SĂMÂNŢA BUNĂSâmbătă, 1 Septembrie 2018

„În adevăr, făgăduințele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt: «Da»...“2 Corinteni 1.20

Bizuiţi-vă pe DOMNUL! O, noi ne-am bizuit pe Domnul!De-aceea nu ne-a biruitNici vântul, când vuia puternic,Nici valul, când izbea cumplit.

O, noi ne-am bizuit pe Domnul!De-aceea, când zdrobiți păream,Spre fericita izbăvireDeplin încrezători priveam.

O, noi ne-am bizuit pe Domnul!De-aceea-n nopți de suferințiCrezând, noi pregăteam prin lacrimiCântarea marii biruinți.

O, noi ne-am bizuit pe Domnul!De-aceea-n liniște-am privitŞi-am stat neclătinați în fațaAsupritorului cumplit.

O, noi ne-am bizuit pe Domnul!De-aceea azi cântăm așa,Şi veșnic vom slăvi și-n ceruriMăreață, biruința Sa.

Bizuiți-vă pe DomnulCei răscumpărați de El,Căci în El au biruințaCâți se bizuiesc pe El! SĂMÂNŢA BUNĂDuminică, 2 Septembrie 2018

„Duceți-vă de învățați ce înseamnă: «Milă voiesc, iar nu jertfă!» Căci n-am venit să chem la pocăință

pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.“Matei 9.13Mila Domnului

Avem în fața noastră un adevăr al Vechiului Testament scris de profetul Osea cu mult înainte și pe care l-a împlinit Isus Hristos în chip desăvârșit în lucrarea Sa. Mărturia plină de har a lui Dumnezeu față de om este: „Milă voiesc, iar nu jertfă!“ Astfel, Domnul ne învață cu claritate că singura cale prin care îl poate face fericit pe om și prin care îl poate salva din condamnarea veșnică, este să aibă milă de cel aflat în starea de păcat și de neputință. Aceasta este o dovadă a măreției dragostei dumnezeiești.Starea omului înaintea lui Dumnezeu este aceea de păcătos, de rob al lui satan, de slujitor al păcatului, de vinovat pentru încălcarea legilor lui Dumnezeu, trăind în teamă de moarte și tremurând la auzul că va fi o judecată. Şi tocmai în această situație jalnică a omenirii a venit Mântuitorul cu mila Sa. Jertfa de la cruce a Mântuitorului era singura cale pentru răscumpărarea omului. Pentru eliberarea și binecuvântarea  omului, Mântuitorul  a  acceptat  disprețul,  a acceptat crucea. Astfel, Isus Hristos a coborât în durerile și moartea de pe cruce luând păcatul nostru asupra Lui, pentru a-l înălța pe omul care primește mântuirea adusă în dar. Mântuitorul nu a chemat la pocăință pe cei care se considerau drepți, cu toate că nu erau. Pocăința înseamnă schimbare de atitudine, adică de a ne vedea așa cum spune Dumnezeu în Cuvântul Său.SĂMÂNŢA BUNĂLuni, 3 Septembrie 2018

„Doamne, spune-mi care este sfârșitul vieții mele, care este măsura zilelor mele, ca să știu cât de trecător sunt.“Psalmul 39.4

Moartea vine deodată Azi dimineață, colegul meu de muncă stătea sub șoc: tocmai a auzit despre cardiologul său că a murit de un infarct de inimă. L-au găsit fără viață lângă mașina de tăiat iarbă. Ca specialist competent de inimă, l-a consultat cu o săptămână înainte pe colegul meu și l-a liniștit – totul este în ordine. Dar propria sa moarte nu a putut să o prevadă...În cercul de la automatul de cafea, totul se învârtea în jurul morții subite. Toți erau de acord: „Moartea poate atinge pe fiecare în orice clipă.“ Dar în câteva zile, nimeni nu s-a mai gândit la aceasta.Așa este omul. Dacă moartea bate în dreapta și în stânga lui, el se sperie, cugetă. Puțin mai târziu se îndreaptă spre teme mai plăcute și alungă gândurile serioase. Totuși, Dumnezeu vrea să ne trezească, pentru ca să cugetăm la despărțirea noastră. Nimeni nu știe când va fi: dacă la o vârstă înaintată, după o boală lungă sau deodată și neașteptat. De aceea nu este recomandabil să lași nepusă în rânduială legătura cu Dumnezeu. Căci „oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata“ (Evrei 9.27).

Ia-ți astăzi timp pentru a te pregăti din vreme pentru viața după moarte! Pune în ordine relația ta cu Dumnezeu! Atunci, Isus Hristos nu va mai fi Judecătorul tău, ci Salvatorul tău: „Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit“ (Faptele Apostolilor 16.31).SĂMÂNŢA BUNĂMarţi, 4 Septembrie 2018

„Îmi aduc aminte de credința ta neprefăcută, care s-a sălășluit întâi în bunica ta Lois și în mama ta Eunice

și sunt încredințat că și în tine.“2 Timotei 1.5Activitatea mamei Napoleon, împăratul francez, ar fi spus: „Soarta viitoare a copilului este totdeauna lucrarea mamei.“ Această expresie ne duce cu gândul la versetul de astăzi. Ce frumoasă mărturie se prezintă acolo despre mama lui Timotei! Ea a arăta în viața de zi cu zi o credință neprefăcută, pe care Timotei a putut să o înțeleagă de copil.Cuvântul lui Dumnezeu îi dă tatălui activitatea să stea înaintea familiei. El trebuie să se îngrijească de obținerea pâinii și să aibă în vedere binele duhovnicesc al tuturor. El poartă  responsabilitatea  principală  pentru educația  copiilor. De aceea se pretinde de la el să-și crească copiii în mustrarea și învățătura Domnului (Efeseni 6.4).Şi mama poartă o mare responsabilitate în creșterea copiilor. Ea petrece în mod normal mai mult timp cu ei și de aceea are o influență pregnantă asupra lor. Pe lângă indicațiile pe care le dă fiilor și fiicelor, modelul ei este de mare însemnătate. Teama ei de Dumnezeu și încrederea ei în Dumnezeu lasă asupra copiilor o impresie adâncă. De aceea cât de important este ca mama să-și ia timp pentru copiii ei!Imaginația societății despre viața în comun a oamenilor se schimbă permanent. Totuși, principiile dumnezeiești rămân valabile pentru familiile creștine. Ca creștini vrem să le ținem și să le realizăm cu ajutorul lui Dumnezeu.SĂMÂNŢA BUNĂMiercuri, 5 Septembrie 2018

„Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume. El era în lume, și lumea a fost făcută prin El...“

Ioan 1.9,10Lumina Descoperirea razelor X în anul 1895 de către fizicianulK.W. Röntgen a fost un mare progres pentru știința medicală. Cu ajutorul acestora există posibilitatea să fie luminate și observate cele mai întunecate părți ale corpului.

