02 respirator.doc

INGRIJIREA PACIENTILOR CU AFECTIUNI ALE APARATULUI RESPIRATOR

Pentru prezentarea îngrijirii pacienţilor cu afecţiuni ale aparatelor şi sistemelor vom utiliza următoarele prescurtări:D = definiţie, Rp = rol propriu, Rd = rol delegat, C = clasificare, S = scop, I = indicaţii, CI= contraindicaţii, Pp = pregătirea pacientului, Mn = materiale necesare, Le = loc de elecţie, T = tehnică, Au = acţiuni ulterioare tehnicii, AI = accidente şi incidente, Pr = pregătirea produsului recoltat, R = reorganizarea locului de muncă, N = notare, ! atenţie, av. = avantaje, dezav: dezavantaje, Sd = surse de dificultate, Md as = manifestări de dependenţă ce trebuie depistate obligatoriu de asistenta medicală, Mdx: alte manifestări de dependenţă, MnV= Materiale necesare pentru vizita medicală

A.A. Noţiuni de anatomie şi fiziologie a aparatului respiratorNoţiuni de anatomie şi fiziologie a aparatului respiratorB.B. Rolul propriu şi delegat al asistentei medicale Rolul propriu şi delegat al asistentei medicale în:în:

1. educaţia sanitară2. recunoaşterea modificărilor clinice în afecţiunile respiratorii3. efectuarea actelor de investigaţie: examinări radiologice, endoscopice, explorări funcţionale,

puncţia pleurală şi biopsia pulmonară. 4. efectuarea tratamentelor5. pregătirea preoperatorie, îngrijiri postoperatorii

C.C. Diagnosticede îngrijire – Diagnosticede îngrijire – plan de îngrijire plan de îngrijire D.D. Îngrijirile pacienţilor cu boli respiratoriiÎngrijirile pacienţilor cu boli respiratoriiE.E. Exemplu de plan de îngrijire în cazul unui pacient cu silicozăExemplu de plan de îngrijire în cazul unui pacient cu silicoză

A. A. Anatomia şi fiziologia aparatului respiratorAnatomia şi fiziologia aparatului respiratorComponentele şi funcţiile aparatului respirator:1.Nasul

are 2 porţiuni externă şi internă produce mucus filtrează, încălzeşte şi umezeşte aerul ce va

pătrunde în plămân e o cameră de rezonanţă implicată în

fonaţie conţine receptori olfactivi

2.Faringele asigură conexiunea între cavitatea nazală şi

laringe, respectiv cavitatea bucală şi esofag la acest nivel sunt localizate amigdalele,

formaţiuni limfoide implicate în producerea de anticorpi

e traversat atât de aer cât şi de alimente, asigurând direcţionarea diferită a acestora

3.Laringele conectează faringele la trahee este locul în care se găsesc corzile vocale asigură transportul aerului, împiedicând

intrarea alimentelor pe calea respiratorie intervine în fonaţie

4.Traheea continuă laringele; se divide inferior în 2

bronhii asigură transportul aerului, contribuind la

încălzirea, umectarea, aerului inspirat5.Bronhii

bronhiile principale (dreaptă şi stângă) se divid la rândul lor în bronhii secundare, terţiare, bronhiole; peretele bronhiolelor conţine fibre musculare netede şi celule mucipare

asigură conectarea traheei la alveole au rol în curăţarea, încălzirea şi umectarea

13

cavitate nazală

cavitate bucală

orofaringe

laringofaringe

epiglotă

laringe

corzi vocale

trahee

cartilaje

bronhii

bronhiole

saci alveolari


aerului6.Alveolele

sunt formaţiunile situate la terminaţia arborelui bronhic, la nivelul cărora se produc schimburile gazoase

celulele alveolare produc surfactant 7.Plămânii

sunt 2 organe situate în cavitatea pleurală, formate din alveole şi căile intrapulmonare la nivelul formaţiunii lor de bază au loc schimburile gazoase alveolele = unitatea morfo-funcţională:

pereţii alveolari – membrana respiratorii (alveolocite, membrana bazală, suprafaţa alveolară acoperită de surfactant)

spaţiul aerian: conţine macrofage alveolare membrana alveolo-capilară: surfactantul alveolar, epiteliul alveolar, interstiţiu, endoteliu capilar,

plasma, membrana eritrocitară vascularizaţia pulmonară: nutritivă (artere, vene bronşice), funcţionale (artere, vene pulmonare)

8.Pleura este o seroasă are 2 foiţe: parietală ce căptuşeşte toracele şi viscerală ce căptuşeşte plămânul între cele 2 foiţe pleurale există o lamă de lichid ce permite alunecarea foiţelor pleurale

Funcţiile plămânuluiFuncţiile plămânului sunt:a. respiratorie, realizată în mai multe etapeb. nerespiratorii:

→ biosinteza de fosfolipide pentru surfactant, excreţie de substanţe volatile, rezervor de O2

→ filtrarea embolilor, rezervor de sânge, loc de plecare a unor reflexe→ de a epura anumiţi hormoni: vasoactivi din sânge circulant, de a sintetiza sau activa, inactiva anumiţi hormoni

Respiraţia este capacitatea de a capta din atmosferă oxigenul necesar proceselor de oxidare din organism şi de a elimina bioxidul de carbon rezultat în urma arderilor celulare.

Ventilaţia pulmonară constă din inspiraţie şi expiraţie.a. inspiraţia presupune următoarea secvenţă a evenimentelor

contracţia muşchilor inspiratori (diafragmul coboară, coastele se orizontalizează)

creşterea volumului cutiei toracice plămânul urmează pasiv mişcările cutiei toracice scade presiunea intrapulmonară cu

1mmHg aerul intră în plămâni datorită

gradientului de presiune şi a gradului de solubilitate

b. expiraţia presupune următoarea secvenţă a evenimentelor relaxarea muşchilor inspiratori

(diafragmul se deplasează spre cavitatea toracică, coastele se verticalizează)

scăderea volumului cutiei toracice plămânul urmează mişcările cutiei toracice creşte presiunea intrapulmonară cu 1mmHg aerul iese din plămâni până când gradientului de presiune devine 0

Volumele şi capacităţile pulmonare: volumul respirator curent = VC= cantitatea de aer ce se schimbă în timpul respiraţiei normale; 500ml

aer; nu tot volumul curent participă însă la respiraţie; aproximativ 150ml aer formează spaţiul mort anatomic, inert pentru ventilaţie

volumul expirator de rezervă = VER= cantitatea ce poate fi expirată forţat la sfârşitul unei expiraţii normale; 700ml aer la femei, 1200ml aer la bărbaţi

volumul inspirator de rezervă = VIR= volumul ce poate fi inspirat la sfârşitul unei inspiraţii normale; 1900ml aer la femei, 3100ml aer la bărbaţi

volumul rezidual = VR= aerul rămas în plămân la sfârşitul unei expiraţii maximale; 1100ml aer la

14


femei, 1200ml aer la bărbaţi aerul minimal = cantitatea de aer care rămâne în plămâni după eliminarea volumului rezidual; 200ml capacitatea pulmonară totală = CPT = VC+VIR+VER+VR= cuprinde toate volumele menţionate, fiind

cantitatea de aer care se găseşte în plămân la sfârşitul unei inspiraţii forţate; 4200ml aer la femei, 6000ml aer la bărbaţi

capacitatea vitală = CV = VIR+VC+VER = cuprinde volumele expirate forţat, după o inspiraţie maximală; 3100ml aer la femei, 4800ml aer la bărbaţi

capacitatea inspiratorie = CI = VC + VIR; 2400ml aer la femei, 3600ml aer la bărbaţi capacitatea funcţională reziduală = CRF= VER+VR = suma volumului rezidual şi a volumului

expirator de rezervă; 1800ml aer la femei, 2400ml aer la bărbaţiDebitul respirator, randamentul respirator

debitul respirator de repaus sau minut-volumul respirator = VC x frecvenţa respiratorie = 0,5l x 16resp/min = 8l/min; permite aprecierea funcţiei de ventilaţie

debitul respirator maxim sau ventilaţia pulmonară maximă = cel mai mare volum de aer pe minut care poate fi respirat într-o perioadă de timp, prin efort voluntar; este de 180-200l/min.

randamentul respirator este raportul dintre oxigenul reţinut în plămâni în timp de 1min (200ml), şi debitul respirator de repaus 8l/min; raportul este de 1: 40; raportul depinde de raportul inspiraţie, expiraţie, frecvenţa mişcărilor respiratorii. Variaţiile presiunii gazelor sanguine în timpul respiraţiei pulmonare

15

VC CV

VIR+

VC+

VERCFR

VR

AER ALVEOLARO2 100mmHgCO2 40mmHg

SÂNGE VENOSO2 40mmHg

CO2 44mmHg

SÂNGE ARTERIALO2 100mmHgCO2 40mmHg


Transportul oxigenului, a bioxidului de carbon

16

AlveolăpO2 104mmHgpCO2 40mmHg

Sânge venospO2 40mmHgpCO2 45mmHg

Sânge arterialpO2 104mmHgpCO2 40mmHginimă

Ţesuturi pO2 sub 40mmHg

pCO2 peste 45mmHg

În hematie: anhidraza

CO2 + H2O ――――→ H2CO3→HCO3-- + H+

carbonicăCO2 + Hb →HbCO2→HCO3

-- + H+

O2 + Hb ←HbO2

Celulă Sânge

CO2

CO2 dizolvat în plasmăCO2 + H2O →H2CO3→HCO3

-- + H+

+ proteine plasmatice

O2

O2 dizolvat în plasmă

În hematie: anhidraza

CO2 + H2O ←――― H2CO3→HCO3-- + H+

carbonicăCO2 + Hb ←HbCO2←HCO3

-- + H+

O2 + Hb →HbO2

Alveolă Sânge

CO2

CO2 dizolvat în plasmăCO2 + H2O ←H2CO3←HCO3

-- + H+

+ proteine plasmatice

O2

O2 dizolvat în plasmă


B.B. Rolul propriu şi delegat al asistentei medicale Rolul propriu şi delegat al asistentei medicale B1. Educaţia sanitarăB1. Educaţia sanitarăRp menţinerea unei poziţii fiziologice normale a corpului – poziţia încovoiată împiedică ventilaţia pulmonară

practicarea exerciţiilor fizice educarea pacientului să renunţe la fumat sau să stea în apropierea fumătorilor; conştientizarea

celor care fumează asupra rolului negativ al fumatului asupra diferitelor aparate şi sisteme (respirator, cardio-vascular, etc.)

educarea viitoarelor mame să nu fumeze în timpul sarcinii educarea pacientului să evite consumul de alcool şi droguri educarea pacientului să evite mediul poluat (alergeni, substanţe toxice) educarea celor care lucrează în medii toxice să poarte măşti de protecţie educarea pacientului să evite respiratul pe gură în anotimpul rece şi umed educarea pacientului să evite contactul cu persoane care prezintă infecţii ale aparatului respirator, educarea pacientului să evite aglomeraţiile în perioada epidemiilor virale, mobilizare pasivă a pacienţilor imobilizaţi – pneumonie hipostatică, să sfătuiască muncitorii ce lucrează în mediu cu risc să poarte măşti de protecţie

Rd îndepărtarea vegetaţiilor adenoide, tratarea deformărilor musculo-scheletice din regiunea toracică tratamentul precoce al afecţiunilor CRS, tratamentul afecţiunilor cu efect asupra aparatului respirator: anemii, insuficienţă cardiacă, infecţii ORL, combaterea obezităţii: reducerea expansiunii toracice, receptivitate crescută la infecţii pulmonare

– plămânii nu se dilată la capacitatea lor normală – secreţiile nu sunt mobilizate, vaccinare antigripală, când se preconizează o creştere a morbidităţii în cazul afecţiunilor

respiratorii (primăvara şi toamna),Fumatul şi sănătatea

- tabagismul adus în Europa din America- denumirea ştiinţifică este legată de numele ambasadorului Franţei în Portugalia – Jean

Nicot – 1560- modalităţi de consum ale tutunului:

→ fumat: ţigarete, pipă, trabuc→ masticaţie – oral→ nazal – prizare

- efectele fumatului depind de: → tipul consumului de tutun (pipă, trabuc, ţigarete)→ numărul de ţigări fumate→ gradul de inhalare (25 până la 90%)→ tipul de ţigări fumate (cu / fără filtru)→ vârsta la care a început să fumeze→ câţi ani a fumat, de câţi ani fumează→ de câţi ani s-a lăsat de fumat→ viteza cu care fumează

- componentele din ţigări :→ nicotina

drog alcaloid, determinând dependenţa efecte: pe SNC: combate depresia, creşte capacitatea de concentrare

psihice: senzaţie de bine, plăcere, reducerea stresului, agresivitatea cardio-vasculare: tahicardie, vasoconstricţie, HTA, favorizarea aterogenezei endocrine: reducerea secreţiei de estrogeni, favorizarea osteoporozei digestive: scăderea apetitului

→ gudroanele efecte: boli pulmonare – ex.: neoplasm pulmonar

→ substanţe cancerigene – acestea pot acţiona nu numai la nivelul plămânului, ci şi la nivelul esofagului, pancreasului, rinichilor, vezicii, laringelui

→ CO → fumul de ţigară:

favorizează inflamaţia căilor respiratorii reduce activitatea aparatului muco-ciliar afectează maturizarea pulmonară

17


- dependenţa de fumat : fizică: apar manifestări fizice de sevraj psihică: apar manifestări psihice de sevraj de mediu, comportamentalăPentru a avea un limbaj comun în privinţa fumatului trebuie definite următoarele noţiuni: fumător zilnic = persoane ce fumează cel puţin o dată/ zi fumători ocazionali = cei ce nu fumează zilnic nefumători = cei care nu fumează la momentul actual

niciodată fumători = cei care nu au fumat niciodată sau au fumat mai puţin de 100 ţigări ex-fumători ocazionali = cei care au fumat ocazional ex-fumători = cei care au fumat zilnic

toleranţă = perioadă în care e necesară creşterea dozelor pentru a obţine efectul dorit sevraj = perioadă în care apar manifestări date de întreruperea consumului de nicotină

→ probleme :-scăderea vârstei de la care încep să fumeze-rata mare a morbidităţii şi mortalităţii-persoanele afectate: fumătorii activi şi pasivi – dovadă fiind afecţiunile nou-născuţilor cu mame nefumătoare

→ sindromul de sevraj – manifestări: dorinţa de a fuma; intervenţie – explicăm pacientului să aştepte câteva minute până îi trece senzaţia, să bea

apă, să mănânce fructe, legume, să mestece gumă, să efectueze respiraţii profunde, exerciţii de relaxare ameţeli, cefalee; intervenţie – explicăm că este o senzaţie trecătoare oboseală; intervenţie – să crească numărul de ore afectate somnului, să facă exerciţii fizice, respectarea

raportului somn /veghe, odihnă activă tuse; intervenţie – exerciţii de respiraţie, să bea înghiţituri mici de apă presiune toracică – explicăm că e o senzaţie trecătoare tulburări de somn – evitarea consumului de substanţe excitante, mai ales seara (cafea, ciocolată, cola, etc.) constipaţie – alimentaţie bogată în fibre, ceaiuri, consumuri de lichide foame – de preferat 3 mese / zi (sărace în calorii) lipsa de concentrare – alte preocupări iritabilitate – respiraţii profunde, tehnici de relaxare depresia – activităţi fizice, psihoterapie, consultarea cu medicii, asistentele încetinirea reflexelor, a capacităţii de a reacţiona creşterea poftei de mâncare sau / şi creştere în greutate

