Revista pentru ªcolile de Arte serie nouã anul IV nr.6 2009

ARTEConsiliul Judeþean

Cluj

ªcoala Popularã de Arte„Tudor Jarda“Cluj Napoca

SUMARSUMARSUMAR

pag.3

pag.4-9

pag.10-14

pag.15-18

pag.19-21

pag.22-24

pag.25-30

• Tabãra de iconografie de la Voivodeni – jud. Sãlaj-impresiile unui participant• Muzeul Memorial “Octavian Goga” Ciucea -un loc unde sufletul e prea mic pentru încãrcãtura emoþionalã creatã • Artizanul - Dej•“ Mâini de aur “ în inima Transilvaniei-Concurs national de mestesuguri traditionale• Cursurile de varã ECO-JAZZ BELIª

EDITORIAL

• Editorial

MANIFESTÃRI CULTURALE

CALEIDOSCOP

• Debut literar RADU ANDREI SEBENI• Modernitate sau postmodernitate ?• Reluarea unei vechi colaborãri

RITMURI

• În luminile rampei• Muzica flamenco• Teatrul ºi începuturile sale• „Joc de Ceanu Mare”

PLASTICÃ

• Ultimele cuvinte ale secolului XX• Impresii de vacanþã, cursuri de varã, picturã…• „Exist...“

MÃRTURII DIN VATRA SATULUI

• Un punct de vedere asupra relaþiei dintre melodie ºi text în cântecul românesc• Un vis împlinit

DEZBATERI ªI IDEI

• Pe meridianele cântecului• Implementarea unui parteneriat cultural de succes• Impresii legate de Festivalul Cântecului ºi Dansului Popular Românesc, Mamaia, 2009• Concursul naþional de pian „ Irina ªaþchi “ ediþia aII-a

Revista ªcolilor de Arte Nr.4 Anul III 2008

EDITORIAL

Referitor la aceastã idee, oare noi, românii, suntem un popor fãrã culturã? sau doar uºor de

manipulat...? Nu cred ºi nici nu vreau sã cred, sau sã mã gândesc la rãspunsul acestor întrebãri...deºi simt cã tot ce se întâmplã în România în acest an de aºa zisã „crizã” are legãturã cu puterea noastrã de a ne impune în faþa altor þãri ale UE. Nu suntem marionetele nimãnui, doar cã ne lipseºte puterea de convingere ºi de crez în valorile culturale ºi morale personale.

...Sã încetãm sã ne simþim umili sau sã stãm cu capul plecat în faþa altora ºi sã încercãm cu orice preþ sã ieºim la luminã, prin cultura ºi inteligenþa individualã, din impasul care ne stãpâneºte pe toate planurile!

...Sã nu mai aºteptãm un semn „divin” cum cã alþii ar avea puterea sã ne rezolve problemele! Cultura o realizãm noi, prin fapte vizibile ºi dorinþa sincerã cã doar aºa ºi alþii vor aprecia eforturile noastre.

ªi ca sã închei tot cu vorbe înþelepte, Albert Einstein spunea: Cultura nu este urmare a ºcolii ci a dorinþei de viaþã, de a o dobândi

Lavina Bocu Redactor ºef revista „ARTE

Un popor farã culturã e un popor usor de manipulat... spunea Immanuel Kant

Muzeul Memorial “Octavian Goga” Ciucea – un loc unde sufletul e prea mic pentru încãrcãtura emoþionalã creatã

Nici nu ºtiu cu ce sã incep... Eu nu am mai fost niciodatã la Ciucea, cu atât mai mult la Muzeul Memorial "Octavian Goga". Pentru mine a fost o experinþã de neuitat atât din punct de vedere artistic, cât ºi din punct de vedere personal. Mi s-a parut, sau poate chiar am fost, oamenii potriviþi în contextul potrivit. A fost o compatibilitate perfectã între toþi cei care am participat la aceastã tabarã, am fost toþi pe aceeaºi "lungime de undã", fapt care a dus la fructificarea procesului de creaþie, toþi fiind sensibilizaþi la vederea multitudinii ºi a valorii obiectelor de artã din perimetrul muzeului.Imi amintesc cum, strãinã, am cãlcat în curtea domeniului prima datã ºi cum în ultima zi parca pãºeam într-un loc familiar, poate pentru cã m-am transpus la un moment dat în locul ºi timpul în care au trait Veturia ºi Octavian Goga.Atmosfera din casa memorialã a familiei Goga mi-a pãtruns pânã la cea mai ascunsã coardã a sufletului ºi vãzând toate acele lucruri, opere de artã, piese de mobilier, ºeminee, sobe, candelabre, adevãrate capodopere ale unor mari artiºti ºi meºteri ai vremii, m-au impresionat, rãmânându-mi totul în memorie. ªi ca sã fiu sigurã cã nu voi uita nici un detaliu, am fãcut multe fotografii pe care le revãd cu drag ori de câte ori mi-e dor de acele zile simþind parcã poezia acelor locuri.Vremea nu a fost prea bunã, a plouat în fiecare zi, dar ne-am gãsit fiecare câte un loc în care sã pictãm, sã desenãm. La sculpturã a fost mai greu.....Eu am redat aºa cum am simþit, fereastra cu pietricele mici, aurii, mozaicatã, a Mausoleului în care îºi dorm somnul de veci cei doi soþi Goga ºi deºi interiorul sacru al acestui spaþiu era rece, umed, oarecum sinistru, lumina care pãtrundea prin aceastã fereastrã era caldã, aurie, inundând parcã ºi învãluind piatra rece, ca ºi când ar fi fost raze de speranþã de dincolo de vremuri. In faþa ferestrei am pictat Scaunul Triunghiular din Salonul Galben, scaun care parcã asteapta sub apasarea vremii ºoaptele ºi cuvintele spuse ºi nespuse vreodatã... Salonul Galben mi-a fost cea mai dragã încãpere pentru cã acolo am gãsit rânduite piese de mobilier apropiate de gustul ºi de sufletul meu: un ºemineu din cahle crem, cu o margine latã pe care se putea sta, o masã cu patru scaune în mijlocul încãperii, o masã cu vitrinã în care erau expuse diferite bijuterii ºi douã evantaie minunate, unul dintre ele din fildeº, cu o frumoasã dantelã albã, finã, tablouri ºi sculpturi ce aparþin Scolii Moderne Romanesti, ºi un superb candelabru auriu, dantelat, toate într-o compoziþie cromaticã deosebitã.ªi, ca o continuitate a zilelor petrecute în muzeu, am gãsit chiar ºi în hotelul în care eram cazaþi, un loc în care am putut sã-mi exprim prin desen ºi prin picturã ceea ce m-a impresionat pe parcursul acelor zile. Am surprins pe aceeºi pânzã, fântâna rusticã de lângã bisericuþa de lemn - deoarece motivul fântânii m-a dus cu gândul la sursa de viaþã, liniºte, pace-, ºi o parte din Mãnãstirea de mãicuþe ce poartã hramul Fecioarei Maria, simbol al credinþei, al cãldurii sufleteºti ºi al înãlþãrii spirituale.

Am stat pe covorul maron cu fire lungi de lânã, din holul hotelului împreunã cu alþi colegi, ºi am schiþat într-o searã, în cãrbune ºi sepia, bisericuþa din lemn ºi un ceas pe care le-am remarcat într-un tablou din muzeu, iar peste, un portret de femeie cuprinsã de nostalgia trecerii vremii, a timpului. In loc de plete am scris versurile poeziei "Tãcerea ta..." de Octavian Goga, poezie care m-a impresionat, ºi pe care ori de câte ori o recitesc, mã duce cu gândul la profunzimea sentimentelor dintre cei doi soþi, a oamenilor în general, la multitudinea de "cuvinte" nespuse pe care le cuprinde o tãcere adâncã...Aceastã tabãrã a purtat, pentru mine, amprenta dragostei pe care o port artei, oamenilor ºi lucrurilor frumoase, de bun gust, cu regretul cã acele ºapte zile de creaþie au curs mult prea repede.

Vasilica Luca, absolventã a ªcolii Populare de Arte « Tudor Jarda » Cluj-Napoca, secþia picturã

ARTIZANUL –DEJ TOTUL A ÎNCEPUT DIN DORINÞA DE A PÃSTRA VIE TRADIÞIA Dacã meºtesug înseamnã mãiestrie, îndemânare, trebuie sã arãtãm cine suntem. De ce sã ne pierdem mãiestria ? Putem deveni NEPIERITORI, fiecare din noi printr-o picturã, un coº, o bucatã de lut modelatã, un ºtergar þesut, o bucatã de lemn cioplitã…putem fi un nume…MEªTEªUGARII. Mâinile, ideile ºi inima vor alcãtui un tot…

ARTà se va chema, purtând în lucruºorul fãcut, tradiþie, inimã. Aºa cã am pornit sub supravegherea directorului executiv d-nul Ionel Dancu ºi a managerului de program Anca Filip alãturi de Florina Barbuþã instructor în arta împletiturilor din rãchitã, Adrian Þopan pentru cursul de picturã, Sorin Bucur pentru activitatea de olãrit, Alexandru Gheþe pentru sculpturã, Gabriela Teodorescu pentru þesãtorie ºi metaloplastie, pe un drum ce se numeºte Centrul de Artã Meºteºugãreascã – ARTIZANUL Dej. ªtiam cã acea muncã de recrutare a persoanelor eligibile pentru proiectul finanþat de Phare în vederea relansãrii artei meºteºugãreºti în zona Podiºului Transilvaniei, nu va fi uºoarã, însã am rãzbit. S-au fãcut investiþii pentru amenajarea spaþiului, pentru dotarea Centrului cu cele mai noi ºi mai de calitate materii necesare desfãºurãrii în bune condiþii a activitãþiilor ce urmau sã se deruleze. Rezultate obþinute la Centrul de pregãtire: echipamente pentru cele ºase meºteºuguri, ºaisprezece persoane iniþiate în olãrit, opt persoane iniþiate în împletituri din nuiele, ºase persoane iniþiate în sculpturã, cinci persoane iniþiate în þesãtorie, ºase persoane iniþiate în meteloplastie. ªi nu în ultimul rând satisfacþia cã aceºti oameni au pus toatã puterea lor de pricepere în vederea obþinerii unor rezultate promiþãtoare, toþi aceºti cursanþi având posibilitatea sã-ºi continue activitatea. Au cules roadele unui curs, sunt mai bogaþi, capabili sã ducã mai departe tot ce au învãþat. În fiecare dintre ei va dãinui o viaþã de om, un crâmpei din ceeea ce ºi noi am învãþat, ºi am împãrtãºit cu dragoste, ca aceste îndeletniciri sã nu piarã. Realizãrile elevilor nostri au putut fi privite pe data de 19 decembrie 2008, când a avut loc deschiderea oficialã a Centrului, moment precedat de un concert de colinde care a readus în mintea ºi în inima tuturor celor care au fost prezenþi, atmosfera mirificã a cãsuþei bunicilor, colãceii ºi merele roºii, sãrmãluþele ºi pâinea caldã scoasã aburindã din cuptor. Cei prezenþi la eveniment, s-au putut bucura de un concert de pian ºi nu în ultimul rând un duet plin de armonie, o vioarã ºi un fluier cu triluri de privighetoare. Dacã acum trei ani era totul un vis, o simplã participare la SAMUS sãrbãtorind Dejul, azi putem sã ne mândrim cu o expoziþe la Galeria de artã a Scolii Populare de Arte « Tudor Jarda » din Cluj-Napoca, participarea la o expoziþie de artã la Club Rotary Dej, participarea la prima ediþie a taberei de creaþie de la Voivodeni, ºi mai presus de toate, avem doritori ºi iubitori de artã meºteºugãreascã, care vor sã îºi aºeze gândul ºi iubirea de Dumnezeu prin picturã, sã îºi punã mãiestria în ciocanul ºi dalta de lemn sau sã împleteascã cu tandreþe ºi fermitate, nuiaua. Aceºtia suntem noi : ARTIZANUL– INIMà -TRADIÞIE Centrul Artizanul Dej, lasã o usa deschisã tuturor celor care vor sã îi treacã pragul, oferindu-le posibilitatea de a-ºi pune în valoare aptitudinile. Vã aºteptãm cu drag.

