NeologismeACUZATOR

Acuzator, -oare, acuzatori, -oare adj., s. m. şi f. (Persoană) care acuză, care învinuieşte. [fr. accusateur]

ACUZAŢIE, ACUZAŢII Acuzaţie, acuzaţii s. f. învinuire. [fr. accusation, lat. accusatio]

ACVARIU, ACVARII Acvariu, acvarii s. n. 1. Vas de sticlă sau de ciment cu apă, în care se ţin plante sau animale vii în condiţii asemănătoare celor naturale. Spaţiu în care se găseşte un acvariu (1).

ACVATIC Acvatic, -ă, acvatici, -ce adj. 1. De apă, care trăieşte în apă. 2. Format din apă. # Mediu = apă ca mediu de viaţă. [lat. aquaticus, fr. aquatique]

ADMIRATOR Admirator, -oare, admiratori, -oare s. m. f. Persoană care admiră pe cineva sau ceva. [fr. admiration, lat. admirator]

ADMIRAŢIE Admiraţie, admiraţii s. f. Sentiment de încântare, de stimă, de apreciere etc. faţă de cineva sau de ceva ; admirare. [fr. admiration, lat. admiratio]

ADMISIBIL Admisibil, -ă, admisibili, -e adj. Acceptabil. [fr. admissible]

ADMITE Admite, admit vb. III. tranz. A primi ca bun, a considera ca adeavând funcţia imediat subordonată titularului. [germ. Adjunkt, lat. adjunctus]

ADMITERE, ADMITERI Admitere, admiteri s. f. Acţiunea de a admite şi rezultatul ei. Examen de ~ = examen de acceptare a unui candidat într-o instituţie de învăţământ, [admite]

ABREVIA, ABREVIEZ Abrevia, abreviez vb. I. tranz. A prescurta un cuvânt, un titlu; a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă. [lat., it. abbreviare]

ABROGA, ABROG Abroga, abrog vb. I. tranz. A anula o lege, o dispoziţie oficială. [lat. abrogare, fr. abroger]

ABRUPT, ABRUPŢI Abrupt, -ă, abrupţi, -te adj. 1. (D. povârnişuri, prăpăstii etc.) Accidentat. 2. Fig. (D. stil) Fără legătură, inegal. [fr. abrupt, lat. abruptus]

ABRUTIZA, ABRUTIZEZ Abrutiza, abrutizez vb. I. tranz., refl. A-şi pierde însuşirile morale, specific umane; adeveni insensibil; a (se) îndobitoci, a (se) dezumaniza. [fr. abrutir]

ABSENT, ABSENŢI Absent, -ă, absenţi, -te adj. 1. Care lipseşte. 2. Fig. Neatent; distrat. [fr. absent, lat. absens, -ntis]

ABSOLVENT, ABSOLVENŢI Absolvent, -ă, absolvenţi, -te s. m. f. Persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învăţământ. [germ. Absolvent, lat. absolvens, -ntis]

ALTERNATIVĂ, ALTERNATIVE Alternativă, alternative s. f. Posibilitate de a alege între două soluţii, între două situaţii etc. care se exclud, [fr. alternative]

ALTRUISM Altruism s. m. Atitudine morală sau dispoziţie sufletească a celui care acţionează dezinteresat în favoarea altora, [fr. atiruisme]

ALTRUIST Altruist, -ă, altruişti, -ste s. m. f, adj. (Persoană) care este călăuzită de altruism, [fr. altruiste]

ALUMINIU Aluminiu s. m. Metal uşor, ductil şi maleabil, de culoare argintie, folosit pe scară întinsă în industrie şi în tehnică, [fr. aluminium]

BADMINTON Badminton s. n. Joc sportiv asemănător cu tenisul, practicat cu o minge de plută prevăzută cu pene, care se aruncă cu racheta. [engl., fr. badminton]

BAGHETĂ, BAGHETE Baghetă, baghete s. f. 1. Vărguţă de lemn, os, metal etc. cu care dirijorii conduc orchestra sau corul; fig. măiestria dirijorului. (Ie) Sub ~a = sub conducerea dirijorală.

BALANSA, BALANSEZ Balansa, balansez vb. I.1. tranz., refl. A pendula. 2. tranz. A echilibra părţile unei balanţe, ale unui cont. [fr. balancer]

BALANŢĂ, BALANŢE Balanţă, balanţe s. f. Instrument pentru măsurarea greutăţii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăţi etalonate. (Ie) A pune in ~ = a compara două lucruri sau două fapte, atitudini.

