01 intelepciunea gnostica

8/3/2019 01 Intelepciunea Gnostica

http://slidepdf.com/reader/full/01-intelepciunea-gnostica 1/14

ANTR

ÎNŢELGN

DINCOLO DE CONCEPTE

http://www.ageac.org/

htt // / /



http://www vopus org/ro/



ASOCIAÞIA GNOSTICÃ DE STUDII ANTROPOLOGICE

ªI CULTURALE

ÎNÞELEPCIUNEA GNOSTICÃ



„Gnoza esteo învãþãturã cosmicã care

aspirã sã readucã în interiorul

fiecãruia dintrenoi capacitatea de a trãi într-unmod conºtient ºi inteligent.”

Samael Aun Weor



GNOZA: CONCEPT ªI ORIGINE

„Principiile de bazã ale Marii Înþelepciuni Universale sunt mereu identice. Atât Buddha cât ºi Hermes Trismegistul, Quetzalcoatl sau Iisus din Nazareth, marele Kabir etc. aduc un mesaj. Fiecare din aceste mesaje ale Celui de Sus conþin, în ele însele, aceleaºi principii cosmice de tip complet impersonal ºi universal.

Corpul doctrinei pe care o aducem acum este revoluþionar în sensul cel mai complet al cuvântului, dar conþine aceleaºi principii pe care Buddha le preda în secret discipolilor sãi sau cele pe care Marele Kabir Iisus le dãdea, de asemenea în secret, discipolilor sãi. Corpul doctrinei este acelaºi, numai cã acum este adus într-o formã revoluþionarã, în acord cu noua Erã a Vãrsãtorului.”

Samael Aun Weor: „Dialog între Maestru ºi discipoli”

A ºti cine este, de unde vine ºi încotro merge, a fost din totdeauna oaspiraþie fundamentalã a omului. La aceastã nevoie primordialã rãspundeGNOZA.

Dãltuitã în piatrã vie, pe frontispiciul Templului din Delphi, o vechemaximã spune: “HOMO NOSCE TE IPSUM”… (Omule, cunoaºte-tepe tine însuþi ºi vei cunoaºte Universul ºi Zeii.)

Din timpurile cele mai vechi, omul a cãutat mereu sã-ºi dezvolte posi-bilitãþile, sã se cunoascã pe sine ºi sã cunoascã destinul sãu material ºi spiri-tual.

Este scris cã „Gloria lui Dumnezeu constã în a-ºi ascunde misterele,iar cea a omului în a le descoperi”.

A gãsi, prin tine însuþi, soluþia exactã a tuturor tainelor Naturii, nupoate fi niciodatã o erezie sau o absurditate, cu atât mai mult cu cât acesta

este cel mai demn ºi mai glorificat drept pe care îl are orice creaturã umanã. A venit ora sã ne auto-explorãm pentru a ne cunoaºte cu adevãrat. A trãi pentru a trãi, fãrã a ºti nimic despre noi înºine, fãrã a ºti cine suntem,nici de unde venim, nici de ce existãm, nu meritã osteneala.

Este necesar sã gãsim rãspunsul la toate aceste întrebãri ºi pentruaceasta, prietene investigator, s-au nãscut studiile gnostice.

Este bine de ºtiut cã, din punct de vedere etimologic, cuvântul GNO-ZÃ vine din greacã ºi înseamnã CUNOAªTERE; totuºi, este evident cã

În plin secol XX, Doctorul Samael Aun Weor, scriitor remarcabil, fi-losof, sociolog ºi esoterist, cu îndrãzneala ce conduce la eliminarea dinpsihic a tuturor factorilor de discordie, s-a adãugat la aceastã listã de „Ilu-minaþi”, scãpând astfel de relativitatea iluzorie în care trãim cu toþii, pentrua se stabili definitiv în Regatul Absolutului ºi al Adevãrului.

Dezvoltarea unei facultãþi numitã în termeni metafizici „Intuiþie Prajna-Paramita” i-a permis acestui mare înþelept sã se converteascã în ghidulmultora care, ca ºi noi, cautã fãrã odihnã sã dea un rãspuns „de ce”-urilorexistenþei.

În aceastã epocã cunoscutã ca „Era Vãrsãtorului” ºi prin voinþa tuturoracelor iluminate Inteligenþe Divine, originea a tot ce este creat, Samael

Aun Weor este Mesagerul sau Avatarul însãrcinat sã aducã harta precisãpentru ca nimeni sã nu se poatã rãtãci în obscura confuzie a atâtor teorii.

Cu acest unic scop, Doctorul Samael Aun Weor a creat, cu mare pri-cepere, vehiculul care deþine în prezent Principiile Gnostice pentru a leface cunoscute acestei umanitãþi; ne referim în mod evident, la AsociaþiaGnosticã (AGEAC).

Toate studiile ce le oferã azi aceastã instituþie se bazeazã pe dezvãluireaunicã pe care acest mare umanist o face despre enormele ºi bogatele mistere

prin cele mai mult de ºaizeci de opere ale sale, la care trebuie sã adãugãmsute de conferinþe, manifeste, epistole ºi dialoguri cu discipolii sãi.

Aºadar, fãrã a cãdea în nici un fel de fanatism, vom spune cititoruluiînsetat cã, începând din acest moment, va avea excepþionala ocazie de a seapropia de esoterismul veritabil, care a hrãnit toate aceste inteligenþe mar-cante ale ªtiinþei Oculte ºi care a fost recuperat din praful secolelor, sinte-tizat în forma practicã, fãrã nici un fel de complicaþii intelectuale ºi adus înmod public ºi dezinteresat umanitãþii, de acest umil om: Samael Aun Weor.

322



214

SAMAEL AUN WEOR,PÃRINTELE ANTROPOLOGIEI GNOSTICE

„Cuvântul AVATAR, înseamnã MESAGER, adicã, cel care aduce unmesaj. Datoritã faptului cã din ordinul LOJEI ALBE, mie mi-a revenit sar- cina de a aduce acest mesaj, sunt numit MESAGER, în sanscritã, AVATAR.

Un Mesager sau Avatar este, în sintezã, un curier, omul care aduce

un mesaj, un servitor sau serv al Marii Opere a Tatãlui. Ca acest cuvânt sã nu se preteze la echivocuri, este specificat cu toatã claritatea. Aºadar, dragii mei cititori, cuvântul AVATAR, nu trebuie sã ne con-

ducã niciodatã la orgoliu, de vreme ce semnificã numai atât ºi nimic mai mult decât: CURIER, COMISIONAR sau MESAGER, un servitor care pur ºi simplu aduce un mesaj, asta e tot.

Sunt, deci, un curier, servitor sau mesager care aduce un mesaj. Uneori am spus cã sunt purtãtorul unei sarcini cosmice, având în vedere cã aduc conþinutul unui mesaj cosmic.”

