02 utilizare pc si internet pir-2

Program universitar de formare în domeniul

Pedagogie pentru Învatamânt Primar si Prescolar adresat cadrelor didactice din mediul rural

Forma de învatamânt ID - semestrul V

UTILIZARE PC SI INTERNET

Michaela Filofteia LOGOFATU

Ministerul Educatiei si CercetariiProiectul pentru Învățământul Rural

PEDAGOGIA ÎNVATAMÂNTULUI PRIMAR SI PRESCOLAR

Utilizare PC si Internet

Michaela Filofteia LOGOFATU

2007

© 2007 Ministerul Educatiei si Cercetarii Proiectul pentru Învățământul Rural

Nici o parte a acestei lucrari nu poate fi reprodusa faraacordul scris al Ministerului Educatiei si Cercetarii

ISBN 978-973-0-05176-6

Cuprins

CUPRINS

Introducere .....................................................................................................................V

Unitatea de învățare 1 - Concepte de baza

Obiectivele unitatii de învățare 1.......................................................................................... 11.1 Introducere ............................................................................................................... ..... 21.2 Hardware, Software, IT.................................................................................................. 3Test de autoevaluare – Termeni din limbajul „calculatoristic” .............................................. 51.3 Tipuri de calculatoare .................................................................................................... 61.4 Partile componente ale unui calculator .......................................................................... 7Test de autoevaluare – Componentele unui PC ................................................................ 22Raspunsuri la Testele de autoevaluare - Unitatea 1 .......................................................... 24Lucrare de verificare – Unitatea 1...................................................................................... 25Bibliografie - Unitatea 1 ..................................................................................................... 26

Unitatea de învățare 2 - Utilizarea calculatorului

Obiectivele unitatii de învățare 2........................................................................................ 272.1 Introducere ............................................................................................................... ... 282.2 Sistemul de operare .................................................................................................... 282.3 Aplicatiile ..................................................................................................................... 302.4 Mediul Desktop ............................................................................................................ 31Activitate practica – Desktop, Pictograme, Mouse............................................................. 34Activitate practica: Selectarea în Windows si manipularea ferestrelor............................... 42Lucrare de verificare – unitatea 2 ...................................................................................... 43Bibliografie - Unitatea 2 ..................................................................................................... 44

Unitatea de învățare 3 - Organizarea fişierelor

Obiectivele unitatii de învățare 3........................................................................................ 453.1 Introducere ............................................................................................................... ... 463.2 Organizarea fişierelor .................................................................................................. 46Activitate practica – Managementul fişierelor (partea 1) .................................................... 58Activitate practica – Managementul fişierelor (partea 2) .................................................... 643.3 Cautarea ...................................................................................................................... 65Activitate practica - Cautarea............................................................................................. 693.4 Editarea simpla si imprimarea ..................................................................................... 70Activitate practica – Aplicatiile Notepad si Wordpad si imprimarea ................................... 73Lucrare de verificare – Unitatea 3...................................................................................... 75Bibliografie - Unitatea 3 ..................................................................................................... 75

Proiectul pentru Învățământul Rural i

Cuprins

Unitatea de învățare 4 - Aplicatia Microsoft word

Obiectivele unitatii de învățare 4 ........................................................................................764.1 Introducere ............................................................................................................... ....774.2 Lucrul cu aplicatia ........................................................................................................78Test de autoevaluare – Lucrul cu aplicatia MS Word .........................................................854.3 Particularizarea ferestrei ..............................................................................................85Activitate practica – Personalizarea ferestrei .....................................................................89Raspunsuri la testele de autoevaluare ...............................................................................91Lucrare de verificare – unitatea 4.......................................................................................91Bibliografie - unitatea 4 ......................................................................................................92

Unitatea de învățare 5 - Operatii de baza în Microsoft word

Obiectivele unitatii de învățare 5 ........................................................................................935.1 Introducerea datelor .....................................................................................................945.2 Selectarea datelor ........................................................................................................965.3 Copierea si mutarea informatiilor .................................................................................98Test de autoevaluare – Operatii de baza în MS Word .....................................................101Raspunsuri la testele de autoevaluare .............................................................................102Lucrare de verificare – unitatea 5.....................................................................................103Bibliografie - unitatea 5 ....................................................................................................103

Unitatea de învățare 6 - Formatarea documentelor

Obiectivele unitatii de învățare 6 ......................................................................................1046.1 Formatarea datelor.....................................................................................................105Activitate practica – formatarea datelor............................................................................1146.2 Folosirea stilurilor .......................................................................................................1166.3 Finalizarea documentelor ...........................................................................................119Activitate practica – Finalizarea documentelor .................................................................126Lucrare de verificare – unitatea 6.....................................................................................128Bibliografie - unitatea 6 ....................................................................................................129

Unitatea de învățare 7 - Tabele, grafice si imagini în Word

Obiectivele unitatii de învățare 7 ......................................................................................1307.1 Inserarea tabelelor .....................................................................................................1317.2 Inserarea imaginilor si graficelor ................................................................................137Test de autoevaluare – Tabele, grafice, imagini ..............................................................139Raspunsuri la testele de autoevaluare .............................................................................140Lucrare de verificare – unitatea 7.....................................................................................140Bibliografie - unitatea 7 ....................................................................................................141

ii Proiectul pentru Învățământul Rural

Cuprins

Unitatea de învățare 8 - Aplicatia Microsoft EXCEL

Obiectivele unitatii de învățare 8...................................................................................... 1428.1 Introducere ................................................................................................................ 1438.2 Lucrul cu aplicatia ...................................................................................................... 1438.3 Foile de calcul............................................................................................................ 1448.4 Registrele de calcul ................................................................................................... 147Test de autoevaluare – Introducere in Excel ................................................................... 150Raspunsuri la testele de autoevaluare ............................................................................ 151Lucrare de verificare – unitatea 8 .................................................................................... 151Bibliografie - unitatea 8 .................................................................................................... 152

Unitatea de învățare 9 - Operatii de baza în Microsoft EXCEL

Obiectivele unitatii de învățare 9...................................................................................... 1539.1 Inserarea datelor ....................................................................................................... 1549.2 Selectarea în Excel.................................................................................................... 157Activitate practica – Inserarea, selectarea si formatarea ................................................. 1609.3 Formatarea în Excel .................................................................................................. 161Test de autoevaluare – Formatarea ................................................................................ 1669.4 Copierea, mutarea si stergerea datelor în Excel........................................................ 167Test de autoevaluare – Copierea, mutarea si stergerea.................................................. 173Raspunsuri la testele de autoevaluare ............................................................................ 174Lucrare de verificare – unitatea 9 .................................................................................... 175Bibliografie - unitatea 9 .................................................................................................... 176

Unitatea de învățare 10 - Operatii avansate în Microsoft EXCEL

Obiectivele unitatii de învățare 10.................................................................................... 17710.1 Lucrul cu datele ....................................................................................................... 17810.2 Lucrul cu formule si functii ....................................................................................... 183Test de autoevaluare – Formule si functii ........................................................................ 18910.3 Grafice în Excel ....................................................................................................... 19010.4 Imprimarea foilor de calcul....................................................................................... 194Activitate practica – Operatii curente în Excel ................................................................. 195Raspunsuri la testele de autoevaluare ............................................................................ 197Lucrare de verificare – unitatea 10 .................................................................................. 197Bibliografie - unitatea 10 .................................................................................................. 198

Proiectul pentru Învățământul Rural iii

Cuprins

Unitatea de învățare 11 - Navigarea si cautarea pe Internet

Obiectivele unitatii de învățare 11 ....................................................................................19911.1 Introducere ...............................................................................................................200Test de autoevaluare – Ce este Internet ul? ....................................................................20211.2 Navigarea pe Internet...............................................................................................202Test de autoevaluare – Navigarea pe Internet .................................................................20811.3 Cautarea de informatii pe Internet............................................................................20811.4 Imprimarea ...............................................................................................................212Raspunsuri la testele de auto-evaluare............................................................................214Lucrare de verificare – unitatea 11...................................................................................214Bibliografie - unitatea 11 ..................................................................................................215

Unitatea de învățare 12 - Pota electronica (e-mail-ul)

Obiectivele unitatii de învățare 12 ....................................................................................21612.1 Crearea unui cont de e-mail .....................................................................................21712.2 Receptionarea si expedierea mesajelor ...................................................................22112.3 Comenzile de raspuns si redirectionare ...................................................................22512.4 Agenda de adrese....................................................................................................22712.5 Managementul mesajelor .........................................................................................231Lucrare de verificare – unitatea 12...................................................................................235Bibliografie - unitatea 12 ..................................................................................................235

Bibliografie modul ...................................................................................... 236

iv Proiectul pentru Învățământul Rural

Introducere

Introducere

PREZENTAREA MODULULUI

Obiectivele ModululuiLa sfârsitul studiului acestui modul, cursantii vor putea sa

identifice si clasifice tipurile de calculatoare, componentele unui calculator personal dar si sa explice rolul si functionarea componentelor unui calculator personal (PC)

explice semnificatia termenului „sistem de operare” si enumere si explice functiile acestuia, sa identifice si descrie diferite tipuri de aplicatii, sa utilizeze eficient mediul de lucru Desktop;

explice semnificatia termenilor precum „fişier”, „folder”, „subfolder”,„structura de directoare”, sa organizeze fişierele într-o structura de directoare, sa copieze, mute, stearga, redenumeasca si regaseasca fişiere dar si sa imprime fişiere tip text;

enumere avantajele si dezavantajele folosirii aplicatiilor tip Text Processing, sa demonstreze aptitudini de lucru cu aplicatia MS Word, sa explice semnificatiile termenilor „editor de texte”, „desktop publishing”,„document sablon”

enumere avantajele folosirii aplicatiilor de calcul tabelar, sa demonstreze aptitudini de lucru cu aplicatia MS Excel, sa explice semnificatiile termenilor „calcul tabelar”, „foaie de calcul”, „registru de calcul”, „celula”, etc;

explice în ce consta Internetul, sa identifice protocoale de comunicare prin Internet si scopurile la care sunt folosite, sa defineasca si explice termeni precum „browser”, „motor de cautare”, „protocol”, „world- wide-web”, sa foloseasca un motor de cautare pentru a regasi informatii si sa imprime pagini web;

îsi creeze o adresa de e-mail gratuita, sa foloseasca serviciul de e- mail pentru a trimite, receptiona, raspunde si redirectiona mesaje de posta electronica (email);

Proiectul pentru Învățământul Rural v

Introducere

Structurarea Modulului

Acest modul este unul cu un pronuntat caracter practic, prezentând partile teoretice necesare întelegerii tehnologiilor folosite, dar axându-se în principal pe folosirea efectiva a tehnologiilor descrise pentru a efectua operatii cotidiene. Un accent deosebit este pus pe folosirea tehnologiei informatiilor pentru cresterea eficientei in rezolvarea sarcinilor obinuite de lucru.Modulul este structurat în douasprezece unitati de învățare, pentru a realiza o structurare cât mai concisa a elementelor teoretice si practice. Modulul acopera cinci arii de interes: prezentarea calculatoarelor si modului de functionare a acestora (Unitatile de învățare 1 si2), utilizarea efectiva a unui PC (Unitatile 3 si 4), procesarea textelor cu ajutorul aplicatiei Microsoft Word (Unitatile 5-7), folosirea aplicatiilor de calcul tabelar, exemplificata cu ajutorul Microsoft Excel (Unitatile 8-10) si utilizarea tehnologiilor de comunicatie oferite de Internet (Unitatile 11 si 12).

Structura Unitatilor de învățareFiecare arie de interes ca si fiecare unitate de învățare debuteaza cu prezentarea aspectelor teoretice necesare întelegerii tehnologiilor prezentate dar si a avantajelor utilizarii acestora, continuând apoi cu ghidarea pas cu pas a cursantului în efectuarea operatiilor practice. Partea practica este structurata dupa acelai principiu: de la usor la avansat.Fiecare unitate de învățare debuteaza cu prezentarea obiectivelor specifice unitatii respective, obiective derivate din obiectivele generale ale Modulului. Pe parcursul întregului modul, în partea stânga a textului se afla pozitionate casete de text ce contine ideile principale exprimate în fiecare pagina. Casetele de text ce contin textul „sarcina de învățare” subliniaza chestiunile foarte importante ce trebuie retinute.Fiecare unitate de învățare contine fie un test de autoevaluare, fie o activitate practica, fie ambele variante de aplicare si testare a cunostintelor proaspat dobândite. Astfel, cursantul este in permanenta contient de progresele facute dar si avertizat asupra conceptelor al caror studiu trebuie aprofundat.Cuprinsul Modulului detaliaza exact plasarea Activitatilor Practice si a Testelor de Autoevaluare in cadrul modulului, si prezinta totodata localizarea raspunsurilor la testele de autoevaluare.

Lucrarile de verificareDe asemenea, fiecare unitate de învățare contine o Lucrare de Verificare amplasata la sfârsitul Unitatii. Aceste lucrari constituie evaluarea continua. Ponderea evaluarii continue si cea a evaluarii finale vor fi stabilite de catre tutore. Recomandam pentru evaluarea continua o pondere nu mai mica de 30% si nu mai mare de 50%.Lucrarile de verificare trebuie transmise tutorelui folosind o metoda stabilita de comun acord cu acesta (prin posta, email, fax, etc.). Pentru identificarea corecta, acestea vor trebui sa contina numele complet al cursantului, numele cursului si numarul unitatii de învățare din care face parte.Fiind vorba despre un curs care vizeaza dobândirea unor aptitudini practice insistam asupra necesitatii învatarii în paralel cu exersarea pe calculator.Lucrarile de verificare obligatorii sunt Lucrarea 1, 3, 5 si 9.

VA URAM SUCCES!

vi Proiectul pentru Învățământul Rural

Concepte de baza

Unitatea de învățare 1

CONCEPTE DE BAZA

Cuprins

1.1 Introducere.......................................................................................................... 21.2 Hardware, Software, IT ....................................................................................... 31.3 Tipuri de calculatoare.......................................................................................... 61.4 Parti componente ale unui calculator .................................................................. 7Raspunsuri la testele de autoevaluare.................................................................... 24Lucrarea de verificare ............................................................................................. 25Bibliografie .............................................................................................................. 26

Obiectivele unitatii de învățare 1

La sfârsitul acestei unitati de învățare, studentii vor fi capabili sa:

Explice semnificatia termenilor dar si diferentele dintre hardware si software,

Identifice diferitele tipuri de calculatoare si sa le clasifice dupa diferite criterii(dimensiune, putere de calcul, numar utilizatori, etc.),

Identifice componentele fizice ale calculatoarelor,

Explice rolul componentelor unui calculator personal (CPU, HDD, Floppy, CD-ROM, Magistrale, Monitor, Mouse, Tastatura, Imprimanta, etc.)

Proiectul pentru Învățământul Rural 1

Concepte de baza

1.1 IntroducereAcest modul va va familiariza cu conceptele de baza ale utilizarii calculatoarelor, numite si PC-uri (Calculatoare Personale). Vom trece în revista clasificarea calculatoarelor dar si componentele functionale ale acestora, pentru a va oferi o imagine de ansamblu asupra modului în care acestea opereaza.Calculatoarele au devenit o parte esentiala a lumii noastre si a vietii noastre de zi cu zi. Ele sunt folosite în majoritatea afacerilor pentru administrarea informatiilor din institutie. Prin urmare majoritatea oamenilor folosesc calculatoarele la serviciu pentru a accesa informatia. Utilizatorii care au calculatoare acasa le folosesc atât pentru managementul datelor personale cât si pentru distractia de care au nevoie. Oamenii de stiinta folosesc computerele pentru a deveni mai eficienti. Studentii pot utiliza calculatoarele într-o multime de feluri, de la cautarea de informatii pe Internet pâna la realizarea de proiecte sau crearea de articole.Se pare ca am progresat pâna la stadiul în care este dificil sa-ti imaginezi lumea fara computere. Desi calculatoarele ocupa un rol important în viata noastra (direct sau indirect) majoritatea oamenilor nu realizeaza impactul calculatoarelor asupra vietii lor. Din momentul în care încep sa înteleaga cât de mult controleaza calculatoarele rutina de zi cu zi, apare ceea ce se numete "frica de calculator".Înca foarte multi oameni se tem sa învete sa utilizeze calculatorul. Acetia devin extrem de nervosi deoarece cred ca ar putea distruge calculatorul si va trebui sa-l plateasca. În plus, aflând ca este vorba de computere, multi considera ca sunt în incapacitatea de a învata asa ceva. Prin urmare MULTI sunt frustrati când vine vorba de computere. Parerea noastra este ca FRICA ESTE GENERATA DE LIPSA DE CUNOASTERE (oamenii se tem de ceea ce nu cunosc sau nu înteleg). În timp ce este adevarat ca vorbim de maini extrem de complexe, un utilizator obinuit NU TREBUIE SA STIE TOTUL despre calculator pentru a-l putea folosi (câti dintre soferi cunosc în detaliu maina pe care o conduc ?).Una din marile probleme ridicate de începatori este: "i daca stric ceva?" NU AVETI CE STRICA atât timp cât sunteti rationali. Doar experimentând puteti învata. De cele mai multe ori calculatorul "va întreaba" daca doriti sa executati acea operatie si aveti posibilitatea de a renunta daca nu sunteti siguri.Riscam acum spunând ca NU VETI FI NICIODATA "EXPERTI". NU EXISTA EXPERTI atunci când vorbim de calculatoare (exista doar persoane care se considera "experti").În finalul deschiderii, sustinem ca doar învatând zi de zi veti putea alunga toate temerile existente vis-a-vis de calculatoare ("Practice makes perfect").

2 Proiectul pentru Învățământul Rural

Concepte de baza

1.2 Hardware, Software, IT1.2.1 Hardware si software

Hardware = componenta tangibila

Software = componenta intangibila

La o prima abordare, toate sistemele informatice sunt compuse din doua componente: hardware si software. Sa începem prin a explica diferenta dintre aceti termeni.Componenta HARDWARE reprezinta partea fizica, tangibila, a sistemului de calcul, altfel spus piesele din care sunt construite aceste sisteme. Componentele HARDWARE se împart în componente interne si externe. Componentele externe sunt vizibile cu ochiul liber, tangibile de catre utilizatori în situatii uzuale, pe când componentele interne sunt accesibile doar prin desfacerea carcaselor componentelor externe. Componenta software reprezinta partea intangibila a sistemelor de calcul, „mintea” lor, pentru a face o analogie cu corpul uman. Daca hardware-ul este organismul, software-ul este mintea calculatorului. Componenta software este alcatuita din programe, instructiuni, proceduri care dicteaza functionarea elementelor hardware.

1.2.2 Terminologie „calculatoristica”Dorim sa clarificam de la bun început anumiti termeni foarte întâlniti în lumea calculatoarelor si sa explicam pe scurt modul de interpretare a datelor de catre acestea, deoarece foarte multi termeni întâlniti în continuare sunt noi pentru cei dintre dumneavoastra care acum iau contact pentru prima data cu aceasta lume si trebuie sa vorbim un limbaj comun. Aadar, ce înseamna:

Bit - este unitatea fundamentala de reprezentare a informatiilor. Calculatoarele functioneaza în sistem binar (baza de calcul 2). De aceea un bit poate lua doar valorile 0 sau 1. Este prescurtarea de la Binary Digit.

Octet (byte) – reprezinta o grupare de 8 biti, de unde si numele de octet. 1 octet (byte) poate fi folosit pentru a reprezenta 256 caractere, sau numere între 0 si 255. Pentru a reprezenta numere mai mari se folosesc combinatii de mai multi octeti, dupa cum este prezentat în continuare:

0 = 000000001 = 00000001

Bit ?

Byte ?

KiloBit ?

2 = 00000010254 = 11111110255 = 1111111165534 = 11111111 11111110 (2 octeti)65535 = 11111111 11111111 (2 octeti)

Kilobit: / kilobyte: nu este vorba ca în sistemul zecimal despre1000 de biti / bytes ci de 1024 biti / bytes. 1024 înseamna 2 la puterea 10. Dupa cum am afirmat anterior, calculatoarele nu folosesc sistemul de numeratie zecimal ci pe cel binar, de aici diferenta. Notatia general acceptata pentru a diferentia între Biti si bytes este ca bitii se noteaza cu b mic iar bytes cu B mare, valabil si pentru multiplii,

Multiplii: ca si în cazul kilobitului, nu se aplica multiplii din sistemul zecimal, ci este vorba despre puteri ale lui 2. Iata în continuare o figura care ilustreaza valorile multiplilor in cazul biților / octetilor

Concepte de baza

Figura 1 – Tabel explicativ privind valorile multiplilor în sistem binar

Calculatoarele folosesc sistemul de numeratie binar(baza 2).

Pentru uurinta afisarii se folosete sistemul hexazecimal(baza 16)

Hertz / kilohertz /megahertz: Hertz-ul este unitatea de masura pentru frecventa. Reprezinta numarul de evenimente (batai de ceas, operati, etc.) pe secunda. 1 hertz = 1 eveniment pe secunda. În cazul frecventei, multiplii sunt în sistem zecimal:1 Kilohertz = 1,000 hertzi, 1 MegaHertz = 1,000,000 hertzi, etc.

Sistemul hexazecimal: pentru simplificarea prezentarii, calculatoarele folosesc sistemul de numeratie hexazecimal, adica în baza 16. Acesta a fost ales pentru ca usurinta transformarilor între el si sistemul binar. Astfel, un octet (byte) poate fi împartit în doua grupuri de câte 4 cifre, fiecare dintre acestea fiind echivalentul unui singur simbol în baza 16(hexazecimal). Sistemul hexazecimal presupune existenta a 16 simboluri. Astfel, se folosesc cifrele 0-9 si literele A,B,C,D,E,F , având urmatoarele corespondente în sistemele binar si zecimal:

Simbolul hexazecimal

Echivalent binar

Echivalent zecimal

0 0000 01 0001 12 0010 23 0011 34 0100 45 0101 56 0110 67 0111 78 1000 89 1001 9A 1010 10B 1011 11C 1100 12D 1101 13E 1110 14F 1111 15


Concepte de baza

Sarcina de învățare

Cu atâtea sisteme de numeratie, se poate pune problema, atunci când întâlnim un numar, în ce baza este scris. Daca numerele scrise în binar sunt uor de recunoscut fiind formate numai din 1 si 0, si în general scrise în grupuri de câte 8 caractere, numerele hexazecimale pot fi confundate cu cele zecimale. De exemplu, 27 notat în hexazecimal înseamna 39 în zecimal. De aceea, atunci când numerele sunt exprimate în hexazecimal, exista anumite indicii, ce de exemplu adaugarea literei „h” la sfârsit , de exemplu „27h” sau a prefixului „0x”, ca în exemplul „0x27”.

Test de autoevaluare – Termeni din limbajul „calculatoristic”

1) Când vorbim despre calculatoare, elementele componente, piesele si în general partile tangibile poarta denumirea de hardware .2) Sistemul de numerotare hexazecimal foloseste cifrele de la 0 la 9 si literele de la A la F pentru a exprima numerele ca puteri ale lui 16.3) Folosind cunostintele proprii sau tabelele de echivalenta binar – zecimal - hexazecimal, categorisiti ca adevarate sau false urmatoarele afirmatii:

a) Numarul 1110 din binar înseamna 14 în zecimal. b) Numarul 0xB se mai poate scrie ca 1011.c) Numarul 71h este scris in sistemul de numerotare binar.d) Sistemul binar (baza 2) foloseste cifrele 0, 1 si 2 pentru a reprezenta numerele.e) Orice numar exprimat in baza 16 poate fi exprimat cu ajutorul a 3 cifre in sistemul binar.

4) Care din urmatoarele variante reprezinta ordonarea corecta a ordinelor de marime, în ordine crescatoare?

a) Giga, Mega, Kilo b) Mega, Kilo, Giga c) Kilo, Giga, Mega d) Kilo, Mega, Giga

5) Care din urmatoarele definitii este corecta în ceea ce privesteHERTZ-ul (Hz)?

a) reprezinta unitatea de masura pentru intensitate;b) reprezinta unitatea de masura pentru frecventa, fiind echivalentul unei operatii pe secunda;c) reprezinta unitatea de masura a capacitatii de stocare;d) reprezinta unitatea fundamentala de exprimare a informatiilor în lumea informatica.

6) Un _______ poate avea valorile 0 sau 1. Un byte, denumit si_______ reprezinta o grupare de ________ biti.


Concepte de baza

1.3 Tipuri de calculatoare

Calculator înseamna mult mai mult decât computerele pe care le vedem la magazine, la oferte si pe care se joaca jocuri în retea sau se citete e-mail-ul. Vom analiza tipurile de calculatoare de la „mare” la„mic”.

Supercalculatoarele sunt cele mai performante calculatoare, cu o putere de procesare si viteza imense, fiind folosite în cercetare, pentru a realiza simulari, pentru predictiile meteorologice, pentru ghidarea navelor spatiale, etc. Din punct de vedere al dimensiunilor, se pot întinde pe sute si chiar mii de metri patati. Se spune ca Pentagonul are la una din locatiile secrete un supercalculator ce se întinde pe mai multe hectare.

PC ?

Micro- calculator ?

Mini- calculator ?

MainFrame ?

Super- calculator?

Computerele MAINFRAME sunt computere de mari dimensiuni – pot ocupa o camera – care au o putere de procesare foarte mare si care îsi distribuie resursele catre utilizatori, prin intermediul unor terminale„oarbe” (dumb terminals). Un mainframe poate avea mii de utilizatori care sa îl acceseze concomitent, folosind resurse de procesare si de stocare. Era de glorie a fost pâna în anii 90, pâna la aparitia PC-urilor. Ele sunt înca folosite adesea de companii de comunicatie, banci, mari universitati , etc. Supercalculatoarele folosesc sisteme de operare din familia UNIX.

Minicalculatoarele sunt calculatoare de dimensiuni mai reduse si sunt în general dedicate realizarii unei singure aplicatii (ca de exemplu controlul unui produs industrial). Sunt pe cale de disparitie.În sfârsit Microcalculatoarele sunt computerele personale (PC) din ziua noastra. Denumirea provine de la dimensiunile lor comparate cu cele ale calculatoarelor „istorice”. Începând cu anii 90, PC urile au cunoscut o dezvoltare exponentiala în ceea ce privete capacitatile de procesare si de stocare a informatiei.Ca arhitectura se împart în doua categorii : IBM si Apple, cu diferenta ca IBM a folosit nite standarde deschise, fapt care a permis oricarui producator sa construiasca PC-uri de acest tip. Aa se explica raspândirea uriasa a PC urilor IBM fata de cele Apple MacIntosh.PC-urile în general se împart dupa dimensiuni si dupa portabilitate în desktop-uri (pentru birou, acasa, etc.), laptop (de tinut în poala), palm- held (de tinut în palma) si PDA (Personal Digital Assistant). Din anul2005 telefoanele mobile „destepte” (smartphones) beneficiaza de sisteme de operare, ceea ce le confera statut de PDA.

Concepte de baza

1.4 Partile componente ale unui calculator

În aceasta sectiune vom prezenta în detaliu atât componentele hardware cât si pe cele software, definitiile si caracteristicile acestora, pentru a va putea face o idee asupra rolurilor acestora. Vom prezenta mai întâi componentele hardware si apoi pe cele software.

1.4.1 Tipuri de componente hardwareComponentele hardware sunt împartite din punct de vedere functional în 4 categorii:

Dispozitive de intrare, care asigura introducerea informatiilor în calculator(acestea includ tastatura, mouse-ul, scanner-ul, etc.),

Unitatea centrala, „cutia” propriu-zisa în care sunt incluse dispozitivele de prelucrare si cele de stocare a datelor. Aceasta componenta asigura prelucrarea informatiilor, manipularea, stocarea si regasirea acestora,

Dispozitivele de memorare, care au ca rol pastrarea (stocarea) informatiilor, Dispozitivele de ieire, care au ca rol prezentarea informatiilor catre utilizatori.

Acestea includ monitorul, boxele, etc.Vom prezenta în continuare caracteristicile fiecarei componente hardware, pentru a va putea crea o viziune asupra rolurilor si functiilor îndeplinite de acestea

1.4.2. „Cutia” unitatii centraleNumita în engleza „system unit”, aceasta are rolul de a gazdui dispozitivele hardware interne si de a realiza legaturile dintre dispozitivele de intrare, prelucrare, stocare si iesire.

Elemente

vizibile pe

carcasa

Figura 2 – Carcasa calculatorului

În partea frontala a cutiei pot fi vazute o multime de "beculete" care în timpul functionarii computerului stau aprinse permanent sau clipesc continuu. De asemenea pot fi vazute butoane si comutatoare. Sa vedem la ce folosete fiecare:

Comutatorul de alimentare - necesar pentru pornirea computerului. Prin apasarea lui computerul este alimentat cu curent electric sau din contra, este oprita alimentarea cu curent.

Butonul de RESET. La pornirea calculatorului au loc o serie de teste (POST - Power On Self Test) înainte de initializarea sistemului de operare (moment dupa care poate fi utilizat computerul). Butonul de Reset are acelasi rol ca o "pornire


Concepte de baza

calda" (warm boot): repornete calculatorul, este rulata o versiune simplificata a POST-ului iar timpul de pornire (re-) este mult mai mic.

Comutatorul Turbo. Este deja istorie, dar mai poate fi vazut la calculatoarele mai vechi. În momentul în care au început sa fie produse calculatoare care functionau la viteze mari unele din programele vechi rulau prea repede (uimitor, nu?). Apasând pe butonul Turbo viteza de lucru era redusa astfel încât sa poata fi utilizate si acele calculatoare.

LED-ul Power - este un indicator al starii calculatorului (pornit/oprit) LED-ul hard disk-ului - este un indicator care arata daca au

loc operatii de citire / scriere pe hard disk-ul calculatorului (practic, daca lucreaza calculatorul sau daca si-a luat o vacanta). Poate fi aprins continuu sau poate clipi în momentul în care hard disk-ul este accesat.

Indicatorul de viteza - indica viteza (în MHz) la care lucreaza computerul. DAR, nu va lasati pacaliti, NU este vorba de "viteza reala" de lucru a computerului

(cum sunt de exemplu vitezometrele la autoturisme). Si acestea sunt pe cale de disparitie.

Indicatoarele dispozitivelor incluse. Fiecare componenta (CD-ROM, floppy, etc.) are de obicei propriul LED care va clipi ori de câte ori acel dispozitiv este accesat.

Dupa forma lor, carcasele PC-urilor sunt de tip Tower (verticale) sau Desktop (orizontale). Diferenta consta în modul de pozitionare al carcaselor pe birou:

Tipuri de

carcase Figura 3 – Carcasa tip “desktop” – orizontala

Figura 4 – Carcasa tip “tower” - verticala

Concepte de baza

Pentru a realiza legaturile între dispozitive, carcasele sunt prevazute cu orificii, numite „slot-uri” de conectare (connection slots). Cablul de alimentare cu curent electric, cablul de conectare al monitorului, cablurile de la mouse si tastatura, cablul de conectare al calculatorului la o retea de calculatoare, toate acestea au forme care nu permit conectarea în locul destinat altui dispozitiv.Desi cablurile de la mouse si tastatura au conectori identici, întotdeauna sunt indicate pe carcasa calculatorului locurile unde acestea trebuie conectate (la calculatoarele din ultima generatie conectorii de pe cablu dar si sloturile au culori diferite pentru mouse si tastatura).

Dispozitivele periferice sunt conectate la PC cu ajutorul conectorilor de pe panoul din spate al carcasei.

Figura 5 – Conectorii pentru dispozitive

1.4.3 Placa de baza

Pentru a continua analogia cu corpul uman, placa de baza este„sistemul nervos central” al unui PC. Numite si „placa principala”(mainboard sau motherboard), acestea contin circuite integrate, magistrale de comunicare si sloturi de extensie, pentru a permite conectarea dispozitivelor interne : Hard-disk, CD-ROM, Floppy, etc.În general pe placa de baza se gasesc unul sau mai multe procesoare, un chip BIOS, slot-uri de memorie, chipset-uri (cu rol de control), slot-uri PCI, slot-uri ISA, sloturi pentru carduri AGP, conectori pentru porturi si fante de racire pentru procesor si card-urile instalate.


Concepte de baza

Placa de baza contine circuite integrate si gazduiete celelalte componente ale PC- ului

Figura 6 – Placa de baza

Aceasta imagine poate parea complicata, aa ca prezentam în continuare o schema simplificata a placii de baza, pentru a pune în evidenta componentele esentiale. Facem mentiunea ca elementele din schema sunt conectorii pentru componentele respective, si nu piesele înii.

Figura 7 – Schema placii de baza

1.4.4 Procesorul (CPU)

Ce contine procesorul?

Procesorul reprezinta „creierul” calculatorului, fiind componenta care efectueaza calculele, ia deciziile si transmite comenzile de control catre celelalte dispozitive. Procesoarele sunt compuse din urmatoarele unitati:

Unitatea de control este circuitul care comanda si controleaza activitatile dispozitivelor interne si externe (se poate spune ca este "creierul creierului"). Interpreteaza instructiunile, determina ce date sunt necesare, unde sunt stocate datele si trimite semnale de control dispozitivelor implicate în executarea instructiunilor.

Unitatea aritmetica si logica (ALU) - Aceasta este partea procesorului in care au loc toate calculele. Este formata din circuite care executa operatii aritmetice (adunare, scadere, înmultire, împartire) cu valorile primite de la memorie si poate compara numere.

Concepte de baza

1.4.5 Memoria RAM

Registrii - Registrii sunt grupuri de "celule" folosite pentru adresare (contin informatii despre locul unde pot fi gasite datele necesare), manipularea datelor si procesare. Unii registri pot fi folositi pentru mai multe operatii in timp ce altii sunt "rezervati" doar pentru anumite functii.

Unitatea ceas - Fiecare operatie din procesor are loc în momentul unui puls generat de ceas. Nici o operatie nu are loc

(indiferent de complexitatea sau importanta ei) în intervalul dintre pulsurile generate de ceas. Prin urmare, cu cât este mai "rapid" ceasul cu atât calculatorul este mai rapid.Rata de generare a pulsurilor se masoara in megaherti (MHz) sau milioane de pulsuri pe secunda. Fiecare "ticait" al ceasului procesorului (considerat a fi unitatea de masura) reprezinta un ciclu. In momentul de fata procesoarele calculatoarelor personale au frecvente în jurul a 4 GHz.

Tipuri de memorii RAM

In cazul memoriilor, analogia cu corpul uman nu mai este potrivita, caci ar putea provoca anumite confuzii. Memoria RAM este folosita la stocarea temporara a datelor / informatiilor de care procesorul are nevoie la un moment dat. RAM înseamna Random Access Memory – Memorie cu Acces Aleatoriu. Este o memorie volatila, continutul ei golindu-se la stingerea / repornirea calculatorului. Continutul memoriei RAM este „umplut” cu instructiunile programelor pe care utilizatorul le lanseaza, si rescris pe masura ce informatiile necesare se schimba.În prezent exista câteva tipuri de memorii RAM:

SIMM – Single Inline Memory Module, DIMM – Dual Inline Memory Module, RIMM – Ramburs Memory Module, SODIMM – Small Outline DIMM.

Figura 8 - Modul de memorie SIMM

Figura 9 – Modul de memorie DIMM

Concepte de baza

Figura 10 – Modul de memorie RIMM

Imaginile prezentate ilustreaza diferentele între aceste tipuri de memorii, cât si modul în care memoriile RAM sunt conectate pe placa de baza.

RAMinsuficient?

Memorie virtuala!

Figura 11 – Modul de conectare al memoriilor RAM pe placa de baza Dimensiunea memoriei RAM este un factor foarte important în determinarea performantelor computerului. Desi sistemele de operare cele mai populare la ora actuala ar putea teoretic sa ruleze pe un minim de 32 MB (MegaBytes) de RAM – Windows XP sau 4MB de RAM – Linux, este recomandat ca PC-ul Dvs. sa aiba macar 128 sau 256 MB de RAM.Totodata, necesitatea de memorie RAM este influentata si se tipul de aplicatii care vor rula pe calculatorul respectiv: procesarea de texte sau cititul e-mail-ului nu necesita mult RAM, pe când simularile tridimensionale, calculele complexe sau faptul ca PC-ul va avea rolul de server impun creterea semnificativa a cantitatii de memorie RAM. Pentru a suplimenta ieftin memoria RAM se folosete memoria virtuala– un spatiu de pe hard-disk alocat special suplimentarii memoriei RAM. La sistemele de operare tip Windows aceasta ia forma unui fisier de sistem numit pagefile.sys iar la sistemele de operare tip Linux, este vorba despre o partitie cu numele de swap.

Concepte de baza

Avantajul memoriei virtuale (swap-ului) este costul foarte redus, iar dezavantajul principal este dat de viteza mult mai mica de acces comparat cu memoria RAM efectiva.

1.4.6 Memoria ROM

Tipuri de memorie ROM

Spre deosebire de memoria RAM, memoria ROM este una semi- permanenta si nu una volatila. Aceasta memorie nu îsi pierde continutul la oprirea alimentarii cu curent a calculatorului. Astfel, în ROM sunt în permanenta stocate instructiuni pentru pornirea si verificarea calculatorului. Deoarece procesorul este singurul care are acces la memoria ROM, si doar pentru a citi continutul, numele complet este Read Only Memory (Memorie Doar pentru Citire).Continutul memoriei ROM nu poate fi modificat decât prin proceduri ce implica utilizarea unei aparaturi speciale, la nivelul firmei producatoare, si numai pentru anumite tipuri de memorii ROM. Tipurile de memorie ROM sunt:

ROM – Read Only Memory, PROM – Programmable Read Only Memory, EPROM – Erasable Programmable Read Only Memory, EEPROM - Electrically Erasable Programmable Read Only

Memory, FLASH Memory – un alt tip de EPROM, care poate fi rescris mai uor.

Figura 12 – Module de memorie ROM pe placa de baza

1.4.7 Memoria cache

Memoria cache este un tip de memorie RAM care este plasata în interiorul sau foarte aproape de procesor, ceea ce face ca memoria cache sa fie cea mai rapida. Acesta este si scopul, memoria cache pastrând cele mai recente date. Din punct de vedere al capacitatii de stocare este mult mai mica, cu maxime în jurul a 1 MegaByte (notat MB).Memoria cache este organizata pe doua nivele, L1 si L2, care difera prin viteza de acces. Memoria cache L1 este mai rapida decât memoria cache L2. În general memoria cache L1 este situata în interiorul procesorului iar cea L2 în apropiere.Atunci când procesorul cere o informatie din memoria cache si aceasta o returneaza, se numete cache hit, adica „succes”. Daca informatia


Concepte de baza

ceruta nu este disponibila, situatia este denumita cache miss, adica„ratare”.Memoria cache este o caracteristica ce diferentiaza tipurile de procesoare. Spre exemplu, procesoarele Intel Celeron sunt mai ieftine decât procesoarele Intel „obisnuite” datorita lipsei memoriei cache.

Figura 13 – Schema functionala a unui PC

1.4.8 Magistralele

Magistralele asigura comunicarea procesorului cu restul componente lor.

Magistrala = BUS

Dupa cum ati putut observa în schema anterioara, legaturile dintre componentele interne ale calculatoarelor sunt realizate de catre magistrale de comunicatii. Termenul din limba engleza este „bus”. Acestea sunt circuite sau fire care realizeaza transmisia de informatii între anumite elemente componente ale calculatorului. În general bus- urile interne realizeaza transmisia a 32 biti de informatie simultan, de unde si numele de bus pe 32 biti.

Exista mai multe tipuri de bus-uri (magistrale), începând cu cele imprimate pe placa de baza si care asigura comunicarea procesorului cu sistemul (magistrala de sistem, magistrala de memorii si magistrala de adrese), continuând cu bus-urile pentru extensii , numite si magistrale I/O (input-output - realizeaza comunicatii bidirectionale), precum ISA, EISA, PCI si bus-urile externe, precum SCSI sau USB. Standardul initial, introdus în 1984 este numit ISA – Industry standard Architecture. Dei este înca folosit, acest standard se apropie de sfârsitul duratei de viata, deoarece este un standard pe 16 biti. Standardul EISA (Extended ISA) ofera 32 biti dar nu a avut succesul pe care l-a înregistrat ISA, iar aparitia standardului PCI a produs o schimbare majora.

Concepte de baza

Figura 14 – Magistrala tip ISA (Industry Standard Architercture)

Figura 15 – Magistrala tip PCI (Peripheral Component Interconnect)

Majoritatea componentelor care pot fi adaugate la calculator în prezent folosesc magistrale PCI pentru conectare: placile de retea, placile de sunet, placile de captura, etc.

1.4.9 Dispozitive de stocare a datelorAa cum spune numele, aceste dispozitive au rolul de a pastra informatiile, datele în scopul prelucrarii si regasirii ulterioare. Acestea sunt de diferite tipuri, dimensiuni si îndeplinesc diferite scopuri. Vom trata în continuare pe cele mai des întâlnite.


Concepte de baza

1.4.9.1 Hard-DiskulPoarta acest nume pentru a se diferentia de dischete, prin aceea cadispune de o carcasa solida si de spatiu de stocare considerabil mai

Caracte- ristici ale Hard Diskurilor

mare. Totodata, informatia este organizata folosind platane magneticesi poate fi regasita folosind un cap de citire inclus.Adesea prescurtat HDD (Hard Disk Drive), caracteristicile definitorii ale hard-disk-ului sunt:

Timpul de acces: durata medie în timp dintre primirea comenzii de citire/scriere si momentul efectiv al pozitionarii capului de citire/scriere asupra sectorului unde se regasete informatia;

Viteza de transmisie a datelor: cantitatea de date ce poate fi transmisa într-o secunda;

Viteza de rotatie: în prezent HDD-urile normale au viteze de rotatie de 7,200rpm, iar cele mai performante 10,000 rpm, 15,000 rpm;

Latenta de rotatie; Tipul de interfata: adica ce magistrala de comunicatii trebuie sa existe în

calculator pentru conectarea HDD-ului. Cele doua standarde care sunt întâlnite în prezent sunt IDE / ATA si SCSI. Facem mentiunea ca standardul IDE / ATA are o multitudine de variante care includ EIDE, SATA, Ultra ATA, etc.

IDE înseamna Integrated Drive Electronics, ATA înseamna AT Attachment iarSCSI înseamna Small Computer Systems Interface.

Figura 16 – Schema functionala a unui HDD (Hard Disk Drive)

1.4.9.2 Floppy disk-ul

Dischetele sunt unitati mobile de stocare a informatiei, oarecum anacronice. Ele au evoluat odata cu calculatoarele în sensul reducerii dimensiunilor si cresterii capacitatii de stocare, dar în prezent capacitatea de stocare oferita de o discheta este extrem de mica – 1.44MB (MegaBytes). Dischetele „moderne” contin un disc magnetic protejat de o carcasa de plastic.Dimensiunea dischetelor în prezent este de 3,5 inch, iar initial au avut dimensiunea de 5.25 inch. Avantajul principal al dischetelor este costul lor foarte mic, iar dezavantajele majore sunt capacitatea de stocare relativ mica si faptul ca se deterioreaza foarte repede. Apropierea de orice aparat care emite unde magnetice (telefon mobil, monitor, etc.) poate duce la pierderea definitiva a datelor de pe discheta respectiva.


Concepte de baza

Figura 17 – Discheta de 3.5 inch, interior: discul magnetic este protejat de doua capace de plastic, dublate cu hârtie.

Dimensiunile de 3.5 sau 5.25 inch se refera la diametrul discului magnetic. Dischetele „antice” de 5.25 inch erau mai mari doar ca diametru dar mai mici ca spatiu de stocare si cu învelitoarea mult mai flexibile, deci casabile.

1.4.9.3 Compact Discul

CD-ul este mediu optic cu mare capacitate de stocarea datelor

Compact Discul este tot un mediu mobil de stocare a datelor, dar nu folosete suport magnetic precum HDD-ul sau Floppy, ci este un mediu optic. De aceea uneori este întâlnit denumirea de discuri optice. CD- urile sunt inscriptionate si apoi citite cu tehnologie laser.CD-urile se numesc CD-ROM (Compact Disk Read Only Memory) pentru faptul ca permit sa fie inscriptionate doar o singura data, si apoi doar citite. Acesta este si dezavantajul fata de dischete, coroborat cu aceea ca nu toate unitatile de CD (CD-ROM Drive) au si capacitatea de a scrie pe CD-uri. Pentru aceasta trebuie ca PC-ul sa fie echipat cu o unitate speciala, numita CD-Writer (inscriptionator de CD-uri). Pentru a putea inscriptiona un CD, acesta trebuie sa fie inscriptionabil, asa numitele CD-R (CD-Recordable).Exista si CD-uri care pot fi re-inscriptionate. Acestea poarta numele de CD-RW (CD Re-Writable). Datele continute de acestea pot fi sterse pentru a face loc altor date. Capacitatea de stocare a unui CD standard este de 700MB, aproximativ 486 de dischete.Datele sunt organizate pe CD-uri sub forma de piste (tracks). Pista CD- ului este spiralata si porneste din centru catre exterior, dând astfel posibilitatea crearii de CD-uri de capacitate mai mica, aa numitele mini-CD si Business-Card CD.

Concepte de baza

1.4.9.4 DVD-ul

DVDul : urmaul CD-ului.

Capacitate stocare: peste 6 CD- uri

Figura 18 – Tipuri de CD-uri: standard, mini, business-card

Urmaul CD-ului este DVD-ul. Initialele vin de la Digital Versatile Disk(initial Digital Video Disk). Este tot un mediu optic de stocare a datelor, cu o capacitate sporita de stocare. Cele mai raspândite DVD-uri pot stoca 4.7 GB (Giga Bytes). Capacitatea efectiva de stocare este undeva în jurul a 4.5 GB, restul fiind necesar pentru a organiza informatia. Alte standarde (DVD-urile cu doua straturi – dual layer) ajung pâna la o capacitate de stocare de 9.4 GB.DVD-urile ca si CD-urile sunt medii WORM (Write Once Read Many – inscriptionate o data, citite de multe ori). Pentru DVD—rile inscriptionabile exista doua standarde DVD-R si DVD+R. Diferentele sunt minore, standardul +R este cel universal dar –R este foarte folosit în paralel. Ca si la CD-uri, exista si DVD-uri ce pot fi inscriptionate de mai multe ori: DVD-RW si DVD+RW. Unitatile de inscriptionare sunt si unitati de citire.

Figura 19 – Diferenta între DVD (stânga) si CD (dreapta)

În prezent (2005) DVD-ul este o tehnologie în cretere, din ce în ce mai multe PC-uri fiind dotate cu unitati cititoare sau de inscriptionare a DVD- urilor. Avantajele sale sunt pretul redus (cât 2-3 CD-uri) combinat cu capacitatea de stocare uriasa (mai mare decât 6 CD-uri).

Figura 20 – Unitate tip “combo”: DVD Re-Writer plus CD-ReWriter

Concepte de baza

1.4.10 Perifericele

1.4.11 Tastatura

Facem mentiunea ca nici unul din mediile de stocare mobile nu sunt componente efective ale computerului ci unitatile de citire ale acestora: Floppy-disk DRIVE-ul, CD-ROM DRIVE-ul, DVD DRIVE-ul. Vizual unitatile de CD si DVD sunt identice, fiind diferentiate doar prin inscriptionarile de pe carcasa.

Perifericele sunt componentele hardware ale sistemului de calcul care nu sunt continute în carcasa. Ele sunt ataate la PC cu ajutorul unor cabluri de conectare speciale. Perifericele sunt de doua tipuri, clasificate dupa directia în care „curge” informatia cu ajutorul lor: spre calculator (periferice de intrare - input) sau spre utilizator (de iesire - output).Perifericele de intrare transmit informatia de la utilizator la calculator, iar cele de iesire transmit informatia catre utilizator. Cele mai frecvente periferice de intrare sunt tastatura si mouse-ul iar cele mai frecvente periferice de iesire sunt monitorul si castile sau boxele.

Tastatura (keyboard) este perifericul cu care utilizatorul interactioneaza cel mai des, si cu care (teoretic) utilizatorul ar putea efectua toate operatiile de interactiune cu calculatorul. Ca hardware, tastaturile de PC au 101 sau 104 taste, iar cele de Apple 82 sau 108 taste. Alaturi de aceste taste standard, adesea tastaturile moderne includ si butoane suplimentare care pot transmite calculatorului anumite comenzi specializate, ce de exemplu controlul volumului castilor sau lansarea programului de citit e-mail-ul, etc.Tastaturile standard (104 taste) contin patru blocuri de taste:

tastele functionale (în partea superioara, notate de la F1 la F12) – îndeplinesc anumite functii prestabilite în sistemul de operare sau în diferitele programe. Spre exemplu, tasta F5 îndeplinete în general functia REFRESH;

tastele alfanumerice („blocul” principal al tastaturii) – contin ciferele de la 0 la9, literele, caractere special tip precum ! , & , virgula, etc. si câteva taste speciale, de control: SHIFT (cât timp este apasat, literele sunt scrise cu majuscule iar in cazul cifrelor sunt accesate semnele speciale), CONTROL, ALT(ambele sunt cunoscute sub numele de „modificatori” (apasate concomitent cu alte taste transmit comenzi calulatorului), CAPSLOCK (cât timp este in pozitia ON, toate literele sunt scrise cu majuscule, cifrele sunt scrise ca cifre), BACKSPACE ( sterge ultimul caracter), ENTER (transmite comanda de acceptare a opțiunilor sau începe un nou rând), etc.;

tastele de navigatie: în partea dreapta a blocului alfanumeric se gasesc tastele de navigatie, sagetile si comenzile PageUp, PageDown, Home, End care permit navigarea în „salturi”;

tastele numerice: în extrema dreapta a tastaturii sunt amplasate tastele numerice si aritmetice, pentru a usura introducerea cifrelor si a operatiilor matematice;

tasta meniu contextual : pe cel mai de jos rând de taste, lânga CONTROL din dreapta este amplasata o tasta ce are aceleasi functionalitati precum click-ul dreapta al mouse-ului.