Florina Bãrbuþã Instructor împletituri din rãchitã, ARTIZANUL DEJ

“ MÂINI DE AUR “ ÎN INIMA TRANSILVANIEI CONCURSUL NAÞIONAL DE MEªTEªUGURI TRADIÞIONALE

Ne-am nãscut ºi trãim într-un spaþiu mioritic, ºi datoria noastrã este de a pãstra ºi a arãta atât semenilor noºtri din acest spaþiu, cât ºi altora, tot ce este frumos ºi tradiþional.

Una dintre valorile inegalabile ºi incontestabile ale poporului nostru sunt tradiþiile româneºti ºi nu trebuie sã lãsãm timpul ºi evenimentele lumii moderne sã ne facã sã le uitãm. În primul rând, tinerii încep sã înþeleagã specificul poporului din care fac parte, aspiraþiile ºi idealurile de ieri ºi de azi, care sunt oglindite în obiceiuri ºi creaþii meºteºugãreºti. În al doilea rând, punându-i pe tineri, încã de la vârsta ºcolarã, în contact direct cu unele meserii ºi meºteºuguri, pe care fie bunicii lor, fie pãrinþii le-au practicat sau le practicã încã, le insuflãm respectul ºi dragostea pentru acestea. Numai educându-i de mici pe copiii noºtri, prin diverse activitãþi desfãºurate în familie ºi în unitãþile de învãþãmânt, sã îndrãgeascã limba pe care o vorbesc ºi obiceiurile þãrii în care s-au nãscut, ne putem asigura cã tradiþiile vor avea continuitate în generaþiile urmãtoare.

În frumoasele zile de mai, mai exact, în intervalul 8 - 10 mai 2009, oraºul Huedin a fost gazda Concursului Naþional de Meºteºuguri Tradiþionale “Mâini de Aur”, primul concurs de asemenea anvergurã organizat de Clubul Copiilor Huedin ºi desfãºurat la Huedin, cuprins în Calendarul activitãþilor educative extraºcolare ale Ministerului Educaþiei, Cercetãrii ºi Inovãrii. Scopul acestei activitãþi educative a fost sensibilizarea ºi conºtientizarea elevilor asupra valorilor culturii tradiþionale ºi artei populare româneºti în vederea dezvoltãrii talentului, valorificãrii potenþialului lor artistic ºi perpetuãrii practicãrii artei populare în spiritul valorilor tradiþionale.

Etapa finalã a concursului, organizat în parteneriat cu Consiliul Judeþean Cluj, Consiliul Local Huedin, Primãria oraºului Huedin, Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Cluj, ªcoala Popularã de Arte “Tudor Jarda” Cluj, Asociaþia “Protopop Aurel Munteanu” Huedin ºi Sociatatea Culturalã “Avram Iancu”, filiala Huedin, a reunit la start un numar de 60 de elevi din Palate, Cluburi ale Copiilor ºi de la ºcoli din mediul rural din 13 judeþe: Arad (ªcoala Generalã Vladimirescu), Bacãu (Palatul Copiilor Bacãu), Bihor (Palatul Copiilor Oradea), Braºov (Clubul Copiilor Codlea), Constanþa (Grupul ªcolar Topraisar), Covasna (Palatul Copiilor Sf.Gheorghe), Gorj (Palatul Copiilor Tg.Jiu), Harghita (Clubul Copiilor Odorheiu Secuiesc), Maramureº (Palatul Copiilor Baia Mare), Neamþ (Clubul Copiilor Sãbãoani), Sãlaj (Clubul Copiilor Jibou ºi Clubul Copiilor Cehu Silvaniei), Suceava (Clubul Copiilor Gura Humorului) ºi Cluj (Clubul Copiilor Huedin).

Vineri, 8 mai 2009, în Sala de festivitãþi a Clubului Copiilor a fost prezentat un spectacol în cinstea participanþilor de cãtre formaþiile artistice ale clubului: Ansamblul Folcloric “Nepoþii Iancului” (coordonatori prof. Livia Bota ºi prof. Ioan Bota) ºi formaþia de dansuri populare maghiare (coordonator Magdalena Ferenz), care au prezentat obiceiuri tradiþionale ºi dansuri populare din zona Huedinului.

Sâmbãtã, 9 mai 2009, într-o oazã de verdeaþã din Parcul Central al oraºului Huedin, în jurul statuii impunãtoare a lui Avram Iancu, pe o vreme frumoasã ca ºi sufletul elevilor participanþi, s-a desfasurat concursul propriu – zis la nouã secþiuni: - sculpturã în lemn - prelucrarea artisticã a lutului – metaloplastie - ouã încondeiate - broderii, þesãturi, cusãturi - confecþionat mãþti - confecþionat podoabe, împletituri – picturã pe lemn – picturã pe sticlã, pe 3 categorii de vârstã (8-11 ani, 12-15 ani ºi 16-19 ani). Concursul a încercat, ºi suntem convinºi cã a ºi reuºit, sã prezinte o imagine a diferitelor meºteºuguri tradiþionale practicate de elevi din toate zonele istorico – geografice ale þãrii, atât prin lucrãrile executate în cadrul concursului, cât mai ales prin expoziþia cu lucrãrile executate în activitatea curentã în unitãþile ºcolare de unde provin. Oraºul a fost într-o micã sãrbãtoare, aleile parcului fiind pline de tineri ºi vârstnici, de elevi ºi cadre didactice, de alþi membri ai comunitãþii locale cu toþi curioºi ºi apoi încântaþi de cele vãzute. Pe fondul muzical al melodiilor populare specifice fiecãrui judeþ participant, coordonatorul activitãþii fiecãrei delegaþii ºi-a prezentat elevii ºi meºteºugurile pe care le practicã ºi câteva din rezultatele pe care le-au obþinut la alte concursuri naþionale sau regionale. Juriul concursului coordonat de conf. univ. dr. Aurel Bodiu de la Universitatea “Avram Iancu” Cluj-Napoca, în calitate de preºedinte ºi de prof. Gheorghe Sobec, directorul Clubului Copiilor Huedin, în calitate de director de concurs a avut o sarcinã relativ grea, dar plinã de satisfacþii în a departaja lucrãrile elevilor ºi a stabili ierarhiile în funcþie de valoarea lucrãrilor executate. Din componenþa lui au fãcut parte : prof. Daniela Sãlãgean, inspector pentru activitatea educativã, în cadrul Inspectoratul ªcolar Judeþean Cluj, prof. Mona Horodincã, director adjunct al Palatului Copiilor Cluj-Napoca, Ioan Bruchental

referent în cadrul Centrului Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Cluj, Vasile Corpodean, director al ªcolii Populare de Arte « Tudor Jarda » Cluj-Napoca, Livia Petrescu, Florica Criste ºi Dragoº Ciupe tot din cadrul aceleiaºi insituþii de culturã, pr. protopop Dorel Puºcaº, preºedintele Asociaþiei « Protopop Aurel Munteanu » Huedin, pr. Ciprian Taloº, Biserica Ortodoxã nr. 2 Huedin, prof. Nicolae ªteiu, preºedintele Societãþii Culturale “Avram Iancu”, Filiala Huedin, Luminiþa Spãtaru, profesor de educaþie plasticã la Grupul ªcolar Huedin, Gavrilã Briºan, maistru instructor, Clubul Copiilor Huedin ºi Francisc Vincze, meºter popular. Seara a fost organizatã Festivitatea de premiere unde au fost premiaþi, printre alþii, urmãtorii elevi: Sculpturã în lemn

- Durcãu Oana Cecilia (Clubul Copiilor Huedin) - 8- 11 ani - Bartoº Levente (Palatul Copiilor Sf.Gheorghe) - 12-15 ani

Prelucrarea artisticã a lutului - Balint Zoltan (Clubul Copiilor Huedin) – 12-15 ani Metaloplastie - Soos Sandor (Clubul Copiilor Jibou) – 16-19 ani Broderie, þesãturi, cusãturi - Bora Crina (ªcoala Generalã Vladimirescu) - 8- 11 ani - Movileanu Ioana (Clubul Copiilor Codlea) - 16-19 ani Podoabe, împletituri - Criste ªtefania (Clubul Copiilor Huedin) - 12-15 ani Mãºti - Simion Oana (Grup ªcolar Topraisar) - 16-19 ani Ouã încondeiate - Sandor Biborka (Clubul Copiilor Odorheiu Secuiesc) - 8-11 ani - Mitache Daniela (Clubul Copiilor Codlea) - 12-15 ani Picturã pe lemn - Ghiþea Nicuºor (Clubul Copiilor Huedin) - 8-11 ani - Szimma Henrietta (Palatul Copiilor Sf.Gheorghe)-12-15 ani - Pantea Florina (Palatul Copiilor Oradea) -16-19 ani Picturã pe sticlã - Filip Oana (Clubul Copiilor Huedin) - 8-11 ani - Paul Andrei (Palatul Copiilor Oradea) - 12-15 ani S-au mai remarcat:

“Cel mai tânãr participant”, premiu oferit de Clubul Copiilor Huedin: Kudor Mark (Clubul Copiilor Huedin – coordonator prof. Andras Benk); Premiul special “Prietenii artelor”, oferit de ªcoala Popularã de Arte “Tudor Jarda”Cluj: Cãtuþ Emilia (Palatul Copiilor Tg.Jiu – coordonator prof. Pompiliu Ciolacu); Premiu Special “Mâini de Aur”, oferit de Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Cluj: Pitirici Iulian (Palatul Copiilor Bacau – coordonator prof. Mihai Popa); Premiul special oferit de Jurnalul de Huedin (partener media): Chiþãu Codrin (Clubul Copiilor Huedin – coordonator prof. ªtefan Bara); Premiul special oferit de Primãria oraºului Huedin: Bilan Gabriela (Clubul Copiilor Gura Humorului – coordonator maistru instructor Vasile Zup); Premiul special oferit de Consiliul Local Huedin: Mircea But (Palatul Copiilor Baia Mare – coordonator prof. Marcel Stanciu).