Şi în lucrurile spirituale există o lumină invizibilă pentru ochiul omenesc, dar care este mult mai eficace decât razele Röntgen, deoarece luminează interiorul nostru și cercetează  inima.  Este  lumina  lui  Dumnezeu!  Mulți se  sustrag conștient razelor pătrunzătoare ale acestei lumini care descoperă toate petele păcatului și arată situația interioară. În lumina lui Dumnezeu, omul vede că inima lui este rea, vicleană și stricată. Acest lucru îl spune Cuvântul lui Dumnezeu cu toată certitudinea. Biblia mai mărturisește că fiecare în parte este necurat și vinovat în starea sa neîntoarsă la Dumnezeu și că nu poate sta în fața Lui. Te-ai recunoscut ca păcătos pierdut în lumina Sa? Numai atunci poți fi ajutat, numai atunci este salvare și pentru tine! Mântuitorul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit ca adevărata Lumină în această lume, pentru a-l elibera pe om de sub puterea întunericului. El spune: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții“ (Ioan 8.12). Apleacă-te înaintea Mântuitorului recunoscându-i vina și vei găsi în razele calde ale dragostei Sale, iertarea vinei, viața veșnică și fericirea veșnică!SĂMÂNŢA BUNĂJoi, 6 Septembrie 2018„El (Isus Hristos) este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre; și nu

numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.“1 Ioan 2.2O întrebare bună Cineva a întrebat odată: „Cum este posibil, ca Isus Hristos să ispășească păcatele mele la cruce, înainte ca eu să le fi făcut?“Să considerăm că într-un sat de munte, școala se află direct lângă o prăpastie. Copiii joacă fotbal. La un gol neîndemânatic,  mingea  zboară peste  grila  de  protecție  în prăpastie. Mingea este pierdută. După ce s-a întâmplat acest lucru de câteva ori la ora de sport, învățătorul i-a atenționat pe copii: „Cine mai pierde încă o dată mingea, plătește una nouă.“ Dar cum să reușească ei cu puținii bani de buzunar?Problema ajunge la urechile unui bogat prieten de-al învățătorului. El îi dă o sumă de bani, pentru ca fiecare minge pierdută să poată fi plătită, când elevul vinovat recunoaște greșeala lui. Donatorul mărinimos a plătit deci în avans pentru toate mingile pierdute. Dar numai dacă un copil recunoștea învățătorului că el a dat cu o minge peste grila de protecție, mingea se înlocuia gratuit.Tot așa, lucrarea de mântuire a Domnului Isus este suficientă pentru toți oamenii. Prin moartea Sa, El a făcut ispășire înaintea lui Dumnezeu cu privire la toate păcatele – indiferent că ele au fost făcute înainte de moartea Sa sau după aceea. Dar iertate îi sunt doar aceluia care crede în

Mântuitorul și recunoaște în fața lui Dumnezeu păcatele lui. El primește asigurarea că toată vina sa este ștearsă.SĂMÂNŢA BUNĂVineri, 7 Septembrie 2018

„Când S-a apropiat de poarta cetății, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă…“Luca 7.12

Puterea Domnului Ce tablou tragic! Această văduvă pierduse tot ceea ce alcătuise lumea ei – mai întâi soțul, iar acum pe singurul ei fiu și, odată cu el, singurul ei sprijin. Familia ei trebuie să fi fost foarte respectată, căci citim că o mulțime de oameni o însoțeau.Poate că treci și tu prin dureri sfâșietoare care însoțesc pierderea cuiva drag. Omul nu are putere asupra morții, iar acest adevăr rămâne neschimbat, în ciuda tuturor progreselor științei și medicinei. Într-adevăr, se pot trata boli grave și în anumite cazuri chiar s-a prelungit viața, dar nu a putut fi prelungită la infinit. Poate că oamenii din Nain, ca și oamenii de astăzi, se întrebau: „Unde este Dumnezeu în împrejurarea aceasta?“ Dar acolo era prezent Dumnezeu întrupat – Isus Hristos. Domnului i-a fost milă de această mamă. Nici ea și nici cineva din mulțime nu se aștepta la ceea ce a urmat. Mântuitorul S-a adresat pur și simplu tânărului, iar acesta, deși era mort și incapabil să mai audă vreun sunet, a auzit vocea Domnului și viața s-a întors în el. Aceasta ne amintește de atotputernicia Domnului și Mântuitorului nostru în ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor învia. Acesta este unul din multele și  marile  argumente  puternice ale  credinței  noastre  în Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos, argumente împotriva  necredinței  multora,  dar  și  asupra  ispitelor vrăjmașului sufletelor noastre, diavolul.SĂMÂNŢA BUNĂSâmbătă, 8 Septembrie 2018

„Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miazănoapte la răsărit, vor umbla istoviți încoace și încolo, ca să

caute cuvântul Domnului, și tot nu-l vor găsi.“Amos 8.12În iad? Un vapor încărcat cu excursioniști trecea peste unul dintre cele mai mari lacuri ale Elveției. Printre pasageri era și un grup de tineri creștini care cântau cântări spre slava lui Dumnezeu și spre bucuria multora. Dar unuia dintre excursioniști, unui bărbat de vârstă mijlocie, nu-i plăceau deloc aceste cântări și mărturia acestor tineri. Supărat s-a dus pe cealaltă parte a punții, dar curând și acolo a început cântarea tinerilor. Din nou s-a îndepărtat și s-a dus mai jos în speranța să nu mai fie deranjat, dar a fost