BALIVERNĂ, BALIVERNE Balivernă, baliverne s. f. Vorbă lipsită de importanţă sau născocită. [fr. baliverne]

BANCNOTĂ, BANCNOTE Bancnotă, bancnote s. f. Hârtie-monedă emisă de o bancă şi folosită ca mijloc de plată. [germ. Banknote, fr. bank-note]

BANCĂ, BĂNCI Bancă, bănci s. f. întreprindere financiară care efectuaează operaţii de plată şi de credit (şi organizează circulaţia bănească). [it. banca, fr. banque]

BIOGAZ Biogaz s. n. Gaz rezultat în procesul de fermentare a materiei organice şi folosit drept combustibil. [germ. Biogas]

BIOGRAFIE, BIOGRAFIIBiografie, biografii s. f. Expunere (scrisă şi comentată) a vieţii unei persoane. [fr. biographie]

BIOSFERĂBiosferă s. f. Totalitatea fiinţelor care trăiesc pe pământ, în apă şi în partea inferioară a atmosferei. [fr. biosphere]

CALAMBUR, CALAMBURURICalambur, calambururi s. n. Joc de cuvinte bazat pe echivocul rezultat din asemănarea formală a unor cuvinte deosebite ca sens. [fr. calembour]

CALAMITATE, CALAMITĂŢI Calamitate, calamităţi s. f. Nenorocire mare, dezastru care loveşte o colectivitate. Flagel. [fr. calamite, lat. calamitas, -atis]

CALMANT Calmant, -ă, calmanţi, -te (Medicament, tratament etc.) care calmează durerile; sedativ. [fr. calmant]

CALOMNIA Calomnia, calomniez vb. I. tranz. A defăima pe cineva. [fr. calom-nier, lat. calumniari]

CALOMNIE Calomnie, calomnii s. f. Defăimare, clevetire. [fr. calomnie, lat. calomnia]

CALOMNIOS Calomnios, -oasă, calomnioşi, -oase adj. Defăimător, clevetitor. [fr.calomnieux, lat. calomniosus]

CANCERIGEN Cancerigen, -ă, cancerigeni, -e s. n., adj. (Substanţă sau factor) care poate provoca apariţia cancerului. [fr. cancerigene]

CANDELABRU, CANDELABRE Candelabru, candelabre s. n. Policandru. [fr. candelabre, lat. candelabrum]

CANDID Candid, -ă, candizi, -de adj. Plin de candoare; curat, nevinovat, pur, neprihănit. [fr. candide, lat. candidus]

CARDIOLOG Cardiolog, cardiologi s. m. Medic specialist în boli de inimă. [fr. cardiologue]

CARDIOLOGIE Cardiologie s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul anatomiei, fiziologiei şi patologiei inimii şi al bolilor de inimă. [fr. cardiologie]

CARDIOVASCULAR

Cardiovascular, -ă, cardiovasculari, -e adj. Privitor la legătura dintre inimă şi vasele periferice şi viscerale. (îs) Sistem (sau aparat) ~ = aparat circulator. [fr. cardiovasculaire]

CARENŢĂ Carenţă, carenţe s. f. Lipsă; deficienţă. [fr. carence, lat. carentia]

CAREU, CAREURI Careu, careuri s. n. 1. Aşezare în formă de pătrat a unor persoane sau obiecte. 2. Suprafaţă a terenului de fotbal, de tenis etc, marcată cu alb, care delimitează anumite zone în câmpul.

CARGOU, CARGOURI Cargou, cargouri s. n. Navă maritimă comercială destinată transportului de mărfuri la mare distanţă. [fr. cargo]

DACTILOGRAFDactilograf, -ă, dactilografi, -e s. m. f. Persoană care are ca ocupaţie de bază dactilografia. [fr. dactylographe]

DALIE, DALII Dalie, dalii s. f. Plantă decorativă din familia compozeelor, cu florile în capitule mari albe, galbene, roşii sau violete (Dahlia cultorum). [fr. dahlia]

DAMĂ, DAME Damă, dame s. f. 1. Doamnă, cucoană. 2. Prostituată. [fr. dame, it. dama]

DANTURĂ, DANTURI Dantură, danturi s. f. Totalitatea dinţilor unei persoane; p. ext. felul în care suntînşiraţi şi alcătuiţi dinţii. [fr. dentare]

DEBARCA, DEBARC Debarca, debarc vb. I. intranz., tranz. A (se) da jos, a coborî pe mal de pe o navă; p. ext. a. coborî din tren sau din alt vehicul. [fr. debarquer]

DEBUTANT Debutant, -ă, debutanţi, -te s. m. f. Persoană care se găseşte la începutul unei cariere (artistice); p. ext. persoană fără experienţă, începător, novice. [fr. debutant]

DECADENT

Decadent, -ă, decadenţi, te adj. Care se găseşte în declin. [fr. decadent]

DECADĂ, DECADE Decadă, decade s. f. 1. Perioadă de zece zile consecutive. Perioadă de zece zile consecutive dedicată unui eveniment sau unei acticităţi de seamă. 2. Deceniu. [fr. decade]

DECALA, DECALEZ Decala, decalez vb. I. tranz., refl. A (se) distanţa în spaţiu sau în timp în raport cu ceva, de obicei în raport cu ceva stabilit iniţial; a (se) produce un decalaj.[fr. decaler]

DEMENŢĂ, DEMENŢE Demenţă, demenţe s. f. Alienaţie mintală ; nebunie. Fig. Surescitare intensă. [fr. demence, lat. dementia]