Consecinţele fumatului asupra sănătăţii: neoplazii : cancer bronho-pulmonar, naso-faringian, tumori maligne ale cavităţii bucale, cancer gastric,

al colonului, renal, vezical, mamar, cervical, leucemie afecţiuni respiratorii : bronşite cronice, bronhopneumpatie cronică, astm bronşic, pneumonie, TBC pulmonar afecţiuni cardio-vasculare : ateroscleroză, infarct miocardic, infarct cerebral afecţiuni digestive : boală Crohn (ileită terminală) afecţiuni neuro-psihice : demenţă, schizofrenie, depresie boli reumatologice, vasculite : poliartrită reumatoidă, lupus eritematos sistemic, spondilită anchilopoetică boli oculare : degenerescenţă maculară, cataractă, neuropatie optică afecţiuni cutanate : facies de fumător, galben boli endocrine : hipotiroidism, diabet afecţiuni genitale : reducerea scăderii potenţialului de fertilitate alte afecţiuni : complicaţii postoperatorii, mutaţii genetice, osteoporoză

→ rolul asistentei medicale :-conştientizarea rolului negativ al fumatului asupra diverselor aparate şi sisteme (respirator, cardio-vascular, etc.)-implicarea în educaţia sanitară-educarea viitoarelor mame de a nu fuma în perioada sarcinii

→ beneficiile renunţării la fumat:1. economice: → economii la buget

→ curriculum fără fumat – angajare preferenţială→ reducerea consumurilor din cadrul sistemului de sănătate→ creşterea productivităţii

18


2. medicale: → revenirea la normal a tensiunii arteriale, pulsului, temperaturii în 20’→ reapariţia gustului, mirosului→ dispariţia halenei→ dispariţia mirosului neplăcut

B2. Recunoaşterea modificărilor clinice în afecţiunile respiratoriiB2. Recunoaşterea modificărilor clinice în afecţiunile respiratoriiVezi capitolul respiraţia din Tehnica îngrijirii omului sănătos şi bolnav, Rogozea L, Oglindă T şi colab, 1.Modificări ale respiraţii1.Modificări ale respiraţii::a. Modificarea frecvenţei şi ritmului respirator:

apnee, bradipnee, tahipnee-polipnee, dispnee gradul dispneei:

gradul 1: la urcat 2-3 etaje gradul 2: la mers pe teren plat, cu persoane de aceeaşi vârstă gradul 3: la mers pe teren plat cu ritm propriu gradul 4: la spălat, îmbrăcat gradul 5: în repaus

dispneea Cheyne-Stokes

dispneea K ü ssmaul Kien

respiraţie Biot

dispnee psihogenă, respiraţie stertoroasă, dispneea Bouchat, respiraţie paradoxală, respiraţie gloso-faringiană, respiraţie striduroasă, complet aritmică - dezordonată

b. b. Modificări ale aportului cantitativ de aerModificări ale aportului cantitativ de aer hiperventilaţie, hipoventilaţie

c. Obstrucţia căilor respiratoriic. Obstrucţia căilor respiratorii deformări, corpi străini, strănut, tuse umedă, uscată

2. Modificări ale transmiterii vocii - bronhofonia, egofonia, voce amforică 3.Modificări ale toracelui 3.Modificări ale toracelui

4. Secreţii patologice în arborele respirator4. Secreţii patologice în arborele respirator secreţii nazale abundente, sputa, hemoptizie, vomica

5. Zgomote anormale5. Zgomote anormale:: raluri crepitante, subcrepitante, ronflante, sibilante, buloase, frecătura pleurală

6. Modificări de culoare ale tegumentelor şi mucoaselor:6. Modificări de culoare ale tegumentelor şi mucoaselor: cianoza7. Durerea în afecţiunile respiratorii:7. Durerea în afecţiunile respiratorii:

durere traheo-bronşică : intensitate mare, parasternal, accentuate de tuse durere în pneumonie : junghi violent în regiunea mamelonară durere în tumori pulmonare : durere intensă, progresivă, tuse durerea în embolie pulmonară : atroce, brutală, ca o lovitură de pumnal, tuse seacă, dispnee, cianoză,

tahicardie, lipotimie durere pleurală : junghi ca o lovitură de cuţit interesând hemitoracele afectat durerea în pneumotoracele spontan : în momentul pătrunderii aerului, durere violentă, ca o lovitură de pumnal

19


B3. Efectuarea investigaţiilor paracliniceB3. Efectuarea investigaţiilor paracliniceI.I. explorări radiologice şi imagisticeexplorări radiologice şi imagistice

I. a.

explorări radiologice fără substanţă de contrastI. b. explorări radiologice cu substanţă de contrastI. c. explorări cu ajutorul izotopilor radioactiviI. d. alte explorări imagistice

Ia.1. Explorări radiologice fără substanţă de contrastExplorări radiologice fără substanţă de contrast D = explorări ce folosesc proprietăţile razelor RoentgenS: diagnostic studierea morfologiei şi funcţionalităţii pulmonare, a modificărilor de volum şi formă

a inimii, stabilirea diagnosticului, terapeutic

I examen de rutină examen periodic la cei care lucrează în mediu cu noxe afecţiuni cardio-pulmonare

Mn: aparat de radiologie, ± film radiograficPp: psihică explicarea necesităţii examinării în camera obscură,

colaborare în timpul examinării (radiografia se efectuează în apnee, după un inspir profund), în camera obscură

fizică dezbrăcarea regiunii toracice, prinderea părului, îndepărtarea obiectelor radioopace, poziţie ortostatică, mâinile pe şolduri, coatele aduse înainte, pieptul apropiat de ecran

sau caseta, poziţie şezând sau în decubit, temperatură de confort: 200C sugarii se menţin în poziţie prin înfăşare pe suport de scânduri sau suspendare în hamuri,

T: pacientul e invitat să se aşeze în poziţia indicată pentru explorare sau e ajutat să stea în această poziţie este executată de medicul radiolog

Iu: pacientul e ajutat să se îmbrace se notează explorarea în foaia de observaţie

! aspecte radiologicenormale transparenţa plămânilor, opacitate mediastinalăpatologice opacităţi: voalări (opacităţi de intensitate redusă, difuză), micronodulare,

macronodulare, liniare, intense - pe suprafaţă mare hipertransparenţe - difuze, delimitate imagini mixte: hidroaerice

- se realizează în 2 situaţii diferite: când pacientul se prezintă la medic cu o serie de simptome clinice în cazul examenelor de depistare organizate sau întâmplătoare

1. radioscopia :av: examinarea este dinamică

examinatorul fiind în contact cu pacientul i se pot solicita informaţii suplimentare pune în evidenţă modificările funcţionale se pot urmări:

o mişcările elementelor anatomice (coaste, hemidiafragme, stern),o mişcările organelor mediastinale, şi ale mediastinului;o diminuarea gradului de deplasare: emfizem, hiperinflaţie, anchilozele articulaţiei costo-vertebrale

20


o sensul de deplasare a fiecărui diafragmdezav nu oferă un document obiectiv şi de referinţă pentru examenele ulterioare; biletul redactat în

urma examinării este subiectiv depinde de acuitatea vizuală a celui care face examinarea şi mai ales de capacitatea acestuia de

a se adapta la întuneric leziunile sub 0,5cm pot scăpa vizibilităţii grad relativ important de iradiere a pacientului şi personalului medical (mai ales la aparatele vechi)

2. radiografiaav: imaginea radioscopică este "fixată" pe un document, ce poate fi examinat ori de câte ori este

nevoie, de un număr infinit de persoane reprezintă un document de referinţă pentru examinările ulterioare interpretarea imaginilor nu depinde de starea de oboseală pune în evidenţă modificări de dimensiuni mai mici

dezav: costuri mai mari imagine statică şterge opacităţile de intensitate foarte mică "pierde" imagini ascunse de diverse elemente anatomice depinde de calitatea filmului, de bolnav

3. tehnici radiografice speciale a) radiografii ţintite:

radiografii efectuate la ecran, după ce poziţia şi incidenţa au fost alese radioscopicb) radiografii cu raze dure

şterge opacitatea unor organe sau procese patologice întinse, lăsând să transpară imaginea opacităţilor situate posterior

c) radiografii direct mărite4. radiofotografia medicală - reprezintă fotografierea imaginii de pe un ecran radioscopicav: oferă un document obiectiv

pune în evidenţă leziuni de dimensiuni mai mici decât la radioscopie imaginea poate fi analizată de mai mulţi specialişti iradierea bolnavului este mai mică faţă de cea produsă de radioscopie aparat transportabil, putând fi cărat în colectivităţi ritm de examinare alert

dezav: examen static, nu decelează modificări de funcţii sau dinamică oferă mai puţine relaţii decât filmul radiografic din cauza numărului mare de examinări pe zi pot scăpa interpretării unele leziuni mai mici doza de iradiere mai mare faţă de cea produsă la radiografie

5. tomografia pulmonară :→ radiografierea unui strat de 1 centimetru de plămân, pune în evidenţă leziunile disimulate de alte

imagini realizate de elementele anatomice sau de procese patologice suprapuse→ I: studierea cavernelor, leziunilor opace difuze, ganglionilor, lumenului traheei, bronhiilor,

6. digrafia pulmonară pe aceeaşi radiografie există imagini atât în inspir cât şi în expir pune în evidenţă existenţa, sensul şi amplitudinea deplasării hemidiafragmelor şi a coastelor, precum şi

gradul de umplere a spaţiilor aeriene distale în inspir profund şi expir forţat7. kimografia

vizualizează mişcarea organelor mobile, în cazul investigaţiei aparatului respirator a diafragmului8. tomografia computerizată:

- înregistrează imaginea plămânului la diferite adâncimi,- permite precizarea cu exactitate a sediului şi întinderii leziunilor cu localizare pulmonară şi

mediastinală – acestea nu apar pe o radiografie obişnuită,I.a.2. Explorări radiologice cu substanţă de contrastExplorări radiologice cu substanţă de contrast9. bronhografia D = metodă analitică care vizualizează arborele bronşic cu ajutorul unei substanţe de contrastS diagnosticI afecţiuni ale bronhiilorMn: sterile:

21


→ sonda Metras sterilă, materiale pentru testarea la iod, trusa de urgenţă→ medicamente:o sedative (fenobarbital),o atropina, anestezice,o substanţa de contrast (liposolubile - lipiodol sau iodipi; hidrosolubile - ioduron, Diiodon B),

nesterile:→ scuipătoare, materiale pentru protecţia patului,

Pp: psihică i se explică pacientului necesitatea tehnicii, i se acordă sprijin moral.

fizică 2 – 3 zile înainte se administrează expectorante, testare la iod în ajun – 1tb. de fenobarbital, în dimineaţa examinării: să nu mănânce 1/2 h înainte – atropina (reducerea secreţiei salivei, mucusului din căile respiratorii) +

calmante ale tusei,T: dezbrăcare; poziţie decubit dorsal,

medicul efectuează anestezia căilor respiratorii, introduce sonda Metras în arborele bronşic, apoi substanţa de contrast încălzită, cu presiune moderată,

în acest timp se schimbă poziţia pacientului: decubit, decubit dorsal, decubit lateral drept, decubit lateral stâng

în timpul examinării radiologice – poziţie Trendelenburg (pentru evidenţierea arborelui bronşic din părţile superioare ale plămânului, apoi poziţie cu torace moderat ridicat pentru evidenţierea bronhiilor mici şi mijlocii.

Iu: pacientul este îmbrăcat şi transportat înapoi la salon, aşezat în pat în poziţie cât mai comodă, pacientul nu mănâncă şi nu bea 2 ore, colectează în scuipătoare substanţa de contrast eliminată prin tuse,

! !!! NU INGHITE. – INTOXICAŢIE CU IOD !!!10.angiopneumografia, angiografia dirijată, aortografia

→ pun în evidenţă arborele vascular al circulaţiei mici→ substanţa de contrast: Odiston 75%, introdus în atriul drept

I.a.3. Explorarea radioizotopicăI.a.3. Explorarea radioizotopică: → indicată în chirurgia toracică, malformaţii vasculare pulmonare, cancer pulmonar, embolii pulmonare→ necesită măsuri de protecţie:

→ echipament de protecţie: halat, şorţ, 11.perfuzia pulmonară – scintigrafia statică de perfuzie

→ se bazează pe mecanismul microembolizării capilarelor pulmonare prin produşi radioactivi, injectând i.v. I131, To99 radioactiv

→ S: explorator, aprecierea morfo-funcţională a plămânilor→ I: embolii pulmonare, infarct pulmonar, boli cu risc crescut de embolizare (fracturi,

intervenţii chirurgicale pe abdomen, naşteri), cancer bronho-pulmonar cu fenomene de compresiune vasculară

! Izotopii radioactivi introduşi în organism, emit radiaţii alfa, beta şi gama la locul lor de trecere sau de depozitare. Acestea pot fi evidenţiate prin detectare cu contoare (Geiger-Muller, cu scintilaţie, fotodozimetre) şi cu cristale semiconductoare.

Protecţia împotriva izotopilor presupune: folosirea mănuşilor şi halatului de protecţie folosirea paravanului de plumb + nişei manipulatoare folosirea pipetelor automate (la nevoie măşti cu filtre speciale) păstrarea izotopilor în rezervoare de plumb speciale şi în încăperi speciale interzicerea consumului de alimente şi a fumatului în aceste încăperi izolarea pacientului investigat + produsele biologice şi patologice – sursă de radiaţii purtarea de dozimetre cu filtre de metal (grad de iradiere) de personalul ce lucrează cu izotopi radioactivi interzicerea lucrului cu izotopi dacă există răni, excoriaţii, etc.

trasorii se concentrează la nivelul glandelor şi sunt evacuaţi spontan sau provocat12.scintigrafia perfuzională – secvenţională – cu substanţe radioactive (Xe133, Kr85)

22


→ S: explorator→ I: cardiopatie ischemică decompensată, cord pulmonar cronic, BPOC, HT pulmonar, cancer bronho-pulmonar→ T: se înregistrează secvenţe scintigrafice timp de 2 minute, se apreciază viteza de perfuzie,

repartiţia în circulaţia pulmonară, eliminarea radioxenonului în aerul respirator 13.scintigrafia inhalatorie:

→ cu ajutorul aerosolilor radioactivi→ scop: determinarea modului în care se realizează perfuzia în ambii plămâni → I: cancer bronho-pulmonar, astm bronşic, tromboembolia pulmonară

14.oncoscintigrafie → se bazează pe tropismul specific a unor substanţe radioactive faţă de tumori→ I: cancer bronho-pulmonar, metastaze, limfoame maligne→ se administrează i.v. radiotrasori cu acumulare selectivă în ţesuturile neoplazice→ cu 67-Ga citrat, 57-Co bleomicină, 99Tc-bleomicină→ în cazul cancerului rata de concentrare a radionuclidului creşte pe parcursul a 24 de ore→ se poate practica imunoscintigrafia cu anticorpi anticelulă neoplazică marcaţi radioizotopic

I.a.4. Alte explorări imagisticeI.a.4. Alte explorări imagistice15.examinarea ecografică

S: explorator I: colecţii pleurale, tumori pleuro-pulmonare

16.tomografia computerizată S: explorator I: adenopatii metastatice mediastinale

17.rezonanţa magnetică nucleară D: metodă imagistică exploratorie ce traduce rezonanţa nucleilor de hidrogen (protonii) din ţesuturile

biologice în semnale electromagnetice, formând imagini fine ale ţesuturilor moi (se formează secţiuni transversale, longitudinale şi în alte planuri); nu utilizează raze ionizante.

