0 rosiori romana

Şcoala cu Clasele I-VIII Nr.1 Roşiori Clasa a III-aTestare iniţială

PROBĂ ORALĂ LA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

Biletul nr. 1

A sosit toamna

Bine ai venit, toamnă!

Tu ai îmbrăcat pomii cu haine galbene şi ruginii. Printre crengi se zăresc mere roşii ca focul, pere aurii, prune şi nuci. Bine ai venit, toamnă! Tu ai deschis porţile şcolilor. Pe bănci se văd manualele de limba şi literatura română. Doamna învăţătoare ne spune:

- Copii, cartea este cel mai bun prieten! Ea ne luminează şi ne îmbogăţeşte cu învăţăturile sale.

VOCABULAR:

Haine ruginii: frunze roşcate, de culoarea ruginiePere aurii: pere galbene

RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRI!

1. Ce culoare au hainele cu care toamna a îmbrăcat pomii?2. Care sunt darurile toamnei?3. Ce descoperă şcolarii răsfoind manualul?4. De ce este considerată cartea cel mai bun prieten?



Biletul nr. 2

Cărţile

Bunicul i-a adus lui Costache un pachet.

- Ce se află acolo, bunicule?- Un dar pentru tine, nepoate.

Costache a desfăcut repede pachetul. A găsit în el mai multe cărţi. Băiatul nu a fost prea încântat. Deodată, zări un bileţel în care scria: Cercetează cărţile, nepoate! Vei găsi o comoară. Costache răsfoi paginile. Dar comoara, nicăieri.

- Să încerc să citesc, poate aflu ceva. Numai după ce a citit băiatul toate cărţile, a înţeles tâlcul cuvintelor bunicului.

VOCABULAR:

Comoară: mare bogăţie Încântat: plin de bucurie Tâlc: înţeles, rost Cercetare: căutare, informare, documentare.


1. De ce nu a fost Costache prea încântat de darul adus?2. Când a descoperit băiatul valoarea cărţilor?3. Cui credeţi că a mulţumit Costache atunci când a descoperit tâlcul cuvintelor? De ce?4. Tu ce cărţi ai citit în vacanţă?



Biletul nr. 3

Familia mea

Am să vă spun câte ceva despre familia mea. Acesta care zâmbeşte în fotografie sunt eu. Mă cheamă Toader. Mama îmi spune Tudorică, iar sora mea, Tudorel. Mama-mare mă dezmiardă Tudoraş, iar tata-mare, Tudoruţ. Tata îmi spune băiatul tatii. Noi locuim într-o casă mare. Toţi alcătuim o familie. Eu am două bunici: mama mamei, care stă cu noi, şi mama tatei, care stă la ţară. Tata este cel mai harnic om din lume. Se scoală cu noaptea în cap şi pleacă la lucru. Îmi place când suntem împreună.


1. Din cine este formată familia lui Toader?2. Cum îl dezmiardă părinţii şi bunicii pe băiat?3. De ce crezi că este alintat Toader?4. De ce îi place când se adună toată familia împreună?5. Voi ce nume de alint aveţi?



Biletul nr. 4

Telefonul

Alexandru a terminat temele. Ţârrrr! Se aude telefonul:

- Alo! Alexandru! Ce faci, dragul meu?- Sărut mâna, bunico! Acum am terminat temele.Bunica îi spune nepotului că va sosi în gară la ora 18.- Te vom aştepta, bunico!Alexandru se gândeşte că ar mai avea timp şi de joacă.Când a venit în casă, a dat cu ochii de ceas. Mai era doar un sfert de oră.- Tată, am uitat! Bunica!Tata a înţeles totul. A alergat la gară.Seara la cină, bunica a mulţumit pentru faptul că a fost aşteptată în gară.Alexandru a lăsat privirea în jos.


1. Cine este Alexandru?2. Cu cine a vorbit el la telefon?3. Ce a uitat Alexandru?4. De ce s-a ruşinat băiatul la cină?



Biletul nr. 5

Dumbrava minunată

după Mihail Sadoveanu

Lizuca şi Patrocle parcă intraseră în ţinutul unui basm. Deodată, la o cotitură, răsări ca din pământ o bătrânică mărunţică. Venea încet, sprijinindu-se într-un toiegel alb. La doi paşi de copilă, bătrâna se opri şi zise:

- E adevărat că te duci la bunici?Lizuca o privi uimită. Apoi înţelese şi zâmbi.- E adevărat că mata esti sfânta Miercuri? Unde este căţeluşa cu dinţii de fier şi cu măselele de oţel?Sfânta Miercuri răspunse zâmbind:- Am lăsat-o acasă să păzească gospodăria.- Sărut mâna, Sfântă Miercuri! Acum asfinţeşte soarele şi noi trebuie să ajungem la bunici.