Samael Aun Weor: „Întrebãri ºi Rãspunsuri”

Existã trei principii fundamentale care definesc ºi care, în acelaºi timp,diferenþiazã de alte doctrine, Cunoaºterea Gnosticã; principii care trãiteintegral de fiinþa umanã, îi permit trezirea Conºtiinþei sale intime ºi unireacu Fiinþa sa Realã (divinul ºi adevãrul care este în ea).

Aceºti trei factori sau principii sunt:a) Auto-anihilarea psihologicã a ceea ce nu e real în noi, adicã toatã

suma elementelor nedorite care constituie Egoul, Eul Însuºi, via personi-ficare a tuturor greºelilor, defectelor ºi viciilor noastre.

b) Dezvoltarea armonioasã a facultãþilor superioare adormite care exis-tã în noi ºi crearea anumitor structuri corporale cu care se pot percepemarile realitãþi ale acestei dimensiuni ºi ale altora.

c) Practica dezinteresatã ºi constantã în favoarea umanitãþii, sacrifi-când interesele particulare în scopul bunãstãrii fratelui nostru, omul.Este necesar sã ºtim cã, de-a lungul întregii istorii a umanitãþii, nu

au fost multe personajele care au avut îndrãzneala de a trãi în fiecare zi,cu strãdania ºi voinþa pe care o implicã aceasta, aceºti trei mari factori aieliberãrii omului.

Iisus Cristos, Buddha, Quetzalcoatl, Saint-Germain, Cagliostro, Ful-canelli etc., sunt exemple ale unora din aceºti mari oameni ºi mãrturia viea schimbãrii transcendentale pe care o poate face firea umanã.

nu este vorba de o cunoaºtere obiºnuitã. GNOZA se referã la o ÎNÞE-LEPCIUNE SUPERIOARÃ, TRANSCENDENTALÃ pentru fiinþaumanã.

Aceastã CUNOAªTERE UNIVERSALÃ ºi ATEMPORALÃ din carea emanat imensa asemãnare teologicã, filosoficã, artisticã ºi simbolicã amarilor civilizaþii ale trecutului, este dovada cã toate au la origine acelaºiizvor.

„JANA”, „YANA”, „GNANA” sau „GNOSIS” este ºtiinþa lui JANOsau ºtiinþa CUNOAªTERII INIÞIATICE, ºtiinþa lui ENOICHION saua Prorocului.

Cuvântul „JINA” de la care provine termenul „GNOSIS” nu este de-cât pronunþia în castilianã a cuvântului amintit mai sus; adevãrata sa scrierederivã din Persanã ºi din Arabã ºi nu este „JINA”, ci „DJIN” sau „DJINN”ºi astfel îl vedem folosit de mulþi autori.

Aºadar, este evident cã nici o persoanã cultã nu va cãdea azi, ca maidemult, în eroarea simplistã de a scoate la ivealã curentele Gnostice alevreunei laturi spirituale exclusive.

Deºi este cert cã trebuie sã þinem cont de învãþãturile gnostice con-þinute în elementele Elenistice ºi Orientale, incluzând Persia, Mesopota-

mia, Siria, India, Tibetul, Palestina, Egiptul etc., nu ar trebui sã uitãmniciodatã principiile gnostice perceptibile în sublimele culte ale populaþi-ilor Nahuatl, Toltecã, Aztecã, Zapotecã, Mayaºã, Incaºã, Chibcha, Que-chua etc. din America Latinã.

Rezultã, aºadar, cã e învechit sã ne gândim la GNOZÃ ca la un simplucurent metafizic introdus în sânul creºtinismului. GNOZA constituie o

ATITUDINE EXISTENÞIALÃ cu caracteristici proprii, înrãdãcinatã încea mai veche, elevatã ºi rafinatã aspiraþie esotericã a tuturor popoarelora cãror istorie, din pãcate, nu este bine cunoscutã de antropologii moderni.

Vorbind foarte sincer ºi fãrã ocoliºuri, vom spune: „Gnoza este unfuncþionalism foarte natural al conºtiinþei; o PHILOSOPHIA PERENNIS

ET UNIVERSALIS”.Fãrã îndoialã, Gnoza este cunoaºterea iluminatã de Misterele Divinerezervate unei elite.

Cuvântul „GNOSTICISM” închide înãuntrul structurii sale grama-ticale ideea de sisteme sau curente dedicate studiului Gnozei.

Acest Gnosticism implicã o serie coerentã, clarã, precisã de elementefundamentale, verificabile prin intermediul experienþei mistice directe:„Blestemul din punct de vedere ºtiinþific ºi filosofic”; „Adam ºi Eva din



Maria Magdalena este, în afara oricãrei îndoieli, aceeaºi Salambo,Matra, Ishtar, Astarte, Afrodita ºi Venus din toate religiile. Maria Mag-dalena, pãcãtoasa pocãitã este aceeaºi Gundrigia, Kundri din drama wag-nerianã.

Toate cultele strãvechi au încercat sã-l conducã pe om la UNICULMARE ADEVÃR ºi de aceea rezultã uimitoare marea asemãnare a tuturorformelor religioase, repetarea simbolurilor ºi ideilor etc.

A asculta fraze ca: „Eu deþin adevãrul” sau „religia mea este singura care e de folos” , dovedeºte în mare mãsurã îngâmfare ºi denotã ignoranþãprosteascã.

Totuºi, urmãrind aceastã ordine de idei, trebuie sã þinem cont de cevaextrem de important: toate preceptele, învãþãturile ºi indicaþiile cultelorreligioase nu ar servi la nimic dacã nu le experimentãm în noi înºine…

Din aceastã cauzã, în privinþa religiei, noi studiem religiozitatea înforma ei cea mai profundã. Gnoza studiazã ºtiinþa Religiilor.

Religiozitatea pe care o posedãm noi este extrem de ºtiinþificã. Gnozanu se conformeazã cu a accepta existenþa unui Dumnezeu aºezat pe untron, judecând viii ºi morþii. Gnosticul creeazã credinþa experienþei, a trã-irii, a verificãrii ºi nu a teoriilor.

În aceste timpuri în care trãim, religia a divorþat de ºtiinþã ºi ºtiinþade religie. Unii luptã contra altora ºi alþii contra unora. Toþi se simt înposesia adevãrului, nimeni nu simte cã greºeºte.

Totuºi, religia care dispreþuieºte ºtiinþa este o religie gãunoasã, fanaticãºi dogmaticã sutã la sutã. ªtiinþa care respinge religia este o ºtiinþã mate-rialistã, ateistã, lipsitã în totalitate de valori ºi de principii.

