, editura erc - sincaitgm.rosincaitgm.ro/fisier/reviste/cric2017.pdf · sau unele mici accidente la...

28
Coordonator revistă: Prof. Diana Cârnaţiu Responsabil selecție și tehnoredactare texte pp. 7-13 : prof. Gliga Cristina Prof. Paul Șerb Revista Liceului Tehnologic „Gheorghe Şincai” Tg. Mureş, Anul XII, nr. 12 /2017, ISSN 2457 -3361 Motto: ”… vom fi mai mult decât atât…” LASZLO ROBERT, X C

Upload: ngothuy

Post on 16-Jun-2019

223 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: , Editura Erc - sincaitgm.rosincaitgm.ro/fisier/reviste/cric2017.pdf · sau unele mici accidente la ora de sport, din exces de dăruire spre performanță, dar au compensat nenumăratele

Coordonator revistă:

Prof. Diana Cârnaţiu

Responsabil selecție și

tehnoredactare texte

pp. 7-13 : prof. Gliga

Cristina

Prof. Paul Șerb

Revista Liceului Tehnologic „Gheorghe Şincai” Tg. Mureş, Anul XII, nr. 12 /2017, ISSN 2457-3361

Motto:

”… vom fi

mai mult

decât atât…”

LASZLO ROBERT, X C

Page 2: , Editura Erc - sincaitgm.rosincaitgm.ro/fisier/reviste/cric2017.pdf · sau unele mici accidente la ora de sport, din exces de dăruire spre performanță, dar au compensat nenumăratele

2

PATRU ANI ...CÂT O VIAȚĂ

Mă numesc Manoliu Cristofor-Alin, sunt elev al acestui li-

ceu, clasa a XII-a C și îmi doresc să împărtășesc cu voi/

dumneavoastră, o neînsemnată părere de-a mea, despre, poate,

cei mai frumoși ani din viața unei persoane.

Din anii de liceu, care au trecut ca un fulger pe cerul vieții

noastre, am rămas cu enorm de multe amintiri frumoase, chiar

dacă, uneori au mai fost și întâmplări „nefericite”, constând în

câte o notă mică la o materie, fiindcă nu ne-am pregătit destul

sau unele mici accidente la ora de sport, din exces de dăruire

spre performanță, dar au compensat nenumăratele momente

plăcute în acești patru

ani minunati, printre

care: bucuria și mândria

atunci când luam note bune și mergeam fericiți spunându-le părin-

ților și rugându-i să ne semneze carnetele, plăcerea de a învăța lu-

cruri noi despre mașini, istoria noastră, reușind să înțelegem cu

adevărat literatura, limba română, poeziile (în special cele de inspi-

rație filozofică) ale lui Eminescu sau ale lui Macedonski.

Tot în anii de liceu am trăit cu adevărat primii fiori ai iubirii,

dar totodată și primele dezamăgiri, nu mi-ar ajunge poate o săptă-

mâna întreagă să povestesc cât de frumosi au fost acești patru ani.

Imi amintesc și de nenumăratele concursuri de limba română sau de limbi străine la care am participat

și pe care le-aș recomanda tuturor elevilor atât pentru ajutorul în

dezvoltarea personală, descoperirea (cu uimire și mândrie) a po-

tențelor proprii, cât și pentru faptul că descoperi locuri noi sau

revezi locuri aproape uitate prin care poate viața nu ne-a oferit

posibilitatea să le vizităm sau nu ne-am putut rupe o bucățică de

timp să ajungem și acolo. De asemenea, raportându-ne la relații-

le interumane, la concursuri,

întâlnim persoane noi , legăm

prietenii, ne ajutăm unii pe

alții pentru a trece peste

„tracul de scenă” sau timidita-

tea peste, care dacă stăm doar

în clasă sau în fața calculatorului, nu avem cum să o depășim.

Cei patru ani de liceu vor rămâne, consider eu, în viața oricărei persoa-

ne, de neuitat și ne vom regăsi peste ani în acei copii naivi de la început

care au crescut și au devenit adulții de astăzi, gândindu-ne cu nostalgie

la anii de liceu care s-au scurs la fel de repede ca redactarea acestui

eseu….

Page 3: , Editura Erc - sincaitgm.rosincaitgm.ro/fisier/reviste/cric2017.pdf · sau unele mici accidente la ora de sport, din exces de dăruire spre performanță, dar au compensat nenumăratele

3

PRIN PARIS Vă propun un exerciţiu geografic care îmbină geografia cu literatura. Fragmentele de mai jos provin

dintr-un ghid turistic al oraşului Paris, scris de Matteo Merzagora şi Sylvie Coyaud (Parisul, Editura Erc

Press, Bucureşti, 2007). Ghidul este redactat în stilul unei cărţi de beletristică, aşa că poate fi o lectură atât

pentru un viitor turist prin Paris cât şi pentru orice doreşte să citească o carte despre Paris. În fiecare din cele

patru fragmente sunt descrise obiective turistic pariziene. Le recunoaşteţi?

Fragmentul nr. 1. „… câtă încredere în gravi-

taţia universală a avut inginerul care l-a proiectat! Iată

ceea ce se poate construi prin ipoteze, iată sfoara re-

alizată din fier, pe care fachirul o aruncă spre cer şi pe

care îşi invită prietenii să urce…” (Giraudoux Jean,

1927, citat în Merzagora, Coyaud)

Fragmentul nr. 2. „Silueta alba [...] străluceşte

pe panorama pariziană aproape ca publicitatea la un

detergent: din când în când, atunci când vă aşteptaţi

mai puţin, de după colţ se profilează acolo sus, străluci-

toare şi scăldată-n soare. Nu se înţelege de ce smogul

înnegreşte toate monumentele în afară de acesta [...]”.

Fragmentul nr. 3. „Dacă sosiţi

în faţa [...] nu

veţi vedea nimic pentru că sute

de persoane, deja iritate

de statul la coadă, îmbrâncesc şi irită, la rândul lor, un pluton de gar-

dieni. Aceştia, zeloşi, smulg aparatele fotografice din m

âinile turiştilor

indisciplinaţi care nu respectă nici avertismentul de interzicere a foto-

grafiei, nici pe proprii vecini cărora le restituie coate şi îmbrânceli. [...]

Iar ea [...], râde.”

Fragmentul nr. 4

. „Când a fost t

er-

minat, în

1977, pariz

ienii s-au afla

t în fa

ţa unei constr

uc-

ţii cum nu se

mai văzuse în

oraşul lor: e

ra toată pe dos, c

u con-

ductele şi scările

în afară şi

vopsită în

toate culorile

! Unii a

u strigat: c

e

monstru! [.

..] Alţii

au venit în fu

gă [...] î

n sus p

e scările

mobile

externe

din intesti

nele transparente ale clădirii

[...].”

Fig. 1

Fig.3

Fig.2

Soluţiile exerciţiului sunt: fragmentul nr. 1 - Tur-

nul Eiffel; fragmentul nr. 2 - bazilica Sacré-Coeur (figura

1), fragmentul nr. 3 - pictura „Mona Lisa” a lui Leonardo

da Vinci, expusă la Louvru, fragmentul nr. 4 - Centrul

Georges Pompidou (figura 2).

Prof. Hobai Roxana

Page 4: , Editura Erc - sincaitgm.rosincaitgm.ro/fisier/reviste/cric2017.pdf · sau unele mici accidente la ora de sport, din exces de dăruire spre performanță, dar au compensat nenumăratele

4

CARE ESTE

HOBBY-UL

TĂU? ......................

.....................

....................

Continuare

la pagina 23

CODARCEA STELIAN -

X E

Page 5: , Editura Erc - sincaitgm.rosincaitgm.ro/fisier/reviste/cric2017.pdf · sau unele mici accidente la ora de sport, din exces de dăruire spre performanță, dar au compensat nenumăratele

5

Elevii din XII C realizează o cutie de curățat pantofii.

Elevii clasei a X –a D vizitând Cetatea

Medievală din Tg.Mureș.

Concurs de artă culinară în

cadrul programului Școala

altfel : Gulyas

Prof.coord. Filep Gyöngyi

1. Calculează, de câte cărămizi mai ai nevoie?

2. Cum rezolvi problema dacă nu mai ai destule

cărămizi?

3. Cât este aria totală a peretelui dacă lungi-

mea unei cărămizi este de 30 cm și lățimea de 15 cm.

Page 6: , Editura Erc - sincaitgm.rosincaitgm.ro/fisier/reviste/cric2017.pdf · sau unele mici accidente la ora de sport, din exces de dăruire spre performanță, dar au compensat nenumăratele

6

SĂRBĂTORIM ZIUA NAȚIONALĂ

A ROMÂNIEI

XI A

SĂRBĂTOAREA DOVLEACU-

LUI—CONCURS CULINAR

XI A

NOI - SĂ NE „CONECTĂM” SOCIAL

XI A

Prof. coord. Comșa Lucreția

cu dir.

agenție tu

rism

Adriana C

onstantin

,

CONFERINȚELE BOOKLAND

EVOLUTION : IX B ȘI X E în dialog

cu atorul Liviu Pancu,

Și cu psiholog-consilier

Togănel Claudia

Prof. coord. Diana Cârnațiu

Page 7: , Editura Erc - sincaitgm.rosincaitgm.ro/fisier/reviste/cric2017.pdf · sau unele mici accidente la ora de sport, din exces de dăruire spre performanță, dar au compensat nenumăratele

7

Confesiuni de licean

Adolescenții de azi nu sunt o masă amorfă care poate fi etichetată în câteva tușe groase și clișee, care,

de obicei îi dezavantajează. De la acest gând, foarte inspirat, al doamnei director Antoaneta Rauca, formulat în

maniera unei întrebări aparent simple (Ce este în sufletul meu?), a pornit și ideea actualului număr al revistei

liceului nostru, precum și din dorința de a da glas individualității elevilor noștri pe care, poate, nu-i ascultăm

îndeajuns, nu-i cunoaștem suficient sau ne e greu să ne imaginăm contextul din care vin și problemele cărora

sunt nevoiți să le facă față zilnic. Toate aceste aspecte le influențează, evident performanțele în învățare, având

ca efect o dublă frustrare, atât a lor, cât și a profesorilor. Sigur, nu e deloc de neglijat un anumit conservatorism

și rigiditate a sistemului școlar, deseori depășit din punctul de vedere al dotărilor tehnice, creta și tabla putând

cu greu concura cu aplicațiile mult mai ademenitoare ale telefoanelor actuale.