Concepte de baza

Împartirea tastaturii în blocuri functionale.

Tastele speciale

1.4.12 Mouse-ul

Figura 21 – Tastele standard la o tastatura de PC, 101 taste, si efectul tastei SHIFT

În imaginile anterioare este prezentata tastatura „engleza”, aa numita QWERTY, dupa tastele de pe rândul de sus, de la stânga la dreapta. Aranjarea tastelor pe tastatura este dictata de fiecare limba vorbita, spre exemplu tastatura germana este QWERTZ, cea franceza AZERTY, si contin si alte caractere si alte anumite inversiuni ale pozitiilor tastelor. Tastatura în limba româna, cu diacritice, este de tip QWERTZ si cu diacriticele amplasate pe tastele din dreapta, precum în partea inferioara a imaginii anterioare.

Mouse-ul este celalalt periferic de intrare larg folosit la PC-uri. Cu ajutorul unui sistem de pozitionare, acesta transmite calculatorului comenzi de deplasare a cursorului pe ecran si de accesare a opțiunilor. De la tastatura se pot îndeplini toate functiile care sunt îndeplinite cu ajutorul mouse-ului, dar nu si invers. Totusi, este mult mai usor sa folositi mouse-ul pentru operatii precum deplasarea pe ecran, accesarea meniurilor, etc.Mouse-urile se pot clasifica dupa sistemul de pozitionare: cu bila sau cu laser (mouse optic) si dupa modul de conectare PS2 sau USB. PS2 este tipul de conector „clasic”, iar conectorii pe USB sunt mai recenti, în voga în prezent. Aceleai tipuri de conectori sunt disponibile si pentru tastaturi.

Figura 22 – Diferenta dintre conectorii PS2 (colorati) si USB - alb

Prezentam în continuare imagini cu tipurile de mouse pentru a ilustra diferenta dintre mouse-ul optic si cel cu bila si pentru a ilustra pozitionarea touch-padului si a mouseului tip buton de presiune.

Concepte de baza

Tipuri de mouse- uri

1.4.13 Monitorul

Figura 23 – Diferenta dintre mouse-ul cu bila (stânga) si cel optic(dreapta)

Monitorul este dispozitivul de iesire (output) care permite transmiterea informatiilor de la calculator la utilizator. Elementele componente vizibile sunt carcasa cu butoane pentru setari, cablurile de conectare si display-ul. Display-ul este partea din sticla, cristale lichide, etc. care realizeaza efectiv afiarea imaginii.Monitoarele sunt calificate dupa urmatoarele caracteristici:

diagonala display-ului: 15”, 17”, 19” etc., sunt dimensiuni comune pentru diagonala monitoarelor. Dimensiunea se refera la display si nu la întreaga cutie. În timp ce laptop-urile au în general display-uri mai mici (15,16,17 inch), monitoarele desktop-urilor pot ajunge usor la 21 inch;

numarul de culori: în general culoarea se afieaza pe 16,24 sau 32 biti, adicanumarul de culori disponibile este 2 la puterea 16,24 sau 32;

Trasaturi monitoare.

CRT sauLCD?

rata de refresh: ca si televizoarele, monitoarele de calculator rescriu imaginea linie cu linie de foarte multe ori în fiecare secunda. De aceea rata de refresh (de câte ori este rescris ecranul într-o secunda) se masoara în Hertzi (Hz): rate de refresh de 65,75,85,100Hz sunt uzuale în prezent. Cu cât rata de refresh este mai mare cu atât ochii utilizatorului sunt mai putin solicitati;

rezolutia: numarul de pixeli afisabili pe orizontala înmultit cu numarul de pixeli afiabili pe verticala. Dimensiuni uzuale: 800x600, 1024x768, 1280x1024,

1600x1200 etc. Cu cât rezolutia este mai mare, suprafata de afiare este mai mare (se vede mai mult), dar dimensiunea ferestrelor scade. De aceea este nepractica folosirea unei rezolutii mari pe un monitor cu display de 15”, de exemplu;

tehnologia de afisare: CRT sau LCD sunt tehnologiile cele mai frecvente. Monitoarele CRT (Cathode Ray Tube) functioneaza dupa acelai principiu cu televizoarele – un „tun” de imagine proiecteaza raze de lumina pentru a aprinde fiecare pixel. Tehnologia Liquid Cristal Display (LCD - cu cristale lichide) este folosita cu preponderenta la laptopuri, datorita dimensiunilor reduse ale display- ului, prin lipsa tubului catodic.

Concepte de baza

Test de autoevaluare – Componentele unui PC

1) Care dintre urmatoarele componente se gasesc pe placa de baza a unui PC ? (Mai multe raspunsuri corecte)

a) Memoriile RAM si ROMb) Monitorulc) Hard-Diskurile d) Procesorul

2) Care dintre variante reprezinta caracteristici ale memoriei ROM?(Mai multe raspunsuri corecte)

a) Îi pierde continutul la oprirea calculatorului.b) Nu îi pierde continutul la oprirea calculatorului.c) Contine informatii necesare la pornirea calculatorului, iar continutul este accesibil doar procesorului si numai pentru citire.d) Contine instructiunile programelor active (încarcate în memorie) si îsi schimba continutul pe masura ce acestea necesita noi instructiuni pentru a îndeplini sarcinile trasate de utilizatori.

3) Categorisiti ca adevarata sau falsa afirmatia urmatoare:„Memoria FLASH este un tip de memorie ROM, care prezinta avantajul de a putea fi rescrisa relativ ușor” fals4) Memoria Cache este o memorie speciala, amplasata foarte aproape de procesor, ceea ce îi confera cea mai mare viteza de reactie. Care este numele dat esecului de a regasi anumite informatii în memoria Cache?

a) Cache Failure b) Cache Missc) Cache Not Found Error d) Cache Missing

5) CD-urile si DVD-urile sunt medii optice de stocare a datelor. Ambele pot stoca o cantitate sporita de informatii, cu avantajul imunitatii datelor fata de interferentele electromagnetice care adesea conduc la pierderea datelor de pe dischete. Pentru a putea citi si inscriptiona CD- uri sau DVD-uri este nevoie de unitati speciale. Cum se poate distinge între o unitate de CD (CD-ROM) si una de DVD (DVD-ROM)?

a) Unitatile pentru DVD sunt mai late, pentru a putea acomoda diametrul mai mare al DVDurilor.b) Unitatile pentru DVD sunt colorate în nuante de mov, pe când cele de CD sunt colorate în nuante de verde.c) Unitatile de CD moderne pot citi si DVD-uri, deci notiunea deDVD-ROM este depasita.d) Singurul mod de distinctie vizuala între n CD-ROM si unDVD-ROM este citirea inscriptiilor producatorului.

6) Alegeti opțiunile care reflecta corect avantajele celor doua tehnologii majore pentru afiajele monitoarelor:

a) Afiajele CRT sunt mai ieftine si permit rezolutii si rate de reîmprospatare (refresh) mai mari.b) Afiajele CRT sunt folosite în special la laptopuri, datoritauurintei de ataare


Concepte de baza

c) Afiajele LCD sunt mai ieftine si mai usor de transportat, dar trebuie acordata atentie sporita pentru a nu se varsa cristalele lichided) Afiajele LCD ocupa considerabil mai putin spatiu datorita tehnologiei adoptate, fiind astfel solutia de-facto pentru laptopuri

7) Selectati din opțiunile urmatoare pe cele care exprima caracteristici ale HDD-urilor:

a) Viteza de rotatieb) Capacitatea de stocarec) Tipul de mediu de stocare (optic sau magnetic)d) Tipul de interfata (IDE / ATA sau SCSI)

8) Care este capacitatea standard de stocare a unui CD?a) 400 MBb) 650-700 MB c) 800-900 MB d) 4.5 GB


Concepte de baza

RASPUNSURI LA TESTELE DE AUTOEVALUARE - UNITATEA 1Termeni din limbajul „calculatoristic”

1) Hardware / hard.2) Hexazecimal / hexadecimal.3)

a) ADEVARAT. Transformarea este: 0*1+1*2+1*4+1*8=14.b) ADEVARAT. Simbolul B în hexazecimal (denotat de prefixul0x) este echivalentul numarului 11 din zecimal. 1011 binar =1*1+1*2+1*8=11.c) FALS. Sufixul h denota folosirea sistemului hexazecimal. d) FALS. Sistemul binar (baza 2) foloseste cifrele 0 si 1 pentru a reprezenta numerele. Baza 3 ar folosi cifrele pâna la 2 inclusiv.e) FALS. Este nevoie de 4 cifre pentru a exprima in binar fiecare SIMBOL hexazecimal (0-9 si A-F). Vezi tabelul cu corespondentele zecimal – binar – hexazecimal din sectiunea1.2.2.

4) D . Kilo=1000, Mega= 1000 Kilo, Giga =1000 Mega .5) B. Un HERTZ reprezinta o unitate de masura pentru frecventa, fiind

echivalentul unei operatii pe secunda.

Componentele unui PC

1) A si D . Monitorul este un periferic extern iar hard-diskurile nu sunt montate pe placa de baza. HDDurile sunt montate in interiorul unitatii centrale, dar sunt conectate la placa de baza prin BUSuri de date.

2) C. RAM = Random Access Memory.3) ADEVARAT4) B5) D. DVDurile au acelasi diametru cu CDurile. În nuante de mov sunt

colorate DVDurile si nu unitatile, ambele tehnologii sunt de actualitate, având avantaje si dezavantaje.

6) A si D7) A, B si D . HDDurile sunt medii de stocare magnetice si nu optice.8) B


Concepte de baza

LUCRARE DE VERIFICARE – UNITATEA 1

Pentru a raspunde corect la întrebarile din aceasta lucrare de verificare, parcurgeti cu atentie continutul Unitatii de Învatare. Nu sunt necesare informatii necuprinse în Unitatea de Învatare.Fiecare întrebare are mentionat punctajul aferent. Transmiteti Lucrarea de Verificare tutorelui utilizând metoda agreata de comun acord, specificând numele Modulului, Numele Dvs, Adresa de contact si numarul Lucrarii de Verificare.

1) Care dintre variante reprezinta corect semnificatia prescurtarii„RAM”? (3 puncte)

a) Real-time Access Memory b) Random Alleatory Memory c) Random Access Memoryd) Real-time Alleatory Memory

2) Atât Hard-Disk-urile cât si disketele (Floppy disk) sunt medii de stocare. Diferențele constau în mobilitate (HDD-nu si Floppy da) dar si în capacitatea de stocare (mica la dischete, uriasa la HDD). Totui exista si o asemănare funcțională între aceste doua medii de stocare. Care este aceasta asemănare (2 puncte) ?

a) Amândouă sunt dispozitive vechi, ce vor fi înlocuite deCD/DVDb) Ambele sunt dispozitive interne ale PC-urilor c) Ambele sunt medii de stocare magneticed) Amândoua sunt componente intangibile / invizibile ale PC- urilor

3) Alegeți din lista de opțiuni cele doua variante care conțin o categorisire exacta a perifericelor, după destinație (2 puncte):

a) Periferice de intrare: monitorul si tastatura b) Periferice de ieșire: boxele si mouse-ulc) Periferice de intrare: tastatura wireless si track-ball d) Periferice de ieșire: LCD si boxe

4) Ce avantaje are DVD-ul fata de CD? (2 opțiuni corecte + 1 punct fiecare)

a) Culoarea mov a mediului de stocare este mai potrivita pentru a realiza contrastul necesar marcarii ca 0 sau 1 a bițilorb) Prezintă o capacitate de stocare considerabil mai marec) Raportul Cost / Capacitate de stocare este mult mai avantajos în cazul DVD-urilord) Poate fi citit / scris de orice unitate de DVD, spre deosebire de CD-uri, care necesita unități speciale de scriere


Concepte de baza

BIBLIOGRAFIE - UNITATEA 1

1) ABC – ul calculatoarelor, Colecția European Computer DrivingLicense, Editura BIC ALL, 2001, București

2) ECDL Start modulele obligatorii, Ana Dulu, Editura ANDRECO, 2005, București

3) Curs Online „Concepte de baza ale tehnologiei informației”, [MariusMunteanu], http://ecdl.credis.ro


Utilizarea calculatorului


UTILIZAREA CALCULATORULUI

Cuprins:

2.1 Introducere........................................................................................................ 282.2 Sistemul de operare .......................................................................................... 282.3 Aplicatiile .......................................................................................................... 302.4 Mediul Desktop ................................................................................................. 31Lucrare de verificare ............................................................................................... 43Bibliografie .............................................................................................................. 44



Explice semnificatia termenilor precum „sistem de operare”, „aplicatii”,„Interfața Grafica (GUI)”;

Enumere si explice functiile sistemului de operare;

Identifice si descrie diferite tipuri de aplicatii;

Utilizeze eficient mediul Desktop al unui calculator: manipularea pictogramelor, a ferestrelor, etc.



2.1 Introducere

În aceasta unitate de învățare vom prezenta componenta software a calculatoarelor, vom detalia modul de functionare al calculatoarelor prin prisma acestei componente si vom exersa activitati de utilizare a mediului Desktop.Pâna acum am aflat care este componenta fizica a PC-urilor, facând analogii cu corpul uman. Aceasta unitate de învățare studiaza cum„gândesc” PC-urile, pentru a continua analogia. Mediul software are doua componente principale: sistemul de operare, care , aa cum arata numele, asigura mediul general de desfasurare a activitatilor, si aplicatiile sau programele, care efectueaza anumite operatii specifice, fiind folosite pentru a rezolva probleme punctuale.

2.2 Sistemul de operare

Sarcinile

Sistemului

de operare

Sistemul de operare defineste interactia pe care o are utilizatorul cu calculatorul. SO-ul este acea parte de software care intra în functiune la pornirea calculatorului. Numit în engleza OS – Operating System, sistemul de operare este software-ul care face posibila functionarea tuturor celorlalte software-uri (aplicatiile, driverele, etc.). Totodata, sistemul de operare controleaza si componentele hardware.Sistemul de operare îndeplinete doua roluri principale:

Creeaza un mediu stabil pentru ca aplicatiile (programele) sa poata rula si interactiona cu componentele hardware, fara a avea informatii specifice despre acestea;

Gestioneaza resursele hardware ale calculatorului, memoria, procesorul, spatiul de stocare, etc.

Sarcinile pe care trebuie sa le îndeplineasca sunt mai numeroase, si includ oferirea unei interfete utilizator si unei interfete pentru aplicatii cât si functii pentru managementul fişierelor. Interfața utilizator asigura comunicarea bidirectionala între PC si utilizator. Cu alte cuvinte, prin intermediul interfetei utilizator utilizatorul lanseaza comenzi calculatorului si observa rezultatele acestora. Exista doua tipuri de interfete utilizator: interfata grafica (GUI – Graphical User Intrerface) si interfata tip linie de comanda.

Interfața tip linie de comanda presupune ca utilizatorii au un nivel de cunostinte mai ridicat si stiu exact ce comenzi doresc sa transmita calculatorului, cât si sintaxa comenzilor respective.Interfața grafica este cea „uzuala” datorita sistemelor de operare din familia Windows, care presupune ca utilizatorul interactioneaza cu calculatorul în mare masura cu ajutorul mouse-ului, accesând comenzile si opțiunile care sunt afiate sub forma grafica



Interfața

grafica –

GUI

Figura 24 – Interfața grafica

Dupa cum se poate vedea în imaginea anterioara folosind mouse-ul se pot accesa diferite aplicatii si stabili valori pentru opțiunile dorite. În imaginea urmatoare vom prezenta o interfata utilizator tip linie de comanda, în care utilizatorul scrie fiecare comanda si apoi apasa asta Enter pentru a o valida.

Interfața tiplinie de comanda

Figura 25 – Intrerfata utilizator tip linie de comanda

Sistemele de operare cele mai raspândite pentru PC-uri sunt cele din familia Microsoft Windows (98, NT, 2000, XP, etc.). În SUA exista destul de multi adepti ai PC-urilor Apple si sistemelor de operare Mac. Totodata, la nivel mondial familia sistemelor de operare Linux a capatat o acoperire demna de luat în seama. Sistemele de operare tip Linux sunt, spre deosebire de celelalte, GRATIS, dezvoltate de o comunitate de programatori mondiala. Distribuirea gratuita si aptitudinile sporite ale sistemului i-au adus popularitatea de care se bucura în prezent. Ca dezavantaj trebuie mentionat faptul ca, pentru un utilizator începator, sistemele de operare tip Linux apar mai neprietenoase.


2.3 Aplicatiile

Tipuri de

aplicatii.

Pentru

fiecare

sarcina

exista o

suita de

aplicatii ce

pot fi

folosite

Aplicatiile sau programele sunt elemente software care servesc la îndeplinirea unor sarcini specifice. Dupa functionalitatea generala pe care o îndeplinesc aplicatiile cele mai utilizate se împart în: Editoare de text: unul dintre uzurile calculatorului este la crearea de rapoarte, scrisori, documente de prezentare, CV-uri, etc. În majoritatea cazurilor este vorba despre introducerea si corectarea unor texte, aplicarea de formatari si aranjarea în pagina. Aplicatiile dedicate acestor operatii se numesc editoare de texte. Cel mai folosit editor de texte este cu siguranta Microsoft Word. Exista însa si solutii alternative mai ieftine, precum OpenOffice Writer(software Open Source – vom explica imediat ce înseamna Open Source) sau solutii care îndeplinesc operatiuni mai simple de editare, precum Notepad sau Ultraedit. O carte nu poate fi scrisa eficient folosind Ultraedit, dar alte operatii pot fi îndeplinite mai rapid si eficient - ca de exemplu înlocuirea unor cuvinte în mai multe documente simultan; Aplicatii pentru prelucrarea imaginilor: aplicatii precum Adobe Photoshop, CorelDraw, Macromedia Fireworks sau Freehand sunt folosite pentru a crea imagini si pentru a le prelucra ulterior sau pentru a edita fotografii; Aplicatii pentru prezentari: în lumea informatizata de astazi, o prezentare nu înseamna doar un discurs, ci exista programe specializate pentru a realiza prezentari de succes, care sa transmita foarte clar mesajul dorit. Mentionam Microsoft PowerPoint si OpenOffice Impress; Aplicatii de calcul tabelar: pentru realizarea de bugete sau chiar pentru calcule mult mai complexe exista programe specializate care pot efectua operatii matematice dar cunosc si functii mai complexe, precum cele statistice sau financiare. Microsoft Excel este standardul de facto, dar trebuie mentionate si programe precum Lotus 1-2-3, etc.; Aplicatii de baze de date: acestea sunt necesare deoarece stocarea si interogarea unor cantitati mari de date poate deveni foarte anevoioasa, pâna la imposibila. De aceea exista programe specializate care lucreaza cu bazele de date, precum Microsoft Access, dBase, MySQL, etc. Browsere si clientii de e-mail: aceste aplicatii au aparut odata cu dezvoltarea Internet ului, si permit navigarea pe Internet (browserele) si citirea e-mail-ului (clientii de email). Toate calculatoarele echipate cu sistemul de operare Windows au ca browser Internet Explorer si client de e-mail Outlook Express; Aplicatii multimedia: computerele sunt folosite atât pentru munca dar si pentru relaxare, de aceea o clasa de aplicatii foarte folosite sunt cele care permit ascultarea de muzica sau vizionarea de filme. Windows Media Player este o aplicatie care permite aceste operatiuni si care este instalata automat în Windows. Alte aplicatii: nu se poate realiza o clasificare exhaustiva a tipurilor de aplicatii pentru calculator, si nici nu ne propunem asta. De aceea trebuie sa mentionam ca exista nenumarate alte tipuri de aplicatii, iar pentru fiecare tip de aplicatie exista nenumarate solutii produse de diferite firme, fiecare cu avantajele si dezavantajele sale.


2.4 Mediul Desktop

Am vorbit anterior despre tipurile de interfata utilizator si am aratat ca cel mai prietenos tip este interfata grafica (GUI – Graphical User Interface). Deoarece sistemele de operare din familia Windows sunt cele mai raspândite în cazul PC-urilor, cu o cota de piata de peste 90%, vom prezenta în continuare mediul de lucru din sistemul de operare Windows XP – cea mai recenta varianta din familia Windows.Dupa ce calculatorul a pornit, utilizatorul are în fata un ecran albastru sau cu o anumita imagine, pe care exista anumite pictograme (icons) si câteva alte elemente: bara sistemului si cursorul mouse-ului. Acest mediu de lucru prezentat utilizatorului se numete DESKTOP.

Componente mediul Desktop

Figura 26 – Desktop de Windows XP

Analizând imaginea de mai sus, distingem elementele caracteristice ale desktop-ului:

O imagine de fundal (wallpaper) care nu influenteaza cu nimic operarea calculatorului, ci doar are rolul de a personaliza spatiul de lucru;

Bara de sistem (Taskbar) pe care o vom denumi în continuare folosind numele sau din engleza, este cea care contine butonul START, „tava sistemului”

(system tray) si care afiseaza pictograme pentru fiecare aplicatie deschisa, pentru a uura comutarea dintr-o „fereastra” în alta.

Butonul de start: acceseaza meniul sistemului de operare (Start Menu); System Tray: este o zona dedicata aplicatiilor care ruleaza în fundal dar si

ceasului calculatorului; Pictogramele (icons): sunt zone care permit accesul la diferite aplicatii.

Pozitionând mouse-ul asupra lor si apasând de doua ori succesiv butonul din stânga al acestuia (asa numitul „dublu-click”), utilizatorul deschide o fereastra(window) în care ruleaza o anumita aplicatie;



2.4.1 Pictogramele standard

Icons = pictograme Pictograme standard

Imediat dupa instalarea sistemului de operare Microsoft Windows XP desktop-ul este complet gol, afiând doar o imagine de fundal cu o pajite si o singura pictograma: Recycle Bin. Exista însa un set de pictograme standard ce pot fi afisate pe Desktop, si care sunt prezente în majoritatea covârsitoare a cazurilor. Este vorba despre pictogramele prezente în imaginea ataata anterior („Desktop de Windows XP”):

My Documents (Documente Personale): ofera accesul la o zona personala în care utilizatorul îsi poate stoca documentele de toate tipurile (mai multe detalii despre organizarea fisierelor în Unitatea de Învatare 3);

My Computer : este o pictograma care ofera acces la mai multe aplicatii, în principal la functiile de management al fişierelor (Unitatea de Învatare 3) si la cele de management al sistemului de operare;

My Network Places (legaturi în retea): ofera acces la functiile de management al fişierelor aflate în retea;

Recycle Bin (coul de gunoi): ofera accesul la zona de stocare în care sunt depozitate temporar fisierele sterse;

Internet Explorer : pictograma de lansare a aplicatiei tip browser oferite gratuit de Microsoft. (informatii despre tipuri de aplicatii sunt disponibile în sectiunea

2.3)

2.4.2 Utilizarea mouse-ului

Modul de lucru în mediul desktop se bazeaza foarte mult pe utilizarea mouse-ului. Pentru a accesa functiile sistemului de operare sau aplicatiile se pozitioneaza cursorul mouse-ului deasupra pictogramei dorite si se efectueaza dublu-click. Daca în loc de dublu-click se efectueaza doar un singur click (butonul din stânga este apasat o singura data), pictograma este selectata (capata un alt fundal).

2.4.2.1 Click stânga, dublu click, click dreapta, Drag and Drop

Atunci când pictogramele sunt selectate, ele pot fi manipulate, adica mutate pe ecran. Pentru a muta o pictograma într-o alta pozitie, utilizatorul trebuie sa apese butonul din stânga al mouse-ului si tinându-l apasat sa deplaseze mouse-ul catre o alta zona de pe desktop. Aceasta tehnica se numete Drag and Drop („apuca si deplaseaza” este o traducere aproximativa).Pâna acum am vorbit numai despre butonul stâng al mouse-ului. Dar mouse-urile au în general 3 butoane, sau, mai nou, doua butoane si o rotita. Butonul drept al mouse-ului este folosit pentru a lansa meniul contextual. Acesta contine pentru fiecare element vizual opțiunile ce pot fi accesate. Asta înseamna ca rezultatul este diferit în functie de zona unde este executat click-ul dreapta. Apasarea butonului din dreapta a mouse-ului poarta denumirea de click dreapta.


Meniul

contextual

se obtine

prin click

dreapta.

Meniul

contextual

difera în

functie de

locul

executari

click-ului

Figura 27 – Pictogramele selectate îsi schimba culoarea de fundal

Figura 28 – Meniul contextual difera în functie de zona unde a fost executat click-ul dreapta

Sa recapitulam ce functionalitati ale mouse-ului am analizat pâna acum: prin pozitionarea asupra unei pictograme sau zone din desktop si apasarea o singura data a butonului stânga se executa a a numitul click stânga. Acesta poate fi folosit pentru a selecta o pictograma(icon) sau pentru a accesa meniurile (atunci când ne deplasam cu mouse-ul în meniuri, este suficient un singur click pentru a accesa o optiune).

Dublu click cu mouse-ul se executa la fel cu click stânga dar apasând de doua ori succesiv (relativ rapid) butonul stânga al mouse-ului. Dublu click-ul este folosit pentru a accesa pictogramele, pentru a lansa programele (aplicatiile) asociate acestora.Click dreapta se executa asemanator cu click stânga, dar apasând pe butonul din dreapta al mouse-ului. Click dreapta se folosete pentru a lansa meniul contextual al obiectelor. Meniul contextual este în o lista de actiuni care pot fi întreprinse asupra obiectului selectat.


Activitate practica – Desktop, Pictograme, Mouse

1) Executati click dreapta succesiv pe pictogramele My Computer, My Network Places si Internet Explorer. Observati cu atentie meniul contextual aferent fiecarei pictograme. Care sunt opțiunile comune care se regasesc în toate cele trei meniuri contextuale?__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________2) Afiati succesiv meniul contextual pentru Internet Explorer si pentru Recycle Bin. Care sunt opțiunile comune în cele doua meniuri contextuale?_________________________________________________________________________________________________________________3) Selectati pictograma Internet Explorer, executând click stânga pe ea. Apoi, folosind tehnica Drag and Drop deplasati-o deasupra pictogramei Recycle Bin, astfel încât cea din urma sa fie selectata(devine colorata cu albastru). Eliberati butonul stâng al mouse-ului. Care este rezultatul acestei operatii?_________________________________________________________________________________________________________________4) Accesati butonul Start, apoi optiunea Programs si plasati mouse-ul deasupra pictogramei MSN Messenger. Prin Drag and Drop deplasati

aceasta pictograma pe Desktop si eliberati butonul stâng al mouse-ului. a) Care este rezultatul acestei operatii pe Desktop?

_________________________________________________________________________________________________________________

b) Verificati din nou meniul Programs folosind butonul Start. Ce observati?

__________________________________________________________________________________________________________________ 5) Executati în sens invers operatia anterioara: pornind de la pictorgama MSN Messenger de pe Desktop, deplasati-o prin Drag and Drop deasupra butonului de Start, apoi pastrând apasat butonul stâng al mouse-ului accesati optiunea Programs si apoi navigati catre pozitia initiala a pictogramei în meniu. Eliberati butonul stânga al mouse-ului.

a) Care este rezultatul acestei operatii?_________________________________________________________________________________________________________________

b) Care este rezultatul operatiei asupra pictogramei de pe Desktop?

__________________________________________________________________________________________________________________



2.4.2.2 Selectarea cu mouse-ul

O alta operatiune ce poate fi realizata cu ajutorul mouse-ului este selectarea. Am prezentat anterior efectele click stânga asupra unei pictograme de pe desktop: aceasta este selectata. Dar daca se dorete selectarea mai multor pictograme concomitent? Exista mai multe metode de a selecta cu mouse-ul, si le vom analiza în continuare:

Doar cu mouse-ul: atunci când pictogramele care urmeaza a fi selectate sunt adiacente (amplasate unele lânga celelalte), cel mai usor se poate realiza selectia executând click stânga într-un spatiu liber din apropiere (punctul A din figura), pastrând apasat butonul stâng al mouse-ului si deplasând mouse-ul pentru a desena un dreptunghi care sa cuprinda pictogramele dorite (pâna la punctul B din figura).

Figura 29 – Selectarea doar cu mouse-ul

Cu tasta SHIFT: acelai rezultat se poate obtine relativ mai usor daca se selecteaza cu mouse-ul prima pictograma si apoi se executa click stânga pe ultima pictograma ce se dorete a fi selectata, tinându-se apasata tasta SHIFT. Aceasta metoda este folositoare în special atunci când pictogramele se întind dincolo de marginea inferioara a ecranului, si necesita folosirea rotitei mouse- ului sau a barelor de scroll.

Selectarea

cu tasta

SHIFT

Figura 30 – Selectarea cu ajutorul tastei SHIFT

Cu tasta CONTROL: daca se dorete selectarea unor pictograme neadiacente atunci se executa click stânga pe fiecare pictograma dorita, tinându-se apasata tasta CONTROL.



Selectarea

cu tasta

CONTROL

Figura 31 – Selectarea cu ajutorul tastei CONTROL

Selectarea este în general efectuata pentru a efectua o operatie asupra pictogramelor respective. Aici intra în rol meniul contextual: dupa selectare, majoritatea operatiilor disponibile pot fi accesate prin click dreapta, executat în interiorul zonei selectate (albastre). Atentie! Daca se executa în afara zonei selectate, selectia este anulata!

2.4.3 Manipularea ferestrelor

Fiecare aplicatie lansata (accesata) se deschide într-o fereastra distincta, pentru a realiza o separare si o organizare a mediului de lucru. Atunci când sunt deschise mai multe ferestre simultan, acestea se regasesc pe bara de stare (taskbar) si utilizatorul poate baleia de la una la alta selectându-le prin click stânga.

Ferestrele

deschise

pot fi

selectate

de pe bara

Figura 32 – taskbarul contine pictograme de acces la ferestrele deschise simultan

O alta modalitate de a baleia între aplicatiile ce ruleaza simultan este folosirea combinatiei de taste ALT-TAB: tinând apasata tasta ALT se apasa si tasta TAB, apoi se elibereaza tasta TAB dar pastrându-se în continuare apasata tasta ALT. Deasupra ferestrelor deschise apare o caseta de dialog cu pictograme aferente fiecarei ferestre ce poate fi selectata. Mentinând în continuare apasata tasta ALT, se poate alege prin apasari succesive ale tastei TAB fereastra la care doriti sa comutati. Când este în sfârsit selectata, eliberati ambele taste si fereastra dorita va fi activata (ridicata deasupra celorlalte).



Figura 33 – Meniul de comutare între ferestre, obtinut cu ALT-TAB

Butoanele

de control

a ferestrei

Aplicatiile sunt deschise în ferestre separate. Fiecare fereastra (window– de aici si numele sistemului de la Microsoft) are în partea superioarao zona albastra, numita bara de titlu (titlebar). Aceasta zona cuprinde„cutia de control” (control box), amplasata la extremitatea stânga a barei, titlul aplicatiei si informatii suplimentare despre fereastra respectiva si butoanele de Minimize, Maximize si Close. Acestea îndeplinesc exact functiile pe are le sugereaza numele în limba engleza:

Minimize: la apasarea acestuia, fereastra devine inactiva, este „minimizata” in bara sistemului (TaskBar), de unde poate fi reactivata prin click stânga cu mouse-ul sau prin Alt-TAB;

Maximize: este oarecum opusul lui Minimize. La apasarea acestui buton, fereastra este „maximizata”: întinsa pe toata suprafata ecranului;

Restore: când fereastra este maximizata, pentru a o readuce la dimensiunile initiale (de dinaintea maximizarii) butonul Maximize este înlocuit cu Restore;

Close: acest buton închide fereastra, si odata cu ea, aplicatia respectiva.Control Box-ul (cutia de comanda) este folosita pentru a accesa meniul ferestrei, care permite mutarea, redimensionarea, minimizarea, maximizarea, si închiderea ferestrei. Practic, în plus fata de butoanele din dreapta barei de titlu, se pot efectua operatiile de mutare si redimensionare (Move si Size). Control box-ul poate fi accesat plin click stânga cu mouse pe pictograma sa (coltul stânga sus al ferestrei) sau de la tastatura folosind combinatia de taste ALT+Space.Dupa cum am spus, exista si alte metode de a efectua operatiile accesibile din meniul Control Box. Pentru închidere, maximizare, minimizare exista butoane speciale în extrema dreapta a barei de titlu, iar pentru mutare si redimensionare (Move si Size) se poate folosi usor mouse-ul. Daca fereastra nu este maximizata, pozitionarea cursorului mouse-ului pe una din marginile acesteia va avea ca rezultat modificarea cursorului mouse-ului pentru redimensionare: cursorul ia forma a doua sageti orientate vertical daca se va redimensiona înaltimea, orizontal daca se va redimensiona latimea sau oblic daca vor fi ajustate ambele.Redimensionarea efectiva se face prin Drag and Drop: click stânga pe marginea ferestrei si tinând apasat butonul stâng, repozitionati mouse- ul pentru a da o noua dimensiune ferestrei. În continuare prezentam câteva imagini care sa ilustreze modificare cursorului pentru redimensionarea orizontala, verticala, totala.



Redimen-

sionarea

ferestrelor

cu ajutorul

mouse-ului

Figura 34 – Cursor pentru redimensionare orizontala. Prin deplasarea mouse-ului spre stânga fereastra este latita, iar spre dreapta îngustata

Mentionam ca este posibil sa „apucati” fereastra si din partea ei dreapta. Pentru repozitionarea verticala, operatiile se executa analog, dar „prinzând” de marginea superioara sau inferioara a ferestrei. Redimensionarea pe ambele directii se face executând click stânga pe zona speciala din coltul dreapta jos al ferestrei, apoi redimensionâd dreptunghiul ferestrei prin Drag and Drop la conformatia dorita.

Figura 35 – Redimensionare pe ambele directii

Mentionam ca redimensionarea pe ambele directii se poate executa începând din oricare colt al ferestrei de redimensionat, nu numai din coltul dreapta jos. Se pozitioneaza cursorul într-unul din colturile ferestrei astfel încât sa ia forma oblica de redimensionare si se executa Drag and Drop.Repozitionarea ferestrei se efectueaza prin simplu click stânga pe bara de titlu urmat de Drag and Drop pâna la noua pozitie, dorita de utilizator.



2.4.4 Shortcuts („scurtaturi”)În sistemul de operare Windows exista anumite taste sau combinatii de taste care îndeplinesc functii speciale, aa numitele SHORTCUTS(„scurtaturi”). Prezentam în continuare o selectie a acestor shortcut-uri:

F1: activeaza functia HELP (Ajutor), care ofera informatii despre sistemul de operare, modul de folosire, etc. În general tasta F1

Combinatii

speciale

de taste

Combinatii

speciale

de taste

activeaza functia HELP, în majoritatea (daca nu în toate)aplicatiilor;

F3: activeaza functia de cautare (search); Aplicatia Windows Explorer se deschide în modul cautare. Este folositor pentru a regasi fişiere dupa anumite criterii (nume, tip, dimensiune, data la care a fost creat, data la care a fost accesat ultima data, etc.)

ALT + F4: aceasta combinatie de taste este foarte utila, ea îndeplinind aceeai functionalitate cu apasarea butonului CLOSE al ferestrei. Daca exista o fereastra activa, la apasarea combinatiei ALT+F4 aceasta este închisa. Daca apasarea combinatiei se face fara aplicatii deschise, atunci se va accesa meniul de închidere al calculatorului (ShutDown);

Alt + Space: acceseaza Control Box-ul ferestrei folosind tastatura. Control Boxul a fost descris în sectiunea 2.4.3 –

„Manipularea Ferestrelor”; Print Screen (Prt Scr codificata adesea): prin apasarea ei, se

realizeaza o „poza” a ecranului monitorului. Cea ce este afisat pe desktop în momentul respectiv este „capturat” si plasat în clipboard (detalii despre acesta în Unitatea de Învatare 3 ).

Tasta windows (WinKey): amplasata între Alt si Control , servete la accesarea meniului Start al sistemului de operare

(din familia Windows). Are desenata pictograma Windows, steagul împartit în patru. De asemenea poate fi folosita în combinatiile descrise în continuare;

Figura 36 – Tasta Windows (Win Key)

WinKey + E (Explore): deschide aplicatia Windows Explorer, folosita pentru managementul fişierelor. Mai multe detalii în Unitatea de Învatare 3.

WinKey + F (Find): acelai efect ca si tasta F3: deschideWindows Explorer în modul cautare.

WinKey + R (Run): acceseaza o fereastra de dialog din care se pot rula aplicatii. Este folosita în general pentru a deschide linia de comanda (mai tineti minte sistemele tip linie de comanda? Revedeti-le în Unitatea 2.2!);

WinKey + D (Show Desktop): apasarea succesiva a acestei combinatii de taste are ca efect aducerea în fata a desktop-ului

(minimizarea ferestrelor active) sau comutarea înapoi la aplicatiile care erau deschise.


WinKey + M (Minimize All): la o prima vedere rezultatul este acelasi cu WinKey+D – minimizeaza ferestrele active. Diferenta consta în aceea ca WinKey+D minimizeaza ferestrele active, memorându-le, iar la a doua apasare le re-activeaza, pe când WinKey+M minimizeaza toate ferestrele si atât.

WinKey + Break/Pause: aceasta combinatie activeaza fereastra de System Properties (proprietati ale sistemului). Acelasi rezultat se poate obtine si executând click dreapta pe pictograma My Computer de pe desktop si alegând optiunea Properties din meniul contextual. Fereastra System Properties contine o descriere sumara a calculatorului; sistemul de operare instalat, versiunea, datele de înregistrare / licentiere si caracteristicile componentelor fizice ale PC-ului: tipul si viteza procesorului si memoria RAM instalata (despre procesor si memoria RAM puteti regasi informatii în Unitatea de Învatare 1, sectiunea 1.4).

Control-A (Select All): este o combinatie standard care functioneaza atât în Windows Explorer sau pe Desktop cât si în majoritatea aplicatiilor. Rezultatul este selectarea tuturor obiectelor disponibile.

Figura 37 – Fereastra System Properties

Control + Shift + ESC: lanseaza aplicatia Task Manager (Managementul Aplicatiilor). Aceasta este folosita pentru a închide programele care nu mai raspund la comenzi si pentru a viziona gradul de folosire a resurselor calculatorului

Control + Alt + Delete: aceasta combinatie de taste activeaza aplicatiaWindows Security. Aplicatia Windows Security ofera urmatoarele opțiuni:

Schimbarea parolei utilizatorului curent; De-logarea utilizatorului curent (log-off), Accesarea aplicatiei Task Manager;



Blocarea calculatorului pe contul utilizatorului curent (Lock Computer) – în acest caz numai utilizatorul care este logat sau un administrator poate debloca PC-ul. Este folosita pentru a nu întrerupe functionarea calculatorului atunci când utilizatorul trebuie sa se ridice de la birou, permitându-i sa reia lucrul exact de unde l-a lasat atunci când se întoarce, în conditii de maxima securitate;

Accesul la meniul de oprire al calculatorului (Shut Down), cu opțiunile Shut Down – oprire, Restart – oprirea urmata de repornirea sistemului de operare, Log Off – delogarea utilizatorului, dar sistemul ramâne pornit si Stand By – la fel cu Lock Computer dar se oprete alimentarea cu curent, pentru a reduce consumul. Este folosita în special la laptopuri.

Mentionam ca cele prezentate anterior se aplica la sistemul de operare Windows XP Professional. La Windows HP Home Edition, functionalitatiile aplicatiei Windows Security sunt preluate în aplicatia Task Manager, prin existenta unui nou meniu, Security.

Aplicatia

Task

manager

arata

procentele

de folosire

a

resurselor

PC-ului

Figura 38 – Aplicatia Task Manager

Meniul

Windows

Security

(CONTROL

+ ALT +

DELETE)

Figura 39 – Aplicatia Windows Security



Activitate practica: Selectarea în Windows si manipularea ferestrelor

1) Deschideti aplicatia Windows Explorer folosind combinatia dedicata de taste (WinKey + E). Selectati cu mouse-ul partitia C:. Selectati cu mouse-ul pictograma Documents and Settings în partea dreapta a ecranului.

a) Ce tasta trebuie folosita pentru ca, executând click stânga pe pictograma Windows, toate pictogramele dintre acestea sa fie selectate?b) Ce tasta trebuie folosita pentru ca, executând click pe pictograma Windows, doar cele doua sa fie selectate?

2) Executati dublu click pe pictograma Internet Explorer, apoi pe pictograma My Computer, de pe Desktop. Ati lansat ambele aplicatii. Folositi mouse-ul pentru a selecta din Taskbar fereastra aplicatiei Internet Explorer. Aceasta devine activa si este afiata pe ecran.

a) Care sunt numele si funcțiile celor trei butoane din partea dreapta sus a ferestrei?

_________________________________________________________________________________________________________________

b) Ce se întâmpla daca apasati combinatia de taste Alt+TAB?_________________________________________________________________________________________________________________

c) Ce se întâmpla daca apasati combinatia de taste WinKey+D?

_________________________________________________________________________________________________________________

d) Ce se întâmpla daca apasati din nou combinatia de taste WinKey+D?

_________________________________________________________________________________________________________________

e) Ce se întâmpla daca apasati combinatia de taste WinKey+M? Dar la apasarea aceleiasi combinatii pentru a doua oara?

_________________________________________________________________________________________________________________3) Selectati aplicatia My Computer (Windows Explorer). Apasati combinatia de taste Alt+F4. Care este rezultatul acestei operatii?_________________________________________________________________________________________________________________4) Apasati combinatia de taste Control+Alt+Delete. Aceasta acceseaza meniul Windows Security. Câte opțiuni are acest meniu si care sunt ele?_________________________________________________________




Pentru a raspunde corect la întrebarile din aceasta lucrare de verificare, parcurgeti cu atentie continutul Unitatii de Învatare. Nu sunt necesare informatii necuprinse în Unitatea de Învatare.Fiecare întrebare are mentionat punctajul aferent. Transmiteti Lucrarea de Verificare tutorelui utilizând metoda agreata de comun acord, specificând numele Modulului, Numele Dvs, Adresa de contact si numarul Lucrarii de Verificare.1) Clasificati ca adevarate sau false urmatoarele afirmatii: (3 puncte - 1pt fiecare raspuns corect)

a) Un rol principal al sistemului de operare este sa asigure un mediu stabil de lucru si sa ofere aplicatiilor informati despre componentele hardware, astfel încât aplicatiile sa poata interactiona cu componentele fizice ale PC-ului; Adevăratb) Sistemul de operare gestioneaza resursele fizice ale calculatorului (memoria, spatiul de stocare, etc); Falsc) Sistemul de operare contine o interfata utilizator cu ajutorul careia utilizatorul interactioneaza cu calculatorul. Adevărat

2) Care sunt cele doua tipuri de interfata utilizator? (2 puncte)a) Interfața grafica si interfata de comanda;b) Interfața generala (GUI) si interfata client (CLI);c) Interfața grafica (GUI) si interfata tip linie de comanda (CLI);d) Interfața grafica si interfata pentru aplicatii;

3) Care dintre urmatoarele opțiuni contine descrieri corecte ale diferentelor dintre GUI si CLI? (2 raspunsuri corecte - 4 puncte)

a) Prin intermediul GUI se realizeaza o comunicare bidirectionala pe când prin CLI se realizeaza doar o comunicare uni-directionala (de la utilizator la PC);b) o interfata tip CLI este mai putin prietenoasa decât o interfata tip GUI;c) O interfata tip GUI este mai putin prietenoasa decât una tipCLI;d) Interfetele grafice (GUI) sunt de tipul point-and-click pe când interfetele tip linie de comanda (CLI) presupun o oarecare cunoastere a comenzilor necesare si a sintaxei acestora.



BIBLIOGRAFIE - UNITATEA 21) ABC – ul calculatoarelor, Colectia European Computer Driving

License, Editura BIC ALL, 2001, Bucureti2) ECDL Start modulele obligatorii, Ana Dulu, Editura ANDRECO, 2005,

Bucureti3) Curs Online „Concepte de baza ale tehnologiei informatiei”, [Marius

Munteanu], http://ecdl.credis.ro


Organizarea fisierelor


ORGANIZAREA FISIERELOR

Cuprins

3.1 Introducere........................................................................................................ 463.2 Organizarea fişierelor........................................................................................ 463.3 Cautarea .......................................................................................................... 653.4 Editare simpla si imprimare............................................................................... 70Lucrare de verificare ............................................................................................... 75Bibliografie ............................................................................................................. 75



Explice semnificatia termenilor precum „fişier”, „director”, „folder”, „subfolder”,„structura de directoare”, „radacina”;

Organizeze fişierele într-o structura de directoare;

Copieze, mute, stearga, redenumeasca fişiere;

Regaseasca fişiere folosind criterii de cautare;

Editeze si imprime fişiere tip text.



3.1 Introducere

Dupa cum am amintit în sectiunea 2.2, una din functiile sistemului de operare este sa asigure managementul fişierelor. Sistemul de operare este stocat împreuna cu aplicatiile pe hard-disk. Din acest punct de vedere, hard-disk-ul poate fi comparat cu o biblioteca, sau un fişet pentru documente. De fapt aceasta analogie sta si la baza alegerii numelor din limba engleza a obiectelor care compun sistemul de organizare si management al fişierelor.

3.2 Organizarea fişierelor

3.2.1 Partitiile

Partitiile

functionea

za ca si

Hard Disk-

uri

separate

Maxim 13 partitii pe fiecare HDD

Daca luam ca exemplu un fişet, acesta contine rafturi, sau sertare, fiecare din aceste sertare continând dosare. Dosarele pot contine foi(file) sau alte mape mai mici, care la rândul lor contin foi (file). Folosind acest exemplu, sa realizam analogia cu organizarea informatiilor în mediul PC-urilor.

În cazul nostru, HDD-ul (Hard Disk-ul) este similar dulapului (fisetului). Sertarele, sau rafturile dulapului sunt partitiile (drive în limba engleza). O partitie este un container definit de utilizator la nivelul HDD-ului, prin alocarea unei parti din capacitatea fizica de stocare a acestuia din urma. Spre exemplu, un HDD de 40 GB poate fi împartit în doua partitii egale, de 20GB fiecare sau, altfel, într-o partitie de 12GB si una de28GB, etc. Partitiile sunt folosite pentru a reduce gradul de interferentaal sistemului de operare, aplicatiilor si fişierelor de date.

Astfel, se obinuieste sa se creeze o partitie speciala pentru sistemul de operare si aplicatii (programe) si una sau mai multe partitii dedicate documentelor, fie ele tip text, poze, prezentari, documente secrete, muzica, filme, etc. Prin aceasta separatie se obtine o mai buna organizare, dar se si asigura ca în eventualitatea în care sistemul de operare devine inutilizabil si trebuie reinstalat, aceasta operatie nu va afecta datele salvate pe celelalte partitii.Atunci când sistemul de operare este instalat (reinstalat) se efectueaza o operatie numita „formatare” a partitiei pe care acesta o va folosi. Formatarea implica readucerea elementelor fizice ale HDD-ului la o stare initiala – gata de a fi „scrise”. Toate informatiile aflate pe o partitie se pierd odata cu formatarea. Uneori formatarea este folosita ca ultima solutie pentru a scapa de virui. În toate aceste cazuri, se dorete pastrarea documentelor create de utilizator (poze, muzica, carti, etc.), si partitionarea rezolva problema. Daca documentele se afla pe o alta partitie decât cea care este formatata, ele „scapa” de procesul respectiv.

Folosind opțiunile standard ale sistemului de operare Windows XP, se pot crea pâna la 13 partitii pe un Hard Disk. Dintre acestea 3 pot fi primare si restul de 10 - volume ale unei partitii extinse.Partitiile sunt notate folosind o litera mare urmata de doua puncte, si backslash precum în exemplele urmatoare: C:\, D:\, F:\, E:\, etc.


3.2.2 Folderele (Directoare) si sub-foldere (sub-directoare)Urmatoarea unitate de organizare este folderul (directorul – cu accent pe litera O, nu pe litera E). Numele provine de la analogia cu organizarea în dosare: în limba engleza, folder înseamna „mapa, dosar”. Directoarele sunt folosite pentru a grupa fişierele dupa anumite caracteristici, spre exemplu dupa categoria de fişiere (poze, filme, muzica, jocuri, etc.) sau dupa nume (de la A la C, de la C la F, etc.) sau dupa aria de interes (Client 1, Client 2, etc..).

Folder,

subfolder,

Director,

subdirecto

r

Structura

de fişiere

Adresele

complete

ale

folderelor

Deoarece oricare dintre aceste grupari poate contine si regrupari dupa un al doilea criteriu, al treilea criteriu, etc., si folderele pot contine alte foldere care sa structureze si mai bine informatia. Spre exemplu, directorul poze poate contine sub-directoarele „la mare”, „la munte”,„revelion 2005”, etc. Chiar si acestea pot fi structurate mai departe, ca de exemplu, directorul „la mare” poate contine sub-directoarele „prima zi”, „la terasa”, „schi-jet”, etc.Diferenta între director si sub-director este doar una de optica. Un director este subdirector daca este continut într-un alt director. Totodata, alaturi de sub-directoare, orice director poate contine si fişiere sau numai fişiere.Aceasta organizare, cu foldere si sub foldere da nastere unei structuri de fişiere, de tip arborescent, care porneste de la nivelul partitiei si se„rasfira” pâna la nivel de fişiere. Partitiile sunt notate prin litere, cu litera C rezervata pentru partitia care contine sistemul de operare. Folderele poarta nume care sunt atribuite de sistemul de operare, de aplicatii sau de utilizator. Punctul de pornire al unei structuri de fişiere, datorita caracteristicii de arborescenta, se numeste radacina (root în limba engleza).Folderele sunt notate cu numele lor, urmat de backslash. De asemenea, cu backslash se separa fiecare nivel al structurii de fisiere de nivelul urmator, precum în exemplul urmator:LITERA PARTITIE :\ Folder \ Subfolder nivel 1 \ subfolder nivel 2 \ etc. Adresa completa a unui folder poate fi afisata în bara de adrese a aplicatiei Windows Explorer. Iata un exemplu de structura arborescenta cu foldere, sub-foldere, si fişiere, iar adresa completa pornind de la litera partitiei si pâna la folderul curent este afiata atât în bara de adrese cât si în bara de titlu a ferestrei de Explorer. În cazul acesta radacina este partitia F:\.