DEMERS, DEMERSURI Demers, demersuri s. n. Acţiune întreprinsă (pe lângă cineva) în susţinerea unei cauze ; intervenţie în scopul obţinerii unui anumit rezultat. [de- + mers, cf. fr. demarche]

DEMISIE, DEMISII Demisie, demisii s. f. Act, cerere (scrisă) prin care un salariat, un demnitar se retrage dintr-o funcţie, dintr-o slujbă etc. [fr. demission]

DEMISIONA, DEMISIONEZ Demisiona, demisionez vb. I. intranz. A-şi prezenta demisia. [fr. demissioner]

DEMISIONAI Demisionai, -ă, demisionari, -e adj. Care demisionează sau a demisionat (recent), fr. demis-sionaire]

DEMITE, DEMIT Demite, demit vb. III. tranz. A destitui, a concedia. [fr. demettre, lat. demittere]

DEMNITAR, DEMNITARI Demnitar, demnitari s. m. înalt funcţionar al statului. [fr. dignitaire, cf. demn]

DIRIJA, DIRIJEZ

Dirija, dirijez vb. I. tranz. A conduce o instituţie, o organizaţie, o activitate etc + - Spec. A conduce o orchestră, un cor (în calitate de dirijor). [fr. diriger]

DISC-JOCKEY Disc-jockey s. m. invar. Prezentator într-o discotecă, la radio etc. de muzică uşoară şi de dans înregistrată. [engl. am. disc-jockey]

DISCERNE, DISCERN Discerne, discern vb. UI. tranz. A distinge lucrurile unele de altele; a judeca limpede, cu pătrundere şi cu precizie. [fr. discerner, lat. discernere]

DRESOR Dresor, -oare, dresori, -oare s. m. f. Persoană care se ocupă (într-un circ) cu dresarea animalelor. [fr. dresseur]

DRESURĂ, DRESURI Dresură, dresuri s. f. 1. Dresare a unui animal. 2. Număr într-un spectacol de circ realizat cu animale dresate. [germ. Dressur]

DROG, DROGURI Drog, droguri s. n. 1. Substanţă de origine vegetală, animală sau minerală care se întrebuinţează la prepararea unor medicamente şi ca stupefiant. 2. (Fam.) Medicament. [fr. drogue]

E-MAIL, E-MAILURI E-mail, e-mailuri s. n. Mesaj transmis cu ajutorul poştei electronice. [engl. e-mail]

EBONITĂ, EBONITE Ebonită, ebonite s. f. Material electroizolant obţinut prin vulcanizarea cauciucului natural cu cantităţi mari de sulf. [fr. ebonite]

EBRIETATE Ebrietate s. f. Stare de beţie. [fr. ebriete, lat. ebrietas, -atis]

ECUMENIC Ecumenic, -ă, ecumenici, -ce adj. Investit cu autoritate extinsă asupra întregii biserici creştine. [fr. aecu-menique]

ECUSON, ECUSOANE

Ecuson, ecusoane s. n. Mică bucată de metal, de plastic sau ţesătură ataşată de îmbrăcăminte, având imprimate unele date despre persoana care o poartă. [fr. ecusson]

ECVESTRU Ecvestru, -ă, ecveştri, -stre adj. De călăreţ; călare; (d. opere plastice) care reprezintă o persoană călare. [fr. equestre, lat. equestris]

EFICIENT Eficient, -ă, eficienţi, -te adj. Eficace. [fr. effcient, lat. efficiens, -ntis]

EFICIENŢĂ, EFICIENTE Eficienţă, eficiente s. f. Calitatea de a produce efectul (pozitiv) aşteptat; eficacitate. [fr. efficience]

EFIGIE, EFIGII Efigie, efigii s. f. Reprezentare în relief pe monede, medalii etc. a chipului unei persoane. [fr. effigie, lat. effigies]

EFLUVIU, EFLUVII Efluviu, efluvii s. n. Curent, flux. [fr. effluve, lat. effluvium]

EGALITARISM Egalitarism s. n. Concepţie socială care preconizează nivelarea consumului individual şi a modului de trai al membrilor societăţii. [fr. egalitarisme, rus. egalitarizm]

EGALITARIST Egalitarist, -ă, eglitarişti, -ste 1. adj. Care aparţine egalitarismului, privitor la egalitarism, care susţine egalitarismul. 2. s. m. f. Adept al egalitarismului. [fr. egalitariste]

ELECTROCASNIC Electrocasnic, -ă, electrocasnici, -ce adj. (D. aparate) Folosit în gospodărie şi acţionat electric. [electro- + casnic]

ELECTROCUTA Electrocuta, elctrocutez vb. I. tranz., refl. A (se) curenta. [fr. elec-trocuter]

ELECTROD, ELECTROZI

Electrod, electrozi s. m. Capătul unui circuit electric prin care continuă să treacă un curent; conductor electric prin care trece curentul. [fr. electrode]

ELEGANT Elegant, -ă, eleganţi, -te adj. Caracterizat prin bun gust. [fr. elegant, lat. elegans, -ntis]