în zadar. Atunci a mai încercat o ultimă dată să se ascundă. Pentru că și aici a eșuat, plin de mânie se îndreptă spre un chelner cu întrebarea: „Nu știți un loc unde pot fi singur și nederanjat de acești tineri?“ – „Da, domnul meu“, a fost răspunsul prompt, „iadul.“Ce l-a determinat pe chelner să răspundă așa, nu știm. Dar la acel pasager s-a declanșat o frică lăuntrică: „În iad?“ Mișcat adânc în conștiința sa, omul a început să se gândească. Mai târziu a recunoscut că este un păcătos pierdut și că într-adevăr merită iadul. El s-a întors de la viața lui pierdută și L-a găsit prin credință pe Isus Hristos.Mulți oameni fug de vestea bună a lui Dumnezeu. Dar când va reveni Hristos pentru a lua la Sine pe credincioși în cer, atunci timpul harului este la sfârșit. Atunci, oamenii care L-au refuzat astăzi pe Hristos, vor căuta „cuvântul Domnului“– dar în zadar!SĂMÂNŢA BUNĂDuminică, 9 Septembrie 2018„Hristos... a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei

nelegiuiți, ca să ne aducă la Dumnezeu...“1 Petru 3.18Vestea de la cruce Isus Hristos răstignit de oameniÎn urmă cu circa 2.000 de ani, un Om a fost atârnat pe o cruce de lemn ca un răufăcător în afara cetății Ierusalim – înconjurat de multe persoane curioase care Îl batjocoreau. Cu toate că în viața Lui a ajutat pe mulți și nua făcut nimănui niciun rău, El a fost respins. Răspunsul oamenilor la dragostea Sa a fost crucea. Cum S-a comportat Cel răstignit? Răbdător a purtat durerile îngrozitoare și batjocura înțepătoare. În loc să Se apere sau să strige după ajutor, El S-a rugat către Dumnezeul Său: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!“ Dragostea Lui a fost mai puternică decât ura oamenilor. Acest răstignit a fost Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu!Isus Hristos pedepsit de DumnezeuCând Isus Hristos era pe cruce, s-a făcut deodată întuneric. Timp de trei ore, El nu a mai putut fi văzut, pentru că purta pedeapsa lui Dumnezeu, care noi am meritat-o pentru viața  noastră  păcătoasă.  De  aceea  a trebuit  să  strige  la sfârșit: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“ Acest strigăt de durere exprimă adânca ananghie prin care a trecut la cruce. În dragostea Lui nemărginită, Ela suportat judecata lui Dumnezeu luând locul pentru fiecare care crede personal în El.După trei ore s-a făcut iarăși lumină și Fiul lui Dumnezeu a strigat: „S-a isprăvit!“ După aceea a murit. Prin suferințele și moartea Sa, El a făcut posibilă mântuirea oamenilor.(se continuă în 16 septembrie)

SĂMÂNŢA BUNĂLuni, 10 Septembrie 2018„ …cine este cel mai mic între voi toți, acela este mare.“Luca 9.48Lucrurile mici Sir Michael Costa (1808-1884), renumitul dirijor și compozitor, făcea repetiții. În timp ce corul a răsunat acompaniat de zeci de instrumente, interpretul la piculină un flaut mic socotind probabil că avea o contribuție așa de măruntă, încât trecea neobservată în avalanșa aceea de sunete, s-a oprit din cântat. Deodată, marele dirijor s-a oprit și a strigat: „Ce s-a întâmplat cu piculina?“ Sunetul acelui mic instrument era necesar pentru armonie; și maestrul a remarcat lipsa piculinei atunci când nu s-a mai auzit.Tot așa, pentru Dumnezeu marele Dirijor al universului niciunul dintre noi nu este lipsit de importanță. Uneori, cel mai mic și, aparent, mai neînsemnat poate avea contribuția lui importantă și uneori chiar decisivă. Şi chiar dacă nu pare să aibă cine știe ce mare efect asupra altora, totuși marele Dirijor știe!Într-o lume în care mulți umblă după lucruri mari care să fie vizibile în ochii tuturor, creștinul este chemat să rămână în poziția în care îl așază Dumnezeu. Cine este mulțumit chiar și cu lucrări neînsemnate promovează armonia unii cu  alții  și  lauda  comună  la  adresa  lui  Dumnezeu.  Chiar dacă nu suntem vioara numărul unu în diferitele situații din viață, să fim încurajați că lucrurile mari nu pot fi posibile fără lucrurile mai mici. În fața lumii există multă nedreptate, dar Dumnezeu judecă toate lucrurile, mici și mari, cu dreptatea Sa perfectă.SĂMÂNŢA BUNĂMarţi, 11 Septembrie 2018

„Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul.“Psalmul 62.1

Liniştit în furtună şi în greutăţi Todd Beamer se afla printre pasagerii avionului care în 11 septembrie 2001 a fost răpit și apoi s-a prăbușit pe un câmp în Shanksville. A încercat din avion să sune acasă, dar a fost transferat la directoarea societății de telefonie. Liniștit și sigur de sine a explicat: „Nu mai ieșim vii de aici.“ Apoi s-a rugat Psalmul 23:„Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paște în pășuni verzi și mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul și mă povățuiește pe cărări drepte din pricina Numelui Său. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine. Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie...“

În jurul lui, răul spumega cu putere de neimaginat. Dar în mijlocul acestei furtuni, el avea o pace adâncă în inimă, pentru că Îl cunoștea pe Domnul Isus, în a cărui mână era adăpostit.Nu știm ce furtuni vor mai izbucni peste această lume sau peste noi. Furtuni de teamă, de griji, de boală și de dureri, furtuni de doliu și de despărțiri. Da, și furtuni de nereușită și de vină!Dar știm ceva: Domnul Isus poate face liniște în inimile noastre în toate furtunile vieții! Ne putem încrede pe deplin în El, indiferent ce ne amenință și ne apasă. În orice situație, El vrea să ne dăruiască pacea Sa.SĂMÂNŢA BUNĂMiercuri, 12 Septembrie 2018

„ ...Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.“2 Corinteni 6.2

Gânduri pentru cugetat Gândiți-vă la prima suflare, când luiDumnezeu i-a făcut plăcere să vă dăruiască viața.Gândiți-vă la ultima suflare, când Dumnezeu vă va pretinde viața înapoi.Gândiți-vă la prima dată, când Dumnezeu v-a vorbit direct și v-a făcut cunoscut necesitatea că și dumneavoastră trebuie să fiți mântuit de păcatele dumneavoastră.Gândiți-vă că Dumnezeu vă va vorbi cândva pentru ultima dată.Gândiți-vă la ziua harului, pe care Dumnezeu v-o dăruiește astăzi, pentru ca să vă puteți întoarce la El.Gândiți-vă că această zi va ajunge cândva la capăt, pentru a face loc zilei judecății, și anume pentru toți care nu au vrut să se întoarcă la Dumnezeu.Gândiți-vă că Isus Hristos bate acum încă o dată la ușa inimii dumneavoastră și că dorește să fie primit în inimă.Gândiți-vă că odată ușa cerului va fi închisă și orice bătaie va fi în zadar.Totuși, nu rămâneți la cugetare. Plecați-vă înaintea marelui Dumnezeu care v-a creat. Credeți în Mântuitorul IsusHristos,  care  a  murit  pentru  dumneavoastră  la cruce.Atunci, ziua de astăzi va deveni o zi a mântuirii.SĂMÂNŢA BUNĂJoi, 13 Septembrie 2018