Figura 40 – Structura de foldere, subfoldere si fişiere

3.2.3 Fiierele

Fisierele:

unitatea de

baza în

organizare

a

informatiei.

Tipuri de

fişiere,

extensii.

Fiierele sunt containerul de informatie de la ultimul nivel. Ele contin direct informatia dorita. Fiecare fişier reprezinta un spatiu de pe HDD destinat stocarii unor informatii. Fiierele sunt clasificate dupa tipul lor în fişiere tip text, imagine, audio, video, prezentare, etc. Fiecare aplicatie(program) este în fapt un fişier executabil. Fiierele executabile numite în general aplicatii sau programe se deosebesc de fisierele de date, numite în general fişiere, prin ceea ce se întâmpla atunci când sunt deschise. Deschiderea unui fişier se face executând dublu click pe pictograma sau numele sau.Astfel, aplicatiile se deschid automat, proces numit si lansare sau rulare: „lanseaza aplicatia X” sau „ruleaza aplicatia X”. Folosirea unei aplicatii va genera un rezultat. Daca utilizatorul doreste salvarea acelui rezultat, acesta va fi un fişier de date. În schimb, la deschiderea unui fişier de date, acesta necesita sa se ruleze o aplicatie care sa îl poata interpreta. Astfel, pentru a deschide o poza (un fişier tip imagine), trebuie lansata o aplicatie (fişier executabil) specializat în vizualizarea imaginilor.Aplicatiile citesc fişierele de pe HDD, analizeaza continutul si îl afiseaza în forma asteptata de utilizator. Necesitatea existentei unor aplicatii specializate pentru a deschide fiecare tip de fişier provine de la faptul ca, în fond, fiecare fişier ocupa un spatiu pe hard disk, iar pe hard disk informatia este stocata în forma binara: multi biti, 1 si 0 îniruiti pe hard disk sunt de fapt un fisier. Aplicatiile citesc aceti biti si folosind niste algoritmi de transformare, afieaza pentru utilizator un continut inteligibil.Fiierele au numele format din doua parti: numele propriu zis si extensia. Acestea sunt despartite prin punct. Extensia arata tipul de fişier si indica sistemului de operare aplicatia care a creat fişierul si aplicatia care trebuie folosita pentru a îl putea deschide. Pozele nu pot fi deschise cu programe de editare text, caci acestea nu vor sti sa


interpreteze corect bitii cititi de pe HDD si rezultatul nu va fi cel dorit: poza nu va fi afiata corect. Totodata, dupa extensie si utilizatorul poate decide ce fel de document are în fata. Prezentam în continuare un tabel cu câteva dintre cele mai larg raspândite tipuri de fisiere si extensiile asociate:

Tip fisiere Extensii frecventeDocumente text .txt, .rtf, .docImagini si poze .jpg, , .jpeg, .gif, .bmp, .pngFiiere video (filme) .avi, .mpg, .mpeg, .vmw

Fiiere executabile – programe, aplicatii

.exe, .com, .bat, .pif, .vbs, .scr

Pagini de Internet .htm, .html., .asp, .phpDocumente Adobe Acrobat .pdfFiiere de calcul tabelar .xls, .csv

3.2.4 Managementul fişierelor

Manage- mentul fişierelor se realizeaza cu aplicatia Windows Explorer

Când vorbim despre managementul fisierelor, de fapt vorbim despre organizarea în structuri arborescente a cestora, crearea de noi directoare, copierea, mutarea si stergerea de fişiere sau directoare, redenumirea acestora, etc. Pentru tot restul acestei sectiuni vom folosi termenul de fişier chiar daca este vorba si despre foldere, caci operatiile se executa la fel. Atunci când exista diferente, le vom evidentia. Aplicatia de gestiune a sistemului de fişiere este Windows Explorer, pe scurt Explorer. Acesta poate fi lansat cu combinatia de taste WinKey+E sau efectuând click dreapta pe My Computer si alegând optiunea Explore. Tot Explorerul este lansat si atunci când executam dublu click pe My Computer sau pe My Documents.În mod standard aceasta are fereastra împartita în trei zone: zona superioara, a meniurilor si butoanelor de comanda, zona stânga, a structurii de fişiere si zona dreapta care arata continutul folderului selectat, cu informatii despre continut.Navigarea prin structura de fisiere se face cu ajutorul mouse-ului, astfel: daca se dorete afiarea continutului unui folder se poate selecta folderul în partea stânga sau se executa dublu click pe numele sau în partea dreapta a ferestrei. Ambele actiuni au acelasi rezultat: în partea dreapta a ferestrei este afiat continutul folderului respectiv.


Aplicatia

Windows

Explorer:

interfata

grafica

Figura 41 – Fereastra aplicatiei Windows Explorer

Sa analizam butoanele de comanda disponible: Back (înapoi): atunci când se navigheaza prin structura de

fişiere, prin click pe numele unui folder acesta este selectat, iar în partea dreapta apare continutul acestuia. Fiecare click este înregistrat ca o etapa a „istoriei” de navigatie. Atunci când se doreste revenirea la o etapa anterioara se poate apasa butonul Back o data, pentru folderul vizitat anterior, sau de mai multe ori succesiv, pentru a parcurge în sens invers traseul urmat pâna la folderul curent. Totodata, se poate activa lista de pasi prin click pe semnul de meniu (sagetuta neagra orientata spre în jos) pentru a alege direct pasul la care se doreste revenirea.

Aplicatia

Windows

Explorer:

interfata

grafica

Butoanele

de

navigare

Figura 42 – Meniul Back din Windows Explorer



Forward (înainte): realizeaza exact functionalitatea opusa fata de Back: dupa ce s-a folosit butonul Back, cu Forward se poate naviga catre adresa DE LA CARE S-A REVENIT

Up (Un nivel mai sus): folosind conceptele structurilor arborescente, fiecare folder care are un subfolder se numeste folder „parinte” (parent folder). Navigarea dintr-un folder catre folderul „parinte”, altfel spus, imediat superior ca ierarhie, se face folosind acest buton.

Search (cautare): actionarea acestui buton activeaza în partea stânga modul de cautare, asupra caruia vom reveni mai târziu. La a doua apasare dezactiveaza acest mod.

Folders : similar cu Search, activeaza si dezactiveaza afiarea structurii de fişiere în partea stânga a ferestrei. Cu el dezactivat, Explorerul afieaza în partea stânga asa numitele „sarcini uzuale” – common tasks disponibile pentru foldere si fişiere.

Views (tip vizualizare): permite afiarea continutului folderelor în diferite moduri: detaliat, precum în imaginea anterioara, sub forma de pictograme (icons) , pictograme mari (tiles), în mod pre- vizualizare (thumbnails) sau în mod lista. Modul de pre- vizualizare (thumbnails) este util în cazul folderelor ce contin poze sau filme ale caror nume nu este sugestiv. Folosind acest tip de vizualizare, utilizatorul poate vedea la scara redusa continutul pozei sau a imaginii de început a filmului, pentru a-si face idee despre ce este vorba.

GO: acest buton însotete bara de adresa si se foloseste în cazul în care se doreste introducerea manuala a „caii” (adresei) unui folder si navigarea direct catre folderul respectiv. În acest caz se introduce cale manual si se apasa tasta ENTER sau butonul GO.

Bara de adrese (Adress bar): nu este un buton de comanda ci un câmp în care se poate introduce text, cum am explicat la punctul anterior si care afieaza numele folderului curent. Bara de adrese, ca si bara de titlu a ferestrei pot afisa adresa completa (full path – calea completa) catre folderul curent, la cererea utilizatorului.



Aplicatia

Windows

Explorer:

interfata

grafica

Elemente

compo-

nente

Figura 43 – Butoanele de comanda ale Windows Explorer, Bara de Adrese si Common Tasks pentru fişiere si foldere

Ca încheiere la prezentarea aplicatiei Windows Explorer, dorim sa prezentam modul de configurare recomandat pentru un grad sporit de uurinta în utilizare, în conditii de siguranta. Avem în vedere câteva opțiuni ce vor face mai usoara „viata” utilizatorului. Opțiunile se acceseaza din meniul Tools, optiunea Folder Options. O fereastra de dialog va fi afiata, la care trebuie selectata eticheta „View”:

Aplicatia

Windows

Explorer:

Setari

recoman-

date

Figura 44 – Fereastra de dialog Folder Options cu eticheta View activata

Setarile recomandate sunt bifarea opțiunilor de afisare a întregii adrese atât în bara de adrese cât si în bara de titlu a ferestrei (1), afisarea


fişierelor ascunse (2) si de-bifarea opțiunii de ascundere a extensiilor cunoscute (3). Aceasta din urma este importanta pentru ca un truc folosit de virui pentru a pacali utilizatorii este sa foloseasca mai multe extensii, si astfel utilizatorul nu ar vedea ca este vorba despre programe executabile.Finalizarea modificarii setarilor se face prin apasarea butonului Apply si apoi Apply to All Folders, care va aplica setarile pentru folderul curent tuturor folderelor. Acest al doilea pas este necesar deoarece Windows XP tine minte setari individualizate pentru fiecare folder în parte. ATENTIE! Nu numai extensia .exe denota programe executabile, ci si altele, gen .pif sau .scr. Verificati sectiunea anterioara (3.2.3 Fiierele) pentru o lista mai completa.

3.2.4.1 Crearea de noi foldere sau fişiere

Atunci când se începe activitatea de organizare a fisierelor pe partitiile dedicate documentelor, partitiile respective sunt complet goale. Întreaga structura de fişiere trebuie creata. În primul rând trebuie create folderele care vor structura continuturile. Pentru aceasta este suficient ca în Windows Explorer sa se execute click dreapta într-un spatiu liber din sectiunea dreapta a ferestrei si sa se aleaga optiunea New, si apoi Folder, precum în imagine.

Manage-

mentul

fişierelor:

Crearea de

noi

directoare

într-o

structura

de fişiere

Figura 45 – Crearea unui nou folder

Urmatorul pas este alegerea unui nume pentru folderul respectiv prin tastarea acestuia si acceptarea prin apasarea tastei ENTER. Aceasta operatie poate fi realizata în înca doua moduri: prin alegerea opțiunii New din Meniul File, urmata de optiunea Folder sau prin activarea sarcinii „Make new folder” din partea stânga a ferestrei. Aceste doua alternative sunt ilustrate în continuare.



Crearea de noi fişiere urmeaza acelai scenariu dar se alege tipul de fişier din lista disponibila în meniul contextual. În general pentru crearea de noi fişiere recomandam deschiderea aplicatiei potrivite si creare cu ajutorul acesteia a noului fisier, urmata de salvarea în folderul potrivit. Adesea meniul contextual nu contine toate tipurile de fisiere care s-ar putea crea la un moment dat.

Figura 46 – Alternative de creare a unui nou folder

3.2.4.2 Redenumirea

Daca la un moment dat se constata ca numele unui folder nu mai este concludent pentru continutul sau, sau contine o greseala de ortografie, sau utilizatorul a schimbat conventiile de notare, sau pentru orice motiv dorete sa dea un alt nume unui folder sau fisier, este suficient sa faca click dreapta pe folderul sau fişierul respectiv si sa aleaga optiunea Rename din meniul contextual. O alta optiune este sa se selecteze folderul sau fişierul respectiv (informatii despre selectare în sectiunea2.4.2.2 Selectarea cu mouse-ul) si sa aleaga optiunea „Rename this folder” / „Rename this file” din zona de sarcini uzuale.


Manage-

mentul

fişierelor:

Redenumi

rea

directoare

lor într-o

structura

de fişiereFigura 47 – Modalitati de redenumire a folderelor si fişierelor

3.2.4.3 Stergerea

Atunci când se constata ca un anumit folder nu mai este folositor, sau ca anumite fişiere ocupa spatiul pe hard disk degeaba, se poate proceda la stergerea acestora. Stergerea se efectueaza selectând obiectele de sters, si alegând optiunea Delete (Stergere) din meniul contextual (obtinut prin click dreapta pe elementele selectate). De asemenea, se poate alege optiunea „Delete selected items” (stergere obiecte selectate) din panoul de sarcini uzuale sau se poate apasa tasta DELETE.La alegerea acestei opțiuni, sistemul de operare deschide o fereastra de dialog care întreaba daca utilizatorul este sigur ca vrea sa trimita fişierele în Recycle Bin. Pentru a realiza stergerea, trebuie aleasa optiunea YES.



Manage-

mentul

fişierelor:

Stergerea

directoare-

lor într-o

structura

de fişiere

Figura 48 – Modalitati de stergere a folderelor sau fişierelor si fereastra de confirmare a stergerii

Trebuie facuta o mentiune: executând operatia în modul descris anterior, obiectele sterse nu dispar de tot de pe calculator, ci sunt mutate în Recycle Bin (coul de gunoi). Acesta este o zona temporara de stocare care este folosita pentru a se asigura ca utilizatorii nu sterg fişiere din greeala. Astfel, dupa ce fişierele sunt sterse, daca se deschide Recycle Bin-ul, prin dublu click pe pictograma speciala de pe Desktop, aici vor fi regasite toate fişierele sau foldere sterse . Totodata, sunt pastrate informatii despre adresa de la care a fost sters fiecare obiect si data stergerii. Opțiunile disponibile se refera atât la întreg continutul Recycle Bin cât si la elemente individuale, selectate de utilizator: stergerea definitiva sau „restaurarea” (Restore): readucerea fişierului la adresa de unde a fost sters.


Manage-

mentul

fişierelor:

Aplicatia

Recycle

Bin

Figura 49 – Contiutul “cosului de gunoi” Recycle Bin

Pentru utilizatorii începatori se recomanda folosirea acestui mod de a sterge fişierele, pentru a se asigura ca nu se pierd din greseala informatii esentiale. Pentru utilizatorii avansati, exista o metoda de a ocoli pasul „golirii” Recycle Bin-ului. Atunci când se realizeaza operatia de stergere, trebuie tinuta apasata tasta SHIFT. În acest mod, stergerea este definitiva, fişierele nemaiputând fi recuperate în caz de greeala. Fereastra de dialog care se deschide în cazul folosirii tastei SHIFT avertizeaza asupra acestui fapt.

Figura 50 – Fereastra de dialog pentru stergerea definitiva

Se observa ca nu mai este vorba despre trimiterea la Recycle Bin a fişierelor ci despre stergerea lor.


Activitate practica – Managementul fişierelor (partea 1)

1) Deschideti aplicatia Windows Explorer fie folosind combinatia de taste WinKey+E fie executând click dreapta pe pictograma My Computer si alegând Explore. Pe partitia de sistem (cel mai adesea C:) creati un nou folder, acceptând numele implicit.Descrieti procedura prin care ati creat noul folder si scrieti numele implicit al directorului creat._________________________________________________________________________________________________________________2) Redenumiti folderul proaspat creat în „00-teste”. Executati click dreapta pe folderul respectiv si alegeti optiunea Rename. Tastati numele dorit („00-teste”) si validati cu tasta Enter. Apasati tasta F5.

a) Care este rezultatul acestor operatii?_________________________________________________________________________________________________________________

b) Care este functionalitatea tastei F5?_______________________________________________________________________________________________________________3) În directorul 00-teste creati doua sub-directoare (sub-foldere), denumite Test_1 si Test_2.

a) Accesati folderul test_2 si creati în acesta un nou fisier text: alegeti din meniul contextual optiunea New, apoi sub-optiunea Text Document. Alegeti numele text_1.txt.b) Reveniti în folderul 00-teste: selectati-l în partea stânga a ecranului sau folositi butonul UP.c) Stergeti folderul test_2: alegeti din meniul contextual al acestuia optiunea Delete sau selectati folderul si apasati tasta Delete. Confirmati trimiterea folderului împreuna cu continutul sau în Recycle Bin. Ce s-a întâmplat cu fişierul text_1.txt care era continut în folder?____________________________________________________________________________________________________d) Care este în prezent continutul folderului 00-teste?____________________________________________________________________________________________________ e) Accesati aplicatia Recycle Bin: folositi combinatia WinKey+D pentru a afia Desktop-ul si executati dublu-click pe pictograma Recycle Bin. Ce contine aceasta aplicatie? Exista fişierul text_1.txt în Recycle Bin?___________________________________________________________________________________________________f) Executati click dreapta pe folderul test_2 si alegeti restaurarea sa (optiunea Restore). Re-activati aplicatia Windows Explorer care contine folderul 00-teste. Care este continutul folderului 00-teste?___________________________________________________________________________________________________g) Puteti re-gasi fişierul text_1.txt în sub-folderul test_2 din folderul 00-teste?___________________________________________________________________________________________________



3.2.4.4 Copierea si mutarea

Manage-

mentul

fişierelor:

Pasii

copierii /

mutarii

Manage-

mentul

fişierelor:

Copierea

si mutarea

efective

Fiierele si folderele pot fi copiate la alte adrese (cai - „paths”) sau mutate cu totul la respectivele adrese. Procesele sunt similare, cu o singura diferenta: atunci când se efectueaza mutarea, obiectele originale dispar, pe când la copiere se pastreaza. Cu alte cuvine, daca se copiaza continutul folderului A în folderul B, ambele foldere vor contine fişierele din folderul A, iar daca se realizeaza mutarea continutului folderului A în folderul B, folderul A va ramâne gol.Procesul de copiere/mutare presupune urmatoarele etape:

o Selectarea obiectelor ce vor fi copiate / mutate; o Transmiterea comenzii de copiere sau mutare; o Navigarea catre folderul destinatie;o Realizarea efectiva a copierii sau mutarii.

Sa analizam pe rând aceste etape: selectarea se efectueaza aa cum a detaliat deja (cu mouse-ul si eventual cu ajutorul tastaturii). Comanda pentru copiere este transmisa prin apasarea combinatiei de taste CONTROL+C sau alegerea opțiunii Copy din meniul contextual sau prin alegerea opțiunii „Copy the selected items” din panoul de sarcini uzuale.Transmiterea comenzii de mutare se realizeaza prin apasarea combinatiei de taste CONTROL-X, alegerea opțiunii Cut din meniul contextual sau a opțiunii „Move the selected items” din panoul de sarcini uzuale.Rezultatul transmiterii acestor comenzi este plasarea în clipboard a obiectelor selectate. Clipboard-ul este o zona temporara de stocare dedicata special operatiilor de copiere sau mutare. Este disponibila nu numai pentru sistemul de operare ci si în cadrul tuturor aplicatiilor. Orice obiect ce poate fi selectat (fişier, folder, text în cadrul unui document, zona dintr-o poza, etc.) poate fi plasat în clipboard, pentru a fi copiat sau mutat la alta adresa.

Figura 51 – Transmiterea comenzilor de copiere sau mutare


Dupa plasarea în clipboard a obiectelor selectate se navigheaza catre folderul destinatie – adresa la care vor fi copiate sau mutate obiectele respective. Odata ajunsi la destinatie, se executa click dreapta într-o zona libera si se alege optiunea Paste din meniul contextual sau se apasa combinatia de taste CONTROL+V . În limba româna „Paste” a fost tradus „alipire”. Abia acum operatia este completa.

Figura 52 – Finalizarea operatiei de copiere / mutare – “alipirea”

Trebuie facute câteva mentiuni: la mutare, atunci când se realizeaza amplasarea în clipboard, conturul obiectelor selectate devine semi- transparent pentru a denota mutarea si nu copierea.

Figura 53 – Diferenta vizibila între copiere si mutare



O alta mentiune ce trebuie facuta este aceea ca, daca în folderul destinatie exista deja obiecte care au acelai nume cu obiectele care sunt copiate / mutate sistemul de operare va întreba utilizatorul daca se dorete suprascrierea (înlocuirea) celor „vechi” cu cele „noi”. Daca nu este vorba despre exact aceleasi fişiere sau despre variante mai noi ale acelorasi fisiere, este recomandat sa se renunte la copiere / mutare si sa se redenumeasca fişierele „problema” pentru a elimina confuzia.

Manage-

mentul

fişierelor:

Supra-

scrierea

fişierelor

Figura 54 –Confirmarea înlocuirii fisierelor cu nume identice

În cazul în care se realizeaza copierea / mutarea unui numar mare de fişiere care vor avea nume ce se suprapun, exista optiunea de a raspunde cu DA la toate întrebarile de suprascriere. Efectuati cu grija suprascrierea fişierelor caci este o operatie ireversibila – fişierele pierdute nu mai pot fi recuperate!!!Toate comenzile legate de copiere, mutare, stergere, redenumire pot fi executate si cu ajutorul meniului EDIT al aplicatiei Windows Explorer.

Manage-

mentul

fişierelor

cu autorul

meniurilor

Windows

explorer

Anularea

ultimei

comenzi

Figura 55 – Opțiunile din meniul EDIT al Windows Explorer


Dupa cum se vede în imagine, meniul Edit mai ofera o optiune foarte utila: anularea ultimei operatiuni executate. Astfel, daca se constata ca numele ales la redenumire nu este bun, daca se constat trimiterea eronata la Recycle Bin (atentie, NU stergerea definitiva) a unor obiecte, copierea sau mutarea este defectuos realizata, se poate alege optiunea UNDO (anulare) din meniul Edit al Windows Explorer, sau se poate apasa combinatia de taste CONTROL+Z.Aici mai putem include si o metoda avansata de selectare: daca se dorete selectarea întregului continut al unui folder mai putin câteva fişiere, se pot selecta acestea din urma si apoi se alege Invert selection (inversarea selectiei) din meniul Edit. Rezultatul va fi selectarea tuturor obiectelor mai putin cele selectate initial.

Figura 56 – Efectele opțiunii INVERT SELECTION

3.2.5 Partajarea

Manage-

mentul

fişierelor:

Partajarea

fişierelor

si

directoare-

lor

Partajarea folderelor sau a fisierelor are ca scop punerea la dispozitia colaboratorilor a unor resurse personale. Partajarea poate avea ca finalitate accesarea unui anumit folder de pe acelai calculator, de catre alti utilizatori sau accesarea resurselor partajate din retea. Oricare ar fi scopul, modalitatea de realizare este aceeasi: se alege folderul ce urmeaza a fi partajat si se alege optiunea „Sharing and Security” din meniul contextual. Totodata se poate alege optiunea „Share this folder” din zona de opțiuni uzuale.

Figura 57 – Modalitati de partajare a unui folder


Se va deschide o fereastra de dialog precum cea din imaginea urmatoare, în care se pot stabili proprietatile folderului partajat (share- uit). Aceste proprietati includ numele share-ului, permisiunile de acces si numarul maxim de accesari simultane.

Manage-

mentul

fişierelor:

Partajarea

fişierelor

si

directoare-

lor

Figura 58 – Opțiuni legate de partajare

Dupa cum se observa din imagine, utilizatorul trebuie sa bifeze „Share this folder” (partajare director), sa aleaga numele sub care va fi vizualizat de ceilalti utilizatori si poate alege totodata numarul maxim de conexiuni simultane, care nu poate fi mai mare decât 10. Folderele partajate se disting prin pictograma diferita, în forma de mâna

Figura 59 – Pictograma speciala pentru directoarele partajate

Ca observatie, daca opțiunile de partajare nu sunt cele din imagine, trebuie de-bifata optiunea „Use simple file sharing” din lista de opțiuni prezentata în încheierea sectiunii 3.2.4 Managementul fisierelor. Este vorba despre accesarea meniului Tools al Windows Explorer, optiunea Folder Options, si alegerea etichetei View. Ultima optiune este ce de partajare simpla, si trebuie de-bifata.



Activitate practica – Managementul fişierelor (partea 2)

1) Operatiile de copiere si mutare a fişierelor si directoarelor presupun plasarea temporara a fişierelor copiate / mutate într-o zona „tampon” dedicata acestor operatiuni. Care este numele acestei zone „tampon” ?

a) Copy Buffer b) Clip Buffer c) CopyBoard d) ClipBoard

2) Deschideti aplicatia Windows Explorer sau folositi o fereastra gata existenta. Navigati catre folderul 00-teste creat în prima parte a acestei activitati practice. Selectati folderul test_1 si alegeti din meniul contextual aferent optiunea Copy. Apoi executati click dreapta într-o zona libera si alegeti optiunea Paste.

a) Care este rezultatul acestei operatiuni?Se copiază folderul test_1 în zona liberă________________________________________________________

b) Care este numele folderului nou creat?Test_1 c) Repetati operatiunea de „alipire” (Paste). Care este

rezultatul?Se copiayă din nou acelaşi folder.3) Navigati în folderul test_2. Selectati fişierul text_1.txt si alegeti din meniul contextual optiune de mutare (Cut). Navigati în folderul test_1. Transmiteti comanda de inserare (Paste) fie folosind meniul contextual fie meniul Edit al aplicatiei Windows Explorer si optiunea Paste.

a) Care este rezultatul acestei operatii?Se mută folderul text_1.txt în folderul test_1________________________________________________________

b) Navigati înapoi în folderul test_2. Puteti gasi aici fişierul text_1.txt?

Nu________________________________________________________

4) Selectati cele doua directoare rezultate în urma copierii directorului test_1. Stergeti-le folosind combinatia de taste SHIFT+Delete. Confirmati stergerea în fereastra corespunzatoare. Deschideti aplicatia Recycle Bin.

a) Puteti gasi aici cele doua foldere sterse?NU b) Care este diferenta indusa de folosirea tastei SHIFT la

transmiterea comenzii de stergere?Se şterg definitiv.5) Copiati acum folderul test_1 ca sub-folder al test_2. În câte locuri va putea fi accesat fişierul text_1.txt ?În 2, folderele test_2 și subfolderul test_1.


3.3 Cautarea

Regasire

a

fişierelor.

Cautarea

cu

Windows

Explorer.

Regasire

a

fişierelor.

Cautarea

cu

Windows

Explorer.

Capacitate de stocare a hard disk-urilor moderne este una imensa din comparativ cu cea de acum 5-10 ani si totodata comparativ cu dimensiunile standard ale fişierelor. În conditiile în care un document de tip text, care contine foarte multe imagini ajutatoare – precum cursul de fata – ocupa aproximativ 20 MB pentru 60 pagini si hard disk-urile au capacitati de stocare începând cu 20 GB, devine evident faptul ca se pot stoca un numar imens de fişiere la un moment dat.În cazul lipsei unui sistem de organizare , denumire si numerotare bine pus la punct devine aproape imposibila regasirea unor fişiere „pierdute”. Mai mult, atunci când un utilizator lucreaza la un PC nou, al altui utilizator, va aparea situatia lipsei de cunoastere a modului de organizare, de unde apare evidenta necesitatea existentei unor metode de cautare / regasire a fişierelor.Sistemul de operare Windows pune la dispozitia utilizatorilor o unealta de cautare relativ performanta, si care ale carei performante pot fi dramatic îmbunatatite optând pentru „indexare”. Unealta de cautare este de fapt aplicatia Windows Explorer deschis în mod cautare. Aceasta se poate obtine fie apasând combinatia de taste WinKey+F, fie alegând Search (cautare) din meniul Start, fie deschizând Windows Explorer în mod normal (WinKey+E) si apasând butonul Search.Dupa cum se vede în imaginea atasata exista câteva tipuri de cautare predefinite, dar este în general recomandabil sa se foloseasca o cautare dupa criterii personalizate. De aceea sugeram folosirea opțiunii„All files and folders”.


Figura 60 – Modalitati de activare a functiei de cautare

Odata aleasa optiunea „All files and folders”, fereastra de cautare îsi schimba aparitia, pentru a permite utilizatorului sa defineasca criterii proprii de cautare. Acestea includ numele exact sau o parte din numele fişierului, adresele la care sa fie cautat, data la care a fost accesat ultima data, dimensiunea fişierului, tipul de fişier, cuvinte sau fraze din continutul fişierului, si câteva opțiuni avansate de cautare.

Regasirea

fişierelor.

Cautarea

cu

Windows

Explorer.

Figura 61 – Opțiunile Windows Explorer disponibile în modul “cautare”

„Numele exact sau o parte din numele fişierului” este cel mai important criteriu. Aici se pot face anumite variatiuni. Daca se cunoaste(banuieste) numai o parte din numele fisierului, se foloseste doar aceasta combinatie ca string de cautare. Spre exemplu, daca se doresc documentele contabile, probabil se va încerca o cautare a fişierelor sau folderelor care contin în nume secventa „contabilitate” sau „conta”. Cu cât criteriul de cautare este mai lung, mai precis, cu atât se vor gasi


Regasire

a

fişierelor.

Folosirea

caractere

- lor

speciale

pentru

rezultate mai exacte. Dezavantajul apare odata cu existenta unui sistem de numire bazat pe prescurtari. Sa exemplificam:Se dorete cautarea fişierelor sau folderelor legate de contabilitate, si se alege drept criteriu de cautare „contabilitate”. Daca exista foldere cu nume de genul „contabilitate 2002” acestea vor fi identificate. Daca însa numele sunt de tipul „Info Contab 2004”, atunci criteriul de cautare„contabilitate” nu va oferi nici un rezultat.În schimb, daca se folosete criteriul de cautare „conta” se vor identifica si folderele sau fişierele denumite în genul „contabilitate2002”. Dezavantajul va fi ca rezultatele vor contine si foldere sau fisiere cu nume de genul „Date contact”.Alte variatii disponibile pe tema cautarii dupa numele fişierelor sunt oferite în cazul în care se cunoaste cu exactitate structura numelui de fişier si se dorete scurtarea timpului de cautare. De exemplu daca se doresc doar fişierele al caror nume începe cu sirul de caractere „curs”. Criteriul de cautare folosit va fi „curs*”. Adaugarea caracterului STELUTA / STAR / * semnifica „partea necunoscuta este AICI”. Rezultate posibile returnate de acest criteriu de cautare: „curs”,„cursiv”, „cursuri informatica pentru începatori”.Daca se pozitioneaza caracterul * la începutul stringului de cautare, ca în exemplul „*curs”, rezultatele vor fi de genul „curs”, „al doilea curs”,„bvndn_curs”. Ca ultima varianta, se poate folosi caracterul * în mijlocul stringului de cautare: „c*rs”. Rezultatele vor fi de tip „curs”, „cars”,„concurs”.O întrebuintare asemanatoare o are si semnul întrebarii „?”, cu diferenta ca acolo unde se foloseste semnul întrebarii, acesta tine locul unui singur caracter, pe când * tine locul oricâtor caractere. Cautarea dupa criteriul „curs?” va returna numai fisiere cu nume care începe cu sirul de caractere „curs” care este urmat de un singur alt caracter: „curs1”,„cursN”, „cursa”. Pentru doua caractere necunoscute si numai doua se folosesc doi de semnul întrebarii, pentru trei - trei de semnul întrebarii, etc.O ultima mentiune de adaugat la acest criteriu de cautare (Numele sau o parte din numele fişierului) este ca regasirea fişierelor de un anumit tip, care au o anumita extensie deci se poate realiza foarte uor folosind un criteriu de cautare care sa contina punctul ce desparte numele fişierului de extensie. Spre exemplu criteriul de cautare „.exe” returneaza toate fişierele executabile, iar „.jpg” toate pozele format JPEG.Trecem la alegerea adresei unde se va efectua cautarea. Opțiunile disponibile sunt: continutul folderului „My Documents”, toate partitiile, numai anumite partitii, foldere partajate din retea, sau anumite foldere de pe calculator.


Figura 62 – Opțiunile de cautare dupa adresa fişierelor

Exista înca trei criterii opțiuni de cautare: dupa data ultimei accesari, dupa dimensiunea fişierelor si câteva opțiuni avansate, precum cautarea fişierelor ascunse sau cautarea si in sub directoarele unui director. Consideram ca aceste opțiuni sunt suficient de clar ilustrate în imaginea urmatoare.

Regasirea

fişierelor.

Opțiuni

avansate

de cautare

Figura 63 – Alte opțiuni de cautare



Activitate practica - Cautarea

În aceasta activitate veti crea pe Desktop un shortcut care va lansa aplicatia Task Manager.1) Executati click dreapta pe Desktop si alegeti optiunea New, sub- optiunea Shortcut. Primul pas este introducerea caii catre aplicatia care va fi lansata. Deoarece nu cunoasteti cale catre aplicatia Task Manager, va trebui sa o cautati.2) Deschideti Windows Explorer în mod cautare, folosind combinatia de taste WinKey+F. În partea stânga a aplicatiei, observati un meniu special pentru cautare. Listati opțiunile acestui meniu:1. Pictures, music and video2. Documents ( word processing, spreadsheets, etc. )3. All files and folders4. Printers, computers or people5. Information in Help and support center6. You may also want to : search the internetchange the preferences3) Alegeti optiunea All files and fodlers. Deoarece nu cunoasteti exact numele aplicatiei, veti folosi drept criteriu de cautare doar o parte a numelui, si cele mai mari sanse de reuita sunt folosind criteriul „task”. Introduceti în câmpul corespunzator criteriul „task”. Care este numele câmpului în care ati tastat „task”?All or part of the file name4) Este cunoscut ca programele instalate cât si aplicatiile de sistem(dintre care Task Manager face parte) sunt localizate pe partitia care contine si sistemul de operare. Cum puteti folosi aceasta informatie pentru a grabi procesul de regasire al fişierului?Look in C:5) Ca ultim pas trebuie sa va asigurati ca în cautare sunt incluse si fişierele ascunse si folderele de sistem (caci Task manager este o aplicatie de sistem). Pentru aceasta trebuie aleasa optiunea More Advanced options. Care sunt opțiunile care considerati ca trebuie sa fie bifate pentru a va asigura sanse maxime de regasire a fişierului?Search system foldersSearch hidden files and folders6) Dupa ce v-ati asigurat ca toate câmpurile sunt completate dupa cum doriti, apasati butonul Search. Ateptati ca procesul de cautare sa ia sfârsit. Exista un număr de rezultate care variaza de la calculator la calculator. Pentru a ușura cautarea printre rezultate, sortati rezultatele dupa tipul fişierelor, facând click pe capul de coloana Type. Primele sunt afiate folderele apoi aplicatiile. Din lista de aplicatii, care considerati ca este numele pentru Task Manager?

7) Executati click dreapta pe aplicatia taskmgr.exe. Alegeti optiunea Open Containing Folder. În fereastra de Windows Explorer care a fost deschisa, aplicatia taskmgr.exe este selectata. Care este numele directorului în care aceasta se gasete? (Numele din bara de adrese)_________________________________________________________________________________________________________________8) Pentru a putea sti calea completa catre fişier trebuie sa o afiati în bara de adrese. Accesati meniul Tools, optiunea Folder Options.



Alegeti în fereastra deschisa eticheta View. Bifati optiunea Display full path in adress bar. Apasati OK. Cum s-a schimbat adresa afiata n bara de adrese?_________________________________________________________________________________________________________________9) Selectati adresa din câmpul de adrese si copiati-o. Retineti-o. Reveniti în fereastra Create Shortcut. În câmpul Location of item, inserati calea copiata (Paste). Ce credeti ca se va întâmpla daca apasati butonul Next si completati procesul?_________________________________________________________________________________________________________________10) Completati calea catre folder cu numele aplicatiei, separate prin backslash. Astfel, calea va trebui sa fie C:\Windows\system32\taskmgr.exeApasati butonul Next. Alegeti un nume relevant pentru shortcut („TaskManager” spre exemplu). Apasati butonul Finish. Care este rezultatul?_________________________________________________________________________________________________________________

3.4 Editarea simpla si imprimarea3.4.1 Editarea

Editarea

textelor:

Notepad

WordPad

Sistemul de operare Windows XP ofera utilizatorilor unelte simple pentru realizarea majoritatii operatiunilor de zi cu zi. Pentru editarea de texte – una dintre cele mai raspândite activitati legate de lucrul cu calculatorul – fie ca este vorba despre compunerea unui referat, a unei lucrari de diploma, scrierea unui curs despre utilizarea PC-ului, compunerea unei scrisori, a unui memoriu, etc., se ofera Notepad si WordPad.Aplicatia Notepad este foarte una simpla si permite în general editarea fişierelor tip .txt. Acestea sunt fişiere ce contin text, fara formatari. Sunt utile pentru a crea sau citi scurte note, fişiere informative, etc.Aplicatia WordPad este o varianta mult simplificata a celui mai popular editor de texte – Microsoft Word. Aceasta permite crearea si citirea de fişiere .txt sau .rtf. Formatul RTF – Rich Text Formatting – este o extensie a fişierelor txt caracterizata prin posibilitatea de a aplica o gama restrânsa de formatari (bold, italics, underline, colorarea fontului si alegerea fontului, formatari la nivel de paragraf si liste nenumerotate).Acest format este adesea preferat pentru transmiterea prin e-mail deoarece fisierele sunt mult mai reduse ca dimensiune si deoarece nu poate contine virui. Aplicatia WordPad poate fi totodata folosita pentru a vizualiza documentele create cu Microsoft Word (extensie .doc) dar fara a putea salva în acest format.Astfel, orice fişier de tip text poate fi selectat si alegându-se optiunea Edit din meniul contextual, va fi deschis cu Notepad. Pentru a deschide fişiere cu WordPad, se recomanda alegerea sub-meniului Open With din meniul contextual si alegerea WordPad din lista de opțiuni.


Figura 64 – Deschiderea cu WordPad a fişierelor tip text

3.4.2 Imprimarea

Adaugare

a

impriman-

telor la

sistemul

de operare

Pentru a putea imprima trebuie ca PC-ul sa fie conectat la o imprimanta. Imprimanta poate fi una de retea sau una locala, conectata direct. Primul pas este conectarea fizica a imprimantei la PC, conform manualului de instructiuni al imprimantei si instalarea driverelor de pe CD-ul inclus.Odata ce imprimanta este conectata fizic la PC, trebuie „instalata”. Din punctul de vedere al sistemului de operare. Pentru a instala o imprimanta, se acceseaza urmatoarea secventa de aplicatii: Start, Settings, Printers and Faxes.

Figura 65 – Accesarea aplicatiei de instalare a unei noi imprimante

Aplicatia care se deschide seamana ca interfata grafica cu Windows Explorer, deci nu trebuie sa ridice probleme în utilizare. Se executa click dreapta într-o zona libera si se alege Add Printer sau se alege sarcina „Add a printer” – Adaugare imprimanta.Alegerea acestei opțiuni va declansa un Wizard – Asistent electronic ale carui instructiuni trebuie urmate pas cu pas. Acestea se refera la alegerea tipului de imprimanta (atasata la PC sau de retea), cautarea imprimantei în retea si stabilirea ei ca imprimanta standard (Default Printer – la care vor fi trimise toate documentele.


Figura 66 Adaugarea unei imprimante

Imprimare

a propriu-

zisa

Odata instalata cel putin o imprimanta, imprimarea se realizeaza cel mai rapid prin click dreapta pe fisierul de imprimat si alegerea opțiunii Print din meniul contextual. Aceasta abordare însa prezinta dezavantajul ca nu se poate configura sarcina de imprimare. Se imprima tot fişierul la imprimanta standard.Daca se dorete personalizarea sarcinii de imprimare trebuie deschis documentul cu o aplicatie potrivita si activat meniul de imprimare, folosind combinatia de taste CONTROL+P.Fereastra de dialog deschisa permite stabilirea numarului de copii sau cel mult a paginilor ce trebuie imprimate (daca se folosete WordPad). Mentionam ca imprimarea fata-verso depinde de imprimanta si nu de aplicatia folosita. Astfel, posibilitatea de a imprima fata verso poate fi accesata folosind butonul Preferences. Meniul de imprimare permite si alegerea imprimantei care va îndeplini sarcina, în cazul în care exista mai multe imprimante instalate.

Figura 67 – Opțiunile disponibile la imprimare


Activitate practica – Aplicatiile Notepad si Wordpad si imprimarea

1) Regasiti folderul 00-teste folosit la activitatile practice legate de organizarea fişierelor. Navigati catre fişierul text_1.txt care trebuie sa fie localizat în folderul test_1. În cazul în care ati sters acea structura de fişiere, creati pe Desktop un nou fisier text (Click dreapta, New, Text Document, denumiti-l text_1.txt). Executati dublu click pe fisierul text_1.txt pentru a-l accesa. Ce aplicatie este folosita pentru a deschide acest tip de fisiere?_________________________________________________________________________________________________________________2) Introduceti în acest fişier 2 paragrafe scurte de text. Sugeram sa folositi ultimele doua paragrafe din aceasta lucrare. Observati ca nu exista opțiuni de formatare a textului (nu exista la vedere butoane pentru îngrosarea acestuia, subliniere, etc.). Selectati un cuvânt ce va fi îngroat si apoi accesati meniul Format, optiunea Font. Alegeti din caseta centrala optiunea Bold. Ce se întâmpla cu cuvântul selectat? Dar cu restul textului?_________________________________________________________________________________________________________________3) Închideti aplicatia NotePad. Alegeti sa salvati modificarile efectuate asupra documentului. Veti edita în continuare acelasi fişier, dar cu aplicatia WordPad. Pentru a lansa aplicatia WordPad, accesati meniul Run al sistemului de operare: Apasati butonul Start, Apoi alegeti optiunea Run. Ce combinatie de taste realizeaza aceeai operatie?_________________________________________________________________________________________________________________4) Tastati în caseta Run numele aplicatiei: wordpad.exe. Confirmati apasând tasta Enter. Aplicatia WordPad este lansata. Ce diferente constatati vizual fata de NotePad?_________________________________________________________________________________________________________________5) Deschideti fişierul text_1.txt folosind butonul Open si navigati catre folderul unde este localizat fişierul. Este textul scris îngroat, aa cum a fost editat cu Notepad? Repetati operatiile de la punctul 2, pentru a formata un singur cuvânt cu caractere îngrosate. Ce se întâmpla cu cuvântul respectiv? Dar cu restul textului? Exista vreo diferenta fata de Notepad?__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________6) Apasati butonul Save (în forma de discheta) sau apasati combinatia de taste Control-S pentru a salva modificarile efectuate. Ce se întâmpla? Care este deci explicatia pentru care NotePad nu a salvat formatarile ?_________________________________________________________________________________________________________________



7) Alegeti optiunea NO (de a nu salva în format text si deci a pierde formatarile). O fereastra de dialog de deschide si ofera posibilitatea salvarii cu alt nume, la o alta adresa sau sub un alt format. Pastrati numele text_1 dar salvati ca Rich Text Format(RTF) în loc de Text Document.8) Apasati combinatia de taste CONTROL+P pentru a imprima documentul RTF. În cazul în care exista deja cel putin o imprimanta instalata, se va deschide o fereastra de dialog din care alegeti la care imprimanta sa fie transmis documentul. Alegeti sa se imprime un numar de 3 copii. Cum se numete câmpul a carui valoare trebuie modificata?_________________________________________________________________________________________________________________ Observatii: în cazul în care nu exista nici o imprimanta instalata, sunteti la calculatorul personale de acasa si aveti o imprimanta, trebuie sa o instalati. Accesati butonul Start, optiunea Settings, apoi Printers and Faxes. Apasati butonul Add New Printer. Urmati instructiunile asistentului electronic.Daca nu exista imprimanta, acest exercitiu nu poate fi dus la bun sfârsit. Daca calculatorul pe care lucrati este conectat într-o retea, cereti ajutorul administratorului.




Pentru a raspunde corect la întrebarile din aceasta lucrare de verificare, parcurgeti cu atentie continutul Unitatii de Învatare. Nu sunt necesare informatii necuprinse în Unitatea de Învatare.Fiecare întrebare are mentionat punctajul aferent. Transmiteti Lucrarea de Verificare tutorelui utilizând metoda agreata de comun acord, specificând numele Modulului, Numele Dvs, Adresa de contact si numarul Lucrarii de Verificare.1) Folosind pentru sistemele de stocare a datelor analogia cu fișetele reale, cărui element îi corespunde o partiție? (2 puncte)

a) Fişetb) Sertar sau raft c) Dosar (mapa) d) Fila din dosar

2) Folosind pentru sistemele de stocare a datelor analogia cu fisetele reale, cărui element îi corespunde un director (folder)? (2 puncte)


3) Folosind pentru sistemele de stocare a datelor analogia cu fisetele reale, cărui element îi corespunde un fișier? (2 puncte)


4) Asociați corect tipul de fişier cu extensiile, folosind exemplul din tabel. (3 puncte - 0.5 puncte pentru fiecare răspuns corect)

Extensie Asociere Tip fișiera) txt a - ii i) Film (video)b) avi b – i ii) Textc) pdf c – viii iii) textd) doc d - iii iv) poza (imagine)e) xls e – ix v) poza (imagine) f) jpeg f – iv vi) pagina Internet g) html g – vi viii) Adobe Acrobat h) bmp h – v ix) calcul tabelar

BIBLIOGRAFIE - UNITATEA 31) Windows, Colectia European Computer Driving License, Editura BIC

ALL, 2001, Bucureti2) ECDL Start modulele obligatorii, Ana Dulu, Editura ANDRECO, 2005,

Bucureti3) Curs Online „Utilizarea computerului si organizarea fisierelor”, [Marius

Munteanu], http://ecdl.credis.ro


Procesare de text. Aplicatia Microsoft Word


APLICATIA MICROSOFT WORD

Cuprins

4.1 Introducere ........................................................................................................774.2 Lucrul cu aplicatia..............................................................................................784.3 Personalizarea ferestrei ....................................................................................85Raspunsuri la testele de autoevaluare ....................................................................91Lucrare de verificare................................................................................................91Bibliografie ..............................................................................................................92


La sfârsitul acestei unitati de învățare, studentii vor fi capabili sa: Enumere avantajele si dezavantajele folosirii aplicatiilor tip Word Processing,

Demonstreze aptitudini de lucru cu aplicatia MS Word, precum deschiderea, închiderea, deschiderea mai multor documente simultan, salvarea si re- editarea documentelor,

Personalizeze fereastra de lucru a aplicatiei MS Word,

Explice semnificatiile termenilor „editor de texte”, „desktop publishing”,„document sablon”.



4.1 Introducere

Aplicatiile

Text

Processing

înlocuiesc

cu succes

maina de

scris.

Editarea de texte este una dintre cele mai raspândite activitati realizate cu ajutorul calculatorului. Progresul tehnic si tehnologic înregistrat fata de mainile de scris, fie ele manuale sau electronice este unul imens, creterea productivitatii fiind una evidenta.Prin folosirea unui program de editare de texte utilizatorul nu mai trebuie sa fie stresat de introducerea perfect corecta a textului si se poate concentra asupra ideilor, continutului. Astfel, daca se constata aparitia unor greeli de ortografie sau se doreste modificarea aranjarii în pagina a lucrarii respective, nu mai este nevoie sa se reintroduca întreg textul. Totodata, daca se dorete preluarea unei parti de text dintr-un document mai vechi dar cu continut asemanator, aceasta operatie este banala, si din nou nu mai implica re-introducerea textului respectiv.Pentru lucrarile de zi cu zi precum întocmirea de rapoarte, memorii, scrisori, adrese, lucrari de diploma, cursuri, referate, etc. se folosesc programe tip editor de texte („text processing applications” sau „text processors”). Acest tip de aplicatii ofera utilizatorilor posibilitatea introducerii de text, a copierii, mutarii, formatarii textului, aplicarea de stiluri, aranjarea pe paragrafe, introducerea de tabele, imagini, ecuatii, verificarea ortografica sau gramaticala, etc.O alta categorie de aplicatii care au un rol relativ asemanator este categoria Desktop Publishing. Acestea sunt în general dedicate realizarii paginilor de ziar, revista, brourilor, etc. Desi teoretic un procesor de texte ar putea fi folosit pentru a realiza sarcinile unei aplicatii Desktop Publishing, acestea din urma ofera o productivitate crescuta pentru sarcinile respective.În continuare, ne vom referi numai la aplicatiile tip editor de texte, si vom particulariza folosind Microsoft Word. Microsoft Word este de departe cel mai folosit editor de texte în prezent, datorita popularitatii produselor Microsoft, în special a sistemului de operare Windows si a platformei Office, din care Word face parte.Exista si alte solutii atât la platforma Office în întregime, dar si la Microsoft Word în special. De mentionat este „rivalul” antic al Word WordPerfect si suita de aplicatii OpenOffice oferita gratuit de catre Sun Microsystems. Din suita OpenOffice fac parte o aplicatie pentru editare de texte, una pentru calcul tabelar, una de editare imagini si una pentru prezentari.Indiferent ce aplicatie pentru editarea textelor este folosita, functionalitatile sunt în general aceleasi, iar standardul de facto este Microsoft Word, acesta fiind motivul pentru care am ales exemplificarea editoarelor de text cu aceasta aplicatie.Deoarece avantajele folosirii editoarelor de text le-am enumerat(creterea productivitatii, posibilitati de revenire, aplicare de formatari diferite, introducere de tabele, etc.), sa ne axam putin asupra dezavantajelor ce pot aparea în urma folosirii. O prima problema data de complexitatea formatarilor disponibile este aceea ca este nevoie de aplicatii speciale pentru a putea citi documentele respective, deci implica un oarecare efort din partea destinatarilor.

