELU (d râmat): Asta-i r spunsul? Dar bine, crezi că ă ă iubirea ine seama de stare civil , convenien e şi piedici?ţ ă ţ

ANDA: Fireşte c nu, dac e reciproc . Or, între noi nuă ă ă este cazul. Eu sunt femeia altuia, şi dumneata ― logodnicul alteia. E limpede, nu?

RELU (nu se d b tut, ştie c o femeie, chiar accesibil ,ă ă ă ă şi tot opune rezisten , dar una ca Anda): Bine, voiţă aştepta ca aceast iubire s devin reciproc .ă ă ă ă

- 232 -

ANDA: O s aştep i, atunci, mult şi bine. îmi repugnă ţ ă aventurile extraconjugale. (În sinea ei): Din p cate, amă avut una mic -mititic şi-mi ajunge. Bine c s-a consumată ă ă far consecin e.ă ţ

RELU: Insist c nu-i vorba de o simpl aventur ...ă ă ăANDA: Dar ce e? Nu crezi c cel mai cuminte lucruă

pentru dumneata ar fi s respec i omul care i-a deschisă ţ ţ uşa casei cu atâta încredere?

RELU: Sunt sincer întâi cu mine şi apoi cu al ii. N-am deţ gând s stric nimic. Cel mult, s repar.ă ă

ANDA: S repari? Ce fel de repara ii urm reşti cuă ţ ă st ruin ele dumitale? Vorbeşte! Pentru ce nu m laşi înă ţ ă pace? De dou s pt mâni, zi de zi, îmi faci curte asidu ,ă ă ă ă îmi împuiezi capul cu vorbe de dragoste, deşi i-am spusţ limpede c nu-s femeia pe care o crezi. Aş fi putut s - iă ă ţ închid uşa, dar am vrut s evit o ceart ... ă ă

RELU: Sunt foarte mâhnit. Asta-i tot ce-ai în eles dinţ zbuciumul meu?

ANDA: În orice caz, am în eles mai mult decât crezi.ţ Chiar dac simt ceva pentru dumneata, la ce bun? Chiară dac aş face o minune pentru cineva, înc nu mi-aş înşelaă ă b rbatul... ă

RELU: Şi cum ai rezolva situa ia, m rog? ţ ăANDA: Pur şi simplu, m-aş desp r i de el, pentru c înă ţ ă

asemenea condi ii convie uirea devine de-a dreptulţ ţ insuportabil , nu-i aşa? ă

RELU: Şi te-ai rec s tori cu...ă ăANDA: Sigur c da. Nu-i firesc? De altfel, chiar aşa m-ă

am în eles cu Dinu, înainte de a ne lua. Avem o conven ieţ ţ în privin a asta, pe care în elegem s-o respect m. Şi, caţ ţ ă s - i dai seama cât de departe merg pe drumulă ţ sincerit ii, uite, într-o sear i-am m rturisit so ului cevaăţ ă ă ţ despre dumneata.

RELU (curios): Ce anume? ANDA: Nu ştiu dac -i oportun s - i spun. ă ă ţRELU: Te rog! Te rog!

- 233 -

ANDA: Ei bine, i-am spus c ai ceva tulbur tor în fiin aă ă ţ dumitale, care place femeilor în general, şi mie în― special. Dar pentru atâta lucru nu-mi pierd capul. Vezi ce sincer sunt?ă

RELU: Dac am apucat-o pe calea dest inuirilor,ă ă îng duie-mi s - i pun o întrebare, o singur întrebare: îlă ă ţ ă iubeşti cu adev rat pe Dinu?ă

ANDA (cu un gest nervos): întrebarea mi se pare lipsită de tact.

RELU: Iart -m , te rog. Pentru mine e foarteă ă important . Te rog, r spunde-mi.ă ă

ANDA: Dac ii cu tot dinadinsul, ei bine, afl c -miă ţ ă ă iubesc so ul. Mai mult decât î i închipui dumneata, maiţ ţ mult decât crede el însuşi. Eşti mul umit?ţ

RELU: Deloc. Şi m îndoiesc c e vrednic de această ă ă iubire...

ANDA: Iart -m , dar nu in seama decât de îndoielileă ă ţ mele.

RELU: Prea eşti sigur de el şi r u faci. Dac te-aiă ă ă pomeni c , într-o zi, î i propune s v desp r i i, potrivită ţ ă ă ă ţ ţ angajamentelor luate unul fa de cel lalt, ce i-aiţă ă r spunde?ă

ANDA: Nimic. Crezi c l-aş învrednici cu un r spuns?ă ă Crezi c aş plânge sau i-aş face imput ri? Crezi c m-aşă ă ă sinucide, cum a f cut chiriaşul de sus, care a fost p r sită ă ă de nevast ? Nu, stimate domn. Voi adopta resemnarea,ă care e forma cea mai evoluat a în elepciunii. Dragosteă ţ cu sila nu se poate.

RELU: Abia aştept ziua cea mare a resemn rii.ăANDA: Înarmeaz -te cu mult r bdare! Pentru c ai să ă ă ă ă

aştep i mult şi bine...ţRELU (cu insinuare): Nu se ştie. Niciodat nu trebuie să ă

fii atât de sigur nici de tine însu i, dar mai ales de altul!ţANDA (se uit la el de sus, cu îng duin , aşa cum ară ă ţă

cânt ri o femeie experimentat bâiguielile de dragosteă ă ale unui adolescent. Nu se poate st pâni s -i arunce înă ă fa , surâzând cu superioritate): Domnule Apelevianu,ţă

- 234 -

iart -m c i-o spun, dar eşti naiv ca un copil. Despreă ă ă ţ dumneata se vorbeşte ca de un cuceritor irezistibil, c ruiaă nici o femeie nu-i poate rezista. Dinu mi-a spus despre logodnica dumitale c e descendenta unei familii ilustreă din Fran a.ţ

RELU (clatin capul surâzând cu triste e): Mda, eă ţ adev rat. Legenda persist , îns lucrurile trebuie priviteă ă ă exact în sens invers.

ANDA: Nu în eleg. C ror merite se datoresc succeseleţ ă dumitale? Cum reuşeşti s cucereşti femeile? Spune-mi şiă mie.

RELU: Adev rul e c nu eu, ci ele m cuceresc pe mine.ă ă ă De aceea î i vorbeam de sensul invers. Eşti nedumerit ,ţ ă nu-i aşa? Dac aş s r ci brusc şi nu m-ar chemaă ă ă Apelevianu, n-aş mai însemna nimic.

ANDA: Eşti dezolant de sincer!RELU (care pân acum credea c a pierdut lupta, simteă ă

c începe s câştige teren folosind invincibila arm aă ă ă sincerit ii nude, brutale. Se hot r şte s mearg pân laăţ ă ă ă ă ă cap t pe acest drum al victoriei): La ce m-aş ascundeă dup deget? Pân la cei 27 de ani ai mei, am impresia că ă ă am tr it via a altcuiva, pe care nu-l cunosc, o viaă ţ ţă searb d , monoton , aproape str in . Azi, când îi g sescă ă ă ă ă ă adev ratul sens, trebuie s dau înapoi, pentru c aceeaă ă ă pe care o iubesc...

ANDA: Poate c aceea de care vorbeşti are şi eaă dreptatea sa. De ce şi-ar d râma casa în care se simteă bine?

RELU (strigând): Dac totuşi aceast cas seă ă ă pr buşeşte la p mânt?ă ă

ANDA: De ce adic s-ar pr buşi?ă ăRELU (pornit): Pentru c are temelia şubred ...ă ă

şubred ! În elegi?ă ţANDA (îl imit maşinal): Şubred ... şubred ... şubred !ă ă ă ă

(Alt ton:) Haide, fii serios, copilule mic, îmi placi mai mult aşa. Acum du-te. Dac ai ra iona un pic, i-ai da seamaă ţ ţ

- 235 -

cât greşeşti fa de mine. Eu îns te iert... ştergem tot cuţă ă buretele şi r mânem prieteni mai departe... De acord?ă

RELU (în gând): Ce-i asta? M ia drept un adolescentă c ruia trebuie s -i pui frâu dac o ia razna? A, nu, nuă ă ă merge aşa. Cu Anda trebuie s joc tare. (Îi ia mâinile într-ăale lui. Ea le las , înc nu ştie ce vrea s fac el.) Bine,ă ă ă ă plec. Dar nu înainte de a-mi da o încurajare.

ANDA (nu în elege): Ce fel de încurajare? (Ironic): Aiţ încetat s cerşeşti? Poftim! (Îi trage o palm în glum .) ă ă ă

RELU: Ai dreptate, o s rutare se smulge, nu se cerşeşteă (o cuprinde în bra e şi vrea s-o s rute).ţ ă

ANDA: A, nu! (Se trage înapoi, indignat ; îlă admonesteaz autoritar, cu fulgere de mânie): Pleac ! Deă ă azi înainte nu mai sunt acas pentru dumneata! (Reluă las capul în jos, copleşit, şi de-a binelea n uc. Dac ar fiă ă ă c zut într-o pr pastie, nu s-ar sim i altfel, femeia astaă ă ţ dovedeşte o virtute dârz , greu de învins.) ă

RELU (în gând): Ce s fac? S plec? Ar însemna oă ă capitulare mic , far şanse de a înnoda mai târziu firul peă ă care l-am rupt intr-o nechibzuin . Pentru c am comis oţă ă nechibzuin , folosind violen a. Chiar o prostie! Nu,ţă ţ hot rât lucru, Anda nu este femeia aventurii, m-amă înşelat crezând c pot s-o antrenez într-o leg tură ă ă extraconjugal . Ciudat: îmi impune! Mai bine aş merge peă linia sincerit ii. Nu-mi dau seama de ce am p r sit-o,ăţ ă ă dialogul nostru a parcurs urcuşuri şi coborâşuri ciudate, încât îmi pare c am fost juc ria lui. Hai s încerc oă ă ă împ care, am s-o rog s m ierte. (Vorbit, cu poc in înă ă ă ă ţă glas:) Te rog, iart -m !ă ă

ANDA (dezl n uit ): Drept cine m iei, domnule Relu?ă ţ ă ă Faptul c i-am îndurat pân acum insisten ele far s - iă ţ ă ţ ă ă ţ ar t uşa î i d dreptul s te por i astfel? Crezi c n-aiă ţ ă ă ţ ă altceva mai bun de f cut decât s suceşti capul femeilor,ă ă chiar dac ele sunt ale prietenilor? Pentru oameni de soiulă sta n-am nici o stim .ă ăRELU (p leşte, s ge ile Andei au lovit în plin. ÎI doare,ă ă ţ

desigur, c ea şi-a f cut o p rere atât de proast despreă ă ă ă

- 236 -

el. Se las , obidit, pe un scaun, cu o piatr grea de moară ă ă pe suflet şi îng im ): Sunt mai tic los decât m crezi!ă ă ă ă

ANDA: Aşadar, recunoşti?RELU: Da, merit tot dispre ul. Totuşi, s ştii c am unţ ă ă

sim mânt curat pentru dumneata. Din cauza asta nuţă plec înainte de a-mi uşura conştiin a. Nu te pot l sa sţ ă ă tr ieşti mai departe în minciun . Socotesc c eşti destulă ă ă de tare ca s înduri adev rul, oricât ar fi de crud.ă ă

ANDA: Ce tot îndrugi? De ce adic tr iesc în minciun ?ă ă ă Ce vrei s spui cu asta?ă

RELU (frontal): Afl c sunt aici cu asentimentul luiă ă Dinu...

ANDA (îşi pierde brusc culoarea fe ei, zguduit deţ ă tr snetul dest inuirii. Îl cânt reşte din ochi pe Relu, preă ă ă ţ de o clip ; îşi spune în gând: Nu se poate! Apoi,ă rec p tându-şi st pânirea de sine, îi strig ): Min i!ă ă ă ă ţ

RELU: Pe onoarea mea c nu mint.ăANDA (zb tându-se în toate incertitudinile): Adev rat?ă ă

Dinu te-a pus s -mi faci curte, ca s scape de mine?ă ăRELU: Da, şi eu am acceptat. Asta e vina mea. Dar

cine, în locul meu, n-ar fi primit?ANDA: (Simte c el spune adev rul. Schimbarea lui Ivară ă

din ultimul timp e concludent ... Şi apoi ilustrata aceeaă revelatoare primit din str in tate. Dar faptul că ă ă ă repudiaz verigheta? Toate se gr m desc acum s -iă ă ă ă înt reasc b nuielile, prefa ându-le în certitudiniă ă ă ţ cumplite. Îşi aminteşte de plec rile de acas far motiv,ă ă ă ca s-o lase în tov r şia lui Relu, apoi de petrecerile lor înă ă trei. Da, da, Ivar nu mai avea poft s danseze, i-o treceaă ă prietenului, ca s poat lucra în voie. Nu le c lcaseă ă ă niciodat casa. Şi acum, deodat , amici ie cu toptanul!)ă ă ţ

RELU: M întrebai adineauri cum de-am intrat, cine mi-ăa deschis, cheia pe care mi-a încredin at-o b rbatulţ ă dumitale, pentru a p trunde în casa voastr oricând şiă ă oricum... (I-o înmâneaz .) ă

ANDA (i-o restituie): Nu mai e nevoie. Sunt convins .ă Cum de n-am prins de veste ce capcan îmi întindeă

- 237 -

scumpul meu b rb elă ăţ ca s m pot feri ? Oarb s fi fostă ă ă ă şi tot... (O întrebare grav îi sfredeleşte creierul ca ună burghiu; c tre el): De ce, domnule Relu, de ce vrea s seă ă despart de mine? ă

RELU: Ca s se însoare cu var -mea, fata luiă ă Apelevianu!

ANDA (îşi acoper fa a cu mâinile): A! Doamne, ceă ţ mârş vie! (I se pune un nod în gât, un val de lacrimi îiă inund fa a, simte cum se dezl n uie în ea o furtună ţ ă ţ ă crâncen , care trebuie s izbucneasc odat , pentru că ă ă ă ă nici o putere n-ar mai izbuti s-o împiedice.)

RELU: Plângi ? M faci s regret dest inuirea f cut ! Nuă ă ă ă ă po i suporta adev rul? ţ ă

ANDA (prin perdeaua lacrimilor îl z reşte pe Relu ca ună nor cu form ciudat de om şi-i aude cuvintele strecurateă ă parc printr-un perete de vat . I se pare c a întrebat-oă ă ă de ce plânge sau a spus ceva?... Ea mai degrab judecă ă ceea ce trebuie s fi rostit el într-o împrejurare ca astaă decât vorbele debitate cu adev rat. Cu un efort care-iă încordeaz puterile, parcurge vertiginos tot drumul întorsă pân la voioşie şi, cu lacrimile şiroind pe obraji,ă izbucneşte într-un hot de râs): Ha-ha-ha! Credeai că plâng? A, nu! Nu pe mine, ci pe el îl plângeam. Mereu îi voi plânge de mil . L-am socotit ă altfel decât ceilal i, atâtţ de altfel, c aş fi putut s -l deosebesc dintre sute şi miiă ă de oameni. Dar asta nu era decât rodul închipuirii mele. În realitate, to i b rba ii sunte i o ap şi-un p mânt.ţ ă ţ ţ ă ă (Brusc, ca la ivirea unei cotituri): De ce mi-ai dat pe faţă acest crunt secret? De ce i-ai tr dat prietenul, bunulţ ă prieten care î i încredin ase o june atât de nobil ? Ce te-aţ ţ ă împins s-o faci?

RELU (micşorat, învins, far s -i poat îndura privirile):ă ă ă Nu! N-am putut altfel. Am încercat s te cuceresc, far a-ă ăi cunoaşte tensiunile. Şi, uite, acum m-ai cuceritţ

dumneata pe mine, far s încerci m car. Din agresor amă ă ă devenit o victim strivit de propria-i fapt .ă ă ă

- 238 -

ANDA (cu gândurile duse): Îmi înghea mintea, nu potţă concepe atâta mârş vie din partea lui Ivar. Dac voia s -ă ă ăşi strice casa, de ce nu mi-a spus-o deschis, b rb teşte?ă ă Doar ne în eleseser m în privin a asta. Pentru care motivţ ă ţ mi-a întins o capcan ruşinoas ? Nu în eleg, mi-eă ă ţ imposibil s în eleg! (Dup o pauz ): Î i mul umesc,ă ţ ă ă ţ ţ domnule Apelevianu, şi te iert.

RELU (cu o lumin în ochi): Adev rat? Parc mi-ai luat oă ă ă stânc de pe piept... (Vrea s -i apuce mâinile, s i leă ă ă s rute.)ă

ANDA: Nu... Nu trebuie! (Le trage înapoi, cu un gest domol, blând. Se simte st pân pe ea, începe s domineă ă ă situa ia.) Se pare c sub înf işarea dumitale de ţ ă ăţ dandy st pitit un suflet de adolescent. î i lipseşte numaiă ţ ocrotirea.

RELU: Nimeni nu mi-a spus pân ast zi aşa ceva şi atâtă ă de... (Voia s spun „frumos", dar se întrerupse. Auzi ună ă zgomot. Parc a scâr âit o uş care s-a deschis în cameraă ţ ă de al turi.)ă

ANDA (cu un deget la gur ): Sst! Mi se pare c a venit...ă ăRELU (În şoapt ): Cine? Dinu?ăANDA (încuviin are din cap acelaşi joc): Vrea s neţ ― ă

surprind , nu-i aşa?ăRELU: Nu, asta înc n-am aranjat-o.ăANDA: Mai bine a rânduit întâmplarea. (Umbra lui Dinu

se profileaz pe dup peretele uşii cu glasvand, se audă ă paşii lui mari şi m sura i, c lcând pe podele. Relu eă ţ ă neliniştit. Ce o s se întâmple? Ar vrea s evite oă ă explica ie. Poate, Anda, imprudent , cum sunt femeile înţ ă astfel de împrejur ri, va da c r ile pe fa .)ă ă ţ ţă

RELU: Ce ai de gând s faci?ăANDA (delirând): Ceea ce trebuie! Ceea ce vrea el! Şi,

mai ales, ceea ce vreau eu acum. Aşa! S ne g sească ă ă înl n ui i ca-n paradisul pierdut. (îl trage de mân înă ţ ţ ă dreptul perdelelor transparente, cuprinzându-l în bra e.)ţ De ast dat , scumpul meu so are ce auzi şi ce vedea!ă ă ţ

- 239 -

RELU (contrariat): Nu! Acum, nu! În condi iile astea, mi-ţe penibil. Cred c în elegi.ă ţ

ANDA (furibund , ca apucat subit de nebunie): Dacă ă ă m iubeşti, s rut -m , iubitule... S rut -m , dragul meu!ă ă ă ă ă ă ă (Relu nu mai ştie pe ce lume se afl . Anda tremur înă ă bra ele lui, gura ei se întinde senzual spre gura lui, sâniiţ ă ei se strivesc de pieptul lui. Ce-i pas dac Dinu eă ă dincolo? Întâmple-se orice! La urma urmei, se poate întâmpla dup cele statornicite între ei ? Şi o s rută ă ă nebuneşte, lacom, ca şi când ar vrea s se sature dintr-ăodat de ea, şoptindu-i numele.) Anda!... Anda! (Uşa seă deschide brusc şi Dinu se iveşte în prag, mirat şi întreb tor. Anda şi Relu, desprinşi din îmbr işare, arată ăţ ă stânjeni i, parc s-ar mira c un nepoftit a venit s leţ ă ă ă tulbure visul de iubire. Câteva clipe lungi se privesc r t ci i între ei, c utând s în eleag noua stare de lucruriă ă ţ ă ă ţ ă creat de tr snetul surprizei.)ă ă

DINU: Ce se întâmpl aici ? (Se arunc asupra lui Reluă ă şi-i puse mâna în beregat . Scrâşneşte printre din i):ă ţ Mizerabile!

RELU (se zbate cu ochii ieşi i din orbite, vrea s scapeţ ă din strânsoarea de fier care îl sufoc , dar nu poate. Abiaă izbuteşte s îngaime): Eşti neb...? Nu m sugru...ă ă (Cuvintele i se sting în gâtlej. Dinu, într-o sclipire a ra iunii, îşi revine. Strig tul înecat al victimei trezitţ ă luciditatea. Îi d drumul şi, înghe at de spaim , îl scutur ,ă ţ ă ă s -şi dea seama dac nu l-a sugrumat. R sufl adânc. Nuă ă ă ă se întâmplase nimic. Tr ia! Slav Domnului c s-a oprit laă ă ă un pas de crim . Dar şi aşa nu se poate st pâni şi-lă ă îmbrânceşte cât colo, ar tându-i cu dispre : Sec tur !)ă ţ ă ă

RELU (palid ca un mort, se apropie de el şi-l înfruntă ridicol): Domnule, purtarea ta grobian ...ă

DINU (pufneşte în râs, afişând superioritatea st pânuluiă pe planta ie, în mâna c ruia adversarii nu sunt decâtţ ă simple juc rii. Apucându-l pe sub b rbie, îi r spundeă ă ă sarcastic): Purtarea mea, grobian ? Dar a voastr ,ă ă porumbeilor?

- 240 -

RELU (în postur penibil ): Iau asupr -mi r spundereaă ă ă ă celor întâmplate...

DINU: Ce eroism de operet ! Nu, nu, amice, voi rezolvaă cât poate de simplu. (Adresându-se Andei:) Te rog, las -ăne singuri.

ANDA (a privit nemişcat dintr-un col cele petrecute.ă ţ Când so ul ei vârâse mâna în gâtul lui Relu, n-a s rit înţ ă ap rarea victimei. Ştia c nu-i decât o josnică ă ă pref c torie. Acum i se cerea s -i lase singuri. Desigur, să ă ă ă se explice între ei, asta vrea. R mâne neclintit , privindă ă sfrunt tor spre so ul ei): Eu sunt vinovat , pe mineă ţ ă trebuie s m sugrumi. El n-are nici o vin .ă ă ă

DINU (nu în elege ironia, nu e înc timpul. I seţ ă adreseaz lui Relu): Vezi cum î i ia ap rarea? Emo ionantă ţ ă ţ gest! (C tre Anda, poruncitor): Te rog înc o dat , treciă ă ă dincolo...

ANDA (trebuie s se supun , n-are încotro. înainte de aă ă ieşi, îi zvârle o s geat ): Te implor s nu-l ucizi... cumva!ă ă ă (Iese demn , st pân pe sine, dispre uitoare.)ă ă ă ţ

DINU: Nicio grij . Exist vânaturi care nu pre uiesc câtă ă ţ un glon . (R maşi singuri, b rba ii se privesc stânjeni i, caţ ă ă ţ ţ şi cum ar fi fost surprinşi asupra unui fapt neîng duit. Oă t cere grea, de plumb, le încleşteaz gurile. Dinu seă ă pr buşeşte pe un scaun, îşi prinde capul în mâini. Îi eă ruşine de cele întâmplate? Hm, ar fi putut s seă m rgineasc numai la invective. De ce trebuia s -lă ă ă strâng de gât? În timpul acesta, Relu trece la oglind , îşiă ă reface cravata mototolit , îşi netezeşte hainele r v şite.)ă ă ă

RELU: Acum, nu- i mai r mâne decât s m sugrumi înţ ă ă ă tihn . Ai economisi glon ul de care vorbeai.ă ţ

DINU (încet, cu vocea joas , far s ridice privirea): î iă ă ă ţ ba i joc de mine!ţ

RELU: Din felul în care ai început, trebuia s m aşteptă ă la orice din partea ta. Parc fusese vorba far acceseă ― ă de gelozie...

- 241 -

DINU: Ai dreptate! Aş fi putut s te omor! Asta-mi maiă trebuia! (Amândoi îşi vorbesc t ios, ca doi rivali, nici unulă nu-l învredniceşte pe cel lalt m car cu o privire.)ă ă

RELU: Oricum, n-a lipsit mult.DINU: Iart -m , nu-mi dau seama ce s-a petrecut cuă ă

mine. Am avut impresia c totul se scufundase în jurulă meu... Bine c n-a fost decât o clip . Altfel... (Seă ă cutremur scuturat de un fior.)ă

RELU (calm): Poate c -mi meritam soarta. Îns ar fi fostă ă de-a dreptul monstruos ca pedeapsa s -mi vin tocmai deă ă la tine, şi drept recunoştin c i-am servit ca unealtţă ă ţ ă pentru a sc pa de nevast .ă ă

DINU: Las , nu m judeca şi tu. Dac m anun ai dină ă ă ă ţ timp, cred c m st pâneam. Dar am fost luat peă ă ă neaşteptate. Ce vrei, sunt iute la mânie. Uite, şi acum tremur, nu vezi?

RELU: Greşeala e a mea, nu fiindc nu te-am anun at,ă ţ ci pentru c m-am învoit s joc rolul acesta mârşav. (Seă ă îndreapt spre ieşire.) Oricum, g sesc c -i odios ceea ceă ă ă am f cut noi, în elegi? Odios... laş... murdar... Cel maiă ţ cuminte lucru, i-am mai spus, era s -i spui r spicat cţ ă ă ă vrei s te despar i. Trebuia s ai curajul acesta.ă ţ ă

DINU: Ştiu eu, poate, ai dreptate. Dac aş fi v zută ă limpede de la început. Totuşi... (Tresare): Ce faci? Pleci? Mai r mâi o clip ! (Se precipit spre el.) ă ă ă

RELU: Pentru ce?DINU (are o ezitare, e întunecat la fa ca norul furtunii,ţă

se uit în podea, nu îndr zneşte s -l priveasc în ochi,ă ă ă ă vocea îi vine parc din fundul p mântului. Îl întreab peă ă ă Relu, greu, cu o mare opintire): i-a cedat?Ţ

RELU (se uit la el, speriat de fa a şi glasul lui): Ce? Ce-ă ţai spus?

DINU (cu o înverşunare re inut ): Spune-mi, i-a cedat?ţ ă ţRELU (acelaşi joc): Nu, domnule, nu. Cum î i trece prinţ

cap ceva?DINU: Pe cuvânt de cinste?

- 242 -

RELU: Da, pe cuvânt de cinste. Dar nu-n eleg: ce-ţnseamn asta? Eşti gelos? ii înc la ea?ă Ţ ă

DINU (Se însenineaz brusc, apoi izbucneşte într-ună for at hohot de râs): Ce prostie ai spus! Dac aş fi inut,ţ ă ţ n-ajungeam aici. (V zând c e gata de plecare:) Î iă ă ţ mul umesc, Relule, pentru tot...ţ

RELU (surâzând acru): Pentru pu in... domnule!ţDINU (tres rind): ă Domnule? Eşti sup rat? ăRELU: E inutil s - i r spund... Adio!ă ţ ăDINU: Ascult , amice, i-ai dat cuvântul de onoare c n-ă ţ ă

ai s sufli o vorb . Dac îl calci, o s suferi graveă ă ă ă consecin e. S nu te joci cu via a mea, fiindc şi eu am sţ ă ţ ă ă m joc cu a ta! ă

RELU (iese far s mai spun un cuvânt.) ă ă ăDINU (strigând în urm -i): S - i intre bine în cap ceeaă ă ţ

ce- i spun. Sec tur ! Cu mine nu te joci!ţ ă ă

IIDe ast dat vine rândul Andei. Cu ea, Dinu are maiă ă

mult de furc . Nu e vorba numai de desp r ire, vrea s -iă ă ţ ă pl teasc tot ceea ce numeşte el poli restant . Gândulă ă ţă ă divor ului, deşi scop final, trece, pân una-alta, pe alţ ă doilea plan, ca s fac loc unei îndelung aşteptate r fuieli.ă ă ă Toate aşa-zisele umilin e pe care el le îndurase din parteaţ Andei, la restaurantele din Pantelimon şi B neasa, şi după ă aceea, când îi ceruse mâna şi ea îi întorsese spatele, şi, mai ales, adineauri, când a surprins-o s rutându-se cuă Relu, toate acestea cer plat , orice greşeal se pl teşte.ă ă ă

DINU (cu vocea gândului): Cât am aşteptat clipa asta! Şi acum, când a venit pe neaşteptate, încerc o teamă neîn eleas de a n-o sc pa printre degete.ţ ă ă

(Trece în dormitorul ei, sigur de sine, c lcând cu paşiă rari, m sura i. Anda s-a îmbr cat. Simte c Dinu a deschisă ţ ă ă uşa, dar nu se întoarce cu fa a la el, ignorându-iţ prezen a.)ţ

DINU: Vrei s ieşi ?ă

- 243 -

ANDA (nu-i r spunde. Îşi potriveşte p rul în oglind .)ă ă ăDINU (sarcastic, neg sind ceva mai tare): Ai de gând să ă

te duci dup ă dumnealui.ANDA: Se prea poate!DINU: Presim eam c are s se întâmple una ca asta.ţ ă ă

Florile acelea pe care le primeai nu miroseau a bine. Şi versurile fran uzeşti, str vezii! Trebuia s ias ceva dinţ ă ă ă toate astea. Şi uite ce-a ieşit! Uite pe cine am luat de so ie, n rodul de mine!ţ ă

ANDA (se apropie de el cu aerul c are s -i spun ună ă ă mare secret): Presim eai? Numai atât? N-aveai chiarţ certitudinea c-o sa se întâmple ceea ce s-a întâmplat?

DINU: Nu-i de ajuns şi atât? Şi mai presimt c-o s luneciă tot mai jos.

ANDA: Daa? Şi ce- i pas ? Principalul e c nu maiţ ă ă împiedic, de acum înainte, ascensiunea domnului presim itor.ţ

DINU: Nu e vorba de mine, ci de tine. Pe drumul pe care ai apucat, nu-i greu de ghicit unde ai s ajungi.ă

ANDA (în l ând fruntea): Te asigur c o s ajung destulă ţ ă ă de parte!

DINU (râde cu hohote): Mda... în eleg. Spilcuitul acelaţ c ruia i-ai c zut în bra e î i va împrumuta un titlu deă ă ţ ţ noble e. Aşteapt ! Ha-ha-ha!ţ ă

ANDA: Râzi tu, acum. Dar s vedem cine va râde laă urm . ă

DINU: Ar trebui, mai degrab , s - i plâng de mil . De ceă ă ţ ă m-ai înşelat? De ce ai c lcat în picioare dragosteaă noastr ? Ce demon te-a zvârlit în bra ele acestei sec turiă ţ ă mondene, în loc s ... Te-a orbit numele lui, averea lui? Ceă ai g sit la el, de i-ai pierdut min ile?ă ţ ţ

ANDA (îl priveşte cu încordare câteva clipe): Ascult ,ă monstrule, de ce joci cu mine farsa asta sinistr ?ă

DINU: Nu schimba vorba! R spunde la întrebare!ăANDA: La urma urmei, ce mai vrei? Ce mai aştep i? N-aiţ

sc pat de mine? Nu i-ai ajuns scopul? Atunci, de ce mă ţ ă plictiseşti? Ori poate crezi c n-am b nuit nimic?ă ă

- 244 -

DINU: Ce scop? Ce tot îndrugi? Ce ai b nuit, m rog?ă ăANDA (necru tor, ca o sentin ): Tot planul t uţă ţă ă

mişelesc de a te descotorosi de mine, asta! DINU (simte c -i fuge p mântul de sub picioare; ca s -ă ă ă

şi acopere sl biciunea, strig din r sputeri): Naufragiato!ă ă ă Nu te ag a în disperare de un pai! Nu- i foloseşte laăţ ţ nimic. E o îndr zneal f r pereche s m învinuieşti c ...ă ă ă ă ă ă ă

ANDA (câştigând teren): Eu te învinuiesc? Singur te învinuieşti. Faptele tale te învinuiesc.

DINU (ca prostit): Fa-faptele mele?ANDA: Te bâlbâi, actorule, c ci i-am sfâşiat de pe faă ţ ţă

masca de ipocrizie. M-ai luat ca s te saturi de trupul meuă şi s m azvârli, dup aceea, ca pe o zdrean netrebnic .ă ă ă ţă ă

DINU: Ha-ha! Aici chiar ai nimerit-o. Straşnic ai nimerit-o!

ANDA: Tu n-ai c utat o nevast aşezat , cu rost, ci oă ă ă femeie care s - i potoleasc sim urile.ă ţ ă ţ

DINU (gratuit): Evident. Şi te-am g sit tocmai pe tine,ă drag Doamne, alta nu mai exista pe lume.ă

ANDA: Pesemne c nu. Ai încercat s m faci amant ,ă ă ă ă adu- i aminte, dar te-ai convins c aşa ceva nu merge laţ ă mine.

DINU (cu ironie for at ): Oho, ştim, ştim prea bine. Aiţ ă prins subtil firul.

ANDA: N-ai avut noroc, a trebuit s m iei, nu puteaiă ă face altfel!

DINU (acelaşi joc): Nici asta nu i-a sc pat!ţ ăANDA: Vezi bine! Nimic nu-mi scap . De pild : n-aiă ă

socotit c s toria cu mine un provizorat?ă ăDINU (stins): Haide, te întreci cu firea.ANDA: Las , îmi dau seama ce vorbesc. Acum i se pareă ţ

c eşti s tul de mine şi-mi cau i cu lumânarea motiv deă ă ţ divor .ţ

DINU (devastat, cu ton imperativ): Te întreci cu firea, î iţ spun (dar vocea lui n-are t rie, nu se poate impune).ă

ANDA: Ridici tonul? Începe s te apese tic loşia faptei?ă ă Nu, b rb ele, mergi înainte pe drumul pe care ai apucat!ă ăţ

- 245 -

Nu te l sa! În fond, ce te mai leag de mine? i-amă ă Ţ devenit o povar , î i încurc planurile de viitor. Ceă ţ importan are c i-am d ruit aproape doi ani din via aţă ă ţ ă ţ mea, c eram Ghi a ta drag , pe care n-o d deai pe zeceă ă ă „Apelevience”... î i aduci aminte? (S geata loveşte în plin.ţ ă Dinu p leşte, se clatin ame it şi duce instinctiv mânaă ă ţ spre speteaza unui scaun, ca s g seasc un sprijin.)ă ă ă

DINU: Ce-ai zis?ANDA: De ce tremuri aşa? Eşti palid ca un cadavru. Nu

cumva i-am pip it în neştire vreun gând ascuns?ţ ăDINU (pierdut): Vorbeşti aiurea.ANDA: Ştiu eu ce spun. Aşa c , scumpul meu,ă

împlineşte- i planul, du-l la bun sfârşit. Tu eşti croit pentruţ lucruri mari. Nu te împiedica de o biat femeie. Adu- iă ţ aminte de câte ori te-am prevenit, am f cut chiar ună angajament scris între noi, ca, atunci când nu m maiă iubeşti ori faci o pasiune pentru alt femeie, s mi-o spui,ă ă ca s ispr vim frumos, fiindc e p cat s coborâm înă ă ă ă ă mocirl cerul dragostei noastre. Mi-ai f g duit-o şi i-aş fiă ă ă ţ admirat curajul şi franche ea. Ar fi fost un gest elegant,ţ nobil. Dar tu nu eşti croit pentru astfel de gesturi.

DINU (calm): De când te-ai dat în dragoste cu noble ea,ţ e firesc s nu- i mai plac gesturile mele vulgare.ă ţ ă

ANDA: Nici când te-neci nu- i pierzi duhul. Nimeni nu seţ naşte nobil, noble ea se dobândeşte. Îmi dau seama c înţ ă lumea asta aveai nevoie de o nevast bogat , din lumeaă ă mare, ca s ajungi şi tu ceva, c ci prin tine însu i ai fiă ă ţ mucezit toat via a secretar particular. i-am spus-o deă ţ Ţ atâtea ori, poate chiar eu i-am deschis capul. Haide,ţ m rturiseşte, nu este aşa? Ai m car acum acest curaj, înă ă ceasul al doisprezecelea...

DINU: Se vede c bunul meu prieten i-a împuiat capulă ţ cu asemenea n zbâtii.ă

ANDA: Nici nu era nevoie, „iubitule”! Prea ai cusut planul cu a roşie ca s nu te dea de gol. Îmi f cusemţă ă ă mai de mult anumite convingeri în privin a ta. Aveam, înţ plus, un motiv puternic: scrisoarea aceea suspect . Dară

- 246 -

n d jduiam înc sau, mai degrab , îmi pl cea s mă ă ă ă ă ă ă am gesc singur . Acum, s-a ispr vit! Eşti liber, po i s ieiă ă ă ţ ă pe cine- i place şi când î i place. Te dezleg de mine, î iţ ţ ţ dau scrisoarea de desp r ire la mân , ca s - i servească ţ ă ă ţ ă la proces. Fac tot ce-mi ceri.

DINU: Î i mul umesc! M copleşeşte atâta solicitudineţ ţ ă din parte- i.ţ

ANDA: Da, da, trebuie s -mi mul umeşti. Dac vrei să ţ ă ă ştii una şi bun , apoi afl c eu singur am vrut s - iă ă ă ă ă ţ întind o mân de ajutor.ă

DINU: N-am ştiut. În ce fel?ANDA: Nu ghiceşti? Ei bine, c zând în bra eleă ţ

prietenului pe care mi l-ai trimis pe cap.DINU (urlând): Min i! Degeaba încerci o salvare,ţ

c utând s insinuezi c nutreai mai de mult gândulă ă ă desp r irii, ca s nu pleci umilit din casa mea, ci s mă ţ ă ă ă ă faci a crede c tu îns i ai vrut s m p r seşti.ă ăţ ă ă ă ă

ANDA: Pu in îmi pas de scornelile tale. Ceea ce vreauţ ă s - i intre în cap e c te-am înşelat ra ional, ca s pună ţ ă ţ ă ireparabilul între noi.

DINU: Vorbe de clac ! M-ai înşelat ordinar, far nici ună ă gând preconceput, asta-i sigur...

ANDA: Naivule, dac aveai iste imea s -l întrebi peă ţ ă amicul t u cine a avut ini iativa primei s rut ri, pe cândă ţ ă ă umbra ta se profila, colo, înd r tul perdelelor, r spunsulă ă ă lui te-ar fi înghe at, sunt sigur .ţ ă

DINU: Crezi c asta î i micşoreaz vina? Dac ai fi fostă ţ ă ă cuminte pân la urm , fii încredin at c te p stram, ai fiă ă ţ ă ă ă r mas mai departe nevasta mea.ă

ANDA (râs crispat): Nevast cu sila! Mul umesc! N-amă ţ ajuns pân acolo. Cât vreme sunt frumoas !ă ă ă

DINU: Aşa? Nu- i pas ? Nici mie. Crezi c frumuse ea taţ ă ă ţ avea s m robeasc o via întreag ? i-ai greşită ă ă ţă ă Ţ socotelile, fat drag ! Nu sunt omul care s îngenunchezeă ă ă în fa a unei femei. Singur ai picat în capcan , în capcanaţ ă ă pe care mi-o preg tise-şi mie.ă

- 247 -

ANDA: Ui i un lucru de c petenie: capcana e încţ ă ă deschis . Prin urmare, fereşte-te!ă

DINU: Nu mai are nicio noim : şi-a împlinit menirea.ăANDA: Nu e vorba de mine.DINU: Cân i mereu refrenul sta. Altceva nu mai ştii?ţ ăANDA: Ia seama, de tine vorbesc. Ai s ajungi r u,ă ă

s rac de tine, oricât te-ai l f i în b net, oricât te-ai în l aă ă ă ă ă ţ de sus, oricât te-ar aştepta limuzina la scar . Prea alergiă dup o n luc pentru a se întâmpla altfel. Ai s m cau iă ă ă ă ă ţ mult şi bine, dar s ştii c n-am obiceiul s m uit înd r t.ă ă ă ă ă ă

DINU: Uite ce preziceri interesante îmi face cinstita doamn . Regret c n-am nici o înclinare pentruă ă previziune.

ANDA: De-ai avea m car sim ul realit ii ceva maiă ţ ăţ dezvoltat. Adic atât cât s te fereasc de a da în gropi.ă ă ă Deocamdat , ine minte ce- i spun: eu, asta care m vezi,ă ţ ţ ă eram femeia ce- i trebuia, alter ego al t u. N-ai ştiut sţ ă ă m pre uieşti şi acum vrei s divor m? De ce nu? Eă ţ ă ţă foarte simplu. Crezi c am fost so ia ta? Cu un b rbat-ă ţ ăfantom nu te po i c s tori, aşa c nu eram m ritat cuă ţ ă ă ă ă ă nimeni. Altfel, l sai o urm în mine, n-aş fi r masă ă ă întreag , teaf r , aşa cum am intrat în acest joc. De fapt,ă ă ă nu mi-ai apar inut niciodat , fiindc nu te-am iubit;ţ ă ă n d jduiam c te voi iubi, dar asta a fost o himer r masă ă ă ă ă ă mereu himer . Uite pentru ce şi acum m consideră ă sufleteşte fecioara pe care ai întâlnit-o în tren, cândva.

DINU: Frumoase lucruri aud. Ce-o s m fac? S-ar puteaă ă s -mi zbor creierii, ca locatarul de sus pe care l-a p r sită ă ă nevasta.

ANDA: Nu-i nici o pagub . Pentru cei c rora via a nu leă ă ţ mai ofer nimic s-a n scocit raiul.ă ă

DINU: Crezi c numai eu voi pl ti pentru faptele mele?ă ăANDA: To i pl tim, mai curând sau mai târziu. ţ ăDINU: Vezi, suntem de acord... LINA (intr far veste şi anun ): Masa e gata! ă ă ţăDINU: Las asta, nu ne arde acum de mâncare! ă

- 248 -

ANDA: Lina, adu-mi, te rog, cuf rul şi geamantanul cuă ini iale. ţ

LINA (r mâne cu gura c scat . Nu se poate st pâni să ă ă ă ă nu întrebe): Da' ce face i, coni ? Pleca i?ţ ţă ţ

DINU (cu asprime): Nu mai întreba, dobitoaco! Şi f ce-ăi porunceşte doamna!ţ

ANDA: Da, Lino, plec...(Slujnica iese împleticindu-se buimac . Dup câtevaă ă

minute se întoarce cu un cuf r mare şi-l aşez în mijloculă ă od ii. Anda cotrob ie prin toat casa şi înghesuie totulă ă ă acolo, far nici o rânduial : rochii, ruf rie, înc l minte şiă ă ă ă ţă alte lucruri personale. Lina o ajut neîndemânatic , deă ă parc s-ar fi prostit brusc. Dinu, în picioare, rezemat deă un scrin, priveşte absent fierberea din jur.)

DINU: Vrei s pleci chiar acum?ă(Anda nu r spunde. Ca şi când s-ar în buşi în casa astaă ă

dac ar mai r mâne o singur or , încuie zorit cuf rul şiă ă ă ă ă ă geamantanul, ap sând cu genunchiul, strivind obiecteleă îngr m dite acolo alandala şi scrâşneşte de ciud c oă ă ă ă încuietoare s-a stricat.)

DINU: De ce nu în elegi? R mâi pân mâine. Nu teţ ă ă zoreşte nimeni!

ANDA: Nici o clip mai mult! Îmi trebuie alt aer. Mă ă sufoc aici.

DINU: Bine, nu insist, fa cum crezi... (Dup o pauz ): Teă ă duci acas sau tragi la...ă

ANDA: Ce- i pas ? Mai însemn m ceva unul pentruţ ă ă altul?