Nu în lucrurile care se aflã în opoziþie se gãseºte balsamul cãutat decel care aspirã dupã adevãr. Tezele ºi antitezele trebuie sã se îndrepte spresintezã; trebuie sã intrãm într-un spiritualism ºtiinþific ºi într-o ºtiinþã spi-ritualã. Este necesar sã lãsãm la o parte dualismul conceptual, este urgentºi de neamânat sã ne afiliem la un sistem transcendental; este nevoie de

ºtiinþa religioasã ºi de o religie ºtiinþificã.

Geneza Ebraicã”, „Pãcatul Originar ºi ieºirea din Paradis”, „Misterul luiLucifer-Nahuatl”, „Moartea Sinelui Însuºi”, „Puterile Creatoare”, „EsenþaSALVATOR-ului SALVANDUS”, „Misterele Sexuale”, „Cristosul In-tim”, „ªarpele Ignic al Puterilor Noastre Magice”, „Coborârea în Infer-nuri”, „Întoarcerea în Eden”, „Darul lui Lucifer”…

Numai Doctrinele Gnostice care implicã fundamentele Ontologice,Teologice ºi Antropologice ale reperelor citate mai sus fac parte din Gnos-ticismul autentic.

PREGNOSTIC este acela care prezintã în formã concretã, evidentãºi specificã un caracter detectabil într-o oarecare formã în sistemele Gnos-tice, însã integrând acest aspect într-o concepþie cu totul strãinã Gnosticis-mului revoluþionar. Aceastã gândire cu siguranþã nu este Gnosticã, dartotuºi este Gnosticã.

PROTOGNOSTIC este întregul sistem Gnostic în stadiul incipientºi germinal; miºcãri dirijate de o atitudine foarte asemãnãtoare celei carecaracterizeazã curentele Gnostice definite.

Adjectivul „GNOSTIC” poate ºi chiar trebuie sã fie aplicat în modinteligent atât conceptelor care într-o formã sau alta se relaþioneazã cuGnoza, cât ºi Gnosticismului.

Termenul „GNOSTICIZANT”, fãrã îndoialã, se gãseºte foarte aproa-pe de „pregnostic” prin semnificaþia sa, întrucât cuvântul, în realitate, însens strict este în relaþie cu aspecte intrinsece care posedã anumite asemã-nãri cu Gnosticismul Universal, dar care sunt integrate într-un curent carenu este definit ca fiind Gnoza.

O datã stabilite ferm aceste clarificãri semantice, sã trecem acum sãdefinim cu claritate Gnosticismul.

E cazul sã clarificãm în acest tratat, într-o formã accentuatã, cã Gnos-ticismul este un proces religios foarte intim, natural ºi profund. Este unEsoterism autentic de fond, desfãºurându-se clipã de clipã, cu experienþepersonale mistice foarte particulare… Doctrinã extraordinarã care adoptã

fundamental formã miticã ºi uneori mitologicã. Liturghie magicã, inefabilãcu vie ilustrare pentru Conºtiinþa Superlativã a Fiinþei…

20 5



MIªCAREA GNOSTICÃ

„ªtiinþa Secretã a Sufiºtilor ºi Derviºilor Dansatori se aflã în Gnozã; Doctrina Secretã a Budismului ºi Taoismului se aflã în Gnozã; Magia Sa- crã a Nordicilor se aflã în Gnozã; Învãþãtura lui Hermes, Buddha, Confu- cius, Mahomed, Quetzalcoatl etc., se aflã în Gnozã; Doctrina lui Cristos este însãºi Gnoza.

În Gnozã se aflã toatã înþelepciunea strãveche, «masticatã» ºi «digeratã» acum în totalitate.”

Samael Aun Weor: „Mare Manifest Gnostic”

Fie-ne permis a informa cã MIªCAREA GNOSTICÃ INTERNA-ÞIONALÃ nu este o ºcoalã în plus, ci vehiculul prin intermediul cãruiase exprimã GNOZA de ieri, de azi ºi din totdeauna.

Eterna GNOZÃ, ca ÎNÞELEPCIUNE A TUTUROR TIMPURI-LOR se îmbracã în fiecare epocã ºi loc cu o formã ºi un simbolism par-ticular, pentru a transmite în fiecare moment acelaºi ADEVÃR IMPER-SONAL ºi ATEMPORAL.

MIªCAREA GNOSTICÃ este, în plin secol XX, forma sau vehicululde exprimare al acestei CUNOAªTERI ANCESTRALE.

AGEAC este în prezent o instituþie esotericã, ºtiinþificã ºi culturalãde rang internaþional, cuprinzând persoane cu un vast spectru de activitãþiprofesionale, interesate toate în investigarea ºi aducerea în actualitate amarilor învãþãturi gnostice ale trecutului.

MIªCAREA GNOSTICÃ ºi ªcolile sale oferã în mod gratuit metodeºi sisteme speciale pentru ca fiecare dintre noi sã verifice aceste ÎNVÃÞÃ-TURI UNIVERSALE care promit sã-l conducã pe om pânã la limite ne-bãnuite.

Apoi, INSTITUÞIA GNOSTICÃ nu urmãreºte scopuri lucrative,pentru ca orice persoanã, indiferent de nivelul sãu social sau economic,sã poatã beneficia de rezultatul investigaþiilor sale.

Deºi ASOCIAÞIA GNOSTICÃ studiazã, între multe alte aspecte aleculturii umane, diferitele religii ce au existat în lume, GNOZA nu este,evident, nici o religie ºi nici o sectã. ASOCIAÞIA GNOSTICÃ respectãcredinþele individuale ale afiliaþilor sãi ºi la cursurile sale vin persoane dediverse crezuri ºi filosofii.

RELIGIE provine de la termenul „RELIGARE”, adicã, obiectivulfundamental al fiecãrui principiu religios este sã se „relege”, sã revinã laa se uni cu propria sa Divinitate, reîntoarcerea la punctul de plecare ori-ginar, la FIINÞA filosofiei experimentale.

De fapt, realmente existã doar O singurã RELIGIE, UNICÃ ºi COS-MICÃ. Aceastã religie ia diferite forme religioase, dupã vremurile ºi nevoileomenirii.

Aºadar, luptele religioase rezultã a fi absurde pentru cã, în fond, toatesunt numai modificãri ale RELIGIEI COSMICE UNIVERSALE.

Ceea ce afirmãm îºi are dovada maximã în enorma asemãnare sim-bolicã ºi teologicã a tuturor religiilor.

Este evidentã iubirea pe care toate instituþiile mistice din lumea în-treagã o simt pentru Divinitate: ALAH, BRAHMA, TAO, ZEN, I.A.O,INRI, MONADA, FIINÞA, DUMNEZEU etc. etc. etc.

Martirii, Sfinþii, Fecioarele, Îngerii ºi Heruvimii sunt tocmai Zeii,Semizeii, Titanii, Silfidele, Ciclopii ºi Mesagerii mitologiei pãgâne.