Avantaje

si de-

avantaje

ale

procesoa

- relor de

text

Extensii

specifice

MS Word

Aceasta problema este rezolvata prin includerea în sistemul de operareWindows a aplicatiei WordPad (mai multe detalii în sectiunea 3.4.1).O alta problema este data de dimensiunea relativ mare a fisierelor. Rata de compresie pentru documentele Word fara imagini incluse poate atinge 90% - adica fişierele pot fi comprimate de 10 ori – astfel încât sa ocupe doar a zecea parte din cât ocupa în mod normal. Chiar cu multe imagini incluse, rata de compresie poate fi uor în jurul a 50%.Pentru a finaliza, datorita evolutiei foarte rapide a posibilitatilor oferite de documentele Word, acestea includ si optiunea ca utilizatorii sa î i poata crea singuri comenzi, numite macrocomenzi. Aceasta optiune a„deschis usa” viruilor pentru documentele Word. De aceea se recomanda sa nu deschideti fisiere Word decât de la persoane cunoscute si documente despre care sunteti absolut sigur ca v-au fost trimise intentionat. Totodata se recomanda folosirea unui software antivirus care sa fie permanent updatat.Documentele create cu aplicatia Microsoft Word se disting prin extensia.doc. Exista si posibilitatea de a crea documente „sablon” (template). Acestea contin deja un numar de setari prestabilite, incluzând latimea paginii, dimensiunea si tipul caracterelor (fontului), stiluri pre-definite, etc. Aceste documente sablon sunt de fapt seturi de setari pre-definite care pot fi puse la dispozitia utilizatorilor mai putin avansati, sau care sunt folosite pentru a asigura o standardizare. Spre exemplu, lucrarile trimise la conferinte trebuie sa fie create folosind sabloanele oferite de organizatorii conferintei, pentru ca toate lucrarile sa foloseasca aceleasi setari si deci sa ofere un aspect unitar cartilor de lucrari. Documentele sablon au extensia .dot.

4.2 Lucrul cu aplicatia

Prima operatie ce trebuie realizata este lansarea aplicatiei (rularea acesteia). Exista mai multe modalitati de realizare a cestei sarcini, dar cea mai folosita este navigarea prin meniul Start, Programs, Microsoft Office, Microsoft Word.

Accesarea

MS Word

Figura II/ 1 – Deschiderea aplicatiei Word din meniul Start



De asemenea, daca utilizatorul deschide (prin dublu click) un fisier cu extensia .doc sau .dot, sistemul de operare va folosi Word pentru a deschide fişierul respectiv.Fereastra MS Word are aceleasi componente generale ca orice fereastra: bara de titlu, control box-ul, butoanele Minimize, Maximize(Restore) si Close si scroll bar-urile pentru defilare. În plus fata de acestea, fereastra aplicatiei contine meniuri specifice si bare de instrumente specifice.Prezentam în imaginea urmatoare fereastra standard a aplicatiei MS Word, cu elementele sale componente marcate în chenare rosii. Pe parcursul acestei unitati de învățare veti afla cum se poate personaliza fereastra aplicatiei Word.

MS Word:

interfata

grafica

Figura II/ 2 – Fereastra standard a MS Word



Odata ce am deschis aplicatia, urmeaza sa efectuam operatiile de introducere a textului, aplicare de formatari, stiluri, corectura gramaticala, etc. Este foarte important ca pe parcursul evolutiei lucrarii sa SALVAM ceea ce am lucrat. Salvarea se realizeaza apasând combinatia de taste CONTROL+S, apasând butonul special din bara de instrumente sau alegând optiunea Save din meniul File.

MS Word:

salvarea

documen-

telor

Figura II/ 3 – Posibilitatile de a salva documentul

Daca este vorba despre prima data când se salveaza documentul, aplicatia va cere utilizatorului sa aleaga un nume expresiv pentru fişierul respectiv si o adresa (folder) unde sa fie salvat. Tot acum se poate alege si tipul de document sub care va fi salvat. Fereastra de dialog poarta numele „Save As”.

MS Word:

salvarea

documen-

telor sub

alt format

Figura II/ 4 – Fereastra de dialog Save As



Atunci când documentul a mai fost salvat si se realizeaza salvarea, modificarile nou aparute sunt adaugate la documentul deschis. Daca se dorete salvarea unei alte copii, eventual cu un alt nume, trebuie folosita functia Save As din meniul File, sau tasta F12. Rezultatul este aparitia ferestrei de dialog binecunoscute în care utilizatorul specifica un nou nume, o noua adresa sau un alt tip de document. Spre exemplu, înainte de orice modificare radicala a formatarilor dintr-un document recomandam realizarea unei copii de siguranta folosind functia Save As.Daca s-a terminat lucrul la un document anume si se doreste închiderea lui dar pastrarea deschisa a aplicatiei pentru ca urmeaza sa se editeze si alte documente, se poate apela la comanda Close din meniul File, la butonul de închidere a documentului sau la combinatia de taste CONTROL+W.

MS Word:

închiderea

documen-

telor

Figura II/ 5 – Comenzile pentru închiderea documentului activ

Daca atunci când comandati închiderea documentului exista modificari efectuate asupra acestuia de la ultima salvare pâna în momentul închiderii, Word va afia o fereastra de dialog care întreaba daca doriti salvarea celor mai recente modificari.

Figura II/ 6 – Confirmarea închiderii: salvati modificarile sau nu?



Mai avem de trecut în revista doua operatii generale: crearea unui nou document si deschiderea unuia existent. Daca deschiderea documentelor existente am abordat-o oarecum la începutul sectiunii, aratând ca aceasta se poate realiza efectuând un dublu click pe documentul dorit, mai exista totui o optiune. Cu aplicatia rulând se poate alege butonul Open din bara de instrumente, optiunea Open din meniul File, sau combinatia de taste Control+O.

MS Word:

deschi-

derea

documen-

telor

Figura II/ 7 – Comenzile de deschidere unui document existent

MS Word:

Opțiuni la

deschiderea

MS Word va deschide o fereastra de dialog cu ajutorul careia se poate naviga catre adresa (folderul) documentului dorit. Se selecteaza documentul si se apasa butonul Open. În anumite cazuri speciale se poate opta pentru deschiderea speciala. Aceasta se activeaza folosind mica sageata verticala adiacenta butonului Open si declanseaza un meniu cu urmatoarele opțiuni:

Open Read-Only (doar pentru citire): aceasta optiune permite utilizatorilor sa se asigure ca nu vor putea face modificari din greeala asupra documentului deschis;

Open as Copy (deschidere copie): se foloseste pentru a putea efectua modificari pe documentul deschis fara a afecta originalul. Numele dat automat fişierului este „Copy of…”. Pentru a putea alege singuri numele, deschideti în mod normal documentul original si drept prima operatie dupa deschidere efectuati Save As astfel încât sa puteti alege numele si adresa noului document.

Open in Browser (deschidere în browser): se aplica la documentele tip .htm, .html, etc. Aceste documente sunt pagini de Internet si se ofera posibilitatea deschiderii lor în browserul prestabilit.

Open with Transform (deschidere si transformare): se aplica

documentelor documentelor create cu versiuni mai vechi de Microsoft Office, sau cu alte programe de editare de texte ale caror formate sunt cunoscute de Word.

Open and Repair (deschidere si reparare): optiune utila atunci când documentul Word a suferit stricaciuni pe parcursul sau prin e-mail sau la copierea de pe discheta, etc. Nu garanteaza rezultatele, dar este unica solutie de a deschide un document„stricat”

MS Word:

Opțiuni la

deschi-

derea

documen

- telor

MS Word:

comutarea

între

document

ele

deschise

Figura II/ 8 – Fereastra de dialog “Open” si opțiunile disponibile

MS Word ofera si posibilitatea de a deschide mai multe documente aflate în acelai folder concomitent. Este suficient sa le selectati pe toate documentele pe care le doriti deschise si sa apasati Open, iar Word le va deschide pe fiecare într-o fereastra separata. Pentru a baleia între documentele active simultan se folosesc opțiunile de baleere între ferestre prezentate în sectiunea 2.4.3 „Manipularea ferestrelor”. Se poate folosi si meniul Window al aplicatiei Word, din care se poate alege documentul de activat

Figura II/ 9 – Posibilitatea de baleere cu meniul Window

Am ajuns în sfârsit si la crearea unui nou document. Aceasta se realizeaza simplu prin alegerea butonului New din bara de instrumente sau combinatiei de taste Control+N. Rezultatul este aparitia unui document nou complet gol într-o noua fereastra de lucru.

MS Word:

crearea

unui nou

documen

t

MS Word:

crearea

unui nou

document

folosind

un sablon

Figura II/ 10 – Butonul NEW din bara de instrumente

Exista si alternativa alegerii opțiunii New din meniul File. Aceasta varianta va afia în partea dreapta a ferestrei meniul „New Document”. Acest meniu ofera mai multe opțiuni de creare de noi documente, inclusiv folosirea de sabloane (templates).

Figura II/ 11 – Meniul „New Document” si fereastra de dialog ce permite alegerea unui sablon (template) pentru noul document


Test de autoevaluare – Lucrul cu aplicatia MS Word

1) Care dintre urmatoarele combinatii de taste este folosita pentru a deschide un document existent?

a) CONTROL+N b) CONTROL+O c) CONTROL+W d) CONTROL+S

2) Care dintre urmatoarele combinatii de taste este folosita pentru a închide un document deschis?


3) Care dintre urmatoarele combinatii de taste este folosita pentru a crea un nou document?


4) Care dintre urmatoarele combinatii de taste este folosita pentru a salva un document?


4.3 Particularizarea ferestrei

MS Word:

personali-

zarea

ferestrei:

Adaugarea

de bare de

instrumente

MS Word ofera foarte multe opțiuni de formatare si lista de comenzi este una mult prea lunga pentru a putea fi incluse butoane pentru realizarea tuturor doar cu un singur click. Exista „bare” de instrumente, care grupeaza butoane cu functii din aceeasi categorie. În mod normal sunt afiate la pornirea aplicatiei doar barele Standard, Formatting si Drawing.Bara standard cuprinde butoane de comanda care realizeaza functiile de baza: crearea de noi documente, deschiderea , salvarea, copierea si mutarea textului, introducerea de tabele, stabilirea gradului de marire/micorare pentru vizualizare (zoom) si functia Help.Bara de formatari (Formatting) cuprinde butoanele ce se refera la dimensiunea, tipul, culoarea, alinierea textului (fontului) si câteva opțiuni de formatare la acest nivel. Bara Drawing cuprinde comenzi de tipul introducerii de linii, forme speciale (sageti, stele), text artistic, etc.Tot la deschiderea pentru prima data a aplicatiei, mai exista selectat si panoul de sarcini (Task Pane). Acesta poate afia sarcini din câteva categorii (New Document, Styles and Formatting, Getting Started, Mail Merge, etc.) Pentru afiarea sau ascunderea panoului de sarcini (Task Pane) se poate folosi combinatia de taste Control+F1.


Pentru a afia sau ascunde o bara de instrumente cea mai simpla metoda este executarea unui click dreapta în zona barelor de instrumente sau chiar a meniului si alegerea din lista a celor ce se doresc afiate. O alta metoda este accesarea meniului View, optiunea Toolbars si bifarea celor dorite.

MS Word:

personali-

zarea

ferestrei:

Adaugarea

de bare de

instrumente

Figura II/ 12 – Lista de bare de instrumente disponibile

Figura II/ 13 – Optiunea Toolbars din meniul View

Adesea nu este nevoie de afisarea întregii bare de instrumente ci dor de unul sau câteva din fiecare categorie. Din acest motiv, MS Word ofera posibilitatea de a dispune pe barele existente a comenzilor dorite, din diferite alte categorii, chiar si cu crearea de bare de instrumente personale. Toate acestea se realizeaza prin executarea de click dreapta în zona barelor de instrumente si alegerea ultimei opțiuni – Customize.

O fereastra de dialog speciala este afiata, care ofera o lista de categorii si pentru fiecare dintre acestea toate comenzile disponibile. Adaugarea unui buton pe bara de instrumente se face prin localizarea acestuia în lista si apoi prin Drag and Drop pâna la pozitia dorita în barele de instrumente. Spre exemplu, daca se dorete adaugarea butonului ce activeaza editorul de ecuatii, se alege categoria Insert, se identifica butonul Equation Editor si se pozitioneaza prin Drag and Drop pe bara de instrumente, ca în imaginile urmatoare.

MS Word:

personali-

zarea

ferestrei:

Adaugarea

de

instrumente

pe barele

existente

Figura II/ 14 – Pasul I : Identificarea butonului ce se dorete adaugat

Figura II/ 15 – Pasul II: Prin Drag and Drop se pozitioneaza butonul pe bara

Figura II/ 16 Pasul III: la eliberarea butonului mouse-ului butonul este afiat pe bara


MS Word:

personali-

zarea

ferestrei:

Personali-

zarea

butoanelo

r

Procedeul poate fi reluat de oricâte ori este nevoie, pentru a adauga toate comenzile des utilizate, si poate fi realizat si în sens invers în mod similar, pentru îndepartarea de pe bara a butoanelor de comanda. Cu fereastra Customize deschisa, se „trag” butoanele de comanda prin Drag and Drop în afara suprafetei barelor de instrumente.O alta posibilitate oferita de aceasta fereastra de dialog este personalizarea modului în care apar butoanele de comanda pe bara. Cu fereastra Customize deschisa, daca se executa click dreapta pe oricare buton din bara de instrumente, devin accesibile opțiunile pentru acel buton. Acestea includ modul de afisare, numele butonului si chiar si alegerea unei alte pictograme sau crearea unei pictograme.Aceasta optiune (de personalizarea a butoanelor) este folositoare daca utilizatorul considera ca pictograma nu este suficient de clara si dorete afiarea functiei butonului în scris. În acest caz se alege optiunea „Text only”.

Figura II/ 17 – Opțiunile de personalizare la nivel de buton de comanda


Activitate practica – Personalizarea ferestrei

1) Panoul de sarcini (Task Pane) poate fi afisat în partea dreapta a zonei de lucru si ofera acces la câteva categorii de functii. El poate fi afiat în mai multe feluri. Veti experimenta toate opțiunile. Executati click dreapta în zona barelor de instrumente si alegeti din meniul contextual optiunea Task Pane. Acesta este afiat în partea dreapta. Cel mai adesea, categoria de sarcini afiata initial este Getting Started. Aceasta ofera opțiuni de conectare online la resursele de documentare Microsoft, posibilitatea cautarii unor informatii dupa cuvinte cheie, posibilitatea deschiderii unor documente existente sau a crearii unui document nou. Executati click stânga pe titlul Getting Started pentru a afla lista de categorii ce pot fi afisate în panoul de sarcini. Enumerati-le:New Document, Styles and Formatting, Getting Started, Mail Merge 2) Selectati afisarea în Task Pane a categoriei New Document, prin click pe numele acesteia în lista de opțiuni. Aceasta categorie grupeaza sarcini uzuale legate de crearea unui nou document. Care sunt aceste sarcini?Document nou, din șablon, document existent3) Renuntati la afisarea panoului de sarcini prin apasarea butonului de închidere (marcat cu X la nivelul titlului categoriei). Accesati meniul View. Navigati catre optiunea de activare a panoului de sarcini. Care este combinatia de taste care ar putea fi folosita pentru a afia Task Pane-ul?Ctrl + F14) Folositi combinatia de taste aflata la punctul 3. Task Pane-ul este din nou vizibil. Ce categorie de sarcini este afiata?New Document, Styles and Formatting, Getting Started, Mail Merge 5) Atunci când veti dori sa editati proprietatile unei imagini pe care ati inclus-o în documentul de lucru, veti avea nevoie de bara de instrumente specializata Picture. Pentru a o afia executati click dreapta pe zona barelor de instrumente si bifati optiunea Picture. Plimbati cursorul mouse-ului deasupra butoanelor de pe bara de instrumente proaspat aparuta.

a) Cum se pot deosebi butoanele active (care pot fi folosite - accesate) de cele inactive (care nu pot fi accesate la momentul respectiv) ?

Cele active au o culoare mai vie, cele inactive sunt gri, șterseb) Enumerati numele butoanelor active de pe bara de

instrumente Picture.Insert picture, Color, Contrast, Crop, Rotate left, Line style, Compress pictur, Text wrapping, Format picture, Set transparent picture, Reset picture



6) Adesea veti folosi la editarea unui document anumite functii mai greu accesibile. Veti dori sa va ușurati munca prin pozitionarea unor butoane specializate pe barele de instrumente, eventual în locul unora dintre opțiunile pe care nu le folositi prea des.Pentru acest exemplu vom presupune ca se editeaza un referat la chimie sau fizica sau matematica si aveti nevoie adesea sa introduceti indici sau puteri. Formatarile respective se numesc SuperScript (pentru puteri) si SubScript (pentru indici). Veti pozitiona aceste doua butoane pe bara de instrumente.Executati click dreapta în zona barelor de instrumente si alegeti optiunea Customize. Selectati eticheta centrala (Commands).a) Enumerati categoriile în care sunt împartite de instrumentele disponibile:File, Edit, View,Insert,Format, Tools, Table, Drawing b) În ce categorie credeti ca se gasesc functiile dorite?Formatc) Navigati catre categoria Format si apoi navigati în continutul acesteia(jumatatea stânga a ferestrei de dialog) pâna când întâlniti butoanele dorite. Cum sunt notate cele doua butoane?Superscript, subscript d) Prin Drag and Drop pozitionati succesiv cele doua butoane în zona barelor de instrumente. Apasati butonul Close. Care este rezultatul acestei operatii ?Apar pe bara de instrumente



RASPUNSURI LA TESTELE DE AUTOEVALUARE Lucrul cu aplicatia MS Word

1) B .2) C3) A4) D


Pentru a raspunde corect la întrebarile din aceasta lucrare de verificare, parcurgeti cu atentie continutul Unitatii de Învatare. Nu sunt necesare informatii necuprinse în Unitatea de Învatare.Fiecare întrebare are mentionat punctajul aferent. Transmiteti Lucrarea de Verificare tutorelui utilizând metoda agreata de comun acord, specificând numele Modulului, Numele Dvs, Adresa de contact si numarul Lucrarii de Verificare.1) Care este efectul deschiderii unui document folosind optiunea Open as Read-Only? (3 puncte)

a) Documentul este deschis cu aplicatia WordPad, care poate doar sa citeasca documente Word (format .doc) dar nu poate salva.b) Se creeaza o copie a documentului, si este deschisa doar aceasta pentru a asigura ca nu se fac modificari la documentul initial.c) Documentul este deschis fara a putea salva modificari. Daca se efectueaza modificari si se doreste salvarea acestora, trebuie folosita functia Save As.d) Nu exista o optiune de tipul Read-Only.

2) Care este efectul deschiderii unui document folosind optiunea Open as Copy ? (3 puncte)

a) Se creeaza o copie a documentului si este deschisa doar aceasta pentru a asigura ca nu se fac modificari la documentul initial.b) Se deschide un nou document si modificarile sunt copiate automat în documentul original.c) MS Word creeaza o copie a documentului dupa care deschide documentul initial.d) Nu exista o optiune de tipul As Copy.

3) Care este avantajul crearii unui nou document folosind optiunea Newdin meniul File în locul combinatiei de taste CONTROL+N? (3 puncte)

a) Nu exista nici o diferenta, deci nici un avantaj.b) Folosind optiunea din meniu se poate alege între tipul de document MS Office (fişier Excel, prezentare PowerPoint, etc.) c) Folosind combinatia de taste se poate alege pentru noul document unul din sabloanele (template-urile) existente.d) Folosind optiunea din meniu se poate alege pentru noul document unul din sabloanele (template-urile) existente.



BIBLIOGRAFIE - UNITATEA 41) Word, Colectia European Computer Driving License, Editura BIC ALL,

2001, Bucureti2) ECDL Start modulele obligatorii, Ana Dulu, Editura ANDRECO, 2005,

Bucureti3) Curs Online „Procesare de text - Word”, Alina Munteanu,

http://ecdl.credis.ro


Operatii de baza în Microsoft Word


OPERATII DE BAZA ÎN MICROSOFT WORD

Cuprins

5.1 Introducerea datelor .......................................................................................... 945.2 Selectarea datelor............................................................................................. 965.3 Copierea si mutarea datelor.............................................................................. 98Raspunsuri la testele de autoevaluare.................................................................. 102Lucrare de verificare ............................................................................................. 103Bibliografie ............................................................................................................ 103



Introduca date folosind MS Word,

Efectueze selectari de text cu eficienta maxima (un cuvânt, un rând, un paragraf, totul pâna la început, totul pâna la sfârit, o pagina, etc.)

Efectueze operatii de duplicare sau mutare a datelor în cadrul fişierelor Word,



5.1 Introducerea datelor

Trebuie mentionat din nou ca atunci când spunem „date” nu ne referim la calendar, ci la orice tip de informatii care este pastrat sub forma electronica. În acest caz, al documentelor Word, cea mai mare parte a datelor este stocata sub forma de text cu diferite formatari. Exista totodata posibilitatea de a introduce datele sub forma de tabele si de a ataa imagini. Lista de obiecte ce pot fi introduse într-un document Word este mult mai lunga, dar aceste trei tipuri sunt de departe cele mai întâlnite.Introducerea textului în fişierele Word este o sarcina banala, cu executie asemanatoare cu tastarea la maina de scris. Avantajele fata de maina de scris au fost enumerate într-o sectiunea anterioara, si includ, din punctul de vedere al introducerii datelor, posibilitatea de a reveni si corecta greselile fara nici un efort, posibilitatea de a modifica retroactiv aranjarea în pagina si posibilitatea de a elimina foarte usor anumite pasaje din text care nu mai prezinta importanta. Trebuie mentionata si posibilitatea de a refolosi textul odata introdus pentru nenumarate alte documente, cu ajutorul copierii.

MS Word:

punctul de

insertie

MS Word:

paragrafe,

aliniate

Începem prezentarea cu definirea „punctului de insertie”. Acesta este locul unde va aparea urmatoarea litera când va fi tastata la tastatura. Punctul de insertie este numit pe scurt „cursor” Acesta este marcat printr-o bara verticala care clipeste. Acesta poate fi deplasat cel mai uor cu ajutorul mouse-ului catre pozitia dorita. De asemenea si sagetile si tastele PageUp, PageDow, Home si End pot fi folosite pentru deplasarea cursorului. Mai multe informatii în sectiunea urmatoare.Vom explica în continuare conceptele folosite de MS Word pentru a avea un limbaj comun între utilizatorii aplicatiei. Probabil ca cel mai important concept este acela de paragraf, care reprezinta un bloc de text delimitat prin apasarea tastei ENTER. În cadrul paragrafelor se pot porni aliniate, adica sa se continue ideea (de obicei prin începerea unei noi propozitii) de la începutul rândului urmator, fara a începe un nou paragraf. Pentru a crea un nou paragraf se apasa tasta ENTER. Pentru a crea un aliniat se apasa combinatia de taste SHIFT+ENTER.Un alt concept este indentarea. Indentarea reprezinta lasarea unui spatiu liber între marginea din stânga a spatiului de scris si marginea stânga a paragrafului, precum în exemplul urmator:TEXT NE-INDENTAT

TEXT INDENTAT O DATATEXT INDENTAT DE DOUA ORI

Indentarea se poate obtine prin apasarea tastei TAB sau a butonului de indentare (Increase Indent ). Anularea indentarii se face cu apasarea butonului de reducere a indentarii (Decrease Indent) sau prin stergerea TAB-urilor. Spatiul adaugat de 1 TAB se stabileste executând dublu click pe rigla superioara, în jumatatea de jos a acesteia, deschizând fereastra Tab Stops.


MS Word:

inden-

tarea

paragra-

felor

Figura II/ 18 – Butoanele pentru creterea/scaderea indentarii si stabilirea spatiului adaugat de folosirea acestora

Dupa cum se observa în imagine, exista posibilitatea îndepartarii setarilor existente toate odata (Clear All) sau una câte una (selectata cea la care se renunta si Clear) si se pot adauga punctele la care se pozitioneaza cursorul la apasarea tastei Tab sau a butoanelor de indentare (introducere cifra urmata de Set). Daca nu sunt prevazute toate punctele de oprire, din caseta Default Stops se stabileste spatiul standard adaugat fata de ultimul punct. Rezultatul adaugarii stopurilor de tabulare (Tab Stops) se poate vizualiza tot pe rigla superioara, prin aparitia unor semne ajutatoare în forma de vinclu

Figura II/ 19 – Afiarea stopurilor de tabulare pe rigla superioara



5.2 Selectarea datelor

MS Word:

metode de

selectare

MS Word:

metode de

selectare

Introducerea anumitor portiuni de text se poate realiza si prin copierea respectivului text din alte documente (primite pe e-mail, downloadate de pe Internet , primite de la un coleg, compuse pentru o alta ocazie, etc.). Pentru aceasta primul pas este selectarea datelor de copiat.Pe de alta parte, am atras atentia asupra posibilitatilor imense de formatare oferite de MS Word. Pentru a aplica formatari, sau pentru a le schimba pe cele existente primul pas este tot selectarea datelor ce vor fi formatate. De aceea am decis sa prezentam în aceasta sectiune modalitatile de selectare a datelor în MS Word.Exista trei modalitati de a selecta textul în Word: numai de la tastatura, numai cu mouse-ul sau combinat. Pentru selectarea cu ajutorul mouse- ului exista urmatoarele posibilitati:

Click and Drag : modul natural de selectie cu mouse-ul presupune apasarea butonului stânga al mouse-ului la începutul zonei de selectat si pastrarea sa apasata în timp ce se deplaseaza mouse-ul orizontal sau vertical pentru a selecta tot textul dorit. Când se acopera toata zona dorita se elibereaza butonul stânga al mouse-ului si textul selectat este afisat în video-invers (fundalul si textul schimba culorile între ele, negrul devine alb si albul negru),

Figura II/ 20 Selectarea prin Click and drag

Dublu click: selecteaza cuvântul pe care se executa dublu click; Triplu click: selecteaza întreg paragraful pe care se executa; Click and drag + tasta ALT: aceasta combinatie realizeaza selectare

pe verticala, si poate fi folosita numai pentru aplicarea anumitor formatari, spre deosebire de celelalte modalitati de selectare, în urma carora se pot aplica formatari dar si copia sau muta. Se realizeaza apasând tasta ALT odata cu selectarea cu mouse-ul. Rezultatul selectiei este un dreptunghi. În mod normal, la deplasarea pe verticala a mouse-ului, Word ar fi selectat tot rândul peste care se trece.


MS Word:

metode de

selectare

Selectarea

pe

verticala

cu tasta

ALT

MS Word:

selectarea

de la

tastatura

Combinatii

de taste

Figura II/ 21 – Diferenta între selectia cu ALT si fara

Facem mentiunea ca tasta ALT trebuie apasata înainte de a începe selectia cu mouse-ul.Trecând la modalitatile de selectie de la tastatura, trebuie sa amintim ca tot de la tastatura si tot cu aceleai combinatii de taste se poate executa si navigarea. Astfel, daca se apasa si tasta SHIFT se realizeaza selectia iar daca se apasa doar restul combinatiei se realizeaza doar navigarea. Astfel:

SHIFT+sagetile: realizeaza selectia caracter cu caracter a textului catre stânga sau dreapta si rând cu rând pe verticala

(sus sau jos). Fara SHIFT se realizeaza deplasarea caracter cu caracter sau rând cu rând,

SHIFT+CONTROL+sagetile: pe orizontala se selecteaza cuvânt cu cuvânt iar pe verticala se selecteaza pâna la începutul sau sfârsitul paragrafului. Fara SHIFT se „sare” câte un cuvânt pe orizontala si câte un paragraf pe verticala.

SHIFT+Home sau SHIFT+End: se selecteaza textul dintre cursor si începutul (Home) sau sfârsitul (End) rândului. Fara SHIFT se „sare” la începutul sau sfâritul rândului,

SHIFT+PageUp sau SHIFT+PageDown: se selecteaza o pagina de text în sus (PageUp) sau jos (PageDown) fata de cursor. Fara SHIFT se „sare” o pagina în sus sau jos.

SHIFT+CONTROL+Home sau SHIFT+CONTROL+End: se selecteaza tot textul între cursor si începutul (Home) documentului sau între cursor si sfârsitul (End) documentului. Fara SHIFT se „sare” la început sau sfârit.

CONTROL+A: ca si la Windows Explorer, aceasta combinatie de taste selecteaza tot textul.

În cazul special al obiectelor inserate în document (imagini, ecuatii, etc), este suficient sa se execute un click stânga cu mouse-ul pe obiectul respectiv si acesta va fi selectat. Dublu click-ul va deschide obiectul pentru editare. Pentru a închide modul editare trebuie executat click stânga în afara obiectului editat sau trebuie aleasa optiunea Close din butoanele de comanda specifice.În cazul special al tabelelor inserate în text, exista câteva modificari ale cursorului mouse-ului care pot fi folosite pentru a efectua selectii tip „tot tabelul”, „o singura coloana”, „doua rânduri”, etc. Trebuie amplasat cursorul mouse-ului în pozitiile din imaginea urmatoare si executate click-urile conform indicatiilor, în zonele marcate din imagine.

MS Word:

selectarea

celulelor,

rândurilor,

coloanelor,

tabelelor

Figura II/ 22 – Selectarea cu mouse-ul pentru tabele

5.3 Copierea si mutarea informatiilor

MS Word:

butoanel

e pentru

copiere si

mutare

Copierea si mutarea se fac în general la fel cum am explicat la capitolul despre Windows Explorer: se selecteaza textul (sau obiectele) de copiat sau mutat, se transmite comanda de copiere sau mutare(CONTROL+C sau CONTROL+X), se navigheaza la locul unde vor fi inserate si se transmite comanda de inserare (alipire) CONTROL+V. În loc de aceste comenzi din tastatura se pot folosi si butoanele speciale din bara de instrumente Standard.

Figura II/ 23 – Butoanele de editare din bara de instrumente Standard

De asemenea, mutarea se poate realiza si cu mouse-ul, prin Drag and Drop: se selecteaza textul (de obicei unul sau câteva cuvinte, maxim 1 paragraf) si se „trage” cu Drag and Drop la pozitia dorita.Ca observatie, atunci când se copiaza un text, de fapt se copiaza cu tot cu toate formatarile. De aceea, dupa executarea comenzii Paste, Word va afia o caseta ce permite accesul la opțiunile de formatare, prin executarea unui click stânga pe caseta respectiva. Opțiunile în cauza permit pastrarea formatarilor originale, aplicarea celor din contextul actual sau copierea pur si simplu a textului, fara formatari. Exista si posibilitatea de a aplica un anumit stil. Despre stiluri vom vorbi în urmatoarea unitate, referitoare la formatari.

MS Word:

opțiuni de

inserare

MS Word:

Paste

Special

Figura II/ 24 – Opțiunile de aplicare a formatarilor la copiere sau mutare

Deoarece clipboard-ul este universal pentru sistemul de operare, copierea se poate realiza si între aplicatii. Spre exemplu, daca se copiaza un text dintr-o pagina de Internet , tot prin selectare si transmiterea comenzii Copy, se poate realiza inserarea în Word simplu, activând documentul în care se doreste introducerea textului respectiv si executând comanda Paste.Se poate opta în aceste cazuri pentru alegerea opțiunii Paste Special din meniul Edit (care contine si celelalte opțiuni – Copy, Cut, Paste). Aceasta permite utilizatorului sa aleaga modul în care se va realiza inserarea: ca obiect special sau ca simplu text.Ultimele observatii ce trebuie adaugate sunt legate de folosirea clipboard-ului special office. Acesta poate contine 24 de obiecte diferite care pot fi inserate oricând oriunde, spre deosebire de clipboard-ul standard care poate contine un singur element la un moment dat. Este o optiune folositoare atunci când se doreste repetarea câtorva inserari în diferite locuri dintr-un document.Panoul Office Clipboard poate fi activat în Task Pane prin alegerea opțiunii Clipboard sau se poate activa alegând Office Clipboard din meniul Edit.


MS Word:

Paste

Special

Opțiunile

de

inserare

speciala

Figura II/ 25 – Activarea ferestrei “Paste Special” si opțiunile disponibile

Inserarea oricaruia dintre obiectele colectate la un moment dat în clipboard-ul office se realizeaza prin pozitionarea cursorului la locul inserarii si executarea unui click stânga pe pictograma aferenta din panoul Clipboard.

Clipboard-

ul special

Office

Figura II/ 26 – Accesarea Clipboard-ului special Office



Test de autoevaluare – Operatii de baza în MS Word

1) Un paragraf este un bloc unitar de text. Pentru a marca sfârsitul unui paragraf se apasa tasta ENTER. Paragrafele pot contine aliniate. Cum se creeaza un aliniat în interiorul unui paragraf?

a) Prin apasarea de doua ori a tastei ENTER.b) Prin apasarea combinatiei de taste ALT+ENTER.c) Prin apasarea combinatiei de taste SHIFT+ENTER.d) Prin apasarea combinatiei de taste CONTROL+ENTER.

2) Ce se întâmpla daca se executa un singur click stânga pe un cuvânt dintr-un paragraf?

a) Se selecteaza cuvântul respectiv. b) Se selecteaza rândul respectiv.c) Se selecteaza paragraful respectiv.d) Se pozitioneaza cursorul la locul click-ului, stabilindu-se astfel punctul de insertie al textului de la tastatura sau prin inserare (Paste).

3) Ce se întâmpla daca se executa dublu-click stânga pe un cuvânt dintr-un paragraf?


4) Care este combinatia de taste folosita pentru a naviga de la punctul de insertie la începutul documentului?

a) CONTROL+SHIFT+Home b) CONTROL+Homec) SHIFT+Home d) Home

5) Care este combinatia de taste folosita pentru selecta tot textul cuprins între punctul de insertie si sfârsitul documentului?

a) CONTROL+SHIFT+End b) CONTROL+Endc) SHIFT+end d) End

6) Cu ce combinatii de taste se realizeaza selectarea întregului rând pe care este pozitionat cursorul mouse-ului (punctul de insertie)? (Mai multe raspunsuri corecte)

a) End si apoi SHIFT+Homeb) PageUp si apoi SHIFT+PageDown c) Home si apoi SHIFT+Endd) CONTROL+R

7) Cu ce combinatie de taste se poate realiza selectarea întregului text al unui document?

a) CONTROL+S b) CONTROL+A c) CONTROL+B



c) CONTROL+C8) Care este combinatia de taste cu care un cuvânt selectat este plasat în ClipBoard pentru a putea fi inserat ulterior?

a) CONTROL+SHIFT+Cb) CONTROL+Cc) SHIFT+Vd) CONTROL+V

9) Care este combinatia cu care un paragraf selectat este plasat înClipBoard pentru a putea fi inserat ulterior?

a) CONTROL+SHIFT+Cb) CONTROL+Cc) SHIFT+Vd) CONTROL+V

10) Care sunt combinatiile de taste care se folosesc pentru a muta un paragraf selectat într-o alta parte în document?

a) CONTROL+C si apoi CONTROL+X b) CONTROL+X si apoi CONTROL+C c) CONTROL+X si apoi CONTROL+V d) CONTROL+C si apoi CONTROL+V

RASPUNSURI LA TESTELE DE AUTOEVALUARE

Operatii de baza în MS Word1) C. Control+Enter introduce un Page Break, ALT+Enter duplicheaza

textul din paragraful curent iar 2xEnter introduce doua paragrafe.2) C3) A4) B.5) A6) A si C sunt operatii identice, privite în oglinda: se deplaseaza

cursorul la capatul de rând si se selecteaza pâna la capatul celalalt.7) B8) B9) B10)C : întâi se plaseaza paragraful în ClipBoard si apoi se insereaza la

noua destinatie.




Pentru a raspunde corect la întrebarile din aceasta lucrare de verificare, parcurgeti cu atentie continutul Unitatii de Învatare. Nu sunt necesare informatii necuprinse în Unitatea de Învatare.Fiecare întrebare are mentionat punctajul aferent. Transmiteti Lucrarea de Verificare tutorelui utilizând metoda agreata de comun acord, specificând numele Modulului, Numele Dvs, Adresa de contact si numarul Lucrarii de Verificare.Pentru întrebarile cu raspuns liber, raspunsul nu trebuie sa depaseasca1 paragraf de text.1) Ce se întâmpla daca se executa triplu-click stânga pe un cuvânt dintr-un paragraf? (3 puncte)


2) Care este diferenta între ClipBoard-ul Office si ClipBoard-ul sistemului de operare? (2 puncte)3) Cum modifica apasarea tastei ALT în timpul selectarii cu mouse-ul(Click and Drag) procesul de selectare? (2 puncte)4) Cum modifica apasarea tastei SHIFT în timpul selectarii cu mouse-ul(Click and Drag) procesul de selectare? (2 puncte)






Formatarea documentelor


FORMATAREA DOCUMENTELOR

Cuprins:

6.1 Formatarea textului .........................................................................................1056.2 Folosirea stilurilor ............................................................................................1166.3 Finalizarea documentelor ...............................................................................119Lucrare de verificare..............................................................................................128Bibliografie ............................................................................................................129



Aplice diferite formatari atât la nivel de text, cuvânt, paragraf cât si la nivel de pagina, antet, note de subsol, etc.

Formatarile se refera la aplicarea de culori, schimbarea caracterelor (fontul), spatierea între rânduri, spatierea paragrafelor, etc.

Explice conceptul de „stiluri” si utilitatea acestuia.

Creeze si foloseasca stiluri de formatare.

Insereze si formateze text ca antet sau note de subsol.

Modifice setarile referitoare la aezarea în pagina si imprimare.

Imprime documente sau parti ale acestora.



6.1 Formatarea datelor

6.1.1 Formatarea la nivel de textCând vorbim despre formatarea textului ne referim la aplicarea unor anumite caracteristici unor anumite pasaje de text pentru a le scoate în evidenta fata de textul normal sau pentru a le diferentia de altele. Formatarile sunt disponibile la mai multe nivele: la nivel de text, la nivel de paragraf, la nivel de marcator de lista, la nivel de tabel, la nivel de pagina, etc.La nivel de text, formatarile care pot fi aplicate se refera la alegerea tipului de caractere cu care este scris textul, altfel spus fontul, dimensiunea caracterelor, sublinierea, îngroarea, scrierea cu caractere cursive, atribuirea unor culori de fundal sau chiar pentru text, scrierea sub forma de puteri sau indici, etc.Sa explicam putin notiunea de fonturi: dupa cum fiecare persoana are

Fonturi,

caractere

, alegerea

fontului

un scris deosebit de al celorlalti, aa exista si la calculator optiunea de a folosi seturi de caractere care sa arate oarecum diferit. Un set de caractere poarta numele de font. Aadar un font este în fapt un set de instructiuni despre cum se traseaza fiecare litera, cifra, semn special. Iata în continuare câteva exemple de acelasi text scris cu diferite fonturi, pentru a observa distinctia:

Figura II/ 27 – Acelai text scris cu diferite fonturi

Fonturile se împart în doua categorii: monotype si True Type. Fonturile monotype aloca pe orizontala acelasi spatiu pentru fiecare litera, pe când cele tip True Type reflecta cel mai corect aspectul literelor si proportiile între ele, comportându-se bine si la redimensionare(micorare sau marire).Pentru ca sistemul de operare sa poata citi documente scrise cu un anume font, acel font trebuie sa fie instalat. De aceea se recomanda folosirea unor fonturi de larga circulatie, în special dintre cele instalate standard pe toate calculatoarele, pentru a se asigura ca documentele respective se pot folosi fara a trebui sa se dedice timp reformatarii. Formatarile la nivel de text se aplica textului selectat alegând optiunea Font din meniul contextual sau din meniul Format.

Alegere

a

fontului

Formatarea

completa la

nivel de text:

font,

culoare,

dimensiune,

efecte

speciale

Efectele

speciale

aplicabile

textului

Figura II/ 28 – Accesarea meniului de formatari la nivel de text Accesarea

acestei opțiuni deschide o fereastra de dialog în care se pot stabilit toate setarile

referitoare la formatarea textului.

Figura II/ 29 – Fereastra de dialog pentru formatarile la nivel de text

În paragraful urmator vom aplica fiecare tip de formatare câte unui cuvânt, pentru a exemplifica efectele folosirii formatarilor respective. Acest paragraf contine cuvinte scrise cu fontul Comic Sans, în format

Bold (îngroat sau „caractere aldine”), Italic (caractere cursive), Bold Italic (cursiv+bold), Strikethrough (taiat), Double Strikethrough (taiat cu doua linii),

Superscript (putere), Subscript (indice), Shadow (umbra), (contur), Emboss (reliefat), Engrave (gravura),


SMALL CAPS (majuscule mici), ALL CAPS (majuscule indiferent de cum scrie utilizatorul), Hidden (ascuns – nu se vede la imprimare).

De asemenea, se pot aplica mai multe tipuri de sublinieri (o linie, doua linii, punctat, cu liniute, etc). Este foarte sugestiv exemplificata caseta pentru Underline aa ca includem o imagine a unei parti a opțiunilor, cu recomandarea de a exersa singuri.

Posibilitati

de

subliniere

a textului

Spatierea

caracterelor

si

pozitionare

a verticala

Figura II/ 30 – Posibilitati de subliniere

A doua pagina a acestei ferestre de dialog, si anume Character Spacing contine opțiuni de spatiere între caractere si de pozitionare fata de linia de baza a rândului. Spatierea între caractere poate avea ca rezultate afiarea textului mai „aerisit” sau dimpotriva, mai „condensat”. Pozitionarea poate avea ca efecte afisarea textului mai ridicat sau mi coborât fata de restul textului. În paragraful urmator exemplificam aceste formatari.Cuvinte scrise s p a t iat (Expanded) sau condensat (Condesed) cu câte1 pt si ridicat (Raised) sau coborât (Lowered) cu câte 3 pt.Ultima pagina a acestui meniu este cea de efecte speciale (Text Effects). Acestea se aplica numai în cazul deschiderii documentelor cu ajutorul PC-ului si nu atunci când documentele urmeaza sa fie imprimate, si sunt adesea evitate deoarece îngreuneaza citirea textului. Majoritatea acestor formatari, si anume cele mai des folosite sunt disponibile standard pe bara de instrumente Formatting. Se selecteaza textul si se apasa butonul dorit. Similar pentru anulare.

Figura II/ 31 – Cele mai des folosite formatari la nivel de text

6.1.2 Formatarea la nivel de paragraf

Dupa nume s-ar putea crede ca pentru a accesa acest meniu este nevoie ca un anumit paragraf sa fie selectat. Nu este cazul. Atunci când se dorete aplicarea unei formatari numai paragrafului curent (unde este pozitionat cursorul) este suficient sa se execute click dreapta si sa se aleaga optiunea Paragraph din meniul contextual sau sa se aleaga aceeasi optiune din meniul Format. Daca însa se dorete formatarea mai multor paragrafe simultan, atunci acestea trebuie selectate.


Formatarea

paragrafelor

Formatarea

completa la

nivel de

paragraf:

Alinierea,

indentarea,

spatierea

între

paragrafe si

între liniile

paragrafului

Figura II/ 32 – Accesarea meniului de formatari la nivel de paragraf

Accesarea acestei opțiuni deschide o fereastra de dialog în care se pot stabili setari referitoare la:

alinierea textului în cadrul paragrafului (stânga, dreapta , centrat sau stânga-dreapta) –punctul 1 din figura urmatoare,

spatiul liber lasat fata de marginile paginii (indentarea la stângasi la dreapta) – punctul 2

tipul de aliniat (începe primul rând la nivel cu restul textului, mai la stânga sau mai la dreapta fata de restul textului), - punctul 3

spatiul alb lasat înainte de si dupa fiecare paragraf pentru a-l delimita mai bine vizual – punctul 4,

spatierea între rânduri, - punctul 5

Figura II / 33 Meniul Format Paragraph

Alte opțiuni

la

formatarea

paragrafelor

Exemple de

formatari

de

paragrafe

A doua pagina de proprietati permite accesul la opțiunile referitoare la comportamentul paragrafelor care se întind dincolo de limita inferioara a paginii pe care sunt scrise. Este vorba despre optiunea de a nu imprima ultimul rând al unui paragraf singur pe pagina urmatoare sau primul rând al unui paragraf la sfârsitul unei pagini (Widow / Orphan control), optiunea de a nu lasa paragraful sa se „sparga” pe doua pagini (Keep lines toghether), optiunea de a pastra paragraful pe aceeasi pagina cu urmatorul paragraf (Keep with next) si optiunea de a introduce un delimitator de pagina înaintea paragrafelor ce se întind pe doua pagini. În partea inferioara mai exista doua opțiuni care se refera la neafisarea numarului de linie pentru un paragraf continut într-un document în care se numeroteaza liniile (Supress line numbers) si despre excluderea unui paragraf de la despartirea în silabe în cazul în care aceasta este activata (Dont hyphenate).Activarea despartirii automate în silabe se face din meniul Tools, optiunea Language, sub-optiunea Hyphenation. ATENTIE!!! Despartirea în silabe nu functioneaza corect decât daca exista instalat un dictionar de limba româna sau daca textul este scris în limba engleza!Prezentam în încheierea acestui subiect o lista demonstrativa de paragrafe formatate cu diferite opțiuni din lista disponibila, pentru a clarifica rezultatele aplicarii formatarilor. Fereastra de dialog Format Paragraph contine în partea inferioara o zona de pre-vizualizare(preview) a efectelor aplicarii formatarilor, care ofera utilizatorului o idee asupra rezultatelor ce se vor obtine. Aceasta caseta de preview este disponibila si pentru formatarile la nivel de text si este o unealta foarte folositoare.

Figura II/ 33 – Exemple de formatari la nivel de paragraf

Deoarece setarile de aliniere la stânga, dreapta, central sau stânga- dreapta sunt cele mai folosite dintre cele legate de formatarea paragrafelor, exista în bara de instrumente Formatting.

Butoanel

e pentru

aliniere.Figura II/ 34 – Bara de instrumente Formatting contine butoane pentru alinierea

paragrafelor

6.1.3 Formatarea tip lista

Formataril

e tip lista.

Pentru realizarea listelor MS Word pune la dispozitia utilizatorilor optiunea Bullets and Numbering din meniul Format. Ca regula generala, se poate opta pentru doua tipuri de liste: numerotate sau nenumerotate. Listele numerotate contin elemente distinctive pentru fiecare obiect din lista (numere, litere, combinatii, etc.) iar cele nenumerotate definesc intrarile în lista prin marcatori de lista (bullets în limba engleza).Atunci când se doreste crearea unei liste exista doua opțiuni: cea recomandata este ca la începerea introducerii elementelor din lista sa se opteze pentru aplicarea unei formatari tip lista. Cealalta optiune este selectarea paragrafelor ce vor fi transformate în lista si aplicarea unui din formatele respective.Cel mai usor se porneste la crearea unei liste apasând unul din butoanele speciale pentru lista numerotata sau nenumerotata. Daca nu sunteti multumiti de pozitionarea (indentarea) listei, se pot folosi butoanele pentru Increase sau Decrease Indent. De notat faptul ca odata cu modificarea indentarii, MS Word modifica automat si tipul de lista în cazul celor nenumerotate.Pentru a va asigura ca lista va avea exact setarile dorite, începeti prin a le modifica folosind optiunea Bullets and Numbering din meniul Format sau din meniul contextual.

Figura II/ 35 – Accesarea meniului Bullets and formatting


Fereastra de dialog care se deschide ofera patru pagini de setari. La nivelul acestui curs ne vom ocupa de primele doua, cele cu opțiuni pentru liste numerotate simplu si liste nenumerotate.

Tipuri de

liste ne-

numerotate

Figura II/ 36 – Liste nenumerotate, tipuri pre-definite

Fiecare tip de lista ofera si un numar de 7 exemple de liste pre-definite pentru tipul respectiv. Pentru a stabili în detaliu alinierea si marcatorul de lista (bullet-ul) trebuie accesata comanda Customize. Aceasta ofera accesul la o pagina de setari legate de aezarea în pagina si tipul de marcator de lista. Prezentam în continuare modul de folosire a fiecarei casete de opțiuni.

Opțiuni de

formatare

la liste

Bullet character (alegerea marcatorului): permite optarea între o lista de 6 marcatori predefiniti, folosirea unei litere sau unui simbol special (butonul Character) sau alegerea unei pictograme (butonul Picture) Daca se acceseaza butonul Character se va putea alege din lista de caractere speciale(Symbols) iar daca se acceseaza butonul Picture se poate alege dintr-o lista de pictograme pre-definite sau se poate importa o imagine dorita de pe calculator (optiunea Import).

Bullet position (pozitia marcatorului): stabileste indentarea(spatiul liber) lasat între marginea stânga a paginii si marcatorul de lista (bullet).

Text position : Tab space after (pozitionarea primei linii): servete pentru a defini distanta între marcator si începutul primei linii de text, prin stabilirea distantei primei linii fata de marginea paginii.

Text Position: Indent at (pozitionarea textului): se refera la pozitionarea celorlalte linii de text ale elementului de lista, în cazul în care acesta se întinde pe mai multe linii.


Opțiuni de

formatare

la liste:

marcatorul,

pozitia

textului,

indentarea

Figura II/ 37 – Setarile pentru tipul de lista

Ataam în continuare si capturi de ecran cu ferestrele de opțiuni accesibile cu ajutorul butoanelor Character si Picture.

Alegerea

marcato-

rilor la

listele ne-

numerotate

Figura II/ 38 – Opțiuni suplimentare: alegere symbol sau pictograma

Formatarea folosind tipuri ofera tot 7 opțiuni pre-definite si posibilitatea de personalizare.