DINU: Oricum! E atâta timp de când... ! ANDA: Da, doi ani pierdu i. Dar îi voi câştiga la loc.ţ

Nenorocirea e o bun înv toare şi are s m înve e cumă ăţă ă ă ţ s fac.ă

(Înainte de a ispr vi împachetatul, Lina fuge s aduc oă ă ă maşin .)ă

DINU (cu v dit stânjeneal , pare c s-ar afla în fa aă ă ă ă ţ unei str ine): Poate ai nevoie de ceva... pentru transport.ă

- 249 -

ANDA (gest de oroare): Banii t i? Mi-ar frige degetele.ă P streaz -i şi înmul eşte-i! Ei or s - i aduc fericirea.ă ă ţ ă ţ ă

LINA (se întoarce gâfâind): A sosit maşina, coni ...ţăANDA: Bine. Ajut -m , Lino, s ducem cuf rul. sta eă ă ă ă Ă

mai greu şi nu po i s -l cari singur . Apuc de colo...ţ ă ă ăDINU: Dar ce, tu ai s -l duci? (O d la o parte, încercândă ă

el s ridice cuf rul.)ă ăLINA: Conaşule, nu-i mai bine s -l chem pe şofer? (Fugeă

şi se întoarce cu şoferul.)ANDA (rotind privirile prin camer ): Cred c n-am uitată ă

nimic. De altfel, nici n-aveam prea multe lucruri (r suflând uşurat ). Atunci? Adio, cuib care mi-aiă ă ad postit atâtea visuri deşarte. Oricum, n-a fost tocmaiă r u aici, adineauri poate am exagerat pu in. R mâi cuă ţ ă bine! (D s plece singur , st pânindu-se.)ă ă ă ă

DINU (În plin zbucium: îl doare plecarea ei, dup cum l-ăar fi durut şi r mânerea; o strig cu patos): Ghi!ă ă

ANDA: Ce este?(Dinu fr mânt un r spuns. Nu ştie ce s -i spun .)ă ă ă ă ăANDA: Hai, spune odat !ăDINU: Cel pu in, nu m urî!ţ ăANDA (îl priveşte mirat , cl tinând din cap): Ce copilă ă

eşti! A trecut vremea înduioş rilor far sens. Adio! (Pleacă ă ă dreapt , cu pasul sigur.)ă

(Dinu o urm reşte de la fereastr , pân ce maşinaă ă ă înc rcat cu bagaje coteşte dup col ul str zii. N d jduiseă ă ă ţ ă ă ă c ea va arunca o privire înapoi, cum faci când p r seştiă ă ă un loc unde i-ai l sat o parte din via . Dar nu, Andaţ ă ţă merge înainte, ca un c l tor care, n zuind c tre o intă ă ă ă ţ ă greu de ajuns, nu caut înd r t, de fric s nu şov ie.)ă ă ă ă ă ă

DINU: Hm! S-a sfârşit! (Dar, în loc de uşurare, simte o greutate. Parc ar avea o povar de plumb în spinare,ă ă care îl striveşte; îşi face singur curaj.) Aşa-i la început, pân m obişnuiesc… (Apoi plimb far voie priviri înă ă ă ă juru-i. Ce pustiu e, parc n-ar mai locui nimeni aici.) Eh,ă fleacuri... (Simte o nevoie acut de a se odihni. Seă

- 250 -

trânteşte pe pat, îmbr cat aşa cum e, c ci nu afl în sineă ă ă energia de a-şi scoate m car haina.)ă

(Pauz lung .)ă ăLINA (intr p şind în vârful picioarelor. Întreab încet,ă ă ă

şoptind): Conaşule, ce face i? Mai veni i la mas ? (Dinu seţ ţ ă preface c doarme.)ă

(Lina mai aşteapt un timp, far s îndr zneasc aă ă ă ă ă repeta chemarea. Apoi iese uşor, închizând grijulie uşa dup ea, ca s nu-l trezeasc din somn.)ă ă ă

DINU (În sine): Ce proast e!... Cum poate s cread că ă ă ă aş putea dormi dup cele întâmplate ? (Are îns impresiaă ă c e bolnav sau, mai degrab , istovit de oboseal .) De ceă ă ă atâta oboseal ? C doar n-am tras la plug? (Clipele seă ă scurg anevoie.) Parc a b tut cineva la uş . Sau a sunat?ă ă ă Cine o fi? Şi pentru ce a venit la o or atât de nepotrivit ?ă ă (Sare din pat şi se precipit s deschid . în spatele uşiiă ă ă r sare un g ligan sp tos, îmbr cat într-o stranie uniformă ă ă ă ă neagr . Are ochii mari, pe care i-a mai v zut, parc , şiă ă ă alt dat şi care sclipesc neobişnuit de tare.)ă ă

DINU: Ce vrei dumneata?CIOCLUL: S tr i i, sunt de la crematoriu şi am venit să ă ţ ă

ridic cadavrul...DINU (ascult far s în eleag ): Ce tot îndrugi ? Careă ă ă ţ ă

cadavru?CIOCLUL: Nu e aici strada Popa Savu 13 A?DINU: Ba da, este, dar...CIOCLUL: Nu s-a omorât cineva din cauza neveste-sii?(Omul greşise etajul, trebuia s urce la trei, în loc deă

doi. Dinu îşi d seama de eroare, îns , mai degrab ,ă ă ă crede c întâmplarea asta e o sumbr prevestire, dină ă pricina st rii sale sufleteşti pretabile la o astfel deă interpretare.)

DINU (îl îmbrânceşte pe cioclul inoportun şi strig caă scos din min i): Afar ! Afar ! Afar !ţ ă ă ă

- 251 -

CAPITOLUL 8

Codaş la m ritişă ă

Din coresponden a Andei Br deanuţ ă

Scump prieten ,ă ăSunt înc buim cit de ceea ce mi s-a întâmplat ieri.ă ă ă

Afl c m-am desp r it de el. Nu-i mai spun Ivar, acestă ă ă ţ nume de alint pe care eu i l-am pus mi se pare îngrozitor, monstruos. Dac aş putea, l-aş şterge cu buretele şi dină memorie, ca s nu mai r mân nici o liter din el.ă ă ă ă Vas zic , tot ce a fost între noi a murit, amintirile noastreă ă

frumoasele noastre amintiri s-au stins a a cum stingi― ― ţ un m nunchi de lumân ri suflând în ele brutal,ă ă duşm neşte, ori şi mai r u, c lcându-le în picioare. Am fiă ă ă putut s ispr vim frumos, orice are un sfârşit în lumeaă ă noastr , dar nici asta nu s-a întâmplat. El a rupt-o cuă mine brutal, ruşinos, lamentabil, chiar criminal... De ce, tu, cum a fost cu putin aşa ceva? Uite c a fost! În locţă ă s -mi spun deschis, cavalereşte:ă ă

Draga mea, trebuie s ne desp r im, nu te sup ra,― ă ă ţ ă dar am alte socoteli acum, tu îmi încurci aceste socoteli, n-am ce face, iart -m , sunt nevoit s recurg la divor .ă ă ă ţ

Limpede ca lumina zilei, nu? L-aş fi în eles şi, far a-iţ ă da dreptate, aş fi spus: Uite, m car e sincer, tot are oă calitate. Dragoste cu sila nu se poate şi ne desp r eamă ţ far lacrimi şi zarv . Doar nu eram singurii, mii şi mii deă ă perechi se unesc şi se desfac pe lumea asta. N-a f cută aşa. Ce a f cut în schimb? Ascult , tu, s te cruceşti! Areă ă ă un prieten, un boier de neam mare. Relu Apelevianu. Îl

- 252 -

cunoaşte de pe b ncile şcolii. N-a venit la noi în casă ă decât în ultimul timp. Sta mai mult prin str in t i. Ună ă ăţ tân r, ce-i drept, foarte prezentabil (mult mai prezentabilă decât fostul meu so ). Şi îl pune s se lege de mine, i-o fiţ ă spus, probabil, c are şanse, şi Relu sta, cu toată ă ă aristocra ia lui sau tocmai din pricina asta, se preteaz laţ ă acest joc murdar. A început s -mi fac o curte asidu ,ă ă ă venea la ore nepotrivite, dându-mi s în eleg c nutreşteă ţ ă unele sentimente pentru mine, mi-a propus s mergem laă cinema împreun , ba, uneori, s dans m, în fine, şi-aă ă ă tocit toate armele f r a reuşi ceva.ă ă Î i m rturisesc sincer,ţ ă tipul îmi pl cea, este foarte fin, are o conversa ie aleas .ă ţ ă Chiar îi spusesem lui I. c -mi place tipul, lucru destul deă imprudent din parte-mi, pentru c , probabil, această ă sc pare a mea i-a sugerat s apeleze la ajutorul lui,ă ă având siguran a reuşitei.ţ

Nu ştiu ce s-ar fi întâmplat dac Relu Apelevianu se aliaă cu timpul şi dovedea mai mult r bdare. Mai ştii, poateă ă c începeam s simt ceva pentru el. Chiar stânca seă ă moaie la st ruin ele pic turilor de ap , dar o femeieă ţ ă ă sensibil ? P cat c s-a gr bit, bizuindu-se excesiv peă ă ă ă însuşirile lui de cuceritor irezistibil, crezând c m-a dată gata! Chiar certitudinea pe care i-o citeam din comportarea fa de mine îl degrada şi atunci gândeam:ţă Uf! uf!, încrezut mai e nesuferitul sta!ă

În ziua fatal , preagr bitul suspin tor la farmeceleă ă ă mele a mers direct la declara ie deschis . L-am pusţ ă numaidecât cu botul pe labe. Dar el, s rind dincolo deă cal, a continuat şarja, ceea ce m-a determinat s -l dau peă uş afar . V zând pr pastia în care îl îmbrânciseă ă ă ă impruden a, a avut o zgâl âire de conştiin şi aşa mi-aţ ţ ţă dat în vileag c -mi f cea curte cu asentimentul lui I.ă ă

Negru pe alb!Închipuie- i ce consternare pe mine! Cum s cred unaţ ă

ca asta ? Dar avea cheia, da, îi d duse cheia, ca s poată ă ă intra oricând şi oricum în cas . Doamne, ce mârş vie! Deă ă cât turpitudine e în stare un b rbat! Şi de ce seă ă

- 253 -

desp r ea de mine? Ca s-o ia pe verişoara lui Relu, adică ţ ă s se însoare cu cele 20 de milioane ale ei. Asta a vrut.ă El, care se b tea cu pumnii în piept c nu m-ar da peă ă zece Apelevience, m-a dat numai pe una singur .ă Observasem, de altfel, de la un timp încoace, o uşoară schimbare în felul lui de a fi. Odat i-a picat din buzunară un plic bleu, desigur, de la ea, şi n-a vrut s mi-l arate înă ruptul capului. Deşi acest semnal de alarm p reaă ă concludent pentru orice femeie, eu nu i-am dat decât o minim importan . Eram prea sigur de el, şi prea sigureă ţă ă de un b rbat nu trebuie s fim niciodat , noi, femeile.ă ă ă Cred c lucrurile dintre ei sunt destul de avansate, după ă câte îmi dau seama. Aş fi putut s -mi ap r c minul, fieă ă ă intervenind pe lâng tat l rivalei mele, fie punând piediciă ă divor ului. Nu, n-o fac, Doamne p zeşte! M-aş înjosi înţ ă ochii mei! I-am spus-o şi lui, cât timp sunt frumoas , nuă m mai plec înaintea b rba ilor, b rba ii trebuie s seă ă ţ ă ţ ă plece înaintea mea. Şi se vor pleca, fir-ar al dracului cu stirpea lor. (Uite ce vulgar am devenit, dar nu puteamă altfel!)

Cu facultatea am ispr vit, diploma am luat-o cu magnaă cum laude. La înv at fruntaş , la m ritiş codaş . Ceăţ ― ă ă ― ă ironie! Aş fi ob inut o catedr , dar profesorul mi-aţ ă f g duit o burs pentru str in tate, zice s fac ună ă ă ă ă ă doctorat la Sorbona. M ispiteşte propunerea, voi sta laă Paris un an-doi şi, pe lâng tez , m bate gândul s scriuă ă ă ă romanul propriei mele c snicii, renun ând, de ast dat ,ă ţ ă ă la fic iune. Voi descrie faptele noastre, chiar aşa cum s-auţ întâmplat, far zorzoane stilistice. Cred c autenticul areă ă o putere de emo ionare asupra cititorului incomparabilţ mai mare decât fic iunea, ce zici? Şi cel mai emo ionatţ ţ dintre aceşti cititori va fi, desigur, dumnealui, personajul principal. Dar nu emo ionat, ci n ucit, f cut praf şiţ ă ă pulbere. Aceast stigmatizare va fi r zbunarea mea. ÎI voiă ă ucide în roman, îl fac s se omoare din dragoste pentruă mine, asta va fi singura ad ugare descins din fic iune,ă ă ţ

- 254 -

nu pot altfel, prea îl dispre uiesc mult şi aş zice c el e oţ ă comoar pentru acapararea dispre ului meu.ă ţ

Închei scrisoarea. Nu mai pot. Parc stau pe c rbuniă ă aprinşi. Of s nu fie nimeni în pielea mea!ă

A ta nefericit prieten , ă ăAnda

- 255 -

CAPITOLUL 9

Ciudatele c i ale vie iiă ţ

Din coresponden a Andei Br deanuţ ă

I

Draga mea Fulguşor,În ultimul timp, evenimentele s-au precipitat într-un

ritm viu. Motivul e Relu, care îmi poart o grij excesiv ,ă ă ă punându-m în centrul preocup rilor sale. Mi-a trimis ună ă avocat priceput şi energic, zice-se un as al baroului. În primul rând, l-a evacuat pe I. din cas . Apartamentul dină Popa Savu, de fapt, îmi apar ine cu mobil cu tot, doar euţ ă semnasem contractul, nu el. Ex-b rb elul meu şi-a luată ăţ catrafusele personale şi a şters-o cu coada între picioare, ca un c eluş izgonit. De asemenea, avocatul, care seăţ bucur de trecere, a ob inut într-un timp recordă ţ desfacerea c s toriei, scutindu-m de a c lca pe laă ă ă ă tribunal. ineam foarte mult la acest lucru, fiindc nu-miŢ ă ardea s -l rev d pe balaurul cu şapte capete. Iat -m ,ă ă ă ă aşadar, din nou Anda Br deanu, dar de ast dată ă ă avansat la rangul de doamn .ă ă

Relu, dr g laş şi manierat cum e, cu guri de aur caă ă ţă Sf. Ioan, a câştigat încrederea şi chiar afec iuneaţ doamnei-maman. Aşa c , devenind liber ca pas reaă ă ă cerului, adoratorul meu şi-a g sit de lucru şi-mi bateă capul s m rec s toresc cu domnia-sa, iar doamna-ă ă ă ămaman, în postur de aliat , îi ine hangul. Numai că ă ţ ă biata-mi inim e f cut ferfeni , trebuie s mai treacă ă ă ţă ă ă

- 256 -

timp pân ce se vor cicatriza r nile, ca s -mi dau seamaă ă ă în ce ape se scald . Deocamdat , f r un preliminară ă ă ă sentimental bine ancorat de fiin a mea, nu-mi arde deţ m ritiş, sunt incapabil s convie uiesc cu un nou b rbat,ă ă ă ţ ă oricât ar fi de Apelevianu, fiindc sim irea mea e alb .ă ţ ă Just, nu? Dac Relu ine mor iş s se însoare cu iner ia înă ţ ţ ă ţ persoan , nu accept sunt s tul de experien a cuă ă ă ţ monstrul num rul 1 şi n-aş vrea s-o mai repet cuă altcineva. În afar de asta, ştiam chiar de la I. că ă proasp tul meu pretendent e gata logodit cu o preaă faimoas fran uzoaic , vicontes de Sabray. Dac -iă ţ ă ă ă adev rat, şi cred c e adev rat, ce tot umbl fantele staă ă ă ă ă pe dou c r ri? Odat , n-am mai putut r bda şi l-am luată ă ă ă ă la trei p zeşte:ă

Ascult , domnule Relu, s vorbim deschis, cu c r ile― ă ă ă ţ pe fa : de ce insişti s m iei de nevast , cândţă ă ă ă însur toarea dumitale e preg tit la Paris, o jună ă ă ă vicontes te aşteapt s face i nunt mare şi s vie ui iă ă ă ţ ă ă ţ ţ ani mul i şi ferici i?ţ ţ

Nu l-a surprins deloc replica mea. Am renun at la acest proiect...― ţ Cum? Nu mai eşti logodit cu Lucille?― Acum trei s pt mâni, logodna a fost desf cut .― ă ă ă ă Dac nu sunt indiscret , din ce pricin ?― ă ă ă Între noi a ap rut o alt femeie.― ă ă Aşaaa ? Po i s -mi spui cine e?― ţ ă Desigur, mai ales c-o cunoşti.― Cum o cheam ?― ă Numele ei e Anda Br deanu.― ă

Afurisit specimen, cu cât elegan a condus dialogulă ţă ca s aflu, pân la urm , c tot de mine e vorba.ă ă ă ă Vas zic , a rupt-o cu vicontes şi, dac nu-l întrebam, nu-ă ă ă ămi spunea nimic. Ce fac, tu, sta e c zut r u, nu m potă ă ă ă juca prea mult cu el. Ca s scap de st ruin ele lui (uneoriă ă ţ nu-l pot suferi deloc), m-am internat din nou la Sanatoriul Modern, f r s m doar nici capul, tot cu complicitateaă ă ă ă ă medicului-şef. Aici, m-am apucat de scris şi, antrenându-

- 257 -

m din ce în ce, am ajuns s dau gata în câteva ore pesteă ă 10-12 pagini, câteodat şi mai mult. L-am l sat în urmă ă ă pe confratele Maupassant, care scria abia 4 pagini pe zi. Mi-am pus în gând s nu plec din sanatoriu pân nuă ă termin romanul despre care i-am vorbit în epistolaţ precedent . Titlul nu e fixat înc .ă ă

Din când în când, Relu vine s m vad . Ştiind oraă ă ă sosirii (pentru c eu i-o fixez) şi nevrând s -mi pierd cu elă ă prea mult timp (e în stare s şad 10 ore în şir), îlă ă primesc în rezerva mea, culcata în pat, suferind r u,ă neavând voie, chipurile, s vorbesc decât foarte pu in. Seă ţ tot mir ce naiba am, ce m doare, am auzit c seă ă ă între ine mereu cu medicul-şef. Mi-a propus s m ducţ ă ă ă la Paris, pentru un consult cu niscaiva somit i medicaleăţ de pe malurile Senei. Las , c m fac bine şi pe malurileă ă ă Dâmbovi ei noastre. În afar de asta, nu suport...ţ ă deplasarea. (Aici am f cut o butad , i-am spus c nu-miă ă ă place s fiu... deplasat .) Atunci, el, de acolo: ă ă

S -l aduc pe Lambert s te vad .― ă ă ăNu ştiam cine e, zice c o celebritate european , celă ă

mai vestit internist la ora asta. M-am speriat, când l-am auzit. Nu, nu vreau nici s m vad , nici s -l v d. După ă ă ă ă ă ieşirea mea de la sanatoriu, i s-a dat lega ia noastr dinţ ă Bulgaria şi s r cu ul n-a avut încotro, a plecat la Sofiaă ă ţ trist şi pric jit. De acolo îmi trimite la dou -trei zileă ă scrisori kilometrice, parc n-are nimic altceva de f cută ă decât s -mi scrie. E prins r u de tot de subscrisaă ă Andaluza-Meduza. Cred c -i imposibil ca un b rbat s seă ă ă prefac astfel. În ce m priveşte, î i m rturisesc sincer,ă ă ţ ă nu simt nimic deosebit pentru el, îl pre uiesc ni eluş laţ ţ rece şi atâta tot. Nici vorb , e serios, cinstit, capabil, cuă maniere alese, tot ce vrei, dar, dac nu-l iubesc, ce potă face? Nu reuşesc s mi-l închipui culcat lâng mine, înă ă ruptul capului. Şi dac ai şti ce frumuşel e, poate că ă aduce ni eluş cu efebul Antinous, ale c rui busturiţ ă inundaser lumea greco-roman pe timpul estetuluiă ă împ rat Hadrian. Cu toate astea, nu frumuse eaă ţ

- 258 -

b rbatului declanşeaz fiorul iubirii, ci altceva, sesizabil,ă ă de care nu pot s -mi dau seama. (E drept c frumuse eaă ă ţ este o premis favorabil , ajut la naşterea dragostei.)ă ă ă

IIVai, tu, ce nenorocire s-a întâmplat. Ieri-noapte, pe

când î i scriam rândurile de mai sus, m-am sim it obosit ,ţ ţ ă mi se închideau ochii de somn şi atunci am amânat continuarea pe a doua zi şi m-am culcat. În faptul dimine ii, tocmai f cusem ochi, când aud nişte ipete şiţ ă ţ m pomenesc cu Ursa n v lind în odaia mea.ă ă ă

Doamna... directoare... a... a...―Bietei slujnice i se împleticise limba în gur , nu maiă

putea s articuleze un cuvânt. Ea îi spunea m icu eiă ă ţ „doamna directoare”, aşa cum se obişnuise la şcoal deă ani de zile. Am priceput despre ce era vorba. O g siseă eap n în pat, murise, probabil, în timpul nop ii, f r sţ ă ă ţ ă ă ă

deranjeze pe cineva, sau, poate, o luase moartea chiar în somn.

Eram aşa de însp imântat , c nu ştiam ce s fac. Mă ă ă ă ă învârteam de colo pân colo, stingher , f r rost,ă ă ă ă covârşit de acest act îngrozitor, întâmplat când nimeniă nu se aştepta. Ursa plângea tare, aproape r cnea,ă ghemuit pe un scaun, cu capul în mâini. Atunci mi-auă venit şi mie lacrimile şi amândou boceam privind moartaă care parc dormea; s-ar fi putut trezi din cauza boceteloră noastre.

I-am telefonat naşului meu, ca s -i vestesc decesul, dară nu erau acas nici el, nici so ia. Sigur, plecaser la slujb .ă ţ ă ă Dumnezeule, cum m descurc?ă

Se sim ea mare nevoie de un b rbat în asemeneaţ ă împrejurare. S -i dau de ştire lui I.? Nu, ce mai înseamnă ă el pentru mine? E un str in, un necunoscut, ca omul acelaă care trece colo, pe strad . În fine, mi-a dat în gând să ă chem medicul legist.

- 259 -

Abia l-am g sit, dup nu ştiu câte telefoane. Mi-a spusă ă c vine peste dou ore. I-am trimis şi lui Relu o telegramă ă ă la Sofia. Nu prea ştiu de ce am f cut asta, doar n-o s -şiă ă lase el treburile şi s vin în ar , la înmormântare. Şiă ă ţ ă apoi, ce reprezint doamna-maman pentru el? (Totuşi, eaă îl pre uia, şi el ştia acest lucru, discutau deseoriţ împreun , aş zice c deveniser prieteni.)ă ă ă

Pe când gândeam la toate astea, zbârnâie soneria. Am s rit în sus speriat . Doamne, de ce m-oi fi speriat aşa?ă ă C doar am auzit soneria de mii de ori iuindu-mi înă ţ urechi.

Du-te, Ursa, şi deschide! A venit medicul legist.―Ce l-o fi apucat s vin aşa devreme? Spusese c vaă ă ă

veni pe la 11, or, pân atunci, mai era o or . Când,ă ă surpriza surprizelor cine era? Relu în carne şi oase,― c ruia îi trimisesem adineauri o depeş , uite-l, el e, aă ă venit cum nu se putea mai repede, mânat din spate de nevoia mea. M-am precipitat spre el, l-am îmbr işat şiăţ am început s plâng.ă

A murit mama!―Abia acum i-am spus mama pentru întâia oar , în locă

de doamna. L-am luat pe Relu de mân şi l-am dus înă dormitorul moartei. El a f cut o cruce pe piept, aă îngenuncheat lâng ea şi i-a s rutat pios mâna. Gestul luiă ă m-a zguduit profund.

I-am spus c nu e nici o jum tate de or de când i-amă ă ă trimis o telegram la Sofia şi cum de a venit tocmai cândă îl aşteptam mai mult? El a invocat ceva de circumstan ,ţă adev rul mi l-a dest inuit mult mai târziu, socotind c eraă ă ă cel pu in inoportun s -mi vorbeasc de dragoste, în timpţ ă ă ce m lovise doliul.ă

Apoi, a luat toat grija în mâinile lui, ca un veritabilă st pân al familiei. A stat de vorb cu medicul legist, apoiă ă s-a dus la prim rie, la cimitir, în fine, pretutindeni, pentruă a îndeplini formele atât de multe şi grele pe care le cere legea. Ba mi-a trimis o croitoreas , care mi-a f cut laă ă repezeal o toalet de doliu din crep.ă ă

- 260 -

A doua zi a ap rut în Universul un anun mortuar. Ceă ţ s - i spun, a depus o energie titanic , s-a comportată ţ ă admirabil, parc ar fi fost so ul meu. Ba nu, dac eraă ţ ă so ul meu, poate c nu f cea atâtea... Cum aş fi scos-o laţ ă ă cap t f r el? M apuc ame eala când m gândesc.ă ă ă ă ă ţ ă

La capel , în timpul slujbei religioase, st tea lângă ă ă mine, apoi, în drum spre mormânt, mi-a luat bra ul şi amţ mers împreun urmând sicriul. Acum s vezi, tu, surpriz :ă ă ă ne-am oprit în dreptul unui cavou care purta o proasp tă ă inscrip ie: Familia Br deanu. Închipuie- i, cump rase unţ ă ţ ă cavou pentru doamna-maman. Cine ştie câ i bani l-or fiţ costat...

Ei bine, draga mea, toate astea l-au apropiat de mine. Mi se p rea acum un om al casei, o rubedenie, în careă aveam încredere, de care aveam nevoie şi care, în sfârşit, trebuia s -mi fie so . Cine s-ar fi gândit vreodat că ţ ă ă moartea doamnei-maman mi-l va aduce în bra e! Suntţ atât de ciudate c ile vie ii!ă ţ

Mai adaug c , în timpul înmormânt rii şi chiar dup ,ă ă ă purtarea lui a fost perfect corect . Nu numai c nu mi-aă ă pomenit o vorb de dragoste, dar nu şi-a permis s fac oă ă ă aluzie m car, parc era cu des vârşire str in de acesteă ă ă ă sentimente. Tot eu am adus vorba şi i-am spus:

Relule, dup ce trece anul de doliu, ne c s torim,― ă ă ă b ie aş! ă ţ

Mi-a s rutat ceremonios mâna, în loc de r spuns. Apoi,ă ă m-a întrebat:

Cum în elegi, pân atunci, s - i organizezi timpul?― ţ ă ă ţ Vreau s folosesc bursa ob inut şi s plec în Fran a― ă ţ ă ă ţ

pentru doctorat. Şi aici cum r mâne?...― ă

Vorbea de apartamentul nostru. Ştiu eu? Înc nu m-am gândit... Îl in mai departe.― ă ţ

Îmi pare r u s m despart de Ursa Mare...ă ă ăN-a în eles cine-i Ursa Mare...ţ

E buc t reasa noastr de la şcoal . R posata a― ă ă ă ă ă adus-o la ea, împreun cu b rbatul ei, portar, tot acolo.ă ă

- 261 -

D -mi un r gaz, s m gândesc cum s facem mai― ă ă ă ă ă bine...

I-am dat, fireşte. Dup ce s-a gândit îndelung, mi-aă spus c e de p rere s renun m la Paris. Dac in mor işă ă ă ţă ă ţ ţ la doctorat, îmi înlesneşte el acest lucru, având posibilit i nelimitate...ăţ

Trebuie s ştii, Anda, c sunt foarte bogat şi tot ce― ă ă am î i apar ine. Aşa c un fleac de burs nu conteaz .ţ ţ ă ă ă

Mi-am dat numaidecât seama c -i era fric s m laseă ă ă ă singur în v lm şagul Parisului, unde primejdii şi ispite teă ă ă pândesc la tot pasul. Fireşte, cânt rea just lucrurile,ă numai c pân' la nunt , nu în elegeam s m ating deă ă ţ ă ă banii lui. Or, pân atunci, aveam de str b tut un an deă ă ă zile, şi de ce n-aş profita de ce-i în mân ?ă

A r mas destul de contrariat, când i-am spus c nuă ă renun la proiectul meu, îns nu şi-a impus punctul deţ ă vedere.

Ascult , Relule, nu- i fie team . Ştiu s rezist― ă ţ ă ă ispitelor, i-am dat dovezi destule, şi mai ştiu s -miţ ă respect cuvântul.

Cu aceste vorbe, ne-am desp r it. Când a plecat înapoi,ă ţ la Sofia, l-am petrecut la gar , iar mâine-sear îmi iauă ă zborul spre Parisul mult visat.

Uite, astea am avut de scris, urm toarea epistol o veiă ă primi din Turnul Eiffel.

A ta,Anda Andaluza

- 262 -

CAPITOLUL 10

Nunt particulară ă

Din confesiunile lui Dinu Gherghel

ISunt foarte îngrijorat din pricina lui Relu. Mi-a întors

ostentativ spatele şi a plecat. Recunosc, vina e a mea. Ce mi-o fi venit s joc teatrul acela absurd pentru a salvaă aparen ele? Ba chiar m-am repezit s -l strâng de gât, caţ ă un veritabil so înşelat. Judecând la rece, poate c nu eraţ ă chiar teatru şi, dac nu-mi revenea la timp ra iunea,ă ţ ajungeam la crim . Nu ştiu: se pare c ceva nu-i înă ă regul , anumite porturi intime ale mele s-au dereglată serios şi func ioneaz anapoda. Pân una-alta, amiculţ ă ă meu e sup rat foc şi pe bun dreptate şi s-ar putea,ă ― ă ― la o adic , s -mi dea tot planul peste cap. Numai o vorbă ă ă sc pat la urechea unchiului s u, atât, şi-mi retează ă ă ă picioarele.

Îi telefonez de nenum rate ori, pân dau de el. Vreauă ă s încerc o împ care şi, bineîn eles, primul pas trebuie s -ă ă ţ ăl fac eu. Zadarnic osteneal ! Nu vrea s aud de nimic.ă ă ă ă Afirm impertinent c ... nu m cunoaşte, c acest nume,ă ă ă ă Dinu Gherghel, l-a şters iremediabil din memorie. Pân laă urm , îmi trânteşte receptorul în nas.ă

Ridic din umeri stupefiat. Ce pot s fac? Nimic altcevaă decât s aştept cuminte şi îndelung r bd tor evolu iaă ă ă ţ evenimentelor. Totuşi, nu cred c va vorbi. Dac deschideă ă gura, ştie ce-l aşteapt ! Atât ar trebui, s afleă ă protipendada în care se l f ieşte c s-a pretat s -miă ă ă ă

- 263 -

slujeasc drept seduc tor, pentru a m debarasa deă ă ă nevast , ca s-o iau, în schimb, pe var -sa! Faptul c aă ă ă jucat acest rol îl stigmatizeaz cu fierul roşu al infamiei.ă Sigur! Sut la sut !ă ă

Las la o parte acest produs aristocratic împotriva c ruiaă de mic nutrisem acea nestins aversiune. Când l-am pusă s -mi curteze so ia, toat fiin a îmi spunea: Nu faci bine,ă ţ ă ţ nu faci bine! Alege pe altul! Din p cate, n-aveam laă îndemân pe cineva mai potrivit ca el.ă

Trec acum la marmura mea în fl c ri, pe care oă ă cheam Jebs. O noapte întreag îmi bat capul s g sescă ă ă ă un motiv plauzibil de a m repezi pân la Paris, unde eaă ă îşi plimb vâlv taia. Trebuie neap rat s stabilim ună ă ă ă contact, ca s ştiu ce-i de f cut. N-ar fi mai bine s -iă ă ă scriu? Nu, nu-i bine nici una, nici alta. Nu pot, în ruptul capului, s stabilesc un plan ra ional de ac iune. Plutescă ţ ţ pe un ocean de incertitudini, nimic nu se poate clarifica, cerul meu e plin de nori r i, amenin tori.ă ţă

Ce-o fi f când Ghiocela? A ieşit din depresie? S-aă împ cat cu situa ia? E de mirare c doamna-maman n-aă ţ ă dat niciun semn de via , m car s întrebe aşa, de florileţă ă ă m rului: „Ce-i, copii, ce s-a întâmplat? Ce-i cu voi de v-a iă ţ desp r it?”ă ţ

O chem pe Lina şi o întreb dac în lipsa mea n-aă telefonat cineva. Nu, nimeni. Curios lucru. Nici ea, nici maic -sa! În definitiv, ce-mi pas ! Acum mergem peă ă drumuri diferite, ce-am avea s ne mai spunem? Slujnicaă st locului, fr mântându-şi picioarele. În sfârşit, zice că ă ă vrea s plece şi cere s -i fac socoteala. Renun s-o întrebă ă ţ pentru ce, duc -se!ă

Primesc o notificare din partea Ghiocelei. Revendică apartamentul, inclusiv mobila care-i apar ine, şi-miţ fixeaz termen scurt de mutare. Nu-i fac dificult i, ar fiă ăţ prea de tot! De altfel, nici n-aveam de gând s r mână ă aici, îmi voi g si alt cas , pân când... Dar de ce alta,ă ă ă ă când pot foarte bine s m mut la Apelevianu? Chiar elă ă

- 264 -

îmi oferise o garsonier în palatul s u. Pe atunci, fireşte,ă ă n-aveam cum s primesc, acum îns e altceva.ă ă

Ce bucurie pe majordom când m vede venind cuă bagajele! Mobil nu-mi trebuie, apartamentul are destul ,ă ă aduc numai lenjeria, îmbr c mintea şi c r ile.ă ă ă ţ

Într-adev r, am avut un gând bun cu mutatul. Aici mă ă simt destul de bine, servitorimea îmi st la dispozi ie zi şiă ţ noapte. Dac aş avea nevoie de cineva care s -miă ă aprind igara ori de câte ori fumez, majordomul mi-ară ţ desemna un om şi pentru acest serviciu. Dar nu din pricina asta m simt bine, ci pentru faptul c amă ă schimbat apartamentul şi decorul. Nu mai v d masa undeă mâncam cu Ghiocela, divanul unde citea ea, patul unde ne hârjoneam, în sfârşit, atâtea lucruri impregnate de fiin a ei, care mi-o înviau mereu. Pe aici, piciorul Ghioceleiţ n-a c lcat şi nu va c lca vreodat . Or, tocmai aşa cevaă ă ă îmi trebuie!

O telegram primit în cursul dimine ii m anun că ă ţ ă ţă ă maestrul a plecat în Suedia, unde va r mâne oă s pt mân , iar fiic -sa, împreun cu doamna Gerda, seă ă ă ă ă înapoiaz mâine-sear în patrie, cu simplonul careă ă soseşte în Gara de Nord la 20:45.

A doua zi timpul trece cu plumb în picioare, pentru că ard de ner bdare s dau cu ochii de Jebs. De altfel, ea aă ă r mas singura preocupare, având dimensiunile unuiă eveniment crucial, întrucât de ea atârn propriul meuă destin. Totuşi, mi-ar fi pl cut s nu se întoarc aşa deă ă ă repede. Nu de alta, dar m tem c Relu o s -i împuiezeă ă ă capul cu cine ştie ce mârş vii. Dac Jebs începe s deaă ă ă înapoi? Am s-o previn s se fereasc de el. Asta trebuie s-ă ăo fac, în primul rând. Şi pe urm , las' pe mine!ă

De mirare! Simplonul soseşte în gar la anc, dar Jebsă ţ cu doamna Gerda nic ieri. Ultimii c l tori se scurg pe― ă ă ă largile peroane, dar cei aştepta i nu se arat . N-au venit.ţ ă Ce s-o fi întâmplat? Şi-au prelungit şederea în str in tate?ă ă M-ar fi anun at la vreme, scutindu-m s -i aşteptţ ă ă zadarnic. Oricum, ceva nu-i în regul !ă

- 265 -

M -ntorc acas prins de gânduri şi, cum dau cu ochii deă ă majoram, îl întreb dac n-a sosit vreo telegram . Cum să ă ă nu, a venit una urgent . D -o-ncoace, s v d ce e! Mi-oă ă ă ă aduce. Asta-i bun ! Doamnele mele şi-au întreruptă c l toria la Timişoara. Gerda s-a îmboln vit brusc, a fostă ă ă internat urgent într-un sanatoriu de alo. Nu se arat înă ă telegram ce are, probabil nici Jebs nu ştie, dar e cert că ă n-a putut continua voiajul pân la Bucureşti... ă

Ce-i de f cut? Bine, s le venim în ajutor! Jebs nuă ă poate, s r cu a, s se descurce singur . Şi, în afar deă ă ţ ă ă ă asta, faptul c se afl acolo nesupravegheat , far nici ună ă ă ă control pe cap, e o adev rat man cereasc pentruă ă ă ă mine. Cel pu in o s pt mân , cât va întârzia tat l ei laţ ă ă ă ă Stockholm, noi vom fi împreun într-un oraş unde nu neă cunoaşte nimeni şi, mai ales, vom fi scuti i de prezen a luiţ ţ Relu.

Cer la telefon Gara de Nord. Da, expresul nr. 15 pleacă la ora 23:05 în direc ia Timişoara. Are vagon cu paturi. Nuţ sunt locuri libere, totuşi ob in unul cu pre întreit. Fie, cţ ţ ă face!

Majordomul îmi ureaz c l torie bun . Îi surprind ună ă ă ă semn discret cu ochii lui mari şi bulbuca i. Ca şi când mi-ţar spune: „Vezi, profit de împrejurare, eşti b iat deştept,ă ă n-o s - i dau eu mur -n gur !”ă ţ ă ă

Mi-e tare nesuferit omul acesta, pentru c îmi cunoaşteă planurile. Îi întorc ostentativ spatele, reprimându-mi pofta de a-i trânti un pumn în nas. Complicitatea cu el mă zgârie pe nervi, dar ce s fac, dac aşa a orânduită ă n b d iosul hazard?ă ă ă

A doua zi de diminea ajung, în fine, la Timişoara.ţă Cobor din vagon preocupat cum s dau de urma lui Jebs.ă Opera iunea nu prezint dificult i prea mari. Mai întâi,ţ ă ăţ m voi informa care este cel mai bun hotel din oraş. Dacă ă n-o g sesc acolo, cu siguran , trebuie s fie la ună ţă ă sanatoriu, în aceeaşi rezerv cu doamna Gerda. În afară ă de cele dou eventualit i, a treia nu exist . Degeaba facă ăţ ă acest calcul al probabilit ilor, pentru c privirea mi-oăţ ă

- 266 -

descoper far a-l pune în aplicare. De necrezut, chiar eaă ă e: supl , elegant , p şind maiestuos, potopit de razeleă ă ă ă soarelui matinal. A venit la gar , s m aştepte. Iat ună ă ă ă omagiu copleşitor.

Din, ce fericit sunt c te v d!― ă ă ăMi-a spus Din, a început deja s m tutuiasc , c lcândă ă ă ă

peste conven ie, avansând totul far m sura timpului.ţ ă ăAş fi vrut s -i s rut mâinile, dar ne pomenim îmbr işa iă ă ăţ ţ

ca dup o absen îndelungat şi ne... s rut m. Asta-iă ţă ă ă ă nemaipomenit! Şi totuşi, ceea ce s-a întâmplat este atât de firesc, încât e de prisos orice comentariu!

Jebs, iubito, ştiai c vin?― ă O, eram sigur , atât de sigur !― ă ă

Iat -ne, aşadar, escaladând ciudat taton rile gingaşeă ă ale începutului, când dou fiin e se apropie atât de încetă ţ una de alta, ca s ne instal m direct în miezul iubirii. Fataă ă asta ştie ce vrea, are, desigur, o maturitate precoce.

O iau de mân şi o întreb:ă Ia spune-mi, ce s-a întâmplat? Ce-i cu doamna―

Gerda? Oh, s rmana!― ă

Îmi povesteşte pe scurt t r şenia. În tren, după ă ă Jimbolia, i-a venit r u, a f cut o hematemez , dup care aă ă ă ă leşinat. Ajunşi la Timişoara, cu ajutorul unui medic, a fost internat la sanatoriul Dr. Balot , într-o rezerv cu două ă ă ă paturi.

Nu s-a stabilit diagnosticul? Ce are?― Ba da, a fost pus la raze. Are ulcer. Trebuie― ă

operat .ă Dac am duce-o la Bucureşti?― ă Nu-i transportabil , a pierdut mult sânge. Sunt şi aici― ă

medici buni. Mi-a fost recomandat unul, Dr gotescu. Aiă auzit de el?

Nu.―Dialogul nostru se consum în timp ce parcurgemă

distan a pân la restaurantul g rii. Ne aşez m Ia o mas ,ţ ă ă ă ă pentru a lua gustarea de diminea . Trag mereu cu coadaţă

- 267 -

ochiului la ea, din nevoia de a-i face pre ul. Parc e alta,ţ ă s-a f cut mult mai frumoas şi are o gra ie pe care încă ă ţ ă nu i-o cunoşteam. E, cu adev rat, proasp t ren scut sauă ă ă ă o v d eu cu al i ochi? Nu ştiu, nu-mi dau seama. Oricum,ă ţ aspectul ei marmorean, privirea distant , aplombul i-auă pierit f r urm . F r vrere, o compar mintal cu Ghiocela.ă ă ă ă ă E drept c ex-nevast -mea degaj o feminitateă ă ă irezistibil , dar asta-i o adev rat pacoste pentru so . Jebsă ă ă ţ nu posed însuşiri care s fie remarcabile la prima vedereă ă şi trece, oarecum, neobservat . Frumuse ea ei seă ţ descoper cu zgârcenie, în timp îndelungat. E exact ea ceă vreau. În plus, are maniere alese, conversa ie fluent şi,ţ ă mai cu seam , o cutezan de a realiza lucruri aproapeă ţă imposibile. E mult şi-atât, pentru c la toate astea seă adaug copleşitoarea-i avere, care îi estompează ă defectele sau m car i le face acceptabile.ă

Vine un chelner şi ne ia comanda. Nici ea nu luase micul dejun, alergase la gar cu stomacul gol, de teamă ă s nu întârzie. Într-un r stimp, destul de târziu, dup ună ă ă ciudat hiatus în dialogul nostru, m întreab cu un uşoră ă reproş, ocolindu-mi înadins privirile:

Din, tot aştept s -mi confirmi primirea scrisorii mele.― ăOh, trebuia s-o fac din capul locului! Din pricina atâtor

lucruri inerente şi disparate, am vorbit mai întâi despre situa ia Gerdei, l sând mai la urm ceea ce era principal.ţ ă ă Salvez r spunsul cu o ă minciun necesară ă gen Ibsen:

Draga mea, sunt într-o situa ie penibil . ― ţ ăEa face ochii mari:

Penibil ? De ce?― ă Pentru c eu trebuia s - i trimit mai întâi scrisoarea.― ă ă ţ Ce scrisoare?― De dragoste, fireşte. i-am scris-o acum o lun şi mai― Ţ ă

bine, dar cine avea curajul s-o expedieze?Ea bate din palme, ca un copil podidit de bucurie.

Mi-ai scris? Într-adev r? Ce bine îmi pare! Te rog s― ă ă mi-o dai.

- 268 -

E primul lucru pe care am s -l fac, când ne vom― ă întoarce la Bucureşti...

Am potrivit-o de minune: o s -i aştern câteva pagini cuă fraze fierbin i şi-i creez, astfel, iluzia c sentimenteleţ ă noastre reciproce au coincis. Ce p cat c ideea asta nuă ă mi-a trecut mai de mult prin cap. Dar e bine şi-acum. De ce s cread Jebs c iubirea ei e unilateral şi, ca atare,ă ă ă ă ceea ce m apropie de ea nu-i decât un interesantă obiectiv material? Ceea ce, de fapt, şi este, dar de ce să nu-i menajez susceptibilitatea? Ce m cost , la urmaă ă urmei?

Deocamdat , schi m micul program de lucru. Eu mă ţă ă instalez la hotelul Regal, ea va continua s r mân laă ă ă sanatoriu, cu rol inversat de înso itoare a Gerdei. Dejunulţ şi cina le vom lua împreun , la restaurant. Totodat , voiă ă anun a majordomul nostru s -mi trimit coresponden a laţ ă ă ţ hotel.