Trinitatea creºtinã: Tatãl, Fiul ºi Spiritul Sfânt îºi are exponenþii sãiîn toate trinitãþile religioase: Osiris, Isis ºi Horus, în Egipt; Brahma,Vishnu ºi Shiva, în India; Kether, Hokmah ºi Binah, în Kabalã etc.

Toate cultele îºi au Cerurile lor (dimensiunile superioare sau AeoniiKabalei ebraice) ºi reversul: Infernurile, cunoscute de asemenea ca „Aver-nus” (la romani), „Tartar” (la greci), „Patala” (la indieni), „Mixtlan” (laazteci) ºi „Xibalba” (la mayaºi) etc.

Iisus Cristosul este reprezentat la persani prin Ormuz, Ahura-Mazda,teribilul inamic al lui Ahriman (Satan) pe care-l avem în noi. La hinduºiKrishna este Cristosul ºi Evanghelia lui Krishna este foarte asemãnãtoarecu cea a lui Iisus din Nazareth. La egipteni Cristos e Osiris ºi oricine îlîncarna era de fapt un Osirificat. La chinezi Cristosul Cosmic este Fu-Ji,care a scris I-King, cartea legilor ºi a desemnat miniºtri Dragoni. La greci,Cristosul se cheamã Zeus (Jupiter la romani), Tatãl tuturor Zeilor. La az-

teci este Quetzalcoatl, Cristosul Mexican. În Edda, la germanici, esteBalder, Cristosul care a fost asasinat de Hoder, Zeul Rãzboiului, cu o sã-geatã de vâsc etc. Astfel, îl putem gãsi pe Cristosul Cosmic în mii de cãrþiarhaice ºi vechi tradiþii care vin cu milioane de ani înaintea lui Iisus…

Maria, mama lui Iisus, este aceeaºi Isis, Iunona, Demetra, Ceres, Maia,Tonantzin etc., care l-a primit pe fiul sãu într-o concepþie imaculatã. Fu-

Ji, Quetzalcoatl, Buddha ºi mulþi alþii sunt rezultatul concepþiei imaculate. Acestea abundã realmente în toate cultele antice.

6 19



în lumea tridimensionalã a lui Euclid ºi, datoritã acestei false poziþii ab-surde în care se aflã, þin fizica complet opritã din avansarea ei.

Aceasta este ora la care deja ar fi trebuit sã existe nave cosmice capabilesã cãlãtoreascã prin infinit, dar o asemenea nãzuinþã nu este posibilã atâtatimp cât fizica continuã sã fie îmbuteliatã în dogma tridimensionalã a luiEuclid.

Nu va întârzia ziua în care aceste dimensiuni ale Naturii se vor puteavedea prin aparate optice foarte delicate. Dar, pânã ca acea zi sã vinã, noi,antropologii gnostici, putem fi siguri cã, vom avea de suportat aceeaºi bat-

jocurã pe care a suportat-o Pasteur când vorbea de microbii sãi.Iar într-o zi aceste dimensiuni vor fi perceptibile prin intermediul op-

ticii ºi atunci aceastã batjocurã va lua sfârºit. Deocamdatã, cum vã spu-neam, se încercã experimente pentru a transforma undele sonore în ima-gini; când aceasta se va realiza, se vor putea vedea toate procesele evolutiveºi involutive ale Naturii. ªi atunci anticristul falsei ºtiinþe va rãmâne dez-golit în faþa verdictului solemn al conºtiinþei publice.

Aºadar, existã douã tipuri de ºtiinþã: ºtiinþa profanã ºi ºtiinþa purã. Înºtiinþa purã nu existã teorii, ci fapte. Dacã v-aº spune cã, Contele de Saint-Germain a trãit de-a lungul secolelor XV, XVI, XVII, XVIII, XIX ºi cã

trãieºte încã, m-aþi crede nebun. Eu îl cunosc pe Contele de Saint-Germainºi dau mãrturie pentru aceasta. Trãieºte, da; trãieºte susþinut de o ºtiinþãpe care dumneavoastrã nu o cunoaºteþi, ºtiinþa purã, ºtiinþa supra-omului,ºtiinþa pe care o cunosc extratereºtrii ce cãlãtoresc prin spaþiul infinit, ºti-inþa seniorilor vieþii ºi ai morþii, ºtiinþa acelora care ºi-au deschis MinteaInterioarã…

Aceia care încã nu ºi-au deschis Mintea lor Interioarã se bazeazã numaipe teorii, pe ipoteze pe care nu sunt siguri. De ce ar trebui sã acceptãmtoate utopiile materialiste? De ce ar trebui sã acceptãm dogma evoluþiei;dogma tridimensionalã? De ce ar trebui sã trãim în lumea ipotezelor?

Omul de ºtiinþã gnostic are diferite sisteme pentru investigare; avem

discipline speciale care permit fiinþei umane sã punã în activitate anumitefacultãþi latente ale creierului, anumite simþuri de percepþie complet ne-cunoscute de ºtiinþa materialistã ºi care îi permit verificarea prin ea însãºia tuturor acestor întrebãri…

RELIGIA Dacã facem un studiu comparativ al marilor Religii, vom descoperi

cã toate se sprijinã pe aceiaºi piloni.

Încheiem afirmând în mod solemn ºi în numele adevãrului cã ASOCIAÞIA GNOSTICÃ (AGEAC) are un scop unic ºi exclusiv: sã pre-dea ºi sã împartã cu semenii noºtri, cu seriozitate ºi rigoare ºtiinþificã,Gnoza tuturor timpurilor, aceastã cunoaºtere care permite omului modernsã-ºi facã o viziune mai umanã, mai conºtientã ºi, în consecinþã, mai trans-cendentã asupra existenþei sale.

718



GNOSTICISMUL PRACTIC ªI TEORIILE

„Studentul cautã ici ºi colo, citeºte ºi reciteºte orice carte de ocultismºi magie care-i cade în mânã ºi singurul lucru pe care-l realizeazã sãrmanul aspirant este sã se umple de teribile îndoieli ºi confuzii intelectuale.

Existã milioane de teorii ºi miliarde de autori. Unii repetã ideile altora; aceia îi resping pe aceºtia; toþi contra unuia; unul contra tuturor. Între

colegi ºi colege se ironizeazã ºi se combat reciproc; unii contra altora ºi realmente, toþi contra tuturor. Unii sfãtuiesc devotul sã fie vegetarian; alþii îi spun sã nu fie. Unii îl sfãtuiesc sã practice exerciþii respiratorii; alþii îi spun sã nu le practice. Rezultatul este înspãimântãtor pentru sãrmanul explorator. Nu descoperã ce are de fãcut. Aspirã spre luminã, implorã,strigã ºi nimic, absolut nimic.”

Samael Aun Weor: „Cãsãtoria Perfectã”

Pe terenul vieþii practice, fiecare persoanã are criteriul sãu, forma samai mult sau mai puþin râncedã de a gândi.