Tipuri de

lista

numerotata

Opțiunile

de

formatare:

Tipul de

numerotare,

numarul de

început,

alinierea si

indentarea

Figura II/ 39 Tipuri predefinite de lista numerotata

Fereastra de opțiuni personalizate permite tot definirea pozitionarii marcatorului, a primei linii de text si a restului textului, dar în plus permite si alegerea tipului de numerotare si punctul de pornire al numerotarii. Spre exemplu , pentru o lista numerotata cu cifre romane mici si începând de la 4 (iv) se folosesc setarile din imaginea urmatoare:

Figura II/ 40 – Setari personalizate pentru liste numerotate


Activitate practica – formatarea datelor

1) Copiati într-un document nou trei paragrafe de text. Daca nu aveti un document existent, sugeram introducerea manuala a trei paragrafe din aceasta lucrare (spre exemplu primele trei paragrafe de la sectiunea6.1.1). Selectati primul rând al primului paragraf. Apasati succesiv cu mouse-ul butoanele de comanda marcate prin literele B, I si U. Care este efectul acestei operatii?Îngroșare, italic, subliniere2) Selectati primul cuvânt din paragraful 2. Deschideti fereastra de formatare la nivel de paragraf (click dreapta si alegeti Paragraph din meniul contextual). Alegeti spatierea la 2 rânduri si confirmati alegerea prin apasarea tastei butonului OK. Care este efectul?Se distanțează rândurile la 2 rânduri3) Deselectati primul cuvânt. Pastrati însa cursorul mouse-ului în cadrul celui de-al doilea paragraf. Redeschideti fereastra de dialog pentru formatarea paragrafelor. Micsorati spatierea la 1.5 rânduri si confirmati cu OK. Care este diferenta între rezultatul acestei operatii si cel de la punctul anterior?Se micșorează distanța dintre rânduri.4) Care este cel mai rapid mod de a aplica spatierea de 1.5 rânduri si la paragraful numarul 3?

a) Reluarea procesului descris anterior.b) Pozitionarea cursorului în cadrul paragrafului 3 si apasarea combinatiei de taste CONTROL+Y (Redo).c) Folosirea opțiunii de copiere a formatarilor (Butonul de comanda în forma de pensula – Format Painter) pentru a copia formatul paragrafului 2 si pentru a-l aplica paragrafului 3. d) Copierea paragrafului 2 si folosirea opțiunii Paste Special , sub-optiunea Formatting asupra paragrafului 3.

5) Sa efectuam împreuna copierea formatarilor cu ajutorul opțiuniiFormat Painter:

a) Pozitionati cursorul mouse-ului în interiorul paragrafului 2. Apasati butonul Format Painter din bara de instrumente Standard. Ce se întâmpla cu cursorul mouse-ului?____________________________________________________________________________________________________ b) Deplasati cursorul mouse-ului asupra paragrafului caruia doriti sa îi aplicati formatarile, în cazul de fata paragraful numarul 3 si executati click stânga. Care este rezultatul?____________________________________________________________________________________________________



c) Pozitionati cursorul mouse-ului într-unul din cuvintele de pe primul rând al primului paragraf (cel formatat la prima sarcina din aceasta activitate). Copiati formatul folosind Format Painter-ul si aplicati-l prin click pe un cuvânt din paragraful 2. Care este rezultatul?____________________________________________________________________________________________________

6) Doriti sa transformati cele trei paragrafe într-o lista numerotata cu cifre romane. Începeti procesul prin a selecta cele trei paragrafe. Care este urmatorul pas?

a) Executati click dreapta în interiorul selectiei si alegeti optiunea Bullets and Numbering.b) Accesati meniul Format si alegeti optiunea Bullets andNumbering.c) Nici una dintre opțiunile anterioare nu este corecta. d) Ambele opțiuni (a si b) sunt corecte.

7) Accesati meniul de formatare tip lista. Care dintre cele patru sub- meniuri trebuie accesat pentru a putea aplica o formatare simpla tip lista cu cifre romane?

a) Bulletedb) Numberedc) Outline Numbered d) List Styles

8) Alegeti tipul de formatare dorit si folositi butonul Customize. Care este numele câmpului cu ajutorul caruia se poate stabili numerotarea cu cifre romane?__________________________________________________________________________________________________________________9) Doriti sa folositi tipul de scriere a paragrafelor cu aliniate, precum la scrisul de mâna. Aceasta presupune ca primul rând al paragrafului sa fie mai distantat de marginea din stânga a paginii, în comparatie cu celelalte rânduri ale paragrafului. Accesati meniul de formatare la nivel de paragraf. Doriti stabilirea unei margini de 1.5 cm. Care sunt câmpurile ale caror valori trebuie modificate si în ce fel?Align at, Indent at



6.2 Folosirea stilurilor

Stilurile

sunt

seturi

complete

de

formatari

Panoul de

stiluri poate

fi afiat în

partea

dreapta a

ferestrei si

contine

toate

stilurile

definite

În acceptiunea MS Word, stilurile sunt un set de formatari pre-definite sau definite de utilizatori care asigura o structurare unitara a documentelor. Se recomanda mai ales atunci când se realizeaza lucrari de mare lungime, care includ capitole, subcapitole, liste, etc.O alta utilitate deosebita a folosirii stilurilor este realizarea unui cuprins automat, fara loc de greeala. MS Word poate analiza documentul si poate prelua textele definite ca titluri pentru a crea un cuprins al lucrarii. Datorita acestei posibilitati, nu mai exista restrictii asupra editarii documentului dupa crearea cuprinsului, pentru a nu afecta paginatia. În cazul în care sunt necesare modificari, se re-creeaza cuprinsul.Pentru a avea acces la meniul de stiluri se folosete optiunea Styles and Formatting din meniul Format. Ca varianta se poate afia Task Pane-ul prin combinatia de taste CONTRL+F1 si se alege Styles and Formatting din lista de opțiuni a acestui panou.

Figura II/ 41 – Afiarea panoului Styles and Formatting

În task pane sunt afiate stilurile disponibile, pre-definite. Cele mai utilizate stiluri sunt Normal, Title, Heading 1, Heading 2 si Heading 3. Normal include setarile referitoare la formatarea textului standard, Title la titlul lucrarii si stilurile tip Heading sunt titlurile de capitole, subcapitole, sub-sub-capitole, etc. În functie de cât de stufoasa este lucrarea, va fi nevoie de Heading-uri pe mai multe sau mai putine nivele. În general se recomanda un numar de 3 maxim 4 nivele de structurare, cu o numerotare de tip 3.2.1 (trei nivele) sau 5.2.3.7 (patru nivele).Repetam definitia unui stil: este vorba despre un set complet de formatari atât la nivel de text cât si la nivel de paragraf, care sunt definite initial pentru a putea fi aplicate pe parcursul dezvoltarii lucrarii. Folosirea acestora asigura o formatare unitara pe parcursul lucrarilor lungi (ca acest curs de exemplu)Folosind exemplul acestui curs, am folosit un numar de 7 stiluri principale: titlurile pe cele 3 nivele (H1, H2, H3), textul normal, listele nenumerotate ,alinierea centrala pentru poze si etichetele automate de la imagini.


Figura II/ 42 – Exemplu de lista de stiluri

Pentru a personaliza un stil se executa click dreapta pe numele sau în lista si se alege optiunea Modify. Daca personalizarea nu se face la începutul lucrarii este recomandat sa se aleaga întâi optiunea Select all xx instances, unde xx este un numar care arata de câte ori este folosit stilul respectiv în document. Abia dupa selectarea tuturor aparitiilor(instantelor) se executa din nou click dreapta si se alege Modify.

Figura II/ 43 – Modificarea setarilor stilurilor

Ca urmare a alegerii opțiunii Modify se deschide o fereastra de dilog care contine numele stilului, câteva casete de opțiuni care permit setarea rapida a câtorva formatari de baza, accesul la formatarile pe larg si înca câteva casete de opțiuni identificabile în imaginea urmatoare, si pe care le vom trece în revista.



Modificarea

opțiunilor

generale

ale

stilurilor:

Figura II/ 44 – Opțiunile de modificare a unui stil

Opțiunile

unui stil

Style based on (stil bazat pe) [1]: atunci când se doreste copierea unui stil si modificarea doar a câtorva setari, pentru a avea doua stiluri, se creeaza un nou stil bazat pe unul deja existent.Totodata pentru a crea un stil de tip heading se porneste de la unul dintre cele existente deja.

Style for following paragraph (stilul pentru paragraful urmator)[2]: atunci când se creeaza stiluri pentru liste, este recomandat ca urmatorul paragraf sa fie tot unul de lista, în schimb dupa titluri în general urmeaza paragrafe de text normal.

Zona 3 din imagine contine o descriere a tuturor formatarilor ce se aplica. Add to template (adaugare la sablon / standard) [4]: daca stilul creat

urmeaza a fi folosit si la alte documente, se poate adauga la documentul sablon Normal. dot, pentru a fi disponibil mereu

Automatically update (updatare automata) [5]: atunci când utilizatorul aplica manual o formatare unui element care are un anumit stil, daca optiunea de updatare automata este activa, atunci Word aplica respectiva formatare tuturor elementelor ce folosesc acelai stil. Este nerecomandabil sa fie folosita aceasta optiune pentru stilurile ce sunt folosite extensiv, deoarece daca, spre exemplu, se subliniaza un cuvânt si optiunea de updatare automata este activata, atunci toate paragrafele care folosesc acelasi stil vor fi subliniate.

Accesând butonul Format, se pot stabili formatarile la nivel de text, paragraf, lista, etc., aa cum am prezentat în capitolele anterioare. Pentru a aplica un stil unui paragraf este suficient sa se pozitioneze cursorul undeva în interiorul paragrafului respectiv si sa se execute click stânga cu mouse-ul pe numele stilului de aplicat.


6.3 Finalizarea documentelor

6.3.1 Paginarea

În aceasta sectiune vom aborda procesul de finalizare al documentelor, care include aplicarea de formatari la nivel de pagina, stabilirea unui antet, includerea de note de subsol si pregatirea pentru imprimare.

Pentru a stabili setarile legate de asezarea în pagina, tipul de hârtie folosit, marginile documentului, etc. trebuie accesat meniul Page Setup. Accesarea acestuia se face executând un dublu click pe rigla superioara. Tot aa se acceseaza si meniul Tab Stops. Diferenta este pozitionarea cursorului în momentul executarii dublu click-ului. Daca se executa în partea inferioara a riglei se acceseaza meniul Tab Stops. Daca se executa dublu-click în partea de sus a riglei se obtine meniul Page Setup.Daca aceasta metoda de acces pare prea complicata, se poate alege optiunea Page Setup din meniul File. Indiferent de metoda folosita rezultatul este deschiderea ferestrei Page Setup, care contine 3 pagini de opțiuni: Margins (margini), Paper (hârtie) si Layout (aezare). Vom prezenta în continuare fiecare pagina de opțiuni si setarile ce se pot aplica.

Figura II/ 45 – Meniul Page Setup, pagina Margins

Casetele pentru margini (Top, Left, Bottom, Right, Gutter) [1]: stabilesc dimensiunea în centimetri sau în unchi a marginilor respective. Unitatea de masura este afiata pentru nu lasa loc de confuzii - 1 inch=2,54 cm. Caseta Gutter se folosete pentru a delimita suplimentar fata de margini un spatiu destinat îndosarierii.Când o carte contine multe pagini, sau când se realizeaza o îndosariere, o parte din marginile de pe mijloc este „blocata” cu arcul sau din cauza lipirii Aceasta setare aloca un spatiu special pentru operatia respectiva.

Formatarile

la nivel de

pagina

Formatarile

la nivel de

pagina,

sectiunea

Layout

Daca se realizeaza o lucrare tip calendar, de exemplu, se va dori ca legarea sa se faca în partea de sus a paginii, de aceea exista si optiunea Gutter Position (pozitionarea spatiului pentru lipit).

Orientation (orientarea paginii) [2]: se pot alege doua tipuri de orientare: Portrait (pe lungime) sau Landscape (pe orizontala, aa numitul tip-vedere).

Multiple pages [3]: contine optiunea de a realiza marginile „în oglinda”, cât si opțiuni de imprimare a mai multor pagini de text pe o singura foaie de hârtie.

Apply to (cui se aplica formatarea): atunci când documentul este împartit în sectiuni, se poate opta pentru aplicarea unei formatari numai la sectiunea curenta sau la tot documentul. O alta optiune existenta este schimbarea formatarilor de la pagina curenta pâna la sfârsit.

Pagina Paper a meniului Page Setup este dedicata alegerii tipului de hârtie pe care va fi imprimat documentul. Contine o lista cu tipuri de hârtie standard, atât pentru Europa cât si pentru Statele Unite. Lista include tipurile cele mai folosite pentru România: A4, A3, A5, B5, etc. Alaturi de lista de opțiuni, se poate seta manual dimensiunea hârtiei, în centimetri sau inchi. Totodata se poate stabili ca prima pagina sa fie imprimata dintr-o alta tava de hârtie decât restul. Aceasta optiune este folositoare în cazul imprimantelor performante care contin mai multe sertare de hârtie diferita, pentru a realiza o coperta pe un alt tip de hârtie fata de restul lucrarii (hârtie colorata spre exemplu).Pagina Layout a meniului Page Setup permite stabilirea dimensiunii antetului si subsolului împreuna cu câteva alte opțiuni pe care le vom explica individual:

Figura II/ 46 Meniul Page Setup, pagina Layout

Section start (începutul sectiunii) [1]: atunci când se foloseste împartirea în sectiuni, se poate stabili cum sa înceapa sectiunea curenta (pagina impara, pagina para, continuarea cele anterioare, etc.)

Setarea

antetului,

subsolului

si alinierii

verticale

Header and footers: different odd and even [2]: aa cum arata numele, se poate opta pentru stabilirea unui antet si subsol diferite între paginile cu sot si paginile fara sot. Acest curs folosete aceasta optiune, pentru a alinia diferit antetul (la stânga pe paginile pare si la dreapta pe paginile impare.)

Header and footers: different first page [3]: permite stabilirea unui antet sau subsol diferit pentru prima pagina. Este o optiune deosebit de folositoare, deoarece prima pagina a unei lucrari este de obicei coperta sau contrapagina, iar acestea nu trebuie sa contina antet si subsol.

Castele de dimensiune pentru antet si subsol [4]: aceste casete permit setarea dimensiunii în înaltime a antetului

(Header) si a subsolului (Footer). Vertical alignment (alinierea verticala) [5]: se poate stabili modul

în care textul umple pagina. Setarea de tip Top va scrie textul începând din partea de sus, pe când o setare de tip Center fa centra textul în pagina, pe verticala.

6.3.2 Antetul si subsolul documentelor

Cu totii stim ce înseamna antetul: o zona în partea de sus a paginii, care are un continut prestabilit. În cazul acestui curs antetul contine denumirea ariei curriculare acoperite Am explicat în sectiunea anterioara cum se stabilesc dimensiunile si setarile pentru antet si subsol. În aceasta sectiune vom explica modul în care se stabileste continutul acestora.Din punct de vedere functional antetul si subsolul sunt identice, diferind doar locul de amplasare în pagina. Pentru a accesa antetul si subsolul trebuie aleasa optiunea Header and Footer din meniul View. Rezultatul este aparitia unei bare de instrumente dedicata si afiarea textului documentului cu culoarea gri, pentru a denota faptul ca este inactiv. Zona activa este antetul sau subsolul.

Butoane de

navigatie la

nivelul

antetului si

subsolului Figura II/ 47 – Vizualizarea antetului si bara de instrumente specifice

Cele mai importante butoane de comanda sunt cele încercuite în imagine. Este vorba (în ordine de la stânga la dreapta) de butonul ce permite copierea antetului sau subsolului din sectiunea anterioara(Same as previous), comutarea între antet si subsol (Switch between Header and Footer) si navigarea între antetele diferitelor sectiuni sau între cel pentru pagina para si pentru pagina impara (Show Previous si Show Next).Celelalte butoane de pe bara de instrumente ofera posibilitatea de a introduce anumite elemente predefinite, precum numarul paginii,



numarul total de pagini, data la care a fost creat documentul, ora, autorul, etc. Nu este obligatoriu a se folosi nici unul din aceste câmpuri de informatie, utilizatorii putând defini propriile anteturi sau note de subsol. Acest curs de exemplu folosete ca antet un tabel care are numai marginea inferioara vizibila, la fel si pentru subsol, dar cu marginea superioara vizibila, iar la subsol se folosete si optiunea de inserare a numarului de pagina.Ca optiune de formatare ce prezinta un real interes mentionam posibilitatea de a formata numerele de pagina executând un click cu mouse-ul în interiorul numarului si alegând butonul Format page number . Aceasta ofera accesul la o caseta de meniu ce permite alegerea tipului de numerotare (cifre arabe, cifre romane, etc.), dar si cifra de la care se pornete numerotarea.

Formatarea

numerelor

de pagina

Figura II/ 48 Accesarea si continutul ferestrei Page Number Format

6.3.3 Corectarea gramaticala

Cu

dictionar

instalat,

Word poate

corecta

greelile

de

ortografie

Un prim element de finalizare este folosirea corecturii ortografice si gramaticale. Aceasta se activeaza apasând tasta F7 sau alegând din meniul Tools optiunea Spelling and Grammar. Fereastra e dialog care se deschide identifica greelile de ortografie sau de gramatica si propune si solutii pentru înlocuirea acestora. De fapt este recomandabil ca aceasta optiune sa fie activa tot timpul, ceea ce se va traduce într-o verificare permanenta (în timp real) a ortografiei, greselile fiind subliniate cu o linie roie ondulata.Pentru ca verificarea ortografica sa poata functiona corect trebuie îndeplinite doua conditii cumulativ: sa existe un dictionar pentru limba respectiva instalat si textul sa fie declarat în limba în care este scris. Setarea limbii unui text se face selectând tot textul si accesând optiunea Language din meniul Tools. Aici se opteaza pentru comanda Set Language si se alege din lista limba dorita (româna, engleza, etc)


Figura II/ 49 – Accesarea meniului pentru stabilirea limbiiLa activarea corecturii ortografice, opțiunile sunt cele din imaginea urmatoare.

Opțiunile la

corectarea

gramaticala

Figura II/ 50 – Fereastra de corectura ortografica si gramaticala

Opțiunile la

corectarea

gramaticala

6.3.4. Imprimarea

Ignore Once (ignora o data): se ignora greseala identificata. Util atunci când în text este strecurat un cuvânt în alta limba.

Ignore All (ignora toate): idem cu primul, dar ignora toate aparitiile cuvântului respectiv.

Add to dictionary (adaugare în dictionar): atunci când sunteti siguri de existenta cuvântului se poate opta pentru adaugarea lui în dictionarul dupa care MS Word realizeaza corectura.

Change (înlocuire): se accepta corectura propusa de Word. Daca sunt mai multe variante propuse, se selecteaza cu mouse- ul din lista corectura dorita si apoi se opteaza pentru Change.

Change All (înlocuire toate): idem cu Change, dar sunt corectate automat toate aparitiile greselii respective.

AutoCorrect (corectare automata): la apasarea acestui buton se creeaza o regula pentru corectarea automata, si de fiecare data când utilizatorul va tasta gresit, Word va corecta în mod automat respectiva greeala.

Adesea lucrarile efectuate în procesoarele de texte sunt destinate imprimarii în final. Cartile, cursurile, brourile, anunturile si rapoartele sunt adesea destinate imprimarii, pentru a fi distribuite în forma fizica catre utilizatorii finali. În aceasta sectiune vom prezenta pregatirile finale în vederea imprimarii si modalitatea de imprimare. Mentionam ca pentru a putea imprima un document este necesar sa existe o cel putin


Print

Preview:

verificare

înainte de

imprimare

Print

Preview:

opțiunile

specific

e

acestui

mod

imprimanta instalata. Despre instalarea imprimantelor se gasesc informatii în sectiunea 3.4.2 „Imprimarea”Pregatirea în vederea imprimarii se refera la o inspectie vizuala a materialului, efectuata în general în modul „Vizualizare înaintea imprimarii” (Print Preview) în care se urmarete aranjarea în pagina, în special pentru a se asigura ca titlurile de capitol nu se afla la sfârsitul paginii sau ca tabelele care se întind pe mai multe pagini au capul de tabel repetat pe fiecare pagina, etc.Pentru a activa modul de pre-vizualizare se foloseste butonul special de pe bara de instrumente Standard sau optiunea Print Preview din meniul File.

Figura II/ 51 – Accesarea modului Print Preview

Când documentul este accesat în modul Print Preview, barele de instrumente sunt înlocuite cu bara speciala Prin Preview, care contine butoane speciale pentru afisarea a unei singure pagini odata sau a mai multor pagini simultan, pentru procentul de Zoom dar si pentru iesirea din modul Print Preview. Vom prezenta functiile butoanelor sin imagine de la stânga la dreapta.

Figura II/ 52 – Bara de instrumente Print Preview

Print (imprimare): daca utilizatorul este multumit cu aspectul documentului poate decide sa îl imprime direct la imprimanta standard (default). Nu se recomanda acest mod de a imprima pentru ca nu ofera posibilitatea revizuirii setarilor imprimantei

Magnifier (lupa): când acest mod este activat, utilizatorul poate efectua click cu mouse-ul în pagina afisata pentru a o mari la dimensiunea reala, cum va fi imprimata pe hârtie. La al doilea click se revine la modul de afisare ales initial (o pagina pe ecran sau un anume numar de pagini)

One page (o pagina odata): permite afiarea unei singure pagini la un moment dat, vizualizarea se face pagina cu pagina, navigarea între pagini efectuându-se cu ajutorul tastelor PageUp si PageDown .

Multiple Pages (mai multe pagini deodata): accesarea acestui buton permite utilizatorilor sa defineasca cu ajutorul mouse-ului



numarul de pagini si formatul în care se vizualizeaza documentul. Se definete folosind o setare de tipul X pagini pe verticala x Y pagini pe orizontala.

Print

Preview:

opțiunile

specifice

acestui

mod

Opțiunile

de

imprimare:

numar

copii,

pagini

imprimate,

etc.

Figura II/ 53 Folosirea butonului Multiple Pages

Shrink to fit: încearca sa afieze întreg documentul pe o singurapagina.

Full Screen: se renunta la meniuri si bara de titlu a ferestrei pentru a oferi un spatiu cât mai mare de vizualizare.

Close: asigura ieirea din modul Print Preview.Dupa ce s-au realizat toate verificarile si s-a concluzionat ca documentul este în ordine, se trece la imprimarea efectiva. Pentru a deschide meniul de imprimare se acceseaza optiunea Print din meniul File sau, mai simplu, se apasa combinatia de taste CONTRL+P. Fereastra de dialog care se deschide contine opțiuni legate de alegerea imprimantei la care se face imprimarea, zona de imprimare, numarul de copii, etc. Vom prezenta în continuare modul de folosire a fiecarei setari.

Figura II/ 54 – Meniul Print

Printer Name [1]: permite alegerea uneia dintre imprimantele instalate.

Page range (pagini de imprimat) [2]: se poate opta asupra paginilor care vor fi imprimate, putând alege între toate paginile

(All), pagina curenta (current page) sau o selectie de pagini(Pages) exprimate sintetic. De exemplu pentru a imprima


Opțiunile

de

imprimare

descrise

pe larg

paginile între 5 si 12 se scrie 5-12. Daca se dorete si pagina 17 în plus se scrie 5 - 12, 17, etc. În cazul în care înaintea activarii meniului de imprimare se selecteaza o portiune de text, exista si posibilitatea de a imprima doar acea portiune (Selection).

Number of copies (numar de copii) [3]: se stabilete numarul de exemplare în care se dorete imprimarea.

Collate (sortare) [4]: permite alegerea între sortarea exemplarelor diferite sau a paginilor. Daca se bifeaza Collate atunci se imprima ca o serie de exemplare. Daca este debifata aceasta optiune, se imprima toate exemplarele din pagina 1, apoi din pagina 2, etc.

Print (imprimare) [6]: se poate alege între imprimarea tuturor paginilor, numai a celor cu numar par sau numai a celor cu numar impar.

Print to file (imprimare în fişier) [7]: în loc sa se trimita la imprimanta documentul, se creeaza un fişier cu extensia .prn.

Manual duplex (duplex manual): se refera la posibilitatea de a imprima fata verso pe imprimantele care nu ofera standard aceasta optiune. Astfel se vor imprima automat toate paginile impare, apoi se va cere utilizatorului sa reintroduca paginile în imprimanta, pe fata cealalta si se vor imprima si paginile pare.

Pages per sheet (numar de pagini pe coala de hârtie) [9]: permite imprimarea a mai multe pagini de document pe o singura foaie de hârtie. Se aplica la imprimarea unor formate mai mici pe hârtie de format mai mare (de exemplu 2xA5 pe un A4).

Scale to paper size (redimensionare pentru a se potrivi cu hârtia) [10]: în general se foloseste pentru redimensionarea între formatele asemanatoare, gen A4 si Letter

Am lasat la o parte zona numarul 5 în mod intentionat. Aceasta permite alegerea continuturilor care vor fi trimise la imprimanta. Aceasta optiune este utila atunci când se doreste evidentierea proprietatilor stilurilor, a elementelor ascunse, etc.

Activitate practica – Finalizarea documentelor

Procesul de editare al oricarui document se încheie adesea cu imprimarea sa. În vederea imprimarii, este recomandata re-parcurgerea docementului pentru a asigura asezarea în pagina, pentru a verifica ortografia si pentru a efectua ultimele pregatiri în vederea imprimarii(spre exemplu includerea numerelor de pagina).1) Sa începem activitatea de finalizare a documentului prin stabilirea antetului si subsolului. În primul rând trebuie sa va asigurati ca exista un spatiu prevazut pentru antet si subsol. Accesati deci meniul Page Setup, fie din meniul File fie prin dublu click pe rigla (ruler). În care pagina de opțiuni a acestui meniu se regasesc opțiunile legate de dimensiunile antetului si subsolului?

a) Margins b) Paperc) Layoutd) Header and Footer

2) Accesati pagina de corespunzatoare pentru a stabili dimensiunile antetului si subsolului si stabiliti-le dimensiunile la 1.5 cm sau 0.5 inch



(în functie de cum este setat sistemul de operare). Ce optiune trebuie bifata pentru putea folosi antete diferite pe paginile cu sot fata de cele fara sot? Bifati-o.__________________________________________________________________________________________________________________3) Ce optiune trebuie bifata pentru a putea elimina antetul de pe prima pagina? Bifati-o.__________________________________________________________________________________________________________________4) Reveniti în pagina de opțiuni Margins. Care va fi efectul stabilirii urmatoarelor margini: Top-2 cm, Bottom 2 cm, Left – 3 cm, Right - 2 cm, Gutter – 1 cm, Gutter Position – Top ?__________________________________________________________________________________________________________________5) Confirmati setarile facute prin apasarea butonului OK si reveniti la documentul editat. Accesati meniul View, optiunea Header and Footer. Acesta permite stabilirea antetului. Word deschide în modul editare antetul sectiunii în care este pozitionat cursorul. Totodata, câteva elemente vizuale marcheaza trecerea în modul de editare a antetelor. Care sunt diferentele vizibile fata de modul de editare a documentului?__________________________________________________________________________________________________________________6) Doriti ca prima pagina sa nu contina nici un antet iar celelalte pagini sa afieze numele autorului lucrarii pe paginile cu sot si titlul lucrarii pe paginile impare. Primul pas este sa lasi nemodificat antetul pentru prima pagina (adica sa ramâna gol). Ce buton din bara de instrumente speciale Header and Footer trebuie folosit pentru a naviga catre urmatorul antet?

a) Link to previousb) Switch between Header and Footer c) Show Previousd) Show Next

7) În antetul pentru paginile impare introduceti numele Dvs., apoi navigati catre antetul pentru paginile pare si introduceti numele lucrarii, dar aliniat la dreapta. Cu ce buton se poate iesi din modul de editare al antetului?__________________________________________________________________________________________________________________8) Numerotarea paginilor este o cerinta obligatorie pentru majoritatea tipurilor de documente ce vor fi create în activitatea de utilizare a calculatorului. Accesati modul de editare a antetului si subsolului. Exista vreun buton special pentru a edita subsolul?_________________________________________________________________________________________________________________9) Ca si antetul, notele de subsol vor fi diferite pentru prima pagina, paginile pare si paginile impare. Odata facuta optiunea pentru antet, ea se pastreaza si pentru subsol. De aceea, trebuie urmati aceiasi pasi ca si la stabilirea antetelor.Remarcati existenta posibilitatii introducerii unor câmpuri predefinite, cu ajutorul butoanelor din bara de instrumente speciale. Aliniati central textul din subsol si introduceti numarul de pagina. Ce buton poate fi folosit acum pentru a edita formata numerele de pagina?



_________________________________________________________________________________________________________________10) Care sunt opțiunile de formatare a numerelor de pagina oferite prin accesarea butonului mentionat anterior?___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________


Pentru a raspunde corect la întrebarile din aceasta lucrare de verificare, parcurgeti cu atentie continutul Unitatii de Învatare. Nu sunt necesare informatii necuprinse în Unitatea de Învatare.Fiecare întrebare are mentionat punctajul aferent. Transmiteti Lucrarea de Verificare tutorelui utilizând metoda agreata de comun acord, specificând numele Modulului, Numele Dvs, Adresa de contact si numarul Lucrarii de Verificare.Pentru întrebarile cu raspuns liber, raspunsul nu trebuie sa depaseasca1 paragraf de text.1) Exista patru tipuri de alinieri pentru paragrafele de text. Cu ce tip de aliniere sunt formatate paragrafele acestui manual? (1 punct)

a) Align Left b) Centerc) Align Right d) Justify

2) Doriti ca prima pagina sa nu contina nici un antet iar celelalte pagini sa afieze numele autorului lucrarii pe paginile cu sot si titlul lucrarii pe paginile impare. Primul pas este sa lasti nemodificat antetul pentru prima pagina (adica sa ramâna gol). Ce buton din bara de instrumente speciale Header and Footer trebuie folosit pentru a naviga catre urmatorul antet? (2 punct)

a) Link to previousb) Switch between Header and Footer c) Show Previousd) Show Next

3) Întotdeauna, înainte de imprimarea sau transmiterea mai departe a unui document este indicat sa îi verificati corectitudinea ortografica. Corectorul ortografic si regasete în meniul Tools, optiunea Spelling and Grammar. Ce tasta permite lansarea rapida a acestuia? (1 punct)

a) F4 b) F5 c) F6 d) F7

4) Presupunem ca pe calculatorul pe care îl folositi exista atât dictionarul englez cât si cel român. Textul scris de Dvs. este în limba româna. Cum va asigurati ca Word va realiza corectura folosind dictionarul adecvat? (2.5 puncte)Language, set language5) În procesul de corectura gramaticala puteti întâlni urmatoarea situatie: ati redactat un raport privind vânzarile unor produse al caror nume este scris corect, dar Word detecteaza cuvintele respective ca greeli. Cum va puteti asigura ca Word va recunoaste în viitor aceste denumiri? (2.5 puncte)


Tabele, grafice si imagini în Word


TABELE, GRAFICE SI IMAGINI ÎN WORD

Cuprins:

7.1 Inserarea tabelelor ..........................................................................................1317.2 Inserarea graficelor si imaginilor......................................................................137Raspunsuri la testele de autoevaluare ..................................................................140Lucrare de verificare..............................................................................................140Bibliografie ............................................................................................................141



Insereze tabele în documente

Aplice formatari la nivel de tabel, rând, coloana, celula

Insereze grafice în documente

Insereze imagini în documente

Aplice formatari imaginilor inserate



7.1 Inserarea tabelelor

Inserarea

unui tabel

Stabilirea

numarului

de coloane

si rânduri

pentru

tabelul

inserat

Adesea în prezentarea informatiilor este foarte utila folosirea de tabele. Astfel, MS Word ofera posibilitatea de insera în cadrul documentelor Word tabele cu un înalt grad de personalizare. Inserarea tabelelor se face apasând butonul Insert Table din bara de instrumente Standard sau urmând traseul: meniul Table, optiunea Insert, optiunea Table. Daca se folosete butonul din bara de instrumente, acesta trebuie tinut apasat si apoi se alege manual numarul de celule si coloane, precum în figura urmatoare.

Figura II/ 55 – Inserarea unui table folosind butonul din bara Standard

Daca se opteaza pentru inserarea tabelului cu ajutorul meniului, utilizatorul poate alege numarul de coloane si rânduri într-o fereastra speciala.

Figura II/ 56 – Accesarea din meniu si fereastra de dialog Insert Table Dupa cum se observa din imagine, acest mod de inserarea tabelului ofera si posibilitatea stabilirii unui numar de parametri suplimentari, precum optiunea AutoFit. Acest parametru permite inserarea tabelelor cu latime automat egala cu maximul disponibil în pagina (AutoFit to window) sau cu latime special adaptata la continutul tabelului (AutoFit to contents). În al doilea caz, latimea tabelului crete odata cu necesarul, pe masura ce textul introdus în celule creste în dimensiuni. Aceasta optiune este nerecomandata deoarece ajusteaza în permanenta latimea coloanelor.Odata inserat tabelul se trece la introducerea datelor în celule. Formatarile la nivel de text, paragraf sau lista se poate realiza per celula, per rând, per coloana sau per tabel, în functie de ce a fost



selectat când s-a aplicat formatarea respectiva. Informatii despre selectare se gasesc în sectiunea 5.2 „Selectarea datelor”.În plus fata de formatarile deja studiate, exista si formatari specifice pentru tabele. Acestea se pot accesa cel mai usor executând click dreapta în tabel si alegând Table properties din meniul contextual.

Figura II/ 57 – Accesarea meniului cu formatarile speciale pentru tabele

Vom trata pe rând fiecare pagina de opțiuni din acest meniu. Prima pagina afiata utilizatorilor este cea care contine setari legate de dimensiunea si aranjarea în pagina a tabelului:

Formataril

e la nivel

de tabel

(Table

Properties)

Figura II/ 58 – Pagina Table din meniul de proprietati ale tabelelor Preferred width (latimea): se poate stabili o latime fixa pentru table. Alignment (aliniere): în cazul tabelelor cu latime mai mica decât cea a

textului, se poate alege alinierea în pagina (stânga, centrat sau dreapta). Text Wrapping (amplasarea fata de text): similar, daca tabelul are o latime

mai mica decât a textului, se poate opta ca acesta sa fie inclus în paragraf sau sa fie tratat ca un paragraf separat

Options (opțiuni tabel): vom prezenta pe larg acest meniu la pagina dedicata celulelor (Cell)

Borders and shading (linii si umbre): accesarea acestui buton permite accesul la un meniu separat pentru stabilirea tipului de linii de margine cu care va fi liniat tabelul.


Dupa cum se vede în imagine, acest meniu permite definirea tipului de linie (continua, punctata, întrerupta, etc.), a grosimii, culorii si amplasarii liniilor pâna la nivel de celula.Acelasi meniu se foloseste pentru a aplica chenare paginilor de document, folosind optiunea Page Border, care arata identic, dar chenarele stabilite se aplica la nivel de pagina. Tot meniul Border and Shading poate fi folosit si pentru stabilirea unui fundal colorat, atât la nivel de tabel cât si la nivel de paragraf. Acest meniu se poate accesa si alegând optiunea Borders and Shading din meniul Format.

Formatarea

liniilor

(Borders

and

Shading)

Figura II/ 59 – Meniul Borders and Shading permite personalizarea chenarelor la nivel de table, celula dar si la nivel de pagina.

Trecând la pagina speciala de setari dedicate rândurilor (Rows)tabelelor, se observa urmatoarele opțiuni:

Formatarea

rândurilor

(Row

Properties)

Figura II/ 60 – Pagina Rows a meniului Table Properties

Size (dimensiuni): permite specificare exacta a înaltimii fiecarui rând. Se bifeaza casuta Specify Height si se precizeaza înaltimea dorita pentru rând, apoi se trece la urmatorul rând cu butonul Next Row, etc.



Allow row to break across pages: în cazul rândurilor cu multa informatie, care pot capata înaltimi considerabile, se opteaza pentru permiterea sau ne-permiterea împartirii rândului respectiv pe mai multe pagini. Daca nu se permite „spargerea” rândului, atunci întreg rândul va fi trecut pe pagina urmatoare, cu dezavantajul crearii unui spatiu gol pe pagina anterioara, spatiu ce poate avea dimensiuni considerabile.

Repeat as header row …: aa cum arata numele, aceasta optiune este foarte utila atunci când tabelul se întinde pe mai multe pagini. În acest caz, se selecteaza rândul ce contine capul de tabel si se bifeaza aceasta optiune. Efectul este repetarea capului de tabel la începutul fiecarei noi pagini de tabel.

Pagina dedicata coloanelor (Column) contine numai posibilitatea de a stabili în mod foarte precis latimea fiecarei coloane. Modul de setare este cel descris pentru înaltimea rândurilor.

Formatarea

coloanelor

(Column

Properties)

Figura II/ 61 – Pagina Column a meniului Table Properties

Ultima pagina, cea dedicata setarilor la nivel de celula permite accesarea setarilor legate de latimea celulei si, în plus, a alinierii textului în plan vertical: în partea de sus (Top) , centrat (Center) sau în partea de jos (Bottom) a celulei.În plus, se poate accesa meniul de opțiuni legate de spatierea celulelor. Prin click pe butonul Options se deschide o noua fereastra de opțiuni, ce permite stabilirea unor spatii goale între marginile interioare ale celulei si continutul acesteia. Aceasta optiune poate fi setata la nivel global, pentru tot tabelul, daca se acceseaza butonul Options din pagina Table în loc de Cell.

Formatarea

celulelor

(Cell

Properties)

Figura II/ 62 – Pagina Cell a meniului Table Properties



Figura II/ 63 – Stabilirea marginilor la nivel de celula

În plus fata de margini se poate opta pentru „ruperea” textului care depasete latimea celulei pe mai multe rânduri sau pentru micsorarea acestuia astfel încât sa poata încapea in celula pe un singur rând. Tabelul urmator exemplifica diferenta dintre aceste opțiuni. Textul din celule este acelasi pe fiecare rând. Se observa avantajele si dezavantajele fiecarei setari.

Formatare

a celulelor:

Text suficient de lung pentru a depasi latimea coloanei pe un singur rând

Text suficient de lung pentru a depasi

Text suficient de lung pentru a depasi latimea coloanei pe un singur rând

Text suficient de lung pentru a depasi

Text

Wrapping

Editarea

tabelelor:

inserarea

si

stergerea

de coloane

sau rânduri

Wrap text Fit textDaca în procesul de introducere a datelor se constata ca tabelul este insuficient, exista doua posibilitati de a-l extinde. Prima este prin apasarea tastei TAB în ultima celula a tabelului (cel mai de jos rând, cea mai din dreapta celula), se adauga un nou rând la tabel. Operatia poate fi repetata la nesfârit.A doua modalitate de re-configurare a tabelului este selectarea uneia din opțiunile sub-meniului Insert din meniul Table. Rezultatele fiecarei opțiuni sunt evidente din numele acestora.

Figura II/ 64 – Opțiuni de extindere a tabelului

Similar cu opțiunile de extindere a tabelului sunt construite si opțiunile de restrângere, accesibile din sub-meniul Delete al meniului Table:


Figura II/ 65 – opțiuni de restrângere a tabelului

O ultima optiune pe care o consideram foarte importanta si des utilizata este cea de „spargere” (Split) sau „contopire” (Merge) a celulelor. Pentru celula activa, în cere este pozitionat cursorul, se poate alege din meniul contextual optiunea Split Cells (spargere celula). Aceasta deschide p fereastra de dialog în care utilizatorul poate stabili numarul de rânduri si coloane în care este divizata celula activa

Editarea

tabelelor:

unificarea si

„spargerea”

celulelorFigura II/ 66 – Paii pentru “spargerea” unei celule

Operatia inversa este „contopirea” celulelor (Merge): se selecteaza celule dorite, se executa click dreapta si se alege optiunea Merge Cells din meniul contextual

Figura II/ 67 – Paii pentru “contopirea” celulelor


7.2 Inserarea imaginilor si graficelor

Cum se

insereaza o

imagine?

Formatare

a

imaginilor:

alinierea

Se spune ca o imagine egaleaza o mie de cuvinte. De altfel, pe parcursul acestui curs ati putut observa cât de utile sunt imaginile pentru a ilustra explicatiile oferite. Se trage astfel usor concluzia ca inserarea de imagini în documentele Word este o optiune importanta, p care utilizatorii trebuie sa o poata folosi fara probleme.Inserarea unei imagini în document se realizeaza pozitionând cursorul în locul unde va fi introdusa imaginea, apoi accesând meniul Insert, optiunea Picture, sub-optiunea From File. Aceasta va deschide o fereastra de dialog cu ajutorul careia se navigheaza la adresa unde se afla imaginea ce se dorete a fi introdusa, unde se executa dublu click pe respectiva imagine.

Figura II/ 68 – Accesarea opțiunii de inserare a imaginilor

Odata inserata imaginea în document, prin dublu click pe aceasta se pot accesa opțiunile de formatare ale imaginii. Cea mai importanta pagina de opțiuni este pagina Layout (asezare). Aceasta pagina de opțiuni permite stabilirea modului în care imaginea interactioneaza cu textul din jur. Rezultatele aplicarii fiecarei opțiuni sunt evidente, fiind ilustrate în fereastra de dialog.

Figura II/ 69 – Pagina de opțiuni Layout a meniului de formatare a imaginii

O alta pagina ce prezinta interes din meniul Format Picture este cea cu ajutorul careia se pot redimensiona imaginile introduse. Este vorba despre pagina Size. Folosind casetele de dimensiuni din aceasta


pagina se pot stabili exact latimea si înaltimea imaginii sau procentul sub care se face redimensionarea. Operatiile de rotire sau redimensionare a imaginilor introduse se pot realiza foarte uor si cu mouse-ul, prin „apucarea” marginilor si redimensionarea cu Drag and Drop, exact ca la redimensionarea ferestrelor. Daca în pagina Layout este bifata orice alta optiune decât „In line with text” atunci este posibila si rotirea imaginii, si cu ajutorul mouse-ului. Pozitionând mouse-ul pe punctul verde de deasupra imaginii se poate roti imaginea prin Drag and Drop.

Formatarea

imaginilor:

dimensiunile

Figura II/ 70 – Pagina Size a meniului Format Picture

Figura II/ 71 – Rotirea cu mouse-ul a imaginilor introduse

Atunci când nu aveti imagini potrivite pentru ilustrarea ideilor exprimate, exista optiunea de a folosi una din imaginile puse la dispozitie de Microsoft, asa numitele Clip-Art. Pentru a avea acces la colectia de clipart aceasta trebuie în primul rând sa fie instalata pe calculator. Pentru a activa panoul Clip Art acesta trebuie ales din meniul Task Pane.

Figura II/ 72 – Activarea panoului Clipart în Task Pane


Folosirea

galeriei Clip

Art

Acest panou ofera posibilitatea de a cauta imagini din colectie dupa anumite criterii. Apoi, pentru introducerea imaginii dorite se executa un click stânga pe pictograma imaginii respective.

Figura II/ 73 – Cautarea de imagini clipart si introducerea lor în document

Test de autoevaluare – Tabele, grafice, imagini

1) Aveti un tabel care se întinde pe mai multe de o singura pagina. Doriti sa repetati capul de tabel la începutul fiecarei pagini. Ati putea segmenta tabelul si copia manual primul rând. Totui, realizati ca o astfel de abordare nu este una eficienta, mai ales daca nu exista o certitudine privind volumul de date care va fi continut pe fiecare rând din tabel.Astfel, pe masura ce vor fi introduse date în completarea celor existente, tabelul se va extinde. Care este optiunea care permite repetarea automata a unui rând la începutul fiecarei pagini de tabel, si cum poate fi accesata?__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________2) Ultimul rând al unui tabel de pe o pagina depasete marginile paginii si trece pe pagina urmatoare. Exista posibilitatea de a forta rândul sa treaca pe pagina urmatoare sau a-i permite sa se „rupa” pe doua pagini. Cum se numete aceasta optiune si unde este ea localizata?__________________________________________________________________________________________________________________3) Este posibila stabilirea de latimi diferite la nivel de coloana? Dar la nivel de celula? (Adica este posibil ca celulele de pe un rând sa nu fie pozitionate perfect sub cele de pe rândul anterior, cu alte cuvinte sa aiba alte latimi decât cele de pe alte rânduri?)__________________________________________________________________________________________________________________4) Aceeasi întrebare dar legat de înaltimea rândurilor: este posibil ca un rând de celule sa aiba o înaltime diferita de cea a celorlalte rânduri? Este posibil ca o singura celula dintr-un rând sa aiba o alta înaltime?__________________________________________________________________________________________________________________



RASPUNSURI LA TESTELE DE AUTOEVALUARE Tabele, grafice, imagini

1) Optiunea utila în cazul de fata este „Repeat as Header Row at beginning of each page”. Se efectueaza click dreapta în rândul care va fi capul de tabel, se alege Table Properties, se alege eticheta Row si se bifeaza optiunea cautata.2) Optiunea utila în acest caz este „Allow row to break across pages”, optiune ce se poate accesa din meniul „Table Properties”, eticheta„Row”.3) Da, ambele posibilitati exista. Pentru a stabili latimea unei singure celule fara a afecta întreaga coloana trebuie mai întâi selectata exact celula respectiva si apoi cu ajutorul mouse-ului se stabileste latimea acesteia. Dovada se afla în tabelul de mai jos:

4) În cazul înaltimii celulelor situatia difera fata de latimea acestora. Astfel, se pot stabili înaltimi diferite doar la nivel de rând, nu si la nivel de coloana. Dovada este tot tabelul de la punctul 3.


Pentru a raspunde corect la întrebarile din aceasta lucrare de verificare, parcurgeti cu atentie continutul Unitatii de Învatare. Nu sunt necesare informatii necuprinse în Unitatea de Învatare.Fiecare întrebare are mentionat punctajul aferent. Transmiteti Lucrarea de Verificare tutorelui utilizând metoda agreata de comun acord, specificând numele Modulului, Numele Dvs, Adresa de contact si numarul Lucrarii de Verificare.Pentru întrebarile cu raspuns liber, raspunsul nu trebuie sa depaseasca1 paragraf de text.1) Cum se numește optiunea ce permite contopirea a mai multor

celule adiacente într-una singura?Merge

2) Cum se numește optiunea ce permite împartirea unei celule în mai multe sub-unitati?Split

3) Care dintre urmatoarele opțiuni legate de amplasarea imaginilor fatade text permit textului sa înconjoare imaginea? (Alegeti doua opțiuni)

a) In line with text b) Squarec) Tightd) In front of text

4) Care dintre urmatoarele opțiuni legate de amplasarea imaginilor fata de text permit textului sa se deplaseze fara sa tina cont de amplasarea imaginii?

a) Behind text b) Squarec) Tightd) In front of text


Calcul tabelar. Aplicatia Microsoft Excel


APLICATIA MICROSOFT EXCEL

Cuprins

8.1 Introducere ......................................................................................................1438.2 Lucrul cu aplicatia............................................................................................1438.3 Foile de calcul ................................................................................................1438.4 Registrele de calcul .........................................................................................144Raspunsuri la testele de autoevaluare ..................................................................147Lucrare de verificare..............................................................................................151Bibliografie ............................................................................................................152



Enumere avantajele folosirii aplicatiilor de calcul tabelar,

Demonstreze aptitudini de lucru cu aplicatia MS Excel, precum introducerea si formatarea datelor în celule, introducerea, redenumirea si stergerea foilor de calcul, navigarea între foi de calcul,

Explice semnificatiile termenilor „calcul tabelar”, „foaie de calcul”, „registru de calcul”, „celula”, etc.



8.1 Introducere

În viata de zi cu zi programele de calcul tabelar sunt foarte folosite atât în mediile de afaceri, cât si pentru uzul personal. Programele de calcul tabelar folosesc tabele formate din rânduri si coloane pentru a organiza informatia în celule.Celulele pot contine date, text sau cifre, iar asupra acestora se pot efectua operatii matematice, pot aplica formule de calcul complexe, etc. Programele de calcul tabelar sunt utile pentru a realiza bugete, previziuni, simulari de rate de leasing, etc.

Aplicatii de

calcul

tabelar

Cel mai raspândit program de calcul tabelar este MS Excel, din suita Microsoft Office. Exista si alte programe de calcul tabelar, precum aplicatia din suita Star Office oferita gratuit de Sun Microsystems sau aplicatia Lotus 1-2-3. În general functionalitatile sunt aceleasi. Aplicatia Excel se distinge în special prin integrarea cu celelalte aplicatii Office si prin numarul imens de functii de prelucrare pus la dispozitie utilizatorilor.

8.2 Lucrul cu aplicatia

Fisiere

Excel.

Extensii.

Lucrul cu

aplicatia

este similar

cu Word.

Fiierele create de MS Excel poarta numele de registre de calcul(workbook). Extensia registrelor de calcul este .xls. Registrele sablon poarta extensia .xlt. Totodata, aplicatia Excel poate fi utilizata pentru a deschide si fişiere de alt tip, cel mai notabil fiind fisierele Comma Separated Values (Date separate prin virgula), extensie .csv.Aceste fişiere (csv) sunt un mod practic de a organiza datele sub forma de tabele în scopul transmiterii lor catre alte sisteme de operare, alte aplicatii, prin e-mail, etc. Sunt în fapt fişiere de tip text, care contin informatii grupate sub forma de tabele, cu separatorul între celule constituit din semnul virgula (de unde si numele) sau alte caractere speciale, ca de exemplu spatiul sau TAB-ul.Avantajul fişierelor .xls asupra fişierelor .csv este constituit de posibilitatea de a stoca formule de calcul, relatii între date si formatari. Fiierele .csv pot doar sa stocheze datele simple în forma alfanumerica. Fiierele .xls pot contine formule de calcul, relatii între datele din celule, functii de calcul, formatari avansate, etc.Dezavantajul utilizarii fişierelor .xls este, ca si la cele .doc, dat de dimensiunea acestora, ca si de posibilitatea de a contine virui.Lucrul cu aplicatia este simplu, operatiile de deschidere, închidere, salvare, redenumire, salvare ca alt tip de fişier, deschiderea de mai multe fişiere simultan, etc. fiind practic identice pentru toate aplicatiile din suita Office. De aceea consideram suficienta prezentarea realizata în sectiunea 4.2 „Lucrul cu aplicatia”. De asemenea, personalizarea ferestrei aplicatiei se realizeaza în mod similar cu personalizarea ferestrei aplicatiei Word, descrisa în sectiunea 4.3 „Particularizarea ferestrei”. În mod evident o parte dintre barele de instrumente din Word nu se regasesc în Excel (ca de exemplu cea de stiluri), si reciproc. Diferentele nu sunt însa unele de fond.Trebuie înteleasa bine diferenta de functionalitate oferita de cele doua aplicatii. MS Word este un editor de texte, care ofera posibilitati extinse de formatare, lucrul cu stiluri, introducerea de elemente ajutatoare


(imagini, tabele, ecuatii, etc.). Este folosit pentru a realiza rapoarte de activitate, lucrari de diploma, cursuri, carti, adrese, scrisori, etc.MS Excel este un program dedicat realizarii de calcule pe marginea unor date existente, spre exemplu realizarea unor bugete, simulari, calcule statistice, calcule financiare, etc. Desi fiecare aplicatie ofera functionalitati oferite si de cealalta (în Word se pot introduce tabele iar în Excel se poate introduce text), scopul final al utilizarii lor este diferit.