Așa încât, noi, profesorii sistemului românesc de învățământ, etern defazat comparativ cu evoluția în-

spăimântătoare a acestei civilizații informaționale, virtualizate și tehnologizate, putem să ne apropiem elevii și

mai putem spera că trecerea lor prin școală lasă ceva urme formative, prin aportul de umanitate. Altfel spus, e

foarte important să nu ne tehnicizăm ca pedagogi, să nu devenim prizonierii propriei discipline și să nu ne limi-

tăm la a fi o sursă impersonală de informații, uitând că până la urmă nu performanța ar trebui să conteze prim-

ordial, ci sprijinirea învățării și empatizarea cu nevoile propriilor elevi, ceea ce un robot-profesor n-ar putea

face niciodată. Din acest motiv, profesorul rămâne resursa umană de neînlocuit din sistemul de învățământ,

căci numai un alt om ar putea înțelege ceva atât de imponderabil și inefabil ca sufletul unui om aflat în formare.

Așa încât, complet eliberați de constrângeri de natură redacțională sau informațională, elevii noștri au

fost invitați să se exprime liber și să-și spună poveștile și experiențele de viață, să-și manifeste scriptural trăiri-

le, traumele, frustrările, bucuriile și să ne facă părtașii unei bucățele din existența lor. Paginile care urmează

sunt mostre de sinceritate selectate din lucrările lor, pe care, din lipsă de spațiu, nu le puteam reda integral, în

care teme variate, de la pagina de jurnal intim sau jurnal de călătorie, la evenimente care i-au maturizat prema-

tur (accidente de circulație, moartea cuiva drag, emigrarea părinților) sau experiențe inedite care i-au ajutat să-

și descopere noi pasiuni (dansul, poezia, sportul etc.), se îmbină firesc într-un tablou complex și dinamic al că-

utării răspunsului la mereu actuala interogație Cine sunt eu? Care este rostul meu?

Căutările lor mi-au produs neașteptate surprize și chiar mi-au demolat prejudecăți, nu mai spun care, că

se știu. În încheierea modestei mele introduceri, nu pot decât să le mulțumesc elevilor noștri pentru curajul de a

-și deschide sufletele. Sper că aceste exerciții de autenticitate ne pot schimba eventualele deformări reciproce

de percepție și ar putea crea o punte generațională peste prăpastia care, deseori, se creează, artificial, între noi.

În fond, și noi, dascălii, cu toată experiența de viață, instruire și lectură acumulată, tot nu am găsit răspunsul la

acea întrebare existențială, atât de frumos formulată de minunatul poet, Marin Sorescu: “Cum se numea drăcia

aceea frumoasă şi minunată şi nenorocită şi caraghioasă, formată de ani, pe care am trăit-o eu?”

Prof. Cristina Gliga

Page 8: , Editura Erc - sincaitgm.rosincaitgm.ro/fisier/reviste/cric2017.pdf · sau unele mici accidente la ora de sport, din exces de dăruire spre performanță, dar au compensat nenumăratele

8

”31 decembrie 2016. Ultima zi a acestui an. Stau la fereastră și privesc stolurile de ciori

care se iau la întrecere, foșnetul aripilor lor pierzându-se dincolo de ecou. Decid

să mă afund în pat, înfășurată în plapu- mă ca o ruladă de cocos, ca cele făcute

de bunica de sărbători. Detaliile eveni- mentelor din acest an îmi revin în minte

ca niște gloanțe, care mă nimeresc atât de tare încât mă fac praf. Acest an a fost

unul plin, în care am învățat o grămadă de lucruri, ultimele luni schimbându-mă într

-o cu totul altă persoană. Această schimbare am sim- țit-o fiind precum o trezire dintr-un somn

adânc, în care adevăratul meu spirit a hibernat timp de mulți, mulți ani. Ieri, copilul cuminte, sufletist

și tăcut, astăzi, copilul sociabil și indiferent. Tot în acest an a avut loc despărțirea mea de colegii din

școala gimnazială, după părerea mea, o adevărată binecuvântare. La așa zisa serbare le-am adresat tu-

turor un mesaj impresionant: „Dragi colegi, nu vă lăsați visele să piară, dacă ele mor, viața nu e decât

o pasăre cu aripi frânte”. Dintre toate persoanele pierdute, îmi pare rău doar de una singură, aceasta

fiind doamna dirigintă, femeia care a stârnit în mine pasiunea de a citi și cea care a observat curiozita-

tea mea aproape maladivă pentru mistere, conspirații, teorii conspiraționiste și fenomene stranii, dânsa

fiind una dintre profesoarele cu care am avut cea mai strânsă legătură. Anul 2016 a reprezentat și re-

partizarea mea la Liceul Tehnologic „Gheorghe Șincai”, viitorul meu „cimitir al tinereții”, după spuse-

le lui Bacovia. Tot acest an a reprezentat depărtarea mea față de cea mai bună prietenă, fiecare luând-o

pe căi diferite, având visuri diferite… Însă, undeva pe la mijlocul lunii martie, mi-am făcut un alt

”prieten”, unul care știu că îmi va fi aproape mereu, fiind lipit de dinții mei: credinciosul apa-

rat dentar. O adevărată comoară... Pe la sfârșitul anului mi- am dat seama ce îmi doresc

cu adevărat și anu- me să călătoresc. Să explorez lo- curi noi și să devin parte

din ele, să urc munți și să îmi instalez corul pe cele mai înalte

culmi, să cu- nosc persoane noi, să îi fotografiez și să

fotografiez fiecare loc pe unde am fost, ca pe

urmă să scriu în jurna- lul meu de aventuri, expe-

riențe trăite în fiecare loc magic vizitat. Îmi doresc să

mă uit pe harta lumii și să îmi amintesc cu ușurință când am

fost acolo și cum a fost, iar toate astea se vor îndeplini peste câțiva

ani. Șirul meu de gânduri e descompus ca un compus chimic care face contact cu

o substanță străină din cauza artificiilor care anunță intrarea în noul an. Anul 2017.

(Jurnal descompus, Tonghioiu Patricia, IX A)

„La 8 ani, când am început clasa întâi, am început să simt un gol în suflet, deşi realizasem mai

târziu ce este acest sentiment. Era dorul de o iubire din partea tatălui, pe care nu am primit-o niciodată.

Din partea mamei, a fraţilor, a bunicilor, am primit toată dragostea pe care mi-o puteau oferi. (...) În

2009, mama mea a decis ca pe mine şi fratele meu să ne ducă la Deva, la fundaţia Sf. Francisc. Totul

era bine, eram pe mâini bune. Timp de 6 ani am crescut acolo, iar după aceea m-am hotărât să mă mut

acasă. După clasa a 8-a, liceul l-am început la Târgu Mureş. La început nu cunoşteam aproape pe ni-

meni, doar 2-3 prieteni am avut. Când am început clasa a 9-a am început să cunosc persoane simpatice

şi mai puţin simpatice. Ce era de scos la iveală e faptul că, la Deva, am învăţat să respect, să iubesc şi

să fiu o prietenă bună.” (O pagină de jurnal – Balog Rozalia, clasa a X-a B)

Page 9: , Editura Erc - sincaitgm.rosincaitgm.ro/fisier/reviste/cric2017.pdf · sau unele mici accidente la ora de sport, din exces de dăruire spre performanță, dar au compensat nenumăratele

9

”Ori de câte ori îți moare cineva, începi să numeri cât timp a trecut de când s-a dus. Mai întâi numeri

în minute, apoi în ore. Treci la zile, pe urmă la săptămâni, după, ajungi la luni. Iar apoi, într-o zi,îți dai seama

că ai încetat să numeri și nici măcar nu mai știi precis când s-a întâmplat. Acela e momentul în care cel dispă-

rut se duce de-a binelea. Toată lumea vorbește despre viață, cât de importantă și frumoasă este. Dar cine are

curajul să se arunce într-o mare de sentimente necunoscute? Să meargă pe un drum, probabil, fără cale de în-

toarcere? Cine vorbește despre moarte? Despre felul brutal în care îți răpește cei mai frumoși și puri ochi po-

sibili. Cum îi închide pentru totdeauna, înainte să îl poți privi înlăcrimați, pentru ultima dată, înainte să le spui

cât de dor va avea să îți fie de ei, cât de mult i-ai iubit și cât de mult ai să-i mai iubești. Despre zilele fără pic

de culoare pe care ai să le trăiești de atunci, cât de sfâșiat îți va fi sufletul, cum doar vei exista, nu vei mai trăi,

pentru că nu mai ai un rost. Nu vei mai trăi la fel de intens ca până atunci. N-ai să scapi de durere, orice ai

face, oriunde te-ai duce, pentru că o purtăm peste tot cu noi, face parte din noi. Nu o poți înfrunta, nu poți

merge mai departe, oricât te-ai minți. Trebuie să înveți să trăiești cu ea, cu durerea, așa ai să trăiești și pentru

persoana care îți punea zâmbetul pe buze. A fost o persoană, cândva, care îmi dădea sens vieții, care mă înțe-

legea și mă iubea așa cum doar ea știa, așa cum mi-aș fi dorit, așa cum mi-aș dori. (Timpul nu vindecă,

Burian Iulia, clasa a IX-a C)

