01.nu vrem rege. lucrarea lui isus

8/16/2019 01.NU VREM REGE. Lucrarea Lui Isus

1/8

Creştinismul îşi are rădăcinile înfipte adânc în istoria evreiască, cu mult înainte denaşterea lui lisus Hristos. lisus din Nazaret a fost cel care a atacat iudaismul bine definitşi a produs o mişcare de renaştere în lumina istoriei din primul secol. După crucificarealui, sub Pontius Pilat -conducătorul roman, învă ătura lui lisus s-a răspândit în toatăzona !ării !editerane. "n apostol pe nume Pavel a fost foarte influent. #l a accentuat

darul mântuirii oferit de Dumnezeu tuturor oamenilor, ceea ce a dus la apari iacreştinismului, desprins din iudaismul palestinian, şi la ridicarea acestuia la ran$ul dereli$ie universală.

1. NU VREM REGE!C%#&'(N()!"* este sin$ura reli$ie ma+oră care are ca eveniment central umilireaDumnezeului ei.

!ielule care-ai murit cântă credincioşii,sân$ele 'ău pre ios

nu-şi va pierde puterea,până când toată iserica lui Dumnezeunu va fi mântuită de păcat.Crucificarea era o moarte barbară, rezervată insti$atorilor, pira ilor şi robilor. *e$eaiudaică blestema pe oricine este atârnat pe lemn şi marele om de stat roman, Cicero aspus Cuvântul cruce să fie depărtat nu numai de trupul oricărui cetă ean roman, cic/iar şi de $ândurile, oc/ii sau urec/ile lui.0 parte din pedeapsa victimelor era aceea de a fi biciuite, apoi trebuiau să care o cruce$rea făcută din lemn $ros cât $rinda până la locul unde urma să moară. 1tunci cândcrucea era ridicată, se punea o tăblie pe care se scria numele şi vina celui crucificat2 încazul lui lisus, (N%(3lesus Nazarenus Rex ludaeorum - lisus din Nazaret %e$ele(udeilor.Pontius Pilat, +udecătorul roman al lui lisus, a inten ionat, în aparen ă, ca aceasta să fieo ultimă lovitură răutăcioasă dată evreilor, dar, aşa cum s-a întâmplat şi cu crucea,urmaşii lui lisus au descoperit o însemnătate deosebită în acest mesa+.

IISUS Şl BISERICAlisus a fost evreu. #l provenea dintr-o familie de evrei, a studiat le$ea iudaică, arespectat reli$ia iudaică. 0rice studiu serios al vie ii *ui ne arată clar că foarte mul ioameni s-au întrebat dacă lisus a inten ionat vreodată să creeze această ceată deurmaşi numită de noi biserica . 1lbert )c/4eitzer, renumitul misionar în 1frica,considera că lisus era obsedat de un vis al sfârşitului lumii acesteia şi că a murit pentruca acest vis să se împlinească. %udolf ultmann, influent teolo$ $erman, spunea călisus a fost un proroc care i-a îndemnat pe oameni să ia o /otărâre radicală pentru sau împotriva lui Dumnezeu. 1l i creştini sus in ideea că împără ia lui lisus a fost o fră ietata iubirii şi iertării. Dacă a pus cumva bazele vreunei societă i, aceasta era invizibilă - osocietate morală şi spirituală, nu o institu ie cu rituri şi crezuri. 1cest punct de vedere anti-institu ionalist al creştinilor este atât de răspândit, încât celmai bine e să ne punem direct întrebarea3 1 avut lisus de-a face cu formarea bisericiicreştine5 Dacă da, atunci cum i-a conturat caracterul ei specific56iecare cititor al #van$/eliilor e liber să +udece sin$ur, însă cu si$uran ă că o citire fărăpre+udecă i a #van$/eliilor după !atei, !arcu, *uca şi loan ne revelează planul lui lisus


2/8

pentru o fră ietate de urmaşi care să ducă mai departe lucrarea *ui. 'imp de doi ani alucrat împreună cu un $rup de ucenici credincioşi, i-a învă at despre via a în ceea ce #lnumea împără ia lui Dumnezeu , (e-a făcut cunoscut noul le$ământ care i-a le$at împreună prin iertare şi iubire. 1dmitem faptul că, deşi această fră ietate ducea lipsă de multe le$i, func ii, ceremonii şi

credin e ale Creştinismului de mai târziu, totuşi, ei erau deosebi i de restul societă ii,lisus a insistat asupra acelui fel deosebit de a trăi care separă împără ia luiDumnezeu de puterile rivale dintre oameni. Pu in câte pu in, ucenicii au a+uns să în elea$ă că a-* urma însemna a spune nu altor $lasuri care îi c/emau la credin a lor. într-un fel, acest moment a marcat naşterea mişcării Domnului lisus şi, în acest sens,#l a pus bazele bisericii.

