Schemă de analizăPoveste

de Marin Sorescu

1. Structura:- poezia are 6 secvenţe poetice inegale, împărţite în funcţie de ideea poetică;- versurile au rimă aleatorie, scopul acesteia fiind muzicalitatea, nu respectarea

regulilor de prozodie;- nu există ritm, iar măsura este inegală;Titlul este surprinzător pentru un text poetic – poveste – în sensul în care genul liric este exprimarea directă a unor sentimente, nu un şir de acţiuni narate, aşa cum ar presupune povestea, în sens propriu. În sens figurat, poveste trimite la ideea de viaţă, existenţă, ca şir de experienţe. În relaţie cu conţinutul de idei şi tema textului, titlul semnifică experienţa iubirii. Fiind un substantiv nearticulat, titlul indică faptul că experienţele iubirii sunt general valabile, nu este vorba despre o experienţă anume.Concluzie: structura şi titlul poeziei indică apartenenţa textului la neomodernism.2. Tema şi motivele poetice- tema textului este iubirea privită ca traseu existenţial, şir de experienţe şi

compromisuri necesare pentru stabilitatea cuplului;motivele literare – drumul, pământ, cer, cotitura, tinereţea, moartea;drumul – este simbolul vieţii;pământ, cer, iarbă, lac, copac – simboluri ale experienţelor, întâmplărilor pozitive sau negative care construiesc viaţa fiecărui individ / cuplu;tinereţea, moartea – desemnează momentele fundamentale ale vieţii cu care se împleteşte sentimentul iubirii.3. Imagini poetice şi figuri de stil- fiind o poezie neomodernă, textul nu se construieşte pe baza acumulării

imaginilor poetice; apar o serie de referiri la elemente ale naturii, dar acestea au funcţie simbolică, nu construiesc un imaginar/univers concret; este o poezie de idei (specifică neomodernismului);

- figuri de stil: „sufletul...funcţionează cu lemne”, „dragostea ta umple cerul de fum”, „bucată de cer”, „bucată de lună” – metafore; „flăcări curate”, „drumul drept” – epitete;

Obs. Discursul liric nu pune accentul pe figuri de stil, textul nu este ornat stilistic. Limbajul poetic este în totalitatea sa figurat, cu accente narative. Există o transparenţă a mesajului artistic, la prima lectură, dar limbajul simplu, cu elemente neologice şi asocieri surprinzătoare de termeni, trimite la un alt nivel, cel al semnificaţiilor profunde. Se descrie astfel universul afectiv al omului contemporan, prin limbajul simplu care implică parodia, dar şi sensibilitatea proprie sentimentului de iubire. 4. Semnificaţii - prima secvenţă lirică debutează cu afirmaţia surprinzătoare: „Sufletul tău

funcţionează cu lemne, / Iar al meu cu electricitate”. Se remarcă opoziţia la nivelul sensului care transmite ideea că sufletele celor doi îndrăgostiţi sunt diferite, la prima vedere de neconciliat.

- În acelaşi sens, următoarele două versuri surprind consecinţele asupra modului diferit în care este trăit sentimentul de dragoste de către cei doi îndrăgostiţi;

- Secvenţa a II-a anulează contradicţia afirmată la început: „Totuşi vom mai merge împreună”; Experienţa iubirii presupune armonizarea contrariilor, trăirea în comuniune a vieţii sugerată de următoarele trei versuri: „O bună bucată de pământ, /O bună bucată de cer,/ O bună bucată de lună”;

- Motivele poetice pământ, cer, lună – sunt simboluri ale traseului parcurs de cuplu, de la concretul existenţei – pământul, la experienţele spirituale – cer, lună;

- Secvenţa a III-a proiectează viitorul comun, cu bucurii şi „cotituri” în care cuplul „ţine un moment de reculegere”, adică se opreşte pentru a se regenera, atunci când viaţa aduce rupturi ale sentimentului;

- Secvenţa a IV-a surprinde optimismul, încrederea în capacitatea iubirii de a trece peste obstacolele inerente cu spontaneitate, cu dorinţa de a păstra cuplul, indiferent de natura problemelor vieţii: „Ne vom lua după primul gând,/ Ne vom lua după două-trei cuvinte”

- În secvenţa a V-a se conturează momentul trecerii într-o altă vârstă a iubirii – bătrâneţea;

- Întâlnirea cu Sfânta Vineri reprezintă întâlnirea cu iminenţa experienţei morţii, care presupune şi întreruperea sentimentului iubirii, sugerată în secvenţa finală;

- Această proiectare a sentimentului în proximitatea morţii este realizată prin apelul la un simbol al transcendentului – Sf. Vineri – care aduce în plus atmosfera fabuloasă a basmului (Sf. Vineri este un mesager, un personaj – ajutor al eroului, pe care îl îndrumă);

- Aşadar, finalul textului se află în directă legătură cu titlul – Poveste – sugerând că, precum în basme, binele învinge, respectiv iubirea este o recompensă a eroului care a parcurs un traseu iniţiatic, trecând prin probe care îl fac vrednic de statutul său.