Sâmbãtã, 10 mai 2009, elevii participanþi la concurs au efectuat o vizitã la Castelul ºi Muzeul Memorial “Octavian Goga” din Ciucea, dupã care fiecare a plecat spre localitãþile de reºedinþã cu amintiri frumoase despre locurile vizitate ºi despre concursul la care au participat.

“Întregul echipaj de la Palatul Copiilor Bacãu care a participat la Concursul Naþional de Meºteºuguri Tradiþionale “Mâini de Aur”, organizat de Clubul Copiilor Huedin, pleacã acasã cu cele mai frumoase impresii privind modul de organizare a concursului, ospitalitatea gazdelor ºi ureazã mult succes ediþiilor viitoare” scrie prof. Mihai Popa în „Impresii”-le concursului.”

prof. ªtefan Bara - Cercul de Artã Popularã prof. Gheorghe Sobec – director Clubul Copiilor Huedin

Cursurile de varã ECO-JAZZ BELIª

Incã de la înfiinþarea fanfarei Eufonia din care s-a “desprins” în anul 1981 primul big-band

clujean de tineret cu numele Gaio, (termen muzical care înseamnã: cu dãruire, vesel), am cãutat sã îmbin pasiunea muzicienilor pentru jazz, cu dragostea pentru naturã. Observând cã elevii participã cu mai mult elan ºi plãcere la repetiþii ºi concerte, care se desfãºurau în aer liber, pe malul Someºului, în pãdurile din jurul oraºului nostru, ori în taberele de la Bãiºoara, sau de la Nãvodari, din vara anului 1986 am început sã organizez întâlniri muzicale estivale într-o zonã pitoreascã în Munþii Apuseni, în comuna Beliºul Nou, judetul Cluj. Astfel s-au nãscut cursurile de varã ECO-JAZZ BELIª, mult apreciate de participanþi. Condiþiile participãrii la aceste cursuri fiind extrem de avantajoase: transport ieftin, localitatea fiind aproape de Cluj, cazare în corturi proprii ºi în Baraca Armoniei Depline,--construcþie simplã în parte pentru cazare ºi repetiþii care se aflã în curtea cãsuþei mele din comunã --, masa pregatitã în comun din alimente aduse de fiecare participant, instrumente ºi echipament de sonorizare gratuite, precum ºi profesori îndrumãtori voluntari, cu an ce trecea tot mai apreciate au devenit aceste întâlniri beliºene. In cadrul cursurilor, elevii au avut posibilitatea sã studieze compoziþii noi de jazz, sã facã exerciþii de improvizaþii, mai multe ºi mai temeinice decât la repetiþiile curente din timpul anului ºcolar, sã participe la ore de istorie ºi de estetica jazz-ului. In majoritatea cazurilor au fost invitati cei mai harnici ºi talentaþi elevi, câºtigatorii concursului Debutanþilor în Jazz, dar ºi începãtori, care dovedeau reale aptitudini. Pentru a ridica nivelul acestor activitãþi ºi a amplifica atractivitatea lor, am invitat specialiºti importanþi, care întotdeauna au rãspuns cu multã solicitudine ºi plãcere la solicitarile noastre. Multi dintre aceºti corifei ai jazz-ului clujean au revenit la Cursurile noastre, demonstrând astfel cã apreciazã aceastã metodã elevatã de pregãtire a tinerilor. Cei mai apreciati ºi simpatizaþi promotori de jazz, dar ºi importanþi ocrotitori ai naturii care ne-au încântat prin prelegerile lor, au fost: Prof.Univ.Dr.Iosif Viehmann, conf.univ. Dr.Virgil Mihaiu, ing. Sanda Nicolau. Din dorinþa de a umple cât de cât golul imens existent în domeniul activitãþilor culturale la sate, obiºnuiam sã organizãm concerte ºi pentru locuitorii comunei Beliº. Rãmân memorabile acele concerte la care am inclus ºi muzica popularã româneascã, în primul rând de dragul sãtenilor, care n-au avut ocazia sã cunoascã ºi sã asculte muzica de jazz niciodatã , sau de prea puþine ori, înveºmântând piesele cântate în faþa lor în straie jazz-istice, astfel nãscându-se piese originale de etno-jazz. Experimental, am organizat ºi cursuri mixte pentru elevii soliºti de muzicã usoarã împreunã cu interpreþii de jazz. Primii au cantat temele în stilul specific muzicii uºoare, apoi iubitorii de jazz interpretând aceleaºi compoziþii dar folosind armonii specifice, mai sofisticate, linii melodice “jazzificate”, trecand ºi la improvizaþii în final, au demonstrat posibilitãþile nelimitate pe care le poate oferi cel mai creativ ºi liber gen muzical: JAZZ-ul. Cursanþii fiind pasionaþi ºi de naturã ºi drumeþii, au fost iniþiaþi în problematica ocrotirii lumii înconjurãtoare, a turismului în general. Mulþi dintre ei paralel cu practicarea cântatului au devenit adevaraþi excursioniºti, speologi, iar câþiva chiar ºi alpiniºti amatori. In cadrul fiecãrei ediþii am organizat drumeþii atractive, câteodatã veritabile expediþii, toate per pedes apostolorum. Astfel am ajuns din Beliº pânã la Crucea lui Iancu, de lângã Mãrisel, la cascada Valul Miresii de la Rãchiþele, sau chiar ºi pânã la cel mai înalt vârf din Munþii Vlãdeasa ºi în multe alte locuri frumoase din Þara Moþilor. Profitând de lacul de acumulare de la Beliº-Fântânele am reuºit sã ajungem cu bãrcile pânã la capãtul lui, parcurgând o distanþã de aproximativ 40km dus-intors. Cu ocazia acestor pelegrinãri totdeauna am ales câte un obiectiv turistic mai poluat de asa- ziºii « turiºti ocazionali », ºi de multe ori, chiar în prezenþa lor am fãcut curãþenie exemplarã cu ajutorul cursanþilor, cântând cântece care subliniau frumuseþile naturii, activitate care sunt convins cã a avut un efect educativ asupra celor care nu ºtiu sã se comporte civilizat în naturã. Finalizarea eforturilor comune, de obicei constã în susþinerea unui concert, fie la “sediu”, fie mai rar în ultimul timp, la Cãminul Cultural din comunã invitând locuitorii satului sã participe la spectacolul nostru. La despãrþire indiferent de numãrul zilelor petrecute împreunã, dupã cum se poate citi ºi în Cartea de Amintiri ºi de Onoare, completatã de cursanþi, toþi regretau cã timpul a zburat atât de repede, cã ar mai fi dorit sã continuãm activitãþile. Iatã cum am reuºit, cu bani puþini, prin metoda autogospodãririi ºi conlucrãrii cu specialiºti dãruiþi educaþiei, sã organizãm pânã în prezent, 24 de ediþii ale cursurilor de varã ECO-JAZZ BELIª.

Cluj-Napoca, 19 august 2009 Prof. ªtefan Vannai

Debut literar RADU ANDREI SEBENI CALEIDOSCOP

Este uºor sã scri despre o deschidere de aripi, despre un copil talentat care bate la porþile consacrãrii, despre o sensibilitate aparte transpusã în cuvinte dar ºi pe pânza ºevaletului!

Acesta este elevul Andrei Sebeni. Un copil de o sensibilitate cum numai oamenii dotaþi artistic au, sensibilitate pe care o revarsã în matca creaþiei, în universul poetic dar ºi în universul pictural. Sunt convinsã cã odatã pornit ºuvoiul cuvintelor meºteºugite, ne vom putea bucura ºi de alte ºi alte creaþii ale acestui copil minunat! Împreunã cu colegii sãi din clasa a VI-a D de la Liceul Sportiv din Alba Iulia îi urãm succes pe minunatul, dar dificilul urcuº al creaþiei ºi “Per aspera ad astra!” Prof. Maria Mihãlþan, diriginte Liceul Sportiv Alba Iulia

Radu Andrei Sebeni - cursat al clasei de picturã ºi design ambiental din cadrul Centrului de Culturã “Augustin Bena” Alba, la cei 12 ani ai sãi a reuºit sã depãºeascã barierele a douã paliere importante ale artei: arta cuvântului scris ºi arta culorii aºezate pe pânzã. Sunt douã talente ale unui singur copil, talente ce se vor cultivate ºi împinse mai departe spre zãri necuprinse, spre vise ºi împliniri pe care cu siguranþã le va realiza prin muncã ºi perseverenþã. Sub îndrumarea prof. drd. Ioana Raica, Andrei a debutat în cadrul unor expoziþii de grup ºi are deja ºi un debut literar într-o revistã de specialitate “Rânduiala”, revistã de culturã editatã de Centrul de Culturã “Augustin Bena” Alba. Îi dorim lui Andrei La Mulþi Ani pe tãrâmul minunat al culturii.

Prof. Daniela Floroian Director adj. Centrul de Culturã “Augustin Bena” Alba Iulia

BUCURIA PRIMÃVERII Dragã primãvarã-n vânt Cu toþi pomii înflorind, Ai venit cu ghiocei… ªi cu dragoste în ei! Fluturii aievea zboarã Mieluºeii dau din coadã Miresmele-nfãºurînd, ªi razele încãlzind. Iarba verde dã s-aparã Greierul îºi ia chitarã Roiul de albine zboarã Din cãsuþa lor de cearã. Rândunelele se-ntorc ªi voioase cântã-n cor, Paºtele preaslãvind Primãvara preavestind. Primãvara e cântatã De poeþi, de noi mereu, Dorul ºi trãirea noastrã Preaslãvesc pe Dumnezeu. TOAMNA Coboarã toamna peste câmpuri Baticul galben ea ºi-l pune, Iar norii negri poartã fumul Cãci vântul grabnic nu-i alungã. Zãu, iatã cã în urma ei ªi raza soarelui o frânge, Venind din depãrtãri, din munþi, ªi izgonind ce e pe uliþi. Of, furnicuþa încã-n zori Strange sãrmana la bucate, Iar greierul, solist major E cu orchestra la cantata. Iar oamenii în car cu boi, κi poartã rodul de o varã, Depozitând cu iscusinþã Hambarelor, pentru o iarnã. ªi cuiburile-s goale toate, Cãci rândunelele-au plecat… Acolo-n alte zãri departe, Însã de þarã n-au uitat.

Radu Andrei Sebeni

Modernitate sau postmodernitate?

„O operã nu poate deveni modernã, decât dacã este mai întâi postmodernã” spunea Jean-

Francois Lyotard. Înþelegerea paradoxului este posibilã printr-o oarecare familiarizare cu avangardele

artistice. Ca o operã de artã sã fie modernã trebuie ca opera în cauzã sã aducã o serie de inovaþii, sã se

rupã de contemporaneitate, de gustul ºi convenþiile prezentului. Picasso, ca atare, în 1907, poate fi considerat postmodern (vezi Domniºoarele din Avignon), devenind modern în anii ’30 ai secolului XX. Astãzi vorbim despre el ca despre un clasic.