P1*#)'(N1 (N '(!P"* *"( (()")Pe vremea lui lisus, Palestina nu a dus niciodată lipsă de credin ă. #a reprezentapunctul de intersec ie între culturi şi oameni. Cei 7.888.888 de locuitori sau c/iar maimult, conduşi de %oma, erau despăr i i prin re$iuni, reli$ii şi politică. 9ntr-o sin$ură zi sputea vizita de la satele în care ăranii îşi arau câmpurile cu plu$uri primitive, până laoraşele piine de a$ita ie în care oamenii se bucurau de confortul civiliza iei romane. în0raşul )fânt, în (erusalim, preo ii evrei aduceau +ertfe Domnului lui (srael, în timp ce în)ebaste, la doar :; pe care sirienii încercaseră s-o impună cufor a iudeilor cu apro?imativ un secol mai devreme. 'o i copiii lui 1vraam dispre uiauaceşti conducători impuşi.Cu câteva secole înainte, prorocii lui (srael au promis o zi când Domnul va eliberapoporul *ui de conducătorii străini şi-&i va instaura împără ia pe între$ pământul. în ziuaaceea, spuneau ei, #l va trimite un conducător uns @ un mesia - care va pune capătactualei lumi corupte şi o va sc/imba într-un paradis veşnic. #l va învia mor ii şi le va +udeca faptele pe care le-au făcut în lumea aceasta. Cei răi vor fi pedepsi i, însă ceinepri/ăni i vor fi răsplăti i cu via ă veşnică în împără ia lui Dumnezeu.După cum se arată în cartea lui Daniel şi în alte scrieri cunoscute evreilor, împără ia luiDumnezeu urma să fie instaurată numai după o ultimă luptă cosmică dintre for elerăului, conduse de )atan, şi for ele binelui, conduse de Domnul. )fârşitul urma să fiecaracterizat de distru$erea actualei ordini mondiale şi crearea unei împără ii care nuavea sfârşit =Daniel A3B -77>. 1ceastă încredin are, împreună cu ideile despre înviereamor ilor şi a +udecatei finale, constituia în vremea Domnului lisus parte a credin eievreilor.Din antipatia fa ă de traiul sub stăpânirea romană s-au format anumite $rupări întreevrei, fiecare interpretând criza într-un fel diferit. !işcarea ini iată de lisus era una dinele."na dintre $rupări, cea a Fariseilor, punea accent pe acele tradi ii şi practici iudaicecare-i ineau departe de cultura pă$ână. Numele lor însemna cei separa i şi semândreau cu studierea în detaliu a le$ii iudaice şi intoleran a e?tremă împotriva celor


3/8

care din punct de vedere al ritualurilor erau considera i necura i. 1ceastă pietate,precum şi patriotismul lor, i-a făcut lideri respecta i în poporul lor.Pe de altă parte, unii evrei au descoperit că conducerea romană reprezenta un avanta+considerabil. Printre aceştia se numărau şi membrii societă ii aristocratice din (erusalim.Din această cate$orie mică de familii bo$ate şi influente proveneau marii preo i şi preo i

de la templu. !ul i dintre ei se bucurau de manierele sofisticate şi de moda culturii$reco-romane. "nii c/iar şi-au luat nume $receşti. (nteresele lor erau reprezentate decătre $rupul politic conservator, cunoscut sub numele deSaduchei. Pe vremea lui lisus,aceşti oameni încă mai de ineau controlul consiliului suprem evreiesc sau )an/edrinul=)inedriul>, însă aveau prea pu ină influen ă asupra oamenilor de rând."n alt partid, Zeloţii, înclinau spre rezisten ă armată împotriva tuturor romanilor din aramamă. 1veau de+a aproape două secole de când în zilele de $lorie ale !acabeilor, zelulreli$ios fusese combinat cu sabia $ata de luptă pentru a scutura stăpânirea pă$ână adomnitorilor $reci. 1stfel, dealurile alileii ascundeau adesea un anumit număr de$rupe de $/erilă, $ata de a isca o revoltă sau de a distru$e vreun simbol al puteriiromane din Palestina.