„Voi să nu fiți așa. Ci, cel mai mare dintre voi să fie cel mai mic și cel ce cârmuiește, ca cel ce slujește.“Luca 22.26

Dorinţe O tânără dorea să se angajeze la o firmă. Când a citit o întrebare pe formularul de cerere, i s-au înmuiat picioarele. Întrebarea era: „Posedați aptitudini de conducător?“ Fiind o tânără sinceră, ea a scris „nu“ și a predat

formularul cu o inimă neîncrezătoare. Spre surprinderea ei, a primit o scrisoare de la conducerea firmei cu următorul conținut:„Citind cererile de angajare am constatat că 1452 de solicitanți sunt buni conducători. Am acceptat cererea dumneavoastră, pentru că este a unei singure persoane care vrea să se subordoneze.“Trăim zile în care cu ușurință găsești oameni dispuși să fie „bucătarul șef“, dar sunt puțini gata să spele farfuriile. Întotdeauna se găsesc persoane care doresc să ocupe o funcție de șef, dar sunt așa de puțini care doresc să facă ceva util cu mâinile lor în folosul celorlalți. De unde vine această dorință? Din natura pe care am moștenit-o de la strămoșii noștri Adam și Eva. Toți avem nevoie de o natură nouă, dăruită de Dumnezeu prin pocăință și credință. Această natură nouă poate frâna acțiunile greșite ale firii vechi. Natura noastră veche se prezintă deseori sub o aparență frumoasă. Câți dintre noi nu gândim că prin educație putem să fim plăcuți înaintea lui Dumnezeu? Biblia ne arată cu claritate că mântuirea nu se obține prin îmbunătățire, ci printr-o naștere din nou. Viața cea nouă nu reprezintă o îmbunătățire a celei vechi, ci este una cu totul nouă care ne face plăcuți lui Dumnezeu și oamenilor.SĂMÂNŢA BUNĂVineri, 14 Septembrie 2018

„Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăiește în spurcăciune și în minciună, ci numai cei scriși în

cartea vieții Mielului.“Apocalipsa 21.27Cartea vieţii Domnul Marschal era un om bogat și mândru. Într-o zi arătă unuia dintre lucrătorii săi un cec de o sută de mii de dolari pe care scria numele său, și îl întrebă ironic:Ce zici, Paule, ți-ar plăcea să ai numele scris pe o asemenea hârtie de valoare?Paul răspunse cu modestie și cu fața radiind de bucurie:Domnule Marschal, numele meu este scris pe o hârtie mult mai valoroasă ca aceasta.Ce vrei să spui? întrebă mirat bogatul.Numele meu este scris în cartea vieții. Cei care vor fi găsiți scriși acolo, vor merge în cer unde nu vor mai fi dureri, ci numai bucurii care nu se vor sfârși niciodată.Paule, cât ai plătit ca numele tău să fie scris acolo?Eu n-am plătit nimic. Mântuitorul a plătit totul, răspunse Paul. În Biblie scrie: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.“ Şi toți acești copii ai lui

Dumnezeu au numele  trecut  în  cartea  vieții.  Mântuirea  este  cel  mai prețios DAR pe care Dumnezeu l-a dat oamenilor.Se bucură și cititorul de acest dar dumnezeiesc?SĂMÂNŢA BUNĂSâmbătă, 15 Septembrie 2018„Şi fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută.“Evrei 11.6Sticla poştală Pe coasta Angliei, o fetiță a aruncat în mare o sticlă cu un mesaj și cu adresa ei. Mare i-a fost surprinderea când peste luni de zile a primit o scrisoare de la un băiat din Australia. El găsise sticla pe ștrand. Purtată de vânt și valuri, ea a făcut mii de kilometri. Ne mirăm, pentru că șansele succesului într-un asemenea experiment sunt extrem de mici.În gândurile noastre asociem sticla poștală cu strigătul după ajutor al unui naufragiat: cineva care mai demult se afla într-o situație fără speranță, arunca un mesaj în mare și nu credea să fie auzit. Unii oameni se roagă cu o asemenea poziție către Dumnezeu. „O încercare nu costă nimic; nu se știe niciodată...“, se gândesc ei. Ţi s-a întâmplat și ție așa? Atunci ascultă: Dumnezeu aude fiecare cuvânt în parte! El știe de asemenea totul despre tine. Cu toate acestea, El te iubește – ceea ce desigur nu înseamnă că este de acord cu viața ta.A te ruga lui Dumnezeu înseamnă să vorbești cu El și să aștepți un răspuns de la El – deci să fii gata să Îl auzi. Dumnezeu Se descoperă fiecăruia care Îl caută din inimă. Poate îți vorbește prin acest calendar sau printr-o discuție cu un creștin convins sau printr-o întâmplare remarcabilă.Dar El îți vorbește desigur prin Biblie. Dacă o citești, Îl cunoști pe Dumnezeu – dragostea Sa și ceea ce a făcut El pentru tine. Crede acest lucru! SĂMÂNŢA BUNĂDuminică, 16 Septembrie 2018