ELEGANŢĂ Eleganţă s. f. Rafinament, gust în manifestări sau în vestimentaţie. Distincţie în limbaj, în stil etc. [fr. elegance]

ELEGIAC Elegiac, -ă, elegiaci, -ce adj. Cu caracter de elegie; p. ext. melancolic, trist, jalnic. (D. poeţi) Autor de elegii sau lucrări cu caracter elegiac. [fr. elegiaque, lat. elegiacus]

ELEGIE, ELEGII Elegie, elegii s. f. 1. Operă literară sau muzicală care exprimă sentimente de tristeţe, de melancolie, de jale ; p. ext. tânguire. [fr. elegie, lat. elegia]

EMANA, EMAN Emana, eman vb. I. 1. tranz. A emite, a degaja un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. intranz. A proveni; a-şi avea originea. [fr. emaner, lat. emanare]

EMERIT Emerit, -ă, emeriţi, -te adj. Experimentat, versat, priceput. [fr. emerite, lat. emeritus]

EMFATIC Emfatic, -ă, emfatici, -ce adj. Plin de emfază, bombastic, nenatural. [fr. emphatique]

EMFAZĂ Emfază s. f. Atitudine nenaturală, pretenţioasă; afectare în scris, în vorbire, în comportare. [fr. emphase, lat. emphasis]

EMIGRA, EMIGREZ Emigra, emigrez vb. I. intranz. A pleca din patrie şi a se stabili (definitiv sau temporar) în altă ţară. [fr. emigrer, lat. emigrare]

ENDOCRINOLOGIE

Endocrinologie s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul glandelor endocrine. [fr. endocrinologie]

ENERGETIC Energetic, ă, energetici, -ce adj. Privitor la producerea diferitelor tipuri de energie, [fr. energetique]

ENERGIC Energic, -ă, energici, -ce adj. Plin de energie, viguros, [fr. energique]

ENERGIE, ENERGII Energie, energii s. f. Forţă, putere, vigoare. Fermitate, hotărâre în acţiuni. [fr. energie, lat. energia]

ENERVA, ENERVEZ Enerva, enervez vb. I tranz., refl. A (se) înfuria; a (se) irita; a (se) indispune. [fr. enerver]

ENERVANT Enervant, -ă, enervanţi, -te adj. Care enervează; agasant; supărător. [fr. enervant]

ENERVAT Enervat, -ă, enervaţi, -te adj. Nervos. [enerva]

ENIGMATIC Enigmatic, -ă, enigmatici, -ce adj. Misterios. [fr. enigmatique, lat. aenigmaticus]

ENIGMĂ Enigmă, -enigme s. f. 1. Ghicitoare. 2. Taină, mister. 3. Şaradă. [fr. enigme, lat. aenigma]

ENORM Enorm, -ă, enormi, -e adj. Foarte mare, imens, colosal. (Adverbial) Extrem de; extraordinar de... [fr. enorme, lat. enormis]

FAIMOS Faimos, -oasă, faimoşi, -oase adj. Vestit, celebru, renumit. [fr. fa-meux, lat. famosus, cf. faimă]

FAIRPLAY

Fairplay s. n. Acceptare loială a regulilor (într-un joc, într-un sport, în afaceri). [engl. fairplay]

FALEZĂ, FALEZE Faleză, faleze s. f. 1. Mal înalt şi abrupt al unei mări sau al unui lac. 2. Fâşie de teren special amenajată pentru plimbare de-a lungul unei faleze (1). [ir.falaise]

FLACON, FLACOANE Flacon, flacoane s. n. Sticlă (închisă ermetic) în care se ţin medicamente, parfumuri etc; conţinutul unei asemenea sticluţe. [fr. flacon]

FLAUT Flaut, flaute s. n. Instrument muzical de suflat alcătuit dintr-un cilindru îngust de lemn sau de metal, prevăzut cu găuri şi cu clape. [it. flauto]

FORMA, FORMEZ Forma, formez vb. I. tranz. 1. A face. refl. A lua fiinţă. 2. A educa, acreşte. [fr.former,lat.formare]

FORMALITATE, FORMALITĂŢI Formalitate, formalităţi s. f. Condiţie impusă de o dispoziţie legală pentru îndeplinirea şi valabilitatea unui act juridic. Cerinţă impusă de regulile de politeţe. [fr. formalite]

FRAGMENT, FRAGMENTE Fragment, fragmente s. n. Bucată dintr-un tot; parte izolată dintr-o scriere sau rest dintr-o operă pierdută ori neterminată. [fr. fragment, lat. fragmentum]

FRAZĂ, FRAZE Frază, fraze s. f. îmbinare de propoziţii, care se află în raport de coordonare sau de subordonare, exprimând una sau mai multe judecăţi. Fel de exprimare. [fr. phrase, lat. phrasis]

FRECVENTA, FRECVENTEZ Frecventa, frecventez vb. I. tranz. A merge des, sistematic într-un anumit loc. [lat. frequentare, ir. frequenter]