În citatul amintit mai sus cuvântul „modern” are douã ocurenþe în aceeaºi propoziþie. Putem reformula astfel: „O operã care aparþine modernitãþii nu poate deveni modernã decât dacã este mai întâi postmodernã”. Periodizând, formula lui Lyotard cere sã stabilim unde începe ºi unde ia sfârºit modernitatea. Un demers artistic ce aparþine modernitãþii poate fi postmodern numai în situaþia în care va deveni mai apoi modern. În caz contrar, acel demers pur ºi simplu nu poate fi considerat operã de artã.

Astfel gândind, modernul se constituie în „finalitate ºi fatalitate” a postmodernului, postmodernitatea devenind o trãsãturã distinctivã a modernitãþii, un criteriu al periodizãrii ei. Cuvântul „postmodern” face, datoritã prefixului „post”, o periodizare, sugerând un „dupã” al modernitãþii, permiþându-ne sã spunem unde începe modernitatea, dar interzicându-ne sã spunem unde se terminã ea ºi chiar sã spunem cã se terminã. Termenul „postmodern” este un „performativ paradoxal, el spune ce face, însã face contrariul a ceea ce spune”, precizeazã Thierry de Duve.

Postmodernul aspirã sã sfârºeascã un lucru, dar aspirã ºi spre un nou început. Oricine se doreºte postmodern, va deveni numai dacã va fi modern, caz în care postmodernul se constituie în orizont al modernului.

„Postmodernul este figura sfârºitului sãu inclusã în el, fie închiderea sa ineluctabilã. Invocându-l nu închidem poarta modernitãþii, ci dimpotrivã repetãm dorinþa modernã prin excelenþã: sã ai un sfârºit în spatele tãu care sã însemne începutul absolut ºi o serie de noi începuturi sã se deschidã fãrã limitã în faþa ta”.

Pentru o înþelegere concretã a demersurilor artistice contemporane, a diversitãþii modurilor de exprimare ºi a materialelor de creaþie folosite, ne vom întoarce la începuturile secolului al XX - lea.

Ariciul sau Fântâna lui Marcel Duchamp sunt exemplare pentru gestul dialectic, prin care identicul creeazã alteritate, reînscriind non-arta în artã. Aceste douã ready-made-uri sunt exemplare pentru susþinerea paradoxului lui Lyotard în cele douã scriituri ale sale: ele au fost postmoderne înainte de a fi moderne, devenind moderne dupã ce au fost postmoderne.

În producþiile artistice ale lui Duchamp, modernitatea se terminã fãrã a se sfârºi, cu ele modernitatea începe fãrã ca ele sã fie originea ei. În acest context „postmodern” se înscriu lucrãrile artistului, periodizând din momentul în care primesc meritul de a da semnalul unei revoluþii la nivel de concepþie, conform cãreia orice poate fi artã ºi autorizând involuþia prin care azi arta este resorbitã în orice.

În anul 1907, în faþa Fântânii expuse, Duchamp exclama: „Aceasta este artã”. Prin aceastã propoziþie artistul a ales ºi a validat ready-made-ul. Nu a ºtiut mai mult despre artã ºi nici nu a dispus de o tehnicitate aparte faþã de contemporanii sãi, singurul lui merit în acest caz fiind acela de a fi avut iniþiativa. Ready-made-urile au fost numite artã nu numai în urma unui „fiat ars” conceptual ci ºi a unui sentiment, fiind expresia unei judecãþi estetice.

Tradiþia premodernã concepea judecata esteticã drept judecatã de gust, înþeleasã ca aplicare promptã ºi subtilã a regulilor pe care le cunoaºtem.

Dupã Batteux, gustul este „o cunoaºtere a regulilor prin sentiment” iar Meier ni-l descrie ca pe o putere de cunoaºtere a frumuseþii ºi urâþeniei lucrurilor. Duchamp aratã cã alegerea ready-made se bazeazã pe „absenþa totalã de bun sau prost gust” ºi cã „arta unei epoci nu înseamnã gustul acelei epoci”.

Aproape tot ce s-a întâmplat în domeniul artelor vizuale de la acel moment ºi pânã în prezent porneºte de la aceastã ipotezã. „Fã ce-þi trece prin cap” caracterizeazã, se pare, o mare parte a producþiilor artistice contemporane. Intrarea unui lucru oarecare într-o operã de artã având ca punct de pornire lucrarea lui Manet „Legãtura de sparanghel” va da tonul devalorizãrii lucrului preþios, finit, nobil ºi a valorilor ce confereau artei o funcþie precisã în dispozitivul de putere aristocratic. Drumul de la Manet la avangarda artei contemporane este drumul de la aleatoriul reprezentat (valori sau antivalori egalitare, marcate în conºtiinþã cu pecetea vulgaritãþii, a fragmentarului) la aleatoriul pur ºi simplu. Producþiile dadaiste dau sentimentul abandonãrii totale a regulilor artei, revendicând dreptul de a crea orice.

Formule ca „asta nu poate fi artã” sau „este interzis sã faci orice” vor fi asumate de cãtre artiºtii avangardei ºi întoarse împotriva lor însele, prin provocare. Interzicerii aleatoriului îi rãspunde autorizarea lui revendicatã (este permis sã faci orice).

Contemporaneitatea ne prezintã un sentiment al aleatoriului, rar compus din indignare ºi fricã, cel mai frecvent el rezultând din indiferenþã. Ceea ce se întâmpla în prima parte a secolului XX, era o judecatã pronunþatã de establishment în numele unui sentiment de fricã ºi de indignare, ceea ce se va întâmpla dupã fiind o judecatã pronunþatã de marele public în numele unui sentiment de indiferenþã. Aleatoriul evolueazã în timp, transformându-se; el începe cu insignifianþa legãturii de sparanghel ºi lipsa perspectivei în tablou, mergând pânã la dezordinea din primele acuarele ale lui Kandinsky ºi apoi la cutia cu excremente a lui Manzoni, ºi exemplele pot continua. „Aleatoriul absolut se aflã în colimatorul istoriei, sortit repetãrii infinite ºi anihilat în puterea lui motrice, mereu deja negat, mereu deja reafirmat, întâmplat dinainte, fiindu-i anulatã în acest fel orice posibilitate efectivã de a se realiza”, precizeazã Thierry de Duve.

Ideologiile identice, specifice artei premergãtoare celei contemporane, dispar, chiar ºi în cadrul aceloraºi curente, artiºtii ne-urmând în mod constant o ideologie identicã. Discursul artiºtilor contemporani poate suna astfel: „putem face orice pentru cã, ºtiþi, nu este chiar orice”. Ca atare putem numi artist modern acel artist a cãrui datorie era, este ºi va fi aceea de a crea ceva aleatoriu.

Va urma

Prof. dr. Liviu Nedelcu

director ªcoala Popularã de Arte ºi Meserii Focºani

RELUAREA UNEI VECHI COLABORÃRI Acum aproape patruzeci de ani, mai precis în 1970, s-a înfiinþat, sub egida Casei Municipale

de Culturã Cluj-Napoca, corul de camerã VIVA LA MUSICA. De la început nucleul coralei îl constituiau profesorii, cursanþii ºi mai apoi absolvenþii ªcolii

Populare de Artã. Un parteneriat “avant la letter” între cele douã instituþii clujene, devenea forþa motrice a uneia dintre cele mai cunoscute formaþii de gen din þarã, care mai bine de trei decenii sub conducerea dirijorilor sãi, Gabriela Creþu, Gelu Furdui ºi Francisc Mureºan, a repurtat binecunoscute succese în þarã ºi strãinãtate.

Acum în prag de nou an ºcolar, vã propun reluarea acestui gen de parteneriat între Casa de Culturã a Municipiului Cluj-Napoca, instituþie în care lucrez de aproape 25 de ani, ºi ªcoala Popularã de Arte „Tudor Jarda”, prin implicarea nemijlocitã, dupã modelul anterior, la modelarea destinului mereu ascendent al Ansamblului Coral VOCI TRANSILVANE, þinând cont de trei factori:

· potenþialul interpretativ al clujenilor · calitatea unanim apreciatã a secþiei canto a ªcolii Populare de Arte « Tudor Jarda » · tradiþia de aproape 65 de ani a coralei

Câteva cuvinte despre formaþia pe care o pregãtesc ºi o conduc: Ansamblul Coral VOCI TRANSILVANE înfiinþat în 1945, adaptat specificului mileniului III,

continuã tradiþia: - de cântare coralã iniþiatã în capitala culturalã a Transilvaniei de ilustrul sãu fondator dr. Augustin

Bena, preot, profesor, dirijor, compozitor, fondator al învãþãmântului muzical de rang universitar clujean

- implicãrii nemijlocite, interpretativ ºi organizatoric, a douã categorii socio-profesionale puternic legate de activitatea coralã: feroviarii ºi cadrele didactice.

Astfel Ansamblul Coral VOCI TRANSILVANE este purtãtorul ºi continuatorul valoroaselor experienþe corale acumulate de formaþia feroviarã-fondatoare, precum ºi a potenþialului mereu viu al cunoscutelor corale de cadre didactice care l-au avut ca animator, de-a lungul a mai multor decenii, pe Maestrul Marius Cuteanu, neobosit discipol al lui Augustin Bena.

Patronat de Casa de Culturã a municipiului Cluj-Napoca, Ansamblul Coral VOCI TRANSILVANE are un sprijin suplimentar, eficient ºi permanent, financiar ºi logistic, din partea Asociaþiei Culturale VOCI TRANSILVANE, Sindicatului LIBERTATEA al C.F.R. Cluj ºi Sindicatului Liber al Învãþãmântului Preuniversitar Clujean.

La început s-a numit Corul mixt al Regionalei CFR Cluj, apoi în 1994 a primit denumirea de FEROVIARIA, ca din 2003 sã se numescã Ansamblul Coral VOCI TRANSILVANE.

S-au perindat la pupitrul coralei dirijorii : Augustin Bena (1945– 1947); între anii 1947 –1948 Teofil Coste, Grigore Hoca ºi Dorin Pop; Mircea Breazu (1948 – 1985, 1990 – 1994); Ciprian Rusu (1985-1990) ºi Adrian Corojan (1994 – prezent).

În perioada 1960 – 1970 formaþia s-a bucurat de colaborarea unor soliºti precum: Alexandru Fãrcaº, Mariana Nicolesco (în perioada studenþiei sale clujene) iar între anii 1985 – 1990 Marton Melinda ºi Ana Rusu.

Din 1995 au colaborat la reuºita evenimentelor culturale ale corului: Lucia Þibuleac, Radu Pintea, Dana Ciucã-Mattei, Lavinia Bocu, Horaþiu Ruºti, Daniela Chiºbora, º.a. acompaniaþi la pian de: conf. univ. dr. Cornelia Suciu-Cuteanu, prof. Rodica Igna, prof. Olga Bordaº, prof. Antonia Cioacã, º.a.