Zis şi f cut. Dup ce re in o camer şi-mi lasă ă ţ ă geamantanul acolo, o maşin ne duce la sanatoriul Dr.ă Balot . Stau de vorb cu medicul-şef, care îmi spune că ă ă interven ia chirurgical nu poate fi f cut mai înainte de oţ ă ă ă s pt mân , pacienta e sl bit din cauza pierderii deă ă ă ă ă sânge. Vas zic , o s pt mân pân la opera ie, plus alteă ă ă ă ă ă ţ dou sau trei s pt mâni pentru convalescen ! Oare totă ă ă ţă timpul acesta Jebs trebuie s r mân imobilizat la spital?ă ă ă ă O întreb pe bolnav dac n-are vreo rubedenie care s-oă ă vegheze îndeaproape. Cum s nu? Îmi pomeneşte de oă nepoat la Braşov. Foarte bine! Îi telegrafiez fetei, s vină ă ă cât mai repede. Pân atunci, ob in o rezerv cu treiă ţ ă paturi, şi pacienta e mutat acolo. Angajez, de asemenea,ă o sor de caritate care s stea în permanen cu bolnava,ă ă ţă în aşa fel ca lipsa lui Jebs s nu fie resim it .ă ţ ă

Prânzim în doi la restaurantul Timiş. Mereu am impresia c suntem b rbat şi nevast , şi acest sentiment e atât deă ă ă copleşitor, încât îmi d o euforie indescriptibil . Jebs îmiă ă povesteşte volubil felurite întâmpl ri din via a ei, uneleă ţ chiar în leg tur cu mine, dar pe astea le cunosc maiă ă

- 269 -

demult, din jurnalul ei intim. Ah, dac ar şti c l-am citit!ă ă Ce minunat lucru e c omul nu cunoaşte gândurileă semenului s u! Dac savan ii ar n scoci un mijloc de a leă ă ţ ă da în vileag, via a ar deveni tern , insuportabil , pentruţ ă ă c ar fi nimicit unicul ei farmec: taina.ă

Dup copiosul dejun, o invit pe Jebs în camera mea. Îiă explic:

Nu-i vorba de odihn . Avem multe de pus la cale.― ăAccept f r mofturi. Nu se teme de nimic. E atât deă ă ă

st pân pe sine? În tot cazul, pare curajoas şi lipsit deă ă ă ă prejudec i curente.ăţ

Chiar eu voiam s - i propun acest lucru. ― ă ţPoftim! Pe legea mea, fata m uluieşte, are o fireă

deschis , franc , far ascunzişuri şi ocolişuri. La ea, cumă ă ă ar spune ranul nostru, ce-i în guş , şi-n c puş .ţă ă ă ă

Urc m la primul etaj. Ne sim im bine în ambian aă ţ ţ camerei, c ci din primele minute i-am împrumutat cevaă din fiin ele noastre, m aşez pe un fotoliu lâng ea.ţ ă ă

Jebs, scumpa mea, te-am chemat aici ca s vorbim― ă r spicat, între patru ochi, tot ceea ce ne doare. Tu îmiă spui c m iubeşti, eu î i spun c te iubesc.ă ă ţ ă

Acord perfect pân acum, nu-i aşa?― ă Sigur c da. De aceea te întreb: Ce facem cu― ă

dragostea noastr ? În elegi s-o consideri ca pe o simplă ţ ă aventur trec toare. Tu te gândeşti la ceva durabil?ă ă

Jebs d din cap afirmativ.ă Ce în elegi prin ― ţ durabil? Exact ceea ce în elegi şi tu.― ţ

M apropii de ea, îi iau mâinile într-ale mele şi m uită ă adânc ochii ei:

Vrei s mergi cu mine la bra toat via a? Evit― ă ţ ă ţ sistematic s rostesc cuvântul „c s torie”.ă ă ă

Da! r spunde ea hot rât .― ă ă ăParc îmi pare r u c r spunsul ei definitiv l-a spus cuă ă ă ă

atâta sl bire. N-ar fi stricat ni ic fr mântare, condimentă ţ ă ă necesar în asemenea împrejur ri.ă

- 270 -

Ia seama, Jebs, e o c l torie primejdioas , ca toate― ă ă ă c l toriile lungi. Ni se pot întâmpla multe pe drum. Vei fiă ă atât de o elit ca s înfrun i pe oricine ar încerca s teţ ă ă ţ ă smulg din bra ele mele, chiar dac acela ar fi tat l t u?ă ţ ă ă ă

Da, Din. Şi, apoi, n-o s m aperi tu?― ă ă Desigur, din toate puterile, dar n-ajunge asta. Soarta―

ta atârn , în primul rând, de tine. Sim i c m iubeşti într-ă ţ ă ăatât, încât orice sacrificiu pe care l-ai face pentru mine să nu şi se par prea mare?ă

Da.― Ai s spui totdeauna ― ă da? Da.― Orice s-ar întâmpla, orice i-aş cere?― ţ Da-da-da!―

Cuvintele sunt preludiul faptelor. O înşfac în bra e caţ pe o prad şi o aşez pe patul nedesf cut, apoi,ă ă precipitându-m la fereastr , las storurile. În odaie seă ă instaleaz întunericul. Probabil c Jebs sesizeaz inten iileă ă ă ţ mele.

Nu, nu, nu! strig ea contrariat .― ă ă De ce nu? Trebuie s facem un pas hot râtor, care― ă ă

ne va lega toat via a. Vreau s fii a mea, dac mă ţ ă ă ă iubeşti.

Te iubesc, dar nu pot înc . Mi-e fric ! Ai r bdare,― ă ă ă pân m obişnuiesc cu gândul!ă ă

Atunci, când, când?― Ştiu eu? Poate mâine, poimâine, dac ii atât.― ă ţ

Mâine? Poimâine? S-o cred? Şi eu, care m-aşteptam c -ămi va r spunde stereotip: Dup ce ne vom cununa, aşaă ă cum a f cut Ghiocela.ă

Într-una din nop ile astea dorm aici. Vom avea toat― ţ ă noaptea a noastr .ă

Şi-aşa e bine. Nu vreau s precipit lucrurile, ar fi oă prostie sa folosesc violen a, mai ales c ştiu dinţ ă însemn rile ei cât se teme de acest act.ă

- 271 -

Beat de fericirea care m aşteapt , o potopesc cuă ă s rut ri. Ea se ghemuieşte la pieptu-mi şi mi le întoarceă ă cu dobând . Are toate ging şiile inocen ei.ă ă ţ

Şi în timpul îmbr iş rilor noastre, care nu se v d dinăţ ă ă cauza întunericului chemat, ea aude, în schimb, potopul meu de cuvinte de dragoste.

Jebs, mi-ai f g duit c într-una din nop ile viitoare― ă ă ă ţ vei fi a mea. Nu m îndoiesc c-o s - i respec i cuvântulă ă ţ ţ dat. Vreau îns , pân atunci, s - i dest inuiesc uneleă ă ă ţ ă lucruri pe care nu le cunoşti. Tu crezi, şi-i logic s creziă astfel, c dragostea care m leag de tine s-a n scută ă ă ă dup ce am intrat în slujba tat lui t u, nu-i aşa? Ei bine,ă ă ă draga mea, aici te înşeli. Adev rul e c s-a n scut de vreoă ă ă 20 de ani, când înc eram copil. Pe-atunci te jucai cuă mingea în curtea castelului vostru de la Apelevii, cu o prieten de vârsta ta, iar eu m uitam la voi, printre uluci,ă ă şi-mi spuneam cu naivitate: „Ah, pe fata asta am s-o iau de nevast când m-oi face mare!” Odat am intrat înă ă curte şi i-am dat o garoafa alb ca nevinov ia. Ai dus-oţ ă ăţ la nas şi mi-ai spus: „Nu miroase.” Am fost foarte nefericit din cauza asta. Apoi, a venit r zboiul. Tu ai plecat cu tat lă ă t u la Iaşi. Te-am urm rit de departe, şi când ai plecat, şiă ă când te-ai întors, far s m vezi. Şi mai târziu, dup aniă ă ă ă şi ani, te-am rev zut la Bucureşti de-atâta ori. Te f cuseşiă ă mare şi frumoas ! Odat , te-am z rit într-o maşină ă ă ă deschis , cu tat l t u, aveai o eşarfa care flutura în vânt.ă ă ă O prin es nu ar ta altfel. Eram mereu asaltat de toateţ ă ă grijile: Ce fac? De ce stau cu mâinile în sân? Cum ajung pân la ea? îmi spuneam. Atunci, l-am întâlnit pe Relu, cuă care, desigur, ştii c am fost coleg de liceu. L-am rugat să ă pun o vorb bun pe lâng tat l t u, ca s m angajezeă ă ă ă ă ă ă ă secretar particular. Crezi tu c aş fi acceptat această ă slujb dac nu era la mijloc gândul meu de-o via , acelaă ă ţă de a fi a mea? Pentru nimic în lume! Aveam existen aţ asigurat , eram func ionar într-un minister, dar am plecată ţ de-acolo numai pentru a fi lâng tine, în preajma ta. Şi,ă uite, str dania mea n-a fost în zadar! Orice ai zice, există ă

- 272 -

o lege a compensa iei, mai ales în leg turile sufleteşti.ţ ă Nici nu se putea altcumva. Prea am dorit mult s -mi fiiă so ie, încât acest sentiment, luând propor ii fantasticeţ ţ prin alimentare, a influen at destinul t u. S ştii c nuţ ă ă ă glumesc. De aceea nu m-am mirat deloc când Relu mi-a adus scrisoarea ta. O dorisem atât de mult, aveam atâta drept la ea, încât trebuia s-o primesc, orice s-ar fi întâmplat. Şi înc ceva: faptul c doamna Gerda s-aă ă îmboln vit, c a i descins aici, în oraşul sta, tot mie miă ă ţ ă se datoreaz . Pentru c voiam s te întâlnesc singur ,ă ă ă ă nesupravegheat , pentru nunta noastr particular .ă ă ă Cealalt , cea oficial , o vom face dup aceea, n-areă ă ă importan data, totul atârn de factori externi. Şi ştiamţă ă c ai s m aştep i la gar , c vom veni aici, în cameraă ă ă ţ ă ă asta, pe care mi-o imaginam exact aşa cum e, minus etajul.

Trece o or , trec dou , dou şi jum tate de când îiă ă ă ă vorbesc frenetic, toren ial, far virgule şi, mai ales, farţ ă ă puncte. Jebs m ascult cu sufletul la gur , cu respira iaă ă ă ţ întret iat , cu ochii în ochii mei:ă ă

Adev rat? Te cred! Mai spune-mi, spune! Mi-e fric― ă ă de atâta fericire!

Şi mie, iubita mea, mi-e fric . Îns frica mea e mult― ă ă mai mare decât a ta, aş zice c -i paralizant , mortal .ă ă ă Vezi, din pricina asta i-am cerut adineauri s fii a mea, caţ ă s -mi pot aşeza visul de totdeauna pe o temelie solid ,ă ă ştiind c , de vreme ce mi-ai apar inut, va fi greu s maiă ţ ă devii a altuia, nu-i aşa? Spune, nu-i aşa?

Da, aşa-i! şopteşte ea plutind. Haide, fa-m femeia― ă ta, aşa m simt h r zit ie.ă ă ă ă ţ

...For a cuvintelor mele îi îngenuncheaz voin a.ţ ă ţ Noaptea nun ii noastre particulare s-a prelungit pân aţ ă doua zi de diminea .ţă

- 273 -

IIDe-acum încolo, s-a ispr vit! Domnişoara Apelevianu eă

legat de mine cu lan uri grele. Sunt conştient deă ţ primejdia în care m-am aruncat cu bun -ştiin . Mă ţă ă întreb: aş fi putut face altfel? Nu, hot rât, nu! Câteodat ,ă ă omul e silit s mizeze totul pe o singura carte. Eu voiă câştiga! Alea iacta est! În torentul de vorbe cu care o incendiasem pe Jebs, ar fi trebuit s strecor în treac t şiă ă faptul c am fost însurat cu Ghiocela, dar n-am izbutit. Oriă de câte ori aceast dest inuire descindea la poarta guriiă ă mele, o respingeam ca s fac loc cât mai mult am giriloră ă abile menite a-i z p ci capul.ă ă

Ne întoarcem la Bucureşti. Ulcerul doamnei Gerda, ameliorat între timp, scap de bisturiu. La rându-mi, scapă de Ghiocela. Avoca ii noştri ob in divor ul prinţ ţ ţ consim mânt mutual, ocolind termene plicticoase şiţă pierdere inutil de timp. Cu atât mai bine. Mi-ar fi fostă penibil s-o rev d în asemenea circumstan e.ă ţ

În sfârşit, sunt liber şi, lucru curios, simt libertatea ca pe ceva material. Uneori, noaptea, m strecor înă dormitorul lui Jebs, care e la etajul întâi, far s fiuă ă observat. Şi, chiar dac cineva din personalul de serviciuă ar prinde de veste, înc nu-mi pas . Majordomul şiă ă nevasta lui sunt de partea mea şi n-ar sufla o vorb . Fataă Apelevianului începe s -mi fie din ce în ce mai drag , mă ă ă str duiescă s-o iubesc şi pentru ea, nu numai pentru ceea ce pot s ajung prin ea. Are mult dr g l şenie, naivitateă ă ă ă ă şi sfiiciuni de odrasl crescut prea singur şi simteă ă ă organic nevoia unei afec iuni ocrotitoare. Uneori, pareţ exuberant , superficial , prea încrezut , ca fetele deă ă ă boieri înv ate cu plec ciuni şi aten ii de tot felul.ăţ ă ţ Lucrurile ar merge şi mai bine, dac n-ar fi la mijlocă blestemata obsesie a compara iei, care m frâneaz înţ ă ă permanen . Orice face, orice drege Jebs, gata oţă ― compar cu Ghiocela, şi nu pentru c ă vreau, nu vreau deloc, e un fenomen care se produce pur şi simplu reflex. Jebs s rut aşa, Ghiocela s ruta altfel, Jebs doarme aşa,ă ă ă

- 274 -

Ghiocela altfel, Jebs se piapt n aşa, are trupul aşa, sâniiă ă aşa, Ghiocela altfel, altfel şi de cele mai multe ori asemuirea iese în favoarea... celeilalte. Nu-mi fac totuşi griji. Fleacul sta obsesiv va disp rea, probabil, cu timpul.ă ă Trebuie s m dezintoxic de-a binelea de vr jileă ă ă Ghiocelei, care înc persist latent în fiin a mea.ă ă ţ

În fine, se întoarce şi maestrul din Suedia, dup oă întârziere prelungit la Berlin şi Viena. N-am de ce mă ă plânge: în lipsa lui s-au rezolvat toate dup inima mea. Să ă vedem acum ce se va întâmpla.

Fostul prim-ministru Dolfineanu îşi f cuse bineă socotelile: cea mai bun partid pentru fiul s u, Raul, nuă ă ă era alta decât fiica lui Apelevianu. Din câte aflasem, moşiile sale se înjum t iser dup expropriere. Ca s -şiă ăţ ă ă ă refac pierderea suferit , b trânul se apuc deă ă ă ă negu torie în stil mare, dar, lipsit de spirit comercial,ţă iroseşte în opera iuni hazardate tot ce mai avea. Probabilţ c singura salvare r m sese însur toarea b iatului. Celeă ă ă ă ă dou zeci de milioane ale lui Jebs nu erau deloc deă dispre uit. În plus, fata descindea din aristocra ie, ce ar fiţ ţ râvnit mai mult bicisnicul s u fiu?ă

Pe la miezul nop ii m pomenesc cu Jebs. Vine sumarţ ă îmbr cat , într-un capot str veziu de m tase. Pân acumă ă ă ă ă nu c lcase cu piciorul în camera mea; o aducea, desigur,ă ceva important. E pu in agitat şi din capul locului îmi dauţ ă seama c nori negri s-au ivit pe cerul nostru. Asear aă ă fost b trânul Dolfineanu şi a stat dou ore de vorb cuă ă ă maestrul. Ghicesc pentru ce, povestea nu-i nou .ă

Închipuie- i, Dolfineanu m-a cerut pentru fiul s u,― ţ ă Raul.

Şi tu ce i-ai r spuns tat lui t u?― ă ă ă C nu vreau s m m rit. M-a întrebat atunci: „Nu- i― ă ă ă ă ţ

place Raul?” Ce po i r spunde la o astfel de întrebare?ţ ă Cine îşi d seama pentru ce nu- i place un om şi- i placeă ţ ţ alt om? I-am spus un nu categoric. Papa nu s-a dat b tut.ă Nu-i nimic, zice, are s - i plac mai târziu, cu timpul. S-auă ţ ă mai v zut cazuri. Afl , papa, c eu nu m m rit cu sila. Să ă ă ă ă ă

- 275 -

fac bine Raul s -şi mute gândul. S-a uitat lung la mine,ă ă deconcertat de îndr zneala mea. Niciodat nu fusesemă ă atât de dârz . I-am spus: Dac e vorba s cump r ună ă ă ă b rbat cu zestrea mea, aleg pe cineva care-mi place, nu-iă aşa? N-am ajuns fat b trân şi, dac e s m c s toresc,ă ă ă ă ă ă ă ă în eleg s fac acest pas numai pentru mine. S ştii c nuţ ă ă ă mi-e fric de nimeni când sunt nevoit s -mi ap ră ă ă ă fericirea.

Bravo, Jebs! S-a împotrivit crâncen, cu toate armele pe care le are la îndemân . În zilele urm toare, presiuneaă ă tat lui creşte din ce în ce. Ea îmi raporteaz cu fidelitateă ă tot ce se întâmpl . Evident, Apelevianu îşi iubeşte fiica,ă dar în felul s u, rece şi dep rtat. El încearc s-o conving :ă ă ă ă

Dac nu- i vreau eu fericirea, cine altul i-o doreşte?― ă ţ ţ Papa, trebuie s în elegi c nu e aceea pe care o― ă ţ ă

socoteşti tu. Probabil c b trânul a în eles unde bate fata.ă ă ţ Iubeşti pe cineva?― Da! strig Jebs covârşit de atâta încordare şi― ă ă

izbucneşte în plâns. Cine e? o întreab Apelevianu tres rind în fa a unei― ă ă ţ

taine la care nu se aşteptase şi care-i strica toate socotelile.

Nu pot s spun, înc nu. Vei afla la timp.― ă ă Ce vorb e asta? Numele unui b rbat demn nu se― ă ă

ascunde. Dac i-e ruşine cu el, po i s -l t inuieşti maiă ţ ţ ă ă departe.

Lovise crunt, frontal! Jebs nu mai poate s tac , e pesteă ă puterile ei.

Dinu Gherghel! strig ea, înfruntând un munte de― ă împotrivire.

Cine? Secretarul meu? Cum a îndr znit s ridice ochii― ă ă pân la tine? Asta-i de-a dreptul obr znicie! Eu nu-mi dauă ă fata dup slujbaşii mei! Omul sta n-are decât s -şiă ă ă g seasc o nevast pe potriva lui.ă ă ă

Îl respingi pentru c nu descinde din nobilime şi e― ă s rac? Dar ce merit are cineva care se naşte cu blazon?ă Eu nu-l dau pe zece Raul al t u, nici pe o sut .ă ă

- 276 -

Destul. Am terminat.― ― Papa, ia seama, nu trebuie s te joci cu via a mea...ă ţ

Situa ia e foarte încordat . Înc nu pot aprecia dacţ ă ă ă Jebs a f cut bine dând în vileag taina noastr . În tot cazul,ă ă n-avea cum s tac . Pân la urm , Apelevianu tot trebuiaă ă ă ă s afle, alt solu ie nu era cu putin . Da, da, mai bine că ă ţ ţă ă i-a spus.

Împreun cu Jebs iau o seam de m suri preventiveă ă ă pentru a face fa oric ror eventualit i. Vom ineţă ă ăţ ţ leg tura prin majordom, în care trebuie s aib încredere,ă ă ă fiind omul cel mai potrivit, fiindc nu e suspectat deă nimeni pân acum.ă

A doua zi, maestrul m pofteşte în cabinetul s u deă ă lucru. Nu-mi r spunde la salut. Scrie ceva cu stiloul,ă probabil o scrisoare. F r s întrerup scrisul, mi seă ă ă ă adreseaz :ă

Te-am chemat, domnule Gherghel, ca s te anun c― ă ţ ă începând ast zi nu mai am nevoie de serviciile dumitale.ă

Nu-i r spund nimic. De altfel, nu-mi spusese o noutate,ă m aşteptam la concediere. Calm, ca şi când nu s-ar fiă întâmplat nimic deosebit, îi întind o hârtie împ turit .ă ă Maestrul se opreşte din scris, o ia în mân şi o desface cuă un gest brusc:

Ce-i asta?― Demisia mea.― Ah, voiai şi dumneata s pleci ? tresare el, nepl cut― ă ă

surprins. Interesant! Bine, cu atât mai bine. Ne în elegemţ repede. Când vrei s pleci ?ă

Chiar acum. Voi trimite dup lucruri peste dou -trei― ă ă zile când îmi g sesc o locuin .ă ţă

De acord. I-am dat dispozi ie lui Filip s - i achite― ţ ă ţ drepturile b neşti.ă

Prea bine. V mul umesc.― ă ţ Înc ceva: Î i interzic s-o mai vezi pe fiic -mea de aci― ă ţ ă

înainte.Nu pot s -mi st pânesc un surâs ironic:ă ă

- 277 -

Îmi interzice i! Dar nu mai ave i dreptul de a-mi― ţ ţ porunci. Uita i c nu mai sunt în serviciul dumneavoastr .ţ ă ă

Cred c n-am f cut tocmai bine trimi ându-i o s geată ă ţ ă ă drept în inim . El o primeşte stoic şi riposteaz :ă ă

Biiine, domnule Gherghel. M aju i s te cunosc în― ă ţ ă profunzime.

V m rturisesc c n-am f cut nimic împotriva― ă ă ă ă conştiin ei mele.ţ

Conştiin a dumitale nu constituie o norm de― ţ ă conduit pentru mine...ă

Dar, oricum, e singurul meu judec tor. De aceea,― ă trebuie s adaug c n-am încercat în niciun fel s mi-oă ă ă apropii sufleteşte pe fiica dumneavoastr . Ini iativa îiă ţ apar ine şi nu puteam s nu r spund aşa cum se cuveneaţ ă ă unei fiin e cu atâtea însuşiri ca ea. R mâne i cu bine,ţ ă ţ maestre, v salut cu respect!ă

Spunând acestea, p r sesc înc perea cu fruntea sus şi,ă ă ă mai ales, cu certitudinea c m voi întoarce victorios.ă ă

- 278 -

CAPITOLUL 11

Rec s torit la Parisă ă ă

Din coresponden a Andei Apelevianu ţ

IDraga mea româncu ,ţăSunt de o s pt mân pe malurile Senei. Peisajul inedită ă ă

în care respir, oamenii noi în mijlocul c rora m mişc m-ă ăau detaşat într-atât de trecut, încât mi se pare că doamna-maman e moart de când lumea, iar eu tr iesc oă ă a doua via , plin de noutate şi farmec. Înc nu m-amţă ă ă acordat cu stilul şi ritmul francez, dar sunt pe cale s-o fac. Ce s - i spun, când am descins în Gara de Est şi amă ţ apucat-o pe bulevard, toat numai ochi şi urechi, amă suferit o decep ie. Vai de mine, sta-i Parisul mult visat?ţ ă Cu ochii min ii îl vedeam altfel, n-aş zice mai frumos, dar,ţ oricum mai curat, mai atr g tor. Apropo de cur enie:ă ă ăţ unde-i Goethe s ticluiasc o ordonan în loculă ă ţă primarului municipal? La asta a mai contribuit şi p c tosul de şofer, care m-a ocolit lungind cursa cât o ziă ă de post, ca s -mi ia o groaz de bani. În fine, am ajuns laă ă adresa pe care mi-a dat-o Reluşor, În Rue des Ecoles 14 bis. Dispun de un dormitor elegant mobilat şi de un salonaş pentru musafiri. (Pe cine primesc eu aici? Relu e cam c nit la cap!) Dar s vezi, tot în pensiunea asta,ţă ă ă am f cut cunoştin cu o compatrioat de-a noastr . Oă ţă ă ă cheam Ada Bonciu şi st la mansard . Înc n-amă ă ă ă întrebat-o ce face, ştiu numai c e aici de patru ani. Arată ă ca o fran uzoaic sadea, sub ire ca o nuielu , urât foc şiţ ă ţ ţă ă

- 279 -

deşteapt tot foc.ă Când vorbeşte pe limba domnului Voltaire, nu pricep o iot , aşa de vertiginos îi turuieă guri a. E dulce ca o fondant şi cred c m simpatizeaz .ţ ă ă ă ă Şi-a pierdut o gr mad de timp plimbându-mă ă ă pretutindeni, pe unde nu gândeşti. Am fost de câteva ori la Turnul Eiffel, ne-am urcat pân sus, ca s cin m laă ă ă restaurant şi s ne rotim privirile asupra vastei panorameă a metropolei, ne-am dus la teatru. (Topaze a lui Pagnol are un succes nemaipomenit.) La Luvru am stat singur ,ă m-am uitat o or la Gioconda lui Leonardo da Vinci, însă ă aici î i trebuie o lun de zile s te tot zgâieşti laţ ă ă celebrit i. ( i-am trimis şi ie câteva ilustrate cuăţ Ţ ţ reproduceri.)

Şi acum, s vezi ce dandana mi s-a întâmplat! Laă Luvru, ca de altfel şi la Uffizi ori Galeria Borghese din Roma, g seşti o droaie de pictori care copiaz tablouriă ă celebre, mereu te împiedici de ei şi de şevaletele lor. Unul dintre ei, b rbos ca un pop ortodox, cum m vede,ă ă ă îmi şi propune s -i pozez pentru a-mi face nudul. Îmiă venea s -l pocnesc în chelie, dar în loc s m înfurii, m-aă ă ă pufnit râsul. L-am întrebat cu impertinen a de care dispunţ cât ofer , el a spus o mie de franci. Nu ştiu ce mi-a venită s -i r spund c far 50.000 de franci nu putem sta deă ă ă ă vorb . El a strigat cuprins, parc , de revolt c nu ştiu ceă ă ă ă cer. Un alt pictor ( sta mai tân r), auzind cearta, a spusă ă c ofer el suma. S-avem iertare, monsieur, nu era decâtă ă o glum . Nu pozez goal nici pentru o sut cincizeci deă ă ă mii... Nici n-am vrut s aud, el a insistat şi, v zând că ă ă plec, a scos o carte de vizit şi mi-a dat-o cu de-a sila.ă Zice: Mai gândi i-v şi telefona i-mi. V stau la dispozi ie.ţ ă ţ ă ţ Nu ştiu ce na ie era, probabil, american, vorbea nu preaţ corect fran uzeşte. Seara i-am telefonat c m-am gânditţ ă adânc, dar nu pot accepta. V zând aşa, a m rit suma şi aă ă r mas s repet telefonul a doua zi. A venit Ada şi i-amă ă povestit cele întâmplate, i-am ar tat apoi cartea de vizit .ă ă S-a crucit, nu-i venea s cread . Zice:ă ă

- 280 -

Ando, nu fi proast , americanii ştia înoat în bani!― ă ă ă Şi ce dac -i pozezi goal ? Când te duci la plaj , nu- iă ă ă ţ etalezi trupul pe gratis? Şi pe urm , gândeşte-te că ă frumuse ea ta va r mâne imortalizat într-un tablou, nuţ ă ă se va irosi degeaba...

Ah, istea a, mi-a zgând rit vechea mea ran , dându-miţ ă ă o replic la întrebarea pe care mi-am pus-o de atâtea ori:ă Ce fac eu cu frumuse ea? M uit la ea cum se trece?ţ ă Peste 10-15 ani va fi o amintire trist şi refugiat înă ă fotografii. Şi dac -i pozez americanului, ce rezolv? Mă ă imortalizeaz el? Da, desigur, dac ar fi un pictor celebru,ă ă dar nu e. Nici n-am auzit de numele lui.

În clipa aceea mi-am adus aminte de Frederika Honecke, a c rei figurin de por elan am v zut-o când amă ă ţ ă trecut prin Germania, la muzeul din Dresda. Am r masă uluit : sem na într-atât cu mine, de parc eram suroriă ă ă gemene. O jum tate de or nu m-am putut dezlipi de ea,ă ă tot învârtindu-m şi sorbind-o din ochi. Îi spuneam:ă

Surioar Frederika, eşti una din pu inele femei― ă ţ fericite de pe p mânt, c ci vei tr i de-a pururi z mislită ă ă ă ă din por elan de Saxa, de iubitul t u, Conrad Botger, peţ ă când noi, celelalte femei, ne vom întoarce în lut f r să ă ă mai r mân o urm din ceea ce am fost!ă ă ă

Dar Ada, urâ enia şi deştept ciunea p mântului, aţ ă ă g sit numaidecât solu ia:ă ţ

Ştii ce faci? îi pozezi americanului şi cu suma― ob inut îl pl teşti regeşte pe Delmas, ca s - i fac unţ ă ă ă ţ ă tablou. E cel mai renumit pictor. ÎI cunosc şi pot trata cu el...

Ne-am dus împreun şi am vorbit cu Delmas. Mi-aă cerut 60.000 de franci pentru un portret şi 80.000 pentru un nud. V zând aşa, i-am telefonat americanului:ă

Accept, monsieur, îns cu condi ia s lucrezi la mine― ă ţ ă acas , în prezen a unei cumnate (cu care, chipurile,ă ţ locuiesc), iar suma s mi-o dai anticipat.ă

A fost de acord. În ciuda lipsei mele de încredere, era totuşi un om serios. Asta îns nu m împiedica s mor deă ă ă

- 281 -

ruşine când st team goal -puşc dinaintea lui, întins peă ă ă ă divan. Chiar şi Ada se mira de sânii mei, spunea c numaiă negresele mai au sâni aşa de pietroşi, c sunt ună exemplar unic, c trebuie s apelez şi la un sculptor,ă ă poate chiar la Mestrovici, care st la Liubliana sauă Zagreb, nu prea ştia bine unde. Când i-am dest inuit că ă b rbatul m-a l sat ca s-o ia pe una bogat , au apucat-oă ă ă toate furiile:

Of, tâmpenia guverneaz tagma asta infect a― ă ă b rba ilor! ă ţ

Ce p cat c nu putem f r ei! am exclamat eu. ― ă ă ă ă Ba da. Se poate. Eu pot. Când am nevoie de unul, îl―

cump r. Ada era o comoar . Sc p r toarea ei inteligenă ă ă ă ă ţă îi diminua urâ enia fizic , o f cea acceptabil , chiarţ ă ă ă simpatic . Urma un doctorat în Litere şi acum îşi preg teaă ă teza. Când a auzit ce scriu, iar s-a mirat. N-aveam la mine nici un exemplar din cartea ap rut înaintea c s toriei,ă ă ă ă adusesem îns un text b tut la maşin din noul roman,ă ă ă Arivistul, cel lalt fiind predat la editur . I-am citit Adeiă ă primele dou capitole, dup care mi-a cerut manuscrisul,ă ă ca s -l citeasc în continuare. A doua zi de diminea mi-ă ă ţăa spus:

Scump mic , nu ştiu ce s admir mai întâi la tine:― ă ă ă frumuse ea, inteligen a sau talentul? De obicei, femeileţ ţ frumoase sunt cam prostu e, tu faci excep ie de la regulaţ ţ general . i-am citit romanul: nu e o capodoper , asteaă Ţ ă se scriu o dat la o mie de ani, dar e o carte incomparabilă mai bun decât cele curente, care umplu vitrineleă libr riilor. M laşi s-o traduc în fran uzeşte şi s-o dau laă ă ţ Gallimard? Sunt sigur c va avea succes, fiindc e ruptă ă ă ă din via . Am mai tradus şi alte romane, st pânesc bineţă ă limba, aşa c ...ă

Prietenia cu Ada s-a dovedit fructuoas , îmi umple totă timpul, m înva multe lucruri pe care nu le ştiu. Amă ţă ajuns nedesp r ite, numai noaptea ne separ . La Sorbonaă ţ ă mergem amândou , la mas , la teatru şi cinema, totă ă împreun . Şi acas la fel, împreun . Chiar şi la Delmas totă ă ă

- 282 -

amândou ne-am dus. Mi-a f cut un portret şi un nudă ă superbe. Maestrul mi-a spus:

De mult n-am mai lucrat cu atâta pl cere. Încerc― ă impresia c tablourile astea s-au f cut parc singure, deă ă ă la sine, f r efortul meu. Dac n-aş avea greut i şi, maiă ă ă ăţ ales, datorii, te rog, crede-m , nu i-aş lua nici o centim .ă ţ ă

A vrut totuşi s -mi reduc pre ul la jum tate. N-amă ă ţ ă acceptat. I-am dest inuit atunci c banii sunt ai unuiă ă miliardar american, pictor amator. A zâmbit îng duitor,ă iar la plecare m-a s rutat pe frunte ca un tat . Eu, laă ă rându-mi, i-am s rutat mâna. A fost foarte emo ionat. Mi-ă ţa dest inuit c simte nevoia s -mi fac înc un portret,ă ă ă ă ă f r nici un ban, ă ă pour l'amour de l'art, zicea, dar nu s-a putut ine de f g duial , c ci dup dou sau treiţ ă ă ă ă ă ă s pt mâni am aflat stupefiat din Figaro c a murită ă ă ă doborât de un infarct. L-am condus la Pere Lachaise cu o armat de slujitori ai artelor. Numai c omul e mic şi artaă ă e mare, iar Delmas se ridicase prea mult deasupr -i,ă cucerind o bucat din nemurire... Asta l-a salvat!ă

IIAh, draga mea Fulgu , cum alterneaz triste ea cuţă ă ţ

bucuria, parc ar fi ziua cu noaptea. Dup ce ne-amă ă întors de la cimitir, am si un pachet cu zece exemplare din cartea mea trimise de editor. Nu ştiam de ce îmi pusese şi un num r din revista Cuget Moldovenesc, dară dup ce am r sfoit-o în prip , mi-am dat seama: ap ruseă ă ă ă recenzie semnat de Olga Com nescu. Am citit-o cuă ă sufletul la gur . S vezi, tu, ce scrie, o reproduc întocmai:ă ă

Vechiul dicton Fabrum esse suae quemque fortunae trebuie interpretat de cele mai multe ori în sensul c vinaă atâtor nenorociri în via o purt m noi înşine, iarţă ă fatalitatea oarb , neîn eleas în capricioasele eiă ţ ă combina ii, cu stranii coinciden e, apare totuşi ca oţ ţ suprem lege a drept ii, când inevitabilul e drumul unică ăţ inut de împrejur rile generate dintr-o greşeal şi tragiculţ ă ă

- 283 -

e o isp şire. Asemenea reflexii ni le-a sugerat povesteaă lui Ivar, protagonistul romanului Andei Br deanu. Tân ră ă capabil, s rac, cu aspira ii mari, ambi ios, râvnind înalteă ţ ţ pozi ii sociale şi bog ie, el nesocoteşte puterea iubirii.ţ ăţ Chemarea ei o ia drept o m runt pornire trupeasc , deă ă ă care încearc s scape printr-o c s torie de scurtă ă ă ă ă durat , ca s divor eze apoi şi s se însoare, din calcul,ă ă ţ ă cu fiica lui Barbu Vianu, fost şi viitor ministru, cu vaste rela ii şi putred de bogat. Egoismul acesta masculin ni-lţ eviden iaz faptul de a fi considerat-o pe Ghiocela ţ ă ― care, cast fiind, rezistase dârz tentativelor sale deă seduc ie drept un obiect ce merit sacrificiul uneiţ ― ă c s torii provizorii. Sufletul femeii, sentimentele ei nu-lă ă preocup decât superficial. C s toria cu Ghiocela e primaă ă ă minciun . Întrebuin eaz apoi un josnic procedeu de a-şiă ţ ă arunca so ia în bra ele unui prieten, ca s aib motiv deţ ţ ă ă divor . Demascarea ce urmeaz înaintea tovar şei saleţ ă ă de via nu-l ruşineaz îndeajuns. O alt mârş vie, faţă ă ă ă ţă de fata lui Vianu, îi aduce consim mântul silit al fostuluiţă s u maestru pentru c s torie. Drumul unei vie i aşa cumă ă ă ţ a visat-o Ivar e deschis. Ascensiunea vine în ritm gr bit,ă dar unde e satisfac ia? Iubirea pâng rit se r zbun .ţ ă ă ă ă Dorul de fosta so ie e chinuitor, gelozia îl roade, cugetul eţ pustiit de zbucium. Trei suflete înşelate: al celor două femei şi propriul s u suflet. Prietenul Radu, complice înă aranjamentul cu Ghiocela şi devenit apoi so ul acesteia,ţ nu este nici el fericit, în urma turpitudinii la care se pretase. Istovit şi convins de marea greşeal pe care oă comisese, Ivar nu va mai g si o rezolvare decât înă moarte. O pagin desprins din vastul roman al vie ii deă ă ţ toate zilele. Câ i b rba i nu se vor fi recunoscut înţ ă ţ tr s turile şi faptele lui Ivar? (De ce Ivar şi nu un numeă ă românesc!) Autoarea, Anda Br deanu, povesteşte viu şiă dinamic. Peripe iile vie ii intime a personajelor seţ ţ precipit pe un fond realist, figurile centrale sunt bineă conturate, momentele psihologice puternic adâncite, succedându-se într-o grada ie ascendent . Toate acesteţ ă

- 284 -

însuşiri constituie peremptoriu dovada afirm rii unui reală talent literar.”

Ce zici, tu, de asemenea aprecieri critice la modul superlativ? Cum s nu m umflu în pene, c azi-mâineă ă ă sau poimâine devin celebr ? Pân atunci, e de v zut ce-oă ă ă s zic monstrul, barbarul şi vandalul I. de oglinda în careă ă l-am pus s se priveasc retrospectiv.ă ă

Uite, acum îmi pare r u: trebuia s renun la m nuşi şiă ă ţ ă s folosesc nume reale, scriind un roman-document. Ce-ăaş fi p it? Chiar dac m-ar fi b gat la puşc rie, merita,ăţ ă ă ă z u, s -i fac figura! Dar şi aşa îl va ustura vârtos.ă ă

Tot tu, Fulguşor, ai fost mai iute de mân ca mine. Amă primit scrisoarea ta, înainte de a i-o fi trimis pe asta. Darţ scriind pe apucate, de câteva s pt mâni, mereu g sescă ă ă s mai adaug câte ceva, aşa c n-am ajuns s-o termin.ă ă Nici lui Relu nu i-am scris mai substan ial S seţ ă mul umeasc şi el cu ilustratele şi telegramele pe care iţ ă le-am expediat. Apropo de Relu: nu în eleg de ce insişti tuţ atât s gr besc m ritişul cu el. i-am spus doar c nu-lă ă ă Ţ ă iubesc nici pe pitecantrop, de altfel, nu l-am iubit― grozav -, îns pe acest nepot apelevian îl simt acum maiă aproape decât orice alt b rbat şi, în plus, cred c areă ă suflet bun. Ce, c s toria presupune numai iubire? Curiosă ă lucru, şi Ada îmi spune acelaşi lucru, s -l iau, o prelungireă de timp de un an, cât ine doliul, s-ar putea solda cuţ surprize, şi de ce s -mi complic existen a? Ştii ce mi-aă ţ propus Ada? Cic s -i pretind viitorului meu so s -miă ă ţ ă constituie o zestre de trei milioane, un fel de asigurare pe via a. Dac m las , ca primul, va trebui s -mi numereţ ă ă ă ă b nu ii. Daca e cumsecade şi nu umbl dup fuste,ă ţ ă ă r mâne cu milioanele în buzunar. Bun socoteal ! I-amă ă ă spus Adei:

Fugi de-aici, drag , nu m pretez la şantaje― ă ă sentimentale. Nu-i în firea mea.

Ea:

- 285 -

Fii practic , ― ă cherie, las naibii scrupulele deă conştiin ; via a e aspr . Dac faci aşa cum î i spun, suntţă ţ ă ă ţ sigur c mai târziu ai s -mi mul umeşti.ă ă ă ţ

Nu, nu pot, e imposibil s m împac cu ideea. Nu m― ă ă ă îndoiesc c Relu ar accepta, el e animat de cele mai buneă inten ii pentru mine, îns ar trebui s calc singur cuţ ă ă ă picioarele pe mine. Nu, în ruptul capului, nu!

V zând intransigen a mea, Ada n-a mai insistat. Dacă ţ ă propunerea ar veni din partea lui Relu, da, aş accepta, nici vorb , altfel t r şenia ia un aspect interesat,ă ă ă dezgust tor şi nu in deloc s m micşorez în ochii lui.ă ţ ă ă Chiar dac m-ar l sa şi sta, ce? O s cr p de ruşine?ă ă ă ă ă Muncesc şi-mi câştig şi singur existen a. Uite, Ada niciă ţ nu se gândeşte la m ritiş. Sus ine c , dac însuşiă ţ ă ă preşedintele republicii i-ar cere-o, l-ar refuza, chiar fiind F t-Frumos din lacrim . Mda, o cred pe jum tate,ă ă ă jum tatea cealalt o amân pân când înaltul demnitar seă ă ă va hot rî s -i cear mâna.ă ă ă

Acum, alt noutate. Alalt ieri, când m-am întors de laă ă Fontely-aux-Roses am fost cu Ada s vizitez Şcoala― ă român a profesorului Iorga -, pe cine crezi c g sesc înă ă ă salon, aşteptându-m cu sufletul la gur ? Pe dr g laşulă ă ă ă suspin tor la farmecele mele, Relu Apelevianu. Venise deă la Bruxelles.

F cuse pe dracu-n patru s -l transfere acolo, ca s fieă ă ă mai aproape de aleasa inimii lui. Î i închipui c n-a fostţ ă deloc uşor, dar îndr gosti ii ştia sunt dota i cu puteriă ţ ă ţ miraculoase şi ob in tot ce le... trece prin devl , numaiţ ă lega ia de la Paris, pe asta n-a putut s pun mâna, cuţ ă ă toate interven iile şi parainterven iile. ţ ţ

În sfârşit, bucurie de zile mari. Ne-am plimbat cu Cadillacul prin pia a de Boulogne, iar seara ne-am osp tatţ ă regeşte la Ritz, unde a tras el. Nu ştiu ce m apucase, amă fost foarte vesel şi am b ut cam multişor. Râdeamă ă întruna, într-o dispozi ie îndr cit . Adev rul e c mţ ă ă ă ă ă ame isem serios. Când s plec m, Ada m-a luat de unţ ă ă bra , Relu de altul. Altfel, nici nu mai puteam merge peţ

- 286 -

picioare. Se topiser ca nişte lumân rele de cear . Cândă ă ă am ajuns acas , repede un duş şi vâr -te, fato, în pat, caă ă s adormi pe loc, uitând de Relu şi de tot. Dac era altul,ă ă putea s m atace, dar el, corect ca un cavaler medieval,ă ă n-a profitat de situa ie, s-a dus tiptil în salonaş, ca sţ ă doarm cuminte–cumin el pe divan. A doua zi deă ţ diminea , m-am mirat v zându-l înc la mine.ţă ă ă

Habar n-aveam c i-ai petrecut aici noaptea.― ă ţ M temeam s te las singur . Am f cut r u?― ă ă ă ă ă

Ce mi-a venit s -l iau la trei p zeşte?ă ă Foarte r u! A i f cut totul ca s compromite i o― ă ţ ă ă ţ

doamn . Cine are s mai cread în virtutea mea, aflândă ă ă c a i dormit la mine? V invit s -mi da i numaidecâtă ţ ă ă ţ cuvenita repara ie de onoare.ţ

El se uita ca prostit la mine. A îng imat:ă M rog, în ce const aceast repara ie?― ă ă ă ţ Trebuie s m lua i urgent de nevast . Nu v d alt― ă ă ţ ă ă ă

solu ie.ţ Dar aceasta e şi inten ia mea.― ţ ― Tant mieux sau, pe româneşte, gând la gând cu

bucurie!...Ast zi ne-am c s torit civil. Nunta o facem ceva maiă ă ă

târzior, î i voi comunica data, ca s vii şi tu cu b rb elul.ţ ă ă ăţ Bine?