„ ...propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării, dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii,

este puterea lui Dumnezeu.“ 1 Corinteni 1.18Vestea de la cruce Isus Hristos – SalvatorulVestea de la cruce vorbește despre dragostea de necuprins a lui Dumnezeu. Isus Hristos a murit acolo pentru a salva pe oamenii păcătoși de la judecata veșnică. Cum putem să recurgem la această eliberare astăzi? „Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie“ (Marcu 1.15). Cine admite că

viața lui nu este în regulă înaintea lui Dumnezeu și recunoaște în fața Lui păcatele sale, poate crede că Isus Hristos a plătit această vină la cruce. Apoi el devine liber de povara păcatelor și primește o viață nouă. Această ofertă este valabilă și pentru dumneavoastră. Domnul Isus a murit pentru dumneavoastră la cruce și vă invită să credeți în El și în lucrarea Lui de salvare.Isus Hristos – JudecătorulVestea de la cruce ne arată de asemenea dreptatea lui Dumnezeu, care pretinde o pedeapsă pentru păcate. Astfel, Domnul Isus a trebuit să suporte judecata dumnezeiască luând locul tuturor celor care cred. Cine se îndepărtează de Isus  Hristos  și  disprețuiește  lucrarea  Sa  de  mântuire, rămâne împovărat cu povara păcatelor sale. După moarte îl așteaptă judecata lui Dumnezeu pentru toate nedreptățile ce le-a făcut. „Oricine crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a și fost judecat...“ (Ioan 3.18). Vestea despre cruce vă pune astăzi în fața deciziei: acceptați-L pe Isus Hristos ca Salvatorul  dumneavoastră –  sau  Îl  veți  întâlni  odată  ca Judecător!SĂMÂNŢA BUNĂLuni, 17 Septembrie 2018

„ ...Domnul știe să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici și să păstreze pe cei nelegiuiți ca să fie pedepsiți în ziua judecății.“

2 Petru 2.9Taina încercărilor Când europenii au ocupat teritoriul Americii, au avut multe greutăți cu locuitorii de acolo. Băștinașii îi urau pe străinii veniți acolo să le ocupe țara. Pe unele locuri au trecut și la atacuri contra „albilor“. Din aceste frământări ale unor vremuri de mult apuse, istoria păstrează și următoarea întâmplare cu mult înțeles spiritual.Într-un sat unde europenii trăiau amestecați cu băștinașii, un european se împrietenise cu un localnic. Trăiau în bune relații ca doi frați adevărați. Într-o zi de dimineață, când încă lumea dormea, europeanul se trezește cu prietenul său intrând năvalnic în casă. Fără să zică nimic, băștinașul se repede și ia pruncul din leagăn în brațe și aleargă pe ușă afară. Părinții rămân o clipă uluiți. Nu-și dădeau seama ce poate însemna acest lucru din partea unui prieten. Se reped afară după băștinaș. Acesta o luase la fugă cu pruncul în brațe. Părinții alergau după el. Băștinașul a început să alerge și mai tare, dar din când în când se oprea așteptând parcă să fie ajuns. Când părinții se apropiau, o lua din nou la fugă. Şi când se apropiau, băștinașul iar fugea. „Vai de noi, vai de pruncul nostru! De ce a îngăduit Dumnezeu așa ceva?“ își ziceau mereu părinții în alergarea lor. Ei nu

aveau de unde să știe că întreaga întâmplare era pentru salvarea vieților lor. Dumnezeu era Acela care îi izbăvea din încercare pe acești oameni cucernici.SĂMÂNŢA BUNĂMarţi, 18 Septembrie 2018

„Pentru ca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere și care totuși este încercat

prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea, la arătarea lui Isus Hristos.“1 Petru 1.7

Taina încercărilor La un moment dat, băștinașul se opri din alergare. Părinții copilului îl ajunseră.Ce ne-ai făcut, prietene? ziseră ei cu respirația tăiată.Uitați-vă, dragii mei, în urmă, zise băștinașul.Părinții se uitară înapoi și rămaseră îngroziți. Satul lor era în flăcări.Şi acum să vă spun taina acestei „răpiri“, le zise băștinașul. Localnicii noștri au făcut azi noapte un sfat secret să omoare pe toți europenii. Eu am voit să vă scap și am ales această  cale  sigură.  Acum  sunteți  scăpați. Mergeți  în pace!Întâmplarea aceasta ne amintește de încercările care vin de la Tatăl ceresc. Pentru omul credincios, încercarea este o binecuvântată solie cerească spre binele sufletului. Pentru omul care încă nu și-a pus încrederea în Mântuitorul, încercarea, doliul, suferința este un semnal clar că a venit vremea pocăinței. În toate împrejurările trebuie să vedem acțiunea  nevăzută  a  Domnului  și  Mântuitorului care vrea să ne scape de focul răului. Chiar dacă momentan nu înțelegem ce vrea să ne spună Dumnezeu prin încercări, să rămânem liniștiți și mai târziu vom înțelege taina lor! Atunci, sufletele noastre Îl vor lăuda pe Dumnezeu.SĂMÂNŢA BUNĂMiercuri, 19 Septembrie 2018

„ …Şi Isus a zis ucenicilor Săi: «Şedeți aici până Mă voi ruga.»“Marcu 14.32

Un om al rugăciunii Unul dintre cei mai mari oameni ai rugăciunii și ai credinței secolului al XIX-lea, pe care Dumnezeu l-a dat omenirii, a fost germanul Georg Müller (1805-1898), care a emigrat în Anglia. El a călcat pe urmele Domnului și Mântuitorului său. După terminarea studiilor universitare la Universitatea din Halle, a plecat în Anglia unde a intrat în legătură cu o  societate misionară. Acolo,  Dumnezeu  l-a  direcționat spre o altă lucrare. Inima lui

Müller s-a legat de cei 6.000 de copii orfani ai Angliei, care erau găzduiți în închisorile din țară, pentru că nu era un alt loc pentru ei.Într-o dimineață a citit Psalmul 81. Cuvintele: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din țara Egiptului; deschide-ți gura larg, și ți-o voi umple!“, au găsit un puternic ecou în sufletul său. Atunci s-a hotărât să facă ce nu mai făcuse: să-i ceară lui Dumnezeu un local de 25.000 de lire și niște oameni care să îngrijească de copii. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea. În dimineața următoare au sosit banii. De atunci, omul rugăciunii și al credinței s-a hotărât să nu ceară nimic de la nimeni, decât de la Dumnezeu. „Domnul va purta de grijă“, a devenit motto-ul lui și al orfanilor cărora le era acum tată. Unul din principiile lui Georg Müller era să nu ceară ajutor financiar niciodată de la nicio ființă umană oricât de mare ar fi fost nevoia, ci să-și prezinte dorințele numai înaintea lui Dumnezeu.SĂMÂNŢA BUNĂJoi, 20 Septembrie 2018

„De aceea vă spun că orice veți cere, când vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea.“Marcu 11.24