„Omul nu se mulţumeşte doar cu prezentul, el se gândeşte şi la viitor. Sufletul omului, ca şi trupul,

trebuie şi el hrănit cu fapte bune. Eu am fost la casa de copii 7 ani şi când am avut 5 ani a murit mama într-un

accident de maşină. După ce a murit, m-a crescut o vreme bunica mea. Apoi am fost dat în grija unei case de

copii şi după aceea m-a luat o familie bună. Îmi place unde stau acum şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că sunt

bine şi am scăpat de accident şi sunt pe picioarele mele. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că în prezent am o fami-

lie bună.” (Puterea de a merge mai departe - Szabadas Nicolae, clasa a IX-a F)

”Am avut ocazia să călătoresc vara trecută, împreună cu prietenul meu și părinții lui, în Grecia,

pe insula Thasos. Eram extrem de bucuroasă fiindcă mer- geam pentru prima oară într-o altă

țară. Am călătorit aproape o zi întreagă. Când am ajuns la destinație, am coborât și am

fost uimită de priveliște. Ca să ajungem pe insulă am luat un vapor. Tot drumul

ne-am uitat la marea albastră, am văzut delfini în apă și făceam foto-

grafii. După o vreme am ajuns la hotel. Hotelul era foarte ma- re, cu terase

mari și camere spațioase. În curte era o piscină mare cu șezlonguri, era și un bar

unde puteai să te servești cu băuturi răcoritoare. Lângă hotel era exact marea. Când priveam

marea simțeam o plăcere deosebită și mă linișteam. Pe tot parcursul excursiei ne-am simțit extraordi-

nar de bucuroși și fericiți. Apoi am închiriat o mașină cu care ne-am plimbat prin oraș. Priveliștea era plăcută

și dealurile pline de măslini. În viața mea nu am văzut așa ceva, măslini, copaci cu rodii și alți pomi exotici,

de parcă eram într-o altă viață, așa mi s-a părut. ” (O călătorie care m-a impresionat, Bondrea Andrea, clasa

a X-a B)

„Mi-am descoperit această pasiune când aveam zece ani. Când au înce-

put cursurile de dansuri în satul natal în 2010, m-am hotărât să încerc și eu

să dansez. După un timp, chiar a început să-mi placă foarte mult, am ob-

servat că devine tot mai intere- sant, aveam o mulțime de spectacole, călă-

toream mult și, bineînțeles, învățam foarte multe lucruri noi. Mi-am zis

că nu renunț și o să continui. Am ajuns la o anumită vârstă când am rea-

lizat că asta vreau eu să fac și că aș putea să am un viitor din această pasiune. Mi-au zis și profesorii că sunt

talentată. Și ei sunt mari dansatori, iar încurajările lor mi-au dat curaj și încredere, așa încât mi-am propus că

o să lupt ca să pot dansa.

Page 10: , Editura Erc - sincaitgm.rosincaitgm.ro/fisier/reviste/cric2017.pdf · sau unele mici accidente la ora de sport, din exces de dăruire spre performanță, dar au compensat nenumăratele

10

Aș vrea ca, după ce termin liceul, să mă pregătesc mai serios decât acum. Au trecut aproape șapte ani

de când fac dansuri populare, unii mă încurajează să continui, alții îmi zic să că nu aș putea avea un viitor din

pasiunea aceasta și că e costisitor. Da, într-adevăr e costisitor dar eu zic că merită tot sacrificiul dacă îmi pla-

ce.” (Pasiunea mea este dansul - Balazs Noemi Alexia, X B)

„Îmi place atletismul. Am fost la multe concursuri unde câştigam mereu locul 1 sau 2, eram foarte

mândră de mine. Mă antrenam zilnic, mergeam în tabere sportive, pot spune că a fost cea mai frumoasă parte

din viaţa mea, până când am terminat generala, acela a fost ultimul an din „o altă viaţă”. Apoi am ajuns la

Mureş, aici nu am avut nici un club de atletism, aşa că nu aveam ce face şi m-am lăsat de tot.

Mi s-a părut ceva foarte ciudat pentru că nu mai făceam sport, mâncam tot felul

de alimente considerate nesănătoase şi eram dintr-o dată mai liniştită, aveam

mai mult timp liber la dispoziție. Am uitat să menționez că în toată

„nebunia” asta m-a introdus tatăl meu, pentru că de mică mă ducea cu el la

fotbal. Tata practică fotbal de la 9 ani până în prezent, la 40 de ani. Pentru el,

terenul este singurul loc unde se relaxează, deoarece a ales să facă mai multe

echipe de fotbal. E antre- nor şi căpitan de echipă la o altă echipă de fotbal. De aceea mi-a acor-

dat foarte multă atenţie în privinţa sportului, ca să mă antrenez bine şi să fiu o fotbalistă foarte bună, deși mie

personal fotbalul nu-mi plăcea foarte mult. A fost extrem de supărat când m-am accidentat, dar după aceea şi-

a dat seama că, de fapt, sportul meu preferat era atletismul, nu fotbalul.” (Cel mai frumos sport, atletismul -

Szabo Erika, clasa a X-a B)

O zi obișnuită

de Hidaș Larisa-Ioana X A

Tânjesc după o plimbare,

Cu ale mele surioare,

Dar avem biologie… Soarele strălucește, dar vântul rece

Nu e întocmai hotelărie. Îmi dau de-nțeles că se răcește.

Țigările aprinse, cafelele sorbite,

Pornesc șirul de cuvinte.

Mă îndrept spre poartă,

Portarul mă oprește…

Ne întreabă unde mergem

Și apoi gașca pornește.

„Totul a început când doamna profesoară de limba română m-a înscris la recitalul de poezie. Prima oară

am rămas uimită deoarece nu credeam că o să fiu în stare să interpretez în fața tuturor. Dar pe parcurs am în-

ceput să scap de trac, să îmi placă să comunic artisitc.

Înainte să recit poezia mea, am simțit un sentiment copleșitor de rușine, dar am reușit să trec peste acesta

cu ajutorul colegilor mei mai mari. Când ești acolo în fața tuturor începi să tremuri de frică să nu râdă cineva

de tine, dar când observi că toată lumea se uită la tine cu atenție și nimeni nu are intenția să râdă, îți revii in-

stantaneu.

Dar sentimentul de după... recital e unul relaxant sau amuzant, depinde cum s-a desfășurat performingul.

În cazul meu a fost vorba de ambele sentimente.

Aceste interpretări artistice m-au ajutat să mă deschid mai tare în fața oamenilor. M-au făcut să am mai

multă încredere în mine, mi-au schimbat viața în bine. Deci dacă aveți ocazia să participați la un recital de

poezie nu ezitați. E un sentiment mirific.”

Page 11: , Editura Erc - sincaitgm.rosincaitgm.ro/fisier/reviste/cric2017.pdf · sau unele mici accidente la ora de sport, din exces de dăruire spre performanță, dar au compensat nenumăratele

11

„Ce am eu pe suflet? Bună întrebare… însă ce e sufletul cu adevărat? Probabil esența vieții, sinele,

mintea omului sau poate doar o doctrină. Dar contează? Eu cred că nu, deoarece viața nu ar avea nici un far-

mec dacă nu ar exista astfel de mistere.

Patricia. Te duce cu gândul la un nobil sau patrician, însă în această poveste nu există nici nobili, nici

patricieni, ci doar o adolescentă cu aproape 16 ani de existență în spate, câteva traume lăsate în trecutul care

ar trebui sa treacă, dar nu trece, pentru că te urmărește în fiecare moment al vieții ca un spirit odorifer al triste-

ții și amărăciunii, atașat de tine. O adolescentă cu pasiuni, poate, necomune în rândul adolescenților din aceas-

tă generație. Pasiuni precum cititul, muzica clasică, care acum nu se mai bucură de aceeași popularitate ca în

secolele 17-19, din păcate. De la Mozart, Beethoven, Ceai- kovski, Chopin, Enes-

cu până la Lindberg, Schedrin, Ulpiu Vlad, George Balint, toți fiind stocați unde-

va adânc în inima mea. Alte pasiuni sau curiozități sunt cele pentru mistere,

extratereștri, civilizații pierdute și lumi paralele. Harta umană a acestei ado-

lescente este mică, la fel de mică ca un sătuc de prin Elve- ția, poate Wegen sau

Juf, unde locuiesc aproximativ 24 de persoane din șase familii. Poate cu trecerea anilor voi ajunge la nucleul

Pământului. Mintea acestei adolescente e una deschisă, complexă, deoarece de la o vârstă fragedă și-a dat sea-

ma că lucrurile, în lume, nu sunt așa cum par. Mass-media care schimbă o întâmplare, modelând-o după bunul

plac, astfel încât să acopere realitatea cu povești, oameni care promovează prostia fără limite, persoane care

își învață copiii să pornească de la prezumția „crede și nu cerceta “, toate aceste lucruri făcând lumea să invo-

lueze. Degeaba are o țară tehnologie de ultimă generație dacă poporul e unul cu gândire de turmă, un popor

condus de “maniaci”. Poate asta e problema și cu adolescenții din ziua de azi, ei aleg să creadă fără să cercete-

ze, singura lor sursă de informații fiind internetul.