Fãrã îndoialã, fiecare cap este o lume ºi în toþi ºi în fiecare dintre noiexistã un soi de dogmatism pontifical ºi dictatorial care vrea sã ne facã sãcredem cã, conceptele noastre sunt egale cu realitatea.

În orice caz, oamenii nu simt niciodatã cã greºesc, fiecare dintre noigândeºte cã criteriul sãu este cel mai bun.

Cel mai grav în toatã aceastã problemã, este cã milioane de criteriiechivaleazã cu milioane de norme putrede ºi absurde.

Ignoranþii cultivaþi se dovedesc a fi cei mai dificili, deºi la drept vor-bind, vom zice, de astã datã în sens socratic: „Nu numai cã nu ºtiu, dar pe deasupra ºi ignorã cã nu ºtiu”.

Aceºti sãrmani oameni sunt auto-suficienþi, devin îngâmfaþi prin inte-

lectualismul zadarnic, cred cã merg pe drumul drept ºi nici pe departenu-ºi închipuie cã se aflã într-o fundãturã.„Delirium-ul tremens” al beþivilor alcoolici are simptome in-

confundabile, însã cel al bãutorilor de teorii se confundã uºor cu genia-litatea.

Strãlucitoarea succesiune a ideilor orbeºte haimanaua intelectului ºiîi dã o anume auto-suficienþã atât de absurdã, încât respinge tot ceea cenu are urmã de praf de bibliotecã ºi de cernealã de universitate.

cãrora li s-a dat, în aceste timpuri, foarte multã importanþã. Mã refer înmod special la lemurieni sau lemuri, cum îi numesc. Le atribuie o placentãdiscoidalã, chestiune care este respinsã de aceiaºi zoologi.

Întâlnim grozave contradicþii în aceste întorsãturi ale ºtiinþei mate-rialiste. Problema continuã, spunându-se cã din acest animãluþ, care puteasã fi existat acum o sutã cincizeci de milioane de ani, descinde la rândulsãu maimuþa, ºi, în final, gorila. În acest lanþ, gorila este imediatul nostruantecesor, antecesorul omului.

Anumiþi antropologi nu înceteazã sã-l punã în aceste dispute pe bietulºoarece ºi chiar doresc sã-l includã, de asemenea, în interiorul acestui lanþ.Cum? În ce mod? Se cautã asemãnãri, dacã se poate crede cã forma capuluiºi a gurii rechinului stã la originea altor mamifere, iar între ele, ºi a sãr-manului ºoarece.

Acest fapt, cã o trãsãturã a feþei etc. care se aseamãnã cu alta, serveºteca bazã pentru a stabili o posibilã descendenþã este atât de empiric, înfond, ca ºi supoziþia celor care presupun cã omul a fost fãcut din lut, acelor care iau fraza în sens literal, fãrã sã-ºi dea seama cã aceasta nu estedecât ceva simbolic.

Dar unde sunt verigile de legãturã? Cum este cu putinþã ca din rechin

sã aparã, doar aºa, peste noapte sau de-a lungul câtorva secole, ºopârla? Au trecut milioane de ani ºi rechinii îºi continuã existenþa liniºtiþi. ªi ni-ciodatã nu s-a vãzut ca dintr-o specie de rechini, fie în Atlantic sau în Pa-cific, sã se nascã noi ºopârle.

Totuºi, oare nu sunt ei, domnii ºtiinþei materialiste, cei care zic cãnu cred decât ceea ce vãd, cã nu acceptã nimic ce nu au vãzut? Ce contra-dicþie teribilã! Cred în ipotezele lor ºi niciodatã nu le-au vãzut.

Ei sunt aceeaºi oameni de ºtiinþã moderni care se opun problemei re-feritoare la dimensiunile superioare ale naturii ºi ale cosmosului. Cãruifapt i se datoreazã aceasta? Pur ºi simplu faptului cã minþile lor sunt îndecrepitudine, degenerate, nu pot vedea dincolo de nasul lor, aceasta este

evident.Cã existã o a patra coordonatã, o a patra verticalã, aceasta este de netã-gãduit, însã îi deranjeazã pe materialiºti. Totuºi, Einstein a acceptat a patradimensiune.

În matematicã nimeni nu poate nega a patra verticalã. Dar, oameniimaterialiºti ai acestei epoci, nici mãcar nu vor sã accepte aceastã problemãºi anume cã ar putea exista o altã dimensiune sau dimensiuni superioareîn naturã. Vor ca noi toþi sã ne închidem sau sã ne auto-închidem cu forþa

178



Teatrele ultramoderne sunt antiteza teatrelor sacre ale marilor misteredin Egipt, Grecia, India etc.

Arta acestor timpuri este tenebroasã, e antiteza Luminii, iar artiºtiimoderni sunt tenebroºi.

Pictura suprarealistã ºi marxistã, sculptura ultramodernã, muzicaafricano-cubanezã ºi balerinele moderne sunt rezultatul degenerãrii umane.

Bãieþii ºi fetele noilor generaþii primesc prin intermediul celor treicreieri degeneraþi, date suficiente ca sã se converteascã în escroci, hoþi,asasini, bandiþi, homosexuali, prostituate etc.

Nimeni nu face nimic pentru a termina cu arta negativã ºi totul mergespre o catastrofã finalã, din lipsa unei Revoluþii a Dialecticii…

ªTIINÞA Când vorbim de ºtiinþã, ne gândim la ªTIINÞA PURÃ, nu la acest

putregai de teorii care abundã azi în toate pãrþile. ªtiinþa purã ca aceea aMarii Opere, ºtiinþa alchimiºtilor medievali; ºtiinþa purã ca cea a unuiParacelsus sau cea a unui Pavel din Tars; ºtiinþa purã ca aceea pe care outilizau Iisus sau Moise pentru a face minuni…

ªtiinþa purã este experienþa directã, vie ºi realã. ªtiinþa purã este etica

superioarã, analiza pusã în serviciul FIINÞEI.ªtiinþa acestor timpuri este o ºtiinþã falsã, o ºtiinþã plinã de interesepersonale; o ºtiinþã ce nu respectã principiile spirituale ale fiinþei umane,o ºtiinþã unde scopul justificã mijloacele, chiar dacã acestea includ durereafizicã ºi psihologicã a oricãrei creaturi vii. O ºtiinþã cãreia cuvântul „pro-gres” îi serveºte pentru a justifica cele mai teribile atrocitãþi.

Pe lângã acestea, ºtiinþa din zilele noastre este ºtiinþa care azi afirmãdogmatic o tezã ºi mâine, cu acea aroganþã care o caracterizeazã, afirmãexact contrariul. O ºtiinþã plinã de contradicþii care, paradoxal, spune cãcrede doar în ceea ce vede ºi totuºi susþine cu fermitate ipoteze absurdece nu s-au confirmat niciodatã. Aceasta este ºtiinþa modernã…

S-au fãcut anumite comentarii foarte simpatice; ºtiinþa materialistãinventeazã în fiecare zi noi ipoteze. S-a stabilit, de exemplu, un lanþ foartecurios, ridicol prin excelenþã, în legãturã cu posibilii noºtri strãmoºi. Carege al acestui lanþ apare rechinul din care descind, dupã antropologii ma-terialiºti, ºopârlele.