S: explorator I: tumori CI: pace-maker artificial, ventilaţie mecanică artificială

II. examinări endoscopice:examinări endoscopice:1.1. bronhoscopiabronhoscopia D = examinarea arborelui traheo-bronşic cu ajutorul bronhoscopuluiS: diagnostic – prelevarea secreţiilor bronşice cu sondă de aspiraţie, biopsie bronşică, pulmonară,

cateterism bronşic periferic - diagnosticarea afecţiunilor aparatului respirator (TBC bronşic, tumori, supuraţii bronho-pulmonare, malformaţii, etc.),

terapeutic – administrarea unor medicamente, extragerea corpilor străini, terapia fistulelor ganglio-bronşice, tamponamente bronşice în hemoragii, lavaj bronşic cu ser fiziologic, cateterizare endobronşică, bronhoaspiraţie, excizia formaţiunilor tumorale

I tuse frecventă, durabilă, fără cauză aparentă hemoptizie când aspectul radiologic e normal sindrom de obstrucţie traheală supuraţii bronho-pulmonare: persistente, recidivante traumatisme traheale, bronşice corpi străini tumori traheale, bronşice stenoze traheale

Mn: sterile: casoleta cu mănuşi şi măşti, trusa cu pense şi porttampoane, depărtător de gură, oglinda laringiană, seringă laringiană de 5ml,

nesterile: tăviţă renală, oglindă frontală, alte materiale:

aspirator electric + sonde aferente – sterile, bronhoscopul + anexe (sterilizate), aparatura de oxigenoterapie,

medicamente: anestezice (cocaina 2-4%, xilină 2-4%, pantocaină 1%) – încălzite 35 0C; cardiotonice, vasodilatatoare, etc.

Pp: psihică se explică necesitatea tehnicii

23


fizică în ziua precedentă – testare la xilină, în seara precedentă şi în dimineaţa examinării – la indicaţia medicului – calmant, nu mănâncă în dimineaţa examinării pentru anestezie se aşează pe scaun, cu mâna dreaptă îşi ţine tăviţa renală iar cu

stânga îşi fixează limba cu primele 3 degete; medicul anesteziază limba cu spray cu xilină; orofaringele, hipofaringele iar arborele traheo-bronşic prin instilare picătură cu picătură a anestezicului uşor încălzit cu ajutorul seringii laringiene,

e avertizat în privinţa gustului anestezicului şi a senzaţiei de îngroşare a limbii şi gâtului

este transportat în camera de bronhoscopie,T: este efectuată de către medic, ajutat de 2 asistente medicale:

o 1 - menţine poziţia pacientului şi îl supraveghează;o 2 - serveşte medicul,

pacientul este aşezat pe masa de examinare în decubit dorsal cu capul în extensie şi gura deschisă; sub umerii pacientului se aşează o pernă tare, ridicându-l la 12-15cm. de la suprafaţa mesei.

Iu: pacientul nu va mânca 1 h, se supraveghează parametrii vitali, anunţând orice modificare apărută, la nevoie se vor administra hemostatice,

I,A: durere locală, retrosternală, cefalee, insomnie, tuse, expectoraţie, subfebrilitate. hemoragii, diseminări TBC sau suprainfecţii cu germeni.

2. pleuroscopia = toracoscopia D = endoscopia cavităţii pleurale şi a suprafeţei unui plămân, după insuflare de aer, în prealabil, în

marea cavitate pleurală (constituirea unui pneumotorax cu ac şi aparat Küss)S stabilirea etiologiei proceselor inflamatorii pleurale a fistulelor, a diagnosticului unei tumori, I tumori pleurale, fistule pleurale, metastaze pleuraleMn: tampoane de vată, porttampon, casoletă cu câmpuri sterile, ace şi seringi cu unică folosinţă, tăviţă

renală, novocaină 1%, tinctură de iod, trusa antişoc, agrafe sau aţă chirurgicală, pense ac şi aparat Kuss pentru pneumotorax pleuroscop (toracoscop), trocar de 1cm. prevăzut cu mandren

Pp psihică: încurajarea pacientului, explicarea necesităţii tehniciifizică: administrarea unui tranchilizant (la indicaţia medicului) cu o oră înaintea

pneumotoraxului pentru pneumotorax se aşează pacientul în decubit lateral pe partea sănătoasă şi cu

braţul de pe partea în care urmează să se efectueze pnemotoraxul în abducţie cu antebraţul flectat antero-intern palma sa atingând urechea,

pentru pleuroscopie pacientul va fi aşezat în poziţie semişezând de partea sănătoasă cu braţul la fel ca mai sus

T: pacientul este transportat la sala de operaţii pentru intervenţia chirurgicală (pleuroscopie) se badijonează regiunea cu iod şi i se oferă medicului seringa încărcată cu novocaina 1% pentru

anestezie medicul efectuează anestezia şi introduce intercostal acul Kuss pe care îl conectează la aparat pentru a

realiza pneumotoraxul (aparatul este prevăzut cu o serie de tuburi de cauciuc ce permit introducerea de aer –300-400ml – în cavitatea pleurală, sub control continuu al presiunii din spaţiul astfel creat)

imaginea din cavitatea pleurală (sub incidenţă de 180, 90, 450) este transmisă la ocularul examinatorului prin sistemul optic introdus în locul mandrinului trocarului

la indicaţia medicului se poate efectua radioscopie sau radiografie asistenta ajută pacientul să se reaşeze în decubit dorsal, după 15 minute în poziţie şezând, se supraveghează în permanenţă respiraţia pacientului, anunţând medicul de orice modificare

survenită, se supraveghează în permanenţă parametrii vitali

Iu: se pansează strâns plaga operatorie, cu feşi de tifon în jurul toracelui se administrează sedative, calmotusive şi un regim dietetic uşor de digerat, bogat în hidraţi de carbon

I,A: accese de tuse, hematoame în peretele toracic lipotimie, colaps sau şoc pleural – se întrerupe tehnica şi se aplică măsurile de reanimare

24


III. explorările funcţionale III. explorările funcţionale 1. spirometria .D = metoda volumetrică de explorare funcţională pulmonarăS: cercetarea capacităţii vitale şi fracţiunilor sale: VIR – volum inspirator de repaus, VC – volumul

curent, VER – volumul expirator de rezervăI: BPOC, astm bronşic, pnemopatii interstiţiale, bronşite

angajări control periodic boli profesionale

Mn: spirometruPp psihică: i se explică necesitatea tehnicii şi faptul că nu e nocivă

înlăturarea surselor de stres, asigurarea unei ambianţe plăcutefizică: pacientul este aşezat în poziţie şezând sau ortostatism.

nu necesită pregătire specialăT: pacientul va trebui să stea întotdeauna în aceeaşi poziţie,

se şterge cu alcool extremitatea tubului spirometrului, se vor pensa nările cu o pensă nazală sau cu mâna pacientul efectuează un inspir amplu, expiraţia va fi de viteză medie, efortul expirator mărindu-se

spre sfârşitul expiraţiei (expiraţia rapidă şi energică nu este indicată; determinarea corectă presupune o expiraţie maximă şi liniştită)

expiraţia va fi completă. pentru o determinare corectă a CV, proba trebuie repetată de câteva ori în aceeaşi zi sau în zile

diferite. Valoarea cea mai mare reprezintă CV reală a pacientului. pentru VIR (volumul inspirator de rezervă): în continuarea unei inspiraţii de repaus, urmează o

inspiraţie maximă. volumul de gaz introdus în plămâni şi exteriorizat pe scala gradată a spirometrului = VIR pentru VER (volumul expirator de rezervă): în continuarea unei expiraţii de repaus, o expiraţie

maximă, completă.Iu: supravegherea pacientuluiI,A: ameţeli, tuse2. spirografia D = înregistrarea grafică a unor parametrii de explorare funcţională a ventilaţiei sau a schimburilor gazoaseS: diagnosticI boli pulmonare, mediastinale, ale cutiei toraciceMn: spirograf, bloc de supape, piesă de gură, kimograf, alcool, vată, cernealăPp psihică: i se explică necesitatea efectuării tehnicii,

se fac câteva exerciţii pentru a exclude factorii emoţionali,fizică: se efectuează dimineaţa a jeun sau la 3-4 ore după masă

repaus fizic şi psihic cca. 30min., îmbrăcăminte lejeră să nu fumeze cu 1 oră înaintea probei fără medicaţie excitantă sau depresivă a centrilor respiratori cu cel puţin 24 ore

înainte în timpul determinării se interzice: o orice excitaţie sonoră, luminoasă, etc., inclusiv intrarea în laborator a altor persoane,o consumul de alcool, cafea, ceai, medicamente excitante sau deprimante

poziţie semişezând sau şezând,T: se determină înălţimea, vârsta, sexul

pacientul se acomodează cu piesa bucală, nazală şi cu aparatură, testul este executat întâi de examinator, apoi de către pacient, se ridică şi se coboară de câteva ori clopotul spirografului pentru a primeni aerul din interior, se potriveşte viteza kimografului şi se verifică dacă peniţa inscriptoare lasă urme pe hârtia cilindrului se pune o piesă de gură sterilă se pensează narinele cu o clamă se porneşte kimograful solicitând subiectului să respire obişnuit şi să nu privească înscrierea, se

25


cere apoi subiectului să inspire şi să expire normal şi la capacitate maximă se înscriu pe hârtia spirografului sau pe un buletin datele pacientului, necesare calculării valorilor

ideale a parametrilor de investigat, se execută de mai multe ori testele, pentru a se obţine valorile cele mai apropiate de realitate, se ia în considerare valoarea maximă solicitările pe timpul determinării se fac cu un ton insistent şi convingător, dar nu aspru şi ridicat, între teste se impun perioade de odihnă (minute) pentru a nu obosi pacientul, în vederea efectuării unei spirografii corecte, se vor respecta câteva condiţii bazale:

o examenul spirografic complet trebuie să dureze cca. 40 minute.o se renunţă la examen dacă este imposibilă colaborarea.

Iu: supravegherea pacientuluiI,A: senzaţie de sufocare, acces de panică, ameţeli, tuse! la tendinţa de a micşora voit volumele (pensionări, scutiri)Determinări spirografice ventilatorii:Volumele şi capacităţile respiratoriiModificările ventilaţiei:

a) capacitatea vitală scade în: disfuncţii ventilatorii restrictive, rigiditatea toracică, deformaţii ale coloanei vertebrale, toracoplastii, paralizii diafragmatice, inflamaţii toracice sau abdominale, fracturi costale, fenomene de compresiune toracica, bronşită, astm bronşic, emfizem, pneumonie, TBC, sarcină, insuficienţă cardiacă

b) VIR scade în pierderea elasticităţii organelor respiratoriic) VER scade în emfizem pulmonard) volumul rezidual: creşte în emfizem

- Ventilaţie: - V repaus- VEMS – volum expirator maxim / secundă- V max. – ventilaţie maximă- VIMS – volum inspirator maxim / secundă

- V repaus = cantitate de aer ventilat / min. în condiţii de repaus- V max. = cantitate maximă de aer / min. prin respiraţii de amplitudine maximă- VEMS = indice de permeabilitate bronşică şi elasticitate pulmonară; cantitate de aer eliminată în

prima secundă a unei expiraţii forţate şi maxime efectuată după o inspiraţie maximăFormula Tifneau – Pinelli: VEMS x 100 = 80% din CV

CV- Este indice de permeabilitate bronşică; sub 70% = valori patologice

VIMS = cantitate de aer inspirat în prima secundă a unei inspiraţii forţate şi maxime, după o expiraţie maximă - este 80 – 90 % din CVVentilaţia maximă indirectă = volumul de aer ce poate fi ventilat/ min.

Se calculează teoretic prin VEMS: VEMS x 30 100

Determinarea volumului rezidual (CRF şi CPT) – se utilizează metode indirecte. cea mai des folosită – metoda diluţiei. Se foloseşte heliu, care se introduce în rezervorul de aer al

spirografului într-o proporţie definită. Heliu nu participă la schimburile gazoase – se amestecă în timpul ventilaţiei cu aerul rămas în plămâni, până ce concentraţia sa în aerul alveolar este identică cu cea din rezervor. În spirograf concentraţia se urmăreşte cu ajutorul analizatorului de gaz.

Cu metode de calcul complexe se poate calcula: CRF, şi CPT (CPT = CV + VR)Tipuri de aparate pentru spirografie:a. Eutest – este un spirograf uscat cu burduf. Hârtia tip Eutest e gradată în unităţi de volum şi timp.b. Expirograful Godart – este un aparat cu circuit închis.

Este alcătuit din spirometru asociat cu un kimograf pe care se înregistrează + un barbotor cu hidrat de potasiu sau carbonat de Ca, pentru captarea CO2 + dispozitiv pentru dirijarea în sens unic a curentului de aer.

În aparat se introduce O2. Hârtia pe care se înregistrează spirograma este gradată în diviziuni pe verticală (1cm = 300ml aer).

Pe orizontală se poate calcula timpul cât a durat înregistrarea, după viteza de rulare a kimografului.c. Pneumoscreen – un microprocesor electronic care valorifică manevrele respiratorii.

Aparatul are încadrat în memorie valorile teoretice ale individului, iar rezultatul real apare calculat pe

26


ecran în procente.3. spiroergografia = test de efort cu ajutorul căruia se analizează: capacitatea de adaptare a respiraţiei la solicitări suplimentare, limitele acestei capacităţi şi se pun în evidenţă modificări funcţionale neevidenţiabile în repaus.

Pacientul este supus unor teste de efort standard (de durată medie sau lungă).Cel mai des se foloseşte proba Schneider, cu aparate de mare tehnicitate ergometre, bicicletă ergometrică, etc.Se urmăresc:

- puls,- tensiune arterială,- funcţia respiratorie: concentraţia de oxigen în sângele arterial şi venos, concentraţia de dioxid de

carbon în sângele arterial şi venos, concentraţia de dioxid de carbon în alveole,- probe ce explorează ventilaţia, sub influenţa unui efort dozat, în raport cu profesiunea şi efortul de vârf profesional.Persoana examinată trece prin trei faze funcţionale la efort:

a. faza de adaptare – 2-3 minute; valorile funcţionale evaluate înainte de efort, cresc,b. faza de echilibru funcţional – după faza de adaptare, parametrii funcţionali rămân la valori crescute,c. faza de revenire – perioada după întreruperea efortului, în care parametrii funcţionali revin la valorile

iniţiale din repaus în 3 – 5 minute.Dacă perioada este mai lungă, organismul are o capacitate de efort redusă. Pentru a putea aprecia funcţia separată a fiecărui plămân, se calculează aceste valori pentru fiecare plămân în parte, prin conectarea aparatului separat pentru fiecare plămân. Se efectuează prin bronho-spirografie cu ajutorul unor sonde şi spirograf speciale.

4. Pneumograma:D = înregistrarea şi analiza mişcărilor respiratorii, stabilirea tipului respirator şi studiul modificărilor

respiratorii în timpul unor acte fiziologice (deglutiţia, tusea, vorbirea)S: diagnostic I afecţiuni pulmonare Mn: pneumograf, capsulă Marey, tuburi de cauciuc, kimografPp psihică: explicarea necesităţii şi inofensivităţii tehnicii

fizică: asigurarea unei mediu adecvat (temperatură, linişte, etc.)T: pneumograful se aplică pe cutia toracică astfel încât variaţiile de circumferinţă ale cutiei toracice

să se traducă prin variaţii ale presiunii aerului din interiorul pneumografului subiectul trebuie să respire liniştit fără să-şi controleze respiraţia (NU se uită la traseu) se înregistrează 3 benzi: costal superior, costal inferior, abdominal

Iu: supravegherea pacientului5. analiza gazelor:

Conţinutul de oxigen şi dioxid de carbon al sângelui arterial, ca şi presiunea acestor gaze în sânge, furnizează relaţii importante privind eficienţa funcţiei globale pulmonare.Determinarea cantităţii de oxigen în sânge se poate face prin metode chimice şi fizice.