Cei din urmă,Esenienii, erau prea pu in interesa i de politică sau de război. în sc/imb eis-au retras în pustia (udeii. 1colo, în comunită i monastice izolate, studiau )cripturile şise pre$ăteau pentru împără ia Domnului.(isus a trebuit să pretindă loialitate din partea urmaşilor *ui, pentru a nu încurca scopulmisiunii *ui cu obiectivele acestor $rupări evreieşti. #ra o responsabilitate $rea.

*"C%1%#1 *"( (()")(isus a ales să-&i înceapă lucrarea alăturându-se unei noi mişcări din pustia (udeii,condusă de un proroc numit loan. %âul (ordan, la nord de !area !oartă, era unul dinlocurile cele mai a$lomerate din zonă, aşa că loan otezătorul avea în +ur mul imile careputeau să-l audă. Purtând o /aină din păr de cămilă, cu oc/ii înflăcăra i, stătea pe malul

râului şi-i avertiza pe to i cei care treceau pe acolo să se pocăiască de păcatele lor şi săse pre$ătească pentru ziua +udecă ii, primind botezul în (ordan.!ul i credeau că 'oan este !esia cel promis, însă el şi-a ne$at cu ve/emen ă acest rol.#l &i-a e?plicat misiunea prin cuvintele prorocului (saia3 $lasul care stri$ă în pustie3Pre$ăti i calea Domnului, netezi i-l cărărileE =!atei 3 >. #l era, după cum declara, doun premer$ător al luiMesia „eu vă bo ez cu a!ă... spunea el, „dar El vă va bo eza cu"uhul S#$n %i cu #oc&=*uca 3B;>.C/emarea lui loan la pocăin ă şi nepri/ănire *-a adus şi pe (isus la (ordan. #l adescoperit în mesa+ul lui loan adevărul lui Dumnezeu, aşa că, pentru a împlini toatănepri/ănirea , )-a supus botezului lui loan şi, pu in mai târziu, &i-a început misiuneadeclarând3 „S-a 'm!lini vremea %i 'm!ărăţia lui "umnezeu es e a!roa!e. (ocăiţi-vă %icredeţi 'n Evan)helie.& =!arcu B3BF>.(isus, în loc să rămână prin pustie, a ales să-şi înceapă misiunea în alilea, o zonă cudealuri frumoase şi văi acoperite de verdea ă. în timpul primelor săptămâni şi luni el acălătorit din sat în sat prin alilea, predicând în sina$o$i seara şi în zilele de )abat. #lmer$ea pe drumurile prăfuite, având cu )ine câteva pâini, un burduf de vin şi un toia$.Probabil că era îmbrăcat ca oricare alt călător cu o tunică de lână acoperită cu o mantamai $roasă, roşie sau albastră. într-o zi obişnuită, (isus pornea în zori şi mer$ea


4/8

intra în câte-un sat şi se îndrepta spre sina$o$ă. După cum spune o poveste popularăpobabil că acolo avea parte de o primire călduroasă din partea sătenilor, care de obicei

nu aveau un rabin rezident şi se bazau doar pe serviciile învă ătorilor care, ca şi (isus,călătoreau din loc în loc. Când lămpile se aprindeau şi oamenii din sat îşi luau locurile,(isus însuşi stătea pe o platformă mai înaltă şi începea citind un pasa+ din )cripturile