Un om al rugăciunii Prin rugăciune și credință, Georg Müller a construit cinci orfelinate – case pentru peste 10.000 de copii orfani, a înființat 117 școli care au educat peste 120.000 de copii, incluzând orfanii. Fără să ceară ceva altei persoane decât lui Dumnezeu, a primit pentru orfani peste șapte milioane dolari de-a lungul vieții. Când se ruga pentru ceva, el nu se ruga doar pentru că dorea acel lucru, ci pentru că nevoia era mare. Georg se ruga tot timpul cu Biblia deschisă înaintea lui. În fiecare rugăciune se baza pe promisiunile lui Dumnezeu. Când vedea că hrana era pe terminate, se ruga împreună cu sutele de copii orfani.Acest om al credinței și al rugăciunii trăia într-un duh de rugăciune. „Mă rog când merg, când vorbesc, când mă culc și când mă trezesc“, spunea Georg Müller. „De mii și zeci de mii de ori, rugăciunile mele au primit răspuns. Nu voi  renunța  niciodată,  știu  cărui  Dumnezeu  Îi  slujesc.“ Georg Müller era nedezlipit de Biblie și încuraja pe ceilalți credincioși să-și facă obiceiul să se trezească mai devreme și să se întâlnească cu Dumnezeu prin Cuvântul Său. Se spune că a citit Biblia de peste 200 de ori în 69 de ani. În Cuvântul lui Dumnezeu, Georg Müller a întâlnit pe Domnul său care a spus cuvintele din versetul de astăzi:„când vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea“.SĂMÂNŢA BUNĂVineri, 21 Septembrie 2018

„Faceți în toată vremea, prin Duhul, tot felul de

rugăciuni și cereri…“Efeseni 6.18Un om al rugăciunii În jurnalul său, Georg Müller a scris: „Dacă un om sărac a obținut toate lucrurile pentru construirea a cinci orfelinate și întreținerea lor, doar prin rugăciune și credință, fără a cere ceva vreunei alte persoane, decât lui Dumnezeu, atunci aceasta este o dovadă vizibilă că Dumnezeu este fidel promisiunilor Sale și ascultă rugăciunea.“ După mulți ani, Müller a scris cu privire la convertirea sa: „Când m-am predat total lui Dumnezeu, iubirea de bani s-a dus, iubirea după o locuință s-a dus, iubirea după averi s-a dus, iubirea după lucrurile lumești s-a dus. Dumnezeu a devenit totul pentru mine. Am găsit totul în EL. Nu mi-am dorit nimic altceva. Şi am rămas cu El, un om fericit, un om deosebit de fericit, căutând să împlinesc doar lucrurile lui Dumnezeu.“ Soția sa Maria s-a dovedit un ajutor potrivit în lucrarea cu copiii.Pe lângă lucrarea cu orfelinatele, Müller a fost un harnic câștigător de suflete. Era însetat după mântuirea păcătoșilor.  La  bătrânețe,  a  făcut  17 călătorii  misionare. Astfel  a vizitat 17 țări începând din Anglia până în India și Canada. Avem multe lucruri de învățat de la acest om al rugăciunii, care  a  călcat  pe  urmele  Mântuitorului  său.  Credința  lui Georg Müller a fost credința unui om simplu într-un Dumnezeu atotputernic; o credință care ne încurajează. Credința este o realitate vie, puternic ancorată în harul lui DumnezeuAtât de sigură, încât ești gata să îți riști viața de mii de ori, pentru că ai credință.SĂMÂNŢA BUNĂSâmbătă, 22 Septembrie 2018

„Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitați-vă cu băgare de seamă la

sfârșitul felului lor de viețuire și urmați-le credința!“Evrei 13.7Un om al rugăciunii Ca o subliniere a adevărului că Dumnezeu este Cel care ascultă rugăciunea făcută cu credință, vă istorisim o întâmplare, una din multele, prin care a trecut Georg Müller. În dimineața aceea, toți copiii ședeau în fața farfuriilor goale. Cu toate acestea, copiii ascultau cu atenție rugăciunea lui Georg Müller: „Dumnezeule și Tatăl nostru, Îți mulțumim pentru ceea ce ne vei dărui astăzi de mâncare.  Amin!“ -„Amin!“ răspunseră și copiii și deschiseră ochii. Dar masa era tot goală. Ce se va întâmpla oare? Copiii orfani priveau curioși. Dintr-o dată apăru un om; era brutarul. „Bună dimineața, domnule Müller. Azi-noapte mi s-a întâmplat ceva ciudat. Mi se părea că Dumnezeu îmi vorbește: «Scoalăte și

coace câteva pâini pentru copiii orfani.» Acum v-am adus aceste pâini pentru copii.“ Cineva bătu din nou la poartă. „Vă rog scuzați deranjul. Eu transport lapte. Exact în fața casei dumneavoastră s-a stricat căruța și nu mai pot merge mai departe.“ O nouă mulțumire s-a ridicat către Dumnezeu în acele clipe.Necredința nu vede nimic în astfel de întâmplări, pentru că este oarbă. Dar credința vede purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de toți cei ce se încred în El. Când credința are de-a face cu lucruri care ar fi de natură să o descurajeze, ea împrumută aripi de vultur și se avântă deasupra dificultăților, zburând în seninul cerului.SĂMÂNŢA BUNĂDuminică, 23 Septembrie 2018

„Când le-a zis Isus: «Eu sunt», ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ.“Ioan 18.6

Eu sunt Când Iuda cu ceata ostașilor și aprozii au venit să-L prindă pe Isus, L-au auzit rostind cuvintele: „EU SUNT“, expresie a divinității veșnice a Domnului Isus. Atunci acei oameni, cu toată îndrăzneala lor, s-au dat înapoi și au căzut la pământ. Ei se aflau în prezența Aceluia, despre care este scris în Psalmul 27: „Când înaintează cei răi împotriva mea…, se clatină și cad.“ Deoarece a venit pentru a-i mântui pe păcătoși, Domnul i-a lăsat să se ridice. Acest„Eu sunt“ este în raport cu gloria Persoanei Domnului Isus Hristos, înaintea căreia niciun om nu poate să stea; la acest glas, toți cad, chiar dacă au arme în mână.Mântuitorul ar fi putut să plece, să Se întoarcă în gloria Sa pe care o părăsise, dar ar fi rămas singur acolo. Una cu Tatăl Său în sfaturile Sale veșnice, El a venit în această lume pentru a le împlini. În acel moment solemn, toată împlinirea sfaturilor lui Dumnezeu era, pentru a spune astfel, în mâinile Domnului. El i-a lăsat pe acei oameni răi să se ridice și S-a dat în mâinile lor, pentru a împlini planul lui Dumnezeu de mântuire a oamenilor. Mântuitorul S-a dat de bunăvoie la moarte de cruce și a purtat păcatul, pentru ca toți care Îl primesc pe El să fie izbăviți. Domnul Şi-a dat viața ca Unul care era stăpân pe ea. Să privim prin credință la cruce și să-i mulțumim Domnului Isus Hristos pentru lucrarea Sa!SĂMÂNŢA BUNĂLuni, 24 Septembrie 2018

