02.principalele norme
TRANSCRIPT
Semnele grafice Accentul Scrierea cu literă mică/mare Scrierea cuvintelor compuse Despărţirea în silabe şi la capăt de rând
alfabetul limbii române are 31 de litere perechi (literă mare – literă mică):
A – a, Ă – ă, Â – â, B – b, C – c, D – d, E – e, F – f, G – g, H – h, I – i, Î – î, J – j, K – k, L – l, M – m, N – n, O – o, P – p, Q – q, R – r, S – s, Ş – ş, T – t, Ţ – ţ, U – u, V – v, W – w, X – x, Y – y, Z – z
trei semne diacritice: • căciula• accentul circumflex• virguliţa
combinaţii de litere cu valoarea unui sunet:
ce, ci, che, chi, ge, gi, ghe, ghi (în împrumuturi, în nume proprii străine) literele
k, q, w, y alte semne diactrice:
Molière, Côte d’Ivoire; Škoda, Andrić, Dvořak; München; São Tomé; Mahābhārata
Apostroful [’] Bara oblică [/] Blancul [ ] Cratima [-] Linia de pauză [–] Punctul [.] Virgula [,]
în limba literară:
marchează absenţa accidentală a primeia sau a primelor două cifre în indicarea anilor calendaristici:
’933, ’89 apare în unele împrumuturi din alte limbi (unde are alte
funcţii decât în română): five o’clock, O’Connor, Sotheby’s
notează realităţi fonetice din vorbirea familiară, neglijentă, populară sau regională, în tempo rapid sau deficienţe de rostire
Se foloseşte: în numele unor unităţi de măsură:
abreviate km/h (citit kilometri pe sau la oră)
neabreviate kilometri/oră
în abrevierile c/val şi m/n (contravaloare şi motonavă)
Nu este precedată sau urmată de blanc.
marchează în scris pauza care delimitează şi separă cuvintele sau elementele componente ale unor cuvinte compuse:
Anul Nou, treizeci şi trei, Calea Victoriei, Radu Teodor
are rol distinctiv, diferenţiind unele omofone (secvenţe identice ca sunete constitutive, dar care, separate prin blanc, reprezintă un grup de cuvinte):
o dată – articol + substantiv // numeralodată – adverb
poate avea caracter:
permanent (s-a spus, de-a valma, du-te); accidental (n-au sau nu au, de-acum sau de acum) se foloseşte: între cuvinte în interiorul unui cuvânt ori al unei abrevieri
Nu este precedată sau urmată de blanc.
Leagă:
cuvintele pronunţate fără pauză unele interjecţii, adverbe, cuvinte repetate identic sau cu unele
modificări anumite prefixe de baza derivatului prefixele ne- şi re- şi prepoziţia de de baza
derivatelor/compuselor (care încep cu vocala î- elidată) elementele unor locuţiuni
componentele compuselor cu grad mediu de sudură, ale unor locuţiuni şi ale structurilor cu substantiv + adjectiv posesiv
articolul hotărât enclitic/desinenţa de unele cuvinte greu flexionabile
formantul final al numeralelor ordinale şi fracţionare de numeralul cardinal scris cu cifre
componentele unor abrevieri
Desparte:
silabele unui cuvânt pronunţat sacadat segmentele unui cuvânt, în cazul despărţirii acestuia la
capăt de rând
Este semn ortografic numai în scrierea unor cuvinte compuse complexe care cuprind cel puţin un cuvânt compus scris cu cratimă:
afro–sud-americannord–nord-vest
Nu este precedată sau urmată de blanc.
Se pune punct după abrevieri care păstrează litere din partea iniţială a cuvântului, nu şi ultima lui literă, inclusiv în abrevierile de la prenume.
Nu sunt urmate de punct: abrevierile care păstrează finala cuvântului abreviat
excepţie: dr. (doctor) abrevierile numelor punctelor cardinale simbolurile majorităţii unităţilor de măsură simbolurile unor termeni din domeniul ştiinţific şi tehnic
Nu se scriu cu punct abrevierile care conţin fragmente de cuvinte. Se pot scrie cu sau fără punct între literele componente abrevierile
compuse din mai multe iniţiale majuscule.Normele actuale recomandă scrierea fără puncte despărţitoare.
Punctul nu este precedat sau urmat de blanc.
dar nr. crt.