Dupã evenimentele din '89 în viaþa coralei s-au produs transformãri majore atât din perspectiva performanþelor artistice cât ºi din cea a diversitãþii repertoriale. Au fost susþinute peste 270 concerte apreciate de publicul meloman din 26 de localitãþi din þarã ºi 45 localitãþi din: Austria, Belgia, Bulgaria, Croaþia, Franþa, Germania, Grecia (Sf. Munte Athos), Italia, Luxemburg, Republica Moldova, Polonia, Turcia, Slovacia, Spania, Ungaria ºi Vatican, evenimente care s-au bucurat de aprecierea unanimã a publicului ºi a criticii de specialitate. Repertoriul abordat cuprinde peste 250 de titluri: muzicã laicã ºi religioasã, colinde, lucrãri din literatura muzicalã româneascã ºi universalã, de la compozitorii Renaºterii pânã la cei contemporani, interpretarea lor fãcându-se în limba originalã (peste 20 limbi).

ab V-am prezentat câteva aspecte din viaþa de aproape 65 de ani a Ansamblului Coral VOCI

TRANSILVANE, în speranþa cã realizãrile amintite mai sus vor constitui argumente ce pot motiva reactualizarea unei relaþii de colaborare între Casa de Culturã a Municipiului Cluj-Napoca ºi ªcoala Popularã de Arte "Tudor Jarda”.

Lansãm invitaþia-propunere ca aceia dintre cei mai buni cursanþi ºi/sau absolvenþi ai secþiei canto sã facã parte din coralã, beneficiind gratuit de o susþinutã practicã vocalã ºi coralã prin ore de canto suplimentare, repetiþii, concerte ºi, dacã valoarea ºi seriozitatea participãrii la activitãþile formaþiei vor fi probate, la participarea implicitã în proiecte naþionale ºi internaþionale ale

Ansamblului Coral VOCI TRANSILVANE. Pentru cei interesaþi, las urmãtoarele date de contact:

Adrian Corojan – dirijor e-mail: acorojan@yahoo.com: tel: 0744-457.601; 0734-448.992 Ansamblul Coral VOCI TRANSILVANE: website: www.vocitransilvane.org.ro

RITMURIMuzica flamenco Dintre toate formele de artã etnicã ce au „urcat“ pe marile scene ale lumii, flamenco este cu siguranþã cea mai strãlucitoare ºi cea mai iubitã. Sã fie oare de vinã ritmul alert ºi privirile pasionale ale dansatorilor? Sau flamenco ascunde un secret chiar mai profund decât stârnirea simþurilor spectatorului? Muzica a ajuns în Spania (probabil într-o formã primitivã a artei în care s-a transformat în prezent) prin intermediul triburilor de þigani nomazi din India, care au cãlãtorit prin toatã Europa cu trei sau patru secole în urmã, pentru ca în cele din urmã sã se stabileascã în Andaluzia. Din Andaluzia s-a rãspândit în toatã Spania datoritã barurilor de flamenco, locuri speciale pentru aceste tipuri de concerte. Primul dintre acestea a apãrut la Sevilla, în 1842, permiþând celor mai prestigioºi artiºti sã dea viaþã muzicii lor. Din punct de vedere cultural, contribuþiile romilor în societatea spaniolã sunt importante. Muzica flamenco este o parte fundamentalã a culturii regiunii de sud a Spaniei. Cântecul a format o parte importantã a vieþii romilor nomazi; aceºtia creeazã un nou ºi popular stil de muzicã cu influenþe locale ºi maure, dar bazat pe muzica lor tradiþionalã, numit flamenco. Romii spanioli sunt cel mai bine cunoscuþi datoritã acestui gen de muzicã. Primele ºcoli de flamenco apar între 1765-1860 în Andaluzia. Urmeazã, timp de mai bine de un secol, aºa-numita epocã de aur, în care muzica se dezvoltã la forma sa definitivã în numeroasele cafes cantantes. Dansatorii flamenco constituie marea atracþie la cafes cantantes. Chitariºtii însoþiþi de dansatori devin extrem de populari în aceastã perioadã. Din 1915, spectacole de flamenco erau organizate în întreaga lume, deºi aceasta dãuneazã oarecum puritaþii muzicii. O renaºtere a muzicii flamenco începe în 1955. Chitariºti, soliºti ºi dansatori extraordinari ajung în marile teatre ºi sãli de concert ale lumii.

Existã trei categorii distincte de flamenco: jondo sau grande („profund”, muzicã tristã, are legãturã cu moartea sau alte lucruri triste), intermedio („intermediar”) ºi chico („uºor”, cu subiecte ca dragostea sau natura). Flamenco are trei pãrþi, fiecare cu importanta sa: cante (cântec), baile (dans) ºi guitarra (chitara). Dansul flamenco poate fi comparat cu dansul din orient. Gesturile elegante ale dansatoarelor seamãnã cu cele ale dansatoarelor orientale, numai cã sunt mai bruºte. Folositul castanietelor poate fi comparat cu cimbalele din muzica orientalã, deºi acestea din urmã au început sa fie folosite abia acum 100 de ani. Dansatorul face miºcãri complicate ale picioarelor ºi foloseºte încãltãri speciale. Partea superioarã a corpului are o posturã graþioasã, nefiind influenþatã de miºcãrile viguroase ale picioarelor. Dansatoarele poartã fuste lungi ºi voluminoase, care sunt folosite pentru a scoate în evidenþã miºcãrile graþioase ale mâinilor. Dansatorul trebuie sã proiecteze starea sufleteascã a cântecului, în acest sens existând o comunicare codatã între el ºi cantãreþ.

Flamenco îmbracã peste 34 de forme, totuºi doar jumãtate sunt dansate. Buleria, Solea, Alegria ºi Tangos sunt formele de bazã care sunt prezentate ºi publicului. Fiecare cântãreþ vine cu propriul stil, ºi, asa cum se întâmplã ºi în lumea dansului, nu orice pereche poate fi potrivitã. Mai mult, ceea ce pentru spectator poate pãrea o improvizaþie poate fi de fapt rezultatul unei vieti întregi dedicatã studiului. Relaþia dintre membrii grupurilor de flamenco este similarã cu cea din formaþiile de jazz, existând o structurã melodicã de bazã, care trebuie urmatã, dar pe care fiecare poate improviza, în funcþie de modul în care simte muzica. Emoþiile dansatorului sunt sugerate prin culorile hainelor tradiþionale: albul exprimã bucuria, negrul-tragedia ºi roºul- pasiunea.

Flamenco sintetizeazã viaþa, sentimentele, bucuria ºi durerea romilor spanioli, ºi mai mult, sutele de ani petrecuþi pe drumuri în cãlãtoria lor din India. Am putea spune cã sentimente generale ale umanitãþii, bucuria ºi tristeþea, sunt sintetizate în flamenco.

Claudiu Vintilã

Expert chitarã, ªcoala Popularã de Arte ,,Tudor Jarda” Cluj Napoca

TEATRUL ªI ÎNCEPUTURILE SALE

Primele manifestãri ale teatrului, elementele embrionare ale viitoarei forme de artã scenicã, le gãsim exprimate prin dansurile ºi gesturile rituale specifice culturii omului primitiv. În timp, prin laicizarea elementelor ritual-ceremoniale, se ajunge la forme paleoteatrale, forme de început ale artei interpretãrii dramatice. Când ºi-a conºtientizat puterea de a imita, „darul imitaþiei fiind, prin urmare, în firea fiecãruia”, dupã cum spunea Aristotel în Poetica sa, de a reda gesturi, de a exprima stãri ºi sentimente, omul primitiv a mai fãcut un pas pe drumul spre histrionism, spre acea putinþã de a interpreta caractere umane. Dansatorii primitivi au fost, poate, primii actori ai omenirii, „cãci ºi aceºtia, cu ritmuri turnate în atitudini, imitã caractere, patimi, fapte”, ne mãrturiseºte, în aceeaºi lucrare, Aristotel. Odatã cu evoluþia societãþii, se trece la forme primare organizate, cu conþinut teatral. Se rupe, astfel, legãtura între teatrul iniþial ºi manifestarea religioasã, parcursul artei scenice cãpãtând o conotaþie laicã. Laicizarea fenomenului teatral se produce, la început, în Grecia secolului al VI-lea î. H., în timp ce, în alte zone ale lumii, aceastã trecere s-a fãcut mult mai târziu (în India, China, Japonia, undeva între secolele II-X d. H.). Grecia a fost leagãnul teatrului. În Grecia anticã, cele dintâi spectacole teatrale au fost organizate ºi desfãºurate în timpul domniei regelui Pisistrate, cu circa 2500 de ani în urmã; atunci se recunoaºte, în mod oficial, cultul lui Dionysos, zeul vinului ºi al viþei de vie. În cinstea lui se organizau spectacole, inclusiv cu caracter teatral, la care participau toþi locuitorii cetãþii. Pentru a ocroti ogoarele roditoare, zeului i se cântau imnuri în cor ºi i se ofereau ceremonii rituale, urmate de petreceri. Cântãreþii din corul dionisyac purtau mãºti de þap (tragos, în greacã). De aici vine etimologia cuvântului „tragedie” (cântecul þapilor, în greacã). Tragedia greacã are trei reprezentanþi de seamã: Eschil, Sofocle ºi Euripide. Comedia greacã îºi are originile în cântecele ºi farsele populare. Ea era întruchipatã de „mimi”, comedianþi care ironizau caractere umane ºi creionau o acidã satirã socialã. De la formele minore, comedia îþi diversificã mijloacele, devenind un critic al problemelor social-umane ºi politice ale vremii, cãpãtând un contur polemic. Cel mai mare comediograf al epocii a fost Aristofan. Arta teatralã în Grecia anticã se manifestã de la forme primare, la contururi cizelate, unde sesizãm accentuarea caracterului dramatic ºi consolidarea lumii eroilor. Teatrul grec al acelei epoci a servit ca model dramaturgic ºi spectacologic, fiind un reper estetic pentru teatrul modern ºi contemporan. Teatrul roman, spre deosebire de cel grec, s-a îndepãrtat de caracterul religios ºi ritualic, accentuând mai puþin nuanþa educativ-purificatoare. El a avut un caracter eminamente laic, dezvoltând spiritul ludic ºi elementul spectacular. Primordiale erau elementele vizuale (muzicã, dans, pantomimã), în detrimentul reperului dramaturgic. Primele spectacole teatrale romane, cunoscute ºi menþionate de istorici, sunt prezentate de histrioni etrusci ºi mimi din cetãþile greceºti, cucerite de legiunile imperiale. Dupã aceastã perioadã, dominatã de influenþa greacã, în secolul I d. H. urmeazã o „latinizare” a actului teatral: tragediile sunt inspirate din istoria Romei, iar comediile, din ceea ce este propriu vieþii romane. La apogeul perioadei imperiale, sunt la modã mimodramele, de inspiraþie mitologicã sau istoricã. Erau montãri fastuoase, jucate pe arene cu mii de locuri, cu „dotare tehnicã” pentru efecte scenice, cu actori, dansatori, cor. Imperiul Roman a impus modele teatrale comerciale, spectaculoase ºi de efect, acreditând, astfel, în mod special, comedia. Comediografia latinã are reprezentanþi de gen de mare valoare, cei mai importanþi fiind Plaut ºi Terenþiu. Tragedia, ca gen dramaturgic, nu s-a ridicat în teatrul latin la valoarea ºi la profunzimea celei din teatrul grec. Remarcãm, totuºi, numele unui mare dramaturg al epocii: Seneca. În antichitatea teatralã, dincolo de valoarea incontestabilã a dramaturgiei, întrezãrim ºi elemente ale artei spectacolului. Prin mimodramã, pantomimã, alegorie sau coregrafie se creeazã reprezentaþii cu un accentuat contur imagistic. Elementele paratextuale au mãrit gradul de atractivitate al realizãrilor scenice. Spiritul ludic, regãsit peste secole în „Commedia dell’Arte”, ºi popularitatea satirei sociale (în special a „mimei” ºi a „attelanei”) au insuflat teatrului puterea de a exista, în perioada trecerii de la Antichitate la Evul Mediu.