„Doamne, ce este omul ca să iei cunoștință de el...? Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece.“ Psalmul 144.3,4

Timp

„Sunt așa de copleșit de treburi, că n-am timp nici să mor“, a spus într-o dimineață un om de afaceri când i-a căzut sub ochi anunțul mortuar al unui cunoscut. Puțin după aceea a căzut mort acasă la el. Atunci a trebuit să aibă timp să moară. Sărmanul om credea că n-are timp pentru lucrurile veșnice, iar acum aceste lucruri au fost singurele care ar fi avut valoare pentru el. Totuși, pentru câte lucruri n-au oamenii timp! Timp să mănânce, timp să stea adesea ore în șir la masă, timp să citească ziarul, timp să pălăvrăgească cu vecinul,  timp  pentru  distracțiile  lor;  dar  nu  au  timp să  se ocupe cu ceea ce are valoare veșnică! Este adevărat că mulți sunt înhămați la muncă grea de dimineața devreme până seara târziu. Dar oare nu de aceea le-a dat chiar Dumnezeu ziua de odihnă, pentru ca ei să aibă timp să mediteze la veșnicie? Dacă spui: „n-am timp“, te acuză zilele libere. Cum va fi când vei avea o veșnicie întreagă pentru a medita la cum de n-ai avut timp aici jos? Atunci ți-ai dori să mai ai din nou prețiosul timp al harului; dar zadarnic, căci este prea târziu. Cititorule, fă-ți acum timp să te interesezi de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu Se interesează de tine! Nu vei avea în afacerile tale pământești nicio pagubă, ci câștig, căci binecuvântarea lui Dumnezeu face mai mult decât efortul  tău.  „Căutați mai  întâi  Împărăția  lui  Dumnezeu  și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra“ (Matei 6.33). Sufletul tău este mai valoros decât orice; de aceea asigură-l încredințându-l pentru veșnicie în mâinile Mântuitorului!SĂMÂNŢA BUNĂMarţi, 25 Septembrie 2018

„Căci orice făptură este ca iarba și toată slava ei, ca floarea ierbii...“1 Petru 1.24

Şi regii sunt trecători 14 decembrie 1861. Marele clopot de la catedrala St. Paul a răspândit imediat vestea în oraș: prințul Albert a murit la ora 22:50. Toată lumea știa că acest sunet nu poate însemna decât două lucruri: fie moartea unui monarh, fie un moment de mare criză națională precum războiul. Oamenii ce locuiau în apropierea catedralei au fost treziți imediat de sunetele clopotului. În scurtă vreme, în fața marii catedrale s-a adunat o mulțime de oameni. Tocmai în dimineața anterioară, veștile de la Windsor anunțaseră că prințul, care nu se simțise bine în ultimele două săptămâni, era mai bine. Toți englezii se liniștiseră, crezând că ce fusese mai rău trecuse, dar nu a fost așa. Moartea soțului reginei Victoria, prințul Albert, a dat familiei regale britanice o lovitură de pe urma căreia aproape că n-a reușit să-și revină. Dispariția lui Albert a fost considerată atunci o calamitate națională și ea aproape că a dus la înlăturarea monarhiei.

Avem în fața noastră un mare adevăr: nimeni nu știe câte minute sau câți ani ne despart de această clipă decisivă. Dar putem ști chiar acum că pentru păcătosul vinovat există o odihnă în harul lui Dumnezeu, o siguranță deplină, că poate merge ca un copil împăcat al lui Dumnezeu în slava casei cerești a Tatălui. Aceasta este esența creștinismului, ca un om să apuce siguranța harului prin credința în sângele ispășitor al Fiului lui Dumnezeu. Orice creștin adevărat primește siguranța prin Duhul Sfânt: sunt împăcat cu Dumnezeu, sunt iubit de Dumnezeu! La aceasta ne cheamă harul lui Dumnezeu.SĂMÂNŢA BUNĂMiercuri, 26 Septembrie 2018

„Unde mă voi duce departe de Duhul Tău și unde voi fugi departe de Fața Ta?“Psalmul 139.7

Un loc sigur Cu mai mulți ani în urmă, un cuplu de pensionari, speriați de iminența unui război mondial, au făcut un calcul al tuturor locurilor de pe globul pământesc, în speranța că vor găsi un loc cât mai sigur ca să locuiască. După multe cercetări au hotărât să se mute în insulele Falkland. Dar nu peste multă vreme, „paradisul“ lor s-a transformat într-o zonă de război între Anglia și Argentina.Tot astfel, oamenii zilelor noastre tânjesc după un loc liniștit, un loc de pace, un loc sigur. Dar unde să-l găsească? Lumea în care trăim este descurajată prin tot felul de îngrijorări, prin boală, prin șomaj, prin neînțelegeri, prin războaie și vești de războaie, prin lupte interne sau externe, prin crize de tot felul. Nu este liniște sub soare. Pacea lipsește din inimile și casele oamenilor. Şi cu toate acestea, există un loc sigur, un loc liniștit, un loc plin de pace, un loc de lumină, un loc de binecuvântări cerești. Acest loc este în prezența Domnului și Mântuitorului nostru. De la un capăt la altul al Bibliei observăm că omul în mândria sa nu vrea să știe de Dumnezeu, de salvarea adusă în dar de Mântuitorul. Şi în această mândrie, care nu poate asculta de glasul ceresc, trebuie să vedem izvorul neînțelegerilor oamenilor. Lucrurile se vor schimba, dacă acceptăm transformarea care o face credința în Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos.SĂMÂNŢA BUNĂJoi, 27 Septembrie 2018„Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel și în zilele Fiului Omului… până în ziua când a intrat Noe în corabie, și a venit potopul și i-a prăpădit pe toți.“Luca 17.26,27Zilele lui Noe