FRECVENŢĂ, FRECVENŢE

Frecvenţă, frecvenţe s. f. Repetare deasă a unei acţiuni, a unui fapt. (în învăţământ) Participare a studenţilor sau a elevilor la cursuri. [lat.frequentia, fr.frequence]

FREDONA, FREDONEZ Fredona, fredonez vb. I. tranz. A cânta încet (fără cuvinte); a cânta cu gura închisă, a îngâna o melodie. [fr. fredonner]

FUNCŢIE, FUNCŢII Funcţie, funcţii s. f. 1. Post. Grad pe care îl deţine cineva într-o ierarhie administrativă. 2. Sarcină, rol, destinaţie. [fr. fonction, lat. fonctio, -onis, ci. it. funzione]

FUNCŢIONA, FUNCŢIONEZ Funcţiona, funcţionez vb. I. intranz. A-şi îndeplini funcţia, rolul. A fi în funcţie, a se afla în stare de funcţionare. [fr.fonctionner, cf. funcţie]

FUNCŢIONAR Funcţionar, -ă, funcţionari, -e s. m. f. Persoană care îndeplineşte o muncă cu caracter administrativ. [fr.fonctionnaire, ci. funcţie]

GAFĂ, GAFE Gafă, gafe s. f. Vorbă sau atitudine care poate aduce o jignire neintenţionată. [fr. gaffe]

GAG, GAGURI Gag, gaguri s. n. Efect comic într-o piesă de teatru sau într-un film, rezultat din situaţii contrastante, surprinzătoare. [fr., engl. gag]

GAMBĂ, GAMBE Gambă, gambe s. f. (La oameni) Parte a piciorului de la genunchi până la labă; (la cai) parte a membrelor posterioare cuprinsă între încheietura genunchiului şi copită. [lat. gamba]

GAMELĂ, GAMELE Gamelă, gamele s. f. Vas metalic adânc în care soldaţii aflaţi în campanie, la aplicaţii etc, îşi primesc porţia de mâncare. [fr. gamelle]

GANGLION, GANGLIONI

Ganglion, ganglioni s. m. Formaţie anatomică de formă sferică sau alungită, alcătuită dintr-o masă de celule şi situată pe traiectul unui nerv sau al unui vas limfatic. [fr. ganglion]

GANGSTER, GANGSTERI Gangster, gangsteri s. m. Membru al unei bande de răufăcători; p. gener. bandit, răufăcător. [fr. engl. gangster]

GARA, GAREZ Gara, garez vb. I. tranz. 1. A adăposti un vehicul, într-un garaj, într-un depou etc. 2. A trece un tren sau o locomotivă pe o linie de garaj. [fr. garer]

GARANT Garant, -ă, garanţi, -te s. m. f. Persoană sau instituţie care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva. [fr. garant]

GASTRITĂ, GASTRITE Gastrită, gastrite s.f. Inflamaţie a mucoasei stomacului. [fr. gastrite]

GASTRONOM Gastronom, -oamă, gastronomi, -oame s. m. f. Persoană căreia îi plac mâncărurile alese şi care ştie să le aprecieze. [fr. gastronome]

GASTRONOMIC Gastronomic, -ă, gastronomici, -ce adj. Care aparţine gastronomului sau gastronomiei, privitor la gastronom sau la gastronomie. [fr. gastronomique]

GASTRONOMIE Gastronomie s. f. Arta de a prepara mâncăruri alese sau însuşirea de a aprecia calitatea, gustul. [fr. gastronomie]

GAZOS Gazos, -oasă, gazoşi, -oase adj. Care se află în stare de gaz. (D. lichide) Care conţine gaze. [fr. gazeux]

SPELEOLOGÍE s.f. Speologie. [Gen. -iei. / < fr. spéléologie, cf. gr. spelaion – peșteră. logos – știință].

SELEC Ț IONÁT , -Ă, selecționați, -te, adj. Ales dintre mai mulți (după criterii de valoare); p. ext. de calitate superioară. ♦ (Substantivat) Persoană sau echipă aleasă prin selecție în vederea participării la

competiții sportive, artistice etc. ♦ (Despre plante de cultură și animale domestice) Obținut prin metoda selecției artificiale; cu însușiri îmbunătățite prin selecție. [Pr.: -ți-o-] – V. selecționa.

PALMÉTĂ s. f. 1. motiv ornamental, sculptat sau pictat, rezultat din stilizarea frunzelor de palmier. 2. formă artistică dată unor pomi fructiferi, îndreptându-le ramurile cu ajutorul spalierelor. (< fr. palmette)

UMBRÉLĂ   s.f. Obiect de protecție contra ploii sau a soarelui, constând dintr-obucată de pânză întinsă pe niște arcuri, care se pot strânge în jurul unui baston cu mâner. [Cf. fr. ombrelle, it. ombrello].

UMÁN, -Ă adj. 1. Caracteristic pentru om; privitor la om sau la omenire; omenesc. ♦Geografie umană (sau antropologică) = antropogeografie. 2. (Adesea adv.) Omenos, bun, blând. [< lat. humanus, cf. fr. humain, it. umano].