Despre personalitatea acestei adolescente s-ar putea spune că e una indiferentă, cu o sete nestinsă de

cunoaștere, un spirit liber, sociabil, poate puțin apatică, cu capacitatea de a vedea imagi-

nea din ansamblu a unei probleme, o fire directă care spune totul verde în față, o fire cu

înclinații spre meditație, fără așteptări de la oameni. Cât despre ce e în suflet, s-ar putea

spune simplu și direct că simte multă antipatie pentru acele persoane care au ales să ple-

ce, rătăcindu-se și uitând drumul înapoi spre ea, multă iubire îmbuteliată cu atenție pen-

tru persoanele apropiate, multă răceală față de fiecare persoană necunoscută și, pe lângă

toate acestea, multă tristețe acoperită cu o mantie de oțel astfel încât să nu fie zărită de

fiecare persoană, să rămână acolo ascunsă, ca toate epavele care planează deasupra Tri-

unghiului Bermudelor. Asta sunt eu, Patricia. Aceste lucruri sunt cele care îmi definesc personalitatea și natu-

ra umană. Dar care o fi destinul ce mi-a fost hărăzit?” (Ce am pe suflet? - Tonghioiu Patricia, IX A)

”Începând ironic, vă spun că eu sunt o elevă cu o viață la fel de plictisitoare ca a unui animal care hi-

bernează iarna. În fiecare zi, același program plictisitor de mers la și de la școală. Vă spun sincer că nu o să

folosesc un limbaj foarte sofisticat în această lucrare, nu o să prezint nu știu ce mi-

nunății, o să vă spun părerea mea despre câteva subiecte comune, cunoscute de toata

lumea. Și știți deja, noi suntem considerați ca fiind o generație pierdută, și pentru

aceasta afirmație nu aduce nimeni niciun argument solid, în afară de faptul că noi

suntem alcoolici, suntem drogați, că noi fumăm, suntem sataniști pentru că noi as-

cultam un gen de muzică mai diferit, mai nu știu cum, dar acei oameni care ne

judecă nu ne întreabă niciodată dacă suntem bine. Știți, când aveam vreo 11-12 ani, i

-am spus unui prieten foarte bun lucrul următor „ O lume în care eu nu pot zâmbi

este o lume în care nu vreau să trăiesc”. Acum, după 2-3 ani , trăiesc în acea lume și e din ce în ce mai rău,

lumea te judecă, prietenii sunt doar cu numele, părinții pleacă în străinătate, lăsând tot mai mulți copii în

Page 12: , Editura Erc - sincaitgm.rosincaitgm.ro/fisier/reviste/cric2017.pdf · sau unele mici accidente la ora de sport, din exces de dăruire spre performanță, dar au compensat nenumăratele

12

grija mătușilor, bunicilor, surorilor mai mari.

Eu am un citat preferat dintr-o carte cu autor anonim

care zice așa „Primi pași îi faci ținându-ți de mână

părinții, nu agățându-te de ceva. Dacă ei nu sunt acolo

când îl faci pe primul, nu va mai conta atât de mult

când îi faci pe ceilalți o mie de pași.” Tot timpul am

fost de părere că eu am fost un copil destul de noro-

cos, ai mei au renunțat la străinătate asumându-și ris-

curile care veneau cu aceasta, și anume o instabilitate

financiară. Au renunțat și au venit în țară pentru a fi

alături de noi, dar sunt conștientă că nu toți sunt așa de norocoși”. ( Cine sunt eu ? – Roxana Stoica, clasa a

IX-a A )

”Nu pot să-mi imaginez viața fără prieteni. Pentru mine, prietena mea cea mai bună înseamnă foarte

mult. De fiecare dată când am avut nevoie de ea mi-a fost alături. Ea este o persoană care nu ar putea să mă

mintă niciodată, mi-a dovedit de multe ori că nu este o prietenă falsă și am deplină încredere în ea. De când

suntem prietene am înțeles că fără respect și încredere nu poți avea un prieten adevărat. De fiecare dată când

sunt cu ea mă face să râd, să zâmbesc când sunt supărată, o sun și mă ascultă cu răbdare, îmi dă sfaturi bune.

O iubesc foarte mult, nici nu pot să exprim în cuvinte. Mă înțelege, m-a învățat ca atunci când îmi e greu, să

nu fac altceva decât să zâmbesc. Nu vreau să o pierd niciodată. Ea este singura persoană care mă susține în tot

ceea ce fac. Nu mă judecă niciodată, este loială, deci dacă cineva m-a rănit mult, acea persoană nu mai există

pentru ea. Mă simt foarte norocoasă. Când are nevoie de cineva, sunt și eu alături de ea. Sper că o să fim prie-

tene și peste 20 de ani. Ea e precum o ”soră” a unei alte mame. (…) Un prieten adevărat știe cum să te ajute în

momentele grele. Prietenia trebuie să fie adevărată, necondiționată și să vină din suflet. Prietenia este un cu-

vânt simplu dar totuși este greu de explicat ce înseamnă.

În încheiere, aș vrea să vă spun că nu am mulți prieteni adevărați și dacă ar fi să-i număr mi-ar ajunge

o singură mână. Gândiți-vă care vă sunt prietenii adevărați și aveți grijă de ei! (Eu și cea mai bună prietenă –

Ricsan Izabella, X B)

„Să ne imaginăm următoa- rea situație: Mihai, Ștefan și Andrei erau niște prieteni foarte buni, erau în

aceeași clasă, își făceau te- mele și se jucau împreună. Erau de nedespărțit, nu se certau

deloc…pentru că nu aveau motiv. Dar nu erau chiar la fel, Mihai și Ștefan

aveau aceeași fobie de șerpi, pe când Andrei nu. Și așa s-au decis cei

trei să meargă în pădure să adune frunze uscate pentru lucru manual. Dar,

dintr-o dată, Andrei, ne- fiind atent pe unde călca, a fost mușcat de un șar-

pe. Ceilalți doi prieteni au înlemnit când au văzut șarpele, dar pentru prie-

tenul lor ar fi făcut ori- ce. Așa că s-au dus lângă el, l-au legat cu o fașă la

picior si l-au dus acasă unde a fost îngrijit de părinți. Cei doi prieteni au de-

monstrat că prietenul la nevoie se cunoaște și că prietenia lor este mai puternică decât

frica. În realitate…lucrurile nu sunt asa, poate chiar deloc, dar unii chiar fac astfel de gesturi, care par

nebunești, dar care pot salva câteodată vieți.” (Prieteni buni... - Codarcea Stelian, X E)

Page 13: , Editura Erc - sincaitgm.rosincaitgm.ro/fisier/reviste/cric2017.pdf · sau unele mici accidente la ora de sport, din exces de dăruire spre performanță, dar au compensat nenumăratele

13

Cea mai riscantă întâmplare din viața mea fost într-o zi de vară, când eu și prietenul meu cel mai bun

ne plimbam. Prietenul meu mi-a spus că i-a venit o idee strălucită, să mergem la un vecin să-i luam niște pere.

Acel vecin era considerat o adevărată pacoste în sat și eu nu prea voiam

să merg, dar el mi-a zis că nu e acasă și asta m-a făcut să mă răzgândesc.

Am ajuns la vecinul nostru și ne-am urcat în pom, am stat noi ce-am

stat, am mâncat bine și ne-am săturat. Când dintr-o dată se aude un foș-

net, era vecinul nostru„cel bun ’’, cu un par de vreo 2 metri. Ne-am speri-

at foarte tare, ne tresăreau inimile mai ceva ca la un iepure sperios, nu ști-

am ce să facem, eram foarte panicați, iar el striga întruna ,,Coborâți, că

dacă nu, urc eu după voi !’’. Noi știam că nu poate să urce, dar timpul

trecea și noi trebuia să coborâm, să mergem acasă că se făcuse seară ..

.Nu știam cum să coborâm să mergem acasă până când prietenului meu i-

a venit o idee salvatoare: să îi lăsăm perele în cap și să fugim pentru că

perele nu erau foarte coapte, erau verzi și tari. Am aruncat perele în direc-

ția paznicului nostru, am sărit repede din pom și, până să se dezmeticeas-

că,am apucat să fugim cât ne țineau picioarele. Vecinul le-a povestit în-

tâmplarea părinților noștri și tot nu am scăpat de o pedeapsă usturătoare.

(Chivari Răzvan, Cea mai riscantă întâmplare, clasa a IX-a E)

ARION DIANA, X A

Page 14: , Editura Erc - sincaitgm.rosincaitgm.ro/fisier/reviste/cric2017.pdf · sau unele mici accidente la ora de sport, din exces de dăruire spre performanță, dar au compensat nenumăratele

14

Alegerea carierei

1. De ce este importantă cariera şi alegerea ei?

Alegerea unei cariere reprezintă un moment deosebit de important al vieții noastre şi trebuie privit din

perspectiva implicaţiilor pe termen lung. Întrucât sunteţi liberi să alegeţi, aveţi controlul vieţii voastre şi o pu-

teţi proiecta aşa cum o doriţi sau visaţi .

Satisfacţia în muncă şi satisfacţia în viaţă depind de măsura în care persoana găseşte modalitatea de a-şi

dezvoltă aptitudinile, interesele, personalitatea şi imaginea de sine. Prin urmare,alegerea profesiei este o deci-

zie care merită toată atenţia. Crearea carierei profesionale este un proces care se desfăşoară de-a lungul vieţii,

începând de timpuriu cu traseul educaţional şi continuând cu cel profesional.

Procesul alegerii unei cariere poate fi, de multe ori, unul de lungă durată, anevoios, implicând momente

de renunţare şi revenire asupra deciziilor.

Majoritatea tinerilor, în momentul orientării către o anumită profesie sunt idealişti şi urmează, inițial, mo-

dele fanteziste sau modele parentale pe care le-au

preluat fără a le filtra, în procesul interacţiunii cu

părinţii. De câte ori nu auzim la un copil sau la un

adolescent “Vreau să mă fac astronaut să descopăr

galaxii şi civilizaţii necunoscute, încă, omenirii”

sau “Vreau să mă fac medic ca tata!”? În astfel de

situaţii alegerea carierei nu are un temei raţional şi

este foarte posibil ca tânărul să revină ulterior asu-

pra deciziei luate.