8.3 Foile de calcul

Fiierele MS Excel se numesc registre de calcul. Acestea sunt compuse în mod standard de trei foi de calcul (worksheet sau simplu, sheet) numeotate de la Sheet 1 la Sheet 3. O foaie de calcul este o suprafata de lucrul formata din 256 coloane numerotate de la A la IV si65,536 rânduri, numerotate de la 1 la 65,536. 65,536 este egal cu 2 la puterea 16-a iar 256 este egal cu 2 la puterea 8.

Notiuni

specifice:

rânduri,

coloane,

celule

Redenu-

mirea unei

foi de lucru

Intersectia dintre un rând si o coloana este o celula. Celulele din foile de calcul sunt numerotate folosind adrese de tip Coloana x Rând. Astfel, adresele de celule sunt de forma:

A1: celula de la intersectia primei coloane cu primul rând. Este prima celula, privind de la stânga la dreapta si de sus în jos.

C4: celula de la intersectia coloanei C (a treia) cu rândul 4. FB25678: celula de la intersectia coloanei FB (a 158-a) cu rândul

25,678. IV65536: „ultima” celula, cea mai din dreapta si pe ultimul rând. Celula activa

(în care este pozitionat cursorul, cu alte cuvinte celula selectata) este marcata prin afiarea cu o culoare diferita a capului de coloana si a capului de rând, simultan cu afiarea adresei celulei selectate în câmpul de adresa din coltul stânga sus al foii de calcul.

Figura III/ 1 – Afiarea celulei active

Fiecare celula poate contine text, cifre, text si cifre, care pot astfel afisa paragrafe de text, numere, sume, date, zile ale saptamânii, etc. Despre inserarea datelor în celule vom vorbi în unitatea de învățare 9.În mod standard, un registru de calcul contine 3 foi de calcul, numerotate de la 1 la 3. Pentru a naviga între foile de calcul se efectueaza click cu mouse-ul pe eticheta cu numele foii de calcul ce se dorete a fi activata.Numele foilor de calcul pot fi schimbate, pentru a reflecta cât mai expresiv continutul foii de calcul respective. Redenumirea uni foi de calcul se face executând click dreapta pe eticheta cu numele foii de clacul respective si alegerea opțiunii Rename din meniul contextual.


Figura III/ 2 – Redenumirea unei foi de calculNumele foii de calcul este selectat si utilizatorul poate introduce un alt nume de la tastatura. Se sugereaza folosirea de nume relativ scurte dar cât mai expresive pentru continutul foii respective. Pentru a valida noul nume si pentru a reveni la activitatile curente, se apasa tasta ENTER dupa alegerea noului nume pentru foaia de calcul.

Figura III/ 3 – Foaia de calcul redenumita

Atunci când se constata ca foile de calcul existente sunt insuficiente pentru a organiza corect informatiile din registrul de calcul, se poate opta pentru introducerea de noi foi de calcul. Aceasta optiune se activeaza alegând din meniul Insert optiunea Worksheet.

Inserare

a unei

noi foi de

lucruFigura III/ 4 – Inserarea unei noi foi de calcul

Rezultatul este inserarea unei noi foi de calcul înaintea foii de calcul active. Pentru a ordona foile de calcul dupa criterii stabilite de utilizator, acestea pot fi repozitionate în ordinea dorita prin Drag and Drop executând click pe eticheta cu numele foii de calcul ce va fi mutata.

Figura III/ 5 – Deplasarea foilor de calcul pentru a modifica ordinea lor în lista

Navigare

a între

foile de

calcul

Copierea

si mutarea

foilor de

calcul

Ordinea foilor de calcul în lista este importanta atât pentru a asigura o organizare a datelor conforma cu dorintele utilizatorilor, dar si pentru ca navigarea între foile de calcul se poate realiza si cu ajutorul combinatiilor de taste CONTROL+PageUp (activarea foii de calcul anterioare din lista ) sau CONTROL+PageDown (pentru activarea foii de calcul urmatoare din lista). Totodata navigarea între foile de calcul se poate realiza si cu ajutorul tastelor de navigatie între foile de calcul, care permit utilizatorilor sa „sara” la prima sau ultima foaie de calcul din lista.

Figura III/ 6 – Tastele de navigatie între foile de calcul

Alte opțiuni notabile din meniul contextual obtinut prin click dreapta pe eticheta cu numele unei foi de calcul sunt Delete si Move or Copy. Daca optiunea Delete este evident ce rezultat are (stergerea definitiva a unei foi de calcul, cu întreg continutul ei), optiunea Move or Copy deschide o fereastra de dialog ce are urmatoarele opțiuni:

Figura III/ 7 – Fereastra de dialog Move Or Copy Worksheet

To Book (în registrul): Mutarea sau copierea foii de calcul active în alt registru de calcul. Se poate alege din lista oricare din registrele de calcul deschise simultan sau crearea unui nou registru de calcul.

Create a copy (creare copie): bifând aceasta optiune se realizeaza copierea în loc de mutarea foii de calcul la destinatia aleasa.

Before sheet (mutare înaintea foii…): cu ajutorul acestei casete se poate stabili ordinea în lista a foii de calcul mutate, prin pozitionarea acesteia înaintea uneia dintre foile existente sau chiar la sfâritul listei (optiunea move to end)

Copierea unei întregi foi de calcul se poate realiza fie cu scopul includerii ei într-un alt registru de calcul, fie pentru preluarea formatarilor si formulelor deja create si înlocuirea doar a datelor, fie invers, pentru pastrarea datelor si prelucrarea lor cu alte formule.


8.4 Registrele de calcul

Operatiile ce se pot aplica registrelor de calcul sunt cele de deschidere, închidere, salvare, salvare cu alt nume sau sub alt tip de fişier, imprimare, etc. Aa cum am aratat în deschiderea aceste unitati de învățare, toate operatiunile se realizeaza similar cu aplicatia Word. Singurele diferente care apar fata de fişierele Word sunt întâlnite la pregatirea în vederea imprimarii a registrelor de calcul. De aceea vom trata în continuare formatarea în vederea imprimarii a fişierelor de calcul tabelar, tip .xls.Meniul Page Setup se acceseaza, ca si la Word, din meniul File, optiunea Page Setup. În Excel, fereastra de dialog contine patru pagini de opțiuni, similare cu cele de la Word. Prima este pagina Page:

Meniul

Page

Setup

Figura III/ 8 – Pagina Page a meniului Page Setup

Aceasta permite schimbarea orientarii în pagina a registrului de calcul, redimensionarea (Scaling) sau imprimarea a mai multor pagini ale registrului de calcul pe o singura pagina de hârtie. Tot aici se poate alege tipul de hârtie pe care va fi imprimat registrul (Paper Size) si calitatea la imprimare. Calitatea la imprimare se stabilete în Dots Per Inch (puncte pe inch) – dpi. Cu cât mai multe puncte imprimate pe un inch, cu atât calitatea imprimarii este mai mare.A doua pagina de opțiuni este cea de stabilire a marginilor registrului de calcul cât si a spatiului dedicat pentru antet sau subsol. Aceste casete functioneaza similar cu cele din Word:


Stabilirea

marginilor

foii de

calcul

Stabilirea

antetului

si

subsolului

pentru

foaia de

calcul

Figura III/ 9 – Pagina Margins a meniului Page Setup

Diferentele sensibile fata de Word apar abia la pagina Header and Footer (antet si subsol). La Word antetul si subsolul documentului erau stabilite cu autorul meniului View, iar la Excel sunt stabilite din meniul Page Setup. Aceasta diferenta provine în principal din standardizarea mai puternica în cazul Excel, care permite per total mai putine opțiuni de formatare a antetului si subsolului.Pagina de setari specifice contine o lista de anteturi sau note de subsol predefinite si optiunea de a crea unele personalizate (butoanele Custom Header si Custom Footer). Acestea acceseaza o noua pagina de dialog cu ajutorul careia se pot introduce text sau elemente predefinite (numarul paginii, data, ora, numele autorului, etc.) în partea stânga, centrala sau dreapta a antetului / subsolului.

Figura III/ 10 Pagina Header and Footer a meniului Page Setup


Figura III/ 11 – Fereastra de formatare a antetului sau subsolului pentru Excel

Ultima pagina de opțiuni legata a meniului Page Setup este pagina Sheet. Aceasta pagina permite stabilirea de capete de tabel în cazul tabelelor ce se întind pe mai multe pagini. Aceasta optiune este asemanatoare cu cea din Word si se aplica atunci când tabelul de imprimat se întinde pe o suprafata mai mare decât pagina de hârtie. În aceste caz, pentru ca fiecare pagina imprimata sa contina capetele de rând sau de coloana, trebuie alese acele celule care contin capetele de tabel respective.În caseta Rows to repeat at top se stabilesc capetele de coloane iar în caseta Columns to repeat at left se stabilesc capetele de rânduri. Zona care va fi folosita drept cap de tabel se exprima folosind prima si ultima celula. Despre selectarea celulelor si exprimarea zonelor de celule se gasesc informatii în urmatoarea unitate de învățare, numarul9.

Meniul

Page

Setup,

opțiunile

de

imprimare

Figura III/ 12 – Pagina Sheet a meniului Page Setup



Opțiunile din sectiunea Print se refera la alegerea culorii (alb-negru sau color) în care se va imprima, optarea pentru includerea capetelor de coloana si rând ale Excel (cele care contin numele coloanelor – de la A la IV – si numerele rândurilor – de la 1 la 65,536 - ) – optiunea Row and column headings.Stabilirea ordinii în care sunt asezate paginile este tot un rezultat al faptului ca tabelele din Excel se pot întinde pe o suprafata de lucru mare, atât pe orizontala cât si pe verticala. În acest caz se alege daca imprimarea va începe pe verticala sau pe orizontala. Cu alte cuvinte,„care va fi a doua pagina? cea din stânga primei pagini sau cea de dedesubtul acesteia?”.Am lasat la urma optiunea de a imprima doar o anumita zona din foaia de calcul, optiune similara cu „selection” din Word În Excel se poate stabili doar o anumita zona de celule ce va fi imprimata, în caseta Print Area.ATENTIE!!! Opțiunile stabilite în meniul Page Setup se aplica SEPARAT pentru fiecare foaie de calcul. Adica pentru fiecare foaie de calcul trebuie repetat procesul de stabilire a marginilor, antetului si subsolului, zonei de imprimare, etc.

Test de autoevaluare – Introducere in Excel

1) Ce extensie au fişierele standard produse cu ajutorul MicrosoftExcel?

a) CSV; b) XLT; c) XLS;d) nici una dintre opțiunile anterioare

2) În tabelul urmator, bifati în dreptul aplicatiei corespunzatoare utilizarile pentru care este destinata:

Scopul MS Excel MS WordCompunerea unei lucrari stiintifice Realizarea unui buget de venituri si cheltuieli Realizarea de calcule statisticeScrierea unei adrese oficiale Trimiterea unei scrisori de intentie Întocmirea unui eseu literarEfectuarea unor previziuni legate de evolutia preturilorDeterminarea inflatieiAnaliza economico-financiara a unei întreprinderiRealizarea unui raport de activitate

3) Care dintre urmatoarele adrese de celule nu sunt valide în foile de calcul MS Excel? (Alegeti trei)

a) A0b) A1c) IV 4560 d) MM 200 e) IV65536 f) AB68000



RASPUNSURI LA TESTELE DE AUTOEVALUARE Introducere in Excel

1) C2) În tabelul urmator, bifati în dreptul aplicatiei corespunzatoare utilizarile pentru care este destinata:

Scopul MS Excel MS Word Compunerea unei lucrari stiintifice NU DA Realizarea unui buget de venituri si cheltuieli DA NU Realizarea de calcule statistice DA NU Scrierea unei adrese oficiale NU DA Trimiterea unei scrisori de intentie NU DA

3) A , D si F4) C

LUCRARE DE VERIFICARE – UNITATEA 8Pentru a raspunde corect la întrebarile din aceasta lucrare de verificare, parcurgeti cu atentie continutul Unitatii de Învatare. Nu sunt necesare informatii necuprinse în Unitatea de Învatare.Fiecare întrebare are mentionat punctajul aferent. Transmiteti Lucrarea de Verificare tutorelui utilizând metoda agreata de comun acord, specificând numele Modulului, Numele Dvs, Adresa de contact si numarul Lucrarii de Verificare.Pentru întrebarile cu raspuns liber, raspunsul nu trebuie sa depaseasca1 paragraf de text.

1) Care dintre urmatoarele sunt avantaje ale folosirii fisierelor XLS în locul celor CSV? (alegeti doua – 3 puncte – 1.5 puncte fiecare raspuns)

a) Fiierele XLS pot fi usor folosite pe orice tip de sistem deoperare;b) Fiierele XLS pot contine alaturi de informatiile propriu-zisesi formule sau functii matematice;c) Fiierele XLS ocupa mai putin spatiu pe harddisk;d) Fiierele XLS pot contine si informatii formatate

2) Numarul standard de foi de lucru (worksheet) într-un registru de calcul (workbook) este trei. Pentru a introduce foi de calcul aditionale se folosete optiunea Worksheet din meniul Insert. Cum este pozitionata noua foaie de calcul fata de cele deja existente? (3 puncte)

a) Noua foaie de calcul este inserata ultima;b) Noua foaie de calcul este inserata prima;c) Noua foaie de calcul este inserata înaintea foii de calcul active;d) Noua foaie de calcul este inserata dupa foaie de calcul activa.



3) În tabelul urmator, bifati în dreptul aplicatiei corespunzatoare utilizarile pentru care este destinata

Scopul MS Excel MS Word Întocmirea unui eseu literar NU DA Efectuarea unor previziuni legate de evolutia preturilor DA NU Determinarea inflatiei DA NU Analiza economico-financiara a unei întreprinderi DA NU Realizarea unui raport de activitate NU DA

BIBLIOGRAFIE - UNITATEA 81) Excel, Colectia European Computer Driving License, Editura BIC ALL,

2001, Bucureti2) Calcul Tabelar – Excel, Ana Dulu, Editura ANDRECO, 2005,

Bucureti3) Curs Online „Calcul tabelar - Excel”, Cristian Logofatu,



Operatii avansate în Microsoft Excel


OPERATII DE BAZA ÎN MICROSOFT EXCEL

Cuprins:

9.1 Inserarea datelor............................................................................................. 1549.2 Selectarea în Excel ......................................................................................... 1579.3 Formatarea în Excel........................................................................................ 1619.4 Copierea, mutarea si stergerea datelor........................................................... 167Raspunsuri la testele de autoevaluare.................................................................. 174Lucrare de verificare ............................................................................................. 175Bibliografie ............................................................................................................ 176



Insereze date (text, cifre, date si ore, etc.) în registrele de calcul Excel.

Selecteze corect si eficient datele din foile de calcul în vederea aplicarii de formatari sau a copierii sau mutarii datelor respective.

Aplice formatari continuturilor selectate.

Copieze, mute sau stearga date din foile de calcul.


Operatii de baza în Microsoft Excel

9.1 Inserarea datelor

Celula

activa este

cea în care

se

insereaza

datele din

tastatura

Excel

aliniaza

textul la

stânga si

numerele

la dreapta

Inserarea datelor în foile de lucru Excel se face cu ajutorul tastaturii, celula cu celula. Astfel, datele sunt organizate în foile de calcul în celule. Fiecare celula poate contine peste 25,000 caractere, mult peste necesar în cazul utilizarii aplicatiei pentru scopul sau, de a simplifica operatiile de calcul tabelar.Pentru a introduce date într-o celula, aceasta trebuie activata. Activarea celulelor se realizeaza cu ajutorul tastelor sageata sau mouse-ului. Celula activa este identificata prin afiarea identificatorului sau în câmpul de adresa si prin aplicarea unui chenar negru, îngroat.

Figura III/ 13 – Identificarea celulei active

Inserarea datelor în celula activa se face folosind tastatura, sau prin copierea de date din alte celule sau alte tipuri de fişiere. Despre copierea datelor vom vorbi în sectiunea 9.4 „Copierea, mutarea si stergerea datelor”.Informatiile introduse în celule pot fi de tip text, numar, data sau timp, cifre contabile, etc. Toate acestea se diferentiaza prin aplicarea de formatari diferite. Singura diferenta pe care o realizeaza Excel între datele introduse în celule este daca datele sunt:

de tip numar: toate caracterele din celula sunt cifre. Celulele ce contin numere sunt aliniate în mod automat la dreapta.

de tip text: indiferent daca exista un singur caracter non-numeric sau numai caractere non-numerice, Excel trateaza celula respectiva ca text. Celulele ce contin text sunt aliniate în mod automat la stânga.

formule: functionalitatea principala a programelor de calcul tabelar este realizarea de calcule cu ajutorul unor formule introduse de utilizatori. Pentru introducerea de formule, utilizatorul trebuie sa înceapa cu semnul egal (=) sau minus (-). În cazul celulelor care contin formule este afiat rezultatul formulei, si nu formula însasi. Mai multe despre formule în unitatea de învățare nr. 10.

Atunci când textul introdus într-o celula depasete latimea celulei existadoua scenarii:

daca celula (celulele) alaturata (alaturate) sunt libere, goale, atunci Excel afiseaza textul integral, trecând peste marginile celulei.

daca celula (celulele) alaturata (alaturate) nu sunt libere, goale, atunci Excel afiseaza doar textul care poate fi afiat fara a suprascrie celulele ocupate. Continutul celulei este pastrat integral, însa nu se afieaza.

Când

textul este

prea lung

pentru

celula

acesta

trece

peste

celule

învecinate,

daca sunt

libere

Pentru

editarea

unei celule

se

folosete

tasta F2

Figura III/ 14 – Modul de afiare a textului mai larg decât celulele

Se observa din imagine ca Excel pastreaza întregul text în celula respectiva, dovada fiind câmpul pentru formule (Formula Bar) care afieaza întreg continutul celulei active. Despre formatarea celulelor astfel încât sa poata fi afiat tot continutul, informatii pe larg în sectiune9.3 „Formatarea în Excel”.Câmpul de formule este cel mai util instrument pentru inserarea datelor si editarea continutului celulelor. Atunci când o celula este activa, câmpul de formule afieaza continutul integral al celulei. În cazul în care celula contine o formula, câmpul de formule afieaza formula, pentru a putea fi editata, în timp ce în foaia de calcul este afiat rezultatul formulei.Odata terminat procesul de inserare a datelor în celula activa, pentru a confirma inserarea este suficient sa se dezactiveze celula. Astfel, prin apasarea oricareia dintre tastele sageata, TAB sau ENTER, cursorul este mutat asupra unei alte celule, activând-o, iar celula initiala salveaza datele ce au fost introduse.ATENTIE!!! Pentru a modifica datele introduse anterior, nu este suficient sa se selecteze celula de editat si sa se adauge datele dorite. Acest procedeu va duce la înlocuirea datelor din celula cu noile date introduse. Pentru editarea datelor dintr-o celula trebuie executat dublu click în celula respectiva, si apoi pozitionat cursorul la locul unde vor fi editate / introduse /sterse datele. O alta varianta de a deschide celula în mod editare este selectarea acesteia urmata de apasarea tastei F2. Aceleasi observatii sunt valabile si în cazul editarii formulelor. Confirmarea inserarii datelor prin tasta TAB va activa urmatoarea celula la dreapta. Confirmarea cu tasta ENTER va activa celula de dedesubt. Confirmarea cu tastele sageata va deplasa cursorul la celula urmatoare în directia sagetii apasate.În cazul editarii celulelor, tastele sageata deplaseaza cursorul textului în interiorul celulei si acceptarea modificarilor se realizeaza doar cu tastele TAB sau ENTER. Daca se introduc date în tabel urmând traseul de la stânga la dreapta si apoi de sus în jos, se poate opta pentru navigarea pe orizontala cu tasta TAB. La sfâritul rândului se apasa tasta ENTER si se activeaza prima celula de pe rândul urmator, scutind astfel utilizatorul sa deplaseze cursorul pâna la începutul rândului.


Figura III/ 15 – Deplsarea cu TAB si ENTER pentru inserarea datelor în tabele multi-rând

9.1.1 Inserarea numerelor

Formatul

numerelor

este cel

american:

punctul

separa

zecimalele

În cazul în care în celule se introduce un numar este suficient sa se tasteze cifrele acestuia. Probleme pot aparea doar în cazul introducerii de numere cu virgula. În general sistemele de operare sunt setate cu opțiunile regionale pentru sistemul englez, în care virgula si punctul joaca rol invers. Astfel, „3 virgula 54” se scrie 3.54 iar despartirea în grupuri de câte 3 cifre se face cu virgula, ca în exemplul 2,345,654 . Trebuie tinut cont de acest considerent atunci când se introduc numere în celule. Astfel, numarul „101.223,54” din limba româna va trebui introdus ca „101223.54”. A se tine cont ca se introduce numai separatorul de zecimale, în acest caz punctul. Pentru afisarea numerelor grupate în grupuri de 3 cifre, trebuie aplicata o anumita formatare. Despre formatari vom vorbi în sectiunea 9.3 „Formatarea în Excel”. Pentru introducerea numerelor negative este suficienta precedarea acestora de semnul minus (-)

9.1.2 Inserarea datei sau a orei

Datele se

introduc in

format

„dd mmm yy”

Pentru inserarea datelor se recomanda folosirea limbii engleze, si ordinea „dd mmm yy” adica doua cifre pentru zi, trei litere pentru luna si doua cifre pentru an, despartite prin spatiu. Exemple de date: „01 Jan99” sau „25 Jul 05”, etc. Trebuie introduse numele lunilor în limba engleza. În acest mod se asigura ca nu apar confuzii între formatul de data standard american mm/dd/yy si cel european dd/mm/yy. Pentru a afia data în alt format, trebuie aplicata o formatare de tip data. Deocamdata însa ne oprim la modul de introducere al datelor, care recomandam sa fie cel prezentat la începutul paragrafului.Pentru introducerea de ore recomandam folosirea formatului hh:mm, unde grupul hh reprezinta ora si trebuie sa fie un numar mai mic decât24 iar grupul mm reprezinta minutele si trebuie sa fie un numar mai mic decât 60. Separarea se face prin doua puncte (:). Pentru afisarea în alte formate se va aplica ulterior o formatare, dar pentru introducere recomandam modelul hh:mm.


9.1.3 Inserarea însemnelor monetare

Daca de exemplu se doreste afiarea într-un tabel a valutei pentru cifrele prezentate, NU trebuie introdus numele valutei sau simbolul acesteia împreuna cu numarul în aceeai celula, deoarece Excel va trata celula ca text. Daca se doreste efectuarea de operatii cu numerele respective, trebuie introduse doar numerele, si apoi aplicata o formatare de tip „Currency”.

9.2 Selectarea în Excel

Ca si în Word, pentru a putea aplica formatari sau a realiza operatii de copiere/mutare este nevoie sa se selecteze continuturile în prealabil. În Excel selectarea se realizeaza foarte uor cu ajutorul mouse-ului. Mouse-ul poate îndeplini foarte multe functii în Excel, iar în functie de forma pe care o are cursorul sau la un moment dat, functiile disponibile se modifica. De aceea consideram ca trebuie sa demaram aceasta sectiune cu o scurta prezentarea a tipurilor de cursor si a functiilor disponibile.

Figura III/ 16 – Tipuri de cursor al mouse-ului în Excel

Mouse-ul

are diferite

functionali

tati, în

functie de

cursor

Cursorul obisnuit: actioneaza în zona barelor de instrumente si a meniurilor, pe care le activeaza prin click. Prin click and drag actioneaza barele de defilare iar prin Drag and Drop poate fi folosit la mutarea celulelor.

Cursorul cruce alba: actioneaza în interiorul foilor de calcul, activând celulele prin click. Este folosit pentru selectare, prin click and drag pe celule sau capetele de rând si coloana.

Cursorul cruce neagra: apare la trecerea cu mouse-ul peste patratul din coltul dreapta jos al celulei active. Prin tragere continutul celulei active se copiaza în celulele indicate.

Cursorul sageata dubla: apare atunci când se pozitioneaza mouse-ul în zona dintre doua etichete de cap de coloana sau cap de rând. Prin click and drag în directia dorita se modifica înaltimea sau latimea celulelor din coloana/rândul repectiv.

Cursorul de editare: actioneaza în interiorul celulelor, apare prin dublu click în celula al carei continut se dorete editat. Functioneaza similar cu cursorul din WORD, permitând editarea textului din celula respectiva.

Selectarea

cu mouse-

ul: click

and drag

Selectarea

cu mouse-

ul si tasta

CONTROL

Cursorul Help: se obtine prin apasarea simultana a tastelor SHIFT si F1 sau prin activarea opțiunii What's this? din meniul HELP. Folosete la afiarea informatiilor din HELP referitoare la obiectul pe care se face click cu el.

Astfel, pentru selectare se foloseste cursorul tip cruce alba. Pentru a fi clar, acesta nu trebuie activat într-un mod deosebit, ci pur si simplu este disponibil atunci când nimic nu este selectat, daca plimbati mouse-ul peste celulele din foaia de calcul. Pentru a selecta o celula se executa click stânga pe ea. Aceasta este activata, prin afiarea unui chenar negru îngrosat în jurul ei (Figura III/13).Pentru selectarea unei zone de celule adiacente se executa click cu mouse-ul pe prima celula si pastrându-se apasat butonul stâng al mouse-ului se deplaseaza acesta pentru a acoperi întreaga zona de celule ce se dorete selectata. Operatiunea poarta numele de Click and Drag.

Figura III/ 17 – Selectarea cu mouse-ul, prin Click and Drag

Ca si la selectarea din Windows sau Word, exista si posibilitatea de a selecta celule sau zone de celule non-adiacente. Pentru aceasta se folosete tasta CONTROL care se tine apasata în timpul efectuarii selectarilor de zone ne-adiacente prin click and drag.

Figura III/ 18 – Selectarea de zone ne-adiacente, cu tasta CONTROL

În figura anterioara s-a folosit tehnica click and drag pentru a selecta fiecare zona de celule, si tasta CONTROL a fost tinuta apasata pe tot parcursul folosirii mouse-ului. În cazul selectarii de celule ne-adiacente, este posibila doar aplicarea de formatari sau stergerea celulelor, copierea si mutarea nefiind posibile.Pentru a selecta una sau mai multe coloane sau unul sau mai multe rânduri, se foloseste tot cursorul cruce alba, cu care se selecteaza prin click and drag etichetele de cap de linie sau cap de coloana.


Selectarea

rândurilor

sau

coloanelor

Figura III/ 19 – Multiple coloane si rânduri selectate prin click and drag împreuna cu tasta CONTROL

Selectarea

datelor

contigue

(celule

adiacente

fara spatii

libere)

Selectia de celule adiacente se poate realiza si doar cu ajutorul tastaturii, pornind de la prima celula ce se dorete selectata, mentinând apasata tasta SHIFT si folosind tastele sageata sau PageUp si PageDown pentru deplasare. Daca se folosete si tasta CONTROL, se poate realiza selectia întregii coloane / întregului rând pâna la prima celula goala.

Figura III/ 20 – Exemple de selectie cu ajutorul tastelor sageata, SHIFT si CONTROL

În imagine distingem 3 exemple: (1): se porneste de la prima celula non-blank (care nu este goala) de pe

rând, se apasa simultan CONTROL+SHIFT+Sageata Dreapta si selectia automata include toate celulele non-blank adiacente.

(2) Se pornete de la o celula non-blank si cu combinatia de taste anterior mentionata se selecteaza totul pâna la prima celula blank de pe rând.

(3) Situatia este analoga cu (1) dar se realizeaza pe verticala, cu combinatia de taste CONTROL+SHIFT+Sageata Jos.

Ca observatie notam faptul ca exista si posibilitatea utilizarii acelorasi combinatii, dar fara tasta SHIFT, având ca rezultat navigarea pâna la întâlnirea primei celule blank. Daca în directia dorita nu exista nici o celula non-blank înaintea uneia blank, atunci selectia sau navigatia se face pâna la sfârsitul rândului (celula IVxx) / coloanei (celula yy65536). xx si yy reprezinta numarul rândului, respectiv coloanei, pe care se executa selectia.


Activitate practica – Inserarea, selectarea si formatarea

1) Vom exersa pentru câteva modalitati de introducere a datelor calendaristice în celulele Excel. Vom alege ca data data de 1 ianuarie2007. Selectati celula A1. Tastati în celula 01 jan 07. Cum validati continutul celulei?__________________________________________________________________________________________________________________2) Apasati tasta Enter sau sageata în jos pentru a trece în celula A2. Ce se întâmpla cu data introdusa în celula A1?__________________________________________________________________________________________________________________3) În celula A2 tastati 01-jan-06 fara nici un spatiu. Apasati tasta Enter. În celula A3 tastati 01/jan/07 si apasati tasta Enter. În celula A4 tastati01/01/07 .În celula A5 tastati 1-1-7 fara spatii iar în A6 cu spatii între cifre si liniute. Care sunt efectele acestor operatii?_________________________________________________________________________________________________________________4) Tinând cont ca formatul standard al datei în Excel este Luna Zi An, cum trebuie introduse în format cifra/cifra/cifra (ca de exemplu01/01/07) urmatoarele date?

a) 2 februarie 98b) 12 martie 2001c) 24 decembrie 2008d) 11 septembrie 2001

5) În mod standard, Excel va accepta numerele în format american. Astfel, separatorul de zecimale este punctul iar delimitarea vizuala a miilor se face folosind virgula, ca în exemplul 1,234.50. Este vorba despre o mie doua sute treizeci si patru virgula cinci.Tastati în celula B1 1200.56, în celula B2 1,200.56 iar în celula B31200,56. Apoi tastati în celula C1 o formula care sa adune 1 la continutul celulei B1. Trebuie sa tastati =B1+1 (inclusiv semnul egal). Efectuati analog operatia în celulele C2 si C3 introducând deci formulele =B2+1i =B3+1.Care sunt efectele acestor operatii?_________________________________________________________________________________________________________________6) Doriti sa aplicati o formatare unitara tuturor celulelor care contin date. Primul pas pentru aceasta este sa le selectati. Acest lucru se poate realiza prin tehnica Drag and Drop ca si la Windows sau Word, sau se poate realiza cu ajutorul sagetilor si tastelor SHIFT si CONTROL. Pozitionati cursorul pe celula A1. Care este combinatia de taste ce permite selectarea automata a tuturor celulelor pâna la A6 inclusiv?__________________________________________________________________________________________________________________7) Doriti sa stergeti continutul tuturor celulelor de pe un rând. Primul pas pentru aceasta este sa le selectati. Care este operatia prin care se poate selecta un rând întreg? Dar pentru a selecta doua rânduri adiacente? Dar pentru a selecta doua rânduri neadiacente (de exemplu rândul 2 si 5) ?



___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________8) Ce combinatie de taste este cel mai usor de folosit pentru a selecta toate celulele dintre celula activa si începutul rândului?_________________________________________________________________________________________________________________

9.3 Formatarea în Excel

Pentru a

deschide

meniul de

formatare

a celulelor

se

folosete

CONTROL

+F1

Formatarea

numerelor:

numarul de

zecimale,

numerele

negative

În primul rând trebuie mentionat ca entitatea de baza la nivelul careia se aplica formatarile este celula. Totodata trebuie mentionat ca bara de instrumente Formatting este aceeasi în Excel ca si în Word, oferind deci functionalitati identice: alegerea fontului, dimensiunii acestuia, aplicarea formatarilor Bold, Italic, Underline, alinierea la stânga, dreapta sau centrat , colorarea fontului sau aplicarea unui fundal, etc.Ca deosebire fata de Word, bara Formatting din Excel contine în mod standard si câteva formatari predefinite pentru numere: afiarea sub forma de procente, afisarea cu virgula sau cu unitati de masura(currency), cresterea sau scaderea numarului de zecimale cu care este afiat numarul, etc.Pentru a aplica formatari unei celule sau unei zone de celule acestea trebuie întâi selectate. Apoi se acceseaza meniul Format, optiunea Cells sau se folosete combinatia de taste CONTROL+1. Rezultatul este deschiderea unei ferestre de dialog Format Cells, cu mai multe pagini de opțiuni. Vom explica în amanunt fiecare dintre paginile ce prezinta importanta.Cea mai importanta pagina de opțiuni este cea denumita Number. Aceasta se refera la modul de afiare si de interpretare al numerelor introduse în celule. Exista o lista de 12 pagini de sub-opțiuni.

Figura III/ 21 – Pagina Number, opțiunile legate de afisarea ca numere


Probabil cea mai folosita sub-pagina de opțiuni este cea prezentata în imagine, care permite cresterea sau scaderea numarului de zecimale afiate – zona 1 -, separarea numerelor lungi în grupuri de câte trei cifre– zona 2 – si alegerea unui format pentru numerele negative – zona 3.

Formatarea

ca valute

(Currency)

Figura III/ 22 – Pagina Number, opțiuni legate de afiarea ca monedanationala

Sub-optiunea Currency permite afiarea numerelor însotite de simboluri monetare, pastrându-se tratamentul ca numere. Astfel, daca se introduce într-o celula „123 EUR” acesta va fi perceput ca text, si deci operatiile matematice vor fi indisponibile. Pentru a putea afia simbolul monetar pastrând posibilitatea efectuarii de operatii se opteaza pentru formatarea tip Currency si se alege din lista simbolul monetar de folosit. Urmatoarea categorie de sub-opțiuni este denumita Accounting (contabilitate). Aceasta are aceleasi opțiuni ca si Currency, mai putin posibilitatea de a stabili formatul pentru numere negative, deoarece standardele contabile presupun afiarea sumelor negative din contabilitate între paranteze.

Alegerea

modului de

afisare a

datelor

calenda-

ristice

Figura III/ 23 – Pagina number, opțiunile legate de afiarea ca data



Opțiunile de formatare tip data si ora permit alegerea din lista a unui tip de formatare. Pentru a întelege diferentele dintre anumite tipuri ce par identice, urmariti caseta Sample din partea de sus a ferestrei de dialog. Aa cum arata numele sub-opțiunile Percentage si Fraction permit afiarea numerelor sub forma de procentaj sau fractie. Pentru aplicarea formatarii tip procentaj sugeram folosirea butonului special din bara Formatting, urmat de creterea sau descresterea numarului de zecimale afiat. Afiarea ca fractie transforma numerele introduse în fractii ireductibile. Opțiunile ce se pot stabili sunt legate de numarul de cifre cu care se afieaza fractia.

Afisarea

numerelor

ca fractii

Figura III/ 24 –Formatarea ca fractii ireductibile si rezultatele sale

Alte tipuri

de

formatari

Formatarea tip stiintific presupune afiarea numerelor ca numere cu un numar prestabilit de zecimale si înmultit cu o putere a lui 10. Spre exemplu, 1,500,000 este afiat ca 1.5E+6 adica 1.5 x 10^6.Formatarea ca text impune tratamentul numerelor ca text, iar cea tip Special permite alegerea formatarilor gen ZipCode sau Social Security Number, aplicabile evident doar în Statele Unite. O ultima categorie de interes este cea de personalizare, care poate fi folosita pentru a realiza formatari personalizate, în anumite limite. Spre exemplu, un model de formatare tip dddd dd/mmm/yyyy va afisa datele precum Sunday01/Jan/2005.Cu aceasta am încheiat prezentarea tipurilor de formatari ale numerelor si avansam catre formatarile privind alinierea, accesibile de pe a doua pagina de opțiuni a meniului Format Cells, este vorba despre Alignment.


Alinierea

textului în

celule

Figura III/ 25 – Pagina de opțiuni Alignment a meniului Format Cells

Opțiunile de aliniere orizontala si verticala a textului în celula sunt evidente: stânga, dreapta, centrat, sus, jos, central, distribuit(echivalentul lui Justify din Word), si exista si posibilitatea indentarii textului fata de marginea celulei.De asemenea opțiunile Wrap text si Shrink to Fit au functionalitati identice cu cele din Word, asa ca reluam exemplul de la sectiunea 7.1„Inserarea tabelelor”

Wrap text

sau

Fit text?

Figura III/ 26 – Avantaje si dezavantaje Wrap text fata de Shrink to Fit

Atentie! Shrink to fit nu poate fi bifat decât daca la alinierea orizontala este bifat General. Tot General permite si alinierea automata a numerelor la dreapta si a textului la stânga.Paginile de opțiuni Font si Borders functioneaza perfect identic cu cele din Word, iar pagina Patterns folosete la stabilirea unui fundal pentru celula, eventual cu un model imprimat (Pattern). Pagina de opțiuni Protection contine doua opțiuni: Locked si Hidden. În mod obinuit optiunea Locked este bifata. Aceasta optiune este utila atunci când se preconizeaza dorete prevenirea accesului utilizatorilor nedoriti în cadrul registrelor de calcul.Am prezentat aproape toate posibilitatile de formatare din Excel si nu ne-am referit la latimea coloanelor sau înaltimea rândurilor. Acestea pot fi setate relativ uor prin selectarea capetelor de coloana / rând si redimensionarea prin click and drag cu ajutorul mouse-ului. Pentru a se putea activa modul de redimensionare, mouse-ul trebuie sa aiba cursorul în forma de sageti duble. Pentru latirea coloanelor trebuie


Redimensio

narea

rândurilor

si

coloanelor

Stabilirea

dimensiu-

nilor exacte

pentru

rânduri si

coloane

Redimen-

sionarea

automata:

suficient

pentru cel

cea mai

mare

celula

pozitionat în partea dreapta a coloane de redimensionat ar pentru înaltarea rândurilor în partea de jos a rândului.

Figura III/ 27 – Redimensionarea coloanelor prin click and drag

Exista totodata si posibilitatea stabilirii în mod exact a latimii sau înaltimii coloanelor sau rândurilor selectate. Se alege din meniul contextual optiunea Column Width în cazul coloanelor si Row Height în cazul rândurilor. Excel deschide o fereastra de dialog în care se poate stabili exact latimea sau înaltimea.

Figura III/ 28 – Redimensionarea exacta a coloanelor si rândurilor

O ultima posibilitate de redimensionare a coloanelor si rândurilor este cea automata. Astfel, pozitionând mouse-ul în dreapta etichetei cu capul coloanei de redimensionat sau sub eticheta rândului de redimensionat si executând dublu click cu mouse-ul în forma de sageti duble se obtine redimensionarea automata a coloanei / rândului. Redimensionarea automata potrivete latimea coloanei astfel încât tot continutul celei mai lungi celule sa poata fi afiat pe un singur rând. În cazul redimensionarii pe verticala, se folosete exact „atâta înaltime” câta este necesara pentru a afia complet continutul celei mai înalte celule.O eroare care apare adesea în foile de calcul este afisarea unui numar cai lung decât încape în celula. În acest caz în loc de numar, Excel afieaza o serie de diez. Prin redimensionarea automata se asigura ca cel mai lung numar de pe coloana respectiva poate fi afiat.


Test de autoevaluare – Formatarea

1) Pentru a accesa opțiunile de formatare ale unei celule trebuie sa faceti click pe meniul Format si sa alegeti optiunea Cells, având selectata(e) celula(le) pe care le doriti re-formatate. Exista însa înca doua metode mai rapide de accesare a meniului de formatari. Care sunt aceste opțiuni? (Alegeti doua)

a) Executati click dreapta în zona selectiei si alegeti optiuneaFormat Cells din meniul contextual;b) Apasati butonul Format Cells de pe bara de instrumenteFormatting;c) Folositi combinatia de taste CONTROL+F1;d) Folositi combinatia de taset CONTROL+1.

2) Care este efectul bifarii sau de-bifarii opțiunii Use 1000 separatordin pagina de opțiuni Number a meniului de formatare a celulelor?

a) Introduce celule de separare la fiecare 1000 de celule de pe rândul sau coloana selectate;b) Folosete un semn (cel mai adesea virgula) pentru a delimita vizual numerele mari în grupuri de câte trei cifre, pentru a le uura citirea;c) Separa numerele în multipli de 1000;d) Aceasta optiune nu se regasete pe pagina Number a meniului respectiv.

3) Folosind tipul de formatare Scientific, cu 2 zecimale, cum vor fi scrise urmatoarele numere:

a) 1b) 1234,5c) 0,5d) -5463,27

4) Care este efectul aplicarii unei formatari de tip Wrap Text asupra unei celule?

a) Atunci când în celula respectiva sunt introduse numere foarte lungi, iar latimea celulei nu este suficienta, Excel va afia numarul pe mai multe rânduri;b) Daca în celula respectiva se gasete un text care este prea lung pentru latimea celulei, aceasta va fi expandata pe verticala pentru a permite afiarea întregului text.;c) Daca în celula respectiva este inserata o data calendaristica ce se întinde mai departe de latimea celulei, celula este expandata pe înaltime pentru a putea permite afiarea întregii date;d) Toate opțiunile anterioare sunt corecte.



9.4 Copierea, mutarea si stergerea datelor în Excel9.4.1 Stergerea

Operatia cea mai usor de executat este stergerea datelor selectate. Excel pune însa la dispozitia utilizatorilor mai multe tipuri de stergere. Se poate opta pentru golirea continuturilor celulelor selectate, caz în care se apasa simplu tasta Delete, sau se poate opta pentru stergerea integrala a celulelor respective, cu deplasarea celorlalte pentru a acoperi spatiul lasat gol. În primul caz celulele golite de continuturi pastreaza în continuare formatarile.În cazul stergerii integrale a celulelor, acestea trebuie selectate si apoi se alege Delete din meniul contextual. Excel va deschide o fereastra de dialog în care utilizatorul stabileste modul în care se realizeaza stergerea, adica sensul de deplasare al celulelor adiacente:

Opțiuni de

stergere

Figura III/ 29 – Accesarea opțiunii de stergere si meniul Delete

Prezentam în continuare efectele selectarii fiecarei opțiuni din cele 4disponibile:

Cum

functioneaza

stergerea?

9.4.2 Mutarea

Figura III/ 30 – Rezultatele alegerii opțiunilor din meniul Delete

Mutarea este de asemenea operatie relativ simplu de efectuat. Ea se executa ca si în Word sau în Windows: se selecteaza celulele de mutat, se transmite comanda de mutare în clipboard (CUT – fie din meniul Edit, optiunea Cut, fie de la tastatura cu tastele CONTROL+X fie de la butonul dedicat din bara de instrumente Standard), urmat de navigarea la adresa unde se vor muta continuturile si transmiterea comenzii Paste(CONTROL+V, sau din meniul Edit optiunea Paste sau cu butonul din bara Standard).

Mutarea

celulelor

Exista însa si posibilitatea mutarii celulelor selectate cu ajutorul mouse- ului. Odata selectate celulele dorite, un chenar negru îngroat este afiat. Pozitionând mouse-ul asupra acestui chenar se poate obtine cursorul standard de repozitionare. Cu acesta se poate efectua mutarea prin click and drag.

Figura III/ 31 – Mutarea cu ajutorul mouse-ului, prin Click and Drag

9.4.3 Copierea

Copiere

a

celulelor

Am lasat la urma copierea de aceasta data deoarece aceasta operatie poate ridica anumite probleme. În general copierea se executa dupa aceiasi pasi ca întotdeauna: selectare, Copy, navigare la adresa dorita si Paste. În Excel. Continutul celulelor poate fi copia si cu ajutorul mouse-ului, pozitionând mouse-ul în coltul dreapta jos al chenarului, deasupra punctului îngrosat. Cursorul se transforma în cruce neagra si prin Click and Drag se poate realiza copierea.

Figura III/ 32 – Copierea cu ajutorul mouse-ului, functia Auto Fill

Umplere

a

automata

comple-

teaza

sirurile

de date.

Aceasta metoda de copiere poarta numele de AutoFill – umplere automata. Poarta acest nume deoarece cu AutoFill se pot realiza operatii mai complexe decât simpla copiere. Astfel: daca introducem în celule alaturate numere care constituie un sir simplu, Excel poate sa extrapoleze sirul. Exemple în imaginile urmatoare:

Figura III/ 33 – Exemple de folosire a functiei Auto Fill

De exemplu daca se încearca continuare sirului patratelor numerelor naturale, Excel nu poate sintetiza acest criteriu de cretere. Alte liste ce pot fi continuate automat sunt cele cu zilele saptamânii sau lunile anului scrise în engleza, date calendaristice sau timpi. În toate exemplele urmatoare au fost introduse doar primele trei elemente ale listei si celelalte au fost completate cu ajutorul opțiunii Auto Fill.

Figura III/ 34 – Exemple avansate de folosire a functiei Auto Fill

Pentru a se realiza aceasta extrapolare trebuie selectate initial cel putin trei celule. Dar daca totui se selecteaza trei sau mai multe celule care contin numere aflate într-o anumita relatie se poate oare realiza copierea simpla, fara AutoFill? Raspunsul este evident, DA. Pentru aceasta trebuie apasata tasta CONTROL în timpul efectuarii operatiei. În exemplele urmatoare a fost realizata operatia de AutoFill plecând de la aceleai date initiale dar tinând apasata tasta CONTROL.


Figura III/ 35 – Efectele apasarii tastei CONTROL în procesul de umplere automata

Copierea

formulelor

Copierea

formulelor

Pâna aici copierea pare totui simpla, iar functia Auto Fill una utila. Si atunci de ce am avertizat asupra dificultatilor ce pot aparea la copiere? Raspunsul sta în aceea ca pâna acum am exemplificat copierea pe celule care contineau date introduse si nu formule. Problemele apar la copierea formulelor. Sa luam ca exemplu situatia din imaginea urmatoare:

Figura III/ 36 – Celula C6 contine o formula de calcul

În imagine se observa ca în celula C6 este introdusa o formula ce calculeaza suma numerelor introduse în celulele C2 la C5. Mai multe informatii despre domenii de celule si despre formule în unitatea de învățare numarul 10. Dupa cum se poate vedea, în celula C6 este afiat rezultatul formulei si nu formula însasi. Suma numerelor din celulele C2, C3, C4 si C5 este 28. Dar celula C6 contine de fapt formula=sum(C2:C5).Daca dorim copierea în D6, E6 si F6 a formulei atunci este suficient sa copiem celula C6 cu una din metodele anterioare. Rezultatul ar fi cel prezentat în imaginea urmatoare: în fiecare din celulele în care a fost copiata formula se calculeaza formula analoga. Astfel în celula E6 este calculata suma numerelor din celulele E2, E3, E4 si E5.Acest rezultat se datoreaza modului în care este tratata formula: de fapt Excel interpreteaza suma respectiva ca „aduna numerele din cele 4 celule de deasupra mea”. De aceea, copiata în celula E6, se modifica în modul ilustrat în imagine.

Figura III/ 37 – Rezultatele copierii unei formule (1)


Daca din celula C6 s-ar copia în celula E7 în loc de E6, si formula s-ar modifica în mod corespunzator, precum în imaginea urmatoare. În concluzie, la copierea celulelor care contin formule se copiaza e fapt formula si se modifica adresele celulelor continute în formula.

Copierea

formulelor

Figura III/ 38 - Rezultatele copierii unei formule (2)

Daca însa se dorete copierea unor celule care contin formule, insa nu se dorete copierea formulelor ci a rezultatelor acestora, în loc de comanda Paste se poate alege din meniul contextual comanda Paste Special , sau aceeai optiune dar din meniul Edit.

Figura III/ 39 – Accesarea opțiunii Paste Special

Se deschide o fereastra de dialog în care utilizatorul poate opta pentru inserarea numai a anumitor componente ale celulelor copiate. Astfel se poate opta sa se insereze doar formula, doar formatarile, doar comentariile sau diverse combinatii.

Inserarea

speciala:

doar

valorile,

doar

formulele,

doar

formatarile,

etc.Figura III/ 40 – Fereastra Paste Special

Inserarea

speciala:

operatii

matematic

e

Inserarea

speciala:

transpu-

nerea

vectorilor

Mutarea

formulelor

În cazul analizat vom alege optiunea Values care va asigura inserarea rezultatelor formulelor – adica a numerelor afisate. Totodata, fereastra Paste Special permite efectuarea de operatii aritmetice cu valorile ce se insereaza. Daca, spre exemplu, se dorete adunarea, scaderea înmultirea cu sau împartirea la 10 a tuturor valorilor dintr-o zona de celule, se creeaza o zona identica din punct de vedere al dimensiunilor care contine în toate celulele numarul 10 (ales arbitrar pentru acest exemplu). Apoi se copiaza zona care contine numai 10 si se executa Paste Special deasupra zonei initiale, de transformat. În imaginile urmatoare este ilustrat procesul si rezultatele.

Figura III/ 41 – Rezultatele Paste Special cu opțiunile de operatii aritmetice

Optiunea de Transpose efectueaza operatia vectoriala de transpunere: coloanele sunt transformate în rânduri si invers. Ataam o imagine ce prezinta rezultatele folosirii acestei opțiuni:

Figura III/ 42 – Rezultatele aplicarii opțiunii Transpose la copiere

În încheierea acestui subiect mentionam ca mutarea celulelor ce contin formule nu ridica aceleai probleme, deoarece la mutare Excel muta de fapt formula în alta celula, dar adresele celulelor implicate în calcul sunt pastrate, aa cum se poate observa în imaginea urmatoare.