Se foloseşte uneori cu funcţie asemănătoare cu a cratimei:
în interiorul unor locuţiuni adverbiale construite simetric între interjecţii identice repetate sau între interjecţii cu sens
apropiat între cuvinte repetate identic sau uşor modificat
Este liber, prin urmare are funcţie distinctivă. Sufixele monosilabice sunt de cele mai multe ori accentuate.
excepţie: -bil, -nic
Substantivele provenind din infinitivul lung al verbelor terminate în -ea se accentuează pe sufix:
prevedere Accentul rămâne stabil în cursul flexiunii numelor.
Este mobil la substantivele: noră, nurori; soră, surori neutre terminate în -o intrate mai de mult în limbă: radio, radioul,
radiouri.
În flexiunea verbală, accentul este mobil. Cuvintele polisilabice pot avea şi un accent secundar. Unele nume româneşti de familie se accentuează diferit, în
funcţie de originea şi structura lor: Gheorghiu, dar Păcurariu
Este greşită tendinţa deplasării accentului spre începutul cuvântului.
Normele actuale: recomandă o singură accentuare pentru:
adică, aripă, avarie, caracter, călugăriţă, doctoriţă, duminică, regizor, sever, simbol, unic
admit variante literare libere: acatist/acatist, anost/anost, antic/antic, gingaş/gingaş, hatman/hatman, jilav/jilav, penurie/penurie, trafic/trafic
recomandă o singură accentuare la forme verbale ca: tăceţibateţisuntem, sunteţi
De regulă, accentul nu este grafic.
Este permisă utilizarea accentului ascuţit [´] pentru evitarea eventualelor confuzii.
Se păstrează accentul grafic din limba de origine în: unele neologisme nume proprii
La unele nume de locuri străine nu se notează accentul, ceea ce poate duce la rostiri greşite.
Se scriu cu literă mică:
substantivele comune şi toate celelalte părţi de vorbire, izolat sau în interiorul propoziţiei/frazei
substantivele comune (chiar dacă provin din nume proprii) care desemnează:
tipuri omeneşti obiecte denumite după creatorul lor sau după locul de
provenienţă fiinţe mitice multiple: ciclop, sirenă, titan dar Parcă
funcţii şi calităţi (şi numele domeniilor) sisteme economico-sociale, epoci geologice, perioade
istorice vag individualizate, războaie care nu au nume unice, individualizante
varietăţi de plante şi de animale, soiuri de vin, produse alimentare
termeni generici care nu fac parte din numele propriu al entităţilor geografice şi administrativ-teritoriale pe care le precedă
punctele cardinale
toate celelalte părţi de vorbire din interiorul unei comunicări, inclusiv: adjectivele din denumirile varietăţilor de plante sau de animale; pronumele de politeţe; cuvintele ajutătoare din componenţa unor nume proprii
elementele iniţiale (cel de-)al, (cea de-)a din numărul de ordine al unor manifestări periodice
uneori, în poezia modernă, se scrie cu literă mică primul cuvânt al fiecărui vers
abrevierile cuvintelor scrise cu literă mică
ocazional, se scriu cu literî mică unele cuvinte care obişnuit se scriu cu literă mare, pentru a realiza un efect stilistic sau grafic
substantivele care denumesc popoare, zilele săptămânii, lunile anului şi disciplinele de învăţământ
Se scriu cu literă mare: primul cuvânt dintr-o comunicare
numele proprii (şi asimilate acestora); în cazul numelor proprii compuse, se scriu cu majusculă:
toate componentele:
persoane; personaje, realităţi cu caracter religios; animale; entităţi geografice sau administrativ-teritoriale; aştri şi constelaţii; marile epoci istorice şi evenimentele istorice majore (Antichitatea, Evul Mediu); sărbători laice sau religioase (Patruzeci de Sfinţi, *Ramadan); instituţii, inclusiv când sunt folosite eliptic (profesor la Litere); clădiri publice şi monumente, săli, mijloace de transport; ordine de stat; soiuri de plante şi rase de animale; punctele cardinale, când au valoare de nume propriu; obiecte desemnate prin numele creatorului lor
numai primul element din numele proprii ce reprezintă:• denumirile organismelor de conducere şi ale
compartimentelor din instituţii • titluri de publicaţii periodice, opere literare, ştiinţifice,
emisiuni radio-TV, documente, nume ale unor medalii sau premii
• mărci de produse• nume ştiinţifice latineşti de specii animale şi vegetale