Decizia orientării către un anumit domeniu de

activitate poate debuta încă din perioada primei

copilării, mai ales în cazul profesiilor cu abilități

speciale precum cele artistice, sportive, tehnice

sau cele care necesită o supra-specializare într-o

anumită arie profesională. In aceste cazuri, părinții

sunt cei care identifică la copil anumite predispo-

ziţii către anumite domenii cum ar fi descoperirea talentului muzical, a unor abilităţi motrice specifice sportu-

lui de performanţă sau preocuparea excesivă a copilului către tehnică sau alte activităţi specifice. Dacă depis-

tăm la copil talentul muzical, artistic, tehnic sau sportiv, iar acesta ne solicită suportul în vederea exersării lui,

este recomandat să îl orientăm şi să îl susţinem în alegerea meseriei respective.

2. Care sunt primii paşi în alegerea carierei?

Fiecare dintre noi este bun sau cel mai bun într-un anumit domeniu. Dacă descoperi la ce te pricepi cel mai

bine, deja ai făcut primul pas spre succes, autocunoaşterea jucând un rol important în identificarea abilităţilor,

aptitudinilor personale şi a intereselor spre anumite domenii de activitate. Dar nu există o singură carieră po-

trivită pentru o persoană . Fiecare ocupaţie are o configuraţie flexibilă de cerinţe aptitudinale şi de personali-

tate care permite o variabilitate a persoanelor în raport cu o ocupaţie şi în acelaşi timp o variabilitate a ocupa-

ţiilor în raport cu o persoană.

In tot demersul lor , tinerii trebuie susţinuți şi informaţi de către diriginţi, psiholog, oferindu-le perspecti-

vele unei alegeri obiective. Este important ca alegerea să le aparțină, să si-o asume si să-şi activeze resursele

în vederea implementării acesteia. In prezent, tinerii au posibilitatea implicării în programe de orientare

vocatională si educatională, prin intermediul cărora pot identifica rapid alternativele unei alegeri optime.

Page 15: , Editura Erc - sincaitgm.rosincaitgm.ro/fisier/reviste/cric2017.pdf · sau unele mici accidente la ora de sport, din exces de dăruire spre performanță, dar au compensat nenumăratele

15

Programele de orientare în carieră pun la dispoziţia tinerilor posibilitatea evaluării aptitudinilor individua-

le, identificarea profesiilor compatibile cu profilul şi nevoile lor, precum si informarea adecvată cu privire la

nevoile şi specificul fiecărei profesii în parte.

3. Ce este mai important să practici: o profesie din plăcere sau pentru bani?

Este important să ai sentimentul că ţi se potriveşte ceea ce faci, lucrezi cu plăcere, eşti bun în munca

ta , eşti priceput , eşti apreciat de colegi sau lucrezi doar pentru a câştiga bani,fără plăcere, mulțumire şi bucu-

ria împlinirii profesionale..

Cariera nu înseamnă neapărat prestigiu sau câştiguri materiale mari, ci înseamnă un echilibru între lucrurile

care contează cel mai mult pentru tine, indiferent de pro-

fesia pe care o ai. Profesia este unul din domeniile princi-

pale ale vieţii

Ca ori- ce decizie, alegerea unei cariere implică

două compo- nente majore: cea afectivă şi cea ratională.

“Mi-ar plăcea să urmez o carieră în domeniul X, dar nu

este bine plăti- tă şi va trebui să îmi aleg altceva” este fra-

za care pune cel mai bine în ecuaţie cele două variabile.

Iniţial tineri fac alegeri pe baza dorintelor, idealurilor sau a

pasiunilor pen- tru anumite aspecte ale lumii înconjurătoa-

re, iar, în acest caz, pentru a demara proiectul numit

“profesie”, este necesar să activeze şi alte resurse precum

cele de tip motivaţional sau volitiv.

Este important ca în procesul alegerii carierei, tinerii să fie bine informaţi cu privire la perspectivele

dezvoltării în acel domeniu de activitate. Atunci când spune “Da, asta vreau să fac în viaţă!” tânărul trebuie să

ştie care sunt implicaţiile profesionale, materiale, emoţionale, sociale şi financiare ale acelei opţiuni. Alegerea

unei cariere se poate dovedi a fi un proces extrem de anevoios, întrucât pe parcursul alegerii pot interveni o

serie de variabile care pot influenţa alegerea făcută. Este important ca alegerea unei cariere să pornească de la

nevoile şi aşteptările tânărului cu privire la perspectivele dezvoltării sale, dar trebuie să fie abordată şi din per-

spectiva dinamicii societăţii actuale. Alegerea trebuie să se adreseze nevoilor prezente ale societăţii, proiectând

în viitor schimbările care pot apărea din această perspectivă. Meseria practicată trebuie să fie actuală, modernă

şi să răspundă nevoilor sociale curente. În prezent, de la o generaţie la alta, apar tot mai multe profesii sau

specializări, cauzate de dinamica pieţei de servicii şi creșterii competitivităţii pe piaţa forţelor de muncă.

Prof. psiholog Szasz Renata-Isabela

DESEN REALI-

ZAT DE:

RUSU FLORIN

MIHAI, XI A

Page 16: , Editura Erc - sincaitgm.rosincaitgm.ro/fisier/reviste/cric2017.pdf · sau unele mici accidente la ora de sport, din exces de dăruire spre performanță, dar au compensat nenumăratele

16

1 + 1=3 + - ¼ ½ ± ∑

Prof. Șandor

Adriana

Răspunsuri: 1. 1, 2, 3.

2. Una din șase

3. 60, 72, 84, 90, 96

4. 12 fete

Page 17: , Editura Erc - sincaitgm.rosincaitgm.ro/fisier/reviste/cric2017.pdf · sau unele mici accidente la ora de sport, din exces de dăruire spre performanță, dar au compensat nenumăratele

17

Elevii ERIKA SZABO—X B și RAUL GLIGA –X E au participat la Concursul național „Lecții cu

Nichita”(martie, 2017), organizat de Colegiul Național „Nichita Stănescu”, Ploiești, la secțiunea foto-

grafie, pentru care au surprins imagini din natura județelor Mureș și Alba pe potriva stihurilor stănesci-

ene.

Prof.coord. Diana Cârnațiu

Page 18: , Editura Erc - sincaitgm.rosincaitgm.ro/fisier/reviste/cric2017.pdf · sau unele mici accidente la ora de sport, din exces de dăruire spre performanță, dar au compensat nenumăratele

18

Voluntariatul este, poate, cea mai simplă şi frumoasă modalitate de a te implica în rezolvarea unei pro-

bleme. Iată doar câteva dintre motivele pentru care vrei să fii voluntar: acţionezi pe cont propriu, din raţiuni ce

ţin de sufletul şi mintea ta, cunoşti oameni noi, îţi faci prieteni, acumulezi experienţă care îţi va folosi mai târ-

ziu, înveţi să lucrezi într-o echipă, te distrezi şi faci o faptă bună .

Voluntariatul înseamnă că îţi pasă de ce se întâmplă în jurul tău, că vrei să fie oameni fericiţi şi copii

veseli în jurul tău. Că te doare sufletul când vezi oameni bolnavi, copii orfani sau abandonaţi care nu ştiu ce

gust are o portocală, pentru care o bucată de pâine albă e cel mai gustos cozonac, oameni în vârstă uitaţi de co-

pii, dornici să depene amintiri din tinereţe cuiva care are disponibilitatea să asculte. Că îţi pasă de cei din jur

care n-au avut privilegiile tale. Că vrei să pui mâna şi să faci în loc sa bombăni la colţ de stradă că "nimeni nu

face nimic in ţara asta". Că te-ai decis să schimbi ceva în tine şi în ceilalţi.

,,De ce să fiu voluntar?”

– Fii voluntar pentru a cunoaşte tineri care au aspiraţii şi dorinţe asemănătoare ţie, de la care poţi învăţa.

– Fii voluntar pentru a descoperi ce te pasionează, care sunt acti- vităţile care te fac să pierzi noţiunea tim-

pului.

– Fii voluntar pentru a-ţi dezvolta abilităţi sociale si practice.

– Fii voluntar pentru a contribui la societatea în care trăieşti.

– Fii voluntar pentru a te diferenţia!

– Fii voluntar pentru a te distra!

În liceul nostru se pare că mulţi tineri au înţeles ce înseamnă să fii voluntar. Astfel au colec-

tat legume şi fructe care au fost donate la CITO Căpuşul de Câmpie, au co- lectat haine, jucării şi au adu-

nat sponsorizări pentru realiza- rea unor pachete cu dulciuri care au fost donate la CITO Căpuşul de Câm-

pie şi la Centrul de zi de la Sângerul de Pădure, au adunat sponsorizări pentru a realiza două

colete-surpriză cu produse alimentare pentru două familii nevoiaşe din comuna Râciu, au

vizitat azile de persoane în vârstă sau centre de tip familial sau au desfăşurat activităţi

împreună cu copii cu dizabilităţi.

Le mulţumesc tuturor celor care au înţeles că prin spirit civic şi încredere orice om poate face o

diferenţă în comunitatea lui, mai ales dacă lucrează împreună cu alţi oameni preocupaţi de aceleaşi aspecte şi

că voluntariatul are extraordinare valenţe educative, fiind o formă de învăţare prin acţiune practică... şi nu în

ultimul rând, voluntariatul din punct de vedere spiritual te transformă în ,,bunul samaritean” al zilelor noastre.

Prof. Comşa Lucreţia

Page 19: , Editura Erc - sincaitgm.rosincaitgm.ro/fisier/reviste/cric2017.pdf · sau unele mici accidente la ora de sport, din exces de dăruire spre performanță, dar au compensat nenumăratele

19

Page 20: , Editura Erc - sincaitgm.rosincaitgm.ro/fisier/reviste/cric2017.pdf · sau unele mici accidente la ora de sport, din exces de dăruire spre performanță, dar au compensat nenumăratele

20

FRAGMENTE DE ORACOL ...

CLASA a XI-a A

1. Ce reprezintă pentru mi- ne şcoala?

Locul în care mă cred deşteaptă, dar uneori nu înţeleg nimic, nici măcar ce spun

eu.

