MIHAI EMINESCU15 ianuarie 1850, Ipoteşti – 15 iunie 1889, Bucureşti

Mihai Eminescu, născut ca Mihail Eminovici, a fost poet, prozator și jurnalist. Este “cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc”. (George Călinescu) Manuscrisele sale, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu la 25 ianuarie 1902. S- S-a născut la Botoşani, fiind al şaptelea fiu dintre cei unsprezece ai căminarului Gheorghe Eminovici şi ai Ralucăi Juraşcu. Copilăria şi-a petrecut-o la Ipoteşti, în judeţul Botoşani, în mijlocul naturii pe care o evocă în mod deosebit în multe poezii ale sale.

Revedere

Codrule, codruţule, Ce mai faci, drăguţule, Că de când nu ne-am văzut Multă vreme au trecut Şi de când m-am depărtat, Multă lume am îmblat.

OPERE:

Luceafărul (1883), Sara pe deal (1885), Scrisoarea III (1881),

Floare albastră (1884),

Somnoroase păsărele (1883)

ION CREANGĂ1 martie 1837, Humuleşti – 31 decembrie 1889, Iaşi

Ion Creangă a fost un scriitor român recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale.

A fost întâiul dintre cei opt copii ai lui Ştefan a Petrii Ciubotariul şi ai Smarandei Creangă, "răzeşi fără pământuri" din satul Humuleşti, ţinutul Neamţ.

Amintiri din copilărie

Şi mama, care era vestită pentru năzdrăvăniile sale, îmi zicea cu zâmbet uneori, când începea a se ivi soarele dintre nori după o ploaie îndelungată: “Ieşi, copile cu părul bălan, afară şi râde la soare, doar s-o îndrepta vremea!”, şi vremea se îndrepta după râsul meu...

OPERE:

RomanulAmintiri din copilărie(1879),

Poveşti Povestea lui Harap-Alb (1877), Dănilă Prepeleac (1876),

Ivan Turbincă (1878),

Capra cu trei iezi (1875),

Punguţa cu doi bani (1875),

Povestea unui om leneş (1878),

PovestiriPăcală (1880),Ursul păcălit de vulpe (1880),Moş Ion Roată şi Unirea (1880),

NuveleMoș Nichifor Coțcariul (1877).

GEORGE COŞBUC20 septembrie 1866, Hordou (Bistriţa-Năsăud) –9 mai 1918, Bucureşti

George Coşbuc a fost un poet român din Transilvania. S-a născut al optulea dintre cei 14 copii ai preotului Sebastian

Coşbuc şi ai Mariei. Copilăria şi-a petrecut-o la Hordou, în orizontul mitic al lumii satului, în tovărăşia basmelor povestite de mama sa. Concertul primăverii

Chiar acum din crâng venii - Şi c-o veste bună! Iarăşi e concert, copii; Merg şi eu, şi tu să vii, Mergem împreună.

Vrei programă, lămurit? Stai puţin să caut. Cucul, un solist vestit, De printr-alte ţări venit Va cânta din flaut.

OPERE:

Vol. Balade şi idile: Noapte de vară (1893),

La oglindă (1890),

Duşmancele (1893),

Vol. Fire de tort (1896):

Iarna pe uliţă, Vestitorii primăverii, Vol.Cântece de vitejie(1894) Cântecul redutei, Paşa Hassan.

ION .LUCA .CARAGIALE1 februarie 1852, lângă Ploieşti – 9 iunie 1912, Berlin (Germania)

Ion Luca Caragiale este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români.

S-a născut la 1 februarie 1852, în satul Haimanale, care îi poartă numele, fiind primul născut al lui Luca Caragiale și al Ecaterinei.

D-l Goe

Ca să nu mai rămâie repetent şi anul acesta, mam’mare, mamiţica şi tanti Miţa au promis tânărului Goe să-l ducă-n Bucureşti de 10 mai. – Mam’mare, de ce nu mai vine? Eu vreau sa vie!

– Vine, vine acuma, puişorul mamii! răspunde cucoana.

OPERE:

Vol. Momente şi schiţe:D-l Goe (1900),

Bubico (1901),

Vizită (1901), Vol. Teatru:D-ale carnavalului (1885).

O scrisoare pierdută (1884),O noapte furtunoasă (1879), Nuvele şi povestiri:Leac de criză (1900),

O făclie de Paște (1899), Versuri:arna, Primăvara.

VASILE ALECSANDRI21 iulie 1821, Bacău – 22 august 1890, Mirceşti (Vaslui)

Vasile Alecsandri, numit „bardul de la Mirceşti”, a fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, academician român, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, creator al pastelului ca specie literară .

A fost fiul medelnicerului Vasile Alecsandri și al Elenei Cozoni.

Hora Unirii Hai să dăm mână cu mână Cei cu inima română, Să-nvârtim hora frăţiei Pe pământul României! Iarba rea din holde piară! Piară duşmănia-n ţară! Între noi să nu mai fie Decât flori şi omenie!

OPERE:

Vol. Doine şi lăcrimioare:Crai nou, Lăcrimioare (1853)

Vol. Pasteluri (1868):

Iarna, Oaspeţii primăverii,Vol. Ostaşii noştri (1877):

Odă ostaşilor români,Vol. Teatru:Chiriţa în provincie (1855) Despot-Vodă (1879).