sacre. Cu o voce clară şi puternică, el anun a împlinirea unora dintre prorocii şi spuneacâteva pilde.'ema principală a învă ăturii lui (isus era împără ia lui Dumnezeu. Ce vroia să spunăprin asta5 Credea într-o interven ie puternică a lui Dumnezeu în istoria omenirii5 )auvroia să spună că, într-un anumit sens, împără ia era de+a prezentă5 Poate că vroia săspună ambele lucruri. 1ceste două afirma ii sunt compatibile numai dacă recunoaştemcă e?presia are de-a face cu suveranitatea unui Dumnezeu personal şi plin de /ar, şi nucu o zonă locală sau $eo$rafică.lisus a su$erat faptul că domnia lui Dumnezeu era de+a prezentă prin puterea mântuirii în persoana *ui. &i aducea şi dovezi. !inunile lui de vindecare nu erau doar minuni desuprafa ă2 ele erausemne că puterile veacului care urma să vină se manifestau de+a în

acest veac. „"ar dacă Eu sco dracii cu de)e ul lui "umnezeu& a s!us oda ă, „a unci'm!ărăţia lui "umnezeu a a*uns !$nă la voi.& =*uca BB378> &i totuşi se temea căvindecările făcute de #l vor fi în elese $reşit, că oamenii îl vor privi ca pe un altma$ician, astfel că adesea îi îndemna pe cei vindeca i să tacă.Desi$ur că veştile se răspândeau şi, nu după mult timp, oamenii din fiecare cetate şi satdin alilea vorbeau cu bucurie despre noul făcător de minuni care putea vindeca orbii,olo$ii şi bolnavii prin puterea vocii şi a atin$erii uşoare a mâinilor *ui puternice detâmplar. Nu după mult timp, mul imi de oameni se adunau acolo unde vorbea.Popularitatea crescândă a lui lisus a $enerat controverse, mai ales printre farisei, careurau să vadă oamenii urmând şi ascultând un om care nu fusese niciodată şcolit depreaînvă a ii lor cărturari, drept pentru care nu ezitau să pună sub semnul întrebării

acreditările *ui c/iar în mod public.!#)19"* *"( (()")lisus se bucura de provocările lor pentru că îi dădeau şansa să pună în antiteză mesa+ullui de pocăin ă şi /ar cu auto-îndreptă irea fariseilor.0dată, probabil când pele$rina spre (erusalim pentru una din sărbători, lisus (e-apovestit despre doi oameni care au mers la 'emplu pentru a se ru$a. &i ce contrast între cei doiE "nul era fariseu, iar celălalt, surprinzător, era un vameş dispre uit.Cu o mare îndemânare de a atra$e aten ia, omul sfânt a luat pozi ie şi se ru$a3

„"umnezeule, 'ţi mulţumesc că nu sun ca ceilalţi oameni hră!ăreţi, nedre!ţi, !reacurvari sau chiar ca vame%ul aces a. Eu !os esc de două ori !e să! ăm$nă, dauzeciuială din oa e veni urile mele.& =*uca BG3BB,B7>. 1ceasta era ru$ăciunea pe care şi-o spunea lui şi nu era doar o mândrie $ăunoasă. 6ariseii c/iar e?celau în acele fapteale nepri/ănirii -post şi zeciuială - care-i diferen iau de oamenii răi.

reşeala acestei ru$ăciuni consta în caracterul auto-+ustificat şi în dispre ul aspru fa ăde al ii. Numai fariseii erau nepri/ăni i şi to i ceilal i oameni erau sub pedeapsă şicondamnare veşnică. între timp, vameşul, spunea lisus, stătea la o anumită depărtare, simbolul căin eiautentice. 0c/ii lui priveau în +os, capul plecat cu vină. %u$ăciunea lui era un /o/ot de


5/8

plâns plin de remuşcare, o implorare pentru îndurare3 „"umnezeule, ai milă de mine, !ăcă osul+& „Eu vă s!un,& a zis lisus „că mai de)rabă omul aces a s-a cobor$ acasă soco ine!rihăni dec$ celălal .& =*uca BG3B:>. Contrastul dintre pioşenia fariseului şi atitudineamişcării lui lisus, nu putea fi mai relevant descrisă. "na era bazată pe respectarea

sutelor de le$i a evreilor, iar cealaltă se baza pe o ne$are a auto-nepri/ănirii şi o încredere în mila lui Dumnezeu.Din sutele de oameni care îl urmau, lisus a c/emat doar câ iva dintre ei care să îl înso ească mereu. 1ceştia au fost numi i mai târziu apostoli , ceea ce înseamnă ceitrimişi . *a început erau doar un $rup pestri - doisprezece cu to i - lua i de la bărcile lorde pescuit şi tabelele de ta?e, însă loialitatea lor fa ă de lisus era mare.Pentru ei a delimitat lisus diferen a dintre împără ia lui şi împără ia lumii acesteia."rmaşii )ai, spunea #l, reprezentau un alt tip de societate şi un alt fel de orânduire. în împără iile acestei lumi, conducătorii puternici domnesc peste al ii2 dar împără ia luiDumnezeu este $uvernată într-un cu totul alt mod, prin iubire şi slu+ire.