Şcoala reprezintă pentru mine o necesitate, dar şi un loc distractiv.

Trezirea în fiecare dimineaţă şi dezlipirea de pat şi somn.

Pentru mine şcoala reprezintă cel mai bun loc de dormit.

Locul unde îmi pot continua somnul.

Şcoala pentru mine reprezintă locul unde vii ca să dai teste, să fii ascultat la fiecare oră şi să ai doar

note de 3 si 4.

Şcoala pentru mine reprezintă DORUL! Când suntem la şcoala la toţi ne e dor

de casă.

Trezirea de dimineaţă de 5 ori pe săptămână.

Şcoala reprezintă pentru mine un loc în care merg să nu mă plictisesc acasă.

2. Ora preferată... Orele la care mănânc şi dorm .

Este matematica, pentru că mă prefac că înteleg atunci când mă uit lung la tablă, dar, de fapt ,mintea mea

zboară ca un fulg.

Oarecum ora de sport: cine poate să fugă cel mai repede de la ore.

Atunci când nu vine profesorul la oră şi avem oră liberă. Ora preferată este... pauza.

Ora preferată este... biologia. De ce? Pentru că nu o mai studiem.

Ora preferată este ora de sport.

Ora de română! Înţeleg limba, nu şi materia!

Ora preferată a fost mereu ora în care te lasă acasă profu sau ora care nu se ţine.

Întâlnirea cu prietenii. Locul în care pot

dormi liniştită.

Şcoala este locul în care poţi face cea mai mare

caterincă şi în care poţi copia fară ca cineva să îşi

dea seama.

Page 21: , Editura Erc - sincaitgm.rosincaitgm.ro/fisier/reviste/cric2017.pdf · sau unele mici accidente la ora de sport, din exces de dăruire spre performanță, dar au compensat nenumăratele

21

Atunci când faci o tragedie că ţi-a apărut un coş.

Un proces de dezvoltare a nebuniei exagerate.

Este perioada de care te bucuri dar trece ca bacul dar, uiţi că nu l-ai dat.

Moda care a făcut mult mai rău decât revoluţiile. Certuri pentru nimic.

Chiulitul de la ore, bârfele cu colegii, ţinerea duşmanilor cât mai aproape.

Perioada vieţii cea mai frumoasă, în care mă distrez cel mai mult.

Cea mai frumoasă experienţă de viaţă. O perioadă rebelă!

O distracţie continuă... Cearta continuă dintre fete...

Atunci când avem impresia că părinţii sunt cei mai mari duşmani ai noştri.

3. Adolescenţa

pentru mine

este...

5. Idealul meu în viaţă este... Să am succes şi o familie frumoasă.

Să fiu miliardară.

Să adopt un delfin.

Să devin un preşedinte...

Să fiu o actriţă foarte cunoscută.

Să întârziu mereu la program.

Să devin musafir...

Magiciană.

4. Aş vrea să fiu... Un tablou, să se uite lumea la mine.

Un antiexemplu şi un exemplu deodată.

O plantă!

Nemuritoare, atâta timp cât totul merge bine.

Aş vrea să fiu... o floare.

Super-erou!

Un om normal, respectat cu un loc de muncă

bun.

O mămăruţă!

O vrăjitoare, să mă transform în orice vreau şi să fac o dublură a mea pentru

atunci când chiulesc de la ore.

Un porumbel!

Mai bine ce nu aş vrea să fiu, un muncitor! Munca până acum nu a omorât pe ni-

Inspirata clasă

a XI –a A

Prof. coord.

Comșa Lucreția

Page 22: , Editura Erc - sincaitgm.rosincaitgm.ro/fisier/reviste/cric2017.pdf · sau unele mici accidente la ora de sport, din exces de dăruire spre performanță, dar au compensat nenumăratele

22

Abordarea interdisciplinară a fizicii

Ce înseamnă interdisciplinaritatea?

Interdisciplinaritatea reprezintă ansamblul relaţiilor şi interacţiunilor dintre diferitele conţinuturi şi mesa-

je angajate la nivelul unui demers educativ, cu finalitate relevantă în planul formării-dezvoltării personalităţii

elevului. În realizarea interdisciplinarităţii este permisă

Albert Einstein a scris: „Teoreticianului care întreprinde o asemenea acti-

vitate nu trebuie să i se re- proşeze că este fantezist; dimpotrivă trebuie încura-

jat să dea frâu liber fanteziei sale, căci nu există altă cale către scop“.

FIZICA este o acti- vitate de învăţare a elevului în direcţia dobândirii

simultane a unor cunoştinţe, capacităţi comune mai multor materii şcolare.

Ce este fizica? Fizica este ştiinţa naturii care studiază proprietăţile generale şi structura materiei, formele generale de

mişcare a materiei (mecanică, termică, optică, electromagnetică, atomică, nucleară), precum şi

transformările numite procese sau fenomene fizice.

Există o multitudine de fenomene întâlnite în viaţa cotidiană care se pot explica pe baza legilor fizicii.

Se pot stabili numeroase conexiuni între această ştiinţă a naturii şi alte domenii ale ştiinţei.

Care sunt legăturile fizicii cu alte discipline (științe)?

Fizica și Fizica furnizează concepte şi relaţii, iar matematica oferă un limbaj

optim de exprimare a acestora. Deşi există deosebiri de metode şi obiecte ale cu-

noaşterii, fizica nu se poate lipsi de limbajul şi aparatul matematic.

Fizica şi

ÎN proce- sele biologice proprii fiinţelor vii există multe fenomene fizice: circulaţia

sângelui (curgerea fluidelor), vederea şi auzul (fenomene optice şi acustice), mișcarea

(fenomene mecanice), temperatura și fenomenele termice, etc. De exemplu, ultrasunete produce liliacul

mamifer insectivor zburător, crepuscular şi nocturn. Acest animal este deci un generator de ultrasunete pe

care le emite, dar pe care le poate şi recepţiona prin intermediul urechilor. Aşa se explică şi capacitatea

acestor animale fără văz de a se orienta la întuneric, lucrând întocmai ca un radar.

Fizica și

Studiile atmosferice (de meteorologie, mişcările straturilor de aer, distribuţia tempera-

turilor, presiunilor şi evoluţia acestor distribuţii, proprietăţile termice, optice,

elec- trice şi magnetice ale atmosferei), studiile proprietăţilor şi

evoluţiei scoarţei şi interiorului terestru (unde seismice, condiţiile fizice din interiorul Pământului cum

ar fi structură, densitate, distribuţie de temperaturi şi presiuni, originea şi caracteristicile magnetismului

terestru), sunt realizate folosind procedee specifice fizicii.

Fizica şi Fizica, ştiinţă a naturii, este desprinsă din edificiul filosofiei antice căci exerciţiul

gândirii pentru a şti adevărul făcut pe baze ştiinţifice, se poate numi filosofie. Filoso-

fia în- seamnă a căuta şi a iubi adevărul, a încerca să-l „dezvăluim“. Aşa cum spunea Althusser „orice om de ştiinţă descoperitor de mari adevăruri, fără să vrea şi fără să ştie,

face filosofie, integrându-se într-o anumită concepţie despre lume, despre viaţă şi despre om“. Astfel, legă-

mântul pe care ni l-a lăsat Socrate, „cunoaşte-te pe tine însuţi“.

prof. Szasz Ferenc

Page 23: , Editura Erc - sincaitgm.rosincaitgm.ro/fisier/reviste/cric2017.pdf · sau unele mici accidente la ora de sport, din exces de dăruire spre performanță, dar au compensat nenumăratele

23

Cu toţii ştim ce înseamnă să fii creativ, însă nu toți suntem

la fel de creativi și mulți nu conştietizează această calitate.

Creativitatea stimulează imaginaţia, ne ajută să găsim soluţii noi, ne trezeşte curiozitatea şi ne deschide calea

spre noi orizonturi, știute sau mai puţin ştiute.

Anul acesta am primit o invitaţie nouă, aceea de a participa la un concurs dedicat „Zilei europene a creativită-

ţii”, organizat de către Biblioteca Universităţii „Dimitrie Cantemir” din Tg. Mureş în parteneriat cu Şcoala Postliceală

„Dimitrie Cantemir”. Evenimentul era dedicat tuturor persoanelor care iubesc creativitatea şi adoră să–şi petreacă tim-

pul liber realizând, manual, diverse obiecte.

Scopul evenimentului a fost să atragă atenţia tinerilor spre artă, cultură şi frumos. Cu această ocazie s-au organi-

zat atât standuri cu exponatele participanţilor, cât și ateliere de creație.

Liceul nostru a participat cu obiecte deosebit de frumoase și ingenioase realizate de elevi

sub îndrumarea profesorilor coordonatori Mardale Lucia, Hobai Roxana, Gliga Cristina,

Comşa Lucreţia, Cârnaţiu Diana şi bibliotecarul școlii, Norica Haţegan. Sunt de amintit

lucrările grafice realizate de elevii: Rusu Florin – XI A, Csiszer Roland, IX C, Laszlo

Robert X C; fotografii : Zolyomi Lehel – X C, Gliga Raul - X E; combinaţie de grafică

și flori realizate de Simon Noemi, Szabo Erika şi Balazs Noemi – X B, bijuterii realizate

de Copot Cristina, dar și din colecţia personală a d-nei

profesoare ing. Lucia Mardale.

În cadrul expoziţiei au fost expuse şi lucrări din colecţia personală a profesorilor

coordonatori: Lucia Mardale ( pic- turi pe

coji de ouă, bijuterii) Roxana Hobai

(împletituri din sfoară, cusături – go-

blen), Lucreţia Comşa (pictură pe sticlă)

și Norica Haţegan (obiecte croşeta- te şi

tricotate, cusături-goblen și obiec- te din

sfoară și cafea).