Figura III/ 43 – Rezultatele mutarii unei celule ce contine o formula


Test de autoevaluare – Copierea, mutarea si stergerea

1) Ati selectat o zona de celule cu formatari identice (fundal galben, textul scris cu bold si aliniat central). Doriti sa stergeti continutul acestor celule dar sa pastrati formatarile. Cum puteti realiza acest deziderat?

a) Apasând butonul DELETE de pe bara de instrumenteStandard;b) Apasând butonul Clear Cells de pe bara de instrumenteStandard;c) Apasând tasta DELETE;d) Oricare din variantele anterioare.

2) Ati selectat o zona de celule cu formatari identice (fundal galben, textul scris cu bold si aliniat central). Doriti sa stergeti integral aceste celule. Cum puteti realiza acest deziderat? (alegeti doua opțiuni)

a) Executati click dreapta si alegeti optiunea Delete din meniul contextual. Stabiliti în ce directie se vor deplasa celulele adiacente;b) Apasati butonul DELETE de pe bara de instrumenteStandard;c) Accesati meniul Edit, optiunea Clear, sub-optiunea All;d) Apasati tasta DELETE.

3) Atât copierea cât si mutarea unor celule în Excel se pot realiza cu ajutorul mouse-ului, prin operatii de tipul Click and Drag. Cum se diferentiaza aceste operatii?

a) Operatiile nu se diferentiaza prin executie ci prin pasul ulterior. Atunci când se dorete mutarea, trebuie revenit la zona initiala si sterse celulele originale;b) Pentru a copia trebuie pozitionat cursorul mouse-ului pe chenarul negru al celulelor selectate, iar pentru mutare trebuie accesat coltul din dreapta jos al selectiei;c) Pentru mutare cursorul trebuie sa fie în forma de cruce albaiar pentru copiere în forma de cruce neagra;d) Pentru a muta trebuie pozitionat cursorul mouse-ului pe chenarul negru al celulelor selectate, iar pentru copiere trebuie accesata zona speciala din coltul din dreapta jos al selectiei.

4) Cum se pot copia nite celule ce contin numere ce îndeplinesc anumite criterii de însiruire fara a fi afectate de functia de AutoFill?

a) Odata cu copierea cu mouse-ul, se tine apasata tastaCONTROL;b) Odata cu copierea cu mouse-ul, se tine apasata tastaSHIFT;c) Odata cu copierea cu mouse-ul, se tine apasata tasta ALT; d) Dupa copiere se face click pe iconita speciala de opțiuni de copiere si se selecteaza optiunea Undo AutoFill

5) Care este diferenta esentiala între copiere si mutare în ceea ce privete celulele ce contin formule? (Alegeti doua opțiuni)

a) La copiere se preia rezultatul formulei;b) La copiere se preia formula;c) La mutare se preia formula;d) La mutare se preia formula neschimbata, pastrându-se rezultatul.



6) În celula C3 este inserata formula =A1+A2. Daca mutam formula din celula C3 în celula D4, cum se va modifica aceasta?

a) =B1+B2; b) =A2+A3; c) =A2+B2;d) Nu se modifica.

7) Ce optiune exista pentru a reorganiza un set de numere scris pe un rând astfel încât sa fie scris pe o coloana, fara a rescrie valorile?

a) Din meniul Paste Special se alege optiunea Transform;b) Din meniul Paste se alege optiunea Transform;c) Din meniul Paste Special se alege optiunea Transpose;d) Din meniul Paste se alege optiunea Transpose;

RASPUNSURI LA TESTELE DE AUTOEVALUARE

Formatarea1) A si D2) B4)

A) 1.00E+00B) 1.23E+03C) 5.00E-01D) -5.46E+031

5) Raspunsul corect este B. În cazul numerelor prea lungi ca si în cazul datelor, Excel va afia repetitiv caracterul diez (#) pentru a semnala depasirea latimii celulei6) D

Copierea, mutarea si stergerea1) D2) A si C3) D. Aceasta manevra copiaza repetitiv continutul celulelor selectate. Pentru a realiza o copiere în alta parte se aplica procedura de la mutare, tinându-se apasata tasta CONTROL.4) A5) B si D6) D7) A




Pentru a raspunde corect la întrebarile din aceasta lucrare de verificare, parcurgeti cu atentie continutul Unitatii de Învatare. Nu sunt necesare informatii necuprinse în Unitatea de Învatare.Fiecare întrebare are mentionat punctajul aferent. Transmiteti Lucrarea de Verificare tutorelui utilizând metoda agreata de comun acord, specificând numele Modulului, Numele Dvs, Adresa de contact si numarul Lucrarii de Verificare.Pentru întrebarile cu raspuns liber, raspunsul nu trebuie sa depaseasca1 paragraf de text.1) Care sunt beneficiile folosirii unei formatari de tip Currency? (Alegeti doua – 2 puncte – 1 pt fiecare raspuns)

a) Alaturi de numere vor aparea si semnele monetare sau prescurtarea valutei în care sunt exprimate sumele;b) EXCEL va trata celulele respective ca numere si nu ca text, permitând astfel efectuarea de operatii aritmetice cu numerele respective;c) Continutul celulelor va fi automat aliniat la stânga (fata de alinierea la dreapta care este standard);d) Se pot afia sumele exprimate în RON

2) Care este efectul aplicarii opțiunii Merge Cells asupra a trei celule selectate? (1 punct)

a) Cele trei celule devin o singura celula;b) Cele trei celule sunt unite într-una singura, pastrându-se continutul tuturor celulelor, separate prin virgula;c) Cele trei celule sunt unite într-una singura, pastrându-se continutul tuturor celulelor, separate prin spatiu;d) Cele trei celule sunt unite într-una singura, pastrându-se continutul primei celule din stânga sus.

3) Ce este functia de AutoFill ? (2 puncte)a) Reprezinta optiunea de a tasta numai primele litere ale unor cuvinte sau date urmata de apasarea tastei TAB, rezultatul fiind completarea automata a textului de catre Excel.b) Reprezinta optiunea de a extrapola datele ce îndeplinesc anumite conditii simple. De exemplu sirul 1,2,3 poate fi extins cu numerele 4,5,6 etc. folosind functia de AutoFillc) Reprezinta optiunea de a stabili primul si ultimul numar dintr- un sir în doua celule ne-adiacente, urmata de umplerea automata de catre Excel a celulelor intermediare cu valorile excluse;d) Reprezinta optiunea din Excel ce permite adaugarea de spatii goale la textele sau numerele din anumite celule, pentru a atinge o anumita lungime dorita. Spre exemplu, daca latimea coloanei este de 12 caractere si se introduce doar textul„cuvânt”, se adauga 6 spatii goale.



4) În celula C3 este inserata formula =A1+A2. Daca copiem formula din celula C3 în celula D4, cum se va modifica aceasta? (2 puncte)

a) =B2+B3; b) =A2+A3; c) =A2+B2;d) Nu se modifica.

5) În celula H7 este inserata o formula ce calculeaza produsul celulelor G5:G25. Doriti sa copiati doar rezultatul formulei în celula G4, si concomitent sa adunati acest rezultat cu cifra existenta deja în celula G4. Ce optiune va permite sa realizati aceasta operatie? (2 puncte)

a) Optiunea Copy Special din meniul Edit; b) Optiunea Paste Special din meniul Edit; c) Optiunea Add Values din meniul Paste; d) Nu se pot realiza aceste operatii simultan.








OPERATII AVANSATE ÎN MICROSOFT EXCEL

Cuprins:

10.1 Lucrul cu datele............................................................................................. 17810.2 Lucrul cu formule si functii ............................................................................ 18310.3 Grafice în Excel............................................................................................. 19010.4 Imprimarea foilor de calcul ............................................................................ 194Raspunsuri la testele de autoevaluare.................................................................. 197Lucrare de verificare ............................................................................................. 197Bibliografie ............................................................................................................ 198



Efectueze operatii avansate asupra datelor inserate, operatii precum cautarea si înlocuirea sau sortarea datelor.

Introduca formule de calcul pentru prelucrarea datelor inserate.

Foloseasca functii predefinite în formulele de calcul.

Creeze si modifice grafice în Excel.

Imprime foi de calcul sau numai zone ale acestora.



10.1 Lucrul cu datele

Am parcurs anterior o sectiune speciala dedicata inserarii datelor. Procesul de inserarea datelor este însa cel mai adesea efectuat în scopul prelucrarii ulterioare a datelor respective în vederea obtinerii unor informati sintetice, prezentarii unor rapoarte, realizarii unor estimari, etc.Daca pentru sintetizarea datelor este în general de aplicarea unor formule de calcul, iar aceasta va fi subiectul urmatoarei sectiuni, pentru re-organizarea datelor operatiile cele mai frecvente sunt cele de sortare(ordonare) si de regasire sau înlocuire.

10.1.1 Sortarea datelor

Ordonarea

datelor:

Optiunea

SORT

Operatia de sortare are foarte multe aplicatii în uzul de zi cu zi al tehnologiilor informatice. Fie ca se dorete listarea alfabetica a produselor unei companii, fie ca se dorete ordonarea descrescatoare a notelor elevilor la examenul de admitere, etc. este necesara ordonarea datelor existente.Primul pas în executarea unei ordonari (sortari) este selectarea integrala a zonei ce contine datele de sortat. Adesea datele sunt ordonate în tabele pe coloane si rânduri. Se recomanda selectarea datelor cu tot cu capetele de tabel. Ca exemplu vom folosi o lista cu continuturile nutritive ale alimentelor. Este o lista cu 180 înregistrari, diferite alimente din diferite categorii. Pentru început se selecteaza toata lista, cu tot cu capetele de tabel si se navigheaza în meniul Data, optiunea Sort.

Figura III/ 44 – Accesarea opțiunii de sortare a datelor


Excel deschide o fereastra de dialog în care utilizatorul poate stabili criteriile de sortare cât si celelalte opțiuni:

Ordonarea

datelor:

opțiuni de

sortare

Figura III/ 45 – Fereastra de dialog cu opțiunile de sortare

Includerea

sau

excludere

a capului

de tabel

Dupa cum se observa, ordonarea se poate realiza dupa cel mult trei criterii. Daca, spre exemplu, se dorete afiarea celor mai grase alimente din lista, ordonate alfabetic se bifeaza opțiunile precum în imagine. Astfel, primul criteriu este continutul de grasimi, si se opteaza pentru ordonare descrescatoare (Descending), apoi se alege criteriul„Denumirea alimentului” si se opteaza pentru sortarea alfabetica(Ascending). Nu este vorba de cifre, Ascending înseamna „crescator”, iar când este vorba despre text, Ascending înseamna „în ordine alfabetica”. Analog, Descending înseamna „descrescator” sau „în ordine invers alfabetica”.În partea de jos a casetei de dialog exista optiunea de a include primul rând în procesul de sortare, sau dimpotriva, excluderea sa din acest proces. Daca primul rând selectat este cel cu capetele de tabel, atunci se va dori sa nu fie implicat în procesul de sortare, si se va opta pentru optiunea „My list has Header Row”. În cazul opus, în care nu exista capete de tabel si deci toate datele selectate trebuie sortate, se opteaza pentru „My list has No Header Row”.Daca se opteaza pentru cap de tabele, atunci criteriile de sortare includ etichetele din capetele de tabel. Daca se opteaza pentru includerea primului rând în procesul de sortare, criteriile de ordonare se definesc în functie de numele coloanei. Imaginea urmatoare ilustreaza diferenta.

Includere

a sau

excludere

a capului

de tabel

Opțiuni

avansate

de sortare

Figura III/ 46 – Includerea sau excluderea primului rând în procesul de sortare

Butonul de opțiuni (Options) ofera acces la câteva caracteristici avansate ale procesului de sortare. Astfel, se poate stabili daca se face diferenta între majuscule si caractere normale (Case sensitive) sau se poate opta pentru sortarea pe rânduri în loc de coloane (Sort left to right).

Figura III/ 47 – Opțiuni avansate de sortare

10.1.2 Regasirea si înlocuirea datelor

Un tabel precum cel din exemplul anterior contine „doar” 180 rânduri, dar un tabel extins, care înregistreaza operatiile contabile ale unei întreprinderi (de exemplu) poate avea mult mai multe înregistrari. Un numar mare de înregistrari se traduce din punctul de vedere al navigarii într-un cosmar. Daca utilizatorul doreste sa vizualizeze o operatie anume, este ne-fezabil sa caute manual, vizual prin mii de înregistrari. De aceea, exista, ca si în Word, posibilitatea de regasire a unui text. Pentru a activa functia de regasire (Find) se folosete combinatia de taste universala CONTRL+F. Pentru a activa modul de regasire plus înlocuire se foloseste combinatia de taste CONTORL+H. Ambele combinatii au ca rezultat deschiderea ferestrei de dialog Find and Replace, în modul cautare sau în modul înlocuire. Nu este necesar sa retineti si combinatia de taste pentru Replace. Odata deschis meniul se poate opta pentru Find sau Replace prin alegerea cu mouse-ul a etichetei corespunzatoare.


Meniul de

cautare

sau

înlocuire:

acces

prin

CONTROL

+F sau

CONTROL

+H

Opțiunile

la

cautare

sau

înlocuire

Figura III/ 48 – Fereastra de cautare si înlocuire, cu cele doua moduri disponibile

Oricare dintre cele doua operatii se doreste a se efectua, este obligatorie extinderea ferestre prin apasarea butonului Options. În continuare vom folosi ca exemplu în imagini modul de înlocuire, deoarece în acest mod se poate efectua si simpla cautare.

Figura III/ 49 – Activarea opțiunilor extinse la caseta de cautare si înlocuireVom parcurge în continuare fiecare din câmpurile ce prezinta interes în procesul uzual de cautare si înlocuire:

Find What (textul de cautat): în aceasta caseta se stabileste care este stringul de cautare, cu alte cuvinte, ce îniruire de caractere va cauta Excel. Regulile de cautare sunt aceleasi cu cele de la cautarea din Windows – sectiunea 3.3 „Cautarea”.

Replace With (înlocuire cu): aceasta caseta permite stabilirea unui string cu care sa fie înlocuit stringul de cautare. Daca aceasta caseta este lasata goala si se opteaza pentru Replace(înlocuire), când stringul de cautat este gasit, atunci el este sters. Daca nu este goala, stringul de cautat este înlocuit cu continutul acestei casete.

Within (unde se cauta): aceasta caseta permite utilizatorilor sa opteze daca procesul de cautarea va avea loc doar în foaia de calcul activa sau în întreg registrul de calcul.

Search (ordinea de cautare): se poate opta pentru cautarea pe coloane sau pe rânduri. Aceasta optiune este utila atunci când volumul de date este foarte mare si se cunoaste deja coloana sau rândul unde se preconizeaza ca se gasete textul de

Opțiunile

la

cautare

sau

înlocuire

cautat. Prin stabilirea ordinii de cautare se asigura o regasire mai rapida. Look in (ce se analizeaza): se poate opta pentru cautarea între valorile din

celule, în formulele din celule sau doar între comentariile utilizatorilor la celule. Comentariile utilizatorului se insereaza alegând din meniul contextual pentru celula dorita optiunea Insert Comment. Astfel celula este marcata printr-un semn rou în coltul dreapta sus iar la pozitionarea cursorului în celula, comentariul devine vizibil.

Find Next (regasire urmatoarea aparitie): transmite comanda de a continua cautarea pâna la urmatoarea aparitie a stringului cautat.

Find All (regasire toate): completeaza procesul de regasire a stringului si afiseaza în partea inferioara a casetei toate rezultatele cautarii. Utilizatorul poate „sari” la oricare din rezultate prin click cu mouse-ul pe rândul respectiv.

Replace (înlocuire): înlocuieste stringul selectat cu cel propus în caseta Replace With. Înlocuiete doar prima aparitie, apoi cauta pe urmatoarea si asteapta comanda de la utilizator.

Replace All (înlocuirea toate): efectueaza automat înlocuirea, fara a cere aprobarea utilizatorului la fiecare aparitie, aa cum face Replace.

Match Case : echivalent cu Case Sensitive explicat mai devreme: face diferenta între majuscule si litere mici.

Match entire cell contents (cautare numai celule întregi): aceasta optiune se foloseste la cautarea cuvintelor scurte, pentru a elimina rezultatele de genul „PERioada aceasta” când se cauta indicatorul „PER”.

Casetele Format: Excel ofera posibilitatea rafinarii criteriului de cautare în functie de formatarile aplicate. Astfel se poate cauta stringul „PER” dar numai daca este scris cu rou pe un fundal verde (de exemplu). Opțiunile de formatare sunt toate cele din meniul Format Cells (revedeti sectiunea 9.3 „Formatarea în Excel” pentru mai multe detalii).

Figura III/ 50 – Folosirea butonului Find All


10.2 Lucrul cu formule si functii

Aa cum am afirmat adesea pe parcursul prezentarii aplicatiei MS Excel, oferta specifica programelor de calcul tabelar consta în aceea ca exista posibilitatea prelucrarii datelor cu ajutorul unor formule matematice, în vederea sintetizarii lor. În sectiunea 9.4.3 „Copierea” am exemplificat o formula simpla, care calcula suma numerelor afiate în anumite celule.

10.2.1 Domenii de celule

Pentru a asigura un limbaj comun si o întelegere exacta a modului de lucru al formulelor, trebuie sa demaram aceasta sectiune cu prezentarea conceputului de domeniu de celule. În limba engleza termenul este cell range si denota multimea celulelor care vor face parte dintr-o anumita formula. Domeniile de celule sunt cel mai adesea exprimate în forma celula stânga sus : celula dreapta jos. Astfel se descrie un dreptunghi, pornind de la coltul stânga sus si pâna la cel dreapta jos. În acest fel se pot specifica si domenii de celule pe un singur rând sau pe o singura coloana, dar si domenii ce se întind pe mai multe rânduri si coloane. Totodata, un domeniu de celule poate fi extins prin adaugarea cu virgula a altor celule singulare sau domenii de celule. Pentru exemplu, daca se dorete calcularea sumei numerelor aflate în celulele selectate în imaginea urmatoare, se introduce functia pentru suma, în cazul acesta functia sum(), si se selecteaza cu mouse- ul celulele dorite. Excel afieaza formula de calcul.

Domeniile

de celule

se

declara

de la

prima

celula din

stânga

sus la

ultima din

dreapta

jos

Figura III/ 51 – Suma calculata pe mai multe domenii de celuleDupa cum se observa, fiecare domeniu de celule este definit prin doua celule despartite de semnul doua puncte. Prima celula este întotdeauna cea din coltul stânga sus, iar a doua cea din coltul dreapta jos.


10.2.2 Introducerea formulelor

Pentru a

insera o

formula se

începe cu

semnul

EGAL

Avantajele

folosirii

formulelor

Pentru a introduce o formula într-o celula aceasta trebuie precedata cu semnul egal (=) sau semnul minus (-). Formulele de calcul reprezinta în fapt transmiterea unei comenzi de efectuare a unor operatii matematice sau logice asupra unor numere. Excel prezinta avantajul posibilitatii formulelor de a prelua numerele pe care le folosesc în calcule din celulele foii de calcul. Astfel, formula =sum(1,2,3) va afia rezultatul 6, dar aceasta functionalitate putea fi obtinuta si cu un alt program mai putin complex sau chiar cu un calculator de buzunar. În schimb Excel poate prelua numerele respective din celule.Daca, în schimb s-ar folosi formula =sum(A1:A3) iar în celulele A1, A2 si A3 ar fi introduse numerele 1,2 si 3, rezultatul formulei ar fi acelasi, numarul 6, dar posibilitatile de modificare a calculului sunt mai simple. Pentru a înlocui numarul 2 cu 200 este suficient sa se modifice continutul celulei A2 (în exemplul de acum), fara a trebui modificata formula.

Figura III/ 52 – Avantajul preluarii valorilor din celule

Un alt avantaj oferit de preluarea valorilor din celule apare în cazul calculelor lungi, cu multe valori. Daca valorile se înscriu individual în celule este ulterior mult mai usor de verificat corectitudinea lor, si implicit a calculului.Formulele de calcul pot contine operatori matematici simpli sau functii mai simple sau mai complexe. Functiile reprezinta seturi de operatiuni matematice prestabilite, care au ca scop simplificarea muncii utilizatorului. Din moment ce functiile sunt deja definite în Excel, utilizatorul nu mai trebuie sa le re-defineasca. Spre exemplu functia SUM() calculeaza suma numerelor din celulele mentionate. Este mult mai usor pentru utilizator sa insereze formula =sum(A1:A5) decât sa insereze formula exacta =A1+A2+A3+A4+A5. Rezultatul este acelai, dar uurinta în utilizare recomanda functia existenta.Un alt exemplu este functia AVERAGE(), care calculeaza media numerelor din celulele mentionate. Utilizatorul ar putea sa foloseasca doua functii mai simple pe care sa le combine pentru a calcula media. Astfel, average(C3:C11) este echivalent cu sum(C3:C11)/count(C3:C11). În fond, a doua formula este definitia mediei.Formulele de calcul ce pot fi create sunt infinite, putând fi construite formule dintre cele mai simple pâna la cele mai complexe. Formulele pot îmbina folosirea unui numar de functii cu operatii decise de utilizator. Este foarte important pentru utilizatori sa înteleaga avantajele folosirii functiilor predefinite si sa aiba o parere generala asupra spectrului larg al acestora.

Folosirea

adreselor

relative

sau

absolute

Referintel

e absolute

pot stabili

cu tasta

F4

O problema ce apare la introducerea formulelor este aceea ca la copiere, formulele se modifica, pentru a calcula în mod analog rezultatele pentru adresele din noua vecinatate. Astfel, formula=sum(C1:C3) din celula C4, la copierea în celula D5 se va transforma în =sum(D2:D4) pentru a reflecta corect comanda „calculeaza suma celor trei celule de deasupra”. Daca se dorete copierea unei formule concomitent cu pastrarea unei adrese de celula, adresa respectiva trebuie „blocata” în formula.„Blocarea” adresei celulei consta de fapt în transformarea referintei relative în referinta absoluta. Adresele de tip C2, AB244 sunt referinte relative, adica Excel le interpreteaza în functie de celula în care sunt inserate. Astfel, adresa C4 introdusa în celula E6 are de fapt semnificatia „doua coloane la dreapta, doua rânduri în sus”. Ceea ce explica de ce la copierea în celula F7 a formulei din E6, adresa C4 se modifica în D5.

Figura III/ 53 – Modificarea formulelor la copiere

Transformarea în referinta absoluta se face folosind succesiv tasta F4. Aceasta are ca efect adaugarea caracterului dolar ($) înainte de numele coloanei si numarul rândului din adresa celulei. Caracterul dolar înaintea numelui coloanei semnifica „blocarea” coloanei iar în fata numarului rândului semnifica „blocarea” rândului. Exemple se gasesc în tabelul urmator:

Adresa inserata Tipul de referintaC4 Relativa$C$4 Absoluta – la copiere adresa ramâne

identica, indiferent de locul unde este copiata.$C4 Semi-absoluta – la copiere numai coloana ramâne

aceeasiC$4 Semi-absoluta – la copiere numai rândul ramâne

acelasi


În imaginea urmatoare ilustram efectele folosirii fiecarui tip de referintaîn celula D6, urmata de copierea formulei în celula F7

Comporta-

mentul

referinte-

lor relative

si

absolute

la copiere

10.2.3 Functiile

Functiile

au sintaxa

speciala,

folosesc

argument

e ca date

de intrare

si

returneaza

rezultate

Separato-

rii de lista

separa

argumen-

tele

functiilor

Aa cum am aratat, functiile sunt un set prestabilit de operatii ce se aplica asupra argumentelor. Argumentul / argumentele unei functii reprezinta datele de intrare. Astfel, functia sum(1,2,3) poate fi împartita în numele functiei (sum) si argumentele sale (numerele a caror suma se calculeaza).Functiile iau datele de intrare, numite argumente, le prelucreaza conform procedurii stabilite si returneaza un rezultat. De exemplu, functia AVERAGE() primete ca argumente un set de numere. Întâi se calculeaza suma numerelor, apoi se numara câte numere sunt si apoi se împarte suma numerelor la numarul lor, pentru a se returna media. Fiecare functie primeste anumite argumente. Unele functii primesc argumente tip numar, altele numai argumente tip data, sau numai argumente tip text, etc. Totodata, pentru functiile mai complexe trebuie cunoscuta si sintaxa functiei.Spre exemplu, functia round() primete un numar maxim de doua argumente. Primul este numarul de rotunjit iar al doilea este numarul de zecimale la care se face rotunjirea. Sintaxa functiei este

=round(number,num_digits)

Sintaxa functiei arata utilizatorului ce tip de argumente primeste functia si totodata care este ordinea în care acestea trebuie introduse. Daca se introduce formula =round(3.587,2) rezultatul este 3.59. În schimb, daca se introduc argumentele invers, =round(2,3.587), rezultatul va fi 2. Argumentele se introduc în formule separate prin separatorul de lista. Cel mai adesea, acesta este caracterul virgula, dar uneori poate fi caracterul punct si virgula. Când se introduce o formula care contine o functie Excel va afisa în timpul tastarii sintaxa functiei, pentru a veni în autorul utilizatorului. Balonul de informatie privind sintaxa functiei ofera si informatii despre separatorul ce trebuie folosit. Daca Excel prezinta sintaxa cu virgula atunci acesta este separatorul dorit. Idem pentru punct si virgula.


Figura III/ 54 – Excel afiseaza sintaxa pentru a uura munca utilizatorilor

Pentru a va face o idee asupra diversitatii functiilor disponibile si totodata pentru a va obinui cu sintaxa acestora, recomandam folosirea ajutorului pentru functii. În partea stânga a barei de formule (Formula bar) exista un buton marcat cu f(x) care activeaza meniul Insert Function.

Asistentul

pentru

functii

Figura III/ 55 – Accesarea si meniul Insert Function

Operatorii

logici,

functia IF

Fereastra de dialog Insert Function prezinta functiile clasificate pe categorii. Daca o functie este selectata cu mouse-ul, în partea de jos a casetei sunt afisate sintaxa functiei si o scurta descriere. Pentru mai multe informatii se acceseaza linkul Help on this function de la baza ferestrei de dialog.O categorie foarte importanta de functii este cea a functiilor logice. Acestea pot rula teste logice si returneaza valoarea TRUE sau FALSE. Este vorba despre operatorii logici SI, SAU, NU, DACA. Dintre acetia, consideram ca trebuie sa prezentam mai pe larg functia DACA (IF).

Figura III/ 56 – Scurta prezentare si sintaxa pentru fiecare functie

Sintaxa si

folosirea

functiei IF

Erori

generate

de formule

Dupa cum se observa în imagine, sintaxa functiei IF presupune definirea întâi a testului logic care trebuie efectuat, apoi a rezultatului functiei în cazul în care testul este îndeplinit si apoi a rezultatului functiei daca testul nu este îndeplinit.De exemplu pentru a afisa în celula D4 a valorii 1 atunci când numarul din celula C3 este mai mare decât cel din celula C2 si a valorii 0 daca C3 este mai mic decât C2, sintaxa functiei ce trebuie inserate este:

=if(C3>C2,1,0)Argumentele functiei sunt despartite prin virgula, aa ca le vom trata separat: C3>C2 este testul logic care trebuie efectuat, 1 este ceea ce returneaza functia daca C3 este mai mare decât C2, iar 0 este ceea ce returneaza functia daca C3<C2. Similar, daca se dorete afiarea expresiilor „adevarat” sau „fals”, formula se modifica astfel:

=if(C3>C2,”adevarat”,”fals”)

Este obligatoriu ca atunci când se specifica un text, acesta sa fie între ghilimele. În imaginea urmatoare prezentam doua scenarii pentru functia IF() prezentata anterior.

Figura III/ 57 Rezultatele folosirii aceleiai functii în conditii diferite.

Lucrul cu functii poate genera erori. Erorile întâlnite pot fi #NULL! ,#DIV/0!, #VALUE!, #REF!, #NAME?, #NUM!, #N/A . Pentru a afla mai multe informatii despre fiecare dintre aceste erori si modurile în care se corecteaza, folositi functia HELP a MS Excel.


Test de autoevaluare – Formule si functii

1) Doriti sa introduceti o formula într-o celula. Cum realizati acest deziderat?

a) Tastati formula precedând-o cu semnul egal;b) Tastati formula precedând-o cu semnul minus;c) Tastati formula precedând-o cu semnul plus. d) Oricare din variantele anterioare.

2) Adesea în formule este nevoie sa folositi multe celule. Cum se poate include un numar mare de celule într-o formula într-un mod rapid?

a) Se selecteaza cu mouse-ul toate celulele;b) Pentru uurinta se folosesc notatiile pentru zone de celule;c) Se introduc în formula manual toate celulele de care este nevoie;d) Se folosete asistentul pentru functii.

3) Cum se noteaza (definete) o zona de celule?a) Adresa celulei din dreapta sus, doua puncte, adresa celulei din stânga jos.b) Adresa celulei din stânga sus, doua puncte, adresa celulei din dreapta jos.c) Adresa primei celule, doua puncte, adresa ultimei celule.d) Se folosete optiunea Names din meniul Insert pentru a defini o zona de celule.

4) Care este diferenta între referintele absolute si referintele relative?__________________________________________________________________________________________________________________5) În celula G3 este inserata o formula ce contine o referinta semi- absoluta. Formula este =sum($B2:$B4). Care va fi formula rezultata prin copierea din G3 în H3?

a) =sum($C2:$C4); b) =sum($B2:$B4); c) =sum($B3:$B5); d) =sum($C3:$C5);

6) În celula G3 este inserata o formula ce contine o referinta semi- absoluta. Formula este =sum($B2:$B4). Care va fi formula rezultata prin copierea din G3 în H4?

a) =sum($C2:$C4); b) =sum($B2:$B4); c) =sum($B3:$B5); d) =sum($C3:$C5);



10.3 Grafice în Excel

Se spune ca o imagine este egala cu o mie de cuvinte. Mai ales în cazul prezentarilor evolutiei unor indicatori aceasta zicala se adevereste. Afirmatia „anul acesta profitul a atins 58.2 milioane EUR fata de doar 38.7 milioane EUR anul trecut” nu se poate compara ca expresivitate cu graficul care exprima aceeai crestere.

O poza

egal 1000

cuvinte

Figura III/ 58 – Ilustrarea prin grafic a evolutiei unui indicator

Astfel o optiune foarte folositoare a MS Excel este cea de inserare a graficelor în foile de calcul, plecând de la datele introduse. Se pornete prin selectarea datelor ce vor fi folosite la crearea graficului. Vom folosi ca exemplu variatia preturile de închidere la Bursa pentru doua companii, în ultimii 4 ani. Primul pas este introducerea datelor, urmata de selectarea lor si apasarea butonului din bara de instrumente Standard, sau alegerea opțiunii Chart din meniul Insert.

Inserarea

graficelor

Figura III/ 59 – Accesarea opțiunii Insert Chart

Excel deschide o fereastra de dialog cu 4 pasi ce trebuie îndepliniti. Primul pas este cel de stabilire a tipului de grafic. În functie de tipul de date si de ceea ce se doreste sa se exprime, exista mai multe opțiuni. Spre exemplu, în cazul nostru, în care dorim urmarirea în paralel a evolutiei a doua companii în decursul a 4 ani, este foarte util tipul de grafic cu bare. Daca în schimb s-ar fi dorit exprimarea grafica a modului de împartire a pietei între 4 companii, ar fi fost mai potrivit graficul tip PIE (cerc). Pentru urmarirea dispersiei unei serii de valori fata de medie, cel mai potrivit tip de grafic ar fi fost cel cu puncte (Scatter), etc.



Alegerea

tipului de

grafic se

face în

functie de

ce se

dorete

ilustrat

Figura III/ 60 – Pasul 1: alegerea tipului de grafic

Dupa cum se observa în imagine, Excel ofera utilizatorilor posibilitatea de a pre-vizualiza rezultatul aplicarii tipului de grafic la datele selectate, prin folosirea butonului Press and hold to view Sample.Pasul urmator ofera posibilitatea sortarii datelor pe coloane sau pe rânduri si ofera un preview asupra cum va arata graficul în fiecare situatie. Totodata exista posibilitatea modificarii seriilor de date, prin includerea celor omise sau excluderea unor anumite valori, folosind eticheta Series.

Figura III/ 61 – Selectarea datelor de pe rânduri sau de pe coloane



Stabilirea

seriilor de

date

Figura III/ 62 – Alegerea exacta a datelor ce participa la trasarea graficului

Categorii

de

formatare

a

graficelor

Dupa cum se observa în imagine, pentru fiecare caseta este posibil sa se selecteze cu mouse-ul domeniul de celule care se ia în calcul. De observat ca în cazul seriilor de date Excel preia referinte absolute.Pasul urmator ofera optiunea de formatare a graficului, pe mai multe categorii:

Titles (titluri): permite stabilirea unui titlu pentru grafic si a unui titlu pentru valorile aflate pe fiecare axa.

Axes (axe): permite alegerea între afisarea sau nu a valorilor pe fiecare axa.

Gridlines (linii ajutatoare): permite stabilirea numarului de linii ajutatoare afiate pe fiecare axa. În imagine, liniile ajutatoare sunt trasate doar pe orizontala (axa Y), si este optat pentru linii mai rare (Major gridlines).

Legend : permite repozitionarea legendei sau stergerea ei completa. Data labels (etichete pentru date): permite stabilirea afisarii de informatii

ajutatoare în vârful fiecarei bare (în cazul din imagine). De fapt se poate opta pentru afisarea tuturor caracteristicilor fiecarui punct de pe grafic.

Data table (tabelul de date): permite afiarea sau ascunderea în grafic a tabelului cu sursa datelor.


Figura III/ 63 – Pasul 3: opțiunile graficului

Ultimul pas al asistentului de inserare a graficelor este pasul în care se decide daca obiectul nou creat va fi inserat în foaia de calcul activa sau într-o foaie de calcul noua.

Accesare

a

ulterioara

a

opțiunilor

de

formatare

a

graficelor

Figura III/ 64 – Pasul 4: pozitionarea graficului în registrul de calcul

Rezultatul este inserarea graficului în pagina. Proprietatile acestuia pot fi ulterior modificate folosind dublu-click pe orice obiect din grafic care se dorete a fi editat sau prin alegerea opțiunilor dorite din meniul contextual al graficului.

Figura III/ 65 – Meniul contextual al graficului permite accesul la oricare din pasii asistentului, plus alte formatari


10.4 Imprimarea foilor de calcul

Imprimarea foilor de calcul se realizeaza exact precum imprimarea documentelor Word, pagina de dialog fiind efectiv aceeai. Spre deosebire de Word, în meniul File exista si o optiune speciala pentru stabilirea unei anumite arii care va fi imprimata. Este vorba despre optiunea Print Area. Aceasta optiune este disponibila în meniu doar atunci când exista o zona de celule selectata.

Stabilirea

unei

anumite

zone

pentru

imprimare

Figura III/ 66 – Stabilirea unei zone pentru imprimare

O alta diferenta fata de Word este aceea ca odata folosita optiunea Print Preview, la revenirea în modul normal de lucru, Excel traseaza punctat marginile fiecarei pagini, pentru a indica utilizatorilor modul în care foaia de lucru va fi „sparta” în pagini de hârtie. Tot la acest capitol de functionalitate trebuie mentionata optiunea din meniul View numita Page Break Preview, optiune care permite utilizatorilor sa stabileasca manual modul de împartire în pagini a foii de lucru.

Figura III/ 67 – Modul de vizualizare Page Break Preview



Activitate practica – Operatii curente în Excel

1) Introduceti în Excel urmatorul tabel, începând cu celula A1:Marca /Anul 2000 2001 2002 2003 2004 2005Acura 1000 1234 1105 1860 2003 2178Audi 800 900 1000 1000 950 1050BMW 1600 1650 1670 1900 2300 2500Infinity 4000 4200 3800 3600 3800 3900Lexus 6500 6600 6900 7000 7050 7120Mercedes 3200 3500 3567 3749 3624 3129

2) Selectati celulele din primul rând si aplicati formatare tip Bold, împreuna cu alinierea centrala.3) În celula A8 adaugati cuvântul „Total”.4) În celula B8 introduceti o formula care sa calculeze suma mainilor vândute în anul 2000 de toti producatorii mentionati.5) Copiati formula în celulele C8:G8, pentru a afla totalurile pe fiecare an.6) Copiati formatarea de la primul rând si aplicati-o si la ultimul rând (cel cu totalurile)7) Selectati toate celulele ce contin numere, mai putin capetele de tabel.8) Aplicati-le formatare de tip numar, fara zecimale (nu se pot vinde subunitati de maina !) dar cu separator al miilor.9) Selectati în întregime rândurile care contin datele referitoare la vânzari (fara totaluri dar cu capetele de tabel). Sortati producatorii în ordine invers alfabetica.10) Pastrând selectia creati un grafic tip Column care sa ilustreze evolutia vânzarilor pe ani si unul pe marci. (Indiciu: la pasul 2 al asistentului folositi ambele opțiuni de organizare a datelor – pe coloane sau pe rânduri.)11) Selectati doar primul si ultimul rând, pentru a realiza un grafic al evolutiei pietei auto în general. Folositi ca tip de grafic tipul Line.(Indiciu: la pasul doi al asistentului renuntati la seria de date„marca/anul” si treceti în câmpul „Category axis” anii).La sfârsitul acestor operatii tabelul cu datele ar trebui sa arate aa:

Marca /Anul 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Mercedes 3,200 3,500 3,567 3,749 3,624 3,129

Lexus 6,500 6,600 6,900 7,000 7,050 7,120

Infinity 4,000 4,200 3,800 3,600 3,800 3,900

BMW 1,600 1,650 1,670 1,900 2,300 2,500

Audi 800 900 1,000 1,000 950 1,050

Acura 1,000 1,234 1,105 1,860 2,003 2,178

Total 19,100 20,085 20,044 21,112 21,731 21,882



Iar cele trei grafice aa:

8,000

7,000

6,000

5,000

4,000

3,000

2,000

2000

2001

2002

2003

2004

2005

1,000

-

Mercedes Lexus Infinity BMW Audi Acura

Evolutia marcilor în fiecare an

8,000

7,000

6,000

5,000

4,000

3,000

2,000

Mercedes Lexus Infinity BMW

Audi

Ac ura

1,000

-2000 2001 2002 2003 2004 2005

Vânzarile pe ani

Total

22,500

22,000

21,500

21,000

20,500

20,000

19,500

19,000

18,500

18,000

17,500

2000 2001 2002 2003 2004 2005

Evolutia pietei auto


RASPUNSURI LA TESTELE DE AUTOEVALUARE Formule si functii

1) A sau B.2) B . Si selectarea cu mouse-ul ar fi fost o optiune, dar când este vorba despre 5000 de celule selectarea cu mouse-ul dureaza mult si îsi pierde eficienta.3) B.4) Referintele absolute se pastreaza la copierea unei formule, pe când cele relative se recalculeaza. Referintele absolute sunt introduse folosind semnul Dolar ($).5) B . Copierea se realizeaza pe orizontala, dar coloana este „blocata”prin referinta semi-absoluta.6) C . Referinta semi-absoluta „blocheaza” doar coloana în acest caz.7) A.8) A si C.9) B si D.

LUCRARE DE VERIFICARE – UNITATEA 10Pentru a raspunde corect la întrebarile din aceasta lucrare de verificare, parcurgeti cu atentie continutul Unitatii de Învatare. Nu sunt necesare informatii necuprinse în Unitatea de Învatare.Fiecare întrebare are mentionat punctajul aferent. Transmiteti Lucrarea de Verificare tutorelui utilizând metoda agreata de comun acord, specificând numele Modulului, Numele Dvs, Adresa de contact si numarul Lucrarii de Verificare.Pentru întrebarile cu raspuns liber, raspunsul nu trebuie sa depaseasca1 paragraf de text.1) În celula G3 este inserata o formula ce contine o referinta semi- absoluta. Formula este =sum(B$2:B$4). Care va fi formula rezultata prin copierea din G3 în H3? (2 puncte)

a) =sum(C$2:C$4); b) =sum(B$2:B$4); c) =sum(B$3:B$5); d) =sum(C$3:C$5);

2) În celula G3 este inserata o formula ce contine o referinta semi- absoluta. Formula este =sum(B$2:B$4). Care va fi formula rezultata prin copierea din G3 în H4? (2 puncte)

a) =sum(C$2:C$4); b) =sum(B$2:B$4); c) =sum(B$3:B$5); d) =sum(C$3:C$5);

3) Care este diferenta între formule si functii? (Alegeti doua) (2 puncte –1 pt fiecare raspuns corect)

a) Formulele pot contine functii;b) Functiile pot contine formule;c) Functiile sunt formule predefinite;d) Formulele sunt functii predefinite.



4) Care sunt elementele definitorii ale unei functii? (Alegeti doua) (3puncte – 1.5 puncte pt fiecare raspuns corect)

a) Sintagma;b) Sintaxa;c) Separatorii de lista;d) Argumentele






Navigarea si cautarea pe internet


NAVIGAREA SI CAUTAREA PE INTERNET

Cuprins

11.1 Introducere.................................................................................................... 20011.2 Navigarea pe Internet ................................................................................... 20211.3 Cautarea de informatii pe Internet................................................................. 20811.4 Imprimarea ................................................................................................... 212Raspunsuri la testele de autoevaluare.................................................................. 214Lucrare de verificare ............................................................................................. 214Bibliografie ............................................................................................................ 215



Explice în ce consta Internetul.

Identifice protocoale de comunicare prin Internet si scopurile la care sunt folosite.

Defineasca si explice termeni precum „browser”, „motor de cautare”, „protocol”,„world-wide-web”.

Identifice elementele specifice ale unui browser.

Foloseasca un motor de cautare pentru a regasi informatii.

Imprime pagini de Internet.



11.1 Introducere

11.1.1 Ce este Internetul?„Internet” este un termen foarte des întâlnit în prezent, majoritatea companiilor au pagini de Internet, majoritatea vecinilor au acasa calculatoare conectate la Internet, adesea raspunsurile la întrebari sunt de forma „cauta si tu pe Internet”. Aadar consideram ca trebuie în primul rând sa abordam definitia Internetului.

Ce este

Internetul?

Pentru a

accesa

Internetul

se

contacteaza

un ISP

Ce este

WWW-ul?

Internetul reprezinta o retea globala de comunicatii la care sunt conectate miliarde de echipamente de comunicatii (PC-uri, routere, etc.) si care ofera utilizatorilor posibilitatea de a transmite si receptiona date fara a stabili o legatura directa între transmitator si receptor. Pentru a fi foarte clar, Internetul este partea fizica a retelei: cablurile, echipamentele de conectare si echipamentele conectate.Internetul a fost inventat în anii 60 de catre Departamentul Apararii al SUA (DoD) si a pornit la drum sub denumirea de ARPAnet. Ideea de la care s-a pornit a fost crearea unei retele de comunicatii care sa poata asigura comunicatiile indiferent câte noduri componente erau distruse în caz de razboi.Acest principiu sta la baza Internetului pâna în ziua de astazi: datele transmise de la sursa la destinatie sunt împartite în pachete iar fiecare pachet urmeaza o anumita ruta. Rutele urmate de pachete pot diferi substantial de la un pachet la altul, dar odata ajunse la destinatie, pachetele sunt reasamblate pentru a recompune mesajul initial. Daca în timpul transmisiei ruta urmata de primul pachet nu mai poate fi urmata de celelalte, indiferent din ce motiv, transmisia nu este afectata. Dimpotriva, pachetele ramase urmeaza alte rute pâna la destinatie. Internetul în sine nu apartine nimanui, ci este o retea globala. Pentru a putea accesa Internetul, trebuie însa sa existe o conexiune. Aceasta conexiune poate fi obtinuta numai prin intermediul unui ISP – Internet Service Provider (Furnizor de servicii Internet). Atât firmele cât si utilizatorii casnici contacteaza un ISP pentru a se conecta la Internet. Prin existenta Internetului ca mediu fizic de comunicatii a fost facilitata aparitia a diverse servicii de comunicatie, pe scurt servicii. Primul si în continuare cel mai folosit serviciu al Internetului este e-mail-ul, asa numita posta electronica. E-mail-ul functioneaza exact precum pota traditionala, permitând transmiterea unor mesaje catre unul sau mai multi destinatari care primesc mesajele si pot decide sa le citeasca sau nu, sa raspunda sau nu, etc.Un alt serviciu al Internetului este World Wide Web-ul. Aceasta este o inventie mult mai recenta, a anilor 90, datorata grupului de la CERN condus de Tim Berners Lee. World Wide Web-ul, sau pe scurt www(„trei dublu ve”) este o colectie de calculatoare dedicate (numite servere) stocarii si prezentarii informatiilor catre vizitatori. Paginile de Web sunt adesea numite pagini de Internet. Paginile de web au ca scop raspândirea unor informatii, fie ca este continutul ziarului cotidian, fie ca este vorba despre rezultatele unui raport de cercetare, fie ca este vorba despre produsele si serviciile oferite de o companie, etc.

Paginile de

Internet

sunt scrise

în limbajul

HTML

Serverele www sunt caracterizate prin adrese de web, adesea numite si adrese de Internet. Adresele de Internet sunt de fapt un sir de caractere pe care utilizatorul trebuie sa îl introduca în browser pentru ca acesta din urma sa stie „unde” sa navigheze.Browserele sunt programe care interpreteaza limbajul special în care sunt scrise paginile de web si afieaza informatia pe ecranul monitorului vizitatorilor. Limbajul standard pentru paginile www este limbajul HTML(Hyper Text Markup Language). Acesta permite introducerea de text si de imagini împreuna cu coduri de formatare. Browserele citesc pagina de web, adica primesc de la server o pagina de cod HTML pe care o interpreteaza si executa, iar utilizatorul primete rezultatul interpretarii codului. Spre exemplu codul <b>Titlu lucrare</b> are ca efect scrierea cu caractere îngrosate (bold) a cuvintelor „titlu lucrare”.

11.1.2 Protocoale

Protocoale de

comunicare

prin internet

Fiecare serviciu oferit de Internet se bazeaza pe un protocol de comunicare. Protocoalele sunt seturi de reguli si de proceduri pentru a asigura o standardizare si o eficienta a comunicarii. Exista un numar mare de protocoale folosite pe Internet , dar le vom prezenta pe scurt pe cele mai întâlnite:

HTTP (Hyper Text Transfer Protocol): este protocolul de comunicatie ce permite transferul paginilor web de la serverele care le gazduiesc la clientii care le cer (browsere).

FTP (File Transfer Protocol): permite utilizatorilor sa se conecteze la servere de fişiere (File Servers) pentru a încarca

(upload) sau descarca (download) fişiere. HTTPS (HTTP Secure): varianta criptata a HTTP, se folosete în

special la comertul electronic. SMTP (Simple Mail Transfer Protocol): este protocolul care

asigura transmiterea mesajelor de e-mail între servere. POP3 (Post Office Protocol) sau IMAP (Internet Message Acces

Protocol): sunt protocoale care permit utilizatorilor sa citeasca mesajele de e-mail de pe serverele de e-mail.

SSH (Secure Shell): protocol de comunicare ce permite accesul în mod linie de comanda la calculatoare aflate în alte locatii. Este un protocol securizat.

Telnet: este un protocol mai vechi si ne-securizat de acces la distanta în linia de comanda.


Test de autoevaluare – Ce este Internet ul?

1) Care dintre urmatoarele trasaturi sunt specifice Internetului ca retea de comunicatii? (selectati doua)

a) Retea globala;b) Toate calculatoarele sunt interconectate unul cu celalalt;c) Calculatoarele unei companii pot comunica numai între ele; d) Desi nu apartine nimanui, pentru a-l putea accesa este nevoie de o conexiune prin intermediul unui ISP.

2) Ce înseamna ISP?a) Internet Services Program; b) Intranet Service Provider; c) Internet Service Provider; d) Internet Scheme Program.

3) Care dintre urmatoarele servicii este cel mai folosit dintre posibilitatile de comunicare oferite de Internet?

a) FTP-ul;b) WWW-ul, c) SSH-ul, d) e-mail.

4) WWW-ul este una dintre inventiile cele mai recente si totodata cele mai de succes în domeniul Internetului. WWW-ul a fost inventat de o echipa de cercetatori condusa de Tim Berners-Lee. La ce institut activa aceasta echipa de cercetatori?

a) IEEE;b) CERN;c) Department of Defense (DoD);d) ARPA.

11.2 Navigarea pe Internet

Termenul de navigare pe Internet înseamna de fapt navigare pe WWW. Este vorba despre accesarea paginilor web cu ajutorul unui program special, numit browser. Activitatea de a vizita pagini de web poarta adesea numele de web-surfing sau „navigare” pe web. Similitudinea cu navigarea este data de existenta în paginile web a legaturilor catre alte pagini, aa numitele hyperlink-uri. Acestea sunt portiuni de text sau imagini care permit utilizatorului sa le acceseze prin click cu mouse-ul. La accesarea unui hyperlink, utilizatorul este redirectionat catre alta pagina web, fie de pe acelai server fie de pe alt server.Trebuie sa clarificam termenul de model client-server: serverul este un calculator care ofera un anumit serviciu celor care îl solicita, si anume clientii. Astfel, un server de web ofera clientilor (care in cazul acesta se numesc „browsere”) continutul paginilor de web de pe serverul respectiv. Browserele interpreteaza codul si afiseaza pe monitor pagina în format inteligibil pentru utilizatori.