Ridicolã teorie, nu-i aºa? Continuã apoi cu faimosul oposum, creaturãasemãnãtoare crocodilului, dar puþin mai evoluatã, dupã cum subliniazã.ªi de aici trec, urmând cursul marelui lanþ de minunãþii, la niºte animãluþe

Aceºti sãrmani oameni ai intelectului vor sã punã oceanul în interiorulunui vas de sticlã, presupunând cã universitatea poate controla toatã înþe-lepciunea universului ºi cã toate legile Cosmosului sunt obligate sã se su-punã normelor lor academice învechite.

Amanþii raþiunii pretind cã cerceteazã tainele Naturii cu sãrmana fa-cultate a intelectului. Nu am putea nega cã mintea ºi raþiunea sunt utilepe terenul vieþii practice pentru a realiza anumite sarcini cotidiene, dar apretinde cã analizezi ºi cã rezolvi marile mistere ale vieþii ºi ale morþii cuintelectul, este ca ºi cum ai pretinde cã observi stelele cu microscopul ºibacteriile cu telescopul.

În Esoterismul Gnostic se zice cã este „bun” ceea ce se aflã la loculsãu, iar este „rãu” ceea ce nu se aflã la locul sãu. Astfel, putem afirma cãintelectul este bun, în interiorul orbitei sale, dar în afara ei, ne prejudiciazãteribil.

Din nefericire ignoranþii cultivaþi, bãgaþi în cotloanele dificilelor lorerudiþii, nu cunosc aceste lucruri ºi nici mãcar nu au timp sã se ocupe înmod serios de studiile noastre.

În zilele de astãzi, pedanþii savanþi fac haz de cunoºtinþele esoterice,nu le acceptã, cu toate cã, în fond, nici pe departe nu au obþinut fericirea.

Este scris cã, „cel ce râde de ceea ce nu cunoaºte este pe cale sã devinã idiot”.Dupã ce a îmbãtrânit sub praful din biblioteca sa, Faust a exclamat:

„Am studiat totul cu vie neliniºte ºi astãzi sunt doar un sãrman nebun cu un suflet nefericit. Ce ºtiu?Acelaºi lucru pe care îl ºtiam. Unicul lucru pe care l-am învãþat este cã nu ºtiu nimic”.

Teoriile au umplut lumea de confuzie ºi de probleme. Haosul în carese gãseºte omenirea este rodul intelectului.

Trebuie sã vã spun deschis cã erudiþia, fãrã experimentare, ne conducedoar la conflictul ºi la lupta antitezelor.

Cu siguranþã, nu putem nega cã astãzi existã în lume douã tendinþe

care luptã pe viaþã ºi pe moarte pentru supremaþie. În primul rând avemcurentul spiritualist, format din toate religiile, ºcolile ºi credinþele. Pe dealtã parte, avem curentul materialist, cu dialectica sa etc.

Curentul spiritualist crede cã el ºi numai el deþine adevãrul. Curentulmaterialist-ateist presupune, de asemenea, cã el deþine adevãrul. Curentulspiritualist îl slãveºte pe Dumnezeu-Spirit, nu conteazã ce nume i se dã:

Allah, Brahma, Dumnezeu etc. Curentul materialist îl slãveºte pe Zeul-Materie, nu conteazã de asemenea, ce nume i se dã.

916



Sunt douã curente. Cel spiritualist se bazeazã pe teoriile sale. Cel ma-terialist pe ale sale. Atunci cine are dreptate? Cei de la dreapta sau cei dela stânga?

Fãrã sã dorim sã rãnim delicatele susceptibilitãþi, vom spune cã niciunii nici alþii nu cunosc cu adevãrat ceea ce este adevãrul.

Fanaticii spiritualismului ºi ai materialismului au umplut lumea deteorii, ipoteze ºi presupuneri care n-au fost experimentate niciodatã.

„Omul care nu pune în practicã metafizica sa este ca un mãgar încãrcat cu cãrþi”, spunea Mahomed.

Teoriile au devenit deja obositoare, pânã la a se vinde ºi a se revindepe piaþã… ªi atunci, ce se întâmplã?

Autorii se contrazic pe ei înºiºi în operele lor. Sãrmanul cititor trebuiesã bea din cupa amarã a îndoielilor. Teoriile servesc doar pentru a da naº-tere preocupãrilor noastre ºi pentru a ne amãrî viaþa.

Realmente, informaþia intelectualã nu este trãire. Erudiþia nu este ex-perimentare. Încercarea, proba, demonstraþia exclusiv tridimensionalã nueste unitotalã, completã.

În interiorul nostru existã facultãþi latente superioare minþii, inde-pendente de intelect, capabile sã ne dea cunoaºtere ºi experienþã directã

asupra oricãrui fenomen.Trebuie sã înþelegem cã opiniile, conceptele, teoriile, ipotezele nu în-seamnã verificare, experimentare, conºtiinþã deplinã a unui fenomen saua altuia.

Fãrã nici un fel de orgoliu, trebuie sã adeverim cã între atâtea tenebre,studiile gnostice constituie un balsam pentru nesãþiosul cãutãtor al luminii.

Prietene cititor, Gnoza îþi oferã chei ºi procedee ca sã experimenteziprin tine însuþi ºi în formã ºtiinþificã fiecare din elementele integrate înaceastã Înþelepciune Universalã.

Teoriile nu servesc la nimic; trebuie sã fim practici ºi sã cunoaºtemprin trãiri proprii obiectivul existenþei noastre.

Goethe a spus cu mult temei: „Orice teorie este gri, iar verde este numai arborele cu fructe aurite, care este viaþa”…

dramei amintite, dacã aspirãm cu adevãrat la Regatul Supra-Omului.Dramele cosmice se bazeazã pe „Legea lui ªapte”. Anumite deviaþii

inteligente de la numita lege, cum am spus, s-au utilizat întotdeauna pen-tru a transmite neofitului cunoºtinþe transcendentale.

Este bine ºtiut în muzicã cã anumite note pot produce bucurie încentrul gândirii, altele pot produce supãrare în centrul sensibil ºi în final,altele pot produce religiozitate în centrul motor.

Într-adevãr, niciodatã sã nu-i ignorãm pe vechii Hierofanþi, cãci cu-noaºterea integralã se poate dobândi doar cu cei trei creieri; un singur creiernu poate da informaþia completã.