(al doilea element se scrie cu majusculă dacă este un nume propriu)
anumite abrevieri:
integral cu litere mari când sunt alcătuite din iniţialele: cuvintelor componente ale unor nume proprii compuse
scrise la iniţială cu majusculă; numelor unor noţiuni de specialitate şi ale punctelor cardinale; prenumelor; altor cuvinte şi expresii
cu literă mare pe primul loc sau şi în alte poziţii, când provin de la cuvinte scrise cu literă mare sau de la termeni de specialitate
cu literă mare pe a doua poziţie, când provin de la termeni de specialitate
toate componentele locuţiunilor pronominale de politeţe
primul cuvânt al fiecărui vers în poezia de tip clasic termenii de adresare, inclusiv pronumele, în
corespondenţă; unele cuvinte în semn de cinstire; pentru a denumi un concept, a realiza un efect stilistic – personificare, simbol; pe etichete, plăcuţe indicatoare, în adrese, pe hărţi, în titlurile coloanelor din tabele
Se scriu într-un cuvânt:
adjectivele sudate cu structura:o adjectiv + adjectiv (cu flexiune numai la ultimul component)o adjectiv + substantivo adverb + adjectivo prepoziţia a + tot/toate + adjectivo prepoziţie + substantiv sau adjectivo substantiv + adjectivo izolări de propoziţii
adjectivele neologice formate cu elemente de compunere adjective cu structura adjectiv + o + adjectiv (care exprimă o unitate, cu
flexiune numai la ultimul element) adjective la forma negativă compuse cu adverbul mai
Se scriu cu cratimă adjectivele compuse nesudate cu structura:
adjectiv + adjectiv: o cu flexiune numai la ultimul componento cu flexiune la ambele componenteo invariabile
adjectiv invariabil (culoare) + adverb (nuanţă)
adjectiv ± o + adjectiv (cu flexiune numai la ultimul component)
adverb + adjectiv: bine-crescut, bine-cunoscut, bine-venit
substantiv (punct cardinal) + adjectiv
izolări de propoziţii/fraze
Se scriu într-un cuvânt adverbele sudate cu structura:
adjectiv + substantiv
adverb (± prepoziţie) + adverb sau numeral
adverb + conjuncţie
adverb + particula -va
adverb + particula -şi
adverb (şi adjectiv) la forma negativă compus cu adverbul mai
articol/numeral + substantiv: odată
conjuncţie + pronume
fie(şi)-, oare(şi)- + adverb
prepoziţie (± prepoziţie) + adverb
prepoziţie (± prepoziţie) + numeral
prepoziţie + prepoziţie + prepoziţie
prepoziţie + pronume
prepoziţie (± prepoziţie) + substantiv: diseară/deseară
verb + conjuncţie
tipuri izolate
Se scriu cu cratimă adverbele compuse:
(parţial) analizabile
rimate sau/şi ritmate (elementele din componenţa lor nu există independent)
provenite prin schimbarea categoriei gramaticale din substantive compuse scrise cu cratimă
în care cratima notează eliziunea
Se scriu într-un cuvânt conjuncţiile compuse la origine, dar sudate.
Se scriu în cuvinte separate conjuncţiile analizabile formate
din două elemente conjuncţionale.
Se scriu într-un cuvânt interjecţiile compuse sudate.
Se scriu cu cratimă interjecţiile compuse analizabile.
Succesiunile de interjecţii diferite se scriu în cuvinte separate: ia hai
Succesiunile de interjecţii sinonime se despart prin virgulă sau semnul exclamării:
trosc, pleosc//trosc! pleosc!
Se scriu într-un cuvânt numeralele cu grad avansat de sudură: cardinale propriu-zise: seriile formate cu spre şi unele serii
formate prin alăturare colective şi distributive ordinale Se scriu în cuvinte separate unele serii mai puţin sudate: adverbiale cardinale colective şi distributive (considerate şi locuţiuni) fracţionare (cu comportament de substantive) ordinale corespunzătoare celor cardinale din seriile de mai sus
Se scriu într-un cuvânt prepoziţiile compuse sudate.
Se scriu în cuvinte separate prepoziţiile compuse nesudate.
Prepoziţia compusă de-a din locuţiuni se scrie totdeauna cu cratimă.
Se scriu într-un cuvânt toate formele pronumelor şi adjectivelor pronominale sudate:
de întărire demonstrative nehotărâte compuse cu:
o elementele iniţiale alt-, fie(şi)-, fi(e)şte-, oare(şi)-, ori(şi)-, vre-
o elementul final -va negative: niciun, niciunul, nicio, niciuna personale şi de politeţe
Se scriu în cuvinte separate toate formele pronumelui relativ compus cel ce (inclusiv forma cu valoare „neutră” ceea ce).