Chimice:- recoltarea sângelui arterial, evitând contactul cu aerul atmosferic (cu vacuumteiner)- se recoltează

din artera brahială radială sau femurală,- scăderea saturaţiei în oxigen a Hb. sub 95% = hipoxemie,- creşterea saturaţiei în dioxid de carbon peste 445mmHg = hipercapnie,

Fizice:- cu ajutorul oximetrului care se aplică pe pavilionul urechii:- V.N. – 20vol. O2 / 100ml sânge (20vol.% O2),- 53 – 57vol. CO2 / 100ml sânge (53 – 57vol.% CO2)Presiunea O2 este mai mare în aerul atmosferic decât în aerul alveolar, sângele venos şi arterial.Presiunea CO2 este mai mică în aerul atmosferic decât în aerul alveolar, sânge venos.

6. probe farmacodinamice: Urmăresc depistarea unor tulburări în motricitatea pereţilor arborelui bronşic.Sunt folosite, în special, pentru diagnosticarea formelor latente de astm bronşic.Se fac două teste;

a. bronho - constrictor:

se efectuează cu acetilcolină 1% şi histamină 1‰ – administrate sub formă de aerosoli. este pozitiv dacă VEMS–ul scade cu mai mult de 10 – 15% faţă de valoarea iniţială proba nu se efectuează la cei cu VEMS sub 1000ml, bolnavi în criză de astm bronşic,

27


cu afecţiuni cardiaceb. bronho -

dilatator: cu adrenalină 1% sau cu Novodrin, Alupent, Astmopent, Salbutamol, Berotec, etc. –

administrate tot prin aerosoli. este pozitiv, dacă VEMS creşte cu peste 10%.

Pacientul este pregătit ca şi pentru spirografie; se stabileşte VEMS, apoi se administrează substanţa în funcţie de testul care se efectuează.

Substanţa este administrată timp de 3 minute; se determină din nou VEMS–ul, fie imediat, fie după o pauză, în funcţie de timpul de eficienţă al substanţei.

!!! Testul bronhoconstrictor se face foarte prudent! Pacientul trebuie urmărit cu atenţie – poate face criză dispneică – se impune administrarea imediată a aerosolilor cu aleudrină sau alt derivat similar.IV. alte metode de investigaţie:IV. alte metode de investigaţie:a. recoltarea exsudatului faringian, sputei, secreţiei nazale – recapitulare; b. sondajul traheo-bronşic, puncţia pleurală, puncţia biopsică – recapitulare;18.examenul sputei – recapitulare;19.IDR la tuberculină

i.d.: 0,1ml PPD + martor ! la controlarea soluţiei (valabilitate, calitate) şi la modul cum se realizează tehnica injecţiei - cu

apariţia cojii de portocale după 72 ore se măsoară diametrul maxim al zonei de induraţie peste 10mm reacţie pozitivă reacţia pozitivă = infecţie cu TBC, cu micobacterii saprofite, după vaccinare BCG reacţia negativă = vaccinări recente cu virusuri vii, boli infecţioase, virale, bacteriene, micotice

concomitente, boli cu scăderea imunităţii: neo, SIDA, tratament cu citostatice, corticoizi, malnutriţie20.metode de investigare imunologică i.a. Testele cutanate – Scrath test - skin prick test

pe faţa anterioară a braţului se apreciază diametrul eritemului şi papulei se apreciază cu: — ,+, ++, +++

i.b. metode în vitro, radioimunologice, imunoenzimaticeB4. Rolul asistentei medicale în tratarea pacienţilor cu afecţiuni respiratoriiB4. Rolul asistentei medicale în tratarea pacienţilor cu afecţiuni respiratorii

Administrarea medicamentelor - generalităţi, căi de administrare; sondajul traheo-bronşic – recapitulare1. supravegherea funcţiilor vitale :

măsurarea şi notarea pulsului, tensiunii arteriale, respiraţiei, temperaturii2. asigurarea condiţiilor de spitalizare :

salon: luminos, aerisit, încălzit, aer umidificat; evitarea măturatului uscat repartizarea adecvată a pacienţilor în funcţie de caracterul bolii (infecţios sau neinfecţios)

3. psihoterapia : se efectuează cu mare atenţie datorită crizelor care au aspecte diferite şi uneori tablouri clinice dramatice

4. alimentaţia : regim hidro-zaharat în perioadele febrile, iar când acestea dispar se trece la o alimentaţie hipercalorică se evită supraalimentarea şi regimul bogat în grăsimi se interzice consumul de tutun şi alcool

5. administrarea medicamentelor şi combaterea simptomelor majore de boală → preparate nazale

→ Nafazol, Rinofug, Fedrocaină, Picnaz, Bixtonim, Atrovent→ preparate pentru zona oro-faringiană

→ Paracetamol sinus, Pseudoephedrine→ produse pentru gât

→ Strepsils, Faringosept, Codecam, Fenosept, inhalant→ antiastmatice

→ Alupent, Asmopent, Berotec, Ventolin, Becloforte, Becotide, Atrovent, Intal, Efedrină, Adrenalină, Bronhodilatin, Salbutamol, Miofilin, Eufilin

→ preparate pentru tratamentul tusei→ Expectorante: Sirogal, Trecid, → Mucolitice: Mucosolvan, Bromhexin, → antitusive: Codeină, Tusogal, Tusomag

28

Cameră drenaj


în puseele febrile se aplică comprese reci durerea toracică se poate ameliora prin aplicaţii calde, calmante (antalgice minore sau chiar majore -

mialgin i. m. cu supravegherea TA) dispneea şi cianoza impun oxigenoterapie 6l/ min. tusea se combate prin administrare de Codenal, Tusomag (neproductivă) sau cu fluidifiante: Bromhexin,

expectorant (productivă) sau cu bronhodilatatoare spasmolitice - Miofilin, efedrină, HHC- în cea astmatiformă în infecţii antibioterapia conform antibiogramei 6. igiena bronşiilor :

tuse eficientă şi respiraţie adâncă necesită cooperarea pacientului pentru realizarea respiraţiei diafragmatice pacientul în poziţie şezândă, cu genunchii flectaţi,

susţinuţi în regiunea poplitee cu o pătură rulantă; mâinile sunt plasate pe abdomen; respiră pe nas, cu gura închisă, contractând muşchii abdominali

se efectuează timp de 5-10 min. de 3-4 ori/zi drenaj postural

foloseşte forţa gravitaţiei ! la apariţia dispneei şi a aritmiilor respiratorii contraindicaţii: afecţiuni ce merg cu creşterea presiunii intracraniene, după mese, în timpul

alimentaţiei pe sondă, în incapacitatea de a tuşi, hipoxia, variaţiile tensionale mari, operaţii oculare

recente, hernie hiatală, obezitate

poziţii: decubit dorsal cu faţa spre lumină, cu un sul sub torace şi abdomen (astfel încât acesta să facă cu

patul un unghi de 30-450C)- pentru drenarea lobului postero-inferior decubit lateral cu abdomenul şi toracele

inferioare ridicate pentru a face cu patul un unghi de 30-450C- pentru drenarea segmentului infero-lateral din plămânul opus

decubit dorsal cu abdomenul ridicat la 30-450C- pentru drenarea segmentului antero-inferior al plămânului

şezând sau semişezând - pentru drenarea câmpurilor pulmonare superioare şi favorizarea tusei

decubit lateral drept cu abdomenul ridicat la 30-450C- pentru drenarea lobilor inferiori din plămânul stâng

cu ajutorul patului frenokinetic se pot adopta poziţii diferite, oscilante drenaj toracic - cu 1,2,3 flacoane

D = metodă terapeutică prin care se realizează evacuarea conţinutului patologic pleuralS terapeutic pentru evacuarea colecţiilor aeriene, lichidiene, mixteI pneumotorax spontan, traumatic

29


hemotorax empiem pulmonar după intervenţiile chirurgicale toracice

Mn trocar şi mandren foarfecă, 2 pense Kocher, port-tampon, seringi, ace, bisturiu, eprubete, borcan steril comprese, aţă chirurgicală, 4 câmpuri sterile, pansamente, mănuşi sterile soluţii antiseptice, Xilină 1% 20ml.

Pp fizică poziţie decubit dorsal (când drenul se plasează anterior) sau decubit lateral pe partea sănătoasă (când drenul se plasează în regiunea laterală a toracelui pe partea afectată)

pregătirea locului de elecţie: spaţiul IV-V intercostal pe linia medio-axilară pentru colecţiile lichidiene spaţiul II intercostal pe linia medio-claviculară pentru colecţiile gazoase în funcţie de topografie pentru colecţiile închistate

premedicaţie: Atropină 0,5mg im + Diazepam 5-10mg (30 min. înainte)psihică explicarea necesităţii tehnicii

T flacoanele se fixează sub nivelul toracelui se observă cantitatea şi calitatea lichidului e contraindicată ridicarea flaconului plin cu secreţii fără pensarea tubulaturii după anesteziere locală şi introducerea trocarului se introduce drenul şi se retrage trocarul; drenul

este fixat la piele ! tehnica este executată de medic poziţie antalgică - semişezând sprijinit de perne verificarea etanşeităţii sistemului de drenaj, permeabilităţii drenurilor se verifică dacă borcanul este la un nivel inferior patului şi dacă tubul de dren este sub nivelul

lichidului din borcan (tubul de dren să aibă un traiect lin) se măsoară zilnic cantitatea de lichid colectată şi se notează în fişa bolnavului suprimarea cateterului e precedată de pensarea acestuia timp de 24 de ore ! în urgenţe tubul de dren nu se păstrează mai mult de 7-8 zile

Iu pentru îndepărtarea drenului pacientul va sta în poziţie de decubit lateral pe partea sănătoasă ! extragerea se face respectând regulile de asepsie şi antisepsie se aplică un pansament pe plagă; se fixează cu leucoplast

I,A şoc anafilactic (substanţa pentru anestezie trebuie testată) şoc pleural hemoragie parietală plăgi intratoracice sau subdiafragmatice emfizem subcutanat infecţie, supuraţie astuparea drenului ieşirea drenului

mobilizarea secreţiilor prin: hidratare adecvată - 2l/zi umidificarea aerului (recipiente cu apă pe sursa de căldură) percuţia toracelui (! la pacienţii cu osteoporoză, fracturi costale, tulburări de coagulare)

7. aerosoloterapia : D = introducerea unor medicamente pe căile respiratoriiS: terapeutic: I astm bronşicMn: aparat de aerosoli sau nebulizatoare

medicamente: asmopent, bronhodilatin, corticoizi, cromoglicat de sodiu - intalPp psihică: i se explică necesitatea tehnicii, este calmat, încurajat,

fizică: asigurarea unui mediu relaxant, liniştit, având o temperatură adecvatăT: bolnavul trebuie instruit:

să nu strângă în gură piesa bucală să inhaleze uşor şi adânc dând drumul la şarja de aerosoli odată cu inhalarea, nu înainte să dea 2-3 şarje pe o inspiraţie maximă cu apnee finală de 2-3 sec expiraţia să se facă lent, cu buzele strânse

30


! la păstrarea nebulizatorului în condiţii de sterilitate tehnica aerosoloterapiei

se scoate capacul de protecţie, se agită bine flaconul se testează funcţionalitatea prin eliberarea unei doze în aer. se prinde flaconul între două degete: indexul la bază şi policele în dreptul piesei bucale;

flaconul se ţine vertical cu baza în sus; se expiră profund; buzele se strâng ferm în jurul piesei bucale; se inspiră lent şi profund pe gură; la începutul inspirului se apasă baza flaconului pentru

eliberarea unei doze de aerosol; după inhalarea dozei de aerosol, se scoate din gură piesa bucală şi se menţine apnee

voluntară postinspir aproximativ 10 sec, după care se expiră lent pe nas; administrarea unui al doilea puf se face după un interval de 1-2 min.,

Iu: după întrebuinţare se pune la loc capacul de protecţie al piesei bucale. piesa bucală va fi spălată cu apă caldă. dacă se foloseşte săpun sau detergent, se va clăti bine cu apă curată.

! flaconul aflat sub presiune nu trebuie expus la temperaturi mai mari de 500C şi nu trebuie deschis forţat

8. dezobstruarea bronhică prin : bronhoscopie cu bronhoaspiraţie intubaţie traheală cu aspiraţie repetată

! la supravegherea permanentă, controlul sondelor, curăţirea şi întrebuinţarea lor, menţinerea umidităţii aeriene, oxigenoterapie

9. kineziterapia : urmăreşte dezvoltarea respiraţiei abdominale pacientul inspiră forţat cu o contragreutate abdominal: o palmă, un sac de 2- 2 1/2 kg pe abdomen

10. oxigenoterapia :D = administrarea oxigenului pentru refacerea nivelului hipoxemieiS terapeuticI hipoxemie acută pulmonară (saturaţia oxigenului sub 85%),

hipoxie anemică, din şoc, infarct miocardic acut postoperator BPOC

Mn sursă de oxigen (staţie centrală, butelii) cateter naso-faringian, mască simplă, măşti Venturi umidificator prin barbotare

Pp fizică asigurarea unui mediu relaxant, liniştit, având o temperatură şi o umiditate adecvatăpsihică informarea pacientului (dacă e posibil) asupra necesităţii efectuării tehnicii

T 1. cateterul sau canula nazală se introduce cateterul prin nară până în rinofaringe 6-8cm, (o distanţă egală cu lungimea care

separă nasul de lobul urechii), se fixează cu leucoplast, se racordează la sursa de oxigen se fixează debitul oxigenul se administrează în concentraţii de până la 60%, izobar (presiune sub 0,6atm.) de regulă debitul este de 6-8 l / min.

31


debite mai mari se administrează în: IRA – 16-18 l / min EPA la înecaţi – 10–12 l / min intoxicaţia cu CO, oxigenul este antidotul acestei intoxicaţii – se va

administra în concentraţie mare (100%) cu un debit de 10 – 15 l /min oxigenul trebuie umidificat prin interpunerea unui barbotor sonda trebuie scoasă o dată/zi, curăţită şi introdusă în cealaltă nară, va fi mobilizată la fiecare 2-3 ore permite alimentarea pacientului în timpul oxigenări ! la pacientul cu BPOC.

o pacienţi hipoxici cu hipercapnee cronicăo dacă se administrează oxigen în concentraţie mare sau cu un debit mare, se va îndepărta

stimulul respiraţiei (lipsa de oxigen) astfel că mecanismul reflex central-nervos de apărare prin hiperventilaţie nu mai poate fi declanşat. Rezultă agravarea hipoventilaţiei alveolare

o administrarea oxigenului se va face cu mare prudenţă, cu un debit de 2 l./min. şi sub supraveghere atentă.