Petre Bãcioiu Expert actorie, ªcoala Popularã deArte „Tudor Jarda” Cluj-Napoca

„ JOC DE CEANU MARE ”

Atestatã de aproximativ 750 de ani, comuna Ceanu Mare este aºezatã în zona de câmpie a Transilvaniei, fiind una dintre cele mai bogate comune ale judeþului Cluj. Oamenii locului sunt harnici, mândri, ,,fãloºi ”, mai ales la joc, activitate cultural-artisticã în care au o tradiþie foarte bogatã. De remarcat în aceastã privinã este premiul I pe þarã obþinut de ,,Ansamblul de jocuri tradiþionale “ al ºcolii din Ceanu Mare, condus de profesorul Potra, în anul 1964. Deºi în anii urmãtori, cântecul ºi jocul popular cenan nu au murit, nu au mai avut intensitatea, splendoarea ºi bogaþia dinainte, prezenþa acestor manifestãri simþindu-se doar la petrecerile ºi nunþile cu lãutari.

În anul 1977, domnul Petru Criºan, fecior din Ceanu Mare, dansator în Ansamblul ,,Þarina-Sticla” Turda, a creat la Ceanu Mare o formaþie de dansuri populare din care a fãcut parte ºi subsemnatul. Acest ansamblu a fost apreciat la nivelul comunei, obþinând rezultate bune la concursurile locale din acea vreme. Fiind îndrãgostit de jocul popular, având dorinþa extraordinarã de a-i egala pe cei mai buni dansatori ai Ceanului, cum ar fi: Dumitru Borza, Gligor Hãdãrean, Nicolae Sabãu (de Ceanu Mare), dupã absolvirea gimnaziului m-am înscris în ,,Ansamblul Plaiurile Clujului” din Cluj-Napoca, avându-l îndrumãtor pe unul dintre cei mai mari dansatori ºi coregrafi ai þãrii, domnul Emil Luca. Pasiunea pentru joc a fost vie ºi în continuare, în 1987 înscriindu-mã în ansamblul ,,Cununa Ardealului din Turda, condus de instructorul Vasile Baciu. Împreunã cu acest ansamblu am obþinut locul I pe þarã ca dansator cu joc de ponturi de pe Câmpia Transilvaniei, în anul 1987.

Dupã absolvirea ºcolii Populare de Arte ,,Tudor Jarda” din Cluj-Napoca, devenind instructor de dans popular, am înfiinþat la Ceanu Mare un ansamblu de joc popular în primãvara anului 2009, prin aceasta împlinindu-se un mai vechi vis personal. Acest lucru nu s-a putut realiza fãrã sprijinul domnului director al ºcolii din Ceanu Mare, prof. Nicolae - Leontin Petruþa ºi al domnului primar al comunei, Virgil Pãcurar. Ansamblul poartã numele ,,JOC DE CEANU MARE” ºi este format din 14 perechi de copii, elevi ai claselor I-VIII ai ºcolii din Ceanu Mare. Bucuria de a juca, perseverenþa ºi rãbdarea copiilor a dat roade, astfel cã ansamblul a oferit cenanilor spectacole de joc autohton autentic cu prilejul sãrbãtorii locale ,,Fiii satului”.

Un alt vis devenit realitate începând cu anul ºcolar 2009-2010 este clasa de dans popular la ºcoala din Ceanu Mare, clasã aflatã sub „aripa” ºcolii Populare de Arte ,,Tudor Jarda” din Cluj-Napoca, al cãrui instructor este subsemnatul, Lucian Ilie Vãlean.

Ceanu Mare, 04.09. 2009

Dacã pentru o fracþiune de secundã ne întoarcem cu gândul la anii de început ai miºcãrii cultural-artistice din þara noastrã, vizualizãm mijloacele tehnice ne dãm seama de evoluþia treptatã a acesteia ºi avem convingerea cã încã de pe atunci se dorea mai mult. Spectacolul este rodul muncii unei echipe întregi, care participã la buna desfãºurare a tuturor momentelor artistice, începând de la text, scenografie, regie ºi pânã la maºiniºti, ecleraj etc. Regizorul artistic, pe baza concepþiei sale asupra întregului spectacol, coordoneazã munca fiecãrui membru al echipei, ajutã artistul în creaþia sa, colaboreazã cu scenograful la elaborarea cadrului plastic al spectacolului. Îmbinând realizãrile echipei, regizorul creeazã transmiterea mesajului ºi asigurã percepþia conþinutului de idei al mizanscenei. Scenograful creeazã cadrul plastic, decorul ºi costumele care-l ajutã pe artist sã creadã în realitatea în care trãieºte, pentru câteva ore, ºi sã dea viaþã personajului interpretat. Machiorul sau,de cele mai multe ori artistul însuºi, îºi transformã înfãþiºarea cotidianã luând masca personajului interpretat, ceea ce-l face sã se identifice cu rolul. Decorul, cu ajutorul luminilor, prinde viaþã. Costumul ºi machiajul sunt purtate de artist cu dezinvolturã, contopindu-se cu creaþia sa. Sunetele speciale ºi muzica de scenã creeazã ambianþa sonorã. Toate manevrele realizate de grandioasa echipã tehnicã, manevre de decor, mobilier, recuzitã se desfãºoarã ca un mecanism viu. Totul este gândit la milimetru, nimic la voia întâmplãrii, comunicarea fiind vitalã. Imaginea eroului unei opere ne apare odatã cu lectura libretului, a textului. Eroii acþioneazã, vorbesc, se fac simþiþi prin participarea la desfãºurarea acþiunii. MACHIAJUL, pentru cã despre asta voi vorbi în acest material, este o parte esenþialã a spectacolului, conducând la transmiterea ºi înþelegerea ideii care stã la baza actului artistic. Actorul, cântãreþul, ARTISTUL, îºi gãseºte cu ajutorul sãu imaginea concretã a personajului interpretat, ajutându-l sã se identifice cu acesta. Odatã cu realizarea mãºtii, nelãmuririle, îndoielile ºi oscilaþiile din interpretare dispar, trãsãturile concrete ale omului pe care-l va crea, încep sã se fixeze. Realizarea machiajului de scenã se petrece pe parcursul repetiþiilor de-a lungul a numeroase coordonate care alcãtuiesc, la final, imaginea noului personaj: stilul autorului, stilul epocii etc. O mare importanþã o are observarea atentã a mediului ºi a oamenilor din jurul nostru; iatã de ce este necesar sã studiem felul de a vorbi, de a ne miºca pe scenã. La realizarea chipului noului personaj se þine seama de numeroase indicaþii ºi de reguli stricte. Pe baza unei schiþe, se începe elaborarea chipului dorit. Pentru început se doreºte cunoaºterea pãrþii tehnice a machiajului care cuprinde numeroase reguli impuse de specificul artei machiajului:

· distanþa spectatorului faþã de scenã ne aratã cã machiajul este obligatoriu pentru orice rol, deoarece de la o anumitã distanþã trãsãturile feþei nu se mai disting

· reflectoarele ne indicã, ºi aici intrã în scenã regizorii de lumini, cât de puternic trebuie sã fie machiajul · culoarea filtrelor din reflectoare acþioneazã asupra culorii machiajului, schimbându-le. De aceea, când ne

machiem, trebuie sã þinem seama ºi de acest aspect · machiajul feþei nu trebuie sã afecteze mobilitatea trãsãturilor, deci expresivitatea · mãiestria obþinerii unui chip constã în a utiliza cât mai puþine farduri · þinta finalã a machiajului este aceea de a-l ajuta pe artist sã se identifice cu personajul. Un machiaj bine

realizat va permite spectatorilor sã vadã, fãrã efort, trãsãturile feþei artistului de la orice distanþã, sã poatã surprinde orice schimbare care se petrece pe chipul actorului. Ceea ce este foarte important însã pentru oricine doreºte sã pãtrundã în tainele acestei meserii este cunoaºterea

construcþiei anatomice a figurii omeneºti, lipsa acestui aspect conducând ducând la o mascã artificialã. MACHIAJUL, cel spectaculos dar ºi acela cotidian, poate deveni un joc al transformãrii ºi obþinerii unor efecte grandioase. Lãsaþi-vã ghidaþi de sfaturile artiºtilor în make-up , de colecþiile de make-up ºi de marile case de cosmetice.

Întrucât în þara noastrã, machiajul este strict legat de meseriile care implicã transformãri ºi mãºti profesioniste cum ar fi: teatrul, opera, cinematografia, televiziunea, acesta nu este dezvoltat sau implementat la modul serios ºi în planurile de studiu specifice artelor, ºi mã refer la lipsa unor ºcoli de profil sau la existenþa acestora într-un numãr insesizabil, ca afacere.

Vã fac astfel trimitere spre site-ul Academiei de Machiaj Profesionist din Roma/Italia (www.accademiaditrucco.it), unde toþi cei care îndrãgesc scena ºi lumina reflectoarelor vor putea gãsi ºi învãþa multe trucuri ale meseriei sau chiar urma cursurile Academiei, unde machiajul este adus la rang de ARTÃ.

Lavinia Bocu, Expert canto, ªcoala Popularã de Arte “Tudor Jarda” Cluj-Napoca bocu.lavinia@yahoo.com

În luminile rampei

Ultimele cuvinte ale secolului XX

Nu ºtiu care ar putea fi ultimele cuvinte ale secolului XX; un secol bulversat, fragmentat, atât pe plan artistic, cât ºi social ºi politic. În fapt, localizarea acestor cuvinte, dacã ele ar exista, este mai degrabã imposibilã þi pentru cã nu existã o delimitare precisã, definibilã între secolul XX þi secolul XXI – cel puþin din punct de vedere artistic (includem în acest domeniu þi muzica, literatura, filmul). În fapt, aþa cum noteazã þi Michel Foucault în Cuvintele ºi lucrurile, nimic nu ne dã dreptul sã decupãm din istorie o perioadã, izolând-o astfel de cele ce îi preced þi îi urmeazã. Nu existã graniþe clare între curentele literar artistice pentru cã acestea se construiesc prin contopirea alchimicã a elementelor moºtenite cu tendinþele ºi formele pe care le promoveazã.