Noe a predicat semenilor săi dreptatea. Duhul lui Hristos, care era în Noe, a cercetat pe oameni din cauza răutății lor față de Dumnezeu. „Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău“ (Geneza 6.5). Constatarea lui Dumnezeu cu privire la răutatea omului este valabilă și astăzi. Se țin conferințe de pace, dar cu pași repezi se merge spre înarmare. Preocuparea cu lucrurile materiale, violența și războaiele caracterizează zilele noastre. Prea puțini oameni se interesează de Dumnezeu, de Mântuitorul și de salvarea sufletului. Şi totuși, astfel de oameni se numesc creștini.Îndelunga răbdare a lui Dumnezeu este vizibilă la tot pasul ca și în zilele lui Noe. Mântuitorul cheamă și astăzi pe oameni: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.“ Adevărata pace a sufletului se găsește numai la Mântuitorul. Siguranța și pacea se găsesc numai în apropierea de Mântuitorul. Cine refuză mântuirea adusă de Isus Hristos, se aseamănă cu oamenii din vremea lui Noe peste care a venit judecata lui Dumnezeu din cauza neascultării  lor.  Mândria  ține  departe  pe  mulți  de acceptarea mântuirii. A recunoaște păcatul din noi șia înțelege că nu stă în puterea noastră să putem câștiga viața veșnică, este o permanentă piatră de poticnire pentru cei mândri.Sămânţa BunăVineri, 28 Septembrie 2018

„ …Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc!“ Luca 11.28

Biblia Scriitorul german Wolfgang Menzel (1798-1873) a spus:„Sfânta Scriptură este Cartea cărților, izvorul vieții eterne, al mângâierii, al sprijinului pentru toți care se află în necazuri și greutăți, un scut și o armă,o călăuză pentru ieșirea din labirintul păcatului, o judecată pentru cei care persistă în păcat. Biblia este o Carte care nu are egal în lume, prin conținutul ei pătrunde în cele mai ascunse colțuri ale cugetului omenesc. Prin cele mai cunoscute cărți de învățătură, prin cele mai frumoase poezii nu sunt atinse așa de sensibil corzile inimii ca prin Scriptură. Cel mai înțelept om de pe pământ mai găsește ceva de învățat din această Carte. O lumină, care întrece lumina soarelui, luminează pe orice om care o citește. Cuvântul pătrunde în viața celor nefericiți și le alină dorul după veșnicie. Acest Cuvânt dăruiește viața.“Ce este Biblia pentru tine? Numai o carte între multe alte cărți? Dacă este așa, atunci nu ai niciun folos de la ea. Dar dacă dorești să cunoști adevărul, citește Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu! Roagă-te lui Dumnezeu să

te lumineze. Dacă găsești locuri care încă nu le înțelegi, citește mai departe. Așa „înțelepciunea va veni în inima ta“ (Proverbe 2.10). Nu uita! Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu și lumina pe care o primești, merge mereu crescând. Scriitorul francez Victor Hugo a spus: „Biblia ar trebui să fie pâinea zilnică și nu prăjitura pentru ocazii festive.“SĂMÂNŢA BUNĂSâmbătă, 29 Septembrie 2018„Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață.“Ioan 5.24Schimbare văzută O tânără dorea să știe cu siguranță că are viața veșnică. Diferitele păreri pe care le auzise, o încurcaseră și mai mult. Ea nu știa cum poate ajunge la siguranța mântuirii și de aceea a întrebat: „Cum pot să știu că sunt mântuită?“ Atunci i-am spus cuvintele Mântuitorului din versetul meditației de astăzi. „Dar păcatele mele?“ a întrebat tânăra. Am citit cuvintele: „ …în El vi se vestește iertarea păcatelor, și oricine crede este iertat prin El de toate lucrurile de care  n-ați  putut  fi  iertați  prin  Legea  lui  Moise“ (Faptele Apostolilor 13.38-39). Schimbarea care s-a produs în tânăra aceasta a fost vizibilă în comportamentul ei, dar și pe fața ei. Această schimbare era trecerea de la întunericul necredinței la bucuria credinței simple, care se bizuie pe Cuvântul lui Dumnezeu.Dacă un suflet întristat citește aceste rânduri, vă rog să îmi permiteți să-i pun întrebarea: „Ce-ți dorești mai mult decât promisiunea Mântuitorului că prin credința în El primești viața veșnică, că ai trecut din moarte la viață?“ Privește, cititorule, prin credință și cu încredere la Domnul și Mântuitorul cel înviat din morți pentru îndreptățirea tuturor celor care se încred în El, și totul se va schimba în viața ta. Schimbarea începe mai întâi în inima ta și apoi va fi văzută de toți. Schimbarea ta, văzută de toți, va fi o puternică mărturie despre lucrarea care o face Mântuitorul în orice inimă care se încrede în El.SĂMÂNŢA BUNĂDuminică, 30 Septembrie 2018

„ …Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească … cinstea, slava și lauda!“Apocalipsa 5.12

Pe urmele Mielului lui Dumnezeu În Scriptură, Domnul și Mântuitorul nostru poartă diferite nume. Când Mântuitorul este numit Mielul lui Dumnezeu, atunci acest nume se referă la faptul că EL este sacrificiul perfect și suprem pentru păcat. Toată omenirea se află sub blestemul morții, care a venit prin neascultarea primilor oameni,

Adam și Eva. Astfel, omenirea de la Adam până astăzi are nevoie să fie salvată de sub acest blestem. Adam a încercat să-și acopere păcatul, să se acopere cu frunze, o lucrare omenească. Dar Dumnezeu nu a acceptat și nu acceptă nici astăzi, ca iertarea păcatelor să fie o lucrare omenească.Întregul sistem al sacrificării stabilit de către Dumnezeu în Vechiul Testament arăta spre venirea Mântuitorului, pe care Dumnezeu L-a oferit ca răscumpărare pentru păcatele poporului. Ştim că plata păcatului este moartea și că păcatul nostru ne desparte de Dumnezeu. Însă Dumnezeu a pregătit o cale prin care omul păcătos poate să ajungă în prezența Lui. Pășind pe această cale, mergem pe  urmele  Mielului  lui  Dumnezeu.  Prin aceste  meditații duminicale dorim să-L cunoaștem mai profund pe Cel care ne-a răscumpărat nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ci cu sângele Său și care este numit Mielul lui Dumnezeu. Lui i se cuvine să-i aducem gloria și mulțumirea inimilor noastre pentru lucrarea care a făcut-o la crucea de pe Golgota.