Acestea fiind spuse, închei prezenta epistol , lungindu-ămi incomensurabil mâinile ca s te îmbr işez pesteă ăţ atâtea ri şi semnând mai jos,ţă

Anda Apelevianu

- 287 -

PARTEA A TREIA

Dragostea c lcat în picioare seă ă r zbun , iar cel ce a c lcat greşită ă ă

pierde totul

- 288 -

CAPITOLUL 1

Pisc şi pr pastieă

Din confesiunile lui Dinu Gherghel

IAşadar, iat -m f r slujb , cum s-ar zice, scos dină ă ă ă ă

pâine. Cred c pân azi nici un şomer n-a fost în pieleaă ă mea, pentru bunul motiv c eu m bucur de cea maiă ă privilegiat situa ie. De fapt, restriştea nu e altceva decâtă ţ preludiul suişului pe marile piscuri sociale. Deşi am încă multe de f cut, nu-mi umplu timpul gol decât înv ândă ăţ sârguincios s conduc automobilul, îndeletnicireă indispensabil viitorului apropiat.ă

La rândul ei, Jebs se afl exilat la Apelevii, deă ă autoritatea patern , împreun cu nelipsita frau Gerda,ă ă având-o drept paznic pe femeia majordomului, care,ă temporar, şi-a mutat reşedin a pe meleagurile copil riei.ţ ă Vas zic , ostilit ile au început! Bietul Apelevianu! Habară ă ăţ n-are c lupt total descoperit, for ele noastre sunt de-aă ă ţ dreptul inegale. Un inamic ca mine nu poate fi înfrânt. Nu numai pentru c e tovar ş cu timpul, dar de ine pozi ii-ă ă ţ ţcheie şi reduta cea mai inexpugnabil e îns şi fiica lui.ă ă Prelungesc înadins lupta cu inamicul, nu de alta, dar ca s -i menajez susceptibilitatea. Nu-mi pare deloc prudentă s -l umilesc prea greu. Chiar şi când m-a dat afar dină ă slujb , nu l-am ofensat, deşi tare m îmboldea ambi ia s-oă ă ţ fac. Nu era omul care s încerce o convingere, cândă putea s porunceasc . Jebs îmi scrie regulat, m ine laă ă ă ţ curent cu tot ce se întâmpl în sih stria ei de la castel.ă ă

- 289 -

Partea proast e c se plictiseşte de moarte, i-e dor deă ă mine şi m cheam acolo, asigurându-m c a luată ă ă ă m suri s nu p esc nimic. Nu mi-e team de represalii,ă ă ăţ ă principala iscoad nevasta majordomului e aliataă ― ― mea, în privin a asta nu m doare capul, dar mi se pareţ ă c nu-i prudent s complic lucrurile. Îns insist preaă ă ă ă mult, ca s nu-i fac pe plac. E singura pe care m ferescă ă s-o sup r cumva. N-am încotro, închiriez un Nasch şi d -iă ă drumul! Ajung la Apelevii pe înserat, trec chiar pe lângă casa noastr de lâng prim ria comunei şi, z u, cât aşă ă ă ă vrea s opresc m car câteva minute, ca s-o v d peă ă ă mama! Renun , nu se poate, va trebui s -i dau explica iiţ ă ţ ce-i cu mine, vor afla, desigur, şi vecinii de neaşteptatul meu popas, e mult mai cuminte s -mi v d de drum. Las ,ă ă ă m icu , te chem la nunt , atunci va fi altfel. Numai ună ţă ă bob z bav ! Şi trec mai departe, ca s ajung la por ileă ă ă ţ castelului, pe care le cunosc atât de bine. Claxonez din timp şi ele se deschid larg, ca unui st pân. Cuprindă castelul cu priviri lacome, nu l-am mai v zut de ună deceniu şi jum tate. Ciudat! Nu mai are grandoarea deă odinioar , parc s-a micşorat întru câtva! Sunt ochiiă ă maturit ii care v d aşa sau e la mijloc o iluzie optic ?ăţ ă ă Opresc la peron, unde Jebs m aşteapt cu bra eleă ă ţ deschise.

Dou zile şi o noapte, cât r mân acolo, consf tuiriă ă ă nesfârşite cum s facem şi ce s dregem pentru a-lă ă îndupleca pe Apelevianu s ne dea mult aşteptatulă consim mânt. Nu se poate înf ptui un ideal far lupt ,ţă ă ă ă c ci n-ai parte de bucurie. Jebs propune o încercare deă sinucidere, e capabil de orice suferin . În urma acestuiă ţă act, simulat bineîn eles, n-o s mai aib ce obiectaţ ă ă b trânul.ă

M opun, nu-i bine, nu ştii niciodat unde ajungi cuă ă astfel de metode.

Îi for m mâna cu aceeaşi t rie, dac , s zicem,― ţă ă ă ă declari greva foamei, dar far s-o faci. E o solu ie simplă ţ ă şi, presupun, tot atât de eficace.

- 290 -

R mânem la ea. Doamna Gerda şi nevastaă majordomului îl vor anun a pe Apelevianu c Jebs vrea sţ ă ă moar , de dou zile n-a mai pus nimic în gur . Apoi, deă ă ă trei, de patru şi de cinci zile. Tat l ei se va alarma şi,ă l sând treburile balt , va lua drumul la Apelevii, ca să ă ă potoleasc lucrurile. Jebs, pref cându-se bolnav , îl vaă ă ă primi în patul ei de suferin , far s scoat o vorb . Esteţă ă ă ă ă cu neputin a ca Apelevianu s reziste acestui şantaj. Dacţ ă ă totuşi se înc p âneaz , Jebs îi va m rturisi pân la urmă ăţ ă ă ă ă c a... r mas grea.ă ă

Dar pronia cereasc ajut pe cei care se iubesc. Ce seă ă întâmpl ? Ziarele anun moartea fostului prim-ministru,ă ţă Dolfineanu, c ruia i se fac funeralii na ionale. Acest jalnică ţ eveniment ne aduce ap la moar , c ci, de când e lumea,ă ă ă durerea unora face bucuria altora. Acum, tat l lui Jebs nuă mai e legat de cuvântul dat şi fiul lui Dolfineanu, r masă far tat , nu mai înseamn nimic pe scara social . Aşa că ă ă ă ă Apelevianu, chiar de la prima vestire c fiic -sa n-aă ă mâncat de trei zile absolut nimic, alearg alarmat laă castel. Chiar cineva lipsit de imagina ie b nuieşte ce s-aţ ă întâmplat, dac a doua zi surghiunita m cheamă ă ă telegrafic la castel. Nu, nu m duc înc , aştept s fiuă ă ă invitat chiar de... tat l ei în persoan . O alt telegram -ă ă ă ăfulger, de ast dat cu semn tura viitorului socru, mă ă ă ă pofteşte de urgen . Da, acum pot s m prezint cuţă ă ă fruntea sus.

În fine, Apelevianu a capitulat, ne d consim mântul.ă ţă Ostilit ile, dac pot fi numite astfel, iau sfârşit, iar paceaăţ ă se încheie cu o nunt grandioas , chiar la Apelevii, înă ă castelul împodobit cu ghirlande ca de zile mari, unde vin pu ini bucureşteni şi mul i, arte mul i b ştinaşi, în frunteţ ţ ţ ă

bineîn eles cu mama. S raca, plânge de bucurie c― ţ ― ă ă şi-a v zut visul cu ochii: o nor bogat . Eu şi Jebs,ă ă ă înving tori, plutim într-al nou lea cer. Chiar şiă ă majordomul se bucur de nunta noastr : i-am d ruit celeă ă ă dou zeci de pogoane f g duite.ă ă ă

- 291 -

…Dup cum se vede, de ast dat , fericirea d mânaă ă ă ă cu mul i prieteni.ţ

IIDup acest salt uriaş, via a curge mai departe, dar cuă ţ

perspective l rgite enorm, pe dimensiuni gigantice. Niciă nu se poate altfel, c o contemplu de pe Everestul meuă social. C snicia cu Jebs evolueaz în timp stând, parc , peă ă ă loc. În câteva zile, noua mea so ie a epuizat anemica eiţ biografie, nu mai are ce s -mi povesteasc despre ea.ă ă Adesea, suntem sili i a ne rezuma la lucrurile strictţ necesare existen ei, abandonând poezia aducerilor-ţaminte, a c rei fântân a secat cu des vârşire. Încerc s-oă ă ă înlocuiesc alunecând în discu ii ample din via a c r ilor,ţ ţ ă ţ dar parc aş vorbi numai cu mine. Ea se complace înă prelungi t ceri, iar câteodat nici nu m ascult , s-ară ă ă ă p rea c-o plictisesc. Asta n-ar fi înc nimic, dar între noiă ă intervine persistentul şi blestematul reflex al compara ieiţ cu cealaltă, care face ravagii în mine. N-am încotro, sunt mereu silit s recunosc c Ghiocela în cutare situa ie aă ă ţ f cut ă altfel, cutare fraz a spus-o altfel, cutare problem aă ă gândit-o altfel. Aceste compara ii erau solicitate de mii şiţ mii de gesturi şi lucruri. În ciuda mea, aproape toate ieşeau în favoarea celeilalte. Parc Ghiocela ar urm ri s -ă ă ăşi creeze în absen o net superioritate fa de Jebs. Laţă ă ţă drept vorbind, nici nu se putea altfel. Ghiocela era o fiin , aş zice, far contur stabil, ci mereu în devenire.ţă ă Niciodat n-o cuprindeam integral, fiindc se schimbaă ă mereu, mereu intra într-alt piele, urmând un proces deă metamorfoz de-a dreptul uluitor. Mi se refuza cu oă înc p ânare pe cât de gingaş , pe atât de intransigent .ă ăţ ă ă Şi când o f cea, n-o aveam toat , niciodat n-am avut-oă ă ă toat . Nu mai vorbesc de preliminariile împreun riloră ă noastre, care atingeau culmi de voluptate. Parc ar fi fostă cea mai rafinat femeie, a c rei experien tindea să ă ţă ă subjuge iremediabil b rbatul. Totuşi, rafinat nu era, lucraă ă

- 292 -

numai cu intui ii. În schimb, Jebs se ofer mereu, şi cândţ ă nu se ofer , e oricând disponibil , ignorând ştiin a iubirii.ă ă ţ

Mediocritatea ei nu m deranjeaz prea tare, o accept,ă ă merg pe concesii cât mai largi. De altfel, e bun la suflet,ă plin de aten ii fa de mine, m iubeşte, prostu a, ceă ţ ţă ă ţ dracu' mai vreau?

Nu, nu sunt fericit şi probabil c n-am s fiu niciodat .ă ă ă sta-i adev rul! Exist şi oameni inap i de a gustaĂ ă ă ţ

fericirea. Pentru ei, aceast fericire nu-i decât un cuvântă rece, înscris în dic ionar la litera cuvenit . Incontestabil cţ ă ă eu fac parte din aceast categorie.ă

Despre Relu nu mai ştiu nimic. E adev rat c , după ă ă cearta noastr , s-a opus s-o iau pe verişoar -sa, îns aă ă ă fost un gentleman: n-a suflat nici o vorb despreă c s toria mea anterioar cu Ghiocela, care, desigur, mi-ară ă ă fi creat dificult i anevoie de învins, cu atât mai mult cuăţ cât am ascuns faptul şi nu trebuia s-o fac. Tot au ceva bun oamenii ştia din aristocra ie: îşi respect cuvântulă ţ ă dat. Recunosc deschis (de ce nu?) pentru c într-o― ă împrejurare identic eu unul n-aş fi procedat la fel, suntă sigur de asta. Se prea poate totuşi s fi fost la mijloc oă pricin de care n-am cunoştin . În orice caz, conduita luiă ţă Relu r mâne pentru mine sub semnul enigmei. Cu atâtă mai mult cu cât, voind s m evite, s-a r cit de familiaă ă ă Apelevienilor, unde nu mai d dea cu s pt mânile. Înă ă ă sfârşit, aud c a plecat la Bruxelles, ca ministruă plenipoten iar. Duc -se! Bine c am sc pat de el şi potţ ă ă ă r sufla în voie.ă

Ascensiunea mea îşi urmeaz precipitat cursul. Partidulă nostru vine la putere, socru-meu ia portofoliul Externelor, iar eu sunt ales deputat. Nu mi-a fost greu s m remarcă ă în Parlament. Am darul vorbirii, dispun de replici prompte, corosive, mi-e prieten meşteşugul condeiului şi, peste toate astea, sunt dârz, incisiv, hot rât s înving.ă ă

Şi înving adversari puternici, cu faim ! Toate îmi mergă din plin, orbeşte. Eu singur m mir cum de se poate aşaă ceva: posed, într-adev r, stofa de politician, far s-o ştiu?ă ă

- 293 -

Şi, uite, când m aştept mai pu in, sunt alesă ţ vicepreşedinte al Camerei Deputa ilor. Ar trebui s mţ ă ă bucur de acest succes, dar de ce s m mint pe mineă ă însumi ? Eu visam cu totul altceva, m preg tisem să ă ă scriu nefericita istorie a literaturii universale, care trebuia s -mi aduc pe tav o catedr universitar , şi iat -mă ă ă ă ă ă ă acum, prin jocul întâmpl rii, parlamentar cu aspira iiă ţ ministeriale, dominând mocirla politic în care, de fapt,ă m b l cesc. ă ă ă

De ce sunt silit de acest organism social s fac ceea ceă nu-mi place, ocolind linia fireasc a aptitudinilor mele? Eă drept, Apelevianu pare foarte încântat de mine şi chiar îmi m rturiseşte n-ar fi g sit un b rbat mai bun pentruă ă ă fiic -sa. Mul umesc pentru apreciere, numai c eu suntă ţ ă ceva mai pu in încântat de însuşirile lor. Iar în ceea ceţ priveşte situa ia de ginere al Apelevianului, s nu maiţ ă vorbim!

Jebs ciripeşte toat ziulica. Aceast fiin transparentă ă ţă ă ca o pâcl e în elementul ei: duce o via monden , vizite,ă ţă ă baluri, concerte, premiere teatrale. Se poate considera fericit şi în puritatea ei nici nu râvneşte mai mult. Înă schimb, eu nu mai pot prididi. Avalanşa preocup rilor şiă obliga iilor de tot soiul, pur şi simplu, m striveşte. De unţ ă timp încoace sunt mereu obosit, nervos, nu-mi mai intră nimeni în voie. În rarele clipe când stau de vorb cu mine,ă m întreb ce tot m roade, ce m doare, dar nu g sescă ă ă ă r spuns. Mai degrab cred c nu vreau s g sescă ă ă ă ă r spuns, pentru bunul motiv c mi-e fric de el.ă ă ă

Pe uşa din fund se iveşte secretarul meu, un tân ră inteligent şi descurc re , abia ieşit din facultate, dar s racă ţ ă lipit, umbl cu haine vechi şi ponosite.ă

Ce este, Gheorghiule ?― Maestre, a telefonat de la redac ie, mi-a i spus c la― ţ ţ ă

ora 4 va fi gata articolul de fond. S -l ia dracu', n-am avut timp, n-am putut. Spune-le― ă

s nu mai conteze pe mine.ă Prea bine, maestre!―

- 294 -

De ce n-aş m rturisi? M simt inundat de o tainică ă ă satisfac ie, când mi se spune ţ maestre. În sfârşit, am ajuns s mi se spun şi mie ă ă maestre. Tot aşa cum îi spuneam şi eu odinioar lui Apelevianu.ă

Ori de câte ori vine acest Gheorghiu în birou, timid şi respectuos, mi se pare c m v d pe mine, care nu cuă ă ă mult înainte îndeplineam aceeaşi func ie. Decât c eu îiţ ă f ceam lui Apelevianu toate articolele de care aveaă nevoie, iar acesta nu poate, n-are stof . Şi totuşi, mă ă împinge o negr it pl cere s m substitui mintal cuă ă ă ă ă Apelevianu cel de alt dat şi s întrebuin ez fa deă ă ă ţ ţă secretar expresiile obişnuite ale acestuia.

Dup câteva minute, Gheorghiu se întoarce.ă Domnul ministru al Domeniilor a trimis dup― ă

proiectul de lege a reformei agrare. Nu l-am f cut, nici nu m-am apucat de el. Nu ştiu ce― ă

s fac mai întâi. To i trag de mine în toate p r ile, ca lupii!ă ţ ă ţ m r stesc la secretar, cam scos din fire. Dar numaidecâtă ă îmi dau seama c el nu e cu nimic vinovat de toate astea:ă Iart -m , Gheorghiu, sunt cam nervos azi.ă ă

Munci i prea mult, bâiguie el, sunte i extenuat, ave i― ţ ţ ţ nevoie de odihn .ă

Mda, aşa-i, confirm privind în gol, cred c am s iau― ă ă un concediu. S-ar putea totuşi s nu fie asta! Ce ştiiă dumneata? Dac te încume i, fa-mi o expunere de motiveă ţ la proiectul acela.

Prea bine, maestre, am s încerc.― ăMai târziu, vine şi socrul meu, Apelevianu. E vesel,

jovial, ca un om c ruia toate îi merg din plin.ă Dinule, ai primit invita ia pentru banchetul de ast -― ţ ă

sear ?ă Da, ― pere, îns nu cred c-o s vin.ă ă

Îi spun pere, fiindc mi-e greu s -l strig „tat ". Peă ă ă fran uzeşte, îmi vine mai uşor.ţ

Cum? De ce s nu vii? se mir el.― ă ă Nu m simt tocmai bine. Şi apoi, m-am cam s turat― ă ă

de banchete.

- 295 -

Dar e vorba de s rb torirea primului-ministru. Lipsa― ă ă ta va fi remarcat numaidecât şi va da naştere laă comentarii. Şi tocmai acum, când, în urma succeselor tale parlamentare, şansele de a pune mâna pe un portofoliu au crescut atât de mult.

Nu-mi pas de intrigi şi clevetiri! îi spun cu o grimas― ă ă de dezgust. Nu vreau s ajung nici ministru, nici prim-ăministru, nimic. Nu mai vreau nimic.

Nu-i lucru curat. De câteva s pt mâni, observ la tine― ă ă o schimbare care-mi d de b nuit. Ce ai? Eşti bolnav? Teă ă doare ceva?

Sunt surmenat, extenuat, nu ştiu nici eu ce am. Da,― asta-i, simt nevoia de odihn . Cred c n-ar strica să ă ă schimb aerul.

E drept, munceşti cam mult. De ce nu- i iei un― ţ concediu? Un voiaj de agrement în str in tate te-ară ă reconforta. Ascult -m , Dinule, nu e greu s cucereştiă ă ă cele mai înalte pozi ii, e mai greu s le p strezi!ţ ă ă

Câteva clipe t cem amândoi, fiecare plimbându-ne prină propriile lui gânduri.

Apelevianu reia: Şi Relu m îngrijoreaz cu via a pe care o duce. Cât― ă ă ţ

l-am d sc lit s se c p tuiasc odat , s -şi fac un rost,ă ă ă ă ă ă ă ă ă un c min. Mi-am b tut zadarnic gura. Am auzit c aă ă ă stricat logodna cu vicontesa.

De ce? Era o partid str lucit . Ce l-a apucat?― ă ă ă Ştiu eu? Po i s ştii ce gânduri îi umbl prin cap ? Ah,― ţ ă ă

tineretul sta ne d mult b taie de cap!ă ă ă ă Probabil, e o fire independent , care nu se împac― ă ă

lesne cu jugul c sniciei.ă Cred, mai degrab , c înc n-a întâlnit femeia care― ă ă ă

s -l duc pe calea cea bun . O femeie superioar exercită ă ă ă ă asupra b rbatului o înrâurire bun . Numai o astfel deă ă femeie l-ar putea hot rî s se însoare. i-a mai scris?ă ă Ţ

De când e... ministru plenipoten iar la Bruxelles,― ţ niciun rând! De altfel, nici nu m aşteptam la o altă ă comportare din partea lui.

- 296 -

Curios! Într-o vreme, era i prieteni buni, ştiu c a i― ţ ă ţ fost colegi de liceu. Chiar el a st ruit, odinioar , s teă ă ă angajez. Şi, deodat , v-a i r cit. Ce s-a întâmplat? Vreoă ţ ă femeie?

Glumeşti, ― pere. Adev rul e c am inut foarte mult laă ă ţ el. Dar când s-a împotrivit aşa de înverşunat la c s toriaă ă mea cu Jebs...

Ei, las , nu le mai pune toate la inim . Probabil a fost― ă ă sup rat de procedura ta cam... forte.ă

IIICine a v zut cum şov ie o limb de foc c tre claia deă ă ă ă

fân? La început, arat sfioas , precaut , domoal . Dac oă ă ă ă ă calci cu piciorul la timp, îşi trage sufletul şi moare; dac oă laşi îns în voie, r bufneşte deodat într-un uragan deă ă ă fl c ri, care mistuie şi preface totul în cenuş .ă ă ă

Aşa a pornit la început fl c ruia. Cine s-ar fi aşteptat că ă ă dup aceea m va cotropi şi voi arde ca o tor vie, fară ă ţă ă s-o mai pot stinge vreodat ?ă

Cum de nu mi-am dat seama c o iubeam pe Ghiocela?ă De ce m-am l sat am git de g unoasa m re ie aă ă ă ă ţ protipendadei? Ce c utam într-o lume stearp , în careă ă mişun mii şi mii de exemplare ca mine, care seă îmbrâncesc şi se sfâşie, goi de suflet şi judecat ? Mă ă pierdeam în tot felul de reflec ii asupra dragostei, dintr-oţ pornire nes buit de a strivi ă ă adev rulă , pe care, de fapt, ar fi trebuit s m sprijin. Spuneam c dragostea e respect,ă ă ă duioşie, jertfa! Prostii! O fi şi asta, nu zic ba, dar eram f cut pentru o astfel de dragoste? Înainte de a o lua peă Ghiocela, credeam c ceea ce m lega de ea era doară ă dorin a neîmplinit . Atunci, de ce am sim it strângereaţ ă ţ aceea dureroas de inim când am g sit-o în bra ele luiă ă ă ţ Relu? S fi fost primul semnal de alarm al dragosteiă ă primejduite? Se poate. N-am inut seam sau, maiţ ă degrab , l-am pus pe seama altor pricini. Nenorocirea miă se trage din cauz c nu-mi f cusem din capul loculuiă ă ă

- 297 -

lumin în creier. Abia acum, dup atâtea luni de laă ă desp r ire, dup ce, între timp, Jebs a devenit so ia mea,ă ţ ă ţ am început s -mi dau seama, încetul cu încetul, c tot peă ă Ghiocela o iubesc. Se vede c i-a fost team min ii s -miă ă ţ ă dezv luie brusc adev rul. M-a preg tit pe îndelete, cuă ă ă r bdare, cum preg teşti pe cineva c ruia trebuie s -iă ă ă ă vesteşti o catastrof , de fric s nu-şi ias din min i.ă ă ă ă ţ

Când m culc noaptea, trudit dup ostenelile zilei, oă ă simt al turi pe Ghiocela fierbinte, cu suflarea ei cald ,ă ă întind bra ele dup trupul râvnit, dar le trag înapoi, goale,ţ ă far prad . Şi-n toiul nop ii, în rev rsatul zorilor, mă ă ţ ă ă pomenesc c utând-o mereu, cu o nevoie ascuns ,ă ă reflex , sau chemând-o Ghi, pe numele ei de alint.ă

Când dorm, Jebs m surprinde uneori strigând un numeă prin somn şi m descoase despre cine e vorba. Ca s nu-iă ă trezesc vreo b nuial , iau somnifere şi dorm adânc, fară ă ă vise. Alteori, m surprind mirat c între in adev rateă ă ţ ă conversa ii cu Ghiocela, vorbind tare, ca şi cum am fi unulţ lâng altul. Se pare c sim urile în buşite încearc în felulă ă ţ ă ă acesta s r bufneasc la suprafa . Îi poruncescă ă ă ţă cameristei s -mi aduc pernele şi cearşafurile dină ă c s toria trecut şi sorb adânc, cu nesa , aerul lor vechi,ă ă ă ţ crezând c voi descoperi m car o urm din mirosul c rniiă ă ă ă fragede r mas în ele. Fiin a Ghiocelei m urmeaz caă ţ ă ă propria-mi umbr şi-mi şopteşte obsedant în urechi, cuă batjocur crud : „Vezi, eu eram femeia care- i trebuia, şiă ă ţ tu mi-ai dat cu piciorul.” S fi avut dreptate? Ah, nu! Nu!ă Nu!

IVŞi cu toate acestea!... Ce mi-o fi venit s tocmesc ună

detectiv articular, ca s -mi aduc veşti pe tav despreă ă ă ea? Actul parc nici nu-mi apar ine, a fost f cut de cinevaă ţ ă pe care nu-l cunosc. Ce rost au veştile astea? N d jduiescă ă o leg tur extraconjugal cu Ghiocela? Înc nu ştiuă ă ă ă

- 298 -

l murit ce am de gând s fac. Ştiu numai c fac mereuă ă ă prostii, una mai gogonat decât alta.ă

Detectivul îmi aduce ştiri bune. Timp de două s pt mâni, de când tot umbl pe urmele ei, nu descoperă ă ă ă nimic, nici o leg tur . Locuieşte la maic -sa şi duce oă ă ă via retras , ca o pustnic . Slav Domnului! Apoi, aflu cţă ă ă ă ă e internat la Sanatoriul Modern! A mai fost internată ă acolo. Ce-o fi având? În fine, dup ce iese, alt veste: seă ă stinge din via doamna-maman. Ah, numai necazuri peţă capul ei! Poate, m-aş fi dus la înmormântare, dar tocmai în ziua aceea aveam o interpelare în chestiunea fraudelor cu armament. Imposibil s-o amân, ar fi moarte de om să m sustrag... Apoi, pe neaşteptate, plecarea pesteă grani !... Unde? Mda, la Paris. Ce o fi c utând ţă ă dumneaei acolo? S fie chestiunea bursei? Da, da, nu-i exclus.ă Umbl dup un doctorat? P i sigur, nu poate f r el,ă ă ă ă ă deşteapta! in s cunosc precis scopul c l toriei, îns oŢ ă ă ă ă presim ire neagr îmi strânge inima. Şi, odat cu ea, zi deţ ă ă zi, îmi creşte dorul de Ghiocela. Ce zic creşte? M― ă inund ca un val de foc, îmi arde gândurile, îmi clocoteşteă sângele. Dar asta înc e prea pu in. O lupt surd ,ă ţ ă ă în buşit , se dezl n uie, devastându-mi fiin a. F r voie,ă ă ă ţ ţ ă ă îmi revin pe ecranul închipuirii scenele de voluptate nemai-încercate pe care le tr isem împreun ,ă ă îmbr iş rile ei, luptele noastre nebune, c rora le g sescăţ ă ă ă acum un farmec atât de unic, atât de al nostru. Apoi, contopirile cu r suflarea t iat , când ne risipeam unulă ă ă într-altul, pân la un pas de inexisten ! M zbuciumă ţă ă nevolnic, îmi frâng mâinile, m topesc în singur tateaă ă aspr a od ii de lucru, ca şi în tumultul Parlamentului.ă ă Toate lucrurile, în elese între ele, îmi vorbesc necontenitţ de ea. Uite statueta cu amoraşi, cump rat de la ună ă anticar din Roma, care îi pl cea atât de mult; uite şiă romanul lui Zweig, citit şi r scitit (se reg sise amplu înă ă el). De ce re inusem aceste lucruri care nu-miţ apar ineau?ţ

- 299 -

M sufoc. Deschid larg ferestrele. Aerul de afar dă ă ă buzna în odaie şi-mi mângâie fruntea cu bra e reci, dar nuţ izbuteşte s -mi r coreasc sufletul incendiat.ă ă ă

Scot afar lucrurile care îmi vorbesc de ea. Dar râd deă aceste copil rii naive:ă

Ghiocela nu e în mobile, nu e în lucruri, nu e în― atmosfer , nici m car în str in tate. Ea e în mine, înă ă ă ă sângele meu. Cum s scap de ea? În ce fel s-o alung?ă

M arunc atunci într-o munc grea, istovitoare, care-miă ă înghite zilele laolalt cu nop ile. Uneori cad zdrobit deă ţ oboseal . Numai în felul acesta pot s dorm far Ghiocelaă ă ă în suflet. A doua zi îmi reîncep activitatea cu încordare, furios, îndârjit. Discursuri, proiecte de legi, articole de gazet , întruniri. M risipesc nebuneşte pretutindeni,ă ă uluind pe toat lumea şi stârnind admira ie pentruă ţ formidabila mea energie, c reia nimeni nu-i ghiceşteă izvorul.

Jebs pare şi ea îngrijorat de mine. M mustr , uneori,ă ă ă cu blânde e: De ce te-ai ţ dezl n uit aşaă ţ ? G sise un termenă just.

Odat , enervat, m r stesc la ea:ă ă ă Te rog, las -m în pace!― ă ă

Se uit uluit la mine, nu poate s în eleag . Dar înă ă ă ţ ă clipa urm toare îi îmbr işez genunchii şi o rog s mă ăţ ă ă ierte.

Ea, tot mai mirat , m întreab :ă ă ă Ce ai? Ce-i cu tine? Tu suferi!―

A ghicit. Suferin a mea devenise transparent : seţ ă vedea, dac te uitai la mine. Drept r spuns, izbucnescă ă într-un râs zgomotos, neverosimil, încât Jebs se sperie şi fuge.

Cufundat într-un fotoliu, r mân o bucat de vreme cuă ă gândurile r t cite, absente. Apoi, deodat , ca ună ă ă r zvr tit, sar drept în picioare, plec repede, înt râtat de oă ă ă hot râre aprig .ă ă

- 300 -

Ce Dumnezeu! gândesc. N-am nici o f râm de― ă ă voin ? Doar n-o s m pr p desc aşa, prosteşte, dinţă ă ă ă ă cauza unei fuste.

Îndârjirea împotriva sl biciunii acesteia care m ineă ă ţ într-o continu încordare d inuieşte câteva s pt mâni,ă ă ă ă pân când, într-o zi...ă

VCe se întâmpl ast zi? Pe când discutam cu socru-meu,ă ă

Barbu, o problem politic destul de controversat ,ă ă ă plutind în nori grei de fum, Jebs intr vesel şiă ă zgomotoas , agitând o hârtie în mân :ă ă

Surpriza surprizelor!― Ce-i? Ce s-a întâmplat? Ce surpriz ? face mirat― ă

Barbu, tat l ei.ă Relu s-a însurat. Uite telegrama!― Cu cine? o întreb fulgerat de o presim ire stranie.― ţ Cu o oarecare Anda Br deanu.― ă Cu Anda Br ... îng im eu, înghi ind restul numelui. Şi― ă ă ţ

sângele îmi fuge din obraji. Smulg telegrama din mâna so iei şi o citesc far s v d nimic. Apoi, izbucnesc într-unţ ă ă ă hohot nest vilit de râs.ă

Ce te-a apucat? m întreab nedumerit Apelevianu.― ă ă Nu cumva o cunoşti? are o tres rire nevast -mea.― ă ă De unde s-o cunosc? îi r spund. Habar n-am cine― ă

este! Atunci de ce râzi aşa?― Ei, o prostie! Am avut imaginea lui Relu cu pirostriile―

pe cap. El, care avea oroare, care mereu f cea haz deă însur toarea altora, iat , i s-a înfundat şi lui.ă ă

Bine, bine, spune socrul meu, nu-i chiar un motiv de― ilaritate. Dar cine-i aceast femeie? N-ai aflat nimic, Jebs?ă Nu i-a vorbit niciodat Relu de ea?ţ ă

Nu, papa, nu ştiu nimic! Nesuferitul s-a ascuns şi de― mine, şi de tine, de toat lumea.ă

- 301 -

Hot rât, zice îngândurat Apelevianu, leg tura trebuie― ă ă s fie mai veche. Numai aşa se explic de ce a renun at laă ă ţ vicontes . O greşeal de neiertat, pe care, cândva, are s-ă ăo regrete amarnic.

Nu fi r u, papa, vicontes era o pup z de por elan.― ă ă ă ă ţ I-am v zut fotografia. Nu-mi pl cea nici de fric . Nici eu,ă ă ă dac eram în locul lui, n-o luam.ă

Exagerezi, ca de obicei, zice Apelevianu foarte― serios. Dar nu e vorba de vicontes , ci de Relu. Acest puiă de n pârc s-a purtat ca un ingrat. Nu se c dea s mă ă ă ă ă întrebe şi pe mine, m car aşa, de form ? De ce a inută ă ţ mor iş s m pun în fa a faptului împlinit? Se temea c -iţ ă ă ă ţ ă voi strica planurile? Eu unul nu-i r spund. Voi n-ave iă ţ decât s -l felicita i.ă ţ

Haide, papa, se roag Jebs, iart -i pe aceia care te― ă ă iubesc.

Îmi vine mai uşor, fata mea, s -i iert pe aceia care― ă nu m iubesc. Lor, cel pu in, ştiu c nu trebuie s leă ţ ă ă pretind nimic.

Neaşteptata veste stârneşte un adev rat uragan înă mine. M retrag ca suflat de vânt în odaia mea de lucru.ă Simt nevoia s fiu singur, cu gândurile mele. E, în fond, oă prostie, pentru c în asemenea circumstan e, omulă ţ trebuie s fie în mijlocul altora, într-un cerc vesel,ă zgomotos, care s -l sustrag din multele bra e aleă ă ţ meduzei sufocante.

VIAm credin a c totul începe s se pr buşeasc în jurulţ ă ă ă ă

meu. Când urc pe scar , mi se pare c treptele seă ă scufund , c zidurile se hâ ân ame ite, de parc acelă ă ţ ă ţ ă cutremur pe care-l suferisem se dezl n uia acum şi-nă ţ afara mea.

„Pr buşeasc -se totul!” strig far glas şi încleşteză ă ă pumnii cu atâta încordare, încât abia-i mai pot desface.

- 302 -

M trântesc pe divan, ca s r mân acolo într-oă ă ă încremenire far sfârşit. Creierul mi-e inert, inform,ă sec tuit. Nu pot s desluşesc un gând limpede înă ă v lm şagul acesta tulbure, far şir şi rânduial . Cum?ă ă ă ă Relu, cuceritorul, irezistibilul Relu, dup care p rin iiă ă ţ fetelor de m ritat alergau cu limba scoas , care trebuiaă ă s fac o partid str lucit , însurându-se cu vicontes sauă ă ă ă ă ă cu oricare alt fat frumoas şi bogat , o lua pe Ghiocelaă ă ă ă mea? Renun ase, aşadar, la toate bunurile libert ii,ţ ăţ trecea chiar peste voin a lui Apelevianu, pentru a lua oţ femeie de jos, care, pe deasupra, mai fusese m ritat ?ă ă Grea tain ! Ah, ce vârtos şi repede îl înc tuşase Ghiocelaă ă pe acest z natic cuceritor de inimi! Îmi vin brusc în minteă vorbele ei:

„De-abia acum ies din mocirl . Aştept s se întâmpleă ă ceva.”

Pricep, acum pricep ce-a fost! În creier mi se face o lumin , mare şi neaşteptat . Aşadar, înc de pe atunciă ă ă erau în eleşi s se ia. Înc de pe atunci puseser la caleţ ă ă ă c s toria lor. De aceea tr darea mi se pare acum şi maiă ă ă odioas . Dar cine e de vin ? Cine e, Dumnezeule, capulă ă r ut ilor? Îmi dau seama, în sfârşit, de unde ghicise eaă ăţ planul meu. Relu a dat taina în vileag, folosind această mârş vie în favoarea lui, când a prins, probabil, de vesteă c-o iubeşte. De aceea m înfrunta ea cu atâta seme ie,ă ţ lovind mereu în plin. Atacul m g sise descoperit,ă ă dezarmat şi, din pricina asta, jalnica mea „biruin ”ţă fusese, în fond, o înfrângere net .ă

Ce tr dare! gem spintecat de o mie de pumnale― ă n pustite din neguri asupra mea.ă

Şi cu cât m perpelesc de suferin , cu atât mai multă ţă m înverşunez împotriv -mi. Pe bun dreptate! Recunosc,ă ă ă lucid, c nimeni altul, ci eu, eu, eu sunt f ptaşul acesteiă ă blestem ii!ăţ

„Aşa-mi trebuie! Cine o face ca mine ca mine să p easc !” Noaptea, ori de câte ori m vâr în aşternut şiăţ ă ă

- 303 -

încerc s dorm, trecutul începe s se mişte, întors laă ă via .ţă

Încet-încet, prind s învieze oameni, întâmpl ri, locuriă ă care au fost odat . Toate astea nu muriser , cumă ă credeam, z ceau numai ascunse prin pivni ele fiin eiă ţ ţ mele. Şi, iat , m v d acum cu ochii min ii alergând după ă ă ţ ă Ghiocela, ca odinioar în c su a noastr de pe stradaă ă ţ ă General Doru! De unde îmi venea nevoia de a retr iă tocmai acele întâmpl ri pe care aş fi vrut cu totă dinadinsul s le îngrop în uitare? Da, o urm resc peă ă Ghiocela, care nu se las prins cu una, cu dou . Şi când,ă ă ă în sfârşit, pun mâna pe ea, îi r storn capul şi o s rut deă ă dou ori.ă

„Ce fel? Parc numai o dat a fost vorba!” râde eaă ă batjocoritor.

„Aşa se dubleaz pre ul unui lucru dup care eştiă ţ ă nevoit s alergi atât...”ă

„Prostule, m car de-ai fi ştiut s - i iei toat plata! Nu-ă ă ţ ămi place s r mân datoare!” Şi, spunând aceasta, mă ă ă s rut lung, întreit, împ trit...ă ă ă

„Nebuno, mi s-a oprit r suflarea.”ă„Knok-out!” râde ea prelung şi în locul ei r sare Relu,ă

aşa cum ar ta când a venit acas la mine cu scrisoareaă ă lui Jebs.

Mi-ar p rea r u s dai fata asta pe mâna altuia. Nu― ă ă ă de alta, e tare interesant .ă

Desigur, n-am s-o dau pe mâna altuia, am s i-o― ă ţ trec ie, canalie! Tocmai pentru c e atât de interesant !ţ ă ă Ca s i se aprind c lcâiele dup ea.ă ţ ă ă ă

Eu nu spusesem atunci vorbele acestea, abia acum le-am ad ugat.ă

„Ia seama, Ivar, aud din v zduh glasul Ghiocelei,ă domnul Apelevianu şi-a pus în gând s m seduc .” Ună ă ă râset prelung r sun biciuitor, ca un vifor: e râsul ei şi ală ă lui Relu.

Atunci am râs eu. Dar acum ascult înghe at cum îmiţ vâjâie în urechi râsul lor batjocoritor.

- 304 -

M v d repezindu-m asupra lui Relu. De ce nu-lă ă ă sugrumasem de-a binelea în ziua aceea? De ce n-am ispr vit cu el?ă

Te rog, nu-l ucide, m rugase ea privindu-m― ă ă batjocoritor.

Mi se îmbulzesc în urechi frânturi de fraze, râsete, exclama ii, l indu-se ca într-un vârtej n prasnic.ţ ăţ ă

S vedem cine va râde pân la urm ! Are s i-o― ă ă ă ă ţ pl teasc Dumnezeu cu vârf şi îndesat, dac mai eă ă ă dreptate pe lumea asta!

Apoi o aud spunând cu o cochet rie re inut :ă ţ ă Nevast cu de-a sila? Mul umesc! N-am ajuns pân― ă ţ ă

acolo. Cât vreme sunt frumoas ! Ai s ajungi r u de tot,ă ă ă ă s rmanul de tine, oricât te-ai l f i în b net, oricât te-aiă ă ă ă c ra de sus, oricât te-ar aştepta limuzina la scar ...ăţă ă

Abia acum au sens toate s ge ile din tolba Ghiocelei.ă ţ Odinioar mi se p ruser far sens. Uite acum şi umbraă ă ă ă cioclului, îmbr cat în haine negre...ă

Am venit s ridic cadavrul b rbatului care s-a sinucis― ă ă din cauza neveste-sii.

Nu-l mai oc r sc, nu-l mai azvârl pe uş afar , turbată ă ă ă de mânie, aşa cum f cusem atunci. De data aceasta, înă locul meu îi r spunde chiar Ghiocela, modificândă realitatea cu tâlc:

Da, poftim! E în odaia de al turi.― ăAmândoi p trund în dormitor, unde zace sinucigaşulă

însângerat. E acoperit cu un lin oliu alb. Când cioclul îiţ trage pânza, tresar îngrozitor. M recunosc: sunt eu! Euă sunt acela care şi-a curmat zilele. Îmi contemplu stârvul, zguduit de surpriza descoperirii. Aşadar, nu mai tr iesc,ă m aflu în regatul lui Pluton şi al Proserpinei.ă

Brr, ce prostie! Gonesc vedenia macabr . Nici prină gând nu trebuie s -mi treac astfel de lucruri.ă ă

Iaca, acum mi se n z reşte detectivul. St înainteaă ă ă mea în pozi ie de drep i şi-mi d raportul:ţ ţ ă

Singur , domnule deputat. A plecat singur .― ă ă Neînso it de nimeni.ţ ă

- 305 -

Singuric , domnule deputat, persifleaz Ghiocela,― ă ă pururi prezent .ă

Neînso it de nimeni, domnule deputat, strig Relu şi― ţ ă ă amândoi râd, râd, râd...

Când se curm râsul, aud îndemnul glasului l untric:ă ă Nu sc pa trenul, unicul tren care te va duce acolo.― ă

Urc -te şi nu mai privi înapoi.ă Unde ― acolo? întreb. Ce înseamn acest acolo?ă

Zbor. Iat -m la Gara de Nord. Trenul m aşteapt . Mă ă ă ă ă strecor prin mul ime, îmi fac loc cu coatele şi m urc peţ ă scara vagonului. Tocmai la timp, c ci conductorul, cuă şapc roşie, strig agitând clopo elul:ă ă ţ

Sui i în vagoane... Trenul de pe linia 1 pleac― ţ ă pentru...

Mi se pare atât de cunoscut vocea ceferistului.ă Unde merge trenul sta? îl întreb.― ă Pe lumea cealalt , r spunde clipind şiret din ochi.― ă ă

Acum îl recunosc. E cioclul... cioclul care m urm reşteă ă pretutindeni, ca o vedenie.