Oricum, cuvintele cele mai controversate pe care secolul XX ºi-a construit celebritatea, sunt “moartea artei”, marcând începutul unor cãutãri care continua þi azi, în preajma relaþiei între opera de artã þi obiectul cel mai banal (Duchamp oferã o posibilã soluþie), aºadar între spaþiul artei ºi real; un real care la rândul sãu stã de acum sub semnul virtualului, un real descompus, de-realizat de proliferarea obsedantã a tehnologiilor ºi mediilor. Sau cum ar spune Gianni Vattimo, “…intensificarea posibilitãþilor de informare asupra realitãþii, în cele mai variate aspecte ale ei, face tot mai greu de conceput însãþi idea unei realitãþi unice. Se împlineºte, poate, în lumea mass-media, o profeþie a lui Nietzsche: lumea adevãratã pânã la urmã devine poveste”1

Þi totuþi aceste cuvinte par sã rãmânã o ecuaþie nerezolvatã sau, poate, doar un pretext de a rediscuta relaþia, nu mai puþin controversatã dintre modernism þi postmodernism. Rãmân aþadar un punct important de referinþã al vieþii artistice, un motiv de interogare neobositã asupra statutului creaþiei, operei artistice ºi încadrãrii sau locului ei într-o lume în care, aþa cum observa cu severitate Nietzsche, riscãm sã ne trezim cã viaþa noastrã cu cele mai banale þi mãrunte aspecte devine o poveste, o fabulaþie care nu mai are un real în care sã se ancoreze.

Lucian Szekely-Rãfan Expert ªcoala Populara de Arte “Tudor Jarda”, Cluj Napoca

1 Gianni Vattimo, Societatea transparentã, Ed. Pontica, Constanþa 1995, cu o traducere de ªtefania Mincu, p. 11

EXIST...!

Bunã!..Daþi-mi voie sã mã prezint…Sunt o salã...o salã oarecare aflatã pânã nu demult în anonimat. Nu mã bãga nimeni în seamã, eram plinã de moloz. Auzeam doar sunetele sacadate de ciocan ºi de baros, sfredelit de fierãstrãu. Oameni alergând grãbiþi pe duºumeaua mea bolnavã rãspândeau un ecou înfundat în crãpãturile feþei mele coºcovite.

Ochii mei lãsau sã pãtrundã lumina domoalã care mângâia suprafeþele pline de praf ºi amintiri. Toate acestea au fost pânã nu demult când, cineva a reuºit sã desluºeascã farmecul care se ascundea în mine- un farmec aparte care trebuia descoperit. Am intrat în lumea artelor!, deci sunt bunã ºi eu la ceva, la ceva atât de nobil precum pictura, muzica, poezia, dansul...Treptat sunetul ciocanului s-a transformat în armonii, lumina mea a început sã mângâie lucrãri de artã. Trãirile mele s-au contopit cu vibraþia plinã de bucurie pe care o emanau oamenii ascultând un festival de jazz, un concert coral, evoluþia unor artiºti lirici ºi interpreþi populari...Dintr-o datã faþa mea coºcovitã a ajuns simezã, iar duºumeaua mea a putut fi „covorul fermecat” pe care balerine pline de graþie, exprimau prin miºcarea lor, dragostea ºi bucuria de a trãi.

Aºa am ajuns „sã trãiesc” într-un locaº de culturã ºi sã fiu la îndemâna tuturor celor care iubesc arta, frumosul ºi viaþa.

EXIST acum cu un nume...Mã numesc SALA ªANTIER. Locuiesc

pe strada Fabricii de Zahãr 51.

Vera Dan Expert ªcoala Popularã de Arte “Tudor Jarda”, Secþia Picturã

Contact: danwaleria@yahoo.com

Impresii de vacanþã, cursuri de varã, picturã… Este materializarea celor mai ascunse visuri ale mele. Anunþul a venit scurt, pe un post de radio. Gata! ãsta-i momentul, mã înscriu! ªcoala Popularã de Arte "Tudor Jarda " din Cluj-Napoca – instituþie de tradiþie – este organizatoarea acestei acþiuni adresate publicului larg, dornic sã-ºi manifeste talentele artistice. Zi canicularã de varã. În centrul zgomotos al marelui oraº, urci douã trepte de piatrã, treci de o uºã de lemn ºi te afli într-o altã lume. Micuþa galerie primeºte toþi entuziaºtii extraºi de la treburile prea obiºnuite ºi prea plictisitoare ale vieþii. Discurs de deschidere, împãrþire de materiale, succes ºi la treabã ! Doamna Vera Dan, sufletul acestei acþiuni, ne dã îndrumãri, deschide culori, deschide ferestre blocate ale sufletului. Acesta a fost începutul. Dar ce început! Câte trãiri adânc ferecate au rupt lanþurile, câþi fluturi condamnaþi pentru prea mult timp la starea de larvã au prins aripi. Se munceºte cu seriozitate, cu implicare ºi, mai mult decât orice, cu pasiune. Pe colile albe se aºtern suflete. Sfat pentru cei care mai sufocã larve de fluturi în suflet: urcaþi cele douã trepte de piatrã, deschideþi uºa pictatã de lemn, deschideþi uºa sufletului ºi veþi face o cãlãtorie în timp, într-o altã dimensiune: veþi descoperi un nou spaþiu fãrã timp, fãrã presiuni … veti vedea fluturi inundati in lumina purã.

Cadar Monica

participantã la cercul de picturã, 11-26 august 2009

Din dorinþa de a prelungi concediul din aceastã varã, am navigat pe internet, cãutând ceva, fãrã a ºti exact ce. Am gãsit un anunþ al ªcolii Populare de Arte „Tudor Jarda” referitor la un cerc de picturã organizat în colaborare cu Consiliul Judeþean Cluj. Iniþiativa doamnei profesoare Vera Dan, de a oferi ºi celor care nu fac parte din lumea artiºtilor consacraþi, oportunitatea de a descoperi mirajul culorilor, a venit în întâmpinarea dorinþei celor care aveau nevoie de un mijloc de exprimare care sã depãºeascã limitele convenþionale. Cele câteva ore petrecute în spaþiul Galeriei „Arte” au fãcut ca acele zile de varã sã fie deosebite. Am lãsat la uºa galeriei problemele mai mari sau mai mici iar paleta de culori, pensula ºi coala albã au devenit mai importante decât zgomotul oraºului. Am intrat într-o altã dimensiune. Entuziasmul celorlalþi colegi pe care i-am întâlnit la curs, încurajãrile doamnei profesoare, m-au determinat sã mã înscriu la cursurile de picturã ale ªcolii Populare de Arte „Tudor Jarda” în speranþa cã voi regãsi ceva din cãldura de care am avut parte la cursurile de varã.

Mihaela Ionescu

participantã la cercul de picturã, 11-26 august 2009

MARTURII DIN VATRA SATULUIUn vis împlinit

La aproximativ 45 km de Municipiul Cluj-Napoca, se aflã satul Bedeciu, aºezat de-a lungul Vãii Cãpuºului, în apropierea unei superbe pãduri de molid, sat cu vechi tradiþii în domeniul meºteºugurilor. Dacã bãrbaþii, renumiþi dulgheri au construit în sat ºi împrejurimi, zeci de case din lemn, femeile s-au remarcat prin mãiestria cu care ºi-au împodobit casele cu ºtergare, feþe de masã, perdele, lepedee lucrate de mâna lor. Meºteºugurile artistice tradiþionale în Bedeciu contituie o dimensiune fundamentalã a civilizaþiei satului.

Încã din copilãrie am îndrãgit meºteºugurile casnice: tors, cusut, þesut, apoi le-am practicat în paralel cu activitatea didacticã. Am preluat motive tradiþionale pe care le-am brodat pe ºtergare, ºervete, feþe de masã, feþe de pernã, costume populare. Datoritã schimbãrilor din societatea noastrã, formele tradiþionale au început sã se schimbe, au apãrut produse noi, nu întotdeauna înzestrate cu calitãþi estetice. Pãstrarea celor mai remarcabile obiecte de artã popularã produse de meºteºugarii satului ºi stimularea producþiei noi, au constituit preocupãrile mele. În vara anului 2008, în Tabãra de Meºteºuguri de la Leghia, jud. Cluj, s-a nãscut ideea înfiinþãrii la Bedeciu a unei clase de þesut-cusut pe lângã ªcoala Popularã de Artã „Tudor Jarda” din Cluj-Napoca. Ideea a fost imediat împãrtãºitã de multe tinere din sat care doresc sã-ºi însuºeascã ºi sã-ºi perfecþioneze stilul de lucru. Cu sprijnul Centrului Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale din Cluj ºi a ªcolii Populare de Arte „Tudor Jarda”, în 22 noiembrie 2008 am inaugurat, într-o camerã special amenajatã, la domiciliul meu în prezenþa multor oficialitãþi ºi a celor 30 de cursante înscrise, sediul din Bedeciu al clasei de þesut-cusut.

În anul ºcolar 2008/2009, cursurile s-au desfãºurat conform orarului stabilit. Din cele 30 de cursante înscrise, 29 au frecventat cursurile ºi tot 29 au promovat anul I cu rezultate bune ºi foarte bune. Am confecþionat feþe de masã, ºerveþele, ºtergare, ii, folosind tehnica numãrãrii ºi scoaterii firelor. Aº aminti doar câteva dintre cursantele care au dat dovadã de multã preocupare ºi seriozitate, obþinând rezultate foarte bune: Nicoleta Gavriº, Viorica Toºa, Oniþa Coldea, Ancuþa Potra, Laura Barta, Sorina Toºa, Mihaela Totelecan ºi lista ar putea continua.

În martie 2009 am participat cu produse confecþionate de noi, la Concursul „Mâini de aur” de la Huedin obþinând numeroase premii. Sorina Toºa ºi Mihaela Totelecan au participat, obþinând diplome de participare, la faza judeþeanã a Olimpiadei Naþionale „Meºteºuguri artistice tradiþionale” desfãºuratã la Sibiu.

Pornind de la ideea cã arta popularã nu trebuie sã moarã, deoarece constituie cartea noastrã de vizitã, mi-am împlinit un vis, acela de-a transmite generaþiei tinere, arta popularã autenticã.