Atelierul artistic a fost repre- zentat de Laszlo Robert – X C, cu arta

grafică.

Activitatea liceului a fost coordonată de autoarea articolului,

bibliotecar Norica Hațegan.

Prin acest eveniment, s-a pus accent pe creativitate, capacitatea fiecăruia de a concepe şi a realiza obiecte şi ima-

gini originale. Intâlnirea participanţilor a făcut posibil un schimb de idei, de păreri, împărtăşindu-şi tehnici și secrete

din pasiunea lor.

A fost un eveniment nou, din care nu au lipsit momentele artistice deosebite și un schimb de experienţe şi cunoş-

tinţe noi, toate menite să promoveze creativitatea. Bibliotecar Norica Hațegan

ÎNVINGĂTOR

RELAXÂNDU-SE

Fotografie realizată de

Gliga Raul, XE.

Page 24: , Editura Erc - sincaitgm.rosincaitgm.ro/fisier/reviste/cric2017.pdf · sau unele mici accidente la ora de sport, din exces de dăruire spre performanță, dar au compensat nenumăratele

24

In materialul următor aș fi dorit să scriu despre activitățile clasei a X a A -profil-organizator

banqueting, dar, cred că mai elocvente sunt pozele, impresiile elevilor……şi poate expresivitatea feţelor, ex-

periența lor….și Nu părerea mea….eu, prin activităţile întreprinse, am vrut doar să le deschid o cale…..o cale

spre altceva. …..spre o altă lume……spre althe……

In rândurile de mai jos, puteţi intra în sufletul unui copil, unei eleve din clasa a X a A aşa cum percepe

ea, vizitele la Centru rezidențial pentru copii cu deficiențe neuropsihice-Casa Magnolia, Casa Turnu, Casa

Jasmine din Targu Mures, cartierul Dâmbu Pietros…..aproape de unitatea şcolară, de şcoala ei.....unde, împre-

ună cu elevii clasei a X a A, ulterior cu elevii clasei a X a B, a XI a B, a IX a A, am fost să-i vizităm, să le

aducem un zambet,......să le oferim puțin din puținul nostru, un fruct, o jucărie .....jucării care au fost ale elevi-

lor, iar apoi, prin bunătatea lor.....au devenit partenerii de joacă a acestor copii din centrele rezidenţiale din

cadrul DGASPC Mures......eu am intitulat aceasta acțiune “jucăria mea, jucăria Ta”…mirarea mea, plăcută,

a fost ca, cand am enunțat acțiunea toți elevii își doreau această vizită….poate din curiozitate,….poate să

lipsească o oră de la școală,…..poate chiar să le ofere jucăria lor unor copii...dar toţi mă întrebau ziua vizitei.

In ziua respectivă, ziua vizitei, .....parcă mă așteptau în sala de clasă mai ....altfel, ....mai cuminți, mai

nerăbdători,.....cu jucăria, jucăriile pe masă, fructele numărate și renumărate (în prezența mea) în plăsuțe

(deoarece le-am spus că fiecare copil de la casa copilului să aibă o banană și cel putin o jucărie…..să nu se

simtă diferența, că unii primesc și alții nu) și entuziasmați de gestul lor,... mic pentru unii, dar mare pentru

sufletul lor.... erau zglobii, erau altfel.....bucuroși că pot face și ei un mic gest, din suflet, și că au putut cum-

păra din puținii lor bănuți o banană, care mi-au comunicat „doamna profesoară!... a fost Nici doar un leu,…

50 de bani!” ....și parcă și mersul lor spre locație era ....altfel.....mai repede, mai ușor, mai ...în pas alergător....

„ Experiența mea de la casa copiilor….

Incep prin a spune că pentru mine a fost o experiență de neuitat, a fost ceva magic, dar și ceva destul

de trist. Să vezi astfel de suflete calde și bune, abandonate de propii părintț, uitate de lume, uitate de soarta.

Mi-a fost greu, recunosc, la început m-am simțit putin „ciudat’’ (să spun așa) deoarece nimănui nu i-ar plă-

cea să fie în locul lor, nimeni nu ar putea simții golul pe care îl au ei în sufletelul lor fraged, nimeni nu își

poate imagina cum e să nu ai părinți, să nu ai parte de copilăria pe care toți ne-o dorim, și pe care toti o me-

rităm. Ei bine, acești copii au parte de tot chinul din viață, au parte de suferință, de tristețe. Ei nu știu cum e

să fii iubit de o mamă, cum e atunci când mama ta se așează lângă tine și îți spune o vorbă bună, te sfătuiește

și te ajută de fiecare dată, să fie mereu acolo pentru tine. Mi se rupe sufletul să văd astfel de copii triști, copii

cu probleme, copii care poate în viață nu se vor descurca, poate din cauza a ceea ce ei au trait în copilărie,

să clacheze, să se descurajeze. NU!!! Exclam acest lucru deoarece nu vreau să se întâmple așa, nu vreau ca

ei când vor ajunge mari, când vor fii independenti, să ajungă oamenii străzi, să depindă de alți oameni.

Faptul că ei trec prin atâtea greutăți, nu trebuie să se dea bătuți, ei trebuie să lupte pentru viața lor, să lupte

pentru ceea ce vor să ajungă în viață. Impreună cu clasa mea, și cu doamna dirigintă Puia Lucia Odeta am

fost la ei pentru a le face o mică vizită, le-am dăruit jucării și fiecare au primit câte o banana. M-a impresio-

nat să-I văd cât de bucuroși sunt pentru un gest atât de mic, pentru un simplu fruct și pentru o jucărie, atunci

mi-am dat seama că pentru ei nu a fost un gest „mic”, acest „mic” gest pentru ei a fost ceva de milioane, a

fost ca atunci când noi ne bucurăm de ceva neimportant (că primim un Iphone, că ne cumpără părinții haine,

că ne dau bani…), ei bine pentru ei nu contează aceste lucruri, pentru ei este de-ajuns să le duci o acadea, și

se vor bucura de ea mai mult decât orice. Prin ei putem definii cu adevărat „FERICIREA”, ei știu ce în-

seamnă fericirea adevărată, de la o simplă acadea. I-am simțit fericiți, i-am simțit iubiți și în primul rând i-

am simțit protejati. Doamnele de acolo, care au grijă de ei, sunt niște oameni cu adevărați speciali, le-au dă-

ruit un cămin acelor copii, le-au dăruit hrană, hăinuțe, jucării și o educație cum ei o merită. Putem învăța

multe de la acesși copii minunați, putem învăța să fim mai buni unii cu ceilalți, să apreciem ceea ce avem,

ceea ce ni se dăruiește, deoarece ei nici pe departe nu se gândesc la ceea ce noi ne dorim.

Noi vrem bani, și haine, și telefoane de ultimă generație, și unii poate nici un acoperis deasupra capului

nu-l au. Imi doresc din tot sufletul, ca acei copii pe care eu i-am vizitat, pe care eu i-am îmbrățisat și apreciat

Page 25: , Editura Erc - sincaitgm.rosincaitgm.ro/fisier/reviste/cric2017.pdf · sau unele mici accidente la ora de sport, din exces de dăruire spre performanță, dar au compensat nenumăratele

25

toată dragostea din lume. Să nu se dea bătuți, să nu renunțe la visele lor, pentru că acolo sus este cineva care

ne iubește, care are grijă de noi și care cu siguranță are ceva plănuit pentru noi toți. Mă bucură faptul că am

fost la ei, pentru că m-au motivat, m-au facut să îmi dau seama că în viață nu totul se învârte în jurul banilor,

sau în jurul hainelor scumpe, în viață totul este despre tine, este despre iubirea pe care le-o oferi celor din jur

și despre fericirea din micuri gesturi.

Dandea Adriana, clasa a X-a A, 18.05.2017 “

.............Revenirea spre școală după vizită, a fost…..altfel…...mersul elevilor fiind mai apăsat de data aceasta,

mai greoi, pașii mai rari, .....în grupuri răsfirate, nu compacte, îngândurați ....iar unii sunându-și părinții,

cerându-le iertare și…...pupicuri....iar alții comunicându-mi impresiile despre bucuria ce au văzut-o pe fața mi-

cilor copii, cum s-au bucurat de jucăria lor, cum au interacționat cu ei.....althe....

althe.... O altă zi, o altă experienţă, de data aceasta, într-o bibliotecă....Biblioteca Teleki......

Le-am comunicat elevilor, demult, de foarte demult….de aproape un semestru că vom merge într-o zi la

bibliotecă...la Biblioteca Teleki. Interesul nu a fost ca cel descris anterior, puține persoane erau interesate, din

32 de elevi, doar 2-3 persoane!....de ce?? Nu știu să vă răspund….poate că au vizitat-o, poate că nu.... Am lăsat

intenționat să treacă timpul ca să cunosc interesul elevilor pentru această locație, dar interesul scădea. Intr-o zi,

frumoasă, de primăvară, când elevii se așteptau cel mai puțin să mergem într-o vizită la diferite obiective, ageri

din fire, nevăzând catalogul clasei, credeau că s-a întâmplat ceva…. ”E o zi superbă! O dedicăm Bibliotecii Te-

leki”, dar parca,…. pana le-am terminat fraza că vizităm Biblioteca Teleki acestia erau o parte la poarta școlii

asteptând în fața portarului și a celor de la pază și parcă…..cele două etaje nu mai existau…..treptele școlii par-

că erau “sărite”, parcă erau la sport, la săritul în lungime…..nerabdători și entuziasmați . Răspunsul la întreba-

rea mea dacă există vreo persoană care nu a fost niciodată într-o bibliotecă a fost scurt și tranșant „Eu!”, fapt

pentru care în materialul următor, chiar acest ”eu” (o elevă) își va reda impresiile acestei vizite.