ULTRASÚNET   s.n. Vibrație de aceeași natură cu vibrațiile sonore, dar de ofrecvență mai înaltă, astfel încât nu poate fi percepută de ureche. [< ultra- + sunet, după fr. ultrason, engl. ultrasound].

ULTRASCÚRT, -Ă adj. 1. Foarte scurt. 2. Raze ultrascurte (și s.f.pl.) = radiațiielectromagnetice cu lungimi de undă foarte scurte, utilizate în radiofonie, în medicinăetc. [< ultra- + scurt, după fr. ultra-court].

TWIST   s.n. Dans modern de perechi în care partenerii dansează individual, unul în fața celuilalt, cu mișcări de răsucire, brațele mișcându-se într-un balans continuu, însens invers mișcării picioarelor; melodia acestui dans. [Pron. tuist, pl. -turi. / < engl.twist].

TUTÉLĂ   s.f. 1. Autoritate dată de lege unei persoane sau acceptată de bunăvoie de aceasta, de a avea grijă, în mod gratuit, de o persoană minoră și de averea sa sau de o persoană pusă sub interdicție. 2. Ținere a unei persoane, a unui stat etc. (în modabuziv) sub ascultare, sub dependență. ♦ (Fig.) Ocrotire, sprijin. [< lat., it. tutela, fr.tutelle].

T u Ș   s.n. Cerneală neagră, folosită în desene, preparată prin amestecarea negruluide fum cu o soluție de apă de gelatină, de gumă arabică sau alte substanțe. ♦ Desenexecutat în astfel de cerneală. [< germ. Tusche, cf. rus. tuș].

TÚRNUS   s.n. Interval de timp în care se efectuează complet un anumit proces, oanumită operație de deplasare; grafic de serviciu. [< germ. Turnus, it. turno, cf. lat.turnus – instrument pentru întors].

TURNÍR   s.n. Serbare publică, în evul mediu, în cadrul căreia se purtau lupte (călare) între cavaleri, care își arătau cu această ocazie îndemânarea, îndrăzneala. [Pl. -re, -ruri. / < germ. Turnier, fr. tournois].

TURÍSM   s.n. 1. Sport constând din parcurgerea pe jos sau cu un vehicul a unorregiuni pitorești sau interesante din punct de vedere istoric, geografic etc.; drumeție. ♦Activitate prestatoare de servicii care se ocupă cu organizarea și desfășurarea unorcălătorii de agrement și de recreare sau în alte scopuri. 2. Autoturism. [< fr. tourisme, it. turismo].

TURINGIÁN s.n. (Geol.) Etajul superior al permianului, de facies continental, limitat lavestul Europei. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -gi-an. / < fr. thuringien, cf.Thüringen – provincie germană].

TURBULÉN Ț Ă  s.f. 1. (Liv.) Tulburare; neorânduială, dezordine; gălăgie. 2. (Fiz.) Stare de mișcare a unui fluid în care există vârtejuri. [Cf. fr. turbulence, lat.turbulentia].

TURBÁN s.n. Învelitoare de stofă, de mătase sau de pânză cu care își înfășoară capul bărbații la unele popoare orientale. ♦ Șal înfășurat de femei în jurul capului. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. turban, cf. pers. dulbänd].

TURÁ Ț IE  s.f. 1. (Tehn.) Mișcare circulară a unei piese în jurul unui ax. 2. (Fiz.)Porțiune din mișcarea circulară continuă a unui corp; rotație unică, completă; tur (1). [Gen. -iei. / < tur].

TUR   s.n. 1. Mișcare circulară sau liniară pe un traseu oarecare, cu revenire la punctulde plecare, turație (2); ; tură1 (2). ♦ Tur-retur = dus și întors, plecare și sosire; tur de orizont = observare succesivă a diferitelor puncte caracteristice din jurul unui punct; (fig.) privire de ansamblu asupra unei probleme; tur de pistă = zbor pe un traseudreptunghiular, executat în jurul aerodromului. ♦ A trage primul tur de manivelă = a începe turnarea unui film. ♦ Plimbare scurtă, raită. ♦ (Liv.) Acțiune care cereîndemânare, agilitate, putere. ♦ Tur de forță = efort, întreprindere îndrăzneață. 2.(Sport) Parte dintr-un campionat cuprinzând jumătate din totalul etapelor. ♦ Întrecere sportivă, mai ales de ciclism, în care se parcurge un circuit pe ditanță lungă. 3.(Tehn.) Mișcare circulară în jurul unui ax. 4. (La jocul de cărți) Ciclu de jocuri în carefiecare partener distribuie cărțile, pe rând. [Pl. -ruri, -re. / < fr. tour, cf. lat. turnus –instrument pentru întors].

TUMEFÁC Ț IE   s.f. Umflătură care apare într-o parte a corpului, fiind provocată detulburări ale circulației sângelui sau ale limfei; tumescență. [Gen. -iei. / cf. fr.tuméfaction, lat. tumefactus – umflat].