Se scriu într-un cuvânt substantivele compuse sudate, cu articulare şi flexiune numai la ultimul element, formate din/cu:
abrevieri
cuvinte cu unitate semantică şi gramaticală mare, cu structura:o adjectiv + substantivo adverb + substantivo prepoziţie ± prepoziţie + substantivo substantiv + adjectivo substantiv + substantiv(e) în nominativ
cuvinte unite prin vocala de legătură o elemente de compunere neologice
elemente de compunere vechi + cuvinte inexistente ca atare în limba română actuală
compuse parasintetice
tipuri izolate
Se scriu cu cratimă substantivele compuse cu unitate semantică şi gramaticală mai mică (şi, eventual, cu articulare şi flexiune şi la primul element), cu structura:
adjectiv + substantiv numeral cardinal + substantiv (± adjectiv) interjecţie + interjecţie prepoziţia după + substantiv
substantiv + adjectiv substantiv + prepoziţie + substantiv substantiv + substantiv în nominativ
Se scrie într-un cuvânt blocstart (ca şi blochaus, blocnotes).
substantiv + substantiv în genitiv izolări de propoziţii/fraze tipuri izolate
Se scriu cu cratimă toate compusele nesudate care denumesc substanţe chimice distincte şi specii distincte de plante sau de animale (cu nume ştiinţifice diferite).
Nu se despart la sfârşit de rând, ci se trec integral pe rândul următor:
abrevierile – scrise fără punct, despărţite prin puncte, prin blancuri ori prin cratimă
derivatele scrise cu cratimă de la abrevieri numele proprii de persoane numeralele ordinale scrise cu cifre şi litere
Se recomandă scrierea pe acelaşi rând pentru:
prenumele (sau abrevierile lor) şi numele de familie notaţiile care includ abrevieri
Se acceptă scrierea pe rânduri diferite a abrevierilor pentru nume generice şi a numelor proprii din denumirile unor instituţii.
Normele actuale instituie ca regulă generală şi obligatorie a despărţirii cuvintelor la capăt de rând interdicţia de a lăsa la sfârşit sau la început de rând o secvenţă care nu este silabă.
nu duşma-niExcepţie: grupurile ortografice scrise cu cratimă (dintr-׀un), la care se recomandă însă evitarea despărţirii.
La nivelul cuvântului, nu se despart la capăt de rând:
cuvintele monosilabicenu po-mi
secvenţele iniţiale şi finale constituite dintr-un singur sunet:
nu a-ur, e-cou, ide-e, i-legal, locu-i
Normele actuale prevăd despărţirea după pronunţare. Este acceptată şi despărţirea după structură, cu unele restricţii.
Nu mai sunt admise despărţirile după structură din care ar rezulta secvenţe care nu sunt silabe sau care ar contraveni pronunţării.
Două vocale alăturate se despart: alco-ol, a-er.
O consoană între vocale trece la secvenţa următoare: a-pă.
În succesiunile de două-patru consoane, despărţirea se face după prima consoană.
Două consoane: car-te
trec împreună la secvenţa următoare succesiunile formate din una dintre consoanele b, c, d, f, g, h, p, t, v urmată de l sau r
nu se despart literele-consoane duble din cuvinte şi nume proprii cu grafii străine, care notează sunete distincte de cele notate prin consoana simplă corespunzătoare din limba română: Sevi-lla (ll [l’]).
Trei consoane: cus-cru
despărţirea se face după primele două consoane în grupurile: lpt, mpt, mpţ, ncş, nct, ncţ, ndv, rct, rtf, stm
Patru consoane: con-structor
despărţirea se face după primele două consoane în unele succesiuni: feld-spat, gang-ster, tung-stern, horn-blendă
despărţirea se face după a treia consoană în unele succesiuni în care nu se susţine nicio segmentare fonică: dejurst-vă, vârst-nic
Cinci consoane (după a doua consoană): opt-sprezece
Se pot despărţi şi după structură cuvintele (semi)analizabile:
compuse derivate cu prefixe derivatele cu sufixe care încep cu o consoană de la teme
terminate în grupuri de consoane Pentru cuvintele a căror structură nu mai este clară, se
recomandă exclusiv despărţirea după pronunţare sau evitarea despărţirii, dacă aceasta ar contraveni regulilor.
La cuvintele scrise cu cratimă sau cu linie de pauză se admite şi despărţirea la locul semnului ortografic în:
cuvinte compuse sau derivate şi locuţiuni împrumuturi la care articolul şi desinenţele se leagă prin
cratimă grupuri ortografice scrise cu cratimă cuvinte compuse complexe
La cuvintele scrise cu apostrof, trebuie evitată despărţirea.