„Nu vă emeţi,& espunea #l, estevoia a ălui vos ru să vă dea 'm!ărăţia.& 1po$eul

popularită ii lui lisus a fost atins cu un an înainte de arestarea )a în (erusalim. După cea /rănit peste F.888 de pelerini la sărbătoarea Paştilor pe un deal înverzit din alilea,mul i dintre ucenicii *ui au încercat să-* proclame împărat, lisus a ştiut că n-aveau/abar de planul tainic al lui Dumnezeu cu privire la via a şi moartea lui. 1şa că a fu$it înmun i cu câ iva dintre cei mai devota i.lisus a ştiut că avea un rol unic în planul lui Dumnezeu de răscumpărare şi se temea detitlurile tradi ionale acordate izbăvitorului mesianic. !ul imile le-ar fi în eles $reşit.(ma$inea care apare în învă ătura pe care (e-o dă celor doisprezece este compatibilă cuportretul )lu+itorului în )uferin ă din (saia3 „dis!reţui %i !ărăsi de oameni...!rin rănile

ui sun em ămăduiţi&=(saia F 3 ,F> şi cu ima$inea din a/aria despre %e$ele preziscare va fi smerit şi călare pe un mă$ar = a/aria I3I>.

"*'(!1 )JP'J!KNJCu aceste ima$ini profetice în minte, în Duminica dinaintea ultimului său Paşti, lisus aintrat în (erusalim călare pe un mă$ar pentru a împlini ceea ce a prezis a/aria.!ul imile aruncau ramuri de palmier în calea lui şi stri$au3 0sanaE inecuvântat estecel ce vine în numele DomnuluiE)e pare că aceasta a fost sin$ura ocazie când lisus s-a identificat în mod public cu!esia prezis de profe iile evreilor. Părea că inten iona să provoace autorită ile din(erusalim să se decidă3 Lor accepta sau nu domnia împără iei *ui5 întrea$a Cetate)fântă era în mişcare, întrebând3 „/ine es e aces a0& 1 doua zi, lisus a condus o procesiune pe străzile în$uste şi pline de forfotă din(erusalim, până la 'emplu. 1colo, într-un act de protest care amintea de prorociiLec/iului 'estament, El „a in ra in em!lul lui "umnezeu. 1 da a#ară !e oţi cei cevindeau %i cum!ărau 'n em!lu, a răs urna mesele schimbă orilor de bani %i scaunelecelor ce vindeau !orumbei& =!atei 7B3B7>.El 2e-a zis3 „Es e scris3 4/asa Mea se vachema o casă de ru)ăciune.5& "ar voi aţi #ăcu din ea o !e% eră de $lhari.& =!atei7B3B >.&tirea despre acest eveniment dramatic s-a răspândit cu repeziciune în (erusalim şioamenii au început să se adune la 'emplu, sperând să-* vadă măcar pu in pe lisus. )e


6/8

ve/iculau vorbe despre apari ia lui !esia şi distru$erea si$ură a 'emplului. 1semenea vorbe despre !esia au alarmat autorită ile 'emplului. &i dacă acest $alileanisca o altă revoltă împotriva $uvernului roman5 'otuşi se temeau să-* aresteze, de fricăsă nu cumva să provoace o răscoală."n om precum lisus prezenta un pericol real pentru saduc/ei, pentru că ei erau cei care