TUBÉRCUL s.m. 1. Tulpină subterană umflată care constituie un rezervor de substanțe nutritive la unele plante. 2. Excrescență apărută pe unele țesuturi aleorganelor vii. ♦ (Med.) Mică tumoare produsă de bacilul Koch. [Pl. -li, (s.n.) -le, var.tuberculă s.f. / < fr. tubercule, cf. lat. tuberculum < tuber – excrescență].

TUBÁJ s.n. (Med.) Metodă de examen clinic constând în introducerea în stomac, pe cale bucală, a unui tub de cauciuc pentru extragerea de suc gastric. ♦ Tubaj laringian= introducerea unui tub metalic în laringe în caz de asfixie. [< fr. tubage].

TRUVÉR   s.m. (Lit.) Nume dat în evul mediu poeților care scriau și cântau, în limbafranceză din nordul Franței, poezii epice, istorioare etc. [< fr. trouvère, cf. v.fr. trovere– cel care găsește].

TRÚSĂ s.f. Geantă, cutie în care se țin instrumente sau obiecte de strictă necesitate(folosite în exercitarea unei profesiuni, pentru toaletă etc.); (p. ext.) totalitatea unorasemenea ustensile. [< fr. trousse].

Paronime

ABDUCTOR

ABDUCTOR adj. - (în sintagma) Muşchi abductor - Muşchi care îndepărtează un membru sau un segment de membru de axul median al corpului.

ABDUCŢIE ABDUCŢIE s. - Miş care realizată de un muşchi abductor.

ABIL ABIL adj. - îndemânatic, iscusit, priceput, dibaci.

ABJUDECA ABJUDECA vb. - A anula, a suspenda un drept, un titlu etc. printr-o hotărâre judecătorească.

ABLAŢIUNE ABLAŢIUNE s. - 1. Transportare, prin acţiunea vântului, a apelor, a gheţarilor a materialului rezultat în urma dezagregării solului sau a rocilor. 2. îndepărtare chirurgicală a unui organ.

ABLUŢIUNE ABLUŢIUNE s. - Spălare rituală a corpului, spre purificarea acestuia, recomandată de unele religii.

ABROGA ABROGA vb. - A anula o lege, un act normativ.

ABSIDĂ ABSIDĂ s. - Nişă care închidea nava centrală a unei bazilici romane.

ABSORBI ABSORBI vb. - 1. A suge, a înghiţi, a încorpora o substanţă. 2. (fig.) A preocupa în mod intens; a captiva, a vrăji.

ABSORBŢIE ABSORBŢIE s. - l. Fenomen fizic prin care un corp solid sau lichid încorporează prin difuzie din afară o substanţă oarecare. 2. Proces de pătrundere a apei, a substanţelor minerale .

ABUZIV ABUZIV adj. - 1. Exagerat, excesiv. 2. (d. acţiunile omului) Arbitrar, ilegal.

ACAR ACAR s. - Muncitor feroviar care manipulează dispozitivele de acţionare a acelor de macaz.

ACCEPŢIE ACCEPŢIE s. - înţeles, sens al unui cuvânt.

ACOLIT ACOLIT s. - Persoană care urmează, care ajută pe cineva; persoană care urmează îndeaproape ideile cuiva.

ACONIT ACONIT s. - (bol.) Omag.

ACROMICRIE

ACROMICRIE s. - Stare patologică manifestată prin oprirea din creştere a capului şi a membrelor, din cauza unui dereglaj hormonal al hipofizei.

ACROMIE ACROMIE s. - Decolorare congenitală a pielii, ca urmare a dispariţiei pigmentului colorat.

ACRU ACRU adj. - l. Care are gustul lămâii, al oţetului etc. 2. (flg.) Morocănos, ursuz.

ACTINIE ACTINIE s. - Animal de mare din încrengătura celenteratelor.

ALAMA

ALAMA s. - Aliaj de cupru şi zinc, galben-auriu, uşor de prelucrat, cu numeroase întrebuinţări în industrie.

ALAUN ALAUN s. - Sulfat dublu al unui metal trivalent şi al unui metal monovalent.

ALBASTRU ALBASTRU adj. - Care are culoarea cerului senin.

ALBINISM ALBINISM s. - Anomalie congenitală manifestată prin culoarea albicioasă a pielii şi a părului şi uneori prin culoarea roşiatică a irisului.

ALEGRU ALEGRU adj. - (d. o melodie) Vioi, sprinten.

ALERGIE ALERGIE s. - (med.) Mod special de a reacţiona al organismului sub acţiunea unor microbi sau a unor substanţe străine introduse în organism pe diverse căi.

ALIAS ALIAS adv. - Zis şi..., numit şi...

ALIAT

ALIAT adj. - întovărăşit cu cineva printr-o alianţă în vederea realizării unei acţiuni comune.

ALIENA ALIENA vb. - A transmite cuiva un drept, un lucru prin vânzare etc; a înstrăina.

ALINA ALINA vb. - A (se) linişti, a (se) potoli, a (se) domoli.