VOCABULAR:

Dumbravă: pădure tânără şi nu prea deasă Toiegel: toiag mai mic, băţ de sprijin.


1. Care sunt personajele povestirii?2. De unde credeţi că ştia Lizuca despre căţeluşa Sfintei Miercuri?3. De unde se vede că Lizuca ştia cum să se poarte?



Biletul nr. 6

Banul muncit de Alexandru Mitru

Trăia odată un om tare harnic, pe nume Petcu. Avea Petcu şi un fecior, care se numea Iliuţă. Cât era ziua de mare, Iliuţă nu ştia altceva să facă decât să doarmă. Într-o zi, Petcu l-a chemat pe Iliuţă şi i-a zis:

- De mâine să mergi la lucru şi să nu te întorci până ce nu ai să câştigi un galben.A plecat Iliuţă. S-a făcut că munceşte un timp. Apoi i-a cerut mamei sale un galben.- Iată, tată, banul muncit!Părintele a luat banul şi l-a aruncat în foc spunând:- Acesta nu e ban câştigat de tine!A plecat Iliuţă. Era trist că îşi necăjise părinţii. S-a apucat de muncă. Pe la sfârşitul lunii se întoarse acasă.- Te uită, tată! zise Iliuţă, şi îi întinde un galben cu zimţii noi.Tata îl cântăreşte în palmă şi îl zvârle în foc.- Nu, tată, începu să strige Iliuţă, nu-l arunca! E galben muncit!Se repede cu mâinile în flăcări, se frige, dar scoate galbenul.Se luminează faţa tatălui.- Vezi, Iliuţă? Aşa e banul muncit. Îl preţuieşti cu adevărat!


1. Care sunt personajele poveştii?2. Cum era tatăl? Dar băiatul?3. De ce s-a supărat tatăl său pe Iliuţă, când acesta a adus primul galben?4. De ce a luat Iliuţă din foc al doilea galben, chiar dacă s-a ars?5. Care este învăţătura poveştii?



Biletul nr. 7

Uite, vine Moş Craciun! de Otilia Cazimir

Prin nămeţi, în fapt de seară,A plecat către oraş

Moş bătrân c-un iepuraşÎnhămat la sănioară!

Drumurile-s troienite,Noaptea vine. Gerul creşte...

Cu urechile ciulite,Iepuraşul se grăbeşte.

Uite-o casă colo-n vale,Cu ferestre luminate!

Moşul s-a oprit din cale,Cu toiagu-n poartă bate:

- Bună seara! Bună seara!Iaca, vin cu sănioara

Şi cu daruri proaspete.Bucuroşi de oaspete?

-Bucuroşi! Bucuroşi!Strigă glasuri de copii.Moşule, de unde vii?

- Iaca, vin din moşi strămoşiÎncărcat cu jucării!

RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRI!1. Cine a scris această poezie?2. Cine trage săniuţa lui Moş Crăciun?3. Cum sunt drumurile?4. De ce se grăbeşte iepuraşul?5. Cui împarte Moş Crăciun darurile?6. Ce sărbătorim de Crăciun?



Biletul nr. 8

Iarna pe uliţă

George Coşbuc

A-nceput de ieri sa cadăCâte-un fulg, acum a stat,Norii s-au mai răzbunat

Spre apus, dar stau grămadăPeste sat.

Nu e soare, dar e bine,Si pe râu e numai fum,Vântu-i liniştit acum,

Dar năvalnic vuiet vineDe pe drum.

Sunt copii. Cu multe săniiDe pe coastă vin ţipând,

Si se-mping şi sar râzând;Prin zăpadă fac mătănii,

Vrând-nevrând.

VOCABULAR:

Norii s-au răzbunat spre apus: s-au împrăştiat spre asfinţitNăvalnic: care nu poate fi potolit, furtunos, nestăpânitMătănii: plecăciuni, înclinări, căzăturiCoastă: loc înclinat, pantăUliţă: drum îngust în interiorul unui sat.

RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRI!1. De cine este scrisă poezia?2. Ce anotimp este prezentat în poezie?3. De ce iubesc copiii acest anotimp?4. Ce spune poetul despre nori? Dar despre râu şi vânt?5. Ce se întâmplă pe coastă?6. Din ce cauză fac copiii mătănii?