In timp ce ne adunam unul câte unul, în fața porții impunătoare și unică a Bibliotecii Teleki, până ce

ghidul își termina treaba începută și putea să ne ofere informațiile despre locație, ne-am adunat, ca la o

șezatoare, …pe băncile, la umbra copacului din curte….așteptând uimiți de fațadele și grosimea pereților groși

ce comori ascundeau aceste ziduri….. Elevii, parcă erau mai ….altfel….liniștiti, încrezători, fascinați de o lume

demult apusă, de zidurile groase ale clădirii, de ferestrele impunătoare, de tablourile impunătoare, de rafturile

cu cărți și manuscrise, de poziționarea acestora de-a lungul și de-a latul zidurilor, ….ascultau ghidul și în ace-

lași timp studiau ….testamentul lui Samuel Teleki….și mirarea mi-a fost că, răspunsul elevilor la întrebarea

ghidului a fost „NU ne grăbim!” „puteți să ne spuneți cât de multe!”. Pot să spun că m-au surprins, plăcut,

având în vedere că, la început nu păreau sau poate mi s-a părut mie că nu erau interesați despre această …lume

a cărților…

“Biblioteca Teleki-Bolyai …...În data de 03.05.201 am vizitat Biblioteca Teleki din Târgu Mureș de

pe strada Bolyai nr. 17 însoțiți de doamna dirigintă Puia Odeta. Biblioteca Teleki a fost construită între anii

1799-1804, sub îndrumarea contelui Sámuel Teleki, fondatorul bibliotecii. Biblioteca deține 40.000 de volume,

dintre care 66 de incunabule și o mulțime de ediții rare din colecția personală a contelui Teleki și 80.000 de

volume ale lui Bolyai.Aceasta a fost prima bibliotecă publică din Transilvania, după spusele ghidului. În bibli-

otecă se află zeci de reproduceri după sculpturi din Biblioteca Apostolică a Vaticanului. În bibliotecă se află și

picturi cu contele însă și picturi cu diferiți oameni importanți ai secolului XVIII. Alături de bibliotecă, în ace-

eași clădire se află și muzeul Bolyai care adăpostește chiar și craniul lui Farkas Bolyai şi fragmente din crani-

ul lui János Bolyai, extrase şi conservate. Ele se află şi astăzi în muzeu, în tabernaculul donat de dr. Czakó

József.În curtea bibliotecii se află și bănci, unde poți lectura în liniște, unde noi am preferat să ne relaxăm pâ-

nă ne-a întâmpinat ghidul bibliotecii. Am rămas plăcut surprinsă de această bibliotecă și aș mai vizita cu drag

acest loc. Roxana Pop, clasa a X-a A”

Dupa vizitarea ultimei încaperi ce se poate vizita, Muzeul Bolyai, unde elevii deveneau mai cooperanti,

Page 26: , Editura Erc - sincaitgm.rosincaitgm.ro/fisier/reviste/cric2017.pdf · sau unele mici accidente la ora de sport, din exces de dăruire spre performanță, dar au compensat nenumăratele

26

punand intrebari despre craniile celor doi matematicieni Janos si Farkas Bolyai, uneltele de scris de la aceea

vreme, despre mobilierul, soba existenta în acea încăpere, despre obiectele personale a celor doi matematici-

eni, depre descoperirile acestora…..elevii au devenit ….mai altfel…. chiar curioși unii cu alții despre părerile

lor privitoare fie la “praful de pe cărti”, fie “la sârma de pe rama rafturilor, care proteja cărtile”, fie la”forma

craniului lui Teleki” fie la lexicoanele, la enciclopediile fie la arhitectura baroca, despre“Noul testament de la

Balgrad”, “Cartea romaneasca de invatatura sau Cazania lui Varlaam”, “Biblia de la Bucuresti”, fiecare fiind

fascinati de …altceva….erau mai altfel…

Prin aceeași experiență am trecut și cu elevii clasei a X a B, a XI a B, …erau mai …altfel…

Prof. Puia Lucia Odeta

Proiectul Jobs 2017 – Job orientation for businesses and school

Page 27: , Editura Erc - sincaitgm.rosincaitgm.ro/fisier/reviste/cric2017.pdf · sau unele mici accidente la ora de sport, din exces de dăruire spre performanță, dar au compensat nenumăratele

27

JOBS este un proiect din cadrul sprijinului acordat României, ca nou stat membru al Uniunii Europene, din contribuţia Elveţiei la procesul de extin-dere a Uniunii Europene. Acest proiect a fost dezvoltat de Minis-terul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului din România (MECTS), Centrul Naţional pentru Dezvoltarea Învăţă- mântului Profesional şi Tehnic(CNDIPT) şi centrul IPE – Internati- onal Projects in Education (Proiecte Internaţionale în dome- niul Edu-caţiei) al Universităţii Pedagogice din Zurich. Obiectivul proiectului este de a pregăti elevii din România, aflaţi în primii ani ai învăţământului obligatoriu, pentru alegerea viitoarei profesii sau a orientării studiilor universitare. UNDE SE DERULEAZĂ JOBS ? Proiectul se derulează în şcoala noastră din anul şcolar 2014-2015 , anul acesta derulându-se la clasele a X-a E şi a IX-a . CARE ESTE ROLUL MEDIULUI DE AFACERI? Unităţile mediului de afaceri, implicate în activităţile din proiect, vor fi informate despre nevoile şcolii şi ale elevilor, astfel încât vor deveni conştiente de rolul lor instructiv în cadrul proiectului. Pe parcursul vizitelor desfăşurate la agenţii economici, elevii vor pune întrebări, vor lua notiţe, vor observa şi vor afla cât mai multe despre posibilele meserii.

CARE ESTE ROLUL PĂRINŢILOR? Părinţii, ca factori de influenţă şi de decizie în viitorul şcolar şi profesional al copiilor, vor fi informaţi despre activităţile din proiect cu scopul sprijinirii eleviilor pe calea către o carieră de succes, prin interesul faţă de ceea ce fac aceştia, prin acordarea timpului necesar discuţi-ilor tematice legate de orientarea profesională.

CARE ESTE ROLUL ELEVULUI ?

Elevul este principalul actor în acest proiect! El este cel care decide asupra rezultatului

şi al succesului său. Cunoştinţele nu îi vor fi predate elevului, ci acesta va trebui să le obţină

singur dobândind, astfel, noi competenţe de viaţă. Va învăţa să-şi gestioneze timpul, îşi va

forma şi dezvolta competenţe de co- municare aplicabile în di-

ferite contexte, va fi capabil să se promoveze prin activităţi

de marketing personal. Aceste com- petenţe le va dobândi

pentru că va scrie rapoarte, va realiza interviuri, va contacta per-

soane competente din medii de lucru diferite, va ajunge să se

cunoască mai bine, să-şi maximizeze potenţialul şi să-şi îmbu-

nătăţească punctele care pot fi consi- derate mai slabe. Mediul

profesional şi de afaceri nu este unul simplu, dar-

ELEVUL este îndrumat să facă tot ce îi stă în putinţă. De ce?

Pentru că POATE SĂ FACĂ !

Echipa de proiect din Liceul Tehnologic „Gheorghe Șincai”Tg.Mureș: - prof. Popa Maria, prof. Mardale Lucia

Page 28: , Editura Erc - sincaitgm.rosincaitgm.ro/fisier/reviste/cric2017.pdf · sau unele mici accidente la ora de sport, din exces de dăruire spre performanță, dar au compensat nenumăratele

28

Sunt tineri și frumoși. Sunt tineri europeni ai secolului XXI cu care școala noastră se mândrește. Îi cunoaș-

teți de pe holurile și curtea școlii, dar ceea ce nu știați despre ei este că au preocupări ieșite din tiparele de a fi

elev. Ei au mai lipsit câteodată și de la ore, probabil pentru că erau obosiți, după o noapte de gardă în care au

salvat vieți. Aceștia sunt cei doi tineri voluntari cu certificare

nivel III SMURD. Ei sunt Szabi și Szili, mai exact Lovasz

Szabolcs și Pălăcean Szilard. Ceea ce fac, o fac din suflet, fără

să-i oblige cineva, o fac pentru că se simt bine salvând pe cine-

va și....sunt mândrii în felul lor de această reușită. Le dorim să

salveze multe vieți și în continuare. Și ne bucurăm că au fost

elevii școlii noastre, au fost, pentru că sunt în clasa a XII-a. Iar ca dirigintă, sunt mândră că au fost în clasa a

XII-a G.

Pe Dani, toată lumea îl cunoaște, este fotograful școlii. Mai exact, Majos Daniel care a participat la multe

concursuri de fotografie. Dintre aceștia enumerăm Festivalul Național de Arte pentru liceeni, secțiunea foto-

grafie LicArt14, Instantanee Medievale, Tabăra de arte plastice și fotografie, Comori cultural neștiute ale jude-

țului Mureș, Tabăra internațională de fotografie de la Sighișoara și multe alte concursuri la care nu a luat o di-

plomă, dar a câștigat încrederea acelora care au dorit o fotografie de calita-

te. Îi dorim să se afirme în continuare în acest domeniu, pentru că asta îi

place, asta o face bine, …suntem mândrii de el.

Pe Arpi îl cunoașteți, și el are preocupări interesante, el realizează

reclame pe diferite site-uri. Numele lui este Veres Arpad. Și o face cu ma-

re pasiune.

Nici de Rudy n-am uitat, el este

tâmplarul clasei și nu numai, de câțiva ani lucrează împreună cu tatăl său în

domeniul construcțiilor și al tâmplăriei. Și se pricepe la ce face. El este

Zajzon Rudolf. Iar acești băieți sunt zugravii clasei, repară, aranjează, ….și

se distrează. La sfârșit ne bucurăm de roadele muncii lor.

Realizat diriginte clasa a XII-a G (promoția 2016), profesor Filep Gyongyi

Nota coordonatorilor: Corectura articolelor din această revistă s-a realizat acolo unde autorul și-a dat acordul.