de ineau pozi ii privile$iate cu spri+inul autorită ilor romane. 0ricine se ridica şi vorbeadespre !esia submina loialitatea na iunii fa ă de ordinea politică instaurată şi punea înpericol rela ia pe care saduc/eii o aveau cu romanii. "n astfel de om, era concluzia lor,trebuie redus la tăcere înainte de a provoca o răscoală pe care romanii ar fi înăbuşit-ocu o brutalitate caracteristică. Dacă s-ar fi întâmplat aşa ceva, saduc/eii puteau să-şipiardă privile$iile. 1şa că, frica comună de lisus a produs o alian ă neobişnuită între saduc/ei şi rivalii lor,fariseii, lisus, care în mod desc/is a călcat le$ile )abatului şi a pus sub semnul întrebării valabilitatea altor le$i, părea că subminează autoritatea reli$iei iudaice. Deşidin motive diferite, ambele partide l-au privit pe acest proroc din alilea ca pe unduşman periculos şi, împreună, au a+uns la concluzia că trebuia +udecat şi condamnat la

moarte. 1utorită ile 'emplului au $ăsit ocazia potrivită printre cei care-* urmau îndeaproape pelisus. Cu a+utorul lui luda (scarioteanul - unul din cei doisprezece - au putut să-*aresteze pe lisus în secret, fără a provoca o răscoală2 aşa că i-au dat treizeci dear$in i ,plata unui lucrător calificat pe aproape patru luni, cu condi ia să-i conducă lalisus.

N0"* *# J!KN' 1 doua zi era prima zi a Paştilor #vreieşti şi lisus, împreună cu ucenicii, s-au pre$ătitpentru cina rituală din acea seară. *a apusul soarelui s-au adunat în taină la loculstabilit de ei şi comemorau e?odul evreilor din #$ipt mâcând cu o atitudine solemnă.

1şeza i pe paturi aran+ate în +urul unei mese +oase, au băut vin şi au mâncat ierburiamare şi pâine nedospită. )pre sfârşitul mesei, lisus a luat pâine şi, după ce a mul umitlui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis3 „1ces a es e ru!ul Meu, care se dă !en ru voi6 să#aceţi lucrul aces a s!re !omenirea Mea.& =*uca 773BI>. 'ot astfel a luat pa/arul şi (e-azis3 „1ces !ahar es e le)ăm$n ul cel nou 'n s$n)ele Meu6 să #aceţi lucrul aces a s!re

!omenirea Mea, ori de c$ e ori veţi bea din eM. =BCorinteni BB37F>.Ce a vrut să spună lisus prin acest nou le$ământ 5 6undalul evenimentelor era cusi$uran ă e?odul din #$ipt şi formarea (sraelului ca na iune pe !untele )inai. Dar lisusavea în minte mai mult decât amintirea a ceea ce era evident.#l a vorbit de noul le$ământ în sân$ele *ui. Cuvintele )ale erau un ecou al prorocului(eremia care promisese că va veni o zi când le$ământul de pe tablele de piatră va fi înlocuit cu un le$ământ scris în inima oamenilor3 „/i ia ă le)ăm$n ul !e care- voi #acecu casa lui 2srael, du!ă zilele acelea, zice "omnul3 7oi !une e)ea Mea 'nlăun rul lor, ovoi scrie 'n inima lor6 %i Eu voi #i "umnezeul lor, iar ei vor #i !o!orul Meu... căci le voiier a nele)iuirea %i nu-Mi voi mai aduce amin e de !ăca ul lor.& =(eremia B3 , :>. 1 sosit momentul noului le$ământ, spunea lisus. Prin vărsarea sân$elui )ău era acumposibilă formarea unui nou popor al lui Dumnezeu, care să se bucure de iertareapăcatelor.6ără îndoială că în momentul acela ucenicii au fost foarte nedumeri i de cuvintele şi


7/8

ac iunile *ui. Peste câteva săptămâni însă, aveau să privească aceste ultime ore finale într-o cu totul altă lumină.După cină, lisus şi-a dus ucenicii într-un loc de întâlnire familiar, pe !untele !ăslinilor, într-un crân$ de măslini numit /e imani. #ra lună plină şi $rădina era scăldată într-olumină plăcută. în timp ce ucenicii dormeau, lisus s-a retras pentru a se ru$a2 „ a ă,

dacă es e cu !u inţă, de!ăr ează de la Mine !aharul aces a+ o u%i, nu cum voiesc Eu,ci cum voie% i'u. =!atei 7;3 I>.După ce şi-a reînnoit dedicarea fa ă de Dumnezeu în ru$ăciune, lisus i-a deşteptat peucenici. „(e c$nd vorbea El 'ncă, ia ă că vine luda,... cu o )loa ă mare, cu săbii %i cuciome)e, rimi%i de !reoţii cei mai de seamă %i de bă r$nii norodului& =!atei 7;3:A>. 1upus mâna pe lisus şi l-au dus la palatul lui Caiafa, marele preot, în zona de vest a(erusalimului.