Biletul nr. 9

La săniuş

de Mihail Sadoveanu

Într-o iarnă cu zăpadă, mă bucuram de prima mea vacanţă. Moş Irimia îmi cioplise o săniuţă. Împreună cu fratele meu am pornit cu băieţii satului spre Dealul Morii. Atunci am învăţat cârmuirea saniei. Cel mai meşter în treaba asta mă descălea:

- Îndreaptă sania cu picioarele, lucrează din călcâie!El s-a aşezat dinainte în săniuţă, iar eu la spatele lui. Cu şiragul de săniuţe după noi, am pornit-o la

vale, într-un vuiet şi într-o pulbere de zăpadă. Făceam o larmă nemaipomenită. Şirag ne căţăram pe costişă, trăgând săniile după noi, şirag ne dădeam drumul chiuind. Omătul sclipea în mii de scântei. Şi acum îmi amintesc de iarna aceea ca de una dintre cele mai rare clipe ale vieţii mele.

VOCABULAR:

Şirag: şir,unul după altulCârmuirea: conducereaMă descălea: mă învăţaCel mai meşter: cel mai cunoscător, mai priceput


1. Cine este autorul textului?2. Când se petrece întâmplarea?3. Ce se întâmpla pe Dealul Morii?4. De ce îşi aminteşte autorul cu plăcere de iarna aceea?



Biletul nr. 10

La Grădina Zoologică

Marin Sorescu

Grădina Zoologică este un fel de magazin cu jucării, unde tigrii, urşii, girafele şi leoparzii sunt vii. Rogi lupul să te ia puţin în cârcă şi, când colo, te mănâncă. Hei, ca pe Scufiţa Roşie te-ar mânca, cuşca de l-ar lăsa. Dar miraţi-vă mai încet, dragii mei, că asurziţi aceşti lei. Oriunde întorci capul, vezi un şarpe sau un leopard, care ar sări peste gard. Elefantul, care vă priveşte ursuz, e întrebuinţat în loc de troilebuz. Sahara e o regiune şi mai dificilă. Pe acolo circulă numai această cămilă. Oriunde ar pleca îşi ia întotdeauna apa cu ea. Ursului polar îi e ciudă că aici nu-i aşa ger şi-ar intra într-un frigider. Grădina zoologică este foarte frumoasă, dar eu să zic să mai mergem şi acasă.


1. Cine a scris textul?2. Cu cine aseamănă scriitorul Grădina Zoologică?3. Ce animale se află la Grădina Zoologică?4. De ce crezi tu că ursul polar ar vrea să intre într- un frigider?



Biletul nr. 11

În Ţara proştilor

Alexei Tolstoi

Buratino se întorcea acasă bucuros. În pumn ţinea strâns cei cinci galbeni primiţi de la vicleanul Carabas- Barabas. Deodată apărură doi cerşetori. Erau vulpea Alisa şi motanul Bazilio.

- Bună ziua, Buratino! Încotro, aşa grăbit?- Acasă, la tata Carlo. Ia priviţi!Buratino desfăcu pumnul. Vulpea începu cu vocea prefăcută:- Extraordinar! Deşteptule şi înţeleptule, n-ai vrea să ai de zece ori mai mulţi bani?- Fireşte, dar cum? Există vreo cale?- Vino cu noi ca să-ţi explicăm!- Unde?- În Ţara proştilor. Acolo se află Câmpul miracolelor. Sapi o gropiţă, spui de trei ori ix,mix, drix, pui

Banii, îi stropeşti bine şi gata. Va creşte un copăcel cu bani de aur.- Atunci, hai să mergem cât mai repede în Ţara proştilor! spuse Buratino.

VOCABULAR:

Galbeni: bani de aurMiracole: minuniViclean: mincinos, prefăcut, şiret


1. Cine era Buratino?2. De ce se întorcea Buratino bucuros acasă?3. Cu cine s-a întâlnit el?4. De ce l-a sfătuit vulpea să semene cei cinci galbeni în Câmpul miracolelor?5. Ce poţi spune despre Buratino, dacă el a acceptat aşa de uşor această propunere?