M scutur de imaginea lui şi iar şi mi se n zareă ă ă Ghiocela cu Relu. El vrea s-o s rute, dar ea nu se las şiă ă atunci Relu o fug reşte prin camer , aşa cum f ceam şiă ă ă eu odinioar , ca s-o prind. Da, şi cu Relu procedeaz laă ă fel. Mereu acelaşi clişeu învechit! Aş vrea s n-o prind ,ă ă s -i scape din mâini ca argintul viu. Dar nu pot s lungescă ă la nesfârşit imaginea aceasta. Relu o ajunge din urm , oă lipeşte de el. E cald , cu buzele însetate. Şi o s rut , oă ă ă s rut , o s rut ...ă ă ă ă

Oh, cât m doare s rutarea lor. Simt ceva greu peă ă piept, mi se-neac respira ia. Dar tot nu pot izgoni dină ţ minte scena asta care, hr nit parc de o putereă ă ă vr jmaş , creşte şi se multiplic , în ciuda voin ei mele, peă ă ă ţ drumul b t torit de mine însumi.ă ă

Şi-l v d pe Relu înşfacând-o pe Ghiocela, purtând-oă victorios ca pe o prad , ca s-o duc la altarul iubirii. Audă ă şoaptele lor de dragoste, suspinele lor de voluptate, toată aceast încleştare cosmic a sexelor.ă ă

- 306 -

Sar de pe divan dârdâind, scuturat de friguri reci. Nu mai pot îndura, sunt la cap tul r bd rii. M plimb ca oă ă ă ă fiar încol it , spumegând de mânie şi revoltă ţ ă ă neputincioas . Fericirea lor îmi sfâşie carnea, bucat cuă ă bucat , inchizitorial, îmi picur otrav în sânge, înnebunită ă ă de suferin , înşfac t blia de marmur de pe m su a deţă ă ă ă ţ noapte şi, ridicând-o în sus, la în l imea capului, o azvârlă ţ pe podea cu atâta putere, c se preface în zeci de buc i.ă ăţ

O slujnic , speriat de zgomot, alearg s vad ce s-aă ă ă ă ă întâmplat. Pe urm , se ivesc Jebs şi Apelevianu.ă

Nu-i nimic, le spun nep s tor. Mi-a sc pat din mâini― ă ă ă t blia. V-a i speriat degeaba.ă ţ

VIIEi pleac linişti i. Numai eu r mân neliniştit şi-mi esteă ţ ă

fric .ă Ce facem? m întreab Jebs, nu-i trimi i lui Relu o― ă ă ţ

telegram de felicitare?ă Ai dreptate, îi r spund... Şi sun. Secretarul se iveşte― ă

numaidecât. O telegram , Gheorghiule. Scrie aşa: Cele mai― ă

cordiale ur ri celor pe care dragostea îi aduce în fa aă ţ altarului. Semnat: Jebs şi Dinu. Ai stenografiat?

Da, maestre, confirm secretarul.― ăJebs intervine.

Nu-mi place. E prea umflat , artificial . Şi apoi, de― ă ă unde ştii c se iau din dragoste?ă

Presupun. Doar nu vei fi crezând c -i o c s torie din― ă ă ă calcul.

Apropo de c s torii din calcul, zice Jebs şi,― ă ă întorcându-se spre secretar, îl inteşte cu o privire aspr ,ţ ă incisiv . Adaug : Dumneata ce zici, domnule Gheorghiu,ă ă preferi s te c s toreşti din dragoste sau din calcul?ă ă ă

Evident, doamn , din dragoste, r spunde el far a― ă ă ă în elege rostul unei asemenea întreb ri atât de directe.ţ ă

Mul umesc, îi spune Jebs t ios şi-i întoarce spatele.― ţ ă

- 307 -

Surprins de gestul so iei, o întreb, dup plecareaţ ă secretarului:

Ce-a fost asta? I-ai r spuns mul umesc, având aerul― ă ţ c -i reproşezi ceva.ă

Omul acesta îmi displace, e lipsit de suflet. Tocmai― voiam s - i vorbesc despre el.ă ţ

Ce anume? Ce s-a întâmplat?― Închipuie- i, tr ieşte de trei ani cu o fat pe care― ţ ă ă

vrea s-o lase pe drumuri, ca s se însoare cu una bogat .ă ă S r cu a, a venit azi-diminea la mine. E într-un hal fară ă ţ ţă ă de hal! A plâns tot timpul! Dac-ai şti ce frumoas e! Şiă frumoas , şi inteligent . M-a mişcat mult povestea ei.ă ă încearc , dac po i, s -i schimbi gândurile secretaruluiă ă ţ ă t u.ă

A, vas zic asta-i?... O poveste care se repet şi se vaă ă ă repeta mereu pe toate meridianele p mântului. R mână ă un timp îngândurat, c utând în gol. Trag aer mult înă piept, apoi izbucnesc ca un vulcan:

Am s -l dau afar , canalia!― ă ă Nu, nu aşa, încearc s -l convingi. Dac -l dai afar ,― ă ă ă ă

nu îndrep i nimic, dimpotriv !ţ ă Las' pe mine! ştiu eu cum trebuie s procedez cu― ă

arivişti de asemenea spe ! Dac într-o lun nu-mi aduceţă ă ă actul de c s torie...ă ă

De ce te înverşunezi aşa? N-ai nici un drept s te― ă amesteci în via a lui particular . Ca s -l îndupleci, trebuieţ ă ă s -l iei cu binişorul, s -i vorbeşti ca unui frate mai mic.ă ă

Dac e vorba de o fapt bun , în eleg s-o fac cu de-a― ă ă ă ţ sila. E un r t cit, un inconştient, un om pierdut. Pricepi,ă ă Jebs?

Şi pentru asta te aprinzi atât?― Dar pentru ce? Vreau s -l salvez, fiindc nenorocitul― ă ă

se afl , f r s -şi dea seama, pe marginea unei pr p stii,ă ă ă ă ă ă şi, precipitându-m spre masa de lucru, sun nervos deă câteva ori.

- 308 -

Eşti nebun, Din? Pornit cum eşti, mai mult ai s strici― ă decât s repari. De ce atâta zor? Mâine nu po i s -iă ţ ă vorbeşti?

Acum! Mâine e întotdeauna prea târziu.― Te rog din suflet, fii calm! Nu-l jigni! Nu d râma totul― ă

printr-o nechibzuin . Vai, ce r u îmi pare c i-am spus!ţă ă ă ţ Şi plec repede, ca s nu fie martor la cele ce urmeaz .ă ă ă ă

Gheorghiu se arat în col ul din stânga biroului, acoloă ţ unde veneam, de obicei, şi eu, ori de câte ori m chemaă Apelevianu. E înalt, ml dios, chipeş, de-o îndr zneală ă ă m surat , aproape pl cut .ă ă ă ă

Îi fac semn s se apropie, ca s schimbe locul. Nu-miă ă vine parc la îndemân s -mi aminteasc de situa ia peă ă ă ă ţ care o aveam odinioar . îi spun:ă

Am o plângere împotriva dumitale.― Împotriva mea? se mir el. Dac -mi permite i s v― ă ă ţ ă ă

întreb... Uite despre ce e vorba: tr ieşti de câ iva ani cu o― ă ţ

fat buna şi cuminte.ă Da... dar nu în eleg.― ţ Nu m întrerupe. Vei în elege numaidecât. I-ai― ă ţ

f g duit, nu-i aşa, c-o iei de nevast ?ă ă ăÎntrebarea cade asupr -i ca un tr snet. Secretarul,ă ă

încurcat, bâiguie: S v spun...― ă ă Mie s -mi r spunzi limpede şi r spicat: da sau nu?― ă ă ă Da, r spunde el.― ă Atunci, de ce nu- i respec i cuvântul dat? De ce― ţ ţ

umbli s iei pe alta?ă S vede i cum stau lucrurile... eu...― ă ţ Ascult , Gheorghiule, dac eşti sincer cu mine,― ă ă

câştigi însutit, înmiit, în elegi? Îmi place curajul, insist sţ ă joci cu c r ile pe fa .ă ţ ţă

Secretarul meu pare tot mai fr mântat, în sinea lui seă d vizibil o lupt surd .ă ă ă

- 309 -

Ei, bine, da, izbucneşte el mocnit, cu toate frânele― puse, vreau s-o las. Nu se poate altfel. M-am gândit mult. Trebuie s -mi fac o situa ie, s ies la suprafa .ă ţ ă ţă

S ieşi la suprafa ? Dar ce, so ia este o piatr de― ă ţă ţ ă moar ? O piatr de moar care te trage la fund?ă ă ă

M apropii de el, îl apuc de umeri cu amândou mâinileă ă şi-l zgudui:

Nenorocitule, cum de nu- i dai seama c eşti pe― ţ ă marginea unei pr p stii ?ă ă

ÎI oc r sc şi-l bruftuluiesc pe simbriaşul meu, dar, înă ă realitate, pe mine m judec, c ci rechizitoriul are înă ă vedere mai mult fapta mea decât a lui. Pentru c în acestă tinerel care st smirn în fa a mea m v d pe mine, peă ă ţ ă ă acela de odinioar , în aceeaşi slujb , bântuit de aceleaşiă ă gânduri, iar cel care sunt ast zi m consider, evident,ă ă intrat în pielea lui Apelevianu. Şi, realizând mintal substituirea, simt o tainic alinare subconştientă ă ponegrind fapta celui care am fost şi salvând un suflet de la pierire, acum, când îmi st în mân puterea s-o fac.ă ă Simulacrul e perfect.

Secretarul nu în elege, nu poate s în eleag purtareaţ ă ţ ă neobişnuit a ă lui. Iar eu, odat pornit, e greu s mă ă ă opresc din drum.

Vijelios ca un uragan dezl n uit, îl acop r cu un potopă ţ ă de mustr ri şi îndemnuri:ă

Eşti orbit! Nu te uita la al ii, nu te lua dup al ii! Nu― ţ ă ţ râvni fericirea înşel toare a altora. Habar n-ai câtă ă am r ciune şi dezn dejde se ascund în str lucireaă ă ă ă aurului, cât moarte seam n aurul!ă ă ă

Unde vre i s ajunge i? îndr zneşte s m întrebe― ţ ă ţ ă ă ă secretarul meu.

S te scap, norocosule! Pentru c ai avut şansa de a― ă ă vedea pr pastia cu ochii mei. Ai în eles? Acolo vreau să ţ ă ajung. Eşti un b iat cumsecade, pe care îl pre uiesc.ă ţ

Tân rul pare mişcat.ă

- 310 -

V m rturisesc, uneori mi se strânge inima când m― ă ă ă gândesc s m despart de ea. Dar ce pot face? O ducemă ă atât de greu!

De asta te plângi? Numai de atât?― Crede i c -i pu in lucru? Se vede c n-a i cunoscut― ţ ă ţ ă ţ

mizeria.La auzul acestor cuvinte tresar brusc. Cred c ochii miă

se umplu de fulgere. Eu n-am cunoscut mizeria? Eu? Î i închipui c m-am― ţ ă

n scut în puf şi am avut parte de guvernante? Te înşeliă crunt, prietene! Am îndurat mizeria mai vârtos decât tine, dac vrei s ştii. Uite, pentru asta te în eleg şi te ajut.ă ă ţ Cere-mi orice... î i dublez leafa, fac ţ tot ce vrei, dar cu o condi ie, una singur : ţ ă s-o iei. S-o iei, s-o iei!

Fa a secretarului meu se lumineaz ca cerul dupţ ă ă furtun .ă

E de necrezut! Sunte i atât de bun! V mul umesc şi― ţ ă ţ v f g duiesc c m voi c s tori cu ea.ă ă ă ă ă ă ă

Aşa... Lua i-v ! Eu am s v cunun! Şi v d ruiesc un― ţ ă ă ă ă ă apartament şi bani... S zicem, dou -trei sute de mii deă ă lei. Poate, chiar mai mult! S nu duce i niciodat lips deă ţ ă ă nimic. E bine aşa?

Sugrumat de emo ie, Gheorghiu îmi apuc mâna şi oţ ă strânge cu putere.

Maestre, cum s v mul umesc ? M copleşi i cu― ă ă ţ ă ţ atâta generozitate. Nu-s vrednic, atât de...

Las , nu-mi mul umi. Mi-ajunge numai c-o iei. Şi cât― ă ţ mai curând, totul trebuie f cut în prip , ca s nu- i vină ă ă ţ ă alte gânduri. Asta-i. S nu- i vinzi sufletul! Nu-l mai po iă ţ ţ r scump ra. Ascult -m pe mine!ă ă ă ă

M ului i de-a binelea! Niciodat nu mi-a i vorbit― ă ţ ă ţ astfel. Niciodat nu v-am v zut într-o lumin atât deă ă ă neaşteptat . B nuiesc c v roade o suferin adânc .ă ă ă ă ţă ă

Îi astup gura cu mâna. Taci! Taci! S nu mai scormonim... las asta!― ă ă Cum s -mi explic atunci larga dumneavoastr― ă ă

compasiune?

- 311 -

La ce bun s - i explici ? Te simt ca pe un frate mai― ă ţ mic, asta-i! În elegi de ce te ajut sau nu fiindc mi seţ ― ă pare c m ajut pe mine, adic pe acela care eramă ă ă înainte de a ajunge ce sunt. Am fost şi eu ca dumneata, în acelaşi loc, şi b tut de aceleaşi gânduri. Acum s-auă schimbat rolurile. Am ajuns Apelevianu şi dumneata mi-ai luat locul. De aceea fac cu dumneata ceea ce trebuia să fac maestrul meu cu mine, dar n-a facut-o. Pentru c n-aă ă ştiut nimic sau n-a în eles. Din cauza asta am r t cit f rţ ă ă ă ă sprijin, bâjbâind în întuneric, pân ce... pân ce...ă ă

M înec. Ochii mi se umezesc, gata-gata s mă ă ă podideasc plânsul. Îmi birui îns cu un efort sl biciuneaă ă ă şi-mi reiau gravitatea obişnuit . Acum sunt din nouă maestrul ca voin dârz , cu energia şi curajul care mi-auţă ă f cut faima. ÎI întreb scurt, poruncitor, cu tonul obişnuit:ă

Ai trimis telegrama?― Da, maestre.― Mai expediaz una din partea mea: ― ă Toate ur rile deă

fericire de la acela care v-a f cut fericirea.ă

VIIILupt din ce în ce mai dârz cu mine. N dejdea m ineă ă ţ

înc pe pozi iile cucerite. Sunt convins c marele aliat,ă ţ ă timpul, va mistui în pântecele s u necuprins fr mântareaă ă care îmi surp fiin a şi, astfel, îmi voi rec p ta echilibrulă ţ ă ă pierdut.

Zguduitoarea revela ie a pre ului Ghiocelei m g siseţ ţ ă ă într-un impas sufletesc extrem de critic. Pân acum,ă rezistasem mistuitoarei nevoi de ea, fiindc toat for aă ă ţ mea sufleteasc era mobilizat pentru realizarea bazeiă ă mele materiale. Acestui el, odat atins, îi urmaseţ ă destinderea, starea de repaus, golul visului împlinit. Atât aştepta haita dorin elor nes ioase (mai bine zis,ţ ăţ nesatisf cute), ca f ptur fostei mele so ii s revin peă ă ă ţ ă ă primul plan, reclamând imperios dreptul la via .ţă

- 312 -

Iat , aşadar, de ce fierb acum şi m mistui zi de zi.ă ă Apoi, ca şi când nu mi-ar ajunge suferin a pe care mi-oţ provoac aceste porniri afective, alerg dup noi torturi,ă ă mai cumplite. Cred c în str fundul durerii exist totuşi ună ă ă sâmbure de voluptate, aşa cum în bucurie se afl şi oă f râm de triste e. Şi merg înainte, orbeşte, pân dau deă ă ţ ă acea n ucitoare voluptate a suferin ei.ă ţ

Într-una din zile, mânat ca o frunz de rafala vântului,ă m duc pe strada Popa Savu. Apartamentul undeă locuisem împreun cu neştiuta prezen a fericirii are laă ţă fereastr un bilet de închiriat. Urc repede sc rile la etaj,ă ă ap s pe butonul soneriei. Dar Ghiocela nu se arat înă ă dreptunghiul uşii, cu soarele r s rind din ochii ei. Înă ă schimb, se iveşte o namil gras şi hâd , care sloboade oă ă ă exclama ie de uimire, când m vede pe mine, fostulţ ă chiriaş.

Ce v aduce pe-aici, domnule Gherghel?― ă Vreau s v d apartamentul!― ă ă

Propriet reasa îmi deschide cu o anume rezerv ,ă ă neştiind ce gânduri am.

Te-aş ruga s m laşi singur câteva minute.― ă ă Dar ce vrei s faci? întreab ea tot mai mirat .― ă ă ă S -l închiriez, i-o retez oarecum enervat.― ă

P trund în sufragerie, în dormitoarele noastre separate,ă în baie şi buc t rie. Pustiu peste tot! Nici dup un pârjolă ă ă n-ar fi r mas locul o sahar far grai. Uite, colo, lângă ă ă ă fereastr , faceam semn cu mâna ă ― Bonjour, beaute! Dincoace era paravanul dup care se ascunsese când mi-ăa tras teribila p c leal de 1 aprilie.ă ă ă

Fiecare bucat de loc, fiecare col işor îmi vorbeşte deă ţ ea, r scolind trecutul, trezeşte amintiri din stinsa noastră ă via .ţă

Ce mult e de-atunci! Nu sunt decât unsprezece luni de când ne-am desp r it şi parc s-au scurs ani lungi şi grei,ă ţ ă ani nenum ra i! Parc totul s-a petrecut într-un vis absurdă ţ ă şi neverosimil, într-atât de ireal mi se pare acumă convie uirea cu Ghiocela.ţ

- 313 -

Îmi dau seama c fac o prostie, dar nu pot renun a:ă ţ închiriez apartamentul. Ce voi face cu el? Cine o să locuiasc aici? Nu ştiu. Ce importan are? Vreau s înviiă ţă ă trecutul care s l şluieşte în el? La ce bun? N-am încercată ă şi mai înainte aceeaşi experien stranie cu pernele şiţă cearşafurile?

Ghiocela a vândut mobila propriet resei, eu o cump ră ă la loc şi mobilez apartamentul cum a fost. Am totuşi impresia c s-a produs o schimbare, e ceva care nu maiă seam n cu ceea ce a fost. Au şi lucrurile o via a lor!ă ă ţă Mor şi ele! Nu, nu sunt nimic prin ele însele, valoarea lor le-o d numai starea noastr sufleteasc .ă ă ă

M abat deseori în acest apartament al trecutului, careă colc ie de amintiri. Când plec de acolo, sunt zdrobit şi mă ă jur c n-o s mai calc cu piciorul. Dar el m cheamă ă ă ă înd r t cu toate glasurile unui timp ireversibil şi eu revină ă ca la o datorie de care trebuie s-ascult.

Uneori, în clipe de luciditate, asaltat de o legitim furieă împotriva mea, m întreb:ă

„Pân când va d inui acest joc absurd cu umbrele? Ceă ă fac? M afund în nebunie?”ă

Ştiu, îmi dau seama (destul de târziu, ce-i drept!) că Relu, numai el, mi-a dat lovitura de gra ie. Aş fi acceptatţ ca Ghiocela s se m rite cu orice b rbat de pe suprafa aă ă ă ţ p mântului, în afar de el. Îl uram înc din liceu, înc de-ă ă ă ăatunci fiin ele noastre se excludeau, toate punctele lor deţ contact fiind accept ri for ate, suferin e. De aceea sfereleă ţ ţ noastre de existen n-ar fi trebuit în niciun fel se apropieţă sau s se întrep trund , ele având loc în lume numaiă ă ă departe una de alta. Unde mi-a fost mintea, pentru ce i-am propus tocmai lui s -i fac Ghiocelei curte, ca s scapă ă ă de ea onorabil şi stupid? Şi, uite, el s-a îndr gostit de ea,ă a renun at la fosta-i logodnic şi a luat-o de so ie,ţ ă ţ împotriva alor s i. Faptul c a fost nevasta mea nu l-aă ă împiedicat deloc, probabil c Ghiocela, cu farmecele eiă pure şi nepref cute, îl fascinase şi alt cale nu mai aveaă ă de ales. Victoria lui în dragoste însemna o cumplită

- 314 -

înfrângere pentru mine: femeia pierdut din propria-miă voin s-a ridicat deasupr -mi la o în l ime copleşitoare,ţă ă ă ţ ca s m sfideze de-acolo, de pe soclu. Dac mi-ar fiă ă ă indiferent , pu in mi-ar p sa, nu m-aş sinchisi m car. Dară ţ ă ă o iubesc înc , am mai spus-o, şi aceast iubire prelungită ă ă dincolo de orice prevedere m frige ca în cazanul cuă smoal şi socotesc c împotriva ei nu s-a descoperit, înc ,ă ă ă un leac şi nu se va descoperi niciodat . Eu îns am s ducă ă ă boala pe picioare, orice s-ar întâmpla, t ind în carne vie,ă pân m voi obişnui cu ea ca f când parte integrant dină ă ă ă mine. Nu exist atâ ia oameni cu infirmit i care tr iescă ţ ăţ ă pân la adânci b trâne i uitând cum e f r beteşug?ă ă ţ ă ă

Ca s -mi uşurez întru câtva povara gândurilor, mă ă arunc din nou într-o activitate frenetic , în asalt,ă istovitoare. Nu-mi îng dui nici o odihn , evit r gazurile şi,ă ă ă mai ales, singur tatea. Cine cuteaz s m opreasc dină ă ă ă ă fug sau m car s -mi dea o pova ?ă ă ă ţă

Într-o sear , v zând-o pe Jebs timorat , o întreb brusc,ă ă ă cu asprime (tonul aspru, t ios, mi-a devenit o obişnuin ):ă ţă

Am impresia c i-e fric de mine. E adev rat?― ă ţ ă ă Da, r spunde ea. Te por i aşa de straniu, de parc nu― ă ţ ă

mai eşti tu.Dest inuirea ei franc m înlemneşte şi, mai multă ă ă

decât atât, m îngrijoreaz . Mi se pare c întotdeauna m-ă ă ăam purtat astfel, în orice caz, nimic nu mi-a dat de b nuită c aş avea ceva care lezeaz . Voi c uta, de aici înainte,ă ă ă s m supraveghez.ă ă

Trebuie s te odihneşti pu in! Unde vrei s ajungi― ă ţ ă aşa cum ai apucat-o?

Are dreptate. Prea am luat-o razna. Ce razna? Anapoda, chiar în r sp r. Un mic concediu nu stric .ă ă ă

Bine, vom pleca în str in tate.― ă ăÎncep preg tirile, febril, excesiv, potrivit stilului meu.ă

Alerg dup paşaport, vize, formalit i vamale. Pe toateă ăţ vreau s le fac la repezeal , într-o singur zi, bineîn eles,ă ă ă ţ far necesitate. Socru-meu m roag s mai amână ă ă ă plecarea, pân ce se face remanierea guvernului, de careă

- 315 -

cercurile oficiale vorbesc st ruitor, în ultimul timp. Nuă vreau s aud. Am hot rât s plec, s-a ispr vit, plec!ă ă ă ă

Dinu îşi face de cap, nu m mai în eleg cu el, se― ă ţ plânge Apelevianu. Şi pe bun dreptate.ă

Jebs îl roag cu mâinile împreunate:ă Las -l, ― ă papa s plece! Nu vezi în ce hal a ajuns ?ă

A doua zi, un grup numeros de prieteni politici ne petrec la gar . Nimeni nu vrea s cread c ă ă ă ă fac o plimbare de agrement, tocmai în ajunul remanierii guvernului. Fiecare îşi închipuie c am o misiuneă important , pe care o trec sub t cere.ă ă

Înainte de plecarea trenului, alt poveste! Vrând să ă cump r câteva reviste şi ziare, provizie de drum,ă descop r în vitrin o carte, ă ă Arivistul. Ciudat lucru: titlul îmi sare în ochi de parc mi-aş fi citit numele pe copert .ă ă Eram cu musca pe c ciul , se trezise în mine conştiin aă ă ţ arivismului? M uit s v d cine este autorul. Surprizaă ă ă surprizelor: Anda Br deanu! Hei, lume nou , Ghiocela s-aă ă întors la uneltele ei şi eu habar n-aveam! Cump r imediată cartea şi o înf şor cu celelalte reviste, ca s n-o vadă ă ă nevast -mea. Precau iune inutil , fiindc Jebs n-a re inută ţ ă ă ţ numele ei din telegrama lui Relu.

Dup ce simplonul porneşte, m aştern pe citit. Jebs şi-ă ăa g sit o prieten cu care se între ine, iar eu îmi v dă ă ţ ă nestingherit de lectur . Ce înseamn asta? Ghiocela şi-aă ă pierdut min ile? D în vileag publicului larg povesteaţ ă c sniciei noastre? M rog, cu ce scop? Niciodat n-amă ă ă parcurs o carte cu sufletul la gur , aşa cum fac acum.ă Dinaintea ochilor ruleaz viu şi antrenant filmul dragosteiă noastre, a c rei ac iune se repet fidel, aidoma, chiar înă ţ ă timpul citirii. Retr iesc episodul când am întâlnit-o întâiaă oar în compartimentul de clasa întâi. Unele replici dină dialogul nostru sunt reproduse cu exactitate. Ba nu, nu chiar exact, sunt ni el prelucrate, şlefuite, în orice caz,ţ mai ar toase decât cele originale. Mda, arta e oă exagerare, artistul transfigureaz realitatea, ridicând-oă ceva mai sus, la nivelul personalit ii sale.ăţ

- 316 -

Reîntâlnirea la cinema Fantasio e foarte bine prins .ă Bravo, Ghiocela, ai condei, fato, progresele tale sunt evidente! Un singur lucru nu-mi place: povestea cu chitaristul. Bine, chitaristul a murit, ştiu asta, dar ce nevoie era s adauge c a fost la mormântul lui ca s -iă ă ă duc flori? E o inven ie de prost-gust. Ar fi putut s-oă ţ scoat . Prea miroase a romantism desuet. În schimb,ă tentativele mele de a-mi seduce iubita sunt prinse sur le vif, cu o cultivare excesiv a am nuntului, chiar insidiosă ă erotice. Astea, da!

Ajungem, în fine, la c snicie. Ghiocela spune despre eaă îns şi:ă

„Sunt o duşmanc neîmp cat a neîntâmpl rii sau, cuă ă ă ă alte cuvinte, a secetei de fapte. Via a din mine cere caţ zilele care pleac în trecut s nu moar . Dac ele suntă ă ă ă doldora de fapte, tr iesc şi dup ce au murit, pentru c miă ă ă le amintesc mereu.” Cât de pregnant o definesc rândurile de mai sus! Dar acest pasaj al preocup rii ei obsesive c -iă ă frumoas ? Citez: „Uneori, m v d proiectat pe cerulă ă ă ă vast. Vântul nebun îmi umfl impudic rochia, iar cei de peă p mânt se uit la mine şi îmi v d goliciunea. Mi-e ruşineă ă ă de nu mai pot! Rog vântul s se astâmpere, s nu maiă ă sufle, dar el zice: «Dac nu suflu, nu mai sunt vânt.»ă Atunci, chem întunericul s vin , dar lumina seă ă împotriveşte, de ce s m vad numai întunericul celă ă ă lacom, nu-i mai bine s m vad to i şi s se bucure? ipă ă ă ţ ă Ţ speriat : «Nu, nu to i, îl vreau numai pe unul singur! Şiă ţ cine e acela? Ivar!»”

Popasul prin poezie e scurt. De aici, n-are încotro: necunoscând faptele decât de departe, apeleaz laă imagina ie, pentru a le suplini. Astfel, m angajeaz laţ ă ă Apelevianu, punându-m s fac o curte asidu fetei lui,ă ă ă c reia... îi predau, chipurile, lec ii de englez . Na- i-oă ţ ă ţ frânt , chiar aşa o fi fost? Dar, în fine, merge, pentruă cititori verosimilitatea e asigurat . Interven ia autoareiă ţ continu nestânjenit : domnişoara Apelevianu va fiă ă sedus , iar tat l ei pus în fa a faptului împlinit: sarcinaă ă ţ

- 317 -

fetei. Visul meu de m rire s-a realizat, am ajuns în vârfulă sc rii sociale. Dar unde-i satisfac ia ta, arivistule? Ce aiă ţ cucerit desp r indu-te de femeia pe care o iubeai şi teă ţ iubea? Sufletul i-e pustiit şi gol, sfâşiat de crize, distrus.ţ Pentru c , în sfârşit, î i dai seama c tot pe ea o iubeşti,ă ţ ă îns iubirea ta e lovit de suferin , dezn dejde, iad. S-aă ă ţă ă dus bucuria de a tr i, via a devine un chin insuportabil,ă ţ tone de aur o apas , o sugrum , o ucid.ă ă

De ce m-aş am gi ? Aşa-i! Ghiocela a sesizat toateă aceste calamit i, parc ea le-ar fi tr it, nu eu. Şi, în final,ăţ ă ă recurge la sinuciderea mea. Da, m omoar calculat, cuă ă sânge rece. Numai aşa îmi r scump r greşeala! Moralaă ă social e satisf cut , monstrul arivist nu trebuie s maiă ă ă ă fac umbr p mântului.ă ă ă

Î i mul umesc, Ghiocela, pentru deznod mântul pe careţ ţ ă mi l-ai oferit pe tav .ă

Şi, dac m gândesc bine, are dreptate. Cu carul! Ea seă ă afl acum departe de mine, dar şi aşa îmi aude b t ileă ă ă inimii, ştie în ce ape m scald, îmi citeşte gândurile. Da,ă Ghi scump , ai pus degetul pe ran . S-ar putea prea bineă ă s - i confirm previziunile, pentru ca triumful t u s fieă ţ ă ă total. Îns nu m voi sinucide, înainte de a afla chiar dină ă gura ta c m iubeşti înc .ă ă ă

Dumnezeule, sunt de o tâmpenie exasperant ! S -miă ă m rturiseasc înc o dat c m iubeşte? Dar toată ă ă ă ă ă ă cartea asta pe care a scris-o ce-i altceva decât o imensă declara ie de dragoste, întins pe 200 de pagini?! Ceţ ă vreau mai mult decât atât?

Din, nu mai ispr veşti odat cu cititul? m mustr― ă ă ă ă Jebs.

Nu-i r spund. O cuprind încet în priviri: mi se pare atâtă de ştears , de anost , insuportabil . Dar ce vin are ?ă ă ă ă

A doua zi, ajungeam la Trieste, unde ne oprim peste noapte. M gândesc s mergem la Milano, de acolo, laă ă Geneva. De Italia sunt s tul şi, în afar de asta, n-aş vreaă ă s umblu pe vechile drumuri care îmi amintesc deă Ghiocela.

- 318 -

Din, am o idee, zice Jebs. Hai s ne abatem câteva― ă zile pe la Montefiore. E o bijuterie de or şel, între Vene iaă ţ şi Floren a.ţ

Ai mai fost acolo?― Da, acum trei ani, cu ― papa şi Relu. N-am r masă

decât o s pt mân , dar aş fi stat acolo toat via a.ă ă ă ă ţAccept, bucuros, îns , auzind c Relu c lcase pe acoloă ă ă

cu piciorul, mi-a cam pierit pofta. De ce s ne abatem din drum?― ă Te rog, Din, te rog din suflet, fa-mi pl cerea. N-ai s― ă ă

regre i, te încredin ez!ţ ţDac Jebs insist atât, n-am încotro, îi fac pe plac:ă ă

Bine, mâine plec m Ia Montefiore!― ă

- 319 -

CAPITOLUL 2

Montefiore

Din coresponden a Andei Apelevianuţ

Fulguşoar drag ,ă ăNu i-am mai scris de mult. Poate s fie mai bine deţ ă

dou luni. Vai, iart -m , tu... Cred c ai primit telegramaă ă ă ă şi ilustratele, cu prilejul cununiei noastre religioase. S - iă ţ spun drept, nu mi-au r mas amintiri prea-prea. Poate dină cauza faptului c s-a f cut într-un cadru grandios, cuă ă gom , oficialitate, etichet etc. etc... Închipuie- i, nuă ă ţ cunoşteam pe nimeni, în afar de... so ul meu. Adic nu,ă ţ ă mint: înc o persoan , pe Ada Bonciu, care a venit de laă ă Paris cu avionul, încolo, numai oameni scrobi i,ţ ambasadori, miniştri plenipoten iari, îns rcina i cuţ ă ţ afaceri, consilieri. în fine, o nunt ... diplomatic ,ă ă executat la milimetru, dup un strict protocol, în localulă ă lega iei noastre din Bruxelles. Chiar şi dansul a fost rece,ţ glacial, mi se p rea c invita ii evolueaz pe ghea .ă ă ţ ă ţă Unde-i corul de la bisericu a din strada Sf. Constantin,ţ unde-s colegii şi colegele de la facultate, care veniser cuă o gr din de flori, unde-i tân rul care a recitat De ziuaă ă ă nun ii tale- i scriu de l-a podidit plânsul... (M iubea,ţ ţ ă s r cu ul, am aflat-o mai târziu, dar ce puteam s fac?)ă ă ţ ă Unde sunt spontaneitatea, antrenul şi veselia primei nun i? Absente pe tot frontul!ţ

Dragul meu b rb el mi-a oferit un cadou princiar deă ăţ nunt : dou milioane de franci depuse pe numele meu înă ă banc . Bun treab ! Pesemne c Ada i-o fi suflat ceva laă ă ă ă

- 320 -

ureche, ea inea s fiu asigurat pentru restul zilelor meleţ ă ă p mânteşti. Dar s-a jurat pe to i sfin ii c n-a deschisă ţ ţ ă guri a: aşadar, gestul îi apar ine în întregime lui Relu.ţ ţ

Dup nunt , am plecat în Elve ia şi timp de câtevaă ă ţ s pt mâni am colindat rişoara lui Wilhelm Tell cuă ă ţă mun ii, lacurile şi vilele ei fermec toare. Cu Relu, nu ştiuţ ă de ce am impresia asta, parca tr iesc singur -singuric . Eă ă ă un om îndatoritor, de o delicate e extrem , aproapeţ ă insuportabil . Şi mai are un echilibru care d încredere,ă ă siguran .ţă

Dup cum vezi, e doldora de calit i. Aşa c mi-amă ăţ ă construit al turi de el un nou stil de via , altul decât celă ţă propriu. Simt îns c nu tr iesc plenar ca mai înainte, cuă ă ă monstrul de I. Cu toate c Relu îmi satisface toateă capriciile, c snicia cu el e altceva. Nu-mi dau seama ce-iă lipseşte. Chiar posesia nu mi se pare pasionat , ci numaiă fiziologic . De aceea nu m refuz niciodat , aşa cumă ă ă f ceam cu I. Toate str duin ele mele de a da oă ă ţ consisten sporit existen ei noastre le-am abandonat.ţă ă ţ Nu, orice s-ar spune, prima dragoste nu învie, s nu maiă vorbim de ea.

Şi totuşi, am r mas grea din a doua lun deă ă convie uire. Când i-am spus, explozie de bucurie!ţ Exagerez când zic explozie. Explozia lui Relu a fost c mi-ăa s rutat de câteva ori mâna. La drept vorbind, eu mă ă bucur mai mult: copilul îmi va umple via a de sensuri noi.ţ Ah, de-ar fi un b ie el iste şi dr g laş!ă ţ ţ ă ă

Pân atunci, obsedat înc de trecutul care nu vrea să ă ă ă moar , i-am propus so ului s d m o rait prin Italiaă ţ ă ă ă primului meu voyage de noces. Cum am ajuns la Floren a, ne-am dus la cabaretul din pia a Savoia, undeţ ţ cânt re ul acela plin de el încercase s m s rute. Nu l-ă ţ ă ă ăam mai g sit acolo, în locul s u cânta altcineva! La Operaă ă din Roma nu se mai juca Giulliano, ci Tosca de Puccini. Dar Relu n-a luat locuri la galerie, a re inut telefonic o lojţ ă de primul rang. Şi, dup spectacol, n-am r mas să ă ă dormim acolo pân diminea a, un Fiat somptuos ne-aă ţ

- 321 -

transportat la marele hotel Frascatti. Amintirile p leauă mereu, acoperite de faptele noi ale prezentului.

Amândoi obosiser m de atâta colindat şi, cu toate că ă Relu mai avea câteva zile de concediu, voiam s neă întoarcem acas , la Bruxelles, în cele din urm , s-aă ă r zgândit. Zice: Mai bine ne-am repezi la Montefiore, să ă vezi ce frumos e acolo, n-ai s regre i!ă ţ

Şi ne-am dus la Montefiore, un or şel de-o şchioap ,ă ă tupilat la poalele mun ilor Apenini, cu vile albe ca nişteţ mirese şi str zi curate. Ciudat şi odihnitoare această ă ă localitate, în care predomin albul. Aici am închiriat ună apartament intim şi cochet în vila Beatrice, la un preţ foarte sc zut. Apartamentul ca apartamentul, dar vastaă gr din cu pomi exotici şi terenul de tenis din spateleă ă casei f ceau to i banii. Când ne-a z rit, propriet reasaă ţ ă ă ne-a luat drept vedete de cinema şi era tare bucuroas ,ă mai ales c-o g zduise anul trecut pe Greta Garbo. Aă r mas cam dezam git aflând c Relu e... în diploma ie.ă ă ă ă ţ Ne petrecem mai tot timpul jucând tenis, iar când prin ulţ consort are treburi, eu citesc pe teras ori traduc ună roman de Gide. Seara ne ducem la restaurantul Bertoni, cin m într-un separeu anume rezervat şi ascult mă ă muzic pân noaptea târziu. Când intru acolo, atrag ca ună ă magnet privirile b rba ilor şi pân la masa noastr p şescă ţ ă ă ă mândr prin admira ia mul imii, ca pe un covor de aur.ă ţ ţ E singura mea pl cere şi, dac aş fi silit s aleg întreă ă ă ă inteligen , darul scrisului şi frumuse e, aş alege, farţă ţ ă ezitare, frumuse ea. Superficialitate? Nicidecum!ţ Feminitate în lege! Mi s-a întâmplat nu prea des s fiuă acostat de b rba i. Zic nu prea des, fiindc îi evită ă ţ ă sistematic, m feresc de ei ca de boal , chiar şi de ceiă ă care nu-mi displac. De altfel, Relu m ap r de asemeneaă ă ă agresiuni. Odat , pe unul obraznic şi intransigent l-aă amenin at chiar cu revolverul şi, dac nu se retr gea laţ ă ă timp, îl culca la p mânt. Pân atunci (asta s-a întâmplată ă la Milano), nici nu ştiam c al meu so e înarmat. Curioasă ţ ă din fire, l-am descusut de ce poart revolver. Mi-a spus că ă

- 322 -

de când a avut memorabila scen cu I. (Ştii c i-a înfiptă ă mâna în beregat , era cât pe-aci s -l sugrume, s racul.)ă ă ă Ei bine, de-atunci şi-a procurat arma, ca s se apere deă agresiuni. I. n-avea nevoie de aşa ceva, era puternic ca un bivol, Relu îns e firav, delicat ca un prin işor crescută ţ în puf. Închipuie- i c -l bate gândul s deprind boxul. Ce-ţ ă ă ăam râs când mi-a spus!... L-am şi v zut provocându-l peă Dempsey, ca s devin campion mondial.ă ă

Chiar în prima sear când ne-am dus la Bertoni,ă orchestra a cântat Serenada de Schubert. Ah, dac ai ştiă cât mi-a r scolit sufletul bucata asta! M cuprinsese oă ă nostalgie atât de sfâşietoare, încât mi s-au umezit ochii, chiar îmi picurau lacrimi. Mi-am adus aminte de chitaristul cu ochi trişti, de melancolia visurilor neîmplinite.

În a doua sear , chelnerul a transmis dirijoruluiă orchestrei dorin a mea de a executa aceeaşi piesţ ă muzical .ă

Mi se pare c serenada asta te obsedeaz , a― ă ă observat Relu.

Îmi face mai mult r u decât bine. Cu toate astea,― ă unele suferin e sunt atât de pl cute!ţ ă

Î i trezeşte vreo amintire dureroas ?― ţ ă Îmi aduce aminte de un bal mascat. Acolo am auzit-―

o pentru întâia oar .ăEl face ochii mari:

E vorba de o aventur ?― ă Da, dragul meu, eu eram închipuie- i ― ― ţ ―

Colombin , şi el Pierrot...ă ― Când s-a întâmplat?― Oh! nu te speria, nu-i decât un vis... Cel mai frumos―

vis pe care l-am visat...Dar ce noim avea s continui povestea dest inuindu-iă ă ă

b rbatului ce se întâmplase pe urm cu I. şi chitaristul?ă ăŞi, în fiecare sear când ap ream la Rertorti, orchestraă ă

începea s cânte draga mea serenad , far s-o mai solicită ă ă

- 323 -

prin chelner. Bineîn eles, r splata era gras . Relu, ca deţ ă ă obicei, nu se uita la bani.

Închei aici. Data viitoare î i scriu mai mult. Acumţ trebuie s plec m.ă ă

Pa! Pa! Pa!Anda

- 324 -

CAPITOLUL 3

O întâlnire neaşteptată

Gr dina restaurantului Bertoni.ăDinu şi Jebs intr conduşi de un picolo.ă

DINU: Aş fi preferat s cin m la un birt modest. Suntă ă s tul de restaurantele astea de prim rang. Z u, Jebs,ă ă crede-m ...ă

JEBS: Putem s-o facem oricând. Chiar mâine. Dar de ce te ui i aşa la chelnerul sta?ţ ă

DINU: Are nişte ochi care m scot din fire.ăJEBS (z rindu-l pe Relu, sloboade un strig t): Relu! Uite-ă ă

l pe Relu! Cine şi-ar fi închipuit s d m de urma lui tocmaiă ă în v g una asta!ă ă

DINU (plecând capul, sieşi): Mda! Trebuia s seă întâmple şi asta. (E buim cit, nu-i vine s -şi creadă ă ă ochilor. Şi cu toate astea, e adev rat. Ei sunt aici, laă câ iva paşi, unul lâng altul. Dac tocmea o armat deţ ă ă ă detectivi, n-ar fi izbutit s -i descopere în acest or şelă ă cochet, tupilat la poalele mun ilor. Şi uite, întâmplarea îiţ scoate în calea lui. Se împotrivise, nu voia s mearg înă ă Italia, ca s fug de amintirile c l toriei de nunt , dar Jebsă ă ă ă ă lucra inconştient cu imponderabile, era, parc , unealtaă nemilosului s u destin şi îl adusese nu numai laă Montefiore, ci chiar exact acolo unde se aflau cei doi. A îng lbenit. Fiori de spaim îi scutur trupul. Ce joc sinistruă ă ă i se preg teşte? S fie numai o simpl întâmplare că ă ă ă nimerise aici? O simpl întâmplare faptul c Apelevianu,ă ă Jebs şi Relu fuseser , doi ani înainte, la Montefiore? Dară prima întâlnire în tren cu Ghiocela tot o simpl― ă

- 325 -

întâmplare a fost? Dar, mai apoi, revederea la cinema? Dar cunoştin a lui Relu cu Ghiocela? Nu se legau toateţ aceste întâmpl ri una de alta, ca verigile unui lană ţ nev zut? Nu ineau ele acelaşi drum drept trasată ţ dinainte? Nu, nu-i chip s lupte împotriva imprevizibilului,ă îşi spune el cu o grimas de triste e şi se îndreapt spreă ţ ă boxa înc rcat de verdea , unde se afl Ghiocela cu noulă ă ţă ă ei so .)ţ

RELU (tresare, nepl cut surprins, şi el): Jebs, tu?! Ceă surpriz ! Nu m aşteptam s te v d aici.ă ă ă ă

JEBS: Dar eu? Habar n-aveam c sunte i în Italia. (Seă ţ întoarce spre Dinu.) Vino, Din, ce faci ?

DINU (palid ca un cadavru): Bun seara!ăJEBS (sorbind-o din ochi pe Anda, i se adreseaz luiă

Relu): Ce so ie frumoas i-ai luat, norocosule! Parc -i unţ ă ţ ă tablou de Saso-feratto!

ANDA (m gulit , roşind uşor): Eşti foarte indulgent ,ă ă ă doamn !ă

RELU: S facem, mai întâi, prezent rile şi pe urm vă ă ă ă complimenta i. (Andei): Verişoara mea, doamnaţ Gherghel. (Femeile îşi strâng mâna.)