2. masca simplă de oxigen se aplică masca pe faţa pacientului şi se etanşeizează cu ajutorul benzii de metal şi a căpăstrului trebuie îndepărtată în timpul hidratării sau alimentării

3. măştile de balon-rezervor la masca simplă se adaugă un balon de cauciuc

4. cateter transtraheal 5. masca Venturi 6. masca cu aerosoli 7. cortul de oxigen

este format din material plastic, transparent, fixat pe un suport metalic acoperă tot patul sau numai extremitatea cefalică a pacientului oxigenul nu necesită umidificare prin barbotare, ci doar trecerea printr-un vas umplut cu

gheata care îl răceşte înainte de introducerea în cort trebuie îndepărtat periodic deoarece incomodează pacientul (determinând un sentiment de

izolare - ! la claustrofobi) şi nu permite alimentarea şi hidratarea8. ochelari de oxigen – dispozitiv cu 2 tuburi ce se introduc în ambele nări

se aplică pe faţa pacientului şi se fixează cu ajutorul suportului apoi se racordează la sursa de oxigen sunt bine suportaţi de către pacient şi permit alimentarea şi hidratarea acestuia

! în oxigenoterapia prelungită, continuă - 18h/zi – oxigenul se administrează în concentraţie de 24-28 de ore, debit de 1-2 l/ min, paO2 ≤55mmHg, SaO2 ≤ 80%

Iu supravegherea pacientuluiI,A explozii şi incendii

traumatizarea mucoasei nazale necroze locale (mască aplicată prea strâns) uscăciunea mucoaselor distensie gastrică traheobronşită plămânul de şoc oxigenoterapia iraţională poate produce:

1. asupra respiraţiei şi membranei alveolo-capilare deprimarea centrilor respiratori la pacienţii cu BPOC, în cazul administrării unei cantităţi

mari sau de oxigen cu concentraţie mare, administrarea în concentraţie mare sau timp îndelungat poate determina leziuni ale

mucoasei bronşice hiperoxigenarea poate determina leziuni toxice ale membranei alveolo-capilare, cu

permeabilizarea acesteia şi/sau un proces de fibroză; leziunile preexistente pot favoriza acţiunea toxică a oxigenului

2. asupra hemoglobinei oxigenoterapia prelungită şi în concentraţie mare determină o scădere moderată a

hemoglobinei reduse care joacă rol de substanţă tampon în acţiunea de fixare a CO2;

32


consecinţa este provocarea hipercapnei! ! O2 e inflamabil şi nu trebuie folosit lângă o flacără deschisă; dacă O2 se administrează acasă

trebuie atrasă atenţia aparţinătorilor să nu fumeze lângă tubul de O2

să se verifice ritmul de administrare conform prescripţiei medicului să verifice borcanul cu apă, ce menţine umiditatea aerului inspirat, să anunţe doctorul dacă apar unul din următoarele simptome:

o respiră cu greutate, neregulato cianozăo se concentrează cu dificultate, e difuzo somnolenţă anormală

! oxigenul hiperbar:o se administrează în camere hiperbare, la presiuni de 2-3atmo comprimarea şi decomprimarea oxigenului în aceste camere se vor face progresivo poate determina convulsii epileptiforme când se depăşeşte presiunea atmosferică, mai rar sub

aceasta presiuneo administrarea concomitentă de pentobarbital sodic previne acest efecto oxigenoterapia hiperbară se indică în cazurile grave (come) de intoxicaţie cu CO

10. intubaţia traheală:D = constă în cateterizarea orificiului glotic şi traheei, cu o sondă introdusă prin cavitatea bucală sau năriS terapeutic: administrarea de oxigen, protejarea arborelui traheo-bronşic de aspirarea de sânge, secreţii I necesitatea ventilaţiei pe mască

intoxicaţia cu gaze, înec insuficienţă respiratorie acută apnee, stop cardio-respirator

Mn trusă de intubaţie (laringoscop, sonde de intubaţie, seringă de 10ml, pipe Guedel, mandren, nebulizator, pensă Magill)

comprese, leucoplast, stetoscop, medicamente (anestezic local, hipnotic, relaxant muscular, Atropină, Adrenalină, Xilină 1%) sistem de aspiraţie sursă de oxigen bronhofibroscop flexibil

Pp

fizică aşezarea bolnavului în decubit dorsal, cu capul ridicat şi coloana cervicală în flexie extragerea protezelor dentare mobile, a corpilor străini din cavitatea bucală

psihică explică necesitatea tehnicii (dacă bolnavul este conştient)T ! executată de medici anestezici sau de urgenţă

administrare de oxigen înainte de intubaţie pe mască sau sondă nazală se poate face intubaţie oro-traheală, nazo-traheală asistenta medicală:o monitorizează funcţiile vitale, o fixează cât mai netraumatic sondao menţine sonda în poziţie cât mai corectă în timpul transportului şi mobilizării bolnavuluio la bolnavii imobilizaţi contribuie la imobilizarea acestora astfel încât să prevină extubarea spontanăo curăţă cavitatea bucală, aspiră secreţiile din cavitatea bucală şi sonda de intubaţieo dezumflă balonaşul sondei 10-15min. la fiecare 3-4 ore

Iu supravegherea pacientuluiI,A plăgi de limbă, buze, esofag, trahee,

fracturi şi avulsii dentare leziuni laringiene - plăgi, hematom, dezinserţie de corzi vocale epistaxis, fracturi de cornete nazale fractură, luxaţie cervicală luxaţia articulaţiei temporo-mandibulare crearea de căi false

11. Puncţia pleurală - recapitulare puncţii12. Traheostomia

33


D = intervenţie chirurgicală prin care se realizează o comunicare între trahee şi exteriorS terapeuticI obstrucţia căilor aeriene superioare prin corpi străini, edem infecţios sau anafilactic, tumori

cervicale, traumatism facial sever, apnee în caz de leziune a coloanei cervicale ventilaţie mecanică de lungă durată intervenţii chirurgicale pe laringe

Mn soluţie antiseptică, mănuşi, mască şi halat sterile, câmpuri sterile trusă de intubaţie traheală, aparat de narcoză soluţie de xilină sau procaină 1% bisturiu, foarfecă, 2 depărtătoare Farabeuf, 2 pense chirurgicale, 2 pense Kocher, Deschamps,

pense hemostatice Pean, sondă canelată canulă de traheostomie

Pp fizică poziţie de decubit dorsal, cu un sul sub umeri şi capul în hiperextensie dezinfecţia câmpului operator

psihică se informează pacientul cu privire la scopul intervenţieiT ! executată de medici

necesită incizia regiunii, pregătirea zonei respective, aspirarea sângelui şi secreţiilor din trahee, introducerea canulei şi etanşeizarea acestuia, fixarea canulei la tegument

canula de traheostmie trebuie schimbată periodic datorită obturării cu secreţii; necesită: aspirarea secreţiilor pe canulă, secţionarea meşei, extragerea canulei pacientul e invitat să expire puternic şi să tuşească inserarea unei canule noi

Iu pacientul trebuie urmărit 24-48 ore într-o unitate de ATII,A hemoragii

embolie gazoasă, stop cardio-respirator obstrucţia căilor aeriene bronhopenumonie leziuni ale pereţilor traheei

13. Aspirarea secreţiilor traheo-bronşiceD = procedeu prin care este aspirat conţinutul traheo-bronşicS diagnostic - pentru obţinerea de spută

terapeutic - îndepărtarea secreţiilor din căile aerieneI afecţiuni pulmonare cu hipersecreţie de spută: recoltarea sputei în şi care nu poate fi obţinută prin

expectoraţie sau îndepărtarea acesteiaMn catetere

sursă de aspiraţie mănuşi sterile seringi, ace soluţie de xilină 1%

Pp fizică aşezare în poziţie semişezând cu capul într-o parte sau decubit lateral cu faţa la asistentă se tapotează toracele sau se indică bolnavului să respire adânc de câteva ori

psihică se informează pacientul cu privire la scopul intervenţieiT introducerea cateterului se poate face pe cale nazo-traheală, oro-traheală, transtraheală

după lubrefierea cu gel anestezic se introduce cateterul prin răsuciri uşoare, sincron cu inspiraţia pentru aspirarea secreţiilor din bronhia dreaptă pacientul întoarce capul spre stânga durata aspiraţiei nu trebuie să depăşească 15 secunde când se aspiră secreţiile vâscoase se instilează cantităţi mici de apă distilată sau soluţie salină izotonă necesită supravegherea bolnavului clinic şi întreruperea manevrei la apariţia cianozei

34


Iu supravegherea pacientuluiI,A infecţiiCI relative - hipoxemie severă, infarct miocardic acut, intervenţie chirurgicală recentă pe căi

respiratorii sau esofag, pacienţi fără reflex de deglutiţie14. Ventilaţia mecanicăD = metodă de respiraţie asistată sau controlatăS terapeutic - asigurarea ventilaţiei pulmonare

o asistată = suplimentează ventilaţia spontanăo controlată = înlocuieşte ventilaţia spontană

I detresă cardio-respiratorie acutăMn material de aspiraţie

mănuşi sterilePp fizică aşezare în poziţie decubit dorsal

+ ventilaţie prealabilă pe mască şi balonpsihică se informează pacientul cu privire la scopul intervenţiei

T verificarea sursei de oxigen (inclusiv a presiunii din tub) verificarea ventilatorului (calităţii racordurilor, presiunii maxime, etc.) realizarea reglajelor (volum curent 8-10ml/kg, frecvenţă: 12-14r/min, ventilaţie 7-10 l/min.,

valva de presiune: 40-50cm. apă, presiune de expiraţie pozitivă, raport inspir/expir - fix) supravegherea pacientului:

clinic: stare de conştienţă, transpiraţie, cianoză paraclinic: EKG, saturaţia oxigenului, presiunea de insuflaţie

Iu supravegherea pacientuluiI,A pneumotorax, emfizem subcutanat, colaps de ventilaţie! în caz de dezadaptare brutală poate să apară pneumotoraxul

scăderea presiunii de ventilaţie şi a volumului curent - fie pierdere pe circuit fie o obstrucţie bronşică ventilaţia reală e apreciată doar de spirometrie trebuie evitate:

presiunile expiratorii peste 10cm apă fără supraveghere strictă hemodinamic volumele mari la cei cu insuficienţă respiratorie (colaps de reventilaţie) hipoventilaţia în traumatismele craniene

B5. Pregătirea preoperatorie şi îngrijiri postoperatoriiB5. Pregătirea preoperatorie şi îngrijiri postoperatoriiPregătirea preoperatoriePregătirea preoperatorie::

bilanţul paraclinic participarea la efectuarea radioscopia, radiografia pulmonară, bronhografie, bronhoscopie,

tomografie, spirometrie, examenul sputei pregătirea echipamentului pentru reanimare cu 24 de ore înaintea intervenţiei: curăţirea tegumentelor, pregătire psihică, ± sedativ cu 6 ore înaintea intervenţiei: interzicerea alimentaţiei în ziua operaţiei:

igiena pacientului, îndepărtarea protezelor dentare, ochelari, lentile de contact verificarea identităţii pacientului golirea vezicii urinare administrarea premedicaţiei supravegherea pacientului

Intervenţia chirurgicală e indicatăIntervenţia chirurgicală e indicată:: bronşectazie (caracter localizat, diagnostic topografic exact, antibioterapia nu dă rezultate - peste12 luni, hemoptizii masive) supuraţii pulmonare – cronicizare după 3-6 luni de tratament medical ineficace TBC pulmonar – caverne, tuberculoame active rezistente la tratament chist hidatic pulmonar cancer bronho-pulmonar pleurezii cronice – decorticarea pulmonară

35


Îngrijirea postoperatorieÎngrijirea postoperatorie monitorizarea semnelor vitale participarea la efectuarea examinărilor dezobstruarea căilor aeriene prevenirea tusei administrarea medicamentelor (antibiotice, fluidizante, antalgice) asigurarea echilibrului hemodinamic şi hidro-electrolitic prin transfuzii şi perfuzii drenarea cavităţii toracice permeabilizarea căilor aeriene superioare poziţie semişezând în cazul lobectomiei pentru lobul inferior sau în poziţia indicată de chirurg ! chirurgia toracică este stresantă pentru pacient şi familie prevenirea riscului datorită imobilizării (tromboze, escare) informarea pacientului şi familiei asupra afecţiunii

C. Diagnostice de îngrijire legate de evaluarea respiraţiei1.Dî: Alterarea schimburilor gazoase datorită hipersecreţiei bronşice:

O: Refacerea schimburilor gazoaseI: umidificarea aerului inspirat

asigurarea unui recipient pentru colectarea sputei educarea pacientului în ceea ce priveşte igiena riguroasă a cavităţii bucale după expectoraţie monitorizarea respiraţiei identificarea factorilor ce agravează obstrucţiile asigurarea permeabilizării căilor respiratorii (aspirat bronşic, drenaj, efectuarea exerciţiilor

respiratorii,) asigurarea unui climat corespunzător

2. Dî: alterarea ventilaţiei pulmonare datorită obstrucţiei căilor respiratorii:O: refacerea ventilaţiei pulmonare I: anunţarea medicului

evaluarea gradului de dispnee şi a modificărilor apărute observarea şi notarea respiraţiei pregătirea trusei de urgenţă asigurarea unui microclimat corespunzător pregătirea sursei de O2

aşezarea bolnavului în poziţie semişezând supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative educarea pacientului cum să tuşească şi să expectoreze administrarea O2

3.Dî: alterarea funcţiei respiratorii datorită durerii pleuraleO: reducerea până la dispariţie a dureriiI: evaluarea durerii - localizare, durată, severitate, manifestări asociate

monitorizarea pulsului, TA, respiraţiei evaluarea temperaturii, culoarea tegumentului asigurarea unei medicaţii corespunzătoare asigurarea repausului administrarea de Revista USBN asigurarea unei poziţii antalgice aplicarea de comprese calde pe zona toracică

4.Dî: alterarea capacităţii de a menţine curate căile respiratorii datorită infecţiei căilor aeriene superioareO: creşterea capacităţii de a menţine curate căile respiratoriiI: permeabilizarea căilor respiratorii

măsurarea şi notarea respiraţiei monitorizarea funcţiilor vitale crearea unui climat corespunzător poziţionarea pacientului umidificarea aerului educarea pacientului să-şi sufle nasul, să strănute în batistă menţinerea toaletei locale

36


supravegherea continuă a pacientului5.Dî: alterarea capacităţii de a-şi menţine respiraţia în limite normale datorită deformării toracelui

O: creşterea capacităţii de a menţine respiraţia în limite normaleI: educarea pacientului să efectueze exerciţii de respiraţie

educarea pacientului să stea într-o poziţie cât mai fiziologică asigurarea unui climat adecvat

6.Dî: alterarea funcţiei respiratorii datorită inflamării şi infecţiei căilor respiratorii şi a plămânuluiO: refacerea funcţiei respiratoriiI: monitorizarea respiraţiei, temperaturii

recoltarea sputei determinarea tipului de dispnee administrarea medicamentelor prescrise

7.Dî: alterarea stării de confort datorită crizelor nocturne de tuseO: refacerea stării de confortI: evaluarea gradului de oboseală

efectuarea psihoterapiei - liniştind bolnava asigurarea unui microclimat corespunzător învăţarea măsurilor de prevenire a crizelor

8. Anxietate datorită spitalizări9. Cunoştinţe deficitare privind boala şi impactul acesteia în viitor, etc.D. Îngrijirile pacienţilor cu boli respiratoriiD. Îngrijirile pacienţilor cu boli respiratorii1.Îngrijirea pacienţilor cu insuficienţă respiratorie:D = incapacitatea plămânilor de a face faţă schimburilor normale de gaze, în condiţii de repaus şi efortSd boli bronho-pulmonare: BPOC, astm bronşic, neo pulmonar, pneumotorax

boli cardio-vasculare: insuficienţă cardiacă boli ale sistemului nervos: meningite, encefalite, poliomielită infecţii: botulism, tetanos traumatisme medicamente: anestezie, barbiturice, sedative, alcool obstrucţii ale căilor aeriene: corpi străini

Md as:

manifestări generale: - tahicardia – fenomen compensator- tegument cald şi umed + transpiraţii abundente,- hipersalivaţie (hipoxie, hipercapnee),- anxietate, somnolenţă, confuzie, cefalee, apatie, lentoarea ideaţiei, tulburări de memorie,

tulburări digestive - dispepsie, dezorientare temporo-spaţială manifestări specifice:

- dispneea: - bradipnee

- de tip inspirator + tiraj + cornaj (inspiraţie lentă şi zgomotoasă) = obstacole în căile respiratorii superioare

- expiratorie- intoxicaţii deprimante ale SNC

- polipnee

- respiraţia

- Kussmaul – în acidoză metabolică- Cheyne–Stokes – hipertensiune intracraniană, hipoxia

centrilor nervoşi, arterioscleroza cerebrală- cianoza: - perioral, unghii, pavilionul urechilor, apoi se generalizează,

- poate lipsi în anemii, stări de şoc hipovolemic, intoxicaţii cu CO şi cianuri, alcaloză

- modificarea amplitudinii mişcărilor respiratorii:

- rare şi ample,- frecvente şi superficiale (fracturi costale),- mişcări numai ale unui hemitorace (paralizia musculară a unui

hemitorace, colecţii pleurale abundente, pneumonie masivă, obstruarea unei bronhii principale, pneumotorax spontan),

- respiraţia paradoxală – turtirea plămânului de partea lezată în inspir şi expansiune în expir – (plăgi pleuro-pulmonare şi volet costal),

37


- alte semne: - durere toracică,Mdx hipersonoritate (pneumotorax, emfizem pulmonar),

matitate (pneumonii, colecţii lichidiene în pleură),raluri,MnV aparatura de aspiraţie, de oxigenoterapie şi pentru respiraţie artificială, trusa pentru intubaţie

laringiană, laringoscopie, traheostomie; ace şi seringi de diferite mărimi (de unică folosinţă), medicamente (cardiotonice, analeptice, HHC, Miofilin etc.)