Biletul nr. 12

Fetiţa cu părul azuriu

Alexei Tolstoi

Fetiţa cu părul azuriu şi prietenii ei l-au eliberat pe Buratino din spânzurătoare. El fusese atârnat într-un pom de cei doi tâlhari: vulpea şi motanul. A doua zi, Buratino se trezi sănătos. Se aşeză la masă. Fetiţa se minună de purtarea lui. Buratino arunca prăjiturile întregi în gură şi le înghiţea nemestecate. - De azi mă voi ocupa eu de educaţia ta! Să începem cu matematica... În buzunar ai două mere... - Nu-i adevărat! - Aşa se spune. Ai două mere şi dai cuiva un măr. Câte mere îţi rămân? - Două. - De ce? - Fiindcă eu nu dau nimănui nici un măr! - Ce chin! Buratino băgă nasul în călimară.

- Trebuie să fii pedepsit! Eşti o obrăznicătură fără pereche!Apoi, pe fetiţă o podidi plânsul.

VOCABULAR:

Azuriu: albastru deschis O podidi plânsul: începu să plângă


1. Cine l-a salvat pe Buratino?2. Cum s-a purtat el la masă?3. Ce a constatat fetiţa când a vrut să-i facă educaţie?4. De ce a fost pedepsit Buratino?



Biletul nr. 13

Au sosit cocorii

Cezar Petrescu

Într-o seară de primăvară, s-a auzit în înălţimile albastre tânguirea ostenită a cocorilor. Soseau din depărtările cu lumină, în această adevărată ţară a lor. Aici îşi clocesc ouăle şi îşi cresc puii. Stolul se rotea deasupra locurilor vechi şi cunoscute. Iarba prinsese colţ fraged şi nou. Livezile se împodobeau cu flori albe. După un timp, cel mai bătrân dintre cocori a grăit către cei mai tineri: - Pe oamenii aceştia îi cunosc. Mâine vor scoate plugurile, pe urmă vor arunca sămânţa în brazdă. Iaraşi vor fi holde de grâu. Iar vor durui morile. Să ne alegem un loc aici! Într-un târziu, stolul s-a lăsat pe pământ. Cocorii îşi strângeau aripile cu foşnet de mătase veche.

VOCABULAR:

Cocor: pasăre călătoare cu ciocul, gâtul şi picioarele lungi, cu pene cenuşii şi o pată roşie pe cap.Tânguirea: jeluirea, scoaterea unor sunete jalnice.


1. Cine este autorul textului?2. Când vin cocorii în ţară?3. De unde se întorc cocorii?4. Ce schimbări se petrec în natură?5. De ce s-au oprit cocorii în acel loc?6. Cu ce sentimente întâmpinăm întoarcerea cocorilor?


PROBĂ ORALĂ LA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂBiletul nr. 14

La Paşti

George Coşbuc

Prin pomi e ciripit şi cânt,

Văzduhu-i plin de-un roşu soare,

Şi sălciile-n albă floare -

E pace-n cer şi pe pământ.

Răsuflul cald al primăverii

Adus-a zilele-nvierii.

Şi cât e de frumos în sat!

Creştinii vin tăcuţi din vale

Şi doi de se-ntâlnesc în cale

Îşi zic: Hristos a înviat!

Şi râde-atâta sărbatoare

Din chipul lor cel ars de soare.

Pe deal se suie-ncetişor

Neveste tinere şi fete,

Bătrâni cu iarna vieţii-n plete;

Şi-ncet, în urma tuturor,

Vezi şovăind câte-o bătrână

Cu micul ei nepot de mână.

RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRI!1. Ce reprezintă sărbătoarea de Paşti pentru noi?2. Ce schimbări se petrec în natură?3. Ce stare sufletească au creştinii în aceste zile?4. Ce cuvinte îşi adresează ei când se întâlnesc?5. De ce iubim această sărbătoare?



Biletul nr. 15

Cioc! Cioc! Cioc!

de Emil Gârleanu

Veveriţa a dat peste un pom cu roada rotundă, tare, dar cu miezul dulce. Dăduse, frate, peste alun. A umplut scorbura de cu toamnă ca să aibă peste iarnă. Într-o zi, băgă de seamă că un sfert din alune erau mâncate. De unde? că ea nici nu se atinsese de ele. S-a pus la pândă să prindă hoţul. Cine era? Ciocănitoarea. Veveriţa o prinse de coadă. Atunci ciocănitoarea lăsă coada ca şopârla. Mai târziu, ciocănitoarea s-a întors la veveriţă să se roage de dânsa. Smerită, a bătut cu ciocul: - Cioc! Cioc! Cioc! Dar veveriţa îşi mutase culcuşul.