JEBS (c tre Anda): So ul meu, Dinu Gherghel!ă ţDINU (În gând): Ce ironie! Iat -m prezentat Ghiocelei.ă ă

Dac mi-aş fi închipuit vreodat o scen ca asta, trebuiaă ă ă s râd cu hohote sau s m consider nebun. (îşi aduceă ă ă aminte de ziua când Relu o cunoscuse pe Ghiocela şi încearc un joc cu s ge i, rostind chiar replica fostului s uă ă ţ ă prieten): Sunt încântat s v cunosc, preafrumoasă ă ă doamn .ă

ANDA (sesizând ironia): M încânt complimentul,ă ă domnule. De ce nu lua i loc?ţ

JEBS: Cum s ne aşez m? Hai s trecem noi, femeile, înă ă ă fund. E mai comod, nu? Tu, Din, stai aici (îi arat ună scaun). Cred c o s ne sim im bine. Şi-apoi, am un chefă ă ţ teribil de har .ţă

DINU: Draga mea, te rog s amâni har a pe alt dat .ă ţ ă ăJEBS: Ah, nu, ce-i în mân nu-i minciun !ă ă

- 326 -

ANDA (vorbind despre Jebs): E atât de vesel şi zglobie!ă Trebuie s aib o fire deschis .ă ă ă

JEBS (lui Relu): Ia ascult , Strâmb -Lemne, ceă ă înseamn asta? De ce nu ne-ai trimis şi nou o fotografie?ă ă Credeam c te-ai însurat cu Muma P durii şi te fereşti s-oă ă ar i în lume. Dar uite ce so ie frumoas ai luat! Nu-i aşa,ăţ ţ ă Din?

DINU (zâmbind acru): Nici vorb ! Dac le place şiă ă femeilor?

ANDA: M copleşi i, drag doamn .ă ţ ă ăDINU: Jebs are pasiune pentru frumos. De aceea î i faceţ

atâtea complimente.JEBS: Parc tu n-ai? ie nu- i place?ă Ţ ţRELU (ca s schimbe vorba): Nu ne-a i spus: sunte i deă ţ ţ

mult în Italia?DINU: Mâine se fac cinci zile.JEBS: Abia vinerea trecut am plecat din ar . Ne-amă ţ ă

oprit câte o zi la Trieste şi Vene ia. Din a fost foarteţ extenuat în ultimul timp şi avea nevoie de odihn . Deă aceea, ne-am gândit la un voiaj de agrement. Voi ce face i?ţ

RELU: Deocamdat , am colindat prin mai multe ri.ă ţăJEBS: Şi aici unde a i tras?ţANDA: La vila Beatrice.JEBS: Daa? Noi suntem la câ iva paşi, la Santa Madona.ţ

Ei, şi acum, ce gânduri ave i? Floren a sau Neapole?ţ ţ Haide i cu noi la Floren a! A i v zut Fiesole?ţ ţ ţ ă

ANDA: Nu, doamn , deşi am fost la Floren a.ă ţJEBS: Ah, e o adev rat minune! Priveşti de-acolo, deă ă

sus, toat panorama oraşului. S-a f cut! Mergemă ă împreun la Fiesole. Ne vom distra mai bine în patruă decât în doi.

DINU (atins): Mul umesc, Jebs.ţJEBS: Motanul meu nu se prea pricepe s -i ină ţ ă

tov r şie unei femei. Toat ziulica toarce gânduri...ă ă ă gânduri.

RELU: Şi asta te indispune?

- 327 -

DINU (prompt): Ar indispune-o, mai degrab , un soă ţ care nu gândeşte deloc.

JEBS (Andei): Uit -te la ei cum se în eap . M întreb ce-ă ţ ă ăor fi având de împ r it aceşti domni simandicoşi...ă ţ

RELU: Jebs, cred c nu-i deloc prudent...ăJEBS: Prudent nu, dar oportun, în orice caz, ştiu c― ă

era i prieteni nedesp r i i, colegi de şcoal , v iubea i caţ ă ţ ţ ă ă ţ fra ii.ţ

DINU: Desigur c nu te-ai gândit la Cain şi Abel!ăJEBS: Asta mai lipsea! Când a fost s m m rit, Relu şi-ă ă ă

a schimbat dintr-odat atitudinea, s-a împotrivit s -l iauă ă pe Din. (Lui Relu): M rog, ce- i venise? Nu cumva i seă ţ ţ înecaser cor biile? Sau m iubeai în ascuns şi voiai să ă ă ă m iei chiar tu de nevast ?ă ă

RELU: Eşti nebun , Jebs? Ce- i trece prin cap?ă ţANDA: Nu putea i s v lua i. Din cât ştiu, sunte i veriţ ă ă ţ ţ

buni.JEBS: Chiar dac se putea, nu-l luam eu! Câteodat eă ă

urâcios s dai s fugi.ă ăDINU (pentru a schimba cursul dialogului): Jebs, vrei s -ă

mi faci o pl cere? Povesteşte-ne subiectul filmului pe careă l-ai v zut la Trieste.ă

JEBS: ii mult? Asculta i! Doi prieteni buni se ceart dinŢ ţ ă cauza... din cauza unei femei...

RELU: Care femeie?JEBS: Ce-a i s rit aşa? Doar nu din cauza mea!ţ ăRELU: Dac vrei s -mi faci o pl cere, renun laă ă ă ţă

poveste.JEBS: Şi dac voi vre i s -mi face i o pl cere, strânge i-ă ţ ă ţ ă ţ

v mâinile! S uit m ce a fost, aşa cum am uitat eu, deşiă ă ă eram singura îndrituit s in sup rare. Nu-i aşa, dragă ă ţ ă ă doamn ? D -mi o mân de ajutor, s -i împ c m.ă ă ă ă ă ă

ANDA: Desigur, ar fi bine s se împace. Dar nu-mi placeă s m amestec în treburi care nu m privesc. (Orchestraă ă ă cânta Serenada de Schubert.)

- 328 -

JEBS: Le-ar trebui o muştruluial bun la amândoi.ă ă Asta-i! Aşa cum i-a administrat Dinu secretarului s u, careă voia s -şi lase nevasta ca s ia pe una bogat .ă ă ă

DINU (cu reproş): Jebs!RELU: A meritat-o. Secretarii n-ar trebui s seă

dep rteze de linia de conduit a st pânilor la care slujesc.ă ă ăANDA: Foarte interesant. (Lui Dinu): Şi cum a i rezolvatţ

chestiunea? L-a i convins s renun e la planul lui mârşav?ţ ă ţJEBS: Oh, i-a tras o s puneal pe care cred c-o s-oă ă

pomeneasc toat via a.ă ă ţANDA (cu tâlc): A i f cut-o din convingere, domnuleţ ă

Gherghel?DINU: Nu întreprind nimic decât din convingere.ANDA: V face mult cinste un asemenea gest. Vă ă ă

pune chiar într-o lumin simpatic .ă ăDINU: V mul umesc, doamn , sunte i foarte amabil .ă ţ ă ţ ă

La drept vorbind, trebuie s acord m circumstan eă ă ţ atenuante acestor aşa-zişi arivişti, cum le spune iţ dumneavoastr . Când locurile de seam sunt ocupate deă ă oameni sclivisi i şi pu intei la minte, al c ror merit e doarţ ţ ă c s-au n scut în puf, de ce tineri de valoare, caă ă secretarul meu, s munceasc în umbr , f r s aibă ă ă ă ă ă ă posibilitatea de a-şi valorifica poten ele? Nu eşti deţ aceeaşi p rere, domnule ministru plenipoten iar?ă ţ

RELU: Mda, da...JEBS: Ia mai termina i odat ! N-o s stârpi i voi releleţ ă ă ţ

care bântuie societatea. Dar ce s-a apucat orchestra să cânte serenade nostalgice? De Schubert ne arde nouă acum? Mai bine ar zice un tangou. Nu de alta, dar aş vrea s dansez.ă

RELU: Jebs, serenada asta este o preferin a so ieiţă ţ mele.

JEBS: Vai, scuz -m , drag doamn , am f cut o gafa!ă ă ă ă ăDINU: Aş putea s adaug c preferin a este şi a mea!ă ă ţANDA (lui Dinu): V leag de ea o amintire pl cut ,ă ă ă ă

domnule Gherghel?

- 329 -

DINU: Da, desigur. Când o aud, m apuc toateă ă nostalgiile din lume. Dar dumneavoastr ?ă

ANDA: Mie îmi aminteşte ceva nespus de trist... Un Pierrot care plânge din cauz c Arlechino i-a r pit-o peă ă ă Colombin . (Orchestra cânt un tangou.)ă ă

JEBS: Uite, aşa mai în eleg şi eu. Un tangou... Hai sţ ă dans m, ce zice i? Ne mai dezmor im pu in. Tu, Din, ia-oă ţ ţ ţ pe doamna, eu m mul umesc cu scumpul meu verişor.ă ţ

DINU: De acord. (Andei): Dac ă doamna e dispus ...ăANDA: Iart -m , te rog! Nu m simt tocmai bine.ă ă ăJEBS: Na! Te-a refuzat! Nu v spuneam eu c motanulă ă

meu nu ştie cum s se poarte cu femeile? (Lui Relu):ă Cavalere, un tangou languros, je vous prie!

RELU: Te rog, Jebs, las mai târziu! Avem destul timp.ăDINU: Dup cum v d, refuz pe toat linia.ă ă ăJEBS (lui Dinu): S-o crezi tu! (Lui Relu): Nu, excelen , laţă

mine nu merge cu mofturi. (ÎI apuc de mân şi-l trage.)ă ă Nu admit mojicii! Trebuie s dansezi!ă

ANDA: Cum po i refuza o invita ie aşa de amabil ?ţ ţ ăRELU (ridicându-se): Dar s ştii, Jebs, numai un tur. Atâtă

şi nimic mai mult.JEBS: De când ai devenit grobian? Sau eşti gelos? i-eŢ

team s - i laşi nevasta în compania so ului meu? Uite că ă ţ ţ ă face fe e-fe e! L-am prins!ţ ţ

RELU (râzând silit): Te înşeli, draga mea. B rbatul t uă ă se pricepe s cucereasc mai degrab o situa ie decât oă ă ă ţ femeie...

JEBS: Te referi la mine? Nimic mai neadev rat. Dacă ă vrei s ştii, eu l-am cucerit pe Din, nu el pe mine...ă

ANDA: Asta pare mult mai de crezut.JEBS: Ne-am întins la vorb . Haide, Relule, c seă ă

ispr veşte tangoul!ă(Jebs şi Relu pleac şi se pierd în mul imea perechiloră ţ

care danseaz . Anda şi Dinu r mân singuri, fa în fa ,ă ă ţă ţă dup atâta timp. Tac şi unul, şi altul. Amândoi se simtă stingheri i, strivi i de propria lor prezen , chiarţ ţ ţă emo iona i. Andei îi tremur b rbia sau i se pare lui? Dinuţ ţ ă ă

- 330 -

nu îndr zneşte s-o priveasc în fa , las privirea în jos,ă ă ţă ă ca un culpabil. Dup cele petrecute, ce-ar avea s -iă ă spun ? Tot Anda, într-un târziu, rupe t cerea şi-l întrebă ă ă f r s se uite la el.)ă ă ă

ANDA: E adev rat ce-a spus? Ea te-a cucerit?ăDINU: Pe trei sferturi da. Ultimul sfert îl revendic―

pentru mine.ANDA: Tot e ceva, deşi ar fi trebuit s fie invers...ăDINU: De ce?ANDA: Fiindc e atât de fermec toare, mititica! Atât deă ă

vesel şi de prietenoas !ă ăDINU: Adev rat! Ca şi cum ar pre ui mai mult decâtă ţ

averea ei.ANDA: S ştii c da! Eşti dator s-o faci fericit .ă ă ăDINU: Am s m str duiesc din toate puterile.ă ă ăANDA (în gând): Aşadar, monstrul n-o iubeşte!? (Lui

Dinu): Crezi c pentru asta trebuie s te... ă ă str duieştiă ?DINU: Poate, am exagerat pu in. În orice caz, nu sunt înţ

situa ia dumitale: dumneata po i s -l fericeşti pe domnulţ ţ ă Apelevianu f r eforturi.ă ă

ANDA (în gând): Aha! ÎI râcâie pe inim replica mea!ă (Lui Dinu): Ai dreptate. Iubirea suplineşte sfor area, o faceţ chiar pl cut .ă ă

DINU (în gând): E parc mai frumoas decât înainte.ă ă (Andei): Da, aşa e... (Pauz mic .) Vrei s - i prepar ună ă ă ţ vermut?

ANDA (în gând): Ce palid e la fa ! Cred c sufer ,ţă ă ă tic losul! (Cu glas): Mul umesc. Nu beau. (Pauz .)ă ţ ă

DINU: Te aşteptai s ne revedem? Şi, mai cu seam ,ă ă într-o împrejurare ca asta?

ANDA (în gând): M aşteptam. (Lui Dinu): Nu mă ă aşteptam. De altfel, la ce bun? Mai însemn m noi cevaă unul pentru cel lalt ?ă

DINU: Tot mai eşti sup rat pe mine?ă ăANDA (în gând): Monstrule, te voi urî pân la adânciă

b trâne i pentru ceea ce mi-ai f cut! (Cu glas): Sup rat ?ă ţ ă ă ă Nu. N-am fost niciodat . De ce era s fiu?ă ă

- 331 -

DINU (mirat): Niciodat ?ăANDA: Ba da, de ce s mint? O singur dat , atunciă ă ă

când ne-am desp r it. Dar nu prea mult timp, ah, nu!ă ţ Repede, repede mi-a trecut. Am uitat totul. Ştii, ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic.

DINU (în gând): S-o cread ea. Îmi arunc praf în ochi.ă ă (Andei): îmi pare bine c nu mai eşti sup rat !ă ă ă

ANDA: Nu mi-ai spus c vrei s r mânem prieteni?ă ă ăDINU (în gând): Cine se aştepta c ai s devii nevastaă ă

lui Relu? (Cu glas): De altfel, e mai bine c s-a întâmplată aşa. Ai ajuns so ia unui ministru plenipoten iar.ţ ţ

ANDA: E, oricum, de preferat decât so ia unui simpluţ secretar particular.

DINU: Vezi? N-am dreptate?ANDA: De altfel, nici tu nu ai motiv s te plângi.ăDINU (în gând): Dac-ar şti ce-i cu mine! (Andei):

Bineîn eles! De ce s m plâng?ţ ă ăANDA: Ce ajungeai dac r mâneam împreun ? Am fiă ă ă

dus o via mizer , searb d , anonim . Pe cât vremeţă ă ă ă ă ă acum eşti vicepreşedintele Camerei Deputa ilor şi mâine-ţpoimâine cine ştie pe unde te mai coco i, poate chiar înţ fruntea guvernului. Nu?

DINU: De ast dat , priveşti lucrurile mai realist.ă ă Oricum, ceea ce a fost între noi nu poate fi înmormântat. Oricât ne-am str dui, oricât am vrea!ă

ANDA: Ba da. Inima e, câteodat , un cimitir cu gropiă multe!

DINU: Degeaba lup i s pari nep s toare. Min i! Nu m-ţ ă ă ă ţai uitat de tot! De ce ai cerut orchestrei s cânteă Serenada?

ANDA (în gând): Monstrul socoteşte c m topeam deă ă dorul lui. (Cu glas): Crezi c -mi era dor de tine ? Ce naivă eşti! La chitarist m-am gândit!

DINU (cald): Nu, nu sunt naiv. Tr iesc şi eu în trecut,ă aşa cum tr ieşti şi tu.ă

ANDA: Te înşeli. Tr iesc numai în prezent.ă

- 332 -

DINU: Degeaba ne am gim unul pe altul! Nimeni nu vaă izbuti s ştearg din suflet visul pe care l-am tr ită ă ă împreun . (T cere îndurerat .) Ne-a p scut un destină ă ă ă nemilos!

ANDA: Nu în eleg, de ce dezgropi o poveste moart ?ţ ăDINU: Nu-i moart , nu poate s moar ! Nu! Nu!ă ă ăANDA (tr gând mult aer în piept): N-au mai terminat cuă

dansul acela?DINU (urmându-şi ideea): Povestea noastr nu va muriă

decât odat cu noi, s-o ştii, Ghiocela...ăANDA: Nu- i permit s -mi mai spui aşa... Ghiocela nuţ ă

mai exist .ăDINU: Ba da. Ghiocela exist , numai Ivar a murit. i-amă Ţ

citit pân acum cartea de zece ori, încât o ştiu peă dinafar .ă

ANDA (în gând): Ah, a citit-o, tic losul! Ştiam c aşa areă ă s se întâmple. De altfel, pentru el am scris-o...ă

DINU: Uite-o aici, în buzunar, o port mereu cu mine. Să nu crezi c am adus-o înadins. Cine şi-ar fi închipuit c neă ă vom revedea? O citesc mereu şi retr iesc via a noastr ,ă ţ ă c reia i-am întors spatele. Şi acum, iat -ne din nou fa înă ă ţă fa ... (Privind-o adânc în ochi): I i spun drept, mi-era dorţă ţ s te rev d. Te faci din ce în ce mai frumoas !ă ă ă

ANDA (cu o mânie crescând ): Taci! Te ur sc! Teă ă dispre uiesc!ţ

DINU (tres rind de bucurie): M ur şti? Ce bine îmiă ă ă pare!

ANDA: Nu cumva crezi c mai in la tine? Ha-ha-ha! Nu-ă ţmi plac deputa ii, prefer secretarii particulari şi diploma ii.ţ ţ

DINU: Dup cele întâmplate, nu m mai gândesc la aşaă ă ceva. Ar fi absurd, revolt tor chiar. În orice caz...ă

ANDA: În orice caz, sunt femei care nu se mai uită înd r t.ă ă

DINU: Ştiu. Şi foştii lor b rba i fac la fel.ă ţANDA: Atunci, ne putem socoti în siguran .ţăDINU: Bineîn eles. (Deodat , violent): Şi pe tine te-aţ ă

am git o n luc !ă ă ă

- 333 -

ANDA (tres rind): De ce şi pe mine?ăDINU: Fiindc iubirii noastre nu-i pas de sentin aă ă ţ

tribunalului, îşi bate joc de judec torii care ne-auă desp r it şi chiar de noi înşine.ă ţ

ANDA (r v şit ): Unde vrei s ajungi? Ce gânduri teă ă ă ă bat? Pentru ce m chinuieşti ?ă

DINU (privind-o adânc, cu revela ia unei descoperiri):ţ Pari tulburat , î i tremur glasul. Ghi, ce înseamn asta?ă ţ ă ă

ANDA (izbucnind aprig): Iubire, iubitul meu! (O podideşte plânsul.)

DINU: Ce faci? Ce i-a venit?ţ(Anda, r v şit toat , plânge tot mai tare, acoperindu-ă ă ă ă

şi fa a cu mâinile.)ţDINU (alarmat de starea ei): Uite ce întâmplare! Te rog,

st pâneşte-te, pentru Dumnezeu! Ei trebuie s seă ă întoarc ... I i dai seama ce scandal are s ias ?ă ţ ă ă

(Anda plânge, nu-l mai aude.)DINU: Iart -m , n-am vrut s - i fac nici un r u. N-o s - iă ă ă ţ ă ă ţ

mai spun o vorb . Şi nici n-ai s m mai vezi vreodat . Să ă ă ă ă ştii c m omor, ca-n romanul t u. Chiar aşa am s fac.ă ă ă ă Vei vedea şi vei auzi. (Relu şi Jebs revin; sunt ului i,ţ v zând c Anda plânge.)ă ă

RELU: Ce-i asta? Ce s-a întâmplat, Anda?JEBS (c tre Dinu): I-a venit r u doamnei?ă ăRELU (apropiindu-se de ea): i-e r u? (Lui Jebs): Dar nuŢ ă

e vorba de asta. (Andei): Plângi, Anda? Spune-mi, de ce?JEBS: Ce i-ai f cut, Din? Ai jignit-o cumva? De ceă

plânge?DINU (ridicând din umeri): Nu pot s -mi dau seama ce-ă

a apucat-o. în fond, n-a fost nimic, absolut nimic...RELU: Scumpa mea, vino- i în fire! Suntem în lume...ţANDA: Iart -m , n-am vrut. A fost peste puterile mele.ă ă

Nu mai puteam s îndur...ăRELU: Ce s înduri? Te-a insultat? Ce i-a f cut?ă ţ ă

Vorbeşte!ANDA: Î i explic mai târziu. Hai s mergem. Nu maiţ ă

putem r mâne aici.ă

- 334 -

RELU: Bine, mergem, dac vrei.ăANDA: Da, trebuie... numaidecât... (Se ridic , tremură ă

toat , parc e cuprins de friguri.)ă ă ăRELU: Vezi, Jebs, ce consecin e a avut capriciul t u?ţ ă

(Lui Dinu, scrâşnind din din i): Eşti o canalie!ţDINU (îl apuc violent de guler): Ce? Ce-ai spus?ăJEBS: Din, ce faci?! Ai înnebunit? Ce sunt apuc turileă

astea?DINU (îşi revine, îi d drumul): Ai s -mi dai socoteal !ă ă ăRELU: I i stau oricând la dispozi ie.ţ ţDINU: Nu ştiu ce m împiedic s te fac una cuă ă ă

p mântul.ăRELU: Vezi s nu i-o iau eu înainte! (Bag mâna înă ţ ă

buzunar şi scoate revolverul.)ANDA ( ipând): Nu! Fugi, Ivar, c te omoar !ţ ă ăDINU: N-are decât! S îndr zneasc numai!ă ă ăJEBS: V-a i pierdut amândoi min ile? Vorbeşte, doamn ,ţ ţ ă

ce s-a întâmplat, nu pleca aşa!ANDA: Un incident f r importan . Eu sunt vinovat .ă ă ţă ăDINU: Nu-i adev rat. Eu am provocat incidentul. I-amă

r scolit unele amintiri dureroase.ăJEBS: O cunoşteai? V cunoaşte i ? De când?ă ţDINU: Ei bine, a fost so ia mea.ţJEBS: Ea... so ia ta?! Şi eu n-am ştiut nimic?ţDINU (plecând capul): Acum ştii, ai vrut s afliă

adev rul!ăJEBS: Ah!... în eleg... Am în eles...ţ ţRELU: S mergem, draga mea.ăDINU: Mâine-diminea , domnule, aştept martoriiţă

dumitale.ANDA: Nu! Nu v las s v bate i.ă ă ă ţRELU: Te rog, Anda, nu te amesteca.DINU: Unul dintre noi trebuie s piar . Şi, la urmaă ă

urmei, chiar amândoi. Pentru asta m aflu aici. Nu-miă pas c duelul e interzis, pistoale exist câte vrei. Tu v dă ă ă ă c ai unul!ă

RELU: Aha, dai c r ile pe fa ...ă ţ ţă

- 335 -

ANDA: Nu, nu se poate. E o nebunie s ajunge i laă ţ crim .ă

RELU: Aici are dreptate, rezolv rile astea cer mijloaceă tari. (C tre Jebs): Acum în elegi de ce n-am mai dat deă ţ atâta vreme semne de via ?ţă

JEBS (înclin capul): Da, da... Am în eles atâtea lucruriă ţ de neîn eles.ţ

RELU (Andei): S mergem, draga mea...ăJEBS (se uit lung în urma lor; într-un târziu, cu voceaă

gâtuit de emo ie): O iubeşti atât de mult?ă ţDINU (dup un mare efort): Da...ă

- 336 -

CAPITOLUL 4

Alba noapte

Ultimele confesiuni ale lui Dinu Gherghel

IPlec de la restaurantul Bertoni cu str ina Jebs, nevast -ă ă

mea. Mergem agale, p şim t cu i pe asfalt, goi deă ă ţ gânduri. Suntem al turi, uneori, simt cotul tovar şei deă ă drum, dar o distan incomensurabil ne desparte, parcţă ă ă s-ar fi instalat Atlanticul între noi. Strada, pustie şi ea ca sufletul, e str juit din loc în loc de felinare care împr ştieă ă ă o lumin bolnav . Mun ii apocaliptici din stânga şi dreaptaă ă ţ abia aşteapt s se pr buşeasc peste noi şi nu ştiu de ceă ă ă ă tot întârzie! Poate, ar face o fapt bun . (Cel pu in cuă ă ţ mine!)

Vila Santa Madona, la care am tras, e aproape, la o azvârlitur de piatr . Deschid porti a grea de fier şi mă ă ţ ă precipit s intru în curte înaintea lui Jebs. Îns îmi dauă ă numaidecât seama de impolite e şi m opresc, facându-iţ ă loc s treac . So ia mea surâde trist, imperceptibil,ă ă ţ mirându-se, probabil, c , în ciuda copleşitoarei depresii înă care navighez, reflexele bunei-cuviin e înc maiţ ă func ioneaz . În apartamentul nostru luminile se aprindţ ă rând pe rând. Ea descoper pe masa din sufragerie ună teanc de gazete. Mi le d .ă

Au sosit ziarele din ar ...― ţ ăMi-a vorbit, dar vocea nu mai e a ei, are un timbru

straniu. R sfoiesc gazetele absent, ciugulind pe ici-coloă câte un titlu ori subtitlu. Nu m intereseaz ştirile, nu mă ă ă

- 337 -

mai intereseaz nimic. Dup un minut prea lung, renună ă ţ la ele. Sunt extenuat, la cap tul puterilor fizice. Aş dormiă mult, simt nevoia s nu mai ştiu de nimeni şi, mai ales, deă mine.

Jebs parc ar sesiza devastarea pricinuit deă ă neaşteptatul taifun:

Eşti obosit ?―Îi r spund monosilabic c nu, far s -mi dau seama deă ă ă ă

ce o mint far motiv. T cem amândoi, cufundându-neă ă într-o linişte grea, de plumb.

Cât o fi ceasul? m întreab ea din nou şi tot atât de― ă ă inutil, ocolind adev ratele întreb ri pe care aştept s miă ă ă le pun .ă

Îi ar t cu mâna pendula din perete, care arat 10 şiă ă jum tate. De afar r bufneşte pân la noi zgomotul peă ă ă ă care îl stârneşte trecerea unui tren.

E rapidul de Floren a.― ţÎmi dau seama, la rându-mi, de gravitatea remarcei.

Ştiu, desigur, c -i vorba de rapid, doar ea mi-a atrasă prima dat aten ia asupra lui.ă ţ

E aşa devreme?! se mir . Mi se pare c s-au scurs― ă ă ani întregi de când am fost la... omite s spună ă restaurantul Bertoni, ar fi o precizare nefast .ă

Se ridic şi trece la fereastr , ca s priveasc defilareaă ă ă ă trenului minuscul în raport cu gigantismul mun ilor.ţ

A trecut ca gândul!― Cine ? fac eu neîn elegând.― ţ Rapidul.― Mda, da...― Avea ferestrele luminate.― Ce-ai spus? N-am auzit.― Nimic, spune ea şi se las în bra ele unui fotoliu.― ă ţ

T cem din nou. Vorbesc numai gândurile, dar cine leă aude?

Pân la urm , amu esc şi ele. Şi între noi se instalează ă ţ ă iar şi o linişte de cavou.ă

- 338 -

De ce taci? strig la ea ca apucat de o furie subit . De― ă ce nu te revol i, de ce amâni mereu explica ia care- i stţ ţ ţ ă pe buze?

Jebs r mâne câteva clipe deconcertat . Probabil c nuă ă ă se aştepta la ieşirea mea intempestiv . M priveşte lung,ă ă intens, apoi, cu vocea sc zut care de ast dat aduceă ă ― ă ă cu a ei zice:―

Ce ai mai putea s -mi explici?― ă Ceea ce s-a întâmplat, cum am ajuns în situa ia asta,― ţ

în sfârşit, tot, tot! Din, la ce bun? Am în eles şi aşa destul. De ce― ţ

trebuie s ştiu mai mult?ăÎmi plec fruntea. Glasul ei sc zut, tonul resemnat suntă

ale în elepciunii. Atitudinea aceasta m anuleaz , îmiţ ă ă închide gura, sunt învins înainte de b t lie. Îng im laă ă ă întâmplare:

Ai dreptate, la ce bun? Şi totuşi, liniştea ta de― aisberg m înghea .ă ţă

Crezi c mi-aş fi închipuit vreodat c într-o― ă ă ă împrejurare ca asta am s dau dovad de atâta linişte?ă ă Nu, Din. Fericirea mea s-a sprijinit pe o s rman iluzie.ă ă

Toate fericirile se sprijin pe iluzii. Adev rul nu face― ă ă altceva decât s sfâşie v lul cu care se acoper ochii ceă ă ă nu vor s vad realitatea. Dac prin absurd cineva ară ă ă inventa ghicirea gândurilor dup voin , oamenii, deveni iă ţă ţ goi pe din untru, n-ar mai putea s tr iasc , s-ar m cel riă ă ă ă ă ă unul pe altul, b rbat pe femeie, copil pe tat , fiic peă ă ă mam . S-ar declanşa un carnagiu universal.ă

Poate c ai dreptate. Nici eu nu voiam s aflu― ă ă adev rul, m-aş fi compl cut s tr iesc într-o continuă ă ă ă ă am gire. Dar, uite, nu s-a putut nici asta.ă

Spunând acestea, îşi ia capul în mâini. Gestul ei e aşa de firesc! De ce m impresioneaz într-atât, c nu m potă ă ă ă st pâni s-o chem duios:ă

Jebs!―

- 339 -

Mi se pare aşa de ciudat c m strigi pe nume, parc― ă ă ă ar fi pentru întâia dat ... Doamne, ce zid s-a în l at întreă ă ţ noi!

Într-un fel, poate c e mai bine...― ă Aşa-i... Mai târziu, cine ştie cât s-ar fi complicat―

lucrurile, mai ales dac venea un copil sau...ăSe scutur înfiorat :ă ă

Mi-e frig!―M reped dup o hain cu care s -i acop r umerii. Eaă ă ă ă ă

îmi paralizeaz gestul.ă Nu-i nevoie, mul umesc! E un altfel de frig. Surâde― ţ

trist, iar surâsul ei lumineaz toat suferin a pe careă ă ţ chipul ei nu mai poate s-o ascund .ă

Iart -m , îi şoptesc, referindu-m , desigur, la greşita― ă ă ă în elegere a frigului de care mi-a pomenit. Dar rostireaţ cuvântului iart -m trezeşte în mine remuşcarea, c in a,ă ă ă ţ o nevoie de absolvire. Şi, far a mai aştepta, repet verbulă c ruia i-am deschis drumul, dându-i o nou semnifica ie:ă ă ţ Jebs, po i s m ier i? Ai tu puterea asta?ţ ă ă ţ

N-am ce s - i iert. Ce eşti tu vinovat? Ce sunt eu― ă ţ vinovat ? Ştiu cât ai luptat împotriva acestei iubiri. Acumă îmi explic tot ceea ce alt dat mi se p rea ciudat, totă ă ă ceea ce m nedumerea. Mi-aduc aminte cum zile întregiă st teai prins de gânduri, cum nu- i intra nimeni în voie,ă ţ cum nu mai aveai astâmp r. Şi, apoi, întâmplarea aceeaă cu secretarul. Doamne, cum mi s-a deschis mintea! Te fereai de mine, c utai singur tatea. Dac mi-ai fiă ă ă dest inuit ce te doare, te-aş fi ajutat, am fi luptată împreun ...ă

Sunt copleşit, desfiin at! Voiam ca femeia asta sţ ă izbeasc în mine cu târn copul, s m acuze pe drept şiă ă ă ă pe nedrept, c ci vinov ia simte nevoia unei pedepse. Dară ăţ Jebs mi se al tur , devine aliata mea, îmi acceptă ă ă greşelile. Or, cine accept greşelile semenului ajungeă st pânul s u. E o situa ie ciudat , c reia înc nu-i potă ă ţ ă ă ă în elege sensul. Îi m rturisesc totuşi ca o consolare târzie,ţ ă care nu va sluji la nimic:

- 340 -

S ştii c ea mi-e indiferent . M-am înşelat când i-― ă ă ă ţam spus c-o iubesc.

Nu t g dui. La ce bun? Se cunoaşte numai dup felul― ă ă ă cum o spui.

Tac. Ce s -i r spund? Nenorocirea pe care i-o faciă ă ţ singur doare mai mult. Jebs adaug dup o t cereă ă ă fr mântat :ă ă

Şi ea te iubeşte.―M prefac c n-o aud. Privesc absent în jurul meu şi v dă ă ă

lucrurile nebuloase, far contur. În mine totul îmbracă ă forme absurde.

O femeie reia ea simte adesea dincolo de― ― ― sim uri. Numai eu am plutit în v zduh, orbit de fericire,ţ ă ă pierzându-mi şi greutatea, dar, mai cu seam , busola.ă Ştiam c umbl nori negri pe cer, dar în mintea mea eiă ă erau destina i altora, nu mie...ţ

Apoi, schimbând tonul, mai spune: Vreau s te rog ceva.― ă Ce? tresar, ca desprins dintr-un arc. „Ce-o fi vrând s― ă

m roage?”ă Renun la duelul acela stupid! F g duieşte-mi!― ţă ă ă

Moartea nu rezolv nimic... dimpotriv , complic . Nu ştiuă ă ă cum ai s ieşi dintr-o situa ie pe care o stârneşti fară ţ ă necesitate. Şi pe urm , Relu el însuşi o s -şi deaă ― ― ă seama c ...ă

O s -şi dea seama ce?― ă C va trebui s se despart de ea, s -i redea― ă ă ă ă

libertatea... în elegi?ţ Cum? Tu crezi c e posibil ca…― ă

Îmi sesizeaz gândul:ă Da, Din. De ce nu?! De altfel, voi face şi eu la fel.―

Poate o s fie mai greu s porneasc de la tine.ă ă ăRidic ochii, o privesc uluit, far s-o cuprind în întregime.ă

Din ce aluat e pl m dit ? Cum poate âşni dintr-un sufletă ă ă ţ mutilat atâta m rinimie?! O credeam o fiin mediocr ,ă ţă ă transparent , cu vagi exuberan e, cu palide zburd lnicii,ă ţ ă care tr ieşte numai la suprafa . Şi acum îmi pare înă ţă

- 341 -

întregime alta, cu adâncimi neb nuite, cu alt fire şi chiară ă alt chip, de parc s-ar fi n scut recent înc o dat .ă ă ă ă

Nu te mira aşa, Din! Nici n-ai avut vreme s m― ă ă cunoşti. În fond, sunt o timid , o senzitiv , care lupt s -şiă ă ă ă acopere aceste deficien e prin ingenuitate şi, câteodat ,ţ ă prin cutezan , ca atunci când i-am trimis scrisoareaţă ţ aceea de dragoste. Fa de lumea necunoscut arborezţă ă îns o masc , aceea a gravit ii sau dac vrei aă ă ăţ ― ă ― inaccesibilit ii. Dar de ce î i spun toate astea, cândăţ ţ pentru tine voi r mâne mereu o necunoscut ?!ă ă

De ce mereu?― Voiam s spun toat via a. Mâine m întorc în ar .― ă ă ţ ă ţ ă

N-are nici o ra iune s mai r t cesc pe aceste meleaguriţ ă ă ă str ine. Sunt atât de singur !ă ă

E atât de singur ! Ce delicat a spus-o, cu infiniteă menajamente, far cea mai uşoar jignire. Simt cum îmiă ă fuge p mântul de sub picioare în fa a ei! Aş zice c eă ţ ă magnific !ă

Jebs, draga mea, dac nu pedepseşti r ul înseamn― ă ă ă c tu porunceşti s se fac ...ă ă ă

Nu ne în elegem. i-am spus c vreau s te ajut! Nu― ţ Ţ ă ă pot uita visul pe care l-am tr it împreun . Numai trezireaă ă din vis aş vrea s-o uit.

Nu pleca! Nu m pot desp r i de tine! Vom g si o― ă ă ţ ă formul care s împace lucrurile! Nu te pripi s iei oă ă ă hot râre, te implor!ă

Din, trebuie s ştii c am şi eu mândria mea de― ă ă femeie.

Dac -i aşa, de ce te oferi s m aju i?― ă ă ă ţ Fiindc m consider vinovat c te-am târât în acest― ă ă ă ă

impas. Din ini iativa mea ai devenit b rbatul meu. În elegiţ ă ţ acum de ce?

Cum s nu în eleg, Dumnezeule ?! Jebs şi-a dat,ă ţ desigur, seama c nu scrisoarea de dragoste trimis prină ă Relu a fost motivul principal pentru care am luat-o de nevast , ci averea şi condi ia ei social , deşi atunci, laă ţ ă Timişoara începutului nostru, o n ucisem cu o avalanşă ă

- 342 -

de cuvinte: c o iubesc, c mereu am purtat-o în suflet şiă ă alte minciuni tot atât de gogonate ce se debiteaz înă astfel de împrejur ri oricui poate s le cread , dar peă ă ă care, acum, le-a trecut sub t cere. Şi bine a f cut!ă ă

Oare s-ar fi schimbat ceva, invocându-le?Ce demnitate în comportarea ei f r cusur! Dac i-aşă ă ă

descoperi o urm de afectare sau poz , nu m-aş sim iă ă ţ atât de strivit şi îngenuncheat! Jebs e fireasc , limpede,ă cu sufletul pe fa , deschis ca o carte. Nu minte, nuţă ă poate organic s mint , nici s adopte atitudini deă ă ă circumstan .ţă

Într-un târziu, îmi spune cu glas sfârşit: M duc s m culc. Sunt foarte obosit . Noapte― ă ă ă ă

bun !ăÎn timp ce se îndreapt spre dormitor o strig pe nume,ă

nu ştiu pentru ce... când deznod mântul a fost trasat şiă nimic nu se mai poate modifica!

Ea se întoarce brusc: Ce este?―

Abia acum mi se limpezeşte în minte motivul inoportunei chem ri. E, în fond, ceva pueril, deă sentimentalism desuet. Îi propun cu o inflexiune a vocii destul de inabil mascat :ă

Îmi dai voie s te îmbr işez?― ă ăţFals! Ce fals sun ! Sunt eu croit pentru astfel de gesturiă

tandre? Haida-de!Jebs, dup o ezitare scurt şi mirat , şopteşte un daă ă ă

insesizabil, dar se m rgineşte s -mi întind cu re inereă ă ă ţ mâna. Ce pot face altceva, decât s i-o s rut?! Aşadar,ă ă mi-a refuzat îmbr işarea, înlocuind-o corect cu un actăţ mult mai simplu, care nu cere afec iune. La rându-mi,ţ trebuie s recunosc deschis:ă

Da, ai dreptate...―În clipa aceea se aude soneria. A venit un poştaş. La

ora asta? E vorba de o telegram urgent . Trebuie s fieă ă ă din ar . Da, aşa-i: e semnat chiar de socrul meu. Sţ ă ă ă vedem ce se mai întâmpl şi pe acolo, c pe-aici ştimă ă

- 343 -

prea bine ce este! O desfac şi citesc cu stupefac ie: înţ urma remanierii guvernului, i-a fost încredin atţ ţ Departamentul Afacerilor Externe. Vino imediat pentru depunerea jur mântului. Semnat: Barbu.ă

Ar trebui s plâng de emo ie, cu lacrimi mai mari decâtă ţ ochii, dar, în loc de plâns, izbucnesc într-un râs homeric, în care nu bucuria are primul loc, ci durerea. Ce ironie crunt , primirea acestei veşti în clipele cele mai critice peă care le-am tr it vreodat ! Da, da... exist f r doar şiă ă ă ă ă poate o justi ie imanent , care ştie s pedepseascţ ă ă ă necru tor, având aerul c - i face un dar de pre . C ciţă ă ţ ţ ă pr buşirea mea trebuie s-o m sor de la în l imea la careă ă ă ţ m-am ridicat.

IIR mas singur, m plimb prin odaie încoace şi-ncolo, cuă ă

paşi grei, invadat de nelinişte şi presim iri rele. Uneori,ţ tresar speriat: parc mi se clatin podeaua de subă ă picioare. În mine sunt dou f pturi în conflict: prima e aă ă trecutului, a doua a prezentului. De partea celei din urmă a trecut şi ra iunea.ţ

Fac un popas în fa a oglinzii şi m uit în apele ei tot maiţ ă mirat: chipul pe care mi-l înapoiaz nu mai e al meu, dară nici al altcuiva. M-am schimbat atât de mult, încât nu mai sem n cu mine? Între cel de ieri şi cel de azi a intervenită ceva care ne deosebeşte? Poate, sub aspect fizic, tr s turile s fi r mas aceleaşi. Dar în ceea ce priveşteă ă ă ă aspectul psihologic, non sum qualis eram, în mine s-a produs o muta ie important , zbuciumul interior imprimţ ă ă pe chipul meu amprente nete, modificatoare.

Iat -te, Dinu Gherghel, ajuns la o cotitur a vie ii, într-ă ă ţun punct crucial, unde te opreşti şi te întrebi însp imântat: încotro?ă

Înainte nu se poate! înapoi nici atât! Atunci, ce faci?― Pe unde o apuci ? Pe loc nu-i chip s stai, pe loc eă încremenirea, moartea!!!

- 344 -

Nu ştii, nu vrei s ştii sau i-e team s ştii? Dac -i aşa,ă ţ ă ă ă uit -te înd r t, la anii ireversibil duşi, şi întocmeşte ună ă ă scurt bilan al activit ii tale.ţ ăţ

Spune-mi, rogu-te, ce ai f cut în acest timp? Ce ideal i-ă ţa înc lzit sim irea şi i-a luminat drumul? În ce ai crezută ţ ţ adânc, halucinant, definitiv?

E drept c te-a zgând rit un „ideal”: era vai! acelaă ă ― ― al chivernisirii personale! Te obseda necontenit angoasa bog iei! Necontenit î i crea complexe prosperitateaăţ ţ altora: de ce cutare moşier burt -verde s se scalde înă ă b net? De ce cutare debil mintal s te stropeasc deă ă ă noroi cu limuzina? De ce cutare mocofan s -şi plimbeă plictisul prin ri str ine, unde nu vede nimic, fiindc -iţă ă ă lipsesc ochii min ii ?ţ

Dispui, nici vorb , de circumstan e atenuante:ă ţ înv turile auzite acas , exemplele, mediul ambiant s-auăţă ă înscris cu timpul în carnea şi sângele t u. Dar un om caă dumneata se lipseşte de busola ra iunii şi alunec orbeşteţ ă pe panta poftelor, hipnotizat de mirajul vi elului de aur?ţ De ce n-ai întors spatele miasmelor unei societ iăţ decadente, ci le-ai îmbr işat, preschimbându-le înăţ îndreptar? Nu i-ai dat seama c valorile sufleteşti suntţ ă mai scumpe decât orice? Dragostea n-o po i cump ra cuţ ă toate bog iile p mântului, dar o po i avea cu un simpluăţ ă ţ surâs.

Modelul t u de via nu era o personalitate, un erouă ţă sau un c rturar, idealul t u nu- i cerea s împingiă ă ţ ă progresul m car cu un pas înainte, ci prea pu in: s ajungiă ţ ă tu! Adic partea egoismului, profitul, bun stareaă ă personal !ă

Pentru a trage spuza pe propria- i turt , ai folositţ ă armele cele mai mizerabile. Ai înşelat-o pe Ghiocela, ai înşelat-o pe fiica lui Apelevianu şi, pân la urm , le-aiă ă pierdut pe amândou . Iar dac gândeşti bine, înşelândă ă atât, tu însu i ai fost cel mai ţ înşelat. Prima so ie s-aţ redresat, întemeindu-şi o nou c snicie pe baze maiă ă trainice. Cea de-a doua se va descurca, la rându-i, sub

- 345 -

protec ia averii pe care se reazem . ţ ă Dar tu? Ce te faci far femeia repudiat şi izgonit , fiindc e, indiscutabil, oă ă ă ă certitudine c nu mai po i tr i far Ghiocela? Tragiă ţ ă ă n dejde c se întoarce la cel care a îmbrâncit-o în bra eleă ă ţ altuia? Nu, Dinu Gherghel, nu te am gi degeaba! Posedă ă un admirabil sim al echilibrului, care o împiedic s facţ ă ă ă prostii, iar Jebs, adânc jignit , ştiind c ai luat-o pentruă ă averea ei, î i va întoarce, la rându-i, spatele!ţ

Aşa stând lucrurile, cum rezolvi ceea ce este imposibil de rezolvat? Haide, vorbeşte, domnule ministru de Externe, ajuns aici (fie vorba între noi) numai pe sfert datorit meritelor proprii, restul gra ie catapult rii lui...ă ― ţ ă tata-socru.