Rp: permeabilizarea căilor respiratorii în obstrucţiile supraglotice: - se controlează vizual şi se combat prin aşezarea pacientului în decubit dorsal cu capul în

hiperextensie şi luxarea mandibulei (împiedicarea căderii limbii)- curăţarea orofaringelui de secreţii, vărsături prin aspiraţie sau cu ajutorul tampoanelor

- se tracţionează limba prin mijloace improvizate sau prin pensă adecvată permeabilizarea căilor respiratorii în obstrucţiile subglotice:

- pacienţii inconştienţi se aşează în poziţie de drenaj postural, care va fi schimbată la 20-30min.- în obstrucţiile alimentare se recomandă apăsarea diafragmului de jos în sus- dacă pacientul nu are respiraţie spontană se trece la respiraţie artificială prin metodele cunoscut

supravegherea respiraţiei, expectoraţiei, faciesului, tegumentelor, mucoaselor, pulsului, TA, temperaturii, diurezei, scaunului; notarea în foaia de observaţie

asigurarea îngrijirilor igienice, alimentaţiei, mobilizării, drenarea secreţiilor, atmosferei necesare participarea la intubaţia oro-traheală sub anestezie generală sau locală a laringelui, deservind medicul cu

sonda de intubaţie, asigurând poziţia pacientului de decubit dorsal cu capul în hiperextensie (evitarea eventualelor accidente: ruperea corzilor vocale, rupturi traheale sau edem glotic după intubare)

participarea la traheostomie deservind medicul cu materialele pentru incizie, canulă şi asigurând poziţia pacientului în decubit dorsal cu capul în hiperextensie

dezinfectarea cu alcool iodat a regiunii cervicale laterale şi anterioare; supravegherea permeabilităţii canulei; efectuarea toaletei plăgii, umidificarea aerului inspirat schimbarea canulei la intervalul stabilit de medic (dacă apar semne de hipoventilaţie în timpul deca-

nulării se reintroduce canula, iar în următoarele zile se prelungesc progresiv perioadele fără canulă)Rd: efectuează intubaţia orofaringiană cu pipa Guedel

secreţiile care nu se elimină prin drenaj postural vor fi aspirate cu seringa Guyon sau aspirator provocare de tuse după fluidificarea secreţiilor prin medicamente oxigenoterapia (utilizată în toate formele de insuficienţă respiratorie): se umidifică oxigenul cu 2/3

apă şi 1/3alcool etilic, reglează debitul 16-18l/min, evitând oxigenarea îndelungată sau prea concentrată

administrarea tratamentului: HHC 100-300mg în perfuzie, calciu clorat sau gluconic i.v., bronhodilatatoare, ser antidifteric în crup difteric, spasmolitice, stimulante ale centrilor respiratori (cafeină, Karion), combaterea acidozei (Na2CO3, THAM)

efectuarea puncţiei evacuatoare a revărsatelor pleurale evacuarea aerului în pneumotorax, traheostomie, examen radiologic, bronhoscopic, EKG

2. Îngrijirea pacienţilor cu bronşită acută:D = reacţie inflamatorie acută a mucoasei bronşice, manifestată prin semne datorate iritaţiei

terminaţiilor nervoase, tulburărilor secretorii şi motorii ale aparatului muco-ciliar şi exprimate clinic prin: durere, tuse şi expectoraţie mucoasă sau muco-purulentă

Sd: factori infecţioşi: bacterii - Haemophilus influenzae, pneumococi-, virusuri - gripale, Coxsacki factori fizico-chimici: vapori de NH3, acetonă, acizi, aspirarea de suc gastric, apă de mare factori alergici factori favorizanţi: curent, aer rece, ingestia de lichide reci, efort vocal

Md as

generale: o debut: febră, frison, dureri musculare, cefalee, lăcrimare, strănut, rinoreeo stare generală alterată, febră sau subfebrilităţi, tulburări de somn

specifice: o tuse declanşată de vorbire, efort, iniţial uscată, apoi productivă (mucoasă, muco-purulentă),o wheezing, dispnee, arsură retrosternală

Mdx raluri sibilante şi ronflante ce îşi schimbă caracterul după tuse

38


MnV foaie de observaţie, foaie de temperatură, termometru, spatulă, tensiometru, radiografii pulmona-re, rezultatele analizelor efectuate

Rp aprecierea gradului de alterare a funcţiei respiratorii, aprecierea nivelului de implicare a asistentei medicale în menţinerea unei igiene respiratorii, hrănirea adecvată şi ingerarea unor cantităţi suficiente de lichid (ceai, supe, sucuri, lapte), explicarea modului cum poate fi evitată o nouă îmbolnăvire (evitarea frigului, renunţarea la

fumat, vaccinarea antigripală) repaus fizic şi vocal într-o cameră cu temperatură, umiditate adecvată; administrarea unor cantităţi suficiente de lichide ! sfaturi realiste în funcţie de condiţiile socio-economice educarea pacienţilor cu risc să se vaccineze antigripal

Rd: recoltarea sputei, sângelui pentru VSH, leucocite participarea la examen radiologic, administrarea medicamentelor conform prescripţiei

- expectorante: Trecid, Brofimen, acetilcisteină, ambroxol, - antitusive: Codeină, Calmotusin, Tusomag- antibiotice: 5-7 zile Penicilină, eritromicină, tetraciclină, biseptol- bronhodilatatoare: Eufilin, Salbutamol- antipiretice, etc- antiinflamatoare steroide (Prednison), nesteroide (indometacin)

3. Îngrijirea pacienţilor cu pneumonie:D = boli ale parenchimului pulmonar, caracterizate anatomic prin inflamaţia acestuia iar clinic şi

radiologic prin prezenţa sindromului de condensare pulmonară.- pneumonie lobară, segmentară = inflamaţia unui lob, segment- bronhopneumonie = pneumonie lobulară ce afectează şi bronhiolele aferente, focare multiple,

diseminate- pneumonie interstiţială = inflamaţia plămânului dispusă interstiţial- congestie pulmonară = pneumonie oprită în evoluţie

Sd factori etiologici:- bacterii: pneumococ, stafilococ aureu, Haemophilus influenzae- virusuri: gripale, paragripale, sinciţial respirator, adenovirusuri- chlamidii, rickettsi- fungi: candida, actinomyces- protozoare: pneumocystis carinii- gaze toxice, vapori, iradiere, factori alergici

factori favorizanţi: - fumat, poluare, frig, alcool, tratamente incorecte cu antibiotice, - creşterea păsărilor (porumbeilor, papagalilor, canarilor, găinilor) - pneumonii cu Chlamydia

psittaci- imunitate deficitară (boli consumptive, tumori, SIDA, tratament cortizonic de durată,

citostatic, transplant) - ce determină atât pneumonii cu germeni puţini virulenţi cât şi evoluţii severe

- spitalizarea - pneumonii nosocomiale favorizate de:→ contaminarea aparatelor de nebulizare, de intubaţie, traheostomie→ imunitatea deficitară a organismului→ vârstele extreme

Md as:

generale: o stare generală alterată, mialgii, facies pneumonic (congestie a feţei, herpes), febră: 39-400C,

polipnee, tahicardie, tegumente calde şi umede, limbă uscată şi încărcată, cu depozite, frison locale:

o junghi toracic, tuse uscată, apoi productivă, spută ruginie, hemoptoică, Mdx matitate pulmonară, suflu tubar, raluri crepitante, ± frecătură pleuralăMnV foaie de observaţie, foaie de temperatură, termometru, spatulă, tensiometru, radiografii pulmona-

re, rezultatele analizelor efectuateRp asigurarea igienei personale,

asigurarea confortului psihic,

39


încurajarea pacientului să-şi schimbe regulat poziţia, prevenirea apariţiei pneumoniei de decubit la bolnavii imobilizaţi la pat, a pleureziei parapneu-

monice sau metapneumonice alimentaţie adecvată, dietă hidro-lacto-zaharată în perioada febrilă repaus la pat în perioada febrilă şi câteva zile după aşezarea pacientului într-o încăpere luminoasă, aerisită hidratare încurajarea vaccinării antigripale la persoanele cu risc (în special înaintea lunilor de iarnă şi în

perioada epidemiilor participarea la examenul radiologic, examenul sputei, recoltarea sângelui pentru VSH, leucocite

Rd: administrarea medicaţiei conform indicaţiei: antitermice: aspirină, paracetamol antitusive, antibiotice; în funcţie de etiologie (pneumococ - penicilină, ampicilină, eritromicină,

cefalosporină, stafilococ - oxacilină, methiciclină, cefalosporină, Klebsiella - gentamicină, cefalosporină, anaerobi - metronidazol)

hemisuccinat de hidrocortizon, oxigen: 24-36 de ore la pacienţii în stare toxică

vaccinare antipneumococică la persoanele cu risc crescut (BPOC, bronşectazii, insuficienţă cardiacă, ciroză hepatică, insuficienţă renală cronică, DZ, neoplasm, alcoolism)

pleurotomie în caz de empiem pulmonar4 Îngrijirea pacienţilor cu TBC pulmonar:D = este o boală infecto-contagioasă specifică, cu caracter endemic produsă de agenţi bacterieni din

genul MycobacteriumSd bacilul Koch,

persoane receptive, condiţii socio-economice scăzute, subalimentaţie, alcoolism, locuinţă insalubrăMd as:

generale: o stare generală alterată, oboseală, scădere în greutate, paloare, subfebrilităţi, transpiraţii nocturne

locale: o tuse uscată, cronică, apoi productivă sanghinolentă, dispnee,

Mdx raluri crepitanteMnV foaie de observaţie, foaie de temperatură, termometru, spatulă, tensiometru, radiografii pulmo-

nare, rezultatele analizelor efectuateRp explicarea necesităţii izolării pacienţilor,

încurajarea pacienţilor să se hrănească bine, să se odihnească, respectarea regulilor de igienă, educarea pacientului să-şi acopere gura când tuşeşte, strănută, ţipă, să nu scuipe pe jos, etc., asigurarea unei bune ventilaţii (geamuri largi, aerisirea camerelor), descoperirea surselor de contaminare - bolnavi, mai ales cavitari să recunoască reacţiile adverse de tipul hepatitei toxice, nevritei (Izoniazida), purpură, anemie

hemolitică (rifampicină) să cunoască regulile generale de administrare a regimurilor terapeutice: durata de luni, asocierea

mai multor medicamente, ritmul de administrare să administreze medicamentele tuberculostatice sub strictă supraveghere să cunoască şi să explice pacientului monitorizarea tratamentului, periodicitatea cu care trebuie

să se realizeze controlul Rd: IDR la tuberculină, MRF

participarea la efortul de depistare a cazurilor noi de boală, monitorizarea cazurilor vechi, administrarea de

o tuberculostatice: esenţiale- Izoniazidă, Rifampicină, Pirazinamidă, Streptomicină, Etambutol, de rezervă - Etionamidă, Cicloserină, Ciprofloxacină

o antitusive, vitamine, anabolizante, corticoizi, tratament chirurgical cură balneară

5 Îngrijirea pacienţilor cu bronşită cronică. Emfizem pulmonar

40


D bronşita cronică = boală caracterizată anatomic prin modificări bronşice şi clinic prin tuse şi expectoraţie, ce durează mai mult de 3 luni pe an, cel puţin 2 ani consecutiv

emfizemul pulmonar = boală caracterizată prin dilatarea permanentă şi anormală a bronhiolelor respiratorii şi alveolelor pulmonare asociate cu modificări distructive ale peretelui alveolar

bronhopneumopatia cronică obstructivă = BPOC = asociere între bronşita cronică obstructivă şi emfizemul pulmonar cu sindromul obstructiv evolutiv şi puţin reversibil

Sd: fumatul inhalarea unor poluanţi (profesii cu risc: industria materialelor plastice, bumbac, măturători,

viticultori, fermieri, industria de construcţii) infecţii bronşice: Haemophilus influenzae, pneumococ, rinovirusuri factori genetici temperaturi extreme (frig, căldură)

Md as:

manifestări generale:o cianoză, dilatarea venelor feţei, turgescenţa jugularelor

manifestări specifice: o tuse productivă mai frecvent dimineaţa (toaleta bronhiilor), o expectoraţie mucoasă sau muco-purulentă,o wheezing, dispnee, respiraţie abdominală, mărirea diametrului antero-posterior al toracelui

Mdx policitemie, raluri bronşice,MnV foaie de observaţie, foaie de temperatură, termometru, spatulă, tensiometru, radiografii pulmona-

re, rezultatele analizelor efectuateRp aprecierea gradului de dependenţă a pacientului (! atenţie la pacienţii care reuşesc cu dificultate

să mănânce, să bea, să se pieptene, să se spele pe dinţi) să determine bolnavul să stea într-o poziţie favorabilă, comodă, de favorizare a respiraţiei

(poziţie semişezând), gimnastică respiratorie, exerciţii de tuse, respiraţie cu buzele protruzionate educarea pacientului privind evitarea cauzelor favorizante, explicarea rolului nociv al fumatului să înveţe pacientul să respire adânc şi să adopte o poziţie favorabilă pentru drenaj asigurarea igienei, a confortului psihic cunoaşterea factorilor etio-patogenetici (fumat, poluare, infecţii bronşice) şi combaterea lor să facă diferenţa dintre cianoza centrală şi periferică, prima afectând şi mucoasele (limbă, ochi) aprecierea semnelor de prognostic sever: tahipnee cu expir prelungit, contracţie vizibilă a

muşchilor respiratori accesori, diminuarea zgomotelor respiratorii (auscultatoric), cianoză şi de repaus, tahicardie, puls paradoxal, HTA, somnolenţă, apatie, confuzie

educarea pacientului şi participarea la campania de vaccinări (ex. vaccinarea antigripală) hidratare adecvată antrenarea progresivă la efort realizarea unui climat adecvat, uscat, cald recoltarea sputei, sângelui

Rd: participarea la examenul radiologic, determinarea volumului pulmonar, a debitelor respiratorii, a valorii gazelor respiratorii

oxigenoterapie, administrarea de:

antibiotice conform indicaţiei (Ampicilină, Amoxicilină, Eritromicină) 7-10 zile bronhodilatatoare: Alupent, Salbutamol, Berotec, Asmopent, Miofilin mucolitice: acetilcisteină, bromhexin corticoizi

6 Îngrijirea pacienţilor cu astm bronşic:D = boală plurifactorială care apare la persoane cu hiperreactivitate bronhică caracterizată prin crize

repetitive de dispnee şuierătoare provocate de o obstrucţie bronhică generalizată şi reversibilă, spontan sau sub tratament