VOCABULAR:

Roadă: fructScorbură: scobitură în trunchiul copaculuiSmerită: supusă


1. În ce anotimp s-a petrecut întâmplarea?2. Care sunt personajele povestirii?3. Ce a găsit veveriţa într-o bună zi?4. Cum se numeştepomul cu roada rotundă, tare şi cu miezul dulce?5. De ce îşi adună veveriţa provizii de cu toamnă?



Biletul nr. 16

Apolodor

Gellu Naum

La circ, în Târgul Moşilor,Pe gheaţa unui răcitor,Trăia voios şi zâmbitor

Un pinguin din Labrador.- Cum se numea? Apolodor.- Şi ce făcea? Cânta la cor.

Deci nu era nici scamator,Nici acrobat, nici dansator;Făcea şi el ce-i mai uşor:Cânta la cor. Era tenor.Grăsuţ, curat, atrăgătorÎn fracul lui strălucitor,

Aşa era Apolodor.

Şi într-o zi, Apolodor,Spre deznădejdea tuturor,

A spus aşa: Mi-e dor! Mi-e dorDe fraţii mei din Labrador!


1. Cine era Apolodor?2. Unde putea fi văzut Apolodor?3. Unde trăiau fraţii lui?4. Ce făcea Apolodor în Târgul Moşilor?5. Ce înfăţişare avea Apolodor?6. De ce s-a hotărât el să plece la fraţii săi?



Biletul nr. 17

Doi prieteni

Anton Pann

Într-o vară, doi prieteni treceau prin desişul unei păduri. Mergeau şi vorbeau ca oamenii cu necazuri. Deodată, a apărut în calea lor un urs. Unul dintre ei s-a urcat repede într-un copac. Celălalt, văzând că a rămas singur, s-a trântit la pământ şi s-a prefăcut mort. Ursul l-a mirosit, s-a învârtit în jurul lui, dar, văzând că nu suflă, l-a lăsat în pace. După ce a plecat ursul, călătorul din copac îl întreabă pe celălalt:

- Ursul ce îţi zise la ureche, frate?Călătorul de jos, mâhnit că e luat în derâdere, a răspuns:- Îmi şopti că altădată să nu mai călătoresc cu asemenea prieteni.


1. Ce alt titlu i s-ar mai potrivi textului?2. Pe unde călătoreau cei doi prieteni?3. Cine le-a ieşit în cale?4. Cum s-a purtat fiecare?5. Ce învăţătură comunică acest text cititorilor?



Biletul nr. 18

Premiul întâi

de Marin Preda

Niculae a intrat pe uşă cu grabă.- Mamă, mi-a spus domnul învăţător să fac coroniţă. Să veniţi şi voi la serbare. Hai, mai repede!Văzându-l aproape plângând, femeia se apucă de coroniţă. Fericit, Niculae plecă spre şcoală, având pe cap pălăria lui taică-său. Era desculţ. Intră în curtea şcolii şi

se amestecă printre băieţi. Învăţătoarele şi învăţătorii îşi strigau, pe rând, premianţii.

- Premiul întâi la băieţi, Moromete Niculae! strigă învăţătorul Teodorescu. Tot satul îl privea. Copilul zâmbea emoţionat, cu coroana pe cap şi cu câteva cărţi mici şi subţiri sub braţ.


1. Cine era Niculae?2. De ce era el atât de emoţionat?3. Cum era el îmbrăcat la serbare?4. Ce merite are acest copil?



Biletul nr. 19

O carte poştală

Marcela Peneş

De-atâta frigS-a speriat tot neamul păsăresc.Cu sfială,M-am decisSă vă scriu această carte poştală.Vă rog să mă iertaţi,Dragă doamnă barză,Că ortografia mea este ... cam varză,Dar nu puteam să rabd,Pentru priceperea-mi umilă,Capriciile acestei ierni fără milă.Şi atunci, în numele celor înfriguraţi,Vă rugăm să nu mai întârziaţi,Că eu una, ce să zic? Nu mai pot!Vă aşteptăm cu soare cu tot!

Aceasta mi-e rugăminteaScrisă precum m-a tăiat mintea.

Semnează, pe o frunză uscată de dud,O pasăre care niciodatăN-a călătorit către sud...

RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRI!1. Cine crezi că a scris această carte poştală?2. Cui i-a fost adresată?3. De ce i-a scris pasărea barzei?4. Cum i s-a adresat? De ce?5. Ce alte păsări călătoare cunoaşteţi?6. Cum pot ajuta copiii păsările în timpul iernii?