11.2.1 Elementele unui browser

Cele mai

folosite

browsere:

IE si

FireFox

Butoanel

e de

navigatie

ale unui

browser

Cel mai folosit browser este Microsoft Internet Explorer, în parte datorita faptului ca este deja instalat în sistemul de operare Microsoft Windows si în parte datorita u urintei în folosire. Browserele sunt programe gratuite, de aceea exista un oarecare razboi în acest domeniu. În prezent (2005), dupa Internet Explorer (adesea prescurtat IE), cel mai popular browser este FireFox, produs si distribuit de Mozilla. Fiecare din aceste browsere are avantaje si dezavantaje fata de celalalt, în fond alegerea unui browser fiind o chestiune de preferinte.Un browser are ca elemente componente obligatorii o bara pentru adrese, în care utilizatorii introduc adresa paginii pe care doresc sa o viziteze, un buton GO, care transmite comanda de accesare a paginii din bara de adrese si înca un numar de butoane specifice.

Figura IV/ 1 – Fereastra IE si butoanele standard

Back (înapoi): permite revenirea la pagina web vizitata înaintea celei curente,

Forward (înainte): daca s-a folosit butonul Back odata sau de mai multe ori, pagina curenta se afla într-o succesiune de alte pagini, unele vizitate anterior iar altele ulterior. Butonul Forward deschide pagina vizitata ulterior.

Stop: în cazul în care încarcarea unei pagini dureaza prea mult se poate opta pentru întreruperea procesului.

Refresh (reîncarcare): unele pagini de web sunt dinamice, îsi schimba des continuturile. În acest caz, pentru a reîncarca pagina (browserul cere din nou pagina de la serverul web). Un exemplu foarte la îndemâna este accesarea paginii web a unei agentii de stiri. La fiecare re-afiare se vor viziona stirile cele mai recente.

Home (pagina de start): atunci când se deschide browserul acesta poate afia o anumita pagina numita pagina de start. Se recomanda folosirea ca pagina de start a paginii celei mai des vizitate sau dimpotriva a unei pagini albe (blank). Stabilirea paginii de start se face din meniul Tools, optiunea Internet Options:


Figura IV/ 2 – Stabilirea paginii de start. Se poate opta pentru o pagina alba

Butoanele

speciale ale

unui

browser

Search (cautare): deschide fereastra de dialog pentru cautarea în pagina. Se poate accesa si cu combinatia de taste CONTROL+F.

Favorites (pagini favorite): utilizatorii au la dispozitie optiunea de a memora adresele anumitor pagini interesante, pentru a uura regasirea lor ulterioara. Butonul Favorites deschide în panoul de sarcini lista de pagini favorite si optiunea de a adauga pagina curenta în lista.

History (istoric navigatie): Internet Explorer pastreaza un jurnal al paginilor accesate în fiecare zi. Deschizând meniul History, utilizatorii pot alege din aceasta lista paginile vizitate anterior daca doresc sa revina asupra lor.

11.2.2 Domenii si adrese de Internet

Domenii de

Internet:

TLD pentru

fiecare tara

Pentru a deschie în browser o pagina de Internet trebuie sa i se cunoasca adresa. Adresele de web sunt compuse din 3 parti: domeniul general (TLD – Top Level Domain), domeniul serverului si adresa locala. În exemplul www.credis.ro domeniul general este .ro, domeniul serverului este credis iar www reprezinta adresa locala.TLD sau Top Level Domain este o colectie de prescurtari de 2 sau 3 caractere care realizeaza o împartire a adreselor (domeniilor) de Internet pe tari (cele cu 2 caractere) sau zone de activitate (cele de 3 caractere). Lista de TLDuri cuprinde alaturi de TLDurile pentru fiecare tara (.at pentru Austria, .ch pentru Elvetia, .ro pentru România, etc.) si domeniile .com – pentru activitati comerciale, .org pentru activitati non profit, .edu pentru institutii de învatamânt, .gov pentru organisme ale Guvernului American, etc.

Adresele de

internet se

numesc IP.

Un IP este

compus din

4 grupuri

de numere

între 0 si

255

La nivelul fiecarei tari exista o institutie care gestioneaza aceste TLD- uri. Aceste institutii sunt responsabile pentru pastrarea unei baze de date cu numele de domenii alocate si adresele acestora. De exemplu, în România, institutia abilitata sa gestioneze domeniul .ro este RNC ul. Pentru a înregistra un nou domeniu, precum credis.ro sau unibuc.ro sau orice alt domeniu de genul domeniu.ro doritorii trebuie sa se adreseze la RNC unde se depune o cerere si se platete o taxa.Pentru a activa un domeniu de Internet, detinatorul trebuie sa dispuna de un calculator conectat permanent la Internet sau sa fie client al unui serviciu de gazduire a paginilor de Internet (web hosting). De fapt, navigarea pe Internet se face cu autorul adreselor de Internet, numite si adrese IP sau simplu IP-uri. IP vine de la Internet Protocol.Adresele de IP sunt compuse din 4 grupuri de cifre, fiecare grup cu valori între 0 si 255. Aceasta versiune de adrese se numeste IPv4. Fiecare domeniu activ are înregistrat în baza de date a institutiei care gestioneaza TLD-ul o adresa de Internet. De exemplu, adresa IP pentru credis.ro este 80.96.49.245. Este evident ca pentru oameni este mai uor sa retina numele de domeniu decât combinatiile de numere.De aceea exista serviciul DNS - Domain Name Service. Acesta este un serviciu care ruleaza pe o parte din calculatoarele conectate la Internet si realizeaza transformarea numelor de domenii în adrese IP. Astfel, când utilizatorul cere browserului sa afieze pagina web www.credis.ro, browserul cere serverului de DNS adresa IP pentru credis.ro. Daca serverul de DNS o are în baza sa de date, atunci raspunde si browserul contacteaza adresa 80.96.49.245 unde va fi întâmpinat de serverul de web care va transmite paginile în format HTML.Daca serverul de DNS nu are în baza de date adresa IP pentru credis.ro, acesta cere mai departe, la alte servere de DNS adresa IP pentru credis.ro, pe care o transmite mai departe browserului.Ultima parte a adresei de web este numele serverului web local. De exemplu, un site web complex, precum cel al enciclopediei Wikipedia, poate fi compus din mai multe servere similare, pentru fiecare limba în care este accesibil site-ul. Astfel enciclopedia în limba engleza este accesibila la adresa http://en.wikipedia.org iar cea în limba germana la adresa http://de.wikipedia.org. Astfel a fost cumparat doar domeniul wikipedia.org iar cele doua pagini au adrese separate.Adresele de web complete trebuie specificate cu protocolul de acces cu tot. În general se folosete protocolul HTTP, dar pentru securizarea paginilor se folosete HTTPS. În toate browserele este suficient sa se scrie numele domeniului, de exemplu microsoft sau google si sa se apese combinatia de taste CONTROL+ENTER. Browserul adauga automat prefixul http://www. Si sufixul .com .

11.2.3 Navigarea propriu zisaAtunci când utilizatorul doreste sa acceseze o pagina web, acesta deschide un browser, introduce adresa în bara de adrese si apasa

Istoria de navigare a butonului BACK

butonul GO sau tasta ENTER. Aceasta este singura interactiune cu browserul pentru a vizita o pagina de Internet.Paginile de Web contin hyperlinkuri: portiuni de text sau imagini care permit utilizatorului sa execute click stânga pe ele pentru a deschide o noua adresa. Dupa cum se poate observa navigarea pe Internet este


cea mai simpla si intuitiva operatie ce se îndeplineste cu ajutorul calculatorului. Pentru a reveni la paginile deschise anterior se poate apasa succesiv butonul BACK sau se poate alege din lista de pagini vizitate recent folosind sageata ajutatoare a butonului BACK.

Figura IV/ 3 – Lista de pagini recent vizitate

Lista de

pagini

favorite sau

Book Marks

contine

pagini

interesante

organizate

pe subiecte

Functionalitate similara ofera si butonul Forward, cu diferenta cadeplasarea se face catre paginile vizitate ulterior celei active.Daca pe parcursul navigarii se considera ca pagina curenta este una de real interes si ca ar fi oportuna memorarea ei pentru un acces rapid ulterior, se poate adauga aceasta pagina în lista de pagini favorite. În IE aceasta se acceseaza cu butonul Favorites iar în celelalte browsere poarta numele de Bookmarks (semne de carte). Pentru toate browserele este valabila comanda CONTROL+D. Apasarea acestei combinatii de taste adauga pagina curenta în lista de pagini favorite. Pentru a organiza mai bine aceasta lista, în IE este nevoie sa se acceseze butonul Favorites care deschide un panou special, cu opțiunile Add (adaugare) si Organize (organizare). Accesarea butonului Organize permite utilizatorilor sa creeze foldere pentru sortarea paginilor favorite si totodata sa adauge pagina curenta în unul din folderele existente.

Figura IV/ 4 – Panoul de pagini favorite contine o lista a cestora eventual sortate pe directoare

Accesarea butonului Add deschide o fereastra de dialog ce permite alegerea unui nume cât mai expresiv pentru pagina favorita dar si alegerea folderului în care va fi adaugata aceasta. Daca nu exista un folder potrivit, acesta poate fi creat cu ajutorul butonului New Folder.


Totodata exista optiunea copierii întregii pagini pentru a putea fi accesata fara conexiune la Internet. Aceasta optiune este utila utilizatorilor de dial-up, pentru a nu petrece mult timp conectati. Astfel, se viziteaza un numar de pagini, sunt salvate toate local (OFFLINE) si sunt studiate ulterior, fara a fi conectat la Internet. Pentru a realiza aceasta operatiune trebuie bifata optiunea Make available Offline.

Adaugarea

si

organizarea

paginilor

favorite

Figura IV/ 5 – Fereastra de dialog Add Favorite

Accesarea butonului Organize deschide o fereastra de dialog în care utilizatorul poate alege între crearea de noi foldere, redenumirea unor foldere existente sau a unor pagini favorite, mutarea unor pagini în alte foldere sau stergerea folderelor sau paginilor din lista.

Figura IV/ 6 – Fereastra de dialog Organize Favorites



Test de autoevaluare – Navigarea pe Internet

1) Ce reprezinta optiunea Favorites din Internet Explorer sauBookmark din alte browsere bazate pe standardul Mozilla?

a) Reprezinta posibilitatea de a salva setarile facute la un moment dat pentru a nu fi nevoie sa le reluati. Este oarecum echivalentul lucrului cu stiluri în MS Word;b) Reprezinta posibilitatea de a marca o pagina de Internet ca Favorita, prin acordarea unei note, pentru realizarea de statistici de catre administratorii site-urilor,c) O colectie de adrese de Internet despre care utilizatorul considera ca merita sa fie retinute, deoarece contin informatii interesante. Astfel, utilizatorul se asigura ca le va regasi uor.d) Nici una din variantele anterioare nu este corecta.

2) Pentru adresele de web urmatoare, specificati care este TLD-ul:a) www.credis.ro –TLD: __________b) portal.credis.ro –TLD: __________c) www.google.com –TLD: __________ d) www.mozilla.org –TLD: __________ e) www.yahoo.co.uk –TLD: __________

3) Ce este DNS-ul?a) Un protocol de comunicare;b) Serviciul de trimitere a mesajelor e-mail;c) Serviciu ce realizeaza transformarea domeniilor Internet în adrese IP;d) Protocol de denumire a domeniilor de Internet .

11.3 Cautarea de informatii pe Internet

Ce este un

motor de

cautare?

Internetul este o resursa uriasa, aproape infinita de informatii. Problema care apare tocmai datorita imensitatii volumului de date este regasirea celor care sunt utile la un moment dat. Spre exemplu, atunci când se cauta informatii despre presiunea ce trebuie sa existe într-o anumita marca de pneuri atunci când se pleaca la drum lung, informatiile legate despre presiunile politice din Africa de Sud sunt complet nefolositoare. Pentru a usura regasirea informatiilor au fost înfiintate motoarele de cautare. Un motor de cautare este un server web care permite utilizatorilor (vizitatorilor) sa formuleze criterii de cautare si care ofera ca raspuns un numar de linkuri catre pagini care contin stringul cautat. Motoarele de cautare sunt în fapt baze de date uriase care salveaza continuturile a cât mai multe pagini de Internet. Pentru a realiza aceasta operatie, motoarele de cautare trimit programe speciale numite BOTS sau CRAWLERS care citesc toate paginile de web întâlnite în cale, urmeaza toate linkurile din aceste pagini si transmit „la baza” informatiile colectate.

11.3.1 Cautarea cu GoogleCel mai cunoscut si totodata cel mai folosit motor de cautare este Google. Google a fost inventat de doi studenti, Larry Page si Sergei Brin, care au vrut sa creeze „cel mai tare” motor de cautare posibil. Visul lor a fost transformat în realitate, iar Google este astazi o



companie tranzactionata la bursa si valorând peste 100 milioane USD. Toate exemplele d e cautare din aceasta sectiune vor fi legate de folosirea Google.Adresa motorului de cautare Google este http://www.google.com . Aceasta este o pagina relativ simplista, cu un design foarte usor, realizat asa în mod intentionat, pentru a grabi procesul de încarcare a paginilor. Rapiditatea si usurinta în folosire au fost doua din elementele esentiale ce au adus succesul fenomenal al acestui motor de cautare. Utilizatorul introduce în singurul câmp disponibil criteriul de cautare, care poate fi compus dintr-un singur cuvânt sau din propozitii întregi si apoi apasa butonul de cautare.

Cel mai

popular

motor de

cautare:

Google

Figura IV/ 7 – Pagina de web www.google.com

În imagine se observa si butonul I feel Lucky (ma simt norocos) Acesta efectueaza cautarea si deschide automat primul link din lista de rezultate.În mod normal, la apasarea butonului Google Search (cautare cu Google), rezultatul este afiarea unei liste de hyperlinkuri catre paginile care îndeplinesc criteriul de cautare. Acestea sunt ordonate în functie de un criteriu numi Page Rank. (rangul paginii) Aceasta tehnologie a fost brevetata de Google si permite ordonarea listei de raspunsuri în functie de popularitatea paginilor.Împreuna cu adresele paginilor web este oferit ca raspuns si un scurt extras din pagina respectiva pentru a da utilizatorului o idee asupra contextului. Astfel utilizatorii pot decide rapid daca pagina respectiva prezinta un real interes sau nu.



Rezultatele

unei cautari

cu Google

Figura IV/ 8 – Rezultatele cautarii, însotite de scurte extrase de text.

Totodata, Google pune la dispozitia utilizatorilor si o copie a paginii respective, copie salvata în memoria Google. Este vorba despre accesarea linkului Cached. care însotete fiecare raspuns.

11.3.2 Cautarea avansataGoogle pune la dispozitia utilizatorilor sai mai multe optiune de cautare avansata. Este de mentionat aici în primul rând optiunea de a cauta imagini care îndeplinesc anumite criterii. Daca se acceseaza linkul din partea superioara intitulat Images, criteriul de cautare introdus se refera la numele sau descrierea imaginilor.

Cautarea

de imagini

cu Google

Figura IV/ 9 Rezultatele cautarii de imagini

O alta optiune foarte interesanta este optiunea de regasire exacta a unei fraze. Astfel, daca se introduce în câmpul de cautare criteriul cursuri ECDL Google va afia paginile care contin aceste cuvinte, dar nu neaparat împreuna. Astfel, si paragraful



În prezent oferim doar cursuri Microsoft, si nu avem în plan includerea celor de ECDL

Cautarea

unei fraze

Cautarea

într-un

singur site

Cautare

definitii cu

Google

va fi returnat ca rezultat al cautarii. Pentru a se asigura cautarea exacta a frazei dorite, criteriul de cautare trebuie specificat între ghilimele. Astfel, cautarea dupa „cursuri ECDL” va returna doar acele pagini în care aceste doua cuvinte sunt întâlnite alaturat.

Figura IV/ 10 – Cautarea dupa fraza exacta

Pentru a restrânge aria de cautare la un anumit domeniu, criteriul de cautare trebuie urmat de cuvântul site, doua puncte si domeniul în care sa se realizeze cautarea. Astfel, pentru a cauta informatii despre iPod doar pe site-ul Apple se folosete drept criteriu de cautare stringul

iPod site:www.apple.com

O ultima variatie a cautarii cu Google ce consideram ca trebuie mentionata în acest curs este cautarea definitiilor termenilor. Aceasta din urma se aplica cu real succes în general doar termenilor din limba engleza pentru moment. Dar este o unealta foarte folositoare: daca spre exemplu utilizatorul întâlneste termenul WYSIWYG într-un document si acest termen este necunoscut, se poate cauta o definitie a sa folosind Google. Pentru cautarea definitiilor trebuie ca termenul de cautat sa fie precedat de cuvântul cheie define si doua puncte.

define: wysiwyg


Figura IV/ 11 – Restrictionarea cautarii la un singur site

Figura IV/ 12 – Cautarea definitiilor

Google ofera multe alte servicii de cautare avansate, atât tematice cât si metode si sugestii de cautare. Recomandam sa consultati cu regularitate paginile http://www.google.com/help/refinesearch.html si http://www.google.com/intl/en/options/ pentru a fi la curent cu noile posibilitati oferite de Google.

11.4 Imprimarea

Imprimarea paginilor web este o operatie ce nu trebuie sa ridice probleme la acest punct al studiului. În orice browser combinatia CONTROL+P acceseaza meniul Print. Acesta functioneaza similar cu meniul Print al oricarei alte aplicatii.


Meniul

Page Setup

este

accesibil si

din modul

Print

Preview

Pentru a se putea forma o idee asupra aspectului la imprimanta al paginii active, se poate folosi optiunea Print Preview din meniul File iar pentru modificarea marginilor, orientarii în pagina, etc. se poate folosi optiunea Page Setup tot din meniul File. Totodata, optiunea Page Setup poate fi activata si din modul Print Preview, prin accesarea butonului special.

Figura IV/ 13 – Accesarea meniului Page Setup din modul PrintPreview în IE si FireFox

Diferentele ce apar la imprimarea folosind un browser sunt date în general de optiunea de a imprima si culorile de fundal sau nu. Multe pagini web ofera versiuni speciale pentru imprimare, asa numitele„printer-friendly versions”. Acestea contin acelasi text si eventual imaginile necesare, astfel formatate încât sa asigure un maxim de lizibilitate la imprimanta.În cazul în care pagina web nu ofera o versiune printer-friendly, utilizatorul poate opta pentru imprimarea si a culorilor de fundal si a imaginilor. În IE, aceasta optiune se regasete în meniul Tools, optiunea Internet Options, pagina Advanced, la categoria Print.

Figura IV/ 14 – Includerea culorilor si imaginilor la imprimare, în IE Pentru browserul FireFox, aceasta setare este relativ mai usor de atins, regasindu-se în meniul Page Setup:


RASPUNSURI LA TESTELE DE AUTO-EVALUARE Ce este Internet ul?

1) A si D2) C3) D4) B

Navigarea pe Internet1) C2)

a) .ro b).roc) .com d) .orge) .co.uk

3) A si D


Pentru a raspunde corect la întrebarile din aceasta lucrare de verificare, parcurgeti cu atentie continutul Unitatii de Învatare. Nu sunt necesare informatii necuprinse în Unitatea de Învatare.Fiecare întrebare are mentionat punctajul aferent. Transmiteti Lucrarea de Verificare tutorelui utilizând metoda agreata de comun acord, specificând numele Modulului, Numele Dvs, Adresa de contact si numarul Lucrarii de Verificare.Pentru întrebarile cu raspuns liber, raspunsul nu trebuie sa depaseasca1 paragraf de text.1) Ce este o adresa IP ? (alegeti doua variante) (1 punct)

a) 4 grupuri de cifre cuprinse între 0 si 254; b) 6 grupuri de cifre cuprinse între 0 si 254; c) este adresa unei pagini de Internet ;d) o adresa unica pentru fiecare calculator conectat la Internet

2) Ce este HTML-ul? (1 punct)a) Un limbaj de programare pentru redactarea e-mailurilor;b) Un protocol de comunicare cu ajutorul caruia se citesc paginile de Internet;c) Un limbaj de programare folosit pentru transmiterea paginilor de Internet de la server la browser;d) Un limbaj de programare cu ajutorul caruia sunt scrise paginile de Internet. Browserele interpreteaza codul HTML si afieaza paginile pe ecranul utilizatorilor.

3) Ce este un browser? (2 puncte)a) Program de calculator folosit pentru navigarea paginilorWWW.b) Program de calculator care cere paginile WWW de la serverele de Internet si apoi le afieaza utilizatorilor;c) A+Bd) Nici una din variante.



4) Aezati urmatoarele protocoale în spatiul corespunzator definitiei lor: HTTP, FTP, SMTP, POP3, SSH: (5 puncte)

a)SSH protocol ce permite accesarea la distanta a unui alt calculator, în mod linie de comanda;b) SMTP - protocol ce asigura transmiterea mesajelor de e- mail între servere;c) FTP- protocol ce permite transferul de fişiere între calculatoare speciale numite FILE SERVERS si calculatoarele utilizatorilor;d)POP3 protocol ce permite citirea mesajelor de e-mail;e) HTTP - protocol ce asigura transmiterea paginilor deInternet de la serverele de Internet la clienti (utilizatori).

BIBLIOGRAFIE - UNITATEA 11

1) Internet, Colectia European Computer Driving License, Editura BIC ALL, 2001, Bucureti

2) a. ECDL Start modulele obligatorii, Ana Dulu, Editura ANDRECO,2005, Bucureti

3) Curs Online „nternet, informatie si comunicare”, Mircea Florescu, http://ecdl.credis.ro


Posta electronica (E – MAIL – UL)


POSTA ELECTRONICA (E-MAIL-UL)

Cuprins

12.1 Crearea unui cont de e-mail ..........................................................................21712.2 Receptionarea si expedierea mesajelor ........................................................22112.3 Comenzile de raspuns si redirectionare ........................................................22512.4 Agenda de adrese .........................................................................................22712.5 Managementul mesajelor ..............................................................................231Lucrare de verificare..............................................................................................235Bibliografie ............................................................................................................235



Îsi creeze o adresa de e-mail gratuita.

Foloseasca serviciul de e-mail pentru a trimite si receptiona mesaje electronice.

Execute operatii de raspuns la mesajele electronice sau redirectionare a acestora.

Foloseasca eficient optiunea de agenda de adrese.

Creeze directoare pentru organizarea mesajelor electronice si sa organizeze mesajele electronice.



12.1 Crearea unui cont de e-mail

Servicii

gratuite de

e-mail:

Yahoo!,

MSN,

Gmail,

MyMail.ro

În prezent exista nenumarate site-uri care ofera e-mail gratuit. Cele mai prestigioase sunt Yahoo! MSN si Google. Google este cel mai nou intrat pe aceasta nia, dar a produs o revolutie: înainte de aparitia serviciului Gmail (denumirea oficiala pentru Google Mail), spatiul oferit gratuit utilizatorilor de e-mail gratuit de catre Yahoo si MSN era de 2MegaBytes. Google a lansat serviciul cu 1 GB oferit gratuit iar în prezent ofera gratuit 2GB spatiu de stocare pentru e-mail-uri. Aceasta a dus la modificarea completa a standardelor pentru e-mail-ul gratuit. La data editarii acestui curs, serviciul Gmail este înca în versiune BETA(ultima versiune înainte de lansarea oficiala), motiv pentru care vom exemplifica modalitatea de creare a unui cont gratuit de e-mail folosind serverele Yahoo!.Primul pas este accesarea într-un browser a hyperlinkului http://mail.yahoo.com/ . Aceasta este pagina ce permite accesul la contul de e-mail. Cum la acest moment contul de e-mail înca nu exista, trebuie folosit butonul Sign Up Now.

Figura IV/ 15 – Pagina de start Yahoo Mail

Pagina urmatoare este una în care utilizatorul opteaza între 3 servicii oferite de Yahoo!: serviciul gratuit (1GB spatiu de stocare), serviciul de e-mail profesional (2GB spatiu plus acces si prin POP3) sau serviciul de închiriere a unui domeniu personalizat (e-mail de genul utilizator@domeniu_personal.com) .


Vom alege pentru acest exemplu serviciul gratuit:

Crearea

unui cont

gratuit de

e-mail la

Yahoo!

Figura IV/ 16 – Alegerea serviciului gratuit

Pagina urmatoare contine o serie de casete de text si liste de opțiuni. Utilizatorii trebuie sa ofere informatii despre nume, prenume, sex, sa aleaga o parola si un nume de utilizator pentru e-mail (Yahoo ID)

Informatii

personale

necesare

pentru

contul de e-

mail

Figura IV/ 17 – Prima parte a paginii de date de contact

Parola trebuie introdusa de doua ori, deoarece fiind câmp de tip parola, caracterele nu sunt afisate, fiind înlocuite cu stelute. Din cauza ca utilizatorul nu poate vedea parola introdusa, i se cere sa reintroduca parola pentru a se asigura ca nu a aparut o eroare de tastare.



Întrebarea

secreta

trebuie sa

fie una la

care numai

Dvs.

cunoateti

raspunsul!

Figura IV/ 18 Continuarea paginii de informatii personale

În continuare, se cere sa se stabileasca o întrebare secreta si un raspuns secret, care este ideal sa fie un lucru pe care sa nu îl cunoasca decât utilizatorul. Întrebarea secreta poate fi folosita atunci când se pierde parola. Pentru a se asigura ca parola nu este transmisa fraudulos unor persoane ne-autorizate, persoana care solicita aflarea parolei trebuie sa stie raspunsul la întrebarea secreta.Ultima caseta este cea de confirmare a codului din imagine. Aceasta etapa a fost introdusa pentru a preveni crearea automatizata de conturi. În partea de jos a paginii se afla Termenii de Folosire ai serviciului. Pentru a putea accesa serviciul Yahoo! trebuie sa acceptati termenii respectivi, prin apasarea butonului I Agree.Ultima pagina este o recapitulare a informatiilor introduse, care poate fi imprimata pentru a fi pastrata într-un loc sigur. Tot aici se poate opta pentru stabilirea Yahoo! Mail ca pagina de start a browserului.



Figura IV/ 19 – Ultima pagina, de confirmare si acces la contul de e-mail

Odata completat procesul, utilizatorul este redirectionat catre pagina sa proprie de e-mail. De aici se poate accesa folderul de mesaje primite(Inbox) cel de mesaje trimise (Sent), cel de mesaje sterse (Trash) sau se poate crea un nou mesaj de e-mail (Compose). Folderul Drafts contine mesajele ne-trimise dar salvate la cererea utilizatorului.

Pagina de

acces la

contul de e-

mail gratuit

la Yahoo!

Figura IV/ 20 – Pagina personala de e-mail



12.2 Receptionarea si expedierea mesajelor

Cum

functioneaz

a Yahoo!

Mail?

Odata accesat contul de e-mail, receptionarea mesajelor se face automat. Adica serverul de e-mail primeste toate mesajele trimise catre utilizator si le introduce în directorul de mesaje primite (Inbox). Mesajele de e-mail primite sunt scanate împotriva virusilor si analizate de filtre împotriva mesajelor comerciale nedorite (Spam sau Bulk). Mesajele care contin virui sunt „dezinfectate” si împreuna cu cele care contin publicitate nesolicitata sunt plasate în directorul de mesaje sterse(Trash). Acesta are aceeasi functionalitate precum Recycle Bin-ul dinWindows.Receptionarea mesajelor primite consta de fapt în accesarea lor din Inbox. La accesarea paginii de e-mail (login) sistemul afiseaza numarul de e-mail-uri noi primite de la ultima vizita. Prin accesarea folderului Inbox se poate vizualiza lista de e-mail-uri primite. E-mail-urile nou primite (deci înca necitite) sunt afiate cu caractere îngrosate. Pentru a citi un anumit mesaj trebuie executat click pe subiectul acestuia.

Figura IV/ 21 – Folderul Inbox: mesajele necitite sunt afiate cu caractere îngrosate

Transmiterea mesajelor e-mail este un proces foarte similar cu compunerea unei scrisori. Folosind interfata web Yahoo! Mail, trimiterea de mesaje e-mail se demareaza prin apasarea butonului COMPOSE. Prin apasarea butonului Compose se obtine accesul la modul de compunere al mesajului e-mail. Primul câmp de completat este destinatarul (To) iar al doilea este cel de descriere a continutului mesajului (Subject). Se recomanda folosirea unor descrieri cât mai succinte si totodata expresive în acest câmp. Exemple de descrieri recomandabile sunt : „tema seminar 3?”, „oferta servicii telefonie IP”,„service autorizat?” etc. Exemple de descrieri ne-eficiente sunt„întrebare”, „problema” , „document”, etc.În câmpul TO trebuie trecut destinatarul mesajului electronic. De fapt, este vorba despre adresa de e-mail a destinatarului. Pentru a trimite acelasi mesaj e-mail mai multor destinatari, trebuie folosite opțiunile CC(Carbon Copy – copie la indigo) sau BCC (Blind CC – copie ascunsa).

To:

destinatarul

CC: alti

destinatar

i

BCC:

destinatar

i ascunsi

Subject:

titlul

Pentru adaugarea câmpurilor CC sau BCC exista doua linkuri speciale pozitionate chiar deasupra câmpului TO. Accesarea acestor linkuri are ca rezultat afiarea unor câmpuri suplimentare intitulate CC si BCC. Destinatarii adaugati în aceste câmpuri primesc câte o copie a mesajului respectiv. Diferenta est urmatoarea: adresele destinatarilor trecuti în câmpul BCC sunt ascunse pentru ceilalti. Astfel, toti destinatarii pot vedea adresele din câmpurile TO si CC, dar nimeni nu le vede pe cele trecute în câmpul BCC.

Figura IV/ 22 – Adaugarea câmpurilor CC si BCC si înlaturarea lor

Pentru continutul efectiv al mesajului se foloseste câmpul de text special, care este însotit de butoane pentru formatarea textului, astfel încât sa se poata compune un mesaj cât mai apropiat de dorintele utilizatorilor. Butoanele de formatare au functionalitati evidente. Si sunt însotite si de baloane de explicatii. În imaginea urmatoare explicam functionalitatea fiecarui buton.

Figura IV/ 23 – Opțiunile de formatare a textului

La compunerea mesajelor de e-mail exista si posibilitatea atasarii unor fişiere. Astfel, pentru a trimite un raport de activitate, se redacteaza un fişier Word care se ataeaza la e-mail. Similar pentru o prezentare PowerPoint, poze de la mare, fişiere de muzica, etc. Singura limitare întâmpinata la ataarea fişierelor la mesajele de e-mail este data de dimensiunea acestora. Fiecare serviciu de e-mail ofera dimensiuni maxime diferite pentru fişierele atasate. Este recomandabil ca fişierele trimise prin e-mail sa fie comprimate pentru a usura transferul lor prin retea.

La fiecare

mesaj se

pot ataa si

fişiere, în

limita a

10MB.

Pentru a

depasi

limita,

folositi

arhive (zip,

rar, etc.)

Fisierele

ataate

sunt

scanate

împotriva

viruilor

Pentru a atasa fişiere la mesajele de e-mail se acceseaza butonul Attach Files. În mod automat se pot ataa pâna la cinci fişiere. Daca însa limita de 5 fişiere este prea mica, se poate opta pentru folosirea butonului Attach more files. Folosind serviciul Yahoo! Mail se pot ataa fiecarui mesaj fişiere care sa totalizeze un maxim de 10MB. Pentru a atasa fiecare fişier se folosete butonul Browse aferent fiecarui câmp de atasament si se selecteaza fişierul de pe Hard Disk-ul local.Revenim asupra recomandarii de a folosi arhive si fisiere comprimate, chiar si pentru uurinta de atasare. În loc de parcurgerea de 5 ori a procesului de selectare a fişierului si de încarcare a acestuia pe server(upload), se creeaza o arhiva (selectarea fisierelor, click dreapta, Add to compressed Folder sau Add to Zip file) si se uploadeaza un singur fişier. Astfel se poate depasi si bariera celor 10 MB dimensiune maxima, deoarece fişierele comprimate ocupa mult mai putin spatiu. O arhiva de 10MB poate contine fişiere care decomprimate sa depaseasca uor 20MB.

Figura IV/ 24 – Ataarea de fişiere la mesajele de e-mail

Pentru a finaliza procesul de atasare, trebuie apasat din nou butonul Attach Files. Interfața web revine la fereastra de compunere a mesajului de e-mail. La acest moment, fişierele atasate sunt încarcate pe server (upload) si scanate împotriva virusilor. Daca se constata ca nu exista probleme, utilizatorul este informat si are posibilitatea de a reveni la compunerea mesajului prin folosirea butonului Continue to Message.

Figura IV/ 25 – Finalizarea atasarii de fişiere si revenirea la mesaj


Dupa ce toate câmpurile necesare au fost completate, mesajul a fost compus si formatat dupa dorinte, au fost introduse toate iconitele emotive (emoticoni) dorite, exista urmatoarele opțiuni:

Transmiterea mesajului (Send) catre destinatarii selectati, Salvarea mesajului ca schita (Save as Draft) pentru a fi

revazut, reeditat sau trimis mai târziu si Renuntarea (Cancel) la transmiterea sa.

În corpul

mesajului

se pot

emoticoni.

Figura IV/ 26 – Opțiunile de finalizare a procesului de compunere a mesajelor

Daca se opteaza pentru transmiterea mesajului, se foloseste butonul Send, iar sistemul anunta transmiterea cu succes a mesajului si ofera posibilitatea revenirii la verificarea folderului Inbox sau revenirea la compunerea unui alt mesaj (Compose). Daca se opteaza pentru renuntare, înainte de a anula complet toate opțiunile, sistemul cere o confirmare. Daca se opteaza pentru salvarea mesajului, acesta este plasat în folderul Drafts (Schite)

Figura IV/ 27 – Confirmarea transmiterii mesajului si cererea de confirmare a renuntarii la transmitere



12.3 Comenzile de raspuns si redirectionare

Pâna acum am tratat modul de trimitere a mesajelor si modul de citire a mesajelor primite. Dar odata ce un mesaj primit a fost citit, adesea apare nevoia de a raspunde la el, sau de a-l redirectiona catre persoanele mai competente sa rezolve problema respectiva. În plus, exista posibilitatea ca mesajul respectiv sa fie unul de relaxare, si atunci se obinuiete sa fie retrimis si celor apropiati, etc. Pentru aceste scenarii vom detalia procesele de raspundere si redirectionare a mesajelor.

12.3.1 Raspunsul la mesaje.Când se acceseaza un mesaj pentru a fi citit, exista urmatoarele opțiuni, vizibile în imaginea atasata:stergerea mesajului, raspunsul la mesaj, redirectionarea mesajului, declararea mesajului ca spam si mutarea mesajului într-un alt director.

Se poate

raspunde

doar celui

care a trimis

mesajul sau

tuturor

recipientilor

Figura IV/ 28 – Opțiunile disponibile pentru mesajele accesate

În aceasta sectiune vom analiza cele doua opțiuni legate de raspunsul la mesaje. Ele sunt Reply to sender si „Reply to Everyone. Oricare optiune va fi accesata, rezultatul este acelai; se deschide modul de compunere a mesajelor de e-mail, cu toate opțiunile prezentate în sectiunea anterioara. În câmpul TO este trecuta adresa de la care s-a receptionat e-mail-ul iar textul mesajului primit apare în caseta de compunere a noului mesaj.Daca se folosete optiunea Reply To Everyone, adresele mentionate în câmpul CC sunt preluate în acelasi câmp si pentru noul mesaj. Compunerea si transmiterea mesajului urmeaza aceleai etape ca si la compunerea unui mesaj nou. Diferenta apare în aceea ca un destinatar este deja selectat automat, si ca se pot pastra pasaje din mesajul primit pentru a raspunde punctual. Pentru a trimite raspunsul se folosete butonul Send.

12.3.2 Redirectionarea mesajelorÎn limba engleza, aceasta operatiune poarta numele de Forward. Opțiunile legate de redirectionarea mesajelor se refera la modul de redirectionare:


Opțiuni de

redirectio-

nare a

mesajelor

: inclus

sau ataat

ca si cum mesajul ar fi proaspat compus (as inline text) – caz în care textul mesajului original este preluat în câmpul de compunere a mesajului si poate fi editat

ca ataament (as attachment) – caz în care modul de compunere se deschide exact ca la compunere si cu un fişier ataat.

Figura IV/ 29 – Opțiunile de retransmitere a mesajelor

Figura IV/ 30 – Diferenta între redirectionarea ca text sau ca ataament

În rest, procesul de redirectionare este similar cu procesul de compunere: se adauga destinatari, eventual ascunsi, se adauga alte fişiere ataate, se editeaza textul, se formateaza textul, etc. si se efectueaza transmiterea prin butonul Send.


12.4 Agenda de adrese

Se poate

crea o

agenda de

adrese

virtuala,

pentru a

retine uor

toate

adresele

de e-mail

Ca si la telefonia mobila, nu este fezabil ca utilizatorii sa retina adresele de e-mail ale tuturor persoanelor cu care corespondeaza. Pentru acest scop au fost inventate agendele telefonice. În cazul folosirii serviciului de e-mail exista agenda de adrese – AdressBook. În cazul serviciului gratuit Yahoo! Mail, aceasta este accesibila cu ajutorul linkului Adresses din zona de meniuri a interfetei web.

Figura IV/ 31 – Accesarea agendei de adrese în Yahoo! Mail

Adaugarea de adrese se face accesând butonul Add Contact. Facem mentiunea ca prima pagina a agendei arata precum în imaginea anterioara doar atunci când nu exista nici un contact în agenda. Atunci când agenda de adrese contine deja informatii de contact pentru una sau mai multe persoane, la accesarea agendei, sunt afisate informatii despre datele de contact deja introduse.

Figura IV/ 32 – Prima pagina a agendei, cu informatii de contact Pentru adaugarea unei noi persoane în agenda se folosete butonul Add Contact. Aceasta contine mai multe casete de text, care pot stoca foarte multe date de contact pentru fiecare persoana din agenda. Pentru a putea folosi agenda la trimiterea e-mail-urilor este suficient sa completati câmpurile legate de nume, prenume, nickname si adresa de e-mail. În cazul în care adresa de e-mail este la Yahoo!, se poate completa si câmpul Yahoo! ID.


Adaugarea

informatiilo

r în agenda:

nume,

prenume,

adresa de

e-mail.

Nu uitati un

nickname!

Figura IV/ 33 – Datele principale de contact pentru persoanele adaugate în agenda

Pentru adaugarea persoanei în agenda se folosete butonul Save. Daca se dorete continuarea procesului de completare a agendei, se folosete butonul Save and Add Another. Odata cu salvarea noii înregistrari în agenda, interfata web redeschide agenda, dupa o pagina de recapitulare a datelor proaspat adaugate.

Figura IV/ 34 – Pagina de recapitulare a datelor introduse

Daca se constata erori, se poate reveni la modul de editare prin folosirea butonului Edit. Daca informatiile sunt corecte, se foloseste butonul Done. În prima pagina a agendei exista si o zona de adaugare rapida a noilor contacte, care contine doar casetele legate de nume. Prenume, nickname, adresa de e-mail si numar de telefon.



Adaugarea

rapida în

agenda

Figura IV/ 35 – Optiunea de adaugare rapida (Quick Add)

Agendele care contin multe persoane nu pot fi afisate în întregime pe prima pagina, aa cum este cazul în exemplul din imaginile noastre. De aceea în partea de sus a interfetei exista optiunea de afisare a persoanelor din agenda ordonate dupa prima litera a numelui. Dupa cum se observa, fiecare înregistrare este însotita de un buton de editare a datelor de contact.Totui trebuie sa clarificam modul în care poate fi folosita agenda de adrese pentru a usura procesul de compunere a mesajelor de e-mail. Astfel, atunci când se compune mesajul, în loc de introducerea manuala a adreselor de e-mail ale destinatarilor, se poate opta pentru introducerea nickname-urilor sau a numelor proprii. Pe masura ce acestea sunt tastate, Yahoo! ofera o lista de adrese din agenda care corespund criteriilor. Imaginea urmatoare ilustreaza aceasta functionalitate.

Scrieti

nickname-

ul si alegeti

din lista

oferita de

Yahoo!

Figura IV/ 36 – Recunoaterea adreselor care corespund numelui sau nickname-ului



De asemenea, daca se dorete trimiterea unui mesaj la un numar mare de destinatari, se poate deschide agenda prin click pe linkul TO în modul de compunere. Agenda este deschisa într-o noua fereastra. Se poate cauta individual fiecare destinatar si în dreptul sau exista 3 opțiuni de includere în mesaj: în câmpul To, în câmpul CC sau în câmpul BCC. Dupa ce au fost bifate opțiunile corespunzatoare pentru toti destinatarii, se folosete butonul Insert Checked Contacts.Exista însa si cazuri în care chiar si acest procedeu poate fi ineficient. Spre exemplu atunci când se doreste trimiterea de mesaje similare catre destinatari care pot fi grupati dupa anumite criterii. Spre exemplu, daca se dorete trimiterea unui mesaj de Craciun tuturor prietenilor, etc. În acest caz devin utile listele de contacte (Contact List). Listele de contacte sunt în fapt grupari de adrese dupa anumite criterii. Pentru a crea o lista, din agenda se alege butonul Add List. Acesta activeaza modul de inserare a listelor, precum în imaginea urmatoare.

Mailing

Lists:

grupeaza

mai multe

persoane

cu

caracteris-

tici comune Figura IV/ 37 – Adaugarea de liste (mailing list)

Pasii ce trebuie urmati sunt: alegerea unui nume sugestiv pentru lista si inserarea lui în caseta speciala (1), selectare din caseta din stânga a tuturor contactelor ce vor face parte din aceasta lista si actionarea butonului Add (2) si, în final, actionarea butonului Add List. Daca se constata ca selectia a fost eronata, contactele pot fi si îndepartate din lista: se selecteaza în partea dreapta contactele de îndepartat si se actioneaza butonul Remove.Listele sunt adaugate în agenda ca si contactele, ordonate dupa nume. Si ele sunt însotite de optiunea de editare, care redeschide fereastra din imaginea anterioara, în care se poate alege un nou nume pentru lista, adauga sau sterge contacteSelectarea unei liste de persoane într-unul din câmpurile To, CC sau BCC are ca efect transmiterea mesajului catre toate adresele din lista respectiva, cu avantajul evident pentru utilizator constituit din tastarea unui singur nume pentru adaugarea a zeci (sute) de adrese simultan.


Figura IV/ 38 – Listele de contacte sunt afiate alaturi de contacte

12.5 Managementul mesajelor

Pe masura ce e-mail-ul este din ce în ce mai folosit, numarul de mesaje stocate în folderul Inbox creste semnificativ. Astfel, se impune nevoia unei organizari a mesajelor. Cel mai eficient sistem de organizare a mesajelor este cel preluat de la organizarea fisierelor, si anume creare de directoare, subdirectoare, etc. si mutarea mesajelor în directoarele corespunzatoare, dupa subiectele de interes, sau dupa data primirii, sau dupa persoana care le-a trimis.Orice sistem de organizare are avantaje si dezavantaje, de aceea recomandam ca fiecare utilizator sa îsi creeze propriul sistem de clasificare si sortare a mesajelor, în functie de criteriile cele mai relevante pentru el însusi. În aceasta sectiune vom prezenta doar modalitatea de a crea o structura de directoare si operatiile necesare pentru a muta mesajele într-un anumit director.

12.5.1 Managementul directoarelorPentru a adauga noi foldere se foloseste linkul Add din zona Folders, aflata în partea stânga a interfetei Mail. La accesarea acestui link, o noua fereastra de dialog se deschide, fereastra în care se poate alege

Managem

e ntul

mesajelor

se face cu

ajutorul

directoa-

relor

numele dorit pentru noul folder.


Figura IV/ 39 – Linkul de adaugarea a unor noi directoare

Crearea

unui nou

director

pentru

mesaje Figura IV/ 40 – Fereastra de dialog pentru stabilirea numelui noului folder

Lista de foldere personale este afiata în zona Folders, în continuarea celor standard, în categoria My Folders. Aceasta categorie poate fi ascunsa (restrânsa) folosind linkul Hide. Lista de foldere personale poate fi editata, accesând linkul Edit din partea superioara a zonei Folders.

Figura IV/ 41 – Efectele „ascunderii” listei de foldere personale

Accesarea linkului Edit deschide interfata în modul de editare a listei de foldere, mod care prezinta o statistica a folosirii fiecarui folder (numar total mesaje, numar mesaje necitite, si spatiul ocupat pe server). Totodata, exista pentru fiecare din folderele personale posibilitatea de a le redenumi sau sterge.


Opțiuni de

manage-

ment al

directoa-

relor:

redenumire

si stergere

Figura IV/ 42 – Modul de editare a listei de foldere

12.5.2 Managementul mesajelor

Mutarea

unui mesaj

în alt folder

Odata creata lista de directoare nu mai ramâne decât sortarea mesajelor în folderele respective. Pentru a muta mesaje din folderul în care sunt stocate initial (cel mai adesea Inbox, dar se pot muta si între foldere), în primul rând mesajele trebuie selectate. Selectarea mesajelor se efectueaza bifând check-box-urile corespunzatoare. Urmatorul pas este accesarea meniului butonului Move. Se executa click pe numele folderului în care se dorete mutarea mesajelor selectate.

Figura IV/ 43 – Mutarea mesajelor selectate într-un alt folder

O alta operatie ce poate fi efectuata cu mesajele este cea de marcare a lor. Procedeul debuteaza tot cu selectarea mesajelor de marcat si continua cu accesarea meniului butonului Mark. Cea mai folosita optiune aici este cea de marcare a mesajului ca necitit (Mark as Unread). Aceasta se folosete pentru a afia anumite mesaje ca si cum ar fi abia primite, pentru a atrage atentia utilizatorului. Tot în acest sens se poate folosi si optiunea Flag for Follow-up. Celelalte doua opțiuni din lista sunt inversele celor doua prezentate.


Opțiuni de

marcare a

mesajelor

Stergerea

mesajelor:

întâi în

Trash si

apoi

definitiv

Despre

mesajele

nedorite

(Spam)

Figura IV/ 44 – Opțiunile de marcare a mesajelor

Atunci când anumite mesaje devin nefolositoare, se poate opta pentru stergerea lor. Pentru a sterge un mesaj este suficient ca acesta sa fie selectat si sa se acceseze butonul Delete. Aceasta operatie muta mesajul selectat în folderul Trash, care functioneaza dupa aceleasi principii ca si Recycle Bin-ul din Windows. Astfel, un mesaj mutat în Trash poate fi recuperat prin procedura de mutare într-un alt folder. Daca se dorete stergerea definitiva, se opteaza pentru Empty Trash. Daca se dorete stergerea numai anumitor mesaje din folderul Trash, acestea pot fi selectate si apoi accesat din nou butonul Delete. De aceasta data se va deschide o fereastra de dialog care cere confirmarea stergerii definitive a mesajelor respective. O fereastra de dialog cu un mesaj asemanator se obtine si la accesarea linkului Empty Trash – trebuie confirmata stergerea definitiva a mesajelor.

Figura IV/ 45 – Confirmarea stergerii definitive a mesajelor din Trash

Ultima operatie pe care o descriem este cea de declarare a mesajelor ca mesaje Spam. Mesajele spam constituie o mare problema a Internetului modern. Este vorba despre nenumarate mesaje nedorite, care au ca scop publicitatea, extorcarea unor sume de bani, raspândirea de virusi sau pur si simplu deranjarea destinatarului.Toate companiile lupta împotriva spamului, iar serviciile gratuite de e- mail ofera posibilitatea de a declara un anumit mesaj ca spam. Rezultatele acestei operatiuni sunt crearea unui raport – se înregistreaza adresa de la care a fost trimis mesajul – si crearea unei reguli în filtrele anti-spam. Astfel, urmatoarele mesaje care au aceleasi caracteristici (aceeasi adresa de la care au fost trimise, sau ,mai strict, acelasi domeniu de adrese, acelasi tip de mesaje în subiect, etc.) vor fi automat detectate ca spam si vor ajunge în Trash în loc de Inbox. Pentru a declara un mesaj ca Spam, acesta trebuie selectat, iar apoi se acceseaza butonul Spam. O noua pagina se deschide, care descrie operatiile care vor avea loc la confirmarea ca mesajul este Spam.


Figura IV/ 46 – Confirmarea ca Spam a mesajelor selectate

Dupa cum se observa în imagine, utilizatorul are optiunea de a bloca automat toate mesajele viitoare de la adresa respectiva.Fiecare serviciu de e-mail ofera si alte functionalitati în afara celor descrise în aceasta unitate de învățare. Recomandam citirea cu atentie a tuturor paginilor de prezentare, si accesarea cel putin o data a paginilor de opțiuni sau setari (Options, Settings, etc.) pentru a va familiariza îndeaproape cu oferta serviciului de e-mail pe care îl folositi.


Pentru a raspunde corect la întrebarile din aceasta lucrare de verificare, parcurgeti cu atentie continutul Unitatii de Învatare. Nu sunt necesare informatii necuprinse în Unitatea de Învatare.Fiecare întrebare are mentionat punctajul aferent. Transmiteti Lucrarea de Verificare tutorelui utilizând metoda agreata de comun acord, specificând numele Modulului, Numele Dvs, Adresa de contact si numarul Lucrarii de Verificare.Pentru întrebarile cu raspuns liber, raspunsul nu trebuie sa depaseasca1 paragraf de text.1) Creati-va un cont de email gratuit si transmiteti Lucrarea de

Verificare folosind aceasta adresa – 5 puncte2) Ce metoda folosita la organizarea si managementul fişierelor

este indicat sa fie folosita pentru a gestiona un numar mare de mesaje e- mail? (1 punct) organizarea fișierelor

3) Cum se numesc mesajele de e-mail nesolicitate? (1 punct) spam4) Care este scopul acestor mesaje de e-mail? (2 puncte) publicitatea, extorcarea unor sume de bani, raspândirea de virusi sau pur si simplu deranjarea destinatarului.