Adev rul e c , pierzând m sura moral , te-ai pierdut!ă ă ă ă Nu mai po i tr i izolat, rupt în dou . Jum tatea dumitale oţ ă ă ă s alerge necontenit dup cealalt jum tate, organic , peă ă ă ă ă nume Ghiocela. Cu ea alc tuiai un tot omogen, perfect, şiă ai fi cucerit via a cu minime eforturi, scriind de-a lungulţ timpului opera dumitale de c petenie, acum încredin ată ţ ă uit rii, cu toate c , de ast dat , condi iile materiale erauă ă ă ă ţ mai mult decât prielnice. Ai pierdut, Dinu Gherghel, greşind lucid, cu premeditare, far a lua în considera ieă ţ semnalele care î i prevesteau catastrofa!ţ

Acum eşti înc bogat, dispui de avere pl teşte! Să ― ă ă vedem, î i ajung banii sau va trebui s - i achi i datoriile cuţ ă ţ ţ alte valori, incomparabil mai mari?

IIINu închid ochii toat noaptea. Stau cufundat într-ună

fotoliu, în b taia gândurilor care nu mai contenescă rechizitoriu. Jebs doarme dincolo îns m îndoiesc c a― ă ă ă apucat-o somnul. În odaia mea de tortur , domneşte oă linişte material , care îmi înte eşte inchizi ia. Pendula dină ţ ţ perete bate prelung patru lovituri sonore. De afar , prină fereastra r mas întredeschis , aud un ciripit neverosimilă ă ă de p s rele. E ceasul lor simfonic, când îşi cântă ă ă

- 346 -

rug ciunea c tre firea care se trezeşte la lumin . Natur -ă ă ă ămam , d -le m car lor nevinovatelor o zi bun ! N-ă ă ă ― ― ăauzi ce patetic te roag ?ă

M desprind din amândou iner iile, fizic şi psihic , şiă ă ţ ă ă trec pe terasa vilei. Aici e r coare şi r coarea parc îmiă ă ă face bine. Dup ce am fumat dou pachete, igar de laă ă ţ ă igar , trag aer proasp t în piept, nu m mai satur de aer.ţ ă ă ă

Câte binefaceri sunt pe lume, care nu cost nimic, şiă fiindc sunt atât de ieftine, nu le pre uieşte nimeni. Iauă ţ seama la mun ii difuzi, în cea , pe care lumina nu i-aţ ţă îmbr işat decât uşor, cu un zâmbet sfielnic.ăţ

„Ce r scolitoare sunt zorile”, constat rece. De altfel, totă ceea ce fac e mental, far coresponden cu sim irea.ă ţă ţ

O umbr trece uşor, ca un foşnet de frunze, pe lângă ă gardul vilei. Dar nu merge mai departe. S-a oprit în dreptul por ii pe care o deschide cu precau ie şi o închideţ ţ la loc. Cine o fi? Vreo locatar întârziat a vilei? Şi seă ă întoarce aşa, singur , în rev rsatul zorilor? N-am z gaz să ă ă ă m mir prea mult. O recunosc dintr-o mie. Tocmai pe eaă s n-o recunosc?ă

Tu, Ghiocela?―La ce bun aş întreba-o ce caut şi ce vrea la ora asta?ă

Şi, ca şi când ar fi cel mai firesc lucru ca ea s vin acumă ă la mine, îi ies în întâmpinare şi o conduc sus, pe teras . Eă înveşmântat într-o mantie lung , care îi vine pân laă ă ă c lcâie.ă

Putem vorbi aici în linişte? m întreab în şoapt .― ă ă ă Sigur c da! Nicio grij ! Ce este? Ce s-a întâmplat?― ă ă Nu ne-aude nimeni?―

Nimeni, în eleg prea bine, înseamn Jebs, nevast -mea.ţ ă ă E dincolo, în camera ei, îi spun. Cred c doarme.― ă

Chiar dac -i treaz , nu ne stinghereşte. Dac vrei, amă ă ă putea s trecem în pavilion. Aici e cam r coare.ă ă

Nu, r mânem pe loc. Nu mi-e frig. Şi-apoi, vom― ă ispr vi repede.ă

Cum crezi. So ul t u n-a prins de veste c ai plecat?― ţ ă ă

- 347 -

Nu. M-am furişat pe nesim ite. Trebuia neap rat s - i― ţ ă ă ţ vorbesc. Ştiam c nu dormi, c nu po i s dormi înă ă ţ ă noaptea asta. Eram atât de sigur !ă

I-adev rat! Nu s-a lipit somnul de mine! Dac n-ar fi― ă ă gândurile! Dar... nu-i nimic! Am început s m obişnuiescă ă şi cu nop ile albe. Când s-a cr pat de ziu , am ieşit peţ ă ă teras . Cred c m-a chemat dorin a ta. Ce ai s -mi spui?ă ă ţ ă

Ascult , Ivar, noaptea asta nu i-a adus gânduri mai― ă ţ bune?

La ce te referi?― Ştii bine c nu de florile m rului mi-am luat inima-n― ă ă

din i. Haide, fii rezonabil şi renun la duel.ţ ţă El te-a trimis s m îndupleci ?― ă ă Î i dau cuvântul c nu! Am f cut-o din proprie― ţ ă ă

ini iativ . Mi-e fric s nu se întâmple o nenorocire. Nuţ ă ă ă vreau s piar cineva din pricina mea.ă ă

Şi dac se întâmpl s pier eu?― ă ă ă Chiar şi tu, indiferent cine...― Trebuie s în elegi c unul dintre noi doi, b rba ii, e― ă ţ ă ă ţ

de prisos! De ce? De ce e de prisos?― Pentru c n-avem loc pe p mânt! Unul trebuie s fie― ă ă ă

sub p mânt!ă Ascult , Ivar, crezi c , dup toate cele ce s-au― ă ă ă

întâmplat, mai e cu putin o convie uire între noi?ţă ţ Nu m -ntreba! Nu ştiu! Nici nu m-am gândit la aşa― ă

ceva. Ştiu doar c trebuie s m r zboiesc cu el, pe viaă ă ă ă ţă şi pe moarte.

Ba da, nu t g dui. La asta te-ai gândit. Altfel, n-ar― ă ă avea sens duelul. Te previn îns : nu vei izbuti! Cadavrulă Iui va fi o stavil de netrecut, care ne va desp r i maiă ă ţ mult decât suntem acum.

Dac voi c dea eu, n-are s fie între voi un cadavru?― ă ă ă De ce ui i lucrul cel mai important: c provocarea― ţ ă

porneşte de la tine ?Clatin din cap, iscoditor, str pungând-o cu privirea:ă

ÎI iubeşti chiar atât de mult?―

- 348 -

E o întrebare deplasat !― ă Dar prezen a ta aici nu-i deplasat ? Ei bine, nu! Nu― ţ ă

renun . Acum sunt mai hot rât ca oricând s duc pân laţ ă ă ă cap t provocarea, orice-ar fi, orice s-ar întâmpla! Nu-miă pas de nimeni şi de nimic.ă

Ghiocela ascult înlemnit avalanşa mea de fraze. Eă ă numai ochi, şi ochii ei scap r scântei de mânie. Deodat ,ă ă ă izbucneşte în clocote, ca o autentic eroin de tragedie:ă ă

Monstrule! Ia seama! Nu te mai juca aşa cu via a― ţ mea! M-ai izgonit mişeleşte din cas ! Ai luat o so ie cuă ţ dou zeci de milioane! Te-ai folosit de influen a tat lui ei,ă ţ ă ca s ajungi şi tu ceva în ara asta! i-ai f cut toateă ţ Ţ ă poftele pe spinarea altora! Acum ce mai vrei? De ce nu m laşi în pace?ă

Eu nu te las în pace sau tu? Ce cau i aici?― ţ i-am spus c am venit s împiedic duelul.― Ţ ă ă Aud mereu asta. Nu v d îns cum ai s-o faci?― ă ă Cum? Uite-cum...―

Şi Ghiocela, cu un gest precipitat, scoate de sub mantie un revolver mic cât pumnul.

Ghi, e adev rat? Ai fi tu în stare s tragi?― ă ă Nici nu- i trece prin minte cât sunt de hot rât ! În― ţ ă ă

noaptea asta am tr it zece vie i şi aş fi fost mul umită ţ ţ ă numai cu una singur !ă

Te-ai gândit ce se va alege de tine dac ...?― ă Nu-mi pas ! Orice s-ar alege. Haide, hot r şte-te! N-― ă ă ă

am vreme de pierdut! Ascult , Ghi (îi spun foarte calm, far s m― ă ă ă ă

sinchisesc de eava îndreptat spre mine), şi eu am avutţ ă în noaptea asta tot timpul s -mi recapitulez via a. Ca şiă ţ tine, am ajuns la convingerea c nu mai e cu putin oă ţă reconciliere între noi.

Hot rât, nu, cu atât mai mult cu cât exist înc ceva― ă ă ă pe care tu nu-l ştii.

Tace, ezit , se fr mânt , parc s-a r zgândit. Totuşi,ă ă ă ă ă pân la urm , îmi spune:ă ă

Ei bine, aştept un copil.―

- 349 -

Asta? Asta era? Dest inuirea m spintec în dou ca oă ă ă ă sabie. Ghiocela mam ?! De ce m podideşte o― ă ă suferin n prasnic ?ţă ă ă

De ce mi se pare de nesuportat un fapt atât de firesc? Şi când era cu mine a r mas îns rcinat , dar eu n-am vrută ă ă copilul. Dac l-aş fi l sat, n-ajungeam aici. Pe-atunci,ă ă bineîn eles, m b teau alte gânduri, fugeam de oţ ă ă convie uire trainic , admi ând numai blestematulţ ă ţ provizorat, şi acum, uite cum m dau peste cap toateă acele meschine socoteli.

Ghi, gem zguduit din â âni, trebuia din capul locului― ţ ţ s -mi spui asta. Ei bine, renun la r zbunare. Îmi dauă ţ ă seama c te-am pierdut pentru totdeauna. Ah, dac ai ştiă ă tot ceea ce n-ai de unde s ştii! Şi sunt atâtea... atâtea...ă Cine m-a adus aici, la Montefiore? Fugeam mereu de tine, apucând tocmai pe drumul unde trebuia s te întâlnesc.ă Pân şi so ia m-a îmbrâncit încoace, ca s ne revedem!ă ţ ă Împotriva cui s lupt mai întâi, dac totul lupt împotrivaă ă ă mea? De aceea, trage, descarc aici, în piept toateă gloan ele! E mult mai bine. Mi-e aşa de sete de moarte!ţ

E ultima ta declara ie de dragoste?― ţ Da, Ghi! Şi ultimul cuvânt. De ce ai îng lbenit aşa?― ă

Haide, ocheşte aici! Şi, spunând acestea, îmi dezgolesc larg pieptul. Aici, în inim , unde e rana care doare maiă mult decât toate gloan ele.ţ

Nu... pot! se tânguie ea, tremurând, cu sângele fugit― din obraji.

D -mi revolverul, s - i ar t eu cum se face isprava!― ă ă ţ ăGhiocela se trage înapoi speriat şi ascunde arma.ă

Nu, asta nu!― Ba da. M voi pedepsi singur. De ce s m împuşti,― ă ă ă

ca s înduri atâtea consecin e? Eu am greşit, eu voi pl ti!ă ţ ă S ispr vim odat ! E mai bine pentru amândoi!ă ă ă

Nu te apropia! ip ea.― ţ ăÎncingem o lupt scurt . Vreau cu tot dinadinsul s -iă ă ă

smulg arma şi eram gata s izbutesc, dac ea nu s-ar fiă ă

- 350 -

debarasat de pistol, azvârlindu-l peste balustrada terasei, unde se deschide o pr pastie adânc .ă ă

Aşa faci? strig mustrând-o. Crezi c m po i― ă ă ţ împiedica s alerg dup o lume mai bun ?ă ă ă

M sperii! Mi-e fric ! Doamne, de ce am venit?― ă ă Trebuia s ne lu m r mas-bun! Pentru asta ai venit.― ă ă ă

Ştii bine c nu m înduram s plec altfel.ă ă ă Nu. Nu. Eşti nebun!― Îmi dau seama ce fac. Linişteşte-te... i-am spus c - i― Ţ ă ţ

las teaf r b rbatul, renun la lupt , la tot... E foarte greu,ă ă ţ ă fireşte, fiindc trebuie s escaladez mun i de împotrivire,ă ă ţ în elegi? i-am sf râmat cea dintâi c snicie. Ar fi preaţ Ţ ă ă crud s-o sf râm şi pe-a doua!ă

Fericit far tine, cu alt so ? Admi i tu aşa ceva? De― ă ă ţ ţ unde i-a venit acest al doilea suflet?ţ

Ştiu eu? Poate conştiin a vinov iei mi l-a trimis. Am― ţ ăţ p c tuit greu fa de dragostea noastr şi acum...ă ă ţă ă isp şesc cu vârf şi îndesat. Şi dac împotriva ta am comisă ă o nelegiuire, fa de mine comit o crim . Tu po i sţă ă ţ ă tr ieşti, i-ai durat un nou c min, mergi firesc, ascendent,ă ţ ă pe linia vie ii, pe când eu... S nu mai vorbim!ţ ă

Ea în elege. E emo ionat şi parc emo ia ei troneazţ ţ ă ă ţ ă pe cea mai deplin satisfac ie. Dar nu ezit s -mi arunceă ţ ă ă în obraz cu o asprime nepotrivit :ă

Tic losule! Aşa- i trebuie! Suntem chit!― ă ţ Te înşeli. N-am isp şit înc . Dar voi isp şi, pentru c― ă ă ă ă

tot ce facem pe lumea asta se pl teşte. Mintea asta, înă care credeam atât de mult, m-a dus numai pe drumuri greşite, dându-mi via a peste cap.ţ

i-aminteşti când î i spuneam c ai s ajungi r u,― Ţ ţ ă ă ă s rmanul de tine, oricât te-ai l f i în b net, oricât te-ară ă ă ă aştepta limuzina la scar ?ă

Hei, dac mi-aş fi dat seama! Mereu m obseda― ă ă bog ia! Şi dup foamea de bani, a venit, fireşte, seteaăţ ă m ririi. Râvneam s m urc sus de tot, în vârful piramideiă ă ă sociale, şi m-am urcat. De ieri, închipuie- i, sunt ministruţ

- 351 -

de Externe. Auzi, tu, Ghi, ministru! Nu crezi? Uite, citeşte peticul sta de hârtie care se numeşte depeş .ă ă

Ea îşi apleac privirea pe telegram şi-mi ureaz cuă ă ă ironia cea mai muşc toare:ă

La mai mare, Excelen ! Apoi, adaug cu glasul― ţă ă sc zut: Dac r mâneam împreun , n-ajungeai nici ataşată ă ă ă de lega ie.ţ

R cnesc ca scos din fire:ă N-ajungeam, fireşte, c ci far s ştiu eram împ rat.― ă ă ă ă

Iar acum, pentru un mizerabil de minister, mi-am pierdut împ r ia. Nu-i o sinistr neghiobie?ă ăţ ă

Spunând acestea, sfâşii telegrama, o prefac în buc eleăţ şi o azvârl în v zduh.ă

Î i mul umesc pentru împ r ie. Simt c acum nu― ţ ţ ă ăţ ă min i.ţ

S ştii c da. Exist anume împrejur ri când nu mai― ă ă ă ă po i min i. M sim eam împins parc de cineva de laţ ţ ă ţ ă spate, care-mi ducea paşii. M-am zb tut, am încercat să ă m împotrivesc. Degeaba. Te-am iubit, Ghi, tu ai fostă unica mea iubire, şi aşa vei r mâne pân închid ochii. Deă ă ce nu mi-am dat seama de asta decât dup ce te-amă pierdut? Umblam z natic dup o n luc pe care n-o prinziă ă ă ă niciodat . Nu, nu m-am cunoscut, mi-am fost str in, chiară ă vr jmaş, propriul meu vr jmaş. Acum nu te mai pot iubi,ă ă pentru c am suferit prea mult din pricina ta. Sunt plin deă r ni, zdrobit, mutilat.ă

Dac , prin absurd, mi-ai deveni iar şi so ie, ne-amă ă ţ sfâşia între noi, m cinându-ne zi de zi. De aceea, fericireaă ta e departe de mine şi, mai ales, far mine. Povesteaă noastr s-a sfârşit...ă

Ghiocela m priveşte printr-o perdea de lacrimi. Pieptulă îi salt neregulat, r suflarea i se precipit , sufletul parc i-ă ă ă ăa venit la gur .ă

Ştiam, Ivar, c nu se poate altfel. Te rog, îns înainte― ă ă de a ne desp r i, s -mi f g duieşti c n-ai s mai ieşiă ţ ă ă ă ă ă niciodat în calea mea!ă

Î i f g duiesc, Ghi, asta da!― ţ ă ă ―

- 352 -

Atunci... şi-mi întinde mâna ca pentru bun-r mas. Ce― ă fric mi-e s spun adio. Cuvântul sta m -nsp imânt !ă ă ă ă ă ă

Da, are ceva din rezonan a veşniciei. Haide s -l― ţ ă pronun eu: Adio, Ghi scump !ţ ă

Şi, în clipa când d s plece, o cuprind în bra e şi oă ă ţ s rut nes ios, de zece ori, strivindu-i buzele, gemând deă ăţ durere şi spaim .ă

Nu mai ştiu cum s-a desprins de mine şi a fugit. Nu ştiu nici cum mi-a strecurat în mân o hârtie veche,ă împ turit . Ce-o fi asta? O desfac s v d ce cuprinde. Ah,ă ă ă ă e scrisoarea de dragoste pe care i-am trimis-o odinioar !ă Singura, unica scrisoare din partea mea. Uite, mi-a dat-o acum înapoi, dup atâ ia ani! La ce bun? Ce rost avea s-oă ţ p strez, când între noi nu mai era s zicem nimic?ă ― ă ― Nimic, în afar de Marea Iubire...ă

IVPe la amiaz primesc câteva rânduri din partea lui Relu.ă

Îmi cere scuze pentru nes buita lui purtare de asear .ă ă Mofturi! Incidentul mi se pare anacronic, disp rut de multă din actualitatea mea sufleteasc , aşa c numai de scuzeă ă nu-mi arde. Arunc plicul cât colo, fiindc nu merit niciă ă osteneala unui r spuns.ă

Când cobor de pe teras , dau cu ochii de revolverul cuă care Ghiocela avea de gând s m trimit pe lumeaă ă ă cealalt . Nu c zuse în pr pastie, ci al turi, într-o scobitură ă ă ă ă de piatr . îl ridic cu oarecare dificultate şi m uit la el cuă ă luare-aminte. E înc rcat. De unde o fi f cut ea rost deă ă aceast arm ucigaş şi ce gânduri îi umblau prin capă ă ă venind la mine în rev rsatul zorilor? Voia, cu adev rat, să ă ă m ucid ? M îndoiesc. În ceea ce m priveşte, era maiă ă ă ă bine dac o f cea, îns pentru ea ar fi fost mult mai r u.ă ă ă ă

Pe Jebs n-am v zut-o de asear . St z vorât în cameraă ă ă ă ă ei şi în ea. Nu primeşte pe nimeni, nici pe mine. S-a înarmat iar şi cu pav za de suveran dispre fa de tot ceă ă ţ ţă o înconjoar , aşa cum proceda înainte de m ritiş. Numaiă ă

- 353 -

camerista are acces în dormitor. Îmi trimite vorb c vreaă ă s se întoarc în ar chiar în cursul dup -amiezei. Bizară ă ţ ă ă ă dispozi ie! Cum poate s plece singur , paşaportul eţ ă ă pentru amândoi, şi oricât m-ar repudia, n-are încotro, trebuie s-o înso esc, formalit ile pentru ob inerea unuiţ ăţ ţ nou paşaport dureaz prea mult. Şi, în definitiv, de ce n-ăam merge împreun ?ă

Îi transmit toate astea din spatele uşii, aproape strigând, ca s m aud . În sfârşit, accept , cu condi ia să ă ă ă ţ ă c l toreasc separat. Bine. Voi lua dou cuşete, în loc deă ă ă ă una. O în eleg prea bine. Zace şi ea în neştire, mutilat ,ţ ă într-un pat str in, la câteva mii de kilometri departe deă cas . Nici nu ştiu dac a dormit azi-noapte. M întreb:ă ă ă cum îndur de atâtea ore ap sarea necru toare aă ă ţă timpului?

Aşadar, vom pleca mâine, pe înserat. Voiajul nostru de agrement s-a ispr vit înainte de a începe cu adev rat.ă ă Administratorul vilei r mâne surprins când îi anună ţ plecarea şi m întreab dac nu cumva am avut oă ă ă nemul umire care... Nu, niciuna, vai de mine, serviciul aţ fost ireproşabil, dar sunt rechemat urgent în România. Cum îi pl tesc şi pe timpul cât trebuia s r mânem (duc -ă ă ă ăse dracului banii ştia odioşi!) omul devine subită ― maleabil şi îndatoritor, asigurându-m c -mi va face rostă ă de dou cuşete la vagonul de dormit şi va avea grij deă ă transportarea bagajelor la gar .ă

Deci e hot rât, m întorc în ar . Şi acolo reiau via a deă ă ţ ă ţ la cap t ?Dumnezeule, ce groz vie! Bine, Jebs divor ează ă ţ ă sau nu, mi-e indiferent. Socrul meu o s afle ce s-aă întâmplat între noi. Şi asta mi-e indiferent. Dar eu, ce fac eu? Nu e o întrebare gratuit , dimpotriv , unaă ă fundamental . Vreau s scap de mine şi m v dă ă ă ă pretutindeni multiplicat în juru-mi, ca într-o galerie doldora de oglinzi. Fug zadarnic de acela care sunt, iar el alearg ca umbra dup mine. Nu-l mai pot îndura pe Dinuă ă Gherghel din clipa când l-am cunoscut cine este, şi mi-e team s mai gândesc cu capul s u ori s umblu cuă ă ă ă

- 354 -

picioarele sale. Vreau s devin al meu, s v d şi s aud cuă ă ă ă ochii şi cu urechile mele proprii.

Dar se poate aşa ceva în realitate? E cu putin s teţă ă desfaci în buc ele, alegând ce-i bun din tine şi aruncândăţ la gunoi restul? Binele şi r ul coexist , se împlinesc.ă ă Numai c , în ceea ce m priveşte, echilibrul dintre ele s-aă ă frânt în favoarea celui din urm şi nu-l mai pot restabili.ă De altfel, nici nu vreau şi nici nu doresc nimic! Lumea mea a disp rut înghi it de neant. Aşadar, la ce bun să ţ ă ă plec într-o c l torie care nu duce nic ieri? Suntă ă ă împrejur ri când omului i-e fric mai mult de via , decâtă ă ţă de moarte...

Pr pastia pe care stau n-o pot ocoli. Simt c m cere.ă ă ă S fug de fatalitate, s m revolt împotriva ei? Dar cum?ă ă ă Pe ea n-o cunoşti decât dup ce trece!ă

Nu-i nimic de f cut. M-am gândit în fel şi chip, chemândă toate posibilit ile de a m salva. Am mers pân la ideeaăţ ă ă unei noi convie uiri cu Ghiocela, în ciuda oric reiţ ă rezisten e exterioare. Voin a mi-ar fi adus-o înapoi, dar ceţ ţ folos? Ghiocela nu mai e ea, cea de odinioar , cuă puritatea care-i f cea farmecul de c petenie. A apar inută ă ţ altuia, sângele ei s-a amestecat, fiin a ei a dobânditţ însuşiri str ine şi însuşi pântecele ei se preg teşte să ă ă sloboad o via str in . Chiar dac , prin absurd, aşă ţă ă ă ă convinge-o s întrerup sarcina, femeia asta este şi vaă ă r mâne maculat prin al doilea m ritiş, ceea ce înseamnă ă ă ă c pentru mine e definitiv pierdut . Şi atunci, de ce aşă ă înnoda firul rupt? S -i aduc iadul? S -i provoc o nouă ă ă dram ?ă

Cu Jebs situa ia nu-i disperat . A suferit o decep ie înţ ă ţ dragoste. Nu-i nimic, i se întâmpl oricui. Va suferi şi alteă decep ii. Sunt r ni pe care timpul le cicatrizeaz , iarţ ă ă averea le unge cu alifie t m duitoare.ă ă

Marele mutilat sunt eu, care nu mai pot tr i, şi dac -iă ă aşa, de ce s nu termin aici, pe loc? Ce rost are s-oă înso esc pe Jebs ca un paznic? Poate s nimereasc şiţ ă ă singur la Bucureşti, în sânul familiei. N-are nevoie deă

- 355 -

prezen a mea, ci numai de paşaport. Poftim: i-l las... Şiţ paşaport... şi bani... tot...

Eu r mân s mor în v g una asta, la câ iva paşi deă ă ă ă ţ Ghiocela. E cel mai cuminte lucru. Şi cu cât ispr vesc maiă repede, cu atât mai bine! E de crezut c fosta mea so ieă ţ mi-a adus revolverul chiar aşa, de florile m rului? Nu! Laă mijloc n-a fost decât imperativul propriei mele sor i,ţ c reia Ghiocela i-a slujit drept unealt docil . într-adev r,ă ă ă ă pentru moarte e nevoie, în afar de decizie, şi de o arm .ă ă Cehov spune undeva c dac în primul act al unei pieseă ă vezi ag at o puşc în perete, trebuie s te aştep i c înăţ ă ă ă ţ ă ultimul act eroul îşi va zbura creierii.

Haide, Dinu Gherghel, ispr veşte frumos! Trage cortinaă peste drama vie ii tale! Marile iubiri care ies din matcaţ obişnuitului se rezolv numai în moarte! Nu- i trebuieă ţ curaj, dezn dejdea ta are aripi mai vânjoase decâtă curajul! Iar spectatorii vor lua drumul spre cas mai greiă de gânduri ca de obicei, înfiora i de cele v zute,ţ ă monologând în sinea lor: S nu batjocorim dragostea, cuă ea nu se joac nimeni! S n-o sacrific m ademeni i deă ă ă ţ str lucirea aurului! Tragica p anie a Iui Ivar s ne fieă ăţ ă înv tur de minte!ăţă ă

M încui în odaia mea şi scot revolverul din buzunar. Îlă mângâi cu degetele, îl sorb din ochi, îi pip i încheieturileă şlefuite, mânerul încrustat în sidef. Juc ria asta mic şiă ă dr gu are parc ceva din farmecul st pânei sale. Ceă ţă ă ă minune poate s fac ! Încetul cu încetul, eava ei micuă ă ţ ţă se prelungeşte pierzându-se în infinit. Aş zice c s-aă pref cut într-o sub ire punte de trecere în alt lume, undeă ţ ă va trebui s alunec far întârziere... Nu-i o voluptate şiă ă asta?

Tresar. M smulg din bra ele închipuirii. N-am vreme deă ţ pierdut. Ar trebui s aştern câteva scrisori: una Ghiocelei,ă a doua lui Jebs, a treia cui? Ah, mamei! Uitasem de― biata mama. M r zgândesc repede. Primelor dou n-amă ă ă ce s le mai spun în plus fa de ceea ce ştiu ele. Îi scriuă ţă

- 356 -

mamei. Pe ea nu m rabd inima s-o p r sesc far ună ă ă ă ă cuvânt. Şi-i scriu apucat de febr :ă

„Drag m icu , am ajuns la cap tul zilelor mele.ă ă ţă ă Nimeni altul, ci singur mi-am t iat creanga de subă picioare. În ascensiunea mea nebuneasc , am mutilat treiă suflete: al Ghiocelei, al lui Jebs şi propriul meu suflet. Turpitudinile la care am recurs m-au dezumanizat! Abia acum, în preajma sfârşitului, m-am întâlnit cu omenia, cru ând vie ile lui Relu Apelevianu şi a so iei sale. Eţ ţ ţ singura floare pe care am s dit-o în gr dina mea pustie.ă ă Ba nu, mai e înc una: mâna pe care i-am întins-oă secretarului meu particular, Gheorghiu. Marea putere anonim a societ ii noastre burgheze poart o bună ăţ ă ă parte de vin în ceea ce mi s-a întâmplat. De câte ori nu-lă auzeam pe tata: M , b iete, f r o baz material , n-ă ă ă ă ă ăajungi nic ieri. Chiar tu, mam , îmi împuiai mereuă ă urechile: Dinu ule, dac ocheşti o fat bogat şi de neam,ţ ă ă ă pune mâna pe ea, nu l sa pe altul s-o înşface! Astea erauă îndemnurile, dup care veneau exemplele deă pretutindeni: iat pe un nimeni ajungând consilier deă lega ie la Paris; iat anulat un concurs la care reuşisemţ ă primul ca s fie numit prin protec ie cineva care nu― ă ţ reuşise. În ambian a noastr social , meritul atârna caţ ă ă plumbul, şi se târa nevolnic pe p mânt, iar nimicurileă uşoare ca fulgul se ridicau sus, pluteau în m re ie,ă ţ sfidând. S nu te apuce nebunia?ă

E drept, drag mam , c nu trebuia s m lasă ă ă ă ă influen at. Aveam o minte lucid , detestam acesteţ ă caren e sociale, n-aveam decât s lupt ca s m realizezţ ă ă ă prin mine însumi. Uşor de spus, dar greu de f cut! Chiară şi acum, când sunt bogat şi m joc cu banii, simt c încă ă ă mi-e foame, c nu m satur niciodat , pentru c ştii şi tuă ă ă ă cât am r bdat noi, pe vremea r zboiului, câte lipsuri amă ă îndurat. Toate astea au l sat urme adânci în fiin a mea.ă ţ De aceea, n-am g sit r bdarea de a m în l a singur, prină ă ă ă ţ mijloace proprii. Şi iat -m acum ajuns la margineaă ă pr pastieiă .”

- 357 -

Întrerup. Îmi scap r prin minte un gând neaşteptat: deă ă ce, adic , s -mi curm zilele pe fa , prosteşte? N-aş oferiă ă ţă gratuit lui Relu, care m ur şte de moarte, o satisfac ieă ă ţ imens pe tav ? Şi, concomitent, nu-i pricinuiesc mamei oă ă durere dincolo de capacitatea ei de suferin ?ţă

Nu, nu trebuie s ştie nimeni, nici s b nuiasc m cară ă ă ă ă c m-am sinucis. Dac sunt silit s întorc spatele vie ii, deă ă ă ţ ce n-aş simula o nenorocire? În felul sta provoc oă comp timire general , în loc s le dau de lucru celoră ă ă r maşi, punându-i s dezlege misterul dramei mele şi să ă ă exclame: „Aşa-i trebuia! Ce-a c utat a g sit!”ă ă

De asemenea, Relu n-are s exulte de be ia triumfuluiă ţ c m-a r pus. Bucuria lui m-ar durea chiar dincolo, undeă ă durerea nu mai are acces. Şi, chiar fa de Ghiocela, n-aşţă vrea s apar un învins. E o mândrie a mea, rezonabil ,ă ă fireasc .ă

Ce s n scocesc, Dumnezeule mare? Îmi trebuie cevaă ă perfect verosimil, un plan ingenios, lucrat cu grij mare. Oă simpl sc pare din vedere, o neglijen cât de mic m-ară ă ţă ă da de gol.

Tot plec mâine dup -amiaz cu Jebs! Voi recurge la ună ă accident de cale ferat . Dar cum, cum? Ei, asta-i! Cândă c l toreşti cu trenul, po i s - i g seşti moartea într-o sută ă ţ ă ţ ă ă de feluri, nu-i o problem !ă

S zicem c într-o sta ie, alergând s prind trenul, amă ă ţ ă c zut sub ro i. Sau în timpul mersului, trecând dintr-ună ţ vagon într-altul, am alunecat între linii. Cui îi va trece prin minte c singur mi-am c utat moartea? Voiajul meu are oă ă motivare perfect : m întorceam în ar ca s depună ă ţ ă ă jur mântul înainte de a lua în primire Departamentulă Afacerilor Externe. Datorit acestei justific ri,ă ă comp timirea primit va lua amploare: s rmanul! S -lă ă ă ă g seasc moartea tocmai când ajunsese ministru!... Ceă ă crud destin l-a p scut!ă

Chiar şi Ghiocela va gândi la fel! Dar cum ea ştie totuşi mai mult decât al ii, se prea poate s întrez reascţ ă ă ă adev rul. Numai o clip doar. Şi pe urm îşi va schimbaă ă ă

- 358 -

repede p rerea! Este imposibil ca ra ionamentul s n-oă ţ ă conduc acolo.ă

„Dac s-a sinucis, îşi va spune, a f cut-o din cauza meaă ă şi a lui Relu. De ce ne-a cru at, când lesne ar fi putut sţ ă se r zbune pe noi, mai ales cu o fire vindicativ ca a lui?ă ă De cine se temea? Ce avea de pierdut, odat ce eraă hot rât s sfârşeasc ? Nu, n-a fost la mijloc decât oă ă ă nenorocire. Şi, în afar de asta, era cu putin ca el s -şiă ţă ă aleag o moarte atât de îngrozitoare ca aceea sub ro ileă ţ trenului? Exclus! Cu des vârşire exclus!”ă

Aşadar, nici o pricin de nelinişte! Am cânt rit toateă ă ipotezele, cu chibzuin , pe îndelete. Voi c uta s mţă ă ă ă împac cu Ghiocela şi Relu, mai ales c el mi-a cerut scuzeă în scris. Am s -i rog s ne petreac la gar şi acolo, într-oă ă ă ă simulat dispozi ie sufleteasc , voi ar ta prietenie,ă ţ ă ă tandre e, afec iune, ca şi când nimic n-ar mai umbriţ ţ rela iile noastre. Nu stric s agrementez întâlnirea cuţ ă ă câteva glume la care m voi str dui s râd cât maiă ă ă copios. Da, aşa trebuie, aşa am s fac!ă

M culc! Sunt frânt de oboseal ... Doamne sfinte, ce-oă ă mai fi cu Jebs? De azi-noapte şi azi toat ziua n-a ieşit dină dormitor. St încuiat şi nu-mi d voie s intru... Mă ă ă ă ă îngrijoreaz foarte mult situa ia asta... Ce-i de f cută ţ ă dac ...ă

(Aici se sfârşeşte manuscrisul.)

- 359 -

CAPITOLUL 5

Sinucigaşii

Din coresponden a Andei Apelevianuţ

Draga mea, draga mea,Afl c Ivar nu mai e printre cei vii. Îngrozitor! Deă ă

necrezut! S-a sinucis azi-diminea , cu so ia lui! I-am z ritţă ţ ă pe amândoi: ea întins pe pat, el al turi, într-un fotoliu,ă ă cu capul plecat pe um rul stâng. M uitam ca halucinată ă ă la ei, parc dormeau. Cum s accept o realitate atât deă ă crunt ? Vedeam cu ochii şi refuzam s cred, c nu era deă ă ă crezut!

Dumnezeule, ce groz vie! Ieri tr iau, erau s n toşi, seă ă ă ă bucurau de via , şi azi?! Azi iat -i trecu i în împ r iaţă ă ţ ă ăţ nefiin ei. Cum se poate o r sturnare atât de n prasnic ?ţ ă ă ă Şi amândoi deodat ! Ce-a fost, ce s-a întâmplat? S-auă în eles s moar împreun ? Dar de ce? Sau el şi-a curmatţ ă ă ă primul zilele, dup care, neavând încotro, a f cut şi ea laă ă fel? Chiar îmi spusese Ivar c se va sinucide, ca în carteaă mea, şi, uite, aşa a f cut. Vas zic , a murit din pricinaă ă ă mea. Doamne sfinte, de ce din pricina mea? M iubea?ă Dac -i aşa, pentru ce m-a p r sit şi a luat-o pe alta? Elă ă ă singur e de vin , singur şi-a t iat creanga de sub picioare.ă ă Totuşi, nu m-aşteptam s mearg pân la jertfa suprem !ă ă ă ă Vezi, asta n-o mai în eleg. M fr mânt, îmi pun tot felulţ ă ă de ipoteze, una mai n struşnic decât cealalt , dară ă ă degeaba: nu-mi dau seama ce s-a petrecut. Sunt frântă de trud , cu oasele zdrobite, parc m-ar fi schingiuită ă cineva. Nu, nu-i durere, nici oboseal fizic , sufletul mi-lă ă

- 360 -

simt bolnav. Mereu mi se pare c plutesc pe t râmuriă ă nep mânteşti, într-un feroce neverosimil. Şi, când mă ă trezesc, m sperii de lume şi iar fug departe, unde nuă sunt oameni.

M mir c reuşesc s aştern pe hârtie rândurile astea,ă ă ă probabil c o fac mecanic. Habar n-am ceea ce scriu,ă dac frazele sunt coerente şi nu alandala, rod al unuiă creier istovit.

S vezi cum am aflat: în cursul dimine ii, pe la ora 10,ă ţ slujnica vine şi ne spune c la vila Santa Madona cei doiă locatari de la parter au fost g si i mor i; chiar sora ei,ă ţ ţ care face serviciul acolo, i-a dat de ştire.

Cine sunt? a întrebat-o Relu.―Ea îns nu ştia cum îi cheam .ă ă

So ii Gherghel! am ipat s rind în picioare, fulgerat― ţ ţ ă ă de un groaznic presentiment.

Zadarnic a încercat s m linişteasc . Strigam mereu:ă ă ă Ei sunt! Ei sunt! Şi, prad haitelor de gânduri, mi-amă aruncat pe umeri mantia şi, aşa cum eram, nepiept nat ,ă ă în pijama şi papuci, am zbughit-o ca o nebun s v d ceă ă ă s-a întâmplat. Relu a venit dup mine, m-a ajuns tocmaiă când urcam scara terasei. Erau şi câteva persoane acolo, nu ştiu cine anume, nici n-au avut timp s m întrebe ceă ă caut şi ce vreau, c am p truns în dormitor şi i-am v zută ă ă pe amândoi. Am început s plâng şi s -mi smulg p rul.ă ă ă

Persoanele aflate acolo şi-au dat seama c pesemneă suntem rude şi s-au retras, spunându-ne c au anun ată ţ autorit ile. Nu ştiu ce a vorbit Relu cu procurorul, euăţ st team doborât într-un fotoliu din camera lui Ivar şi,ă ă într-o clip de luciditate, v zând pe mas un caiet gros, l-ă ă ăam luat şi l-am r sfoit în prip . N-am putut citi mareă ă lucru, îns mi-a s rit în ochi cuvântul „Ghiocela ", numeleă ă de alint pe care mi-l d duse el. Am ascuns caietul subă mantie. Ah, sta nu trebuie s cad în mâini str ine, aiciă ă ă ă sunt lucruri intime care m privesc, în primul rând, peă mine!

- 361 -

E ora 2 dup miezul nop ii. Toat lumea doarme, numaiă ţ ă eu nu pot închide ochii. Îi in deschişi de dou nop i, atâtţ ă ţ de lungi şi nesfârşite. Nici s citesc memoriile lui Ivar nuă pot! Nu în eleg nimic, mintea mi-e grea, incapabil deţ ă aten ie.ţ

Dup ce s-or mai aşeza faptele acestei zile crunte, î iă ţ voi scrie pe-ndelete drama care s-a consumat aici şi al c rei personaj principal, din nefericire, sunt chiar eu...ă

A ta prieten , atât de nenorocit ,ă ăAnda

P.S. Relu a vorbit dup -amiaz la telefon cuă ă Bucureştiul, trebuia s -l anun e, nu-i aşa, pe Barbuă ţ Apelevianu de cele întâmplate. Convorbirea a r masă neterminat , unchiul s u n-a mai r spuns la un momentă ă ă dat, cu toate insisten ele so ului meu, care s-a întorsţ ţ acas galben ca ceara, tremurând tot, încovoiat ca ună moşneag de povara r spunderii, regretând c l-a chemat.ă ă Dar putea s -i ascund nenorocirea? E convins c tat l luiă ă ă ă Jebs a f cut un infarct, auzind de moartea fiicei sale. S-ară putea, era suferind de inim . Doamne, Dumnezeule,ă tragedia asta ia propor ii, nu se mai sfârşeşte, o simtţ plutind material în jurul nostru, îi respir aerul greu,ă sufocant. Dac aş întinde mâna, aş apuca-o de mantia eiă neagr .ă

Nu ştiu ce vom face. În orice caz, trebuie s neă întoarcem în ar , nu se poate altfel. Cât nevoie am de oţ ă ă prieten ! Dac ai fi tu lâng mine sau m car Ada Bonciu,ă ă ă ă multe s-ar schimba, parc aş îndura mai lesne toateă astea!

- 362 -

CAPITOLUL 6

Pentru ce?

Din coresponden a Andei Apelevianuţ

Draga mea, scumpa mea,Când au trecut pe firul vremii zece zile? Le tot num r,ă

dac sunt cu adev rat atâtea, mereu mi se par maiă ă multe. Ce zic mai multe ? Luni, ani, chiar decenii! N-am reuşit s fac mental socoteala, am luat creion şi hârtie:ă tot zece ies... Dar ce-au putut s fac ! Dac , prină ă ă imposibil, Cronos le s rea din calendar, via a mea ar fiă ţ fost alta. Îns aşa ceva nu se poate, mecanica cerească ă nu se sinchiseşte de durerile noastre, îşi vede impasibilă de rosturile ei, asta de când lumea şi p mântul.ă

Te pun acum la curent cu datele preg titoare aleă tragediei. Am adunat faptele, supunându-le unei logici strânse, încât cred c nu mai exist în relatarea mea niciă ă o fisur , nimic în minus sau în plus, şi, mai ales, niciună semn de întrebare nerezolvat.

i-am scris c prima parte a voiajului nostru de nuntŢ ă ă am petrecut-o în Elve ia, iar cea de-a doua în Italia.ţ ― Relu inea s mergem în Spania (Sevilla, Granada,ţ ă Barcelona). Nu era r u s fi v zut lucruri noi, oameni noi.ă ă ă Ce m-a împins s -i spun c prefer Italia? De fapt, ara luiă ă ţ Leonardo da Vinci o mai colindasem, ştii bine c în primaă c s torie tot pe meleagurile astea mi-am petrecut lunaă ă de miere, cu Ivar. S m fi atras farmecul acelui timpă ă care înc nu se ştersese definitiv din memoria meaă afectiv ? Se poate şi asta... Fapt e c Relu a acceptată ă

- 363 -

numaidecât. De altfel, nu e de mirare, fiindc face tot ceă vreau. Dou luni de zile l-am purtat pretutindeni pe undeă fusesem cu cel lalt. De ce aş min i? Mult mai mult,ă ţ incomparabil mai mult îmi pl cuse Italia la bra cu Ivară ţ decât cu Relu. Ce s fac, dac acesta-i adev rul?ă ă ă

Dup ce i-am dest inuit so ului c am r masă ă ţ ă ă îns rcinat , şi-a prelungit concediul cu înc o lun , f ceaă ă ă ă ă orice ca s -mi fie pe plac. În cele din urm , cu pu ină ă ţ înainte de a ne întoarce la Bruxelles, mi-a propus să mergem la Montefiore, cic localitatea asta e un mic rai,ă unul dintre cele trei sau patru edenuri de pe p mânt. Maiă fusese pe-acolo, acum câ iva ani, cu unchiu-s u, Barbuţ ă Apelevianu, şi fiica acestuia, Jebs. Am fost de acord, ce aveam de pierdut? M-apucasem s traduc ă La pofte etroite a lui Andre Gide, mai mult aşa, ca s -mi omor timpul.ă Pân la urm , i-am spus lui Relu c sunt s tul de atâtaă ă ă ă ă rai şi, în plus, c mi-e fric s nu-mi cad mun ii în cap! Elă ă ă ă ţ a râs, nu m-a luat în serios. Se sim ea bine acolo şiţ pentru prima dat a rezistat voin ei mele. Insista s maiă ţ ă r mânem trei zile. La urma urmei, ce însemnau înc treiă ă zile? E drept, pl tise chiria şi între inerea, dar pentru elă ţ nu era o problem , putea trece peste asta. Fiind vorba deă o amânare atât de neînsemnat , n-am mai st ruit. După ă ă aceea, trebuia s ne întoarcem la Bruxelles. Plecareaă fusese fixat într-o miercuri, pe la amiaz . Aşadar, înă ă ajun, adic mar i, ne-am dus s cin m, ca de obicei, laă ţ ă ă Bertoni. Şi chiar atunci, în seara aceea fatal , ne-amă întâlnit cu... ei.