Biletul nr. 20

Lupul, calul şi puiul de vulpe

poveste populară românească

Odată, un lup, dând peste un cal care păştea, se puse la pândă cu gândul să il mănânce. Cum stătea el aşa, se pomeni cu un pui de vulpe peste el. Puiul de vulpe băgase de seamă şiretenia lupului şi îşi puse în gând să-l tragă pe sfoară.

- Bună ziua! zise puiul.- Mulţumim dumitale!- Dar ce faci aici dumneata?- Uite, mă căznesc să prind calul ăsta. Nu vrei să mă ajuţi, că îl împărţim?- Aoleu! Ce pot eu să-i fac animalului ăsta mare?Calul văzu lupul şi o rupse la fugă. Puiul de vulpe zise:- Hai după el să-l vedem mai bine, să-l cunoaştem altădată.Fugiră până prinseră calul din urmă.- Ce vreţi de la mine? îi întrebă calul.- Să te cunoaştem mai bine, zise lupul.- Cât preţuieşti dumneata? întrebă puiul de vulpe.- Preţul e scris pe copită. Dacă vreţi să aflaţi, citiţi-l!- Eu nu ştiu carte, zise vulpiţa, să citească lupul.Lupul se apropie să citească, dar calul îi trase o copită în cap de îl aruncă cât colo.Calul o rupse la fugă, iar puiul de vulpe plecă vesel pentru că l-a păcălit pe lup.

VOCABULAR:Şiretenie: vicleniePreţuieşte: valoreazăSe căzneşte: se străduieşte.

RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRI!1. Care sunt personajele acestei poveşti?2. Ce şi-a pus în gând lupul?3. Cu cine se pomeneşte lupul în timp ce stătea la pândă?4. Ce a făcut calul când a aflat planul lupului?5. Cum a scăpat calul din primejdie?6. Care dintre personajele textului vă place mai mult? De ce?



Biletul nr. 21

Omul de zăpadă

Gellu Naum

„Orice bulgăre fireşte, Dacă se rostogoleşte, După ce, un timp, mai creşte, Se preface în morman. Zise Amedeu, isteţ: Eu în fiecare an Fac din el un omuleţ Şi îl las apoi în pace Să se plimbe să se joace. Dar e mic, nici nu-i la şcoală, Nu ştie să se îmbrace Şi e frig şi-i umezeală Şi te pomeneşti că face Guturai sau altă boală. E nevoie, aşadar, Să-i pui şapcă şi fular...”

VOCABULAR:

Morman: grămadăGuturai: răceală


1. În ce se preface orice bulgăre, dacă se rostogoleşte?2. Ce face Amedeu în fiecre an?3. De ce îi pune Amedeu omuleţului şapcă şi fular?4. Care sunt lucrurile de care aveţi nevoie pentru a construi un om de zăpadă?



Biletul nr. 22

Ce mai faci, bunico?

Mircea Sântimbreanu

N-are rost să înşirăm motivele pentru care bunicii sunt dragi nepoţilor, iar nepoţii bunicilor. Aşadar, zeci, sute şi chiar mii de nepoţi se află în această clipă în pragul casei bunicilor şi, cu obrajii îmbujoraţi, rostesc:

- Ce mai faci, bunico? Ce mai faci, bunicule?Ei, bine, tocmai despre acest ce mai faci? vreau să stăm de vorbă.Există un ce mai faci? spus ca să fie spus, de formă. Iată-l:- Ce mai faci, bunico, cari apă? Spargi lemne?

Mda ... Am vrut să văd ce mai faci ... La revedere. Mai trec eu pe la dumneata, să văd ce mai faci. Nepotul se răsuceşte pe călcâie şi plecă. Bunica ştie că are treburi. Altminteri ar mai fi rămas. Ea ştie că într-o zi, un şcolar are multe de făcut: temele, un joc cu mingea, o plimbare împreună cu prietenii, cu bicicleta...Se bucură că e zi cu soare, se bucură de bucuria nepotului şi, totuşi, în inima mea ei, nemărturisit s-a lăsat o umbră, iar primăvara s-a îndepărtat pentru o clipă. Cu toate acestea, a doua zi priveşte din nou în lungul străzii, cu mâna streaşină la ochi, şi aşteaptă. Aşteaptă nepoţii.


1. De ce credeţi voi că bunicii se bucură atunci când sunt vizitaţi de nepoţi?2. Ce bucurii faceţi voi bunicilor?3. Ce părere aveţi despre întrebarea: Ce mai faci, bunico, cari apă? Cu ce ar putea fi ea înlocuită?

0 rosiori romana

Documents