Dansul sacru ºi drama cosmicã, înþelept combinate cu muzica, serveaupentru a transmite neofitului teribile cunoºtinþe arhaice de tip cosmoge-netic, psiho-biologic, fizico-chimic, metafizic etc.

De asemenea se cuvine sã menþionãm aici sculptura. Ea a fost gran-dioasã în alte timpuri. Fiinþele alegorice, dãltuite în roca durã, revelau cãvechii Maeºtri nu ignorau niciodatã „Legea lui ªapte”.

Sã ne amintim Sfinxul din Gizeh, în Egipt. El ne vorbeºte de cele pa-tru elemente ale naturii ºi de cele patru condiþii de bazã ale Supra-Omului.

Totuºi, cu cât fiinþa umanã a avansat pe drumul involuþiei ºi al de-

generãrii, cu atât a devenit din ce în ce mai materialistã, de asemenea,simþurile sale s-au deteriorat ºi au degenerat, iar iubirea pentru adevãrataînþelepciune, cum este ºi logic, a dispãrut.

Dupã al Doilea Rãzboi Mondial s-a nãscut filosofia existenþialistã ºiarta existenþialistã. Când i-am vãzut în scenã pe actorii existenþialiºti, amajuns la concluzia ca sunt adevãraþi bolnavi maniaci ºi perverºi.

Artiºtii fiecãrei noi generaþii s-au convertit în adevãraþi apologeþi aidialecticii materialiste. Orice elan de spiritualitate a dispãrut din arta ul-tramodernã.

S-a dovedit prin observaþie ºi experienþã cã lipsa de valori spiritualeproduce degenerare.

Deja, artiºtii moderni nu mai ºtiu nimic despre „Legea lui ªapte”, numai ºtiu nimic despre Dramele Cosmice, nu mai ºtiu nimic despre Dan-surile Sacre ale misterelor strãvechi.

Pictura actualã, muzica, sculptura, drama etc. nu sunt decât produsuldegenerãrii.

Acum în scenariu nu apar iniþiaþii din alte timpuri, dansatoarele sacre,adevãraþii artiºti ai marilor timpuri. Acum apar pe scenã doar automatebolnave, cântãreþi degeneraþi, rebeli fãrã cauzã etc.

1510



egiptenilor, fenicienilor etc. transmit învãþãturi preþioase. De asemenea,întâlnim picturi frumoase, cu mari învãþãturi, în toate aceste vechi tablourimedievale, în catedralele gotice etc.

Sã ne amintim „Gioconda”, de exemplu; în aceastã capodoperã o pu-tem vedea pe Mama Divinã, pe „Stella Maris”, cum îi spuneau alchimiºtiimedievali, pe Fecioara Mãrii, care îi cãlãuzeºte în mod înþelept pe cei carelucreazã în Marea Operã. La azteci ea este Tonantzin, la greci casta Diana,iar în Egipt este Isis, Mama Divinã cãreia nici un muritor nu i-a ridicatvãlul… Meritã sã subliniem în mod clar cã fiecare dintre noi are propriasa Mamã Divinã, particularã, individualã.

Realmente, trebuie sã afirmãm cã arta regalã a firii este un mediutransmiþãtor de învãþãturi cosmice.

Dansurile sacre, sfinte, de exemplu, erau adevãrate cãrþi informativecare transmiteau în mod deliberat anumite cunoºtinþe cosmice transcen-dentale.

Derviºii dansatori nu ignorau „cele ºapte ispite”, reciproc echilibratede organismele vii.

Dansatoarele din vechime cunoºteau cele ºapte pãrþi independenteale corpului ºi ºtiau foarte bine ceea ce sunt cele ºapte linii distincte ale

miºcãrii. Dansatoarele sacre ºtiau foarte bine cã fiecare din cele ºapte liniiale miºcãrii posedã ºapte puncte de concentrare dinamicã.Dansatoarele din Babilon, Grecia ºi Egipt nu ignorau faptul cã toate

acestea se cristalizau în atomul dansator ºi în planeta giganticã care dan-seazã în jurul centrului sãu de gravitaþie cosmicã.

Dacã am putea inventa o maºinã care ar imita cu exactitate deplinãtoate miºcãrile celor ºapte planete ale Sistemului nostru Solar în jurul Soa-relui, am descoperi cu uimire secretul derviºilor dansatori. Realmente, der-viºii dansatori imitau la perfecþie toate miºcãrile planetelor în jurul Soarelui.

Dansurile sacre din timpurile Egiptului, Babilonului, Greciei etc.merg ºi mai departe, transmiþând teribile adevãruri cosmice, antropoge-

netice, psiho-biologice, matematice etc.Sabatul, ziua teatrului, ziua misterelor era foarte popularã în vechiletemple. Atunci se prezentau drame cosmice minunate.

Drama servea pentru a transmite iniþiaþilor cunoºtinþe valoroase. Prinintermediul dramei se transmiteau iniþiaþilor diverse forme de experienþãºi manifestãri ale Fiinþei.

Între drame, cea mai veche este cea a Cristosului Cosmic. Iniþiaþiiºtiau foarte bine cã fiecare dintre noi trebuie sã se converteascã în Cristosul

CELE PATRU MARI COLOANE ALECUNOAªTERII GNOSTICE

„Am investigat în izvoarele Chinei, în operele sanscrite ale Indiei, învechile manuscrise tibetane… Ne-am preocupat de studiul pieselor arheologice, am investigat profund multe codice, analizând înþelepciunea vechilor civilizaþii, realizând studii comparative între Mexic, Egipt, India, Tibet,

Grecia etc. etc. etc. ºi am ajuns la concluzia cã Înþelepciunea Universalã este mereu aceeaºi, se schimbã doar aspectele sale în acord cu popoarele,naþiunile ºi limbile.”

Samael Aun Weor: Conferinþa „Cine suntem? De unde venim? Încotro ne îndreptãm?”

FILOSOFIA Realmente, Gnoza, ca filosofie, implicã mereu un mesaj, o orientare,

o învãþãturã dirijatã întotdeauna spre Conºtiinþa fiinþei umane, care îl in-vitã pe om la reflecþie conºtientã. Filosofia gnosticã cautã mereu, prin in-termediul unei reflecþii senine, sã-l ridice pe om pe culmile FIINÞEI REA-

LE (divinul care existã în fiecare creaturã umanã).Filosoful gnostic iubeºte înþelepciunea ºi cautã fãrã odihnã adevãrul

pe care-l conþin strãfundurile sale cele mai intime.Când vorbim de filosofie, este o gravã eroare sã ne referim doar la fi-

losofia anticilor greci, la filosofia unui Platon, a unui Socrate, a unui Solon.Realmente, ca filosofie, Gnoza este un funcþionalism foarte natural

al Conºtiinþei ºi încolþeºte, cum am afirmat deja, pe diverse latitudini. Cinecrede cã ea îºi are originile doar în Grecia, în Persia, în Irak, în Palestinasau în Europa medievalã, se înºealã; Gnoza, ca „Philosophia Perennis etUniversalis” se întâlneºte în orice operã hindusã, în orice piatrã arheolo-gicã etc.