MIHAIL SADOVEANU5 noiembrie 1880, Paşcani – 19 octombrie 1961, Vânători-Neamț

Mihail Sadoveanu este considerat cel mai mare prozator român din toate timpurile, fiind numit “Ceahlăul literaturii române” de Geo Bogza şi "Ştefan cel Mare al literaturii româneşti" de George Călinescu.

Părinții săi au fost avocatul Alexandru Sadoveanu din Oltenia și Profira Ursache, fată de răzeși. În şcoala primară îl are ca dascăl pe Mihai Busuioc, nimeni altul decât domnul Trandafir din scrierile sale.

Opera sa monumentală se concretizează în peste 100 de volume.

Dumbrava minunată

– Ce mai faci mata, Sora-Soarelui?Floarea cu coroana aurie se clătina lin spre copilă, la adierea vântului. Oooo– Îmi pare bine că te găsesc înaltă şi frumoasă, urmă Lizuca,

OPERE: RomaneBordeenii (1912),

Baltagul (1930), Fraţii Jderi (1935-1943),

Nicoară Potcoavă (1952),

eamul Şoimăreştilor(1914)Măria Sa, puiul pădurii(1930) PovestiriHanul Ancuţei (1928),

Dumbrava minunată (1926),Povestiri alese (1935)

Povestiri pentru copii (1935)

TUDOR ARGHEZI21 mai 1880, Bucureşti – 14 iulie 1967, Bucureşti

Tudor Arghezi (Ion N. Theodorescu) a fost un scriitor român cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești şi a literaturii pentru copii. A scris poezii, proză, teatru şi articole.

Este fiul lui Nae Theodorescu și al Mariei. Pseudonimul său, Arghezi, provine, explică poetul, din Argesis–vechiul nume al Argeşului.

O furnică

GEORGE .TOPÎRCEANU

O furnică mică, mică,Dar înfiptă, va să zică,Ieri, la prânz, mi s-a urcatDe pe vişinul uscat,Pe picioare, pentru căciMi le-a luat drept nişte crăci.

Mărunţica de făpturăDuse, harnică, la gurăO fărâmă de ceva,Care-acasă trebuiaAşezat ın magaziePentru iarna ce-o să vie.

OPERE: Vol. Prisaca (1948): Zdreanţă, Tâlharul pedepsit,Vol. Cartea cu jucării (1931): Cheile, Furnicile, Vol. Cuvinte potrivite (1927)

20 martie 1886, Bucureşti – 7 mai 1937, Iaşi

George Topîrceanu a fost poet, prozator și publicist român. A fost cel de-al doilea copil al cojocarului Gheorghe Topîrceanu

și al Paraschivei, meşteră în arta ţesăturilor naţionale, originari din părțile Sibiului.

Balada unui greier mic

– Cri-cri-cri, Toamnă gri, Nu credeam c-o să mai vii Înainte de Crăciun, Că puteam şi eu s-adun O grăunţă cât de mică, Ca să nu cer împrumut La vecina mea furnică,

Fiindcă nu-mi dă niciodată, Şi-apoi umple lumea toată Că m-am dus şi i-am cerut Dar de-acuş, Zise el cu glas sfârşit Ridicând un picioruş, Dar de-acuş s-a isprăvit...

Cri - cri - cri,Toamnă gri, Tare-s mic şi necăjit!

OPERE:

Vol. Balade vesele şi triste(1920): Rapsodii de primăvară,Rapsodii de toamnă.

OCTAVIAN GOGA1 aprilie 1881, Răşinari (Sibiu) – 7 mai 1938, Ciucea (Cluj-

Napoca)

Octavian Goga a fost un poet, publicist, academician şi politician român, întâiul mare poet al generaţiei Unirii de la 1918.

A fost fiul preotului Iosif Goga şi al învăţătoarei Aurelia Bratu.

La 1 decembrie 1918, a participat la Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia.

Toamna

Văl de brumă argintieMi-a împodobit grădina,Firelor de lămâiţăLi se uscă rădăcina.

Peste creştet de dumbravăNorii suri îşi poartă plumbul,Cu podoaba zdrenţuităTremură pe câmp porumbul.

OPERE: Vol. Poezii (1905) : Dăscăliţa, Toamnă, Vol. Din umbra zidurilor: Moş Crăciun (1913), Teatru: Meşterul Manole (1928).

IOAN SLAVICI18 ianuarie 1848, Șiria (Arad) – 17 august 1925, Panciu..

(Vrancea)

Ioan Slavici a fost un scriitor și jurnalist român. A fost al doilea copil al cojocarului Sava Slavici şi al Elenei

Borlea..

Este întemeietor al realismului nostru modern. Eminescu spunea că: ,,Această lume a lui Slavici seamănă nu numai in exterior cu ţăranul român, în port şi vorbă, ci cu fondul sufletesc al poporului.”

Boierul și Păcală

Când boierul ținea cât putea trunchiul să nu se clatine, Păcală se sui în trăsură și plecă. Se face noapte, și Păcală nu mai vine. Stătu așa toată noaptea și a doua zi după-amiaza. OPERE:

Nuvele

Popa Tanda (1873), Gura satului, Budulea Taichii, Moara cu noroc

(1881),

Romane

Mara (1894), Din 2 lumi (1920), Cel din urmă

armaș(1923)

Povești

Zâna Zorilor (1908), Păcală în satul lui, Boierul și Păcală, Doi feți cu stea în

frunte. (1908)