→ astm extrinsec - exogenSd factori alergici: polen, praf de casă - acarieni, fungi, peri de animal, insecte, căpşuni, făină de

grâu, medicamente - aspirină infecţioşi: virusuri, bacterii – Haemophilus Influenza, rinovirusuri, streptococ, stafilococ, iritanţi: fizici (frig), chimici (fum, gaze) endocrini

41


psihici efort fizic predispoziţie genetică: HLA A3, B35 mediul ambiant poluat – zone industriale, ceaţă, praf

Md as:

manifestări generale : cianoză, dilatarea venelor feţei, tahicardie manifestări locale : bradipnee expiratorie, tuse uscată sau productivă, cu eliminare dificilă, wheezing,

dispnee, ortopnee, manifestări în cazul stării de rău astmatic :

- acces astmatic ce durează peste 24 de ore- debut progresiv cu creşterea dozelor de medicamente şi accese de durată crescândă- senzaţie de asfixie

Mdx hipersonoritate pulmonară, hipersecreţie bronşică, raluri sibilante şi ronflante „zgomot de porumbar” în cazul stării de rău astmatic: tiraj supraclavicular,


Rp să sprijine pacientul să se autoîngrijească: să fie învăţat să-şi administreze corect tratamentul indicat, să folosească corect un inhalator, să recunoască semnele de astm bronşic, să i se explice pacientului unde trebuie să se adreseze în caz de urgenţă

să ofere pacientului suport psihologic - ştiind că de obicei aceştia sunt extremi de fragili şi că în momentul apariţiei crizei intră în panică care le accentuează simptomatologia

să explice pacientului că aceasta este o boală cronică educarea pacientului să descopere factorii care-i declanşează criza asigurarea unei poziţii adecvate - semişezând sau la marginea patului monitorizarea semnelor vitale, pregătirea materialelro necesare pentru recoltări pregătirea pacientului pentru examen radiologic, spirometrie diferenţierea unei crize de astm bronşic şi a uneia de status astmaticus (ultima durează peste 24

de ore, e refractară la bronhodilatatoarele ce apar pe fondul unei injecţii bronşice, a abuzului de simpaticomimetice, a întreruperii corticoterapiei

educarea pacientului să evite pe cât posibil factorii favorizanţi: fum, ceaţă, schimbări bruşte de temperatură, tutun, stres, să folosească raţional medicamentele

educarea pacientului să şteargă praful cu o cârpă umedă, aspirator instruirea pacientului cu privire la cauzele bolilor sale, măsurile de prevenire, folosirea raţională

a medicamentelor administrarea unei cantităţi suficiente de lichide recunoaşterea factorilor ce sugerează un astm profesional

o profesii: morari, brutari, industria medicamentelor, tipografii, industria cauciucului, textilă, detergenţilor, chimică

o durata expunerii: peste 4 lunio relaţia simptome-loc de muncă

înlocuirea pernelor din pene cu perne de plastic înlăturarea animalelor din casă, îndepărtarea igrasiei recoltarea sputei (aceasta conţine caracteristic cristale Charcot, spirale Curschmann)

Rd: oxigenoterapie administrarea medicamentelor:

bronhodilatatoare: Salbutamol, Berotec, Miofilin corticoizi diuretice, sedative, cromoglicat de sodiu, ketotifen fluidifiante ale secreţiei

vaccinare antigripală, chimioprofilaxia recidivelor intradermoreacţia la alergeni, teste cutanate (scratch test, pick – test), teste ventilatorii speleoterapie: Slănic-Prahova hiposensibilizarea specifică

constă în administrarea unor doze subclinice crescânde progresiv I: astm alergic cu alergen imposibil de înlăturat CI: boli cu reducerea imunităţii

42


diferenţa dintre astmul bronşic şi cel cardiac7.1. Îngrijirea pacienţilor cu bronşectazie:D = creşterea patologică şi ireversibilă a calibrului uneia sau mai multor bronhii, datorită distrugerii

componentelor elastice şi musculare ale peretelui şi având ca principale manifestări clinice supuraţia şi/sau hemoptizia.

Sd antecedente de: rujeolă, tuse convulsivă, bronşită, corpi străini, TBC, tumori, stenoze bronşice pneumonii recidivante, congenitale

Md as:

manifestări generale : degete hipocratice, stare generală alterată manifestări specifice :

o tuse, hemoptizie,o expectoraţie abundentă (vomică), stratificată (seros, mucos, muco-purulent, purulent)

Mdx raluri sibilante şi ronflante, matităţi circumscriseMnV foaie de observaţie, foaie de temperatură, termometru, spatulă, tensiometru, radiografii pulmona-

re, rezultatele analizelor efectuateRp sprijinirea pacientului să se autoîngrijească

oferirea suportului psihologic necesar asigurarea unei poziţii adecvate prevenirea îmbolnăvirii prin urmarea indicaţiilor şi tratarea corectă a rujeolei, gripei, TBC pregătire materialelor necesare pentru recoltări, pentru examinări radiologice, asigurarea igienei personale, a confortului psihic, asigurarea unui microclimat corespunzător captarea expectoraţiei drenaj postural, percuţii toracice pregătirea preoperatorie (intervenţia chirurgicală e indicată: dacă antibioterapia nu dă rezultate,

apar hemoptizii masive şi în formele localizate) cunoaşterea corelaţiei dintre evoluţia cantităţii de spută şi evoluţia stării generale:

→ creşterea cantităţii de spută = alterarea stării generale→ scăderea cantităţii de spută = ameliorarea stării generale→ scăderea cantităţii de spută + creşterea temperaturii = retenţie bronşică → stare generală alterată

prevenirea bronşectaziei:→ evitarea îmbolnăvirilor la femeia gravidă (boli infecto-contagioase, iradiere, medicamente)→ tratarea corectă a rujeolei, gripei, tusei convulsive în copilărie→ asanarea focarelor rinofaringiene la copil, a TBC la adult→ tratarea corectă a supuraţiei pulmonare

Rd: participarea la explorări radiologice: radiografie toracică, bronhografie, tomografie computerizată, scintigrafii radioizotopice, bronhoscopie

oxigenoterapie administrarea medicamentelor:

antibiotice: Ampicilină, Tetraciclină, Cefalosporine corticoizi, mucolitice, bronhodilatatoare

drenarea secreţiilor, asanarea focarelor de infecţie rino-faringiană

9. Îngrijirea pacienţilor cu pneumoconioze:D = boli cronice caracterizate prin acumularea pulberilor în plămâni şi reacţii tisulare pulmonare

datorită acestei acumulări de pulberi.Sd antecedente de tuberculoză

profesia: miner, turnător; cei care lucrează la construcţia de tuneluri, la fabricarea cărămizilor, în industria sticlei, porţelanurilor, gresiei, la fabricarea detergenţilor, săpunurilor

mediu cu pulberi cu diametrul sub 5μm efort fizic, fumat, alcoolism afecţiuni ale tractului respirator

Md as:

manifestări generale: scădere în greutate manifestări specifice: dispnee, tuse, expectoraţie mucoasă, apoi mucopurulentă, dureri toracice,

Mdx modificări radiologiceMnV foaie de observaţie, foaie de temperatură, termometru, spatulă, tensiometru, radiografii pulmona-

43


re, rezultatele analizelor efectuateRp păstrarea igienei,

prevenirea tuberculozei cunoaşterea factorilor de risc (mediu poluant: SiO2, azbest, Fe2O3) să sprijine pacientul să se autoîngrijească să educe pacientul să respecte normele de protecţia muncii (echipament de protecţie)

Rd: pregătirea pentru radiografie, recoltarea sputei participarea la testul de efort, la spirometrie administrarea medicamentelor bronhodilatatoare, antitusive

10. Îngrijirea pacienţilor cu cancer bronho-pulmonarD este o tumoră malignă localizată la nivelul plămânilorSd fumatul (riscul depinde de numărul de ţigarete, vârsta la care începe fumatul)

factorii profesionali (azbest; radiaţii- uraniu, radiu; crom; nichel; fier) poluarea atmosferei (gazele de eşapament)

Md as:

manifestări generale: scădere în greutate, stare generală alterată, dureri osoase, inapetenţă manifestări specifice:

- tuse persistentă, nejustificată, paroxistică, rezistentă la antitusive- hemoptizie iniţial mici, repetate; tardiv apare aspectul de jeleu de coacăze- toracalgii, dispnee, disfonie, wheezing

Mdx anemie, adenopatie supraclaviculară sindrom de condensare pneumonic, sindrom cavitar pulmonar, sindrom de atelectazie, sindrom

lichidian pulmonarMnV foaie de observaţie, foaie de temperatură, termometru, spatulă, tensiometru, radiografii pulmona-

re, rezultatele analizelor efectuateRp păstrarea igienei

poziţie favorabilă respiraţiei (! dacă în timpul operaţiei a fost atins pericardul la posibilitatea apariţiei hernierii inimii)

recunoaşterea grupelor de risc (bărbaţi, peste 40 de ani, fumători, mediu poluant) şi participarea la depistarea precoce

prevenirea stresului, panicii cunoaşterea locurilor în care pot să apară metastazele: la nivel osos - fracturi patologice - (coaste,

vertebre, bazin), hepatic, cerebral (tulburări de personalitate, cefalee, hemiplegie) cunoaşterea principalelor sindroame paraneoplazice: tulburări endocrine, polimiozită, neuropatii

periferice, hipocratism digital, encefalopatie, tromboflebită migratorie, anemie cunoaşterea semnificaţiei stadializării TNM:

- T= dimensiunile tumorii, N= afectare ganglionară, M= metastaze cunoaşterea resurselor terapeutice:

- intervenţie chirurgicală (CI: peste 70 de ani, cancer cu celule mici, cancer apical, cu revărsat apical persistent, în stadii avansate - cu afectare ganglionară şi metastaze)

- radioterapie: curativă, paleativă (forme avansate, inoperabile), preoperatorie, postoperatorie- chimioterapie: combinaţii, cure de 5-7 zile, 4-6 săptămâni cu pauze între- imunoterapie (Corynebacterium parvum) - adjuvant

cunoaşterea reacţiilor adverse ale radioterapie: greaţă, inapetenţă, vărsături, disfagie, esofagită, tuse uscată, persistentă

Rd: participarea la tomografie computerizată, puncţie biopsie pregătirea preoperatorie şi tratamentul postoperator în caz de intervenţii chirurgicale participarea la toracocenteză, bronhoscopie, ex. radiologic, scintigrafie, ecografie pulmonară administrarea chimioterapicelor îngrijirea post-radioterapie

11. Îngrijirea pacienţilor cu edem pulmonarD = afecţiune ce constă în inundarea bruscă a alveolelor pulmonareSd EPA cardiogen:

o insuficienţă ventriculară stângă, IMA, cardiopatie ischemică, HTA, cardiopatie valvulară, tulburări de ritm,

EPA lezional: o cauze toxice: (gaze sufocante), uremie, intoxicaţii medicamentoase (digitalice, antifibrinolitice)

44


o infecţioase: pulmonare, septicemii,o neurologice (AVC, tumori, traumatisme),o iatrogene (perfuzii intravenoase cu supraîncărcare hidro-electrolitică, transfuzii),o inhalare de apă de mare, lichid gastric (bronhoalveolită de deglutiţie la copii mici, alcoolici, comatoşi)

Md as:

manifestări generale: anxietate, tahicardie, transpiraţii, cianoză, jugulare turgescente, tensiune arterială crescută, normală sau scăzută;

manifestări specifice: o dispnee ce apare brusc+ polipnee, "sete de aer", ortopnee, tuse uscată apoio expectoraţie abundentă, aerată, rozacee, în cantitate mare 1,5-2 l,o expectoraţie muco-purulentă, dureri toracice în EPA lezional

Mdx zgomotele stetacustice modificate, raluri crepitanteMnV foaie de observaţie, foaie de temperatură, termometru, spatulă, tensiometru, radiografii pulmona-


poziţie favorabilă respiraţiei, poziţie semişezând (pe scaun, fotoliu) la marginea patului cu gambele atârnând (excepţie în caz de hipotensiune)

prevenirea stresului, panicii captarea expectoraţiei şi curăţirea cavităţii bucale măsurare/notare TA şi puls

Rd: administrarea de oxigen, administrarea medicamentelor (morfină, tonicardiace, diuretice) participarea la aspirarea căilor aeriene superioare, emisia de sânge, aplicarea garourilor la rădăcina a 3 membre (din 10 în 10 min. se schimbă la alt membru! la degarotare) participarea la intubaţie, respiraţie asistată aerosoloterapie antispumantă (alcool etilic + bronhodilatatoare) în EPA cardiogen cu TA normală sau uşor crescutăo administrare de: morfină 20mg i.v./i.m. (! la apariţia bradicardiei, vărsăturilor = reacţie vagală când

se asociază cu atropină 0,5mg i.v./i.m.; ! nu se administrează în astm bronşic, AVC, BPOC)o sau mialgin 100mg (1 fiola) i.m./i.v.; digitalice (deslanozid 2 f. i.v.), diuretice (furosemid 2 f. i.v.)o emisie de sânge rapidă (300 - 500ml. în 5'); ! venesecţia este contraindicată în IMA şi la

vârstnici cu ateroscleroza cerebralăo ventilaţie mecanică prin intubaţie trahealăo la pacienţii cu afecţiuni coronare se administrează nitroglicerina 1-4 tb. sublingualo administrare de hipotensoare în funcţie de valorile TA

în EPA cardiogen cu hipotensiune arterialăo ! nu se administrează morfină, hipotensoare şi nu se practică emisia de sânge.

în EPA lezional în funcţie de etiologie:o administrare de antidot + ventilaţie artificială (în EPA din intoxicaţii)o tratament simptomatic + sângerare (300 - 500ml) + perfuzie intravenoasă cu manitol,

furosemid; Nu se administrează morfină (în EPA de cauza neurologică)o emisie sanguină (300 - 500ml) şi furosemid - iniţial 3-5 f. (în EPA iatrogen)o administrare de HHC 1g/zi în perfuzie intravenoasă, tetraciclină 2g/zi, cotrimoxazol 3 tb/zi,

tonicardiace, oxigen iar la nevoie sângerare (în EPA de origine infecţioasă)o la înecaţi: IOT + aspiraţie bronşică + ventilaţie mecanică (O2 10-12 l/1'); + sângerare,

furosemid 2 f. (înecaţi cu apa dulce) sau perfuzie intravenoasă cu dextran 70 - 500ml sub control TA (înecaţi cu apa de mare)

o oxigenoterapie + aerosoli antispumanţi + aplicarea a 3 garouri; administrare de tonicardiace şi epurare extrarenală (în EPA uremic)

o respiraţie asistată (în EPA din bronhoalveolită de deglutiţie).