9"D#C1'1 &l !01%'#1 înăuntrul splendidei vile, )an/edrinul a şters orice urmă a dreptă ii şi, la repezeală, aadus doi martori care să mărturisească împotriva lui lisus. (nstan a (-a acuzat de

blasfemie =/ulă> şi a votat pentru a fi pedepsit cu moartea, dar pentru aceasta trebuiausă apeleze la un roman pe care-l dispre uiau.Când s-au ivit primele raze ale soarelui, autorită ile evreieşti l-au dus pe lisus din palatullui Caiafa la 1ntonia, un palat fortificat în care locuia $uvernatorul roman Pontius Pilatpe perioada Paştilor. Deoarece )an/edrinul nu era împuternicit să aplice pedeapsa cumoartea, membrii acestuia trebuiau să prezinte cazul lui lisus şi lui Pilat.

"n mesa$er a intrat prin camerele pompoase ale 1ntoniei pentru a-l convoca pe Pilat, în timp ce membrii consiliului şi prizonierul aşteptau +os în curtea pavată a fortăretei.Câteva minute mai târziu a apărut şi $uvernatorul. Purta o to$ă roşie peste o tunicăalbă, după cum era moda romană, un semn distinctiv al cetă eanului roman.După ce i-a întrebat despre scopul venirii lor, $uvernatorul roman a ponderat situa ia. (

se părea că preo ii cei mai de seamă l-au căutat pentru a decide într-o dispută defavoritism reli$ios şi pentru a-l convin$e că, în timpul sărbătorii, cu si$uran ă lisus ar fiputut aprinde scânteia unei revolte. &i totuşi, dacă i$nora acuza iile lor şi dacă sedovedea că acest $alilean era un trădător fa ă de %oma, pozi ia lui era pusă în pericol. între timp, o mul ime nestăpânită se adunase afară, lân$ă 1ntonia, cerând ca Pilat să/otărască. De frică să nu-l supere pe Cesar, Pilat (-a dat pe lisus pe mâna solda ilorpentru a fi crucificat.Când procesiunea a a+uns pe un deal de lân$ă (erusalim, numit ol$ota, solda ii i-audezbrăcat de /aine pe lisus şi pe al i doi tâl/ari care urmau să fie crucifica i odată cu #lşi le-au împăr it între ei, în timp ce se montau crucile. 1poi, fiecare prizonier era aşezatpe crucea lui. lisus a suferit în tăcere când solda ii i-au pironit mâinile cu cuie mari defier şi i-au bătut unul şi în picioare. în timp ce ridicau crucea, $reutatea *ui era rezematăpe o bucată de lemn ataşată de cruce sub picioare. 1poi, solda ii au prins deasupra otăbli ă pe care era scrisă vina3 „lisus din Nazare , Re)ele 2udeilor.&

#ra o moarte înceată şi plină de durere, lisus a atârnat acolo, lipsit de a+utor, ore între$i, în timp ce soarele fierbinte îl ardea pe corp şi insectele roiau pe trupul lui.'recătorii curioşi se opreau să-i privească a$onia şi să citească inscrip ia. încetul cu încetul a început să cedeze, trupul îi era torturat de crampe musculare, foame şi sete."n $rup mic de ucenici dispera i urmăreau în linişte cum i se scur$ea via a, un preludiu


8/8

ciudat pentru istoria creştinismului. în timp ce se sim ea tot mai slăbit, lisus a stri$at3 „S-a s#$r%i +&şi şi-a dat sufletul. încâteva ore, un prieten de-al lui, losif din 1rimatea, i-a luat trupul şi (-a dus în $rădina sa. 1colo avea un mormânt săpat în stâncă. *a capătul interior al mormântului era un pattot din piatră, şi acolo i-a pus losif trupul. 1poi a rosto$olit o piatră mare la intrare şi a

plecat acasă.

01.nu vrem rege. lucrarea lui isus

Documents