Dac nu amânam plecarea cu cele trei zile nefaste, nuă se întâmpla nimic, absolut nimic. Ivar şi so ia lui ar fi tr itţ ă mai departe în minciuna lor şi, poate, cu timpul, această minciun se diminua, topindu-se într-o realitateă acceptabil de o parte şi de alta. Îns pesemne c aşaă ă ă trebuia s se întâmple. Când i-am z rit pe amândoiă ă r s rind ca din p mânt la câ iva paşi dinaintea noastr ,ă ă ă ţ ă mi se p rea c visez. Nu, nu e adev rat! ipa fiin a mea înă ă ă ţ ţ panic , privirile m am gesc, nu se poate, ei n-au ce să ă ă ă

- 364 -

caute aici şi, mai ales, nu trebuie s ne întâlneasc . Reluă ă i-a v zut şi el, a p lit brusc şi a întors capul, crezând că ă ă va sc pa neobservat. Zadarnic manevr ! Verişoara lui,ă ă ă cu ochii ei iscoditori, l-a recunoscut pe loc.

Nu ştiu dac po i s - i imaginezi ceea ce a urmat. Eu,ă ţ ă ţ Relu şi Ivar ne pref ceam, jucam teatru, singurul personajă natural r m sese doar fiica lui Apelevianu. Exulta deă ă bucurie c -l întâlnise pe verişorul ei şi, bineîn eles... peă ţ mine, într-o împrejurare atât de neprev zut . L-a strigată ă cu o ingenuitate rar :ă

Norocosule: ce so ie frumoas i-ai luat!― ţ ă ţAm roşit, m gulirea direct m stinghereşteă ă ă

întotdeauna. Nu ştiu ce i-am r spuns, probabil c ...ă ă exagereaz . Pe urm , a urmat, între b rba i, o avalanşă ă ă ţ ă de replici pline cu în ep turi c rora eu le cunoşteamţ ă ă tâlcul, dar so ia lui Ivar naviga mai departe înţ nedumerire. Într-un târziu, m-a întrebat mirat :ă

Ce-or fi având de împ r it aceşti domni simandicoşi?― ă ţAtunci, orchestra a început Serenada lui Schubert. Ea,

cam superficial , a ripostat:ă De Schubert ne arde nou ? Mai bine ar cânta un― ă

tango.În elegi, voia s danseze. Relu a fost gata cu replica:ţ ă

E o preferin a so iei mele.― ţă ţDup asta, orchestra a început un tango, şi Jebs,ă

insistent , inea mor iş s se distreze, l-a luat pe v rul eiă ţ ţ ă ă la dans, cu toate c lui numai de aşa ceva nu-i ardea.ă Amândoi s-au pierdut în v lm şagul perechilor, iar noi,ă ă adic Ivar şi cu mine, am r mas singuri, între patru ochi.ă ă

Mi-e imposibil, peste puteri, s transcriu dialogul care aă urmat. În primul rând, m scosese din fire. Fostul meu soă ţ sus inea pe un ton insidios, conving tor şi încrezut c totţ ă ă ceea ce fusese între noi nu se poate înmormânta, de unde concluzia c nu l-am uitat, chipurile, de tot, c -lă ă mai... iubesc. Chiar aşa s fi fost, ce-i inea lui de cald? I-ă ţam retezat-o brusc, din capul locului, s nu viseze caiă verzi pe pere i, c m-am împ cat cu soarta mult maiţ ă ă

- 365 -

repede decât m aşteptam, aşa încât ast zi m potă ă ă considera realmente fericit . M-a contrazis:ă

Dac -i aşa, de ce ai cerut orchestrei s - i cânte― ă ă ţ Serenada, care-i a noastr , a amândurora?ă

Pardon, i-am spus, e numai a mea, nu şi a ta. Am― vrut s -mi aduc aminte de chitaristul acela, c ruia îiă ă duceam flori la mormânt.

Nu m-a crezut, spunea c povestea e n scocit . Aă ă ă continuat s peroreze c iubirea noastr nu va sucombaă ă ă decât odat cu noi (s aştepte mult şi bine vremea aia),ă ă c a citit noua mea carte, nu o dat , ci de zece oriă ă (exager ri de-ale lui!), c o poart cu sine ca pe ună ă ă talisman şi multe altele, care, pân la urm , m-auă ă tulburat într-atât, c m-a podidit un plâns pustiitor ca oă furtun . Doamne, asta mai trebuia! Când Relu cuă verişoara lui s-au întors, ne-au întrebat, ului i, ce s-aţ întâmplat. De ce plâng? Nu m-a jignit cumva?

Ce-aş fi putut s le r spund? M-am ridicat ostentativ să ă ă plec. Dar ce rezolvam cu asta? Pentru Relu nu era tocmai greu s -şi închipuie ce se petrecuse. Şi atunci, omul calm,ă ponderat, amabil, cu maniere alese, pe care îl ştiam, şi-a ieşit brusc din fire şi l-a apostrofat vehement:

Eşti o canalie!―Atât i-a trebuit lui Ivar. Parc a luat foc! Violent cum e,ă

l-a apucat de guler pe rival şi gata-gata s se-ncaiere. Dină fericire, Jebs a intervenit la timp, intercalându-se între adversari, ca s -i despart . Totuşi, ac iunea ei energic n-ă ă ţ ăa dat roade. Relu s-a retras pu in înapoi şi a dus mâna laţ spate. Sesizând gestul, am ipat la el îngrozit .ţ ă

Voia s scoat revolverul din buzunarul de la spate. Nu-ă ămi dau seama dac Jebs şi Ivar au în eles ce avea deă ţ gând. Ostilitatea se stinsese la suprafa , mocnea însţă ă dedesubt, ca jarul sub cenuş . Prea târziu: amândouă ă perechile noastre intraser m în aten ia clien ilor din local,ă ţ ţ în speciala celor din separeurile învecinate. Câ iva chiarţ se apropiaser la o distan cuviincioas şi urm reauă ţă ă ă curioşi desf şurarea conflictului. Noroc c dină ă

- 366 -

româneasca noastr nu pricepeau o boab , dar ce piedică ă ă era cuvântul rostit, când în elegeau cu v zul tot ce seţ ă petrecea? Exact ca într-un film mut. Nu mai puteam de ruşine, parc nimerisem undeva,ă pe o scen , f r s fiă ă ă ă înv at rolul. Insistam ca b rba ii s ispr veasc sp latulăţ ă ţ ă ă ă ă rufelor în public. Ivar nu s-a l sat, ce s se lase el maiă ă prejos, l-a provocat la... duel, spunându-i c a doua zi deă diminea îi trimite martori. Relu, seme şi el, l-aţă ţ înfruntat:

Ce martori? Ce mâine? Acum ne batem cu pistoalele― de la cinci paşi, în p duricea de lâng Corso Vittoria.ă ă

Nu l-am v zut niciodat atât de îndârjit, îi sc p rauă ă ă ă scântei din ochi şi tremura tot. Sunt sigur c n-ar fiă ă ezitat deloc s fac ceea ce propusese. Ivar i-a replicat că ă ă n-are arm , dar îşi va procura una, aşa c r mâne stabilită ă ă pentru a doua zi, la ora 9. Noi, femeile, am protestat, f ră ă a fi luate în seam , ca şi când nici nu existam. În cele dină urm , am izbutit s plec m separat, f r a se ivi alteă ă ă ă ă incidente care s agraveze conflictul.ă

În drum spre cas , i-am m rturisit lui Relu tot ce-miă ă îndrugase balaurul cu şapte capete. St ruiam mai multă asupra aerului s u de b rbat-idol, cum se credea, care,ă ă datorit invincibilelor însuşiri de cuceritor, nu poate fiă înmormântat de victim , c oricând vrea e în stare să ă ă reînnoiasc vechea leg tur , în virtutea trecutului r masă ă ă ă mereu viu pe undeva, c eu - în pofida rec s toririi - n-aşă ă ă fi r mas decât permanenta lui iubit .ă ă

Nu ştiu dac am procedat bine înşirând toate astea.ă Probabil c nu. Ins n-am putut face altfel, prea eramă ă r scolit şi, mai cu seam , revoltat împotriva aceluiă ă ă ă monstruos zeu al dragostei. Relu m asculta încordat,ă f r a scoate o vorb . Intr-un târziu, a spus cu voceă ă ă hot rât :ă ă

Anda, una din dou : ori îl omor, ori m omoar . Alt― ă ă ă ă ieşire din impas nu v d.ă

Ne-am certat ore întregi retraşi pe pozi ii adverse. Eu oţ ineam întruna c nu admit duelul, ce înseamnţ ă ă

- 367 -

bazaconia asta în secolul ra iunii? Moartea lui Puşkin e unţ sacrilegiu pentru omenire, nu mai tr im pe vremeaă romanticilor muşchetari ai lui Dumas-Pere, ast zi e deă neconceput aşa ceva, s fim serioşi, ce naiba!ă

Numai c argumentele mele, în loc s -l conving ,ă ă ă treceau pe lâng el sau dincolo de el, nimerind în gol.ă Perora mereu:

Nu pot s fiu laş. Mi-ar fi ruşine... de mine, de tine şi― ă de to i cei care ne cunosc. Îmi dau seama ce risc, s-arţ putea s -mi pierd via a, dar e mai greu s tr iesc astfel,ă ţ ă ă în propriul meu dispre .ţ

Atunci, i-am spus: Bine, bate i-v . Dar s ştii c , dac te ucide, voi fi― ţ ă ă ă ă

din nou a lui. Dac -l ucizi îns , voi fi nevoit s mă ă ă ă ă despart de tine. Nu pot îndura un cadavru între noi.

Ciudat contradic ie. Cadavrul lui te-ar împiedica s― ă ţ ă tr ieşti mai departe cu mine, al meu îns nu- i creează ă ţ ă nici o dificultate?

Nu uita c , întorcându-m la el, n-o fac de bun voie,― ă ă ă dimpotriv . El însuşi nu ştie ce putere are asupr -mi.ă ă Trecutul sta nefericit nu moare aşa uşor.ă

Nici aceast argumentare nu l-a convins. Teribilulă orgoliu masculin pusese asupr -i st pânire, încât nimică ă pe lume nu-i clintea hot rârea.ă

Am depus armele. În marile crize ale existen ei, Reluţ r mâne numai al s u. Bine, fac ce-o vrea! Eram frântă ă ă ă de oboseal , abia aşteptam s m culc. Dar voi puteaă ă ă dormi? Hai s iau un somnifer, el m cufund într-ună ă ă somn adânc şi tocmai asta vreau, s nu mai ştiu de mineă şi, mai ales, de ceilal i pân mâine-diminea .ţ ă ţă

Una vrea omul, alta iese! Înainte de a înghi i pastila,ţ mi-a trecut fulger tor prin cap o idee: de ce, adic , n-aşă ă rezolva eu îns mi conflictul care s-a ivit între cei doiă b rba i? M duc la Ivar şi-i cer s renun e la duel. Laă ţ ă ă ţ început, n-o s vrea. Voi st rui pân în pânzele albe şi,ă ă ă dac nici aşa nu-l înduplec, ei bine îl împuşc! F ră ― ă ă ezitare, f r mil , rece ca ra iunea. Pân când acestă ă ă ţ ă

- 368 -

monstru cu chip de om m va teroriza? M-a izgonit, s-aă însurat cu alta, ce mai vrea de la mine? De ce nu m lasă ă în pace? Socoteşte c mai... in la el, c m topesc după ţ ă ă ă farmecele lui şi c sunt gata s m întorc acolo de undeă ă ă am fost alungat ? S-o cread mult şi bine! De ce vrea s -lă ă ă suprime pe Relu şi-i caut ceart cu lumânarea? Ce?ă ă Chiar toate i se cuvin acestui mascul? Ce, am ajuns sclava lui, trebuie s -i satisfac toate poftele, s -i pună ă via a plocon la picioare? Nu, monstrule, s - i iasţ ă ţ ă g rg unii din cap! Te ucid ca pe un câine, f r s mă ă ă ă ă ă sinchisesc de consecin e. Adic , ce consecin e? Doar mi-ţ ă ţam ap rat c snicia de distrugere! Am fost în legitimă ă ă ap rare, ex-iubitule! Şi chiar dac nu eram... S zicem că ă ă ă l-am ucis aşa... de florile m rului! Ei bine, şi aşa tot scapă de osând : Relu o s m scape! Cu influen a şi vastele luiă ă ă ţ rela ii, izbuteşte orice! Şi, pe urm , crimele pasionale seţ ă judec , de obicei, cu mai pu in severitate, jura ii nu suntă ţ ă ţ inu i s p zeasc litera legii!ţ ţ ă ă ă

Numai în felul sta rezolv situa ia. Altfel, nu-i chip. Şiă ţ f r risc, nu se poate. Arma o procur, fireşte, de la Relu...ă ă Dar cum? I-o iau în timp ce doarme şi, dup aceea, las'peă mine!

Dar dac nu-l prinde somnul? (Şi e mai mult ca sigur că ă nu-l va prinde.) Pun r m şag c se va perpeli toată ă ă ă noaptea, s r cu ul! Atunci, ce-i de f cut? Stai, ună ă ţ ă somnifer rezolv lucrurile. Dac adoarme buştean, habară ă n-are când îi iau revolverul şi nici cât timp voi lipsi de acas .ă

Odat planul schi at în liniile lui mari, am trecut laă ţ ac iune. I-am propus lui Relu:ţ

Dragul meu, ne aşteapt o noapte grea. Cred c ar fi― ă ă cazul s lu m câte o pastil , nu?ă ă ă

Da, Anda, m-am gândit şi eu la asta...―Dumnezeule, parc ar fi vrut s cad şi eu i-am dată ă ă

brânci. L-am s rutat pentru c nu mi-a f cut greut i. S-aă ă ă ăţ mirat şi el, ce m apucase? Dar cine poate citi gândurileă semenului s u, fie el cât de apropiat? I-am dat o pastilă ă

- 369 -

de somnalin, am luat şi eu una, simulând c-o înghit, însă el a înghi it-o cu adev rat...ţ ă

Chiar asta voiam. Dar, Dumnezeule, pân s adoarmă ă ă el cu somnalinul, era s adorm eu f r somnalin.ă ă ă Trecuser dou ore, chiar mai mult. În sfârşit, Morfeu s-aă ă milostivit şi l-a luat în bra e. Mi-am pus o mantie pe umeriţ şi am coborât într-un peisaj neverosimil. Era aidoma ca în decorul ultimului act din Tosca. Zorile se l sau peă nesim ite peste ciripitul p s relelor, o gean de lapte seţ ă ă ă ar ta la orizont, iar r coarea la bra cu liniştea completauă ă ţ priveliştea. Alt suflare omeneasc în afar de a mea nuă ă ă exista la ceasul acela. Ba nu, mai era una, a lui Ivar. Parc m aştepta. El nu-şi d dea seama c m aşteapt ,ă ă ă ă ă ă dar asta f cea. Când i-am z rit silueta pe terasa vilei, amă ă ştiut c el era. Ce s-a mai mirat v zându-m ! Desigur, nuă ă ă p rea un lucru obişnuit ceea ce întreprindeam. Era singură acolo, so ia lui dormea în odaia ei, totul mi se supunea caţ s -mi realizez planul. I-am spus tot ce aveam pe suflet, l-ăam chemat la ra iune, conjurându-l s renun e la duelulţ ă ţ acela f r sens. Cu cine s te în elegi? Parc vorbeamă ă ă ţ ă fiecare într-o limb str in . V zând c n-ajung la cap t cuă ă ă ă ă ă el, am scos revolverul şi l-am amenin at. N-o s uitţ ă niciodat cum a tres rit. Nu de spaim , nu s-a speriat, aă ă ă avut doar un gest de surprindere, de mirare, chiar de uluire.

Ghiocela, ai venit s m omori cu mâna ta? Doamne!― ă ă Nici nu visam atâta fericire! Haide, ucide-m , trage colea,ă drept în inim !ă

Şi, spunând acestea, şi-a dezgolit pieptul, ca s ochescă mai bine. Nu-i era deloc fric . Eu, deşi cu arma în mân ,ă ă m temeam mai mult decât el. Cum s trag, dac îmiă ă ă uşura fapta, îndemnându-m el însuşi la crim ? Ah, preaă ă voia s moar ca s -i fac voia, încât aceast facilitate aă ă ă ă actului a avut drept urmare sc derea puterii mele de aă ucide. Atunci i-am spus, ca o justificare, c n-am urm rită ă decât s -mi ap r copilul pe care îl aştept. A fost replicaă ă suprem , care a rezolvat situa ia. Când a auzit c suntă ţ ă

- 370 -

îns rcinat , parc to i mun ii din Montefiore s-au pr v lită ă ă ţ ţ ă ă peste el. Striga sfâşiat de toate durerile lumii acesteia:

Tu Ghiocela mam ?! De ce nu mi-ai spus pân― ― ― ă ă acum?

Dac ai şti cum a pronun at numele meu de alint, câtă ţ ă suferin a pus în aceste patru silabe! Toate coardeleţă mele sufleteşti r sunau adânc stârnite de vorbele lui. Mi-ăa cerut revolverul. De ast dat , voia moartea din mânaă ă lui, nu dintr-a mea, ca s m cru e de urm ri. M-amă ă ţ ă împotrivit cum era s -i dau satisfac ie? S-a iscat o― ă ţ scurt lupt între noi. De fric s nu mi-o smulg şi s -şiă ă ă ă ă ă fac seama (era în stare de orice nebunie), am azvârlită arma ucigaş dincolo de teras , într-o pr pastie.ă ă ă

Dac a v zut aşa, mi-a spus:ă ă Ghi, îmi dau seama c te-am pierdut pentru― ă

totdeauna, numai şi numai din vina mea. Du-te! Renunţ la r zbunare împotriva b rbatului t u. De azi înainte,ă ă ă orice s-ar întâmpla, nu ne mai vedem niciodat ! M-auzi ?ă Nici-o-da-t !ă

Nu credeam. Şi-a dat cuvântul de cinste, s-a jurat pe ce are mai bun şi sfânt. Când s plec, n-am putut rosti acelă cuvânt de spaim , acel adio care e sinonim cu niciodat .ă ă L-a pronun at el, în schimb, m-a cuprins în bra e şi m-aţ ţ s rutat ca un nebun, încât nu ştiam cum s fug maiă ă repede.

Am ajuns la vila unde locuiam cu picioarele altcuiva, buimac , nemaiştiind pe ce lume sunt. Izbutisem ceea ceă voiam, înl turasem duelul, e adev rat, dar pe un drumă ă sinuos, altul decât cel prev zut, pentru c orice faptă ă ă omeneasc are în ea zeci de variante pe care nici cea maiă destoinic minte nu le poate cuprinde. So ul meuă ţ dormea. I-am l sat somnul nestingherit şi m-am întins înă pat, zdrobit de toate câte se petrecuser , zdrobit şiă ă ă trist chiar de biruin a mea. N-am mai avut timp să ţ ă recapitulez, cum fac de obicei, faptele şi vorbele imediatei realit i, c ci m-a prins somnul.ăţ ă

- 371 -

Pe la amiaz , în timp ce dormeam înc dup albaă ă ă noapte, Relu i-a trimis lui Ivar, prin camerist , o scrisoareă de scuze. Când m-am trezit, mi-a spus. S - i spun drept,ă ţ nu-mi venea a crede. Cum se hot râse s revin laă ă ă gânduri mai bune? Vezi, dac laşi s treac o noapteă ă ă peste un fapt, judeci altfel a doua zi, din alt unghi de vedere, oricum, se înmoaie sau chiar dispare tensiunea imediat sub al c rei impuls trebuia s ac ionezi. Dându-ă ă ă ţmi seama c devenise mai accesibil, n-am ezitat preaă mult (totuşi, am ezitat) s -l pun la curent cu vizita mea înă rev rsatul zorilor, de care nu ştia înc . Îmi st tea peă ă ă suflet, trebuia, în fine, s afle, nu puteam s -i ascundă ă mereu c fusesem la Ivar, cu gând s -l împuşc, dac nuă ă ă renun la duel.ţă

Relu m asculta, ochi şi urechi, f r a scoate o vorb ,ă ă ă ă r scolit de toate îndoielile. S fie Anda capabil de oă ă ă asemenea ac iune în extremis? se întreba pe sine şi eu îiţ auzeam gândul. Arborând un surâs abia perceptibil (surâsul neîncrederii), m-a întrebat:

Şi, m rog, cu ce voiai s -l omori?― ă ăÎn aceeaşi clip , şi-a pip it cu un gest reflex buzunarulă ă

de la spate, unde inea, de obicei, revolverul. Era gol.ţ Abia atunci s-a convins c tot ce-i spusesem eraă adev rat.ă

Anda, m sperii. N-aş fi crezut în ruptul capului c ...― ă ă Trebuia s îndr znesc, nu puteam altfel, era în joc― ă ă

via a ta, via a noastr ...ţ ţ ăBineîn eles, dest inuirea mea a avut câteva lacuneţ ă

destul de necesare. M-am ferit s -l pun pe Ivar într-oă lumin prea str lucitoare. Şi, într-adev r, a fost, de ce să ă ă ă nu recunosc, f când acel gest m rinimos, când a aflat că ă ă aştept un copil. De aceea am trecut peste acest lucru, tocmai ca s nu-l doar atitudinea adversarului şi am maiă ă omis s -i povestesc emo ionanta desp r ire, când fostulă ţ ă ţ meu so , plângând pe propriile-i ruine, m-a s rutatţ ă nebuneşte de zeci de ori, încât abia am reuşit s mă ă eliberez din bra ele lui. Care femeie în locul meu ar fiţ

- 372 -

avut curajul s -i povesteasc b rbatului o asemeneaă ă ă scen ? La urma urmei, nici nu era ceva esen ial, ci de-aă ţ dreptul secundar. Dup care l-am descusut pe Relu:ă

Ce crezi, am f cut bine sau nu?― ă Nu ştiu, nu pot s -mi dau seama. Trebuie s― ă ă

aştept m rezultatul. Am aşteptat toat ziua. Martorii peă ă care trebuia s -i trimit la ora 9 n-au venit. Deci eraă ă limpede c renun ase la duel, aşa cum, de altfel, îmi şiă ţ f g duise. N-a venit nici r spunsul la scrisoarea so uluiă ă ă ţ meu. Pe Relu asta l-a intrigat mult, pe mine nu prea.― Ca s -l aduc pe linia de plutire, am încercat s -i explic:ă ă

Nu în eleg pentru ce aştep i acest r spuns! El a― ţ ţ ă renun at, dup cum i-am spus, la duel, iar tu, aflând deţ ă ţ acest lucru, i-ai trimis scuze. Şi, cu asta, finita la commedia! Nu v d pentru ce i-ar mai scrie!ă ţ

Relu avea în carnea şi sângele lui anumite norme de conduita din care nu putea s ias : î i trimit un mesaj ă ă ţ ― respect eticheta, omule, şi r spunde. Aspecteă ă protocolare menite s complice inutil via a multora, deă ţ care, îns , Ivar nu se sinchisea. L sând toate astea înă ă plata Domnului, ne-am folosit ziua preg tindu-ne deă plecare. Relu ofta din r runchi.ă

Ah, de ne-am vedea mai repede la Bruxelles! S― ă ispr vim odat cu t r şenia asta!ă ă ă ă

Îl s pa îns grija, vedeam c se fr mânt întruna şiă ă ă ă ă câteodat r mâne pe loc cotropit de gânduri. Pricini erauă ă mai multe, cea principal una singur : Ivar ajunseseă ― ă ministru de Externe (mai bine nu-i spuneam), iar soarta so ului meu se afla oricum în mâinile lui. Dintr-un condei,ţ putea s -l transfere la dracu-n praznic, într-o lega ieă ţ pric jit , tocmai la cap tul cel lalt al globului. Dar era laă ă ă ă mijloc şi unchiul Apelevianu, care avea un cuvânt de spus, oricum, nu l-ar fi l sat s -şi fac de cap, aşa c ,ă ă ă ă pân una-alta, Relu n-avea motiv s ipe, înainte de a fiă ă ţ lovit. Dac , pân la urm , nu se întâmpla nimic?ă ă ă

Şi totuşi, s-a întâmplat. Nu ceea ce se aştepta Relu, ci cu totul altceva, de alt natur , ceva îngrozitor şiă ă

- 373 -

imposibil de prev zut chiar şi de cea mai iscoditoareă minte: tragedia so ilor Gherghel. ( i-am vorbit pe scurtţ Ţ despre ea în scrisoarea precedent .) Un lucru straniu:ă dac menajera de la Santa Madona nu era sor cuă ă subreta noastr , am fi putut foarte bine pleca la Bruxellesă f r s avem habar de cele petrecute la câ iva paşi deă ă ă ţ vila noastr . Dar exist , pesemne, un fir nev zut care-iă ă ă leag pe oameni unii de al ii pe deasupra conştiin ei deă ţ ţ alarm , care se declanşeaz din senin, fie sub formaă ă ştirilor telepatice, fie a presim irilor neliniştitoare, şiţ aceste subtile şi tainice mecanisme ne vestesc ceea ce trebuie s afl m. Sunt ferm convins c sora subreteiă ă ă ă noastre nu întâmpl tor i-a comunicat acesteia vesteaă dramei (ca s ne-o transmit nou , la rându-i), ci în modă ă ă obligatoriu, ascultând de o porunc din afara ei. Altfel, eă de neînchipuit ce-ar fi fost. Nu, hot rât, altfel nu seă puteau desf şura lucrurile...ă

Acum sunt, bineîn eles, în posesia tuturor datelor. Potţ afirma cu certitudine c Jebs a fost aceea care aă dezl n uit drama. Menajera ne-a spus c o zi şi două ţ ă ă nop i n-a ieşit deloc din dormitorul-ei. A stat acoloţ z vorât , far a vorbi cu cineva, nici cu so ul ei (mai ales,ă ă ă ţ cu el), l sându-se prad gândurilor şi dezn dejdii. E sigură ă ă c în a doua noapte (miercuri spre joi) s-a decis s - iă ă ţ curme zilele, a înghi it o doz mare de somnalin şi aţ ă adormit pe vecie. Se zice c Ivar totuşi ar fi comunicată miercuri cu ea, prin uşa închis , amintindu-i c vor plecaă ă a doua zi cu rapidul de sear . Drept confirmare, a primită pe sub uş o hârtiu pe care scria atât: Am în eles. Ziuaă ţă ţ urm toare, adic joi, el a strigat-o din nou, dar ea n-aă ă r spuns.ă

I-a strecurat şi un bilet, rugând-o insistent s r spund .ă ă ă Niciun semn, nimic. V zând aşa, a b tut puternic în uş ,ă ă ă far nici un rezultat. S-a uitat prin gaura cheii, cheia eraă acolo, întoars . Atunci, Ivar s-a speriat, ceva p rea înă ă neregul , a spart uşa şi, intrând în camer , a g sit-oă ă ă moart în pat. Se crede c murise de vreo 4-5 ore.ă ă

- 374 -

Doamne, ori de câte ori îmi închipui starea lui Ivar în fa a cadavrului so iei sale plecat în eternitate far unţ ţ ă ă cuvânt de r mas-bun, nu numai lui, ci şi tat lui ei, tresară ă zguduit de to i fiorii. Ce dezn dejde crunt a st pânit-o,ă ţ ă ă ă ce dispre total de via , ce sete de moarte! Dar despre elţ ţă ce aş mai putea s adaug? Cum se poate zugr vi un bietă ă om într-o situa ie ca asta? Totuşi, sunt sigur c Ivar aţ ă ă vorbit cu moarta. A stat lâng ea, i-a luat o mân şi i-aă ă mângâiat-o, poate chiar a s rutat-o, apoi i-a spus:ă

Jebs, draga mea, de ce ai f cut asta? Cum de i-a― ă ţ trecut prin minte o asemenea groz vie? Pentru cine te-aiă lipsit de ziua însorit de azi, de mâine, de miile şi zecileă de mii de zile care aşteptau s le tr ieşti? Şi de tot atâteaă ă nop i care te îmbiau s visezi? Ce-ai f cut cu ele? Pentruţ ă ă ce ai întors spatele acestor bunuri de necump rat, fiindcă ă nimeni nu şi le poate vinde, oricât ai pl ti. Pentru ce,ă Jebs, drag , scump , nebun , pentru ce? Admit c nu teă ă ă ă iubeam cu m sura ta, admit c înc eram legat de altă ă ă ă femeie, admit c am fost un tic los care te-a am git, dară ă ă tu, tu, tu, înc nu ştiai c nu sunt singurul b rbat de peă ă ă lume şi ceea ce n-ai g sit la mine puteai s afli la atâ iaă ă ţ al ii? Chiar aşa de mult m-ai iubit pe mine şi atât de pu inţ ţ pe tine, încât pierderea mea trebuia s te piard ? Jebs,ă ă Jebs, Jebs, jertfa ta atât de copleşitoare, incomensurabil ,ă n-o pot cuprinde cu mintea! Şi totuşi, într-un fel, te admir pentru marele şi nebunescul act al renun rii la tot şiţă toate. Ai ştiut s vrei, de aceea, nu pot s te plâng,ă ă fiindc e un nonsens s -i plângi pe cei care vor atât deă ă mult, chiar cu pre ul propriei lor nimiciri, fiindc ei ating,ţ ă f r s - i dea seama, un pisc al m re iei. Dimpotriv ,ă ă ă ţ ă ţ ă trebuie s -i urmezi, dac po i. Şi eu chiar asta fac, Jebs,ă ă ţ te urmez cu toat luciditatea şi putin a. Acum a sosită ţ momentul s - i dau în vileag ceea ce n-aveai de unde să ţ ă ştii: eu însumi fiind într-o situa ie identic , pl nuisem sţ ă ă ă m sinucid. Greşesc: nu-i deloc identic : la tine, r ul vineă ă ă din afar , de la altcineva, chit c acel altcineva sunt chiară ă eu, pe cât vreme, în ceea ce m priveşte, r ul vine chiară ă ă

- 375 -

de la mine, ceea ce e cu totul altceva. Aşadar, eram şi eu candidat la sinucidere şi nu aşteptam decât locul şi ora de a executa sentin a dat de tribunalul conştiin ei mele.ţ ă ţ Locul îl fixasem în tren, adic în expresul cu care trebuiaă s ne întoarcem în ar . Voiam s simulez un accident deă ţ ă ă cale ferat care masca destul de abil sinuciderea, pentruă unele prejudec i prea pu in valabile. Or, dac tu aiăţ ţ ă plecat în eternitate cu o stare civil precis , doamnaă ă Gherghel, ei bine, renun la planul anterior şi te voi urmaţ ca so legitim. Numai aşa, î i vei realiza dragostea taţ ţ suprem , fiindc de-acum încolo nimeni şi nimic nu vaă ă reuşi s ne despart . Suntem sorti i s fim împreun peă ă ţ ă ă toat întinderea veşniciei. Aşteapt -m ! Vin îndat !ă ă ă ă

Aşa a vorbit Ivar! Crezi c toate astea sunt scorneli, că ă am b tut câmpii? Nu, nu! Ceea ce i-am aşternut mai susă ţ corespunde adev rului şi asta este esen ial. Poate n-amă ţ redat întocmai cuvintele lui, poate oi fi omis ori alterat câteva fraze, îns ideile în succesiunea lor suntă respectate cu grij . Î i aminteşti, mi se pare, i-am scrisă ţ ţ de rândul trecut c am g sit un caiet gros în care Ivar i iă ă ţ nota gândurile şi faptele. Acolo el scria negru pe alb c seă hot râse s -şi curme zilele, simulând un accident de caleă ă ferat . Oh! era mândru, vanitos; cine cuteza s m soareă ă ă nes buitul s u orgoliu? Cum s apar în ochii lumii dreptă ă ă ă un sinucigaş, adic învins el, pururi înving torul? Aşaă ― ă ceva nu concepea. Iat de ce inuse s arunce praf în fa aă ţ ă ţ tuturor, transformând într-un accident exterior pân şiă înfrângerea de pe urm .ă

Dar asta n-a mai reuşit s-o fac . Cutremur torul act ală ă mor ii lui Jebs i-a modificat hot rârea. Şi-a tras un glon înţ ă ţ tâmpl şi acel plumb minuscul a stricat miraculoasa şiă atât de fragila cutie a gândurilor, iar trupul s u masiv, înă stare s in piept lumii întregi, s-a pr v lit inert peă ţ ă ă ă fotoliu, preschimbându-se într-un lucru inutil şi groaznic la vedere.

Un am nunt emo ionant: Ivar p şise în veşnicie inând-ă ţ ă ţo pe Jebs de mân . Era, desigur, o strângere crispat ,ă ă

- 376 -

neverosimil , dar zguduitor de omeneasc . Cele două ă ă corpuri se uniser parc s se apere de necunoscut! Înă ă ă timpul vie ii, nu erau aproape unul de altul, îi desp r eaţ ă ţ golul unei pr p stii... Abia acum izbutiser , în sfârşit, să ă ă ă realizeze acest acord final şi definitiv.

Alt am nunt: pe jos, lâng fotoliu, z cea arma ucigaşă ă ă ă de care se slujise Ivar. Relu, z rind-o, a luat-o, s-a uitat laă ea îngrozit şi a pus-o repede la loc, parc îi fripseseă degetele. P rea contrariat, ar fi vrut s -mi spun ceva,ă ă ă îns n-avea cum, erau de fa persoane str ine. Maiă ţă ă târziu, g sind un moment prielnic, mi-a şoptit precipitat:ă

Anda, cum se face c revolverul acela e chiar al― ă meu? Spuneai c l-ai aruncat undeva!ă

Vezi ce bine am f cut m rturisindu-i la timp c fusesemă ă ă la Ivar? Dac , din motive lesne de în eles, îi ascundeamă ţ temerara vizit din rev rsatul zorilor, cum s-ar fi justificată ă prezen a nefast a revolverului? Evident, am sus inutţ ă ţ ceea ce, de fapt, se întâmplase: eu azvârlisem arma în pr pastia de lâng teras ; dup plecarea mea, probabil, aă ă ă ă c utat-o sau a pus pe cineva s-o caute, se vede c îiă ă trebuia. (Dup aceea, am citit în confesiunile sale în ce felă o g sise.)ă

Î i mai scriam ce spaim am tras atunci când Relu aţ ă avut convorbirea telefonică cu Bucureştiul. Eram aproape sigur c unchiul s u, Apelevianu, a f cut un infarct,ă ă ă ă auzind îngrozitoarea veste. Bietul meu so , copleşit deţ remuşc ri, o inea una şi bun , c nu trebuia s -l anun e,ă ţ ă ă ă ţ dar nu se putea altfel. Dup aceea, au venit una după ă alta trei depeşe semnate Barbu Apelevianu, aşa c ne-amă liniştit. Adic , de fapt, eu m-am liniştit, pentru c Relu...ă ă Ei, bine, afl c , într-un fel, lui i-a p rut r u. Da, tu, aşa-i,ă ă ă ă am sim it asta, sensibilitatea mea înregistreaz orice, caţ ă un seismograf. I-a p rut r u c unchiu-s u, Barbu, aă ă ă ă sc pat teaf r. Dac murea, trebuia s -i lase toat averea,ă ă ă ă ă fiindc el devenise unicul moştenitor.ă

Numai judecându-i pe al ii îmi dau seama c nu-s deţ ă lep dat, deşi chiar p rin ii mei au fost de alt p rere... Luiă ă ţ ă ă

- 377 -

Relu nu i-am pomenit nimic (asta mai lipsea!) îns una― ă din coardele afec iunii pentru el a plesnit, şi cum s-o maiţ înlocuiesc? La urma urmei, ce înseamn înc o decep ie,ă ă ţ pe lâng toate celelalte?ă

Î i închipui c l-am urât şi dispre uit pe Ivar pentruţ ă ţ odioasa lui comportare fa de mine. Şi, uite, acum amţă uitat, tr gând cu buretele peste tot ce a fost negru întreă noi. Şi nu numai atât, dar am revela ia valorii lui, vreau sţ ă spun c îmi dau seama ce teritoriu important ocup înă ă fiin a mea. Dragul şi nefericitul de el! Nimeni nu cred cţ ă m va iubi pe m sura lui, nici eu pe altcineva la fel. Deă ă altfel, aşa ceva n-ar fi cu putin , decât dac m-aş maiţă ă naşte înc o dat .ă ă

Şi acum, nu- i mai spun cât b taie de cap a fost cuţ ă ă plecarea în ar . Trebuia vagon mortuar, coşciug deţ ă metal, îmb ls mare şi o puzderie de formalit i. Toateă ă ăţ astea cereau o maxim urgen , c ci timpul ne zorea dină ţă ă spate. Un sac de bani s-a golit pân la fund, dar ceă importan aveau banii?ţă

În sfârşit, a dat Dumnezeu şi am plecat. Biletele pentru Bruxelles n-am mai avut cum s le recuper m, aşa c le-ă ă ăam pierdut. Cui i-ar fi trecut prin minte c ne aştepta altă drum decât acela spre Belgia? E cazul s exclam: Ciudateă sunt c ile Tale, Doamne! Tat l lui Jebs n-a putut veni laă ă Montefiore, era bolnav, pr p dit, a renun at în ultimulă ă ţ ceas. Relu s-a descurcat, bineîn eles, şi f r el.ţ ă ă

Tot timpul n-am coborât din cuşet decât pentru dejună şi cin . R mâneam înadins singur , ca s citesc,ă ă ă ă tremurând de emo ie, confesiunile lui Ivar. Uneori, aveamţ impresia c el e lâng mine şi mi se spovedeşte ca unuiă ă duhovnic. Îi auzeam glasul pe care l-aş fi recunoscut dintr-o mie, în aşa fel mi-era de familiar timbrul, numai c , de rândul acesta, îmi vorbea încet, pe şoptite. Odat ,ă ă Relu m-a surprins şi a vrut s ştie ce e cu caietul acela. L-ăam min it c sunt noti e ale mele despre o carte înţ ă ţ gesta ie. S-a mul umit cu acest r spuns şi n-a maiţ ţ ă insistat. Dac ar citi cum e încondeiat acolo, şi-ar faceă

- 378 -

mult sânge r u şi de ce s nu-l cru ? Fostul s u coleg deă ă ţ ă şcoal îi purta pic - ce spun pic ? -, îl ura îngrozitor. Suntă ă ă sigur c una din pricinile sinuciderii lui Ivar a fostă ă m ritişul meu cu Relu. Dar cine e de vin ? Cine l-aă ă introdus în via a mea? Cine l-a pus s -mi fac curte?ţ ă ă

Telegrama de felicitare pe care ne-a trimis-o personal, cu prilejul cununiei mele, nu-i o dovad ? Chiar de laă prima lectur mi-am dat semna c printre cuvinte seă ă putea în elege mai mult decât din cuvinte.ţ

Şi, în afar de asta, însuşi memorialul acesta constituieă o m rturie suprem .ă ă

Am avut (de ce n-aş m rturisi?) şi probleme deă conştiin . Ştii c în romanul meu autobiografic am f cutţă ă ă multe complet ri descinse din fic iune. Aşa, de pild ,ă ţ ă destinul personajului meu principal l-am rezolvat prin sinucidere. Nu puteam altfel, logica ac iunii m conduceaţ ă la acest deznod mânt. Şi atunci, îmi spuneam: nu cumvaă eu i-am sugerat lui Ivar s - i pun cap t zilelor?ă ţ ă ă

Dup asta, alt întrebare: Dac nu m duceam cuă ă ă ă revolverul la el în diminea a aceea de pomin , ar fi avutţ ă cu ce s - i zboare creierii? Lipsa unei arme ucigaşe nu-iă ţ modifica oarecum sfârşitul? Hm, se prea poate! Numai că eu nu i-am servit pistolul pe tav , ci l-am aruncat înă pr pastie. Pentru ce s-a dus s -l caute? Faptul c nuă ă ă c zuse în adânc, ci undeva la vedere, oprindu-seă simptomatic într-o scobitur , nu mi se poate imputa,ă mâna propriului s u destin i-a înlesnit g sirea. Era sortită ă pieirii prin marile sale calit i şi defecte, poate şi maiăţ mari, aflate în permanent conflict, care îl urcau când pe vârfuri, când îl pr v leau în genuni.ă ă

Şi totuşi, niciodat nu m-a st pânit el aşa de mult caă ă acum, când nu mai este. Nu mai este e un fel de a spune, fiindc Ivar exist , îl simt în mine, în sensibilitatea şiă ă gândurile mele, mai viu şi actual ca oricând. M uit peă geam şi, în loc s v d peisajul, îmi apare el, multiplicat înă ă mii de înf iş ri şi culori. Chipul lui izvor şte mereu şi dinăţ ă ă fiin a mea, unde se afl culcuşul amintirilor noastre buneţ ă

- 379 -

şi rele, şi retr iesc fragmentar tot ce a fost şi tot ce a fostă are un farmec inedit, pentru c ştiu c de-acum n-o să ă ă mai fie nimic, de-acum încolo începe neantul. Tr iescă st ri sufleteşti atât de stranii, încât, cu toat deprindereaă ă mea de a m introspecta, m sperii de ceea ce mi seă ă întâmpl ; mai mult decât asta, m mir întruna. M mir că ă ă ă Ivar nu mai e, şi totuşi eu sunt şi am devenit nevasta altcuiva, împotriva iubirii, pentru c firesc era s fiuă ă numai a lui, aşa cum m-am ştiut întotdeauna. A fost o glum sinistr c m-a l sat, a vrut s -mi încerceă ă ă ă ă dragostea cu m suri tari, ce gânduri smintite au trecută prin creierul lui care fierbea f r astâmp r, zi şi noapte ă ă ă ― noapte şi zi necontenit? O glum a fost c s toria lui― ă ă ă de-a doua, o glum sinuciderea? Prea mult glum ,ă ― ă ă Ivar, atâta glum trebuia s devin ceva însp imânt toră ă ă ă ă de serios. Şi chiar aşa s-a întâmplat. Credeai c eştiă st pânul lumii, inând globul înă ţ palm ,ă cu muşchii abia tres rind? Te-ai înşelat şi te-ai n ruit în rân cu toată ă ţă ă ă voinicia ta. Şi, uite, lumea merge mai departe f r tine,ă ă aşa cum mergea şi înainte şi cum va merge întotdeauna, f r a se sinchisi de nimeni şi de nimic, soarele r sare laă ă ă fel cum face de milioane şi milioane de ani, p mântul seă roteşte dup cum a înv at de milioane şi milioane deă ăţ ani, şi toat aceast mecanic se repet regulat şi t cut,ă ă ă ă ă pân în vecii vecilor. Asta n-ai ştiut-o, Ivar? Pentru ce?ă Pentru ce?

Mereu întreb pentru ce. Şi b trânul Apelevianu vaă întreba: Pentru ce? Pentru ce, Jebs?

Nici eu, nici el nu vom afla vreodat r spunsul.ă ăIvar şi Jebs au coborât amândoi în cript , la Apelevii, înă

cavoul familiei. Cortina a c zut pe ultimul act al tragediei.ăDar noi, care am r mas dup el, ce vom face? Ce neă ă

mai preg teşte via a?ă ţAnda

---- Sfârşit ----

- 380 -