12. Îngrijirea pacienţilor cu embolie pulmonară:D = afecţiune ce constă în obstruarea arterei pulmonare sau a ramurilor acesteiaSd tromboză venoasă a membrelor inferioare (90% din cazuri), flebite pelviene; instalarea trombozei

venoase este favorizată de:o insuficienţa cardiacă, infarctul miocardic,o intervenţiile chirurgicale (pe micul bazin, abdomen), imobilizările prelungite

45


o traumatismele (pelviene, ale membrelor inferioare),o naşterile, avorturile provocate,o neoplasmele, bolile infecţioase,

cateterism intravenos varice ale membrelor inferioare embolie gazoasă: o injecţii, perfuzie intravenoasă, catetere în vena subclaviculară, în vena cavă superioară,o retropneumoperitoneu, histerosalpingografie, encefalografie,o intervenţii chirurgicale în regiunea gâtului

embolie grăsoasă ce poate apărea în fracturi osoase (femur, tibie).Md as:

manifestări generale: febră, stare de şoc (extremităţi reci, cianotice, transpiraţii reci), anxietate marcată, cianoză, tahicardie (160/1'), hipotensiune

manifestări specifice: o junghi toracic accentuat de mişcări respiratorii,o tahipnee, respiraţii superficiale, tuse seacă, cu iradiere spre gât şi membrele superioare

Mdx hepatomegalie, jugulare turgescente auscultaţia mută de partea emboliei, aspect radiologic, scintigrafic caracteristic ! tabloul clinic al emboliei pulmonare este asemănător cu al infarctului pulmonar care are

junghiul toracic însoţit de hemoptizie apoi stare febrilă cu tahicardie şi hipotensiuneMnV foaie de observaţie, foaie de temperatură, termometru, spatulă, tensiometru, radiografii pulmona-

re, rezultatele analizelor efectuate ECG, angiografie şi scintigrafie pulmonaraRp păstrarea igienei

prevenirea stresului, panicii asigurarea repausului absolut asigurarea poziţiei semişezând măsurarea TA la 5' şi a pulsului pregătirea fizică, psihică pentru intervenţie: bilanţ clinic, paraclinic, aseptizarea tegumentului etc

Rd: administrarea oxigenului prin sonda: 6-8 l/1' (sau pe masca: 10 - 15 l/1') administrarea medicamentelor o antalgice: mialgin i.m. 100mg (apoi repetare de 2 -3 ori în 24h) sau fortral i.m. 30mg. (1 fiola)

în formele hiperalgice şocogeneo substanţelor vasoactive (în caz de soc): isuprel 1mg (5 f.) în perfuzie intravenoasă cu 200ml.

glucoza 5% (ritm de 20 - 30 pic./1'); dopamina 1 f. în 500ml. de glucoza 5%; noratrinal 1 -2 f. sol. 4% în 500ml. glucoza 5% (în cazul prăbuşirii TA)

o anticoagulantelor: heparina i.v. 50 - 100mg (1 -2f.) apoi în p.i.v 1f. în 3 ore (400mg în 24 ore)o trombolitice (streptokinază şi urokinază)

verificarea căilor respiratorii (permeabile) +/- instalarea sondei nazofaringiene participarea asistentei medicale la tratamentul chirurgical.

13. Îngrijirea pacienţilor cu pneumotorax:D constă în prezenţa unei colecţii de aer în cavitatea pleuralăSd boli pulmonare (TBC pulmonar, abces pulmonar, BPOC)

ventilaţie sub presiune biopsie

Md as:

manifestări generale: nelinişte, paloare, tahicardie, transpiraţii abundente, manifestări specifice: junghi toracic, tuse, dispnee intensă uneori simptomele se instalează dramatic, alteori progresiv, sufocant

Mdx hemitorace destins, imobil, spaţii intercostale lărgite, hipersonoritate până la timpanism, murmur vezicular diminuat


Rp păstrarea igienei poziţie favorabilă respiraţiei, poziţie semişezând prevenirea stresului, panicii repaus, inclusiv vocal

Rd: administrarea de oxigen, a medicamentelor (antitusive, antalgice) participarea la puncţie pentru decomprimarea plămânului, examenul radiologic

46


participarea la reexpansiunea pulmonară atunci când aceasta nu se produce spontan (drenajul pneumotoraxului prin sonda Pezzer introdusă prin toracotomie minimă sau sondă simplă introdusă transparietal racordată la un dispozitiv de sifonaj sub apă)

14. Îngrijirea pacienţilor cu pleurezii:D = acumulare de lichid liber sau închistat în cavitatea pleuralăSd tuberculoză

pneumonie - parapneumonice (ce apar în afecţiuni pulmonare acute: bacteriene, virale, fungice, parazitare) neoplazice afecţiuni precum: boli de colagen, pancreatite post-iradiere reacţie la droguri - metotrexat

Md as:

manifestări generale: febră, manifestări specifice: junghi toracic, tuse, dispnee

Mdx sindrom de condensare, matitateMnV foaie de observaţie, foaie de temperatură, termometru, spatulă, tensiometru, radiografii pulmona-


poziţie favorabilă respiraţiei prevenirea stresului, panicii recunoaşterea unor caracteristici ale pleureziei în funcţie de etiologie; ex.: revărsat pleural

unilaterale, ce se reface rapid în cancerul bronho-pulmonar educarea pacientului să respire profund, să stea în decubit lateral cu toracele spre partea sănătoasă liberă

Rd: participarea la examenul radiologic, IDR la tuberculină, toracocenteză, biopsie pleurală administrarea medicamentelor (antibiotice, chimioterapice), antitusive, antitermice

15. Îngrijirea pacienţilor cu empiem:D = acumulare de lichid purulent în cavitatea pleuralăSd stafilococ, streptococ, proteusMd as:

manifestări generale: febră 39-400C,transpiraţii, facies pământiu, inapetenţă, scădere în greutate, oligurie manifestări specifice: junghi toracic, tuse, dispnee, expectoraţie fetidă

Mdx sindrom de condensare, matitateMnV foaie de observaţie, foaie de temperatură, termometru, spatulă, tensiometru, radiografii pulmona-


poziţie favorabilă respiraţiei prevenirea stresului, panicii

Rd: participarea la examenul radiologic, toracocenteză ! puncţia pleurală necesită ace mai groase şi suficient de lungi; în caz de spălătură pregătirea de substanţe

antiseptice (cloramină 3%), introducerea de enzime proteolitice (α chemotripsină, streptokinază) administrarea medicamenteloro antibiotice,o antitusive, antitermice

aspiraţia continuă prin tub de dren, spălătură pleurală largă16. Îngrijirea pacienţilor cu pneumectomieD = intervenţie chirurgicală prin care se excizează o porţiune de plămânSd afecţiuni pulmonare grave ce necesită îndepărtarea ţesutului pulmonar accentuatMd as:

manifestări generale: cele ale afecţiunii ce duce la pneumectomie manifestări specifice: dispneea accentuată, durere toracică + ale simptomatologiei de bază

Mdx aprecierea gradului de afectareMnV foaie de observaţie, foaie de temperatură, termometru, spatulă, tensiometru, radiografii pulmona-


poziţie favorabilă respiraţiei; dacă a fost afectat pericardul trebuie să nu stea pe partea afectată dacă nu e aşezat în poziţia indicată de chirurg

prevenirea stresului, panicii

47


urmărirea tubului de dren toracicRd: administrarea medicamentelor, oxigenului17. Îngrijirea pacienţilor cu hemoptizii:D = evacuarea sângelui pulmonar prin cavitatea bucalăSd TBC, tumori bronşice, bronşectazii, fistule arterio-venoase, chist hidatic, silicozăMd as:

manifestări generale: nelinşte, anxietate, paloare manifestări specifice: senzaţie de căldură toracică, expectoraţie sanguină

Mdx diferenţierea hemoptiziei de hematemeză (hemaptizia – sânge aerat, hematemeza – sânge de culoare mai închisă ce conţine resturi alimentare)

MnV foaie de observaţie, foaie de temperatură, termometru, spatulă, tensiometru, radiografii pulmonare, rezultatele analizelor efectuate

Rp păstrarea igienei poziţie favorabilă respiraţiei;

dacă a fost afectat pericardul trebuie să nu stea pe partea afectată dacă nu e aşezat în poziţia indicată de chirurg

prevenirea stresului, panicii evaluarea cantităţii de sânge pierdută

Rd: administrarea medicamentelor: adrenostazin, venostat18. Îngrijirea pacienţilor cu supuraţii pulmonareD Abcesul pulmonar = supuraţie primară, circumscrisă într-o cavitate nou-formată

Gangrena pulmonară = supuraţie difuză, necrozantăSd stafilococ aureu, streptococ piogen, fusobacterii

pulmonare: laringectomii, cancer, bronşectazii, infarcte pulmonare, extrapulmonare: narcoză, comă, ebrietate, epilepsie, vărsături incoercibile, amigdalectomii,

extracţii dentare, DZMd as:

manifestări generale: febră, frison, anorexie, degete hipocratice, manifestări specifice: tuse, bronhoree, hemoptizie, respiraţie fetidă debutul poate fi lent ca o pneumonie acută banală sau brutal

Mdx raluri subcrepitante, modificări de colecţie purulentăMnV foaie de observaţie, foaie de temperatură, termometru, spatulă, tensiometru, radiografii pulmona-

re, rezultatele analizelor efectuateRp educarea pacientului să respecte tratamentul indicat în pneumonii

recoltarea sputei, sângelui (leucocite, VSH) păstrarea igienei participarea la examenul radiologic, bronhoscopic drenaj postural pregătire pre- şi îngrijiri postlobectomie sau pneumectomie, rezecţii segmentare respectarea indicaţiilor de tratament din bolile pulmonare (prevenirea apariţiei supuraţiei)

Rd: administrarea medicamentelor: antibiotice: în doze mari, intravenos (Penicilină, Metronidazol, Cloramfenicol, Cefaloxină) sau

per os (Metronidazol, Cloramfenicol, Amoxicilină + Clavulant) timp de 3-6 săptămâni administrarea oxigenului administrarea de ser gangrenos în caz de gangrenă

19. Îngrijirea pacienţilor cu chist hidatic pulmonarD = parazitoză determinată de localizarea pulmonară a Taeniei echinococcus Sd contact cu câini, pisici, vulpiMd as:

manifestări generale: stare generală alterată manifestări specifice: dureri toracice, dispnee, tuse, hemoptizii mici şi repetate, vomică cu lichid

clar ca apa de stâncăMdx eozinofilie,MnV foaie de observaţie, foaie de temperatură, termometru, spatulă, tensiometru, radiografii pulmona-

re, rezultatele analizelor efectuateRp educarea pacientului prevenirea infestării (îndepărtarea animalelor – câini – de casă)

recoltarea sângelui (eozinofile) educarea celor care lucrează în abatoare să respecte regulile de igienă

48


educarea pacientului privind respectarea regulilor de igienă individuală şi alimentară Rd: examenul radiologic, bronhoscopic

administrarea medicamentelor, pregătirea preoperatorie şi îngrijiri postoperatorii

20. Îngrijirea pacienţilor cu infarct pulmonarD = afecţiune caracterizată prin necroza parenchimului pulmonar datorită obstruării unei artere Sd trombemboliiMd as:

manifestări generale: subfebrilităţi, tahicardie, anxietate, subicter, manifestări specifice: junghi toracic, dispnee moderată, spută hemoptoică,

Mdx - tromboflebită profundă a gambelorMnV foaie de observaţie, foaie de temperatură, termometru, spatulă, tensiometru, radiografii

pulmonare, rezultatele analizelor efectuateRp recunoaşterea condiţiilor ce predispun la trombembolii pulmonare (cardiopatii decompensate,

mobilizare îndelungată, postpartum, postoperator) Rd: administrarea medicamentelor (anticoagulante, fibrinolitice)

pregătirea preoperatorie şi îngrijiri postoperatoriiE. Exemplu de plan de îngrijire în cazul unui pacient cu silicozăE. Exemplu de plan de îngrijire în cazul unui pacient cu silicoză1. Dî alterarea oxigenării datorită reducerii suprafeţei de schimbO menţinerea unei presiuni normale a oxigenului în sângeI aprecierea frecvenţei respiratorii, a efortului şi sunetelor respiratorii

monitorizarea gazelor sanguine şi a semnelor respiratorii monitorizarea saturaţiei sângelui arterial prin oximetrie administrarea oxigenului prin canula nazală asigurarea umidificării aerului asigurarea intubaţiei şi a ventilaţiei mecanice

2. Dî alterarea mişcărilor respiratorii datorită obstrucţiei căilor aeriene superioareO: menţinerea frecvenţei şi amplitudinii normale a respiraţieiI: monitorizarea frecvenţei respiratorii, a efortului necesar pentru realizarea respiraţiei

aprecierea respiraţiei în timpul somnului, notarea modificărilor de respiraţie administrarea de antispastice

3. Dî: alterarea zgomotelor respiratoriiO: pacientul să aibă un sunet respirator clarI: monitorizarea sunetelor respiratorii

administrarea - conform indicaţiilor - diureticelor, bronhodilatatoarelor, mucoliticelor4. Dî: alterarea funcţiei respiratorii prin apariţia pneumoniei de decubitO: evitarea apariţiei atelectaziei sau pneumoniei de decubitI: încurajarea tusei, respiraţiei adânci

supravegherea cantităţii, calităţii şi consistenţei secreţiilor mobilizare activă, pasivă

5. Dî: alterarea parametrilor hemodinamiciO: menţinerea în limite normale a presiunii sângelui, frecvenţei cardiaceI: monitorizarea semnelor vitale

monitorizarea TA, a edemelor monitorizarea ritmului cardiac şi aprecierea tipului de aritmie

6. Dî: alterarea funcţiei renaleO: menţinerea funcţiei renale în limite normaleI: aprecierea bilanţului hidro-electrolitic

înlocuirea electroliţilor absenţi conform indicaţiei aprecierea zilnică a greutăţii administrarea de fluide sau diuretice

7. Dî: alterarea mobilităţiiO: menţinerea adecvată a mobilităţiiI: stabilirea unui program activ

monitorizarea activităţii favorizarea ridicării din pat şi mersul cât mai rapid cu putinţă

49


8. Dî: alterarea calităţii tegumentelorO: menţinerea tegumentelor integreI: modificarea poziţiei la fiecare 2 ore

prevenirea escarelor9. Dî: alterarea stării de nutriţie datorită incapacităţii de a ingera alimenteO: menţinerea unei nutriţii adecvateI: evaluarea nutriţiei şi menţinerea ei adecvată pe cale orală, parenterală, enterală

consultarea dieteticienilor şi nutriţioniştilor monitorizarea aportului de hidraţi de carbon, a lipidelor

10.Dî: durereO: combaterea dureriiI: stabilirea unui confort reducând durerea

administrarea analgezicelor şi sedativelor11. Dî: anxietate O: reducerea anxietăţiiI: discutarea modificărilor produse de boală

administrarea sedativelor conform indicaţiilor asigurarea odihnei şi somnului

12.Dî: cunoştinţe insuficiente despre boalăO: educarea pacientuluiI: explicarea procedurilor

explicarea cauzelor şi efectelor explicarea modului cum pot fi prevenite complicaţiile iniţierea familiei şi educarea acestora privind nevoile pacientului

13.Dî: stare de disconfort datorită spitalizăriiO: asigurarea condiţiilor optime de spitalizareI: saloane luminoase, aerisite, cu temperatură, umiditate inadecvate

supravegherea modului în care îngrijitorii fac curat (ştergere umedă) climat liniştit repartizarea în saloane în funcţie de afecţiuni alimentaţie în conformitate cu afecţiunea interzicerea consumului de alcool, a fumatului

14.Dî: potenţial de accidentare în timpul intubăriiO: reducerea posibilităţi de apariţie a accidentelorI: monitorizarea respiraţiei, culorii tegumentelor15.Dî: respiraţie ineficientă datorită insuficienţei ventilatoriiO: menţinerea unei ventilaţii pulmonareI: identificare persoanelor cu risc mare de dispnee (cei cu alterarea stării de conştienţă, copii)

verificarea respiraţiei la fiecare oră evaluarea stării generale a pacientului depistarea cauzelor ce au dus la alterarea respiraţiei pregătirea pacientului şi instrumentarului necesar pentru intubaţie oro-traheală supravegherea bolnavului pentru a preveni deplasarea sondei de intubaţie

16.Dî: alterarea capacităţii de a comunica datorită alterării ventilaţieiO: menţinerea unei comunicări adecvateI: folosirea mijloacelor de comunicare non-verbală

50

02 respirator.doc

Documents