A venit ora sã înþelegem cã în toate þãrile din lume palpitã înþelep-ciunea ocultã. A venit ora sã înþelegem cã la baza piramidelor Egiptuluia înflorit înþelepciunea hierofanþilor. A venit momentul sã ºtim cã în pira-midele din Teotihuacan încã se ascultã verbul rãsunãtor al vechilor maeºtridin Anahuac…

În numele adevãrului, trebuie sã spunem cã înþelepciunea cosmicã semiºcã ºi palpitã în tot ceea ce a fost, este ºi va fi.

De-a lungul timpului, diferiþi hierofanþi ai cunoaºterii au strãlucit în

1114



noaptea profundã a tuturor epocilor; fie cã e vorba despre Hermes Tris-megistul, de trei ori mare zeu Ibis al lui Thot, gravându-ºi înþelepciuneaîn Tabla de Smarald; fie cã ne referim la marii înþelepþi ai Greciei antice,învãþând mulþimile despre Misterele din Eleusis; fie la sacerdoþii incaºicare strãlucesc ca sori scânteietori în Alto Cuzco din Peru; sau la înþelep-ciunea suveranã a marilor iniþiaþi din Anahuac…

Da, de aici, de acolo ºi de dincolo, strãluceºte înþelepciunea tuturorepocilor, înþelepciunea ocultã.

Acesta este un moment de confuzie: umanitatea se gãseºte într-un sta-diu haotic, existã crize mondiale ºi eºecuri ale tuturor principiilor etice ºimorale. Oamenii s-au lansat în rãzboaie, unii contra altora ºi toþi contratuturor.

În aceste momente nu ne mai rãmâne alt remediu decât sã ne afundãmîn înþelepciunea trecutului, sã extragem din codice orientarea precisã pen-tru a ne cãlãuzi în momentul prezent, sã bem din izvorul tradiþional alaugustei înþelepciuni a naturii, sã cãutãm primele albii ale înþelepciuniicosmice.

Acesta, prietene cititor, este scopul Antropologiei Gnostice. Prin inter-mediul unui studiu amplu, Antropologia Gnosticã cautã sã redefineascã

acele PRINCIPII ETICE care constituie piatra fundamentalã a marilorculturi ale trecutului. Antropologia Gnosticã este o ANTROPOLOGIE PSIHANALITICÃ.

Noi, prin intermediul Psihanalizei, putem extrage din fiecare piesã (niºã,piramidã, mormânt etc.), Principiile Psihologice conþinute în aceste piese.

Prin intermediul Antropologiei Gnostice cunoaºtem diferitele scenariiale lumii, descoperind în ele arcanele sau secretele care, în formã trans-cendentã, ne proiecteazã luminã asupra controversatelor enigme ale exis-tenþei.

A sosit momentul în care trebuie sã ne întoarcem sã studiem învãþã-turile trecutului, dar cu un ochi avizat, ºtiind sã extragem din textul care

ucide, spiritul care dã viaþã.Este evident, totuºi, cã fãrã o informare anterioarã asupra Antropo-logiei Gnostice, ar fi mai mult decât imposibil studiul riguros al diferitelorpiese Antropologice ale culturilor Aztece, Toltece, Mayaºe, Egiptene etc.etc. etc.

În problemele de „Antropologie Profanã” (scuzaþi asemãnarea), dacãse vor rezultate, daþi libertate deplinã unei maimuþe, unei pocitanii sauunui cimpanzeu într-un laborator ºi observaþi ceea ce se întâmplã.

Codexurile Mexicane, Papirusurile Egiptene, Cãrãmizile Asiriene,Sulurile de la Marea Moartã, straniile Pergamente, la fel ca ºi anumiteTemple Strãvechi, Monoliþii Sacri, Vechile Hieroglife, Piramidele, Mor-mintele Milenare etc. oferã în profunzimea lor simbolicã un sens Gnosticcare scapã definitiv interpretãrii literale ºi care niciodatã nu au avut o va-loare explicativã de naturã exclusiv intelectualã.

Raþionalismul speculativ al antropologilor ºi istoricilor moderni în locsã îmbogãþeascã limbajul, îl sãrãcesc în mod lamentabil, în timp ce expu-nerile gnostice, scrise sau alegorizate în orice formã artisticã, se orienteazãmereu înspre FIINÞÃ. ªi acest limbaj foarte interesant al Gnozei, semi-filosofic ºi semi-mitologic, este cel în care se prezintã o serie de invarianteextraordinare, simboluri cu un fond esoteric, care, în liniºte, îi vorbesc Conºti-inþei. Zeii ºi oamenii ºtiu bine cã „tãcerea este elocvenþa Înþelepciunii”…

ARTA Existã douã feluri de artã: prima, arta subiectivã care nu duce la nimic;

a doua, arta Regalã a Naturii, arta obiectivã, realã, arta transcendentalã.Evident, aceastã ultimã artã conþine în ea însãºi preþioase adevãruri

cosmice… Aceasta, prieteni, este arta gnosticã, arta ce o întâlnim în toate

piesele antice: în piramide ºi în vechile obeliscuri, în hieroglife ºi înbasoreliefurile Egiptului Faraonilor, în toate operele Mexicului Strãvechi,în relicvele arheologice ale Mayaºilor, Aztecilor, Zapotecilor, Tolteciloretc.; în vechile pergamente ale Evului Mediu; în picturile ºi sculpturilelui Michelangelo; în muzica lui Beethoven, Mozart, Liszt, Richard Wag-ner; în operele Literaturii Universale: „Iliada” lui Homer, „Divina Come-die” a lui Dante etc. etc. etc.

Fãrã îndoialã, arta gnosticã se bazeazã pe „Legea lui ªapte”, pe „Legeaeternului Heptaparaparshinock” (legea care pune ordine în tot ceea ce ecreat: cele ºapte zile ale sãptãmânii, cele ºapte culori ale prismei, cele ºaptenote muzicale etc.).

Când se descoperã vreo relicvã, vreo piesã arheologicã, în mod normal,se pot vedea anumite inexactitãþi intenþionate, mici rupturi care aproapetotdeauna se atribuie ciocanelor de cioplit ale lucrãtorilor. Întâmplãtor,orice inexactitate în „Legea lui ªapte” a fost plasatã intenþionat pentru ane indica cã acolo, în acea piesã, se transmite posteritãþii o învãþãturã, odoctrinã, un adevãr cosmic.

În materie de picturã, la fel; „Legea lui ªapte” dominã toate acestepicturi sã spunem vechi. Toate gravurile ºi desenele aztecilor, maiaºilor,

12 13

01 intelepciunea gnostica

Documents