ALIZEU ALIZEU s. - Vânt regulat care suflă în tot cursul anului în zonele tropicale.

ALLEGRO ALLEGRO adv. - (d. modul de executare a unei bucăţi muzicale) în tempo vioi, alert.

ALOCUŢIUNE ALOCUŢIUNE s. - Scur tă cuvântare ocazională.

ALPINISM ALPINISM s. - Ramură sportivă care cuprinde ascensiunile în munţi, în special escaladarea părţilor greu accesibile ale acestora.

ALAMA

ALAMA s. - Aliaj de cupru şi zinc, galben-auriu, uşor de prelucrat, cu numeroase întrebuinţări în industrie.

ALAUN ALAUN s. - Sulfat dublu al unui metal trivalent şi al unui metal monovalent.

ALBASTRU ALBASTRU adj. - Care are culoarea cerului senin.

ALBINISM ALBINISM s. - Anomalie congenitală manifestată prin culoarea albicioasă a pielii şi a părului şi uneori prin culoarea roşiatică a irisului.

ALEGRU ALEGRU adj. - (d. o melodie) Vioi, sprinten.

ALERGIE ALERGIE s. - (med.) Mod special de a reacţiona al organismului sub acţiunea unor microbi sau a unor substanţe străine introduse în organism pe diverse căi.

ALIAS ALIAS adv. - Zis şi..., numit şi...

ALIAT ALIAT adj. - întovărăşit cu cineva printr-o alianţă în vederea realizării unei acţiuni comune.

ALIENA ALIENA vb. - A transmite cuiva un drept, un lucru prin vânzare etc; a înstrăina.

ALINA ALINA vb. - A (se) linişti, a (se) potoli, a (se) domoli.

ALIZEU ALIZEU s. - Vânt regulat care suflă în tot cursul anului în zonele tropicale.

ALLEGRO ALLEGRO adv. - (d. modul de executare a unei bucăţi muzicale) în tempo vioi, alert.

ALOCUŢIUNE ALOCUŢIUNE s. - Scur tă cuvântare ocazională.

ALPINISM ALPINISM s. - Ramură sportivă care cuprinde ascensiunile în munţi, în special escaladarea părţilor greu accesibile ale acestora.

BATANT

BATANT adj. - (d. uşi ferestre etc.) Care se închide singur, printr-o mişcare de du-te-vino în jurul unei axe verticale situate la una dintre margini.

BATARD BATARD adj. - (d. scriere) Care este intermediar între scrierea normală şi cea cursivă.

BATAT BATAT s. - Plantă perenă din ţările calde.

BATIST BATIST s. - Ţesătură foarte fină din bumbac sau din in.

BATISTĂ BATISTĂ s. - Bucată pătrată de pânză, folosită la şters nasul, faţa etc.

BAVURĂ BAVURĂ s. - (tehn.) Material rămas peste profilul normal pe suprafaţa pieselor prelucrate sau turnate.

BAZALT BAZALT s. - Rocă vulcanică folosită la construcţii şi la pavaje.

BERETĂ BERETĂ s. - Şapcă marinărească fără cozoroc.

BERIL BERIL s. - Piatră preţioasă de diverse culori.

BESTIAL BESTIAL adj. - De bestie; de o cruzime feroce; animalic, fioros.

BESTIAR BESTIAR s. - Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale.

BETEALĂ BETEALĂ s. - 1. Fir lung de metal auriu sau argintiu. 2. Podoabă făcută din asemenea fire.

BILABIAL BILABIAL adj. - (d. sunete) La articularea cărora participă amândouă buzele.

BILABIAT BILABIAT adj. - (d. corola sau caliciul unei flori) Care seamănă cu buzele unei guri deschise.

DACTIL

DACTIL, s. - (în metrica modernă) Picior de vers format dintr-o silabă accentuată urmată de două silabe neaccentuate.

DANIE DANIE s. - (înv.) Faptul de a dărui bani, bunuri etc; dar.

DECALA DECALA vb. - A (se) distanţa în spaţiu sau în timp în raport cu ceva; a se produce un decalaj.

DECALCA DECALCA vb. - A copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie transparentă.

DECANTA DECANTA vb. - A limpezi un lichid tulbure, în care se află particule solide în suspensie, scurgând lichidul limpezit după depunerea particulelor pe fundul vasului.

DECLAMA

DECLAMA vb. - A rosti cu voce tare şi cu gesturi adecvate un text literar.

DECLARA DECLARA vb. - A anunţa ceva pe cale orală sau în scris; a spune; a face cunoscut.

DECLIC DECLIC s. - Dispozitiv format dintr-o pârghie cu un cârlig la capăt, care permite eliberarea unei piese în raport cu alta.

DECLIN DECLIN s. - Coborâre a unui astru pe bolta cerului înspre apus; (fig.) sfârşitul gloriei unei persoane, a unei ţări etc.

FACIAL

FACIAL adj. - (anat.) Referitor ia faţă, care aparţine feţei.

FACTICE FACTICE adj. invar. -(livr.) Artificial, nefiresc, prefăcut.