Elvira Gavriº

Secþia artã popularã þesut-cusut, Bedeciu, jud Cluj

UN PUNCT DE VEDERE ASUPRA RELAÞIEI DINTRE MELODIE ªI TEXT ÎN CÂNTECUL TRADIÞIONAL

În Dicþionar de muzicã (Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti 1979) de Iosif Sava ºi Luminiþa Vartolomei, întâlnim aceastã definiþie concentratã: „cântec-melodie însoþitã de text”. În Dicþionar Enciclopedic (Editura Enciclopedicã, Bucureºti 1993, vol.I) apar douã accepþiuni ale cântecului: "nume generic dat pieselor vocale însoþite de text" ºi "poezia liricã însoþitã sau nu de melodie". Dicþionarul universal al limbii române (Mydo Center, Iaºi, 1995, vol.II), de Lazãr Saineanu, propune o definiþie pentru cântec în general: "compoziþie literarã în versuri însoþitã de melodie" ºi una pentru cântecul popular: "compoziþie muzicalã transmisã din generaþie în generaþie de membrii unui popor, fãrã a se cunoaºte momentul, locul ºi autorul compunerii". In sfârºit, mai reþin o definiþie din Minerva. Enciclopedia românã, Cluj, 1929), datoratã probabil lui Ion Muºlea, singurul folclorist aflat în colectivul de redacþie al lucrãrii: "compoziþie destinatã vocii omeneºti cu sau fãrã acompaniament în care muzica ºi poezia se unesc într-o formã simplã, nemãiestritã, pentru expunerea diferitelor sentimente omeneºti. Ca formã e sau nu stroficã, când toate strofele din text sunt cântate pe aceeaºi melodie, sau fiecare strofã are melodia ei separatã". Douã lucruri se observã imediat din citatele de mai sus:

a) cântecul poate fi definit privilegiind fie aspectul muzical, fie pe cel literar (poetic) b) definiþia completã include obligatoriu atât melodia cât ºi textul

De remarcat însã cã definiþia principalã rãmâne cea din Enciclopedia Minerva, cãci ea numeºte relaþia corectã dintre cele douã componente ale cântecului. Avem de-a face, aºadar, nu doar cu o însoþire a melodiei de cãtre text, sau invers, ci cu unirea lor într-un întreg organic. E ca ºi cum ai combina douã elemente obþinând un aliaj care, deºi conþine cele douã elemente, este totuºi altceva decât simpla alãturare a acestora. Cântecul reprezintã un astfel de aliaj, o substanta indestructibilã ºi omogenã obþinutã prin combinaþia "la cald" dintre melodie ºi textul poetic. Desigur, dicþionarele evocate aici nu constituie o autoritate absolutã în materie, dar ele reprezintã o realitate care, în literatura de specialitate, nu se spune întotdeauna tranºant, ºi mã refer în mod expres la situaþia cântecului popular, respectiv a cântecului tradiþional. Precizez cã în observaþiile care urmeazã nu am în vedere cântecele ceremoniale ºi de ritual, care fiind conservatoare prin însuºi specificul lor, ºi-au pãstrat puritatea originarã ºi s-au constituit drept un fond patrimonial cu valoare de artã. Prin urmare, mã gândesc doar la aºa numitele cântece lirice, relativ mai tinere decât primele ºi tocmai de aceea mai vulnerabile, mai expuse riscului adaptãrii la metamorfozele capricioase ale gustului popular. Cine e cât de cât iniþiat în istoria acestui gen, cunoaºte faptul cã marile cântece ale interpreþilor celebri s-au impus ºi au devenit memorabile chiar prin simbioza desãvârºitã dintre melodie ºi text. Fiecare componentã e decisivã ºi definitivã, încât orice intervenþie (în ritm, sau în configurarea unei imagini poetice) ar altera armonia de ansamblu. Asta înseamnã cã melodia ºi textul s-au gãsit cumva spontan, în momentul originar al naºterii cântecului. Se înþelege de la sine cã ºansa realizãrii acestei intimitãþi expresive ºi vibrante dintre melodie ºi poezie nu existã decât în spaþiul închis al culturii tradiþionale, cãci aici funcþioneazã natural intuiþia ºi sensibilitatea creatorului popular. Compoziþiile din afara acestui spaþiu pot fi în cel mai bun caz, niºte imitaþii onorabile a la maniere de, diferenþa dintre cântecul tradiþional ºi cel de imitaþie folcloricã fiind aceea dintre artã ºi artizanat. Trebuie observat cã a apãrut în ultimii ani o abundentã producþie folcloricã artizanalã, în care sunt frecvente cel puþin douã tipuri de erori, ambele datorate unor ingerinþe din afara universului culturii tradiþionale. Este vorba, mai întâi, despre fenomenul de inadecvare dintre melodie ºi text. Interpreþii combinã aleatoriu cele douã componente, astfel cã poþi întâlni cazuri în care o melodie gravã, intens melancolicã, se cântã pe versuri uºuratice ori de-a dreptul cu tentã comicã, sau, invers, în care melodia este veselã, sprinþarã, iar poezia are un conþinut dramatic, patetic.In asemenea situaþii se creeazã un fel de disonanþe uºor dizgraþioase care corup în timp gustul publicului.

Existã apoi, pe piaþa cântecului popular versificatori în manierã folcloricã. Ei sunt însã fie formaþi în orizontul poeziei culte, fie simpli veleitari, aºa încât textele produse de aceºtia, nu corespund, prin însãºi natura lor, unor melodii autentice. Ele pãcãtuiesc de regulã printr-o "originalitate" ostentativã, ori se ºtie cã poezia liricã popularã, în toatã diversitatea ei extraordinarã de teme, motive, imagini etc., are totuºi niºte constante ale compoziþiei (formule introductive repetitive, paralelisme ale imaginilor, frecvenþa rimelor asonante, proeminenþa imaginilor din natura º.a.). Textul prea elaborat, prea "poetic" ori cel pur ºi simplu prost, compromit melodia. Dar aceste derapaje acþioneazã ºi ca un fel de revelator: ele indicã, fãrã echivoc, cã valoarea de artã ºi de reprezentare a cântecului tradiþional constã în consubstanþialitatea melodie-text poetic. Cele douã componente se potenþeazã reciproc, cristalizând într-o formã omogenã, receptatã ca unicat.

Maria Golban, Director coordonator Direcþia Judeþeanã pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniu Cultural Naþional Cluj

DEZBATERI SI IDEIPe meridianele cântecului

În data de 27 martie 2009 a avut loc la Liceul pentru Deficienþi de Vedere, Concursul de interpretare a unui cântec de muzicã uºoarã în limba francezã J’aime le français. Am putea prefaþa aceastã prezentare cu un citat cu care încheiam un articol din numãrul precedent al revistei: „De la musique avant toute chose”. Însuºi concursul a avut ca motto acest citat. ªi aceasta, pentru cã elevii noºtri, mari iubitori ai muzicii de calitate, nu s-au sfiit sã ne arate ce pot, uitând pentru vreo douã ore de grijile zilnice ale temelor de casã, ale lecþiilor ºi testelor etc. Concursul i-a avut ca protagoniºti, în exclusivitate, pe elevii claselor X-XII. Din juriu au fãcut parte câþiva invitaþi speciali: Lavinia Bocu – din partea ªcolii Populare de Arte „Tudor Jarda”, Ioan Man - fost cursant al acestei instituþii de culturã, fost elev eminent al liceului nostru, precum ºi subsemnata. Spiritul juvenil prezent între membrii juriului i-a motivat ºi mai mult pe elevi sã-ºi demonstreze talentul în cadrul acestui concurs. Concurenþii, în numãr de ºase, au cântat acompaniaþi la chitarã, cu multã abnegaþie, de cãtre prof. Teofil Pintilie. Asistenþa tehnicã a fost asiguratã de prof. Florin Moraru, un coleg care, cu un umor exuberant, dar ºi cu multã seriozitate, reuºeºte întotdeauna sã rãspundã pozitiv solicitãrilor noastre. Deºi numãrul concurenþilor a fost relativ mic, lupta între ei s-a dovedit a fi deosebit de strânsã. Cu talentul ºi dorinþa lor de afirmare, ei au reuºit sã ne introducã în atmosfera neuitaþilor interpreþi Joe Dassin, Hélène Rolles, Nana Mouskouri, Enrico Macias þi Mireille Mathieu. În pauza pentru deliberare, rezervatã juriului, concurenþii precum ºi persoanele care au asistat la concurs, au avut ocazia sã urmãreascã o serie de melodii din repertoriul muzicii franceze, însoþite de videoclipuri. Emoþiile inevitabile, teama ºi ezitãrile au fost la final învinse, clasamentul concursului fiind urmãtorul: premiul I - Lavinia Lakatas (clasa a XII-a ) ; premiul II Maria Emanuela Rump (clasa a X-a); premiul III -Cosmina Pop (clasa a X-a).

Restul elevilor au obþinut menþiuni. Pentru a nu dezminþi autenticitatea concursului, elevilor li s-au acordat premii constând în

obiecte legate de cultura si specificul frantuzesc, precum ºi dulciuri ºi produse cosmetice, lucruri de care sperãm cã s-au bucurat. Farmecul acestei „seri intime”, dupã expresia uneia din membrele juriului, a fost potenþat de partea finalã a concursului, care ne-a amintit de valorile eterne lãsate de Creator în lumea noastrã: dragostea, vitejia ºi jertfa care asigurã mântuirea omenirii. Astfel, un trio de excepþie, alcãtuit din Ioan Man, prof. Dan Robert Filip ºi prof. Teofil Pintilie, au interpretat acompaniaþi la chitarã, douã piese de muzicã folk (Lacrimã de dor ºi Andrii-Popa). La final prof. Lavinia Bocu a interpretat arii de muzicã sacrã, amintindu-ne de atmosfera Sfintelor Paºti, de care nu ne mai despãrþea foarte mult timp. Îi felicitãm încã o datã pe concurenþi pentru curajul de care au dat dovadã ºi pentru efortul depus. Mulþumim totodatã pe aceastã cale tuturor invitaþilor din afara ºcolii pentru receptivitatea ºi deschiderea cu care ne-au onorat la aceastã manifestare, ºi le urãm mult succes în continuare în cariera lor.

Maria Mariº, anul II, ªcoala Popularã de Arte „Tudor Jarda” Cluj, secþia canto Prof. francezã Liceul pentru deficienþi de vedere Cluj-Napoca

Implementarea unui parteneriat cultural de succes Posibilitatea de a lucra în domeniul cultural este, fãrã doar ºi poate, azi o realã provocare. Fiecare eveniment artistic organizat creºte ºansele de succes ale oricãrui aºezãmânt cultural (ºcoalã popularã de arte, casã de culturã, universitate popularã, centru cultural, centru zonal de educaþie a adulþilor). Suntem obiºnuiþi sã credem sau suntem învãþaþi sã gândim în termeni liniari. Se resimt însã influenþele unui mediu în care finanþarea publicã este mai degrabã o excepþie decât o regulã, cu siguranþã o încercare pentru managerii culturali din România, obiºnuiþi sã administreze fonduri asigurate de la bugetul local. Treptat însã, au fost constrânºi – e un drum anevoios de urmat – sa gãseascã surse de finanþare alternative (cursuri cu taxe, închirieri de sãli, proiecte de (co)-finanþare etc.). Asistãm la o reconfigurare a managementului cultural strategic, fapt pentru care readucem în atenþia celor cu adevãrat devotaþi actului cultural teza cã succesul pe termen lung este generat de dezvoltarea unei misiuni explicite a instituþiei, analiza factorilor externi ºi interni care afecteazã îndeplinirea acestei misiuni ºi identificarea unei direcþii care ar trebui, în consecinþã, urmatã. De aproximativ un an de zile, în douã dintre instituþiile de culturã clujene de prestigiu, Casa de Culturã a Municipiului Cluj-Napoca ºi ªcoala Popularã de Arte „Tudor Jarda”, au fost numiþi directori noi, încrezãtori în valorile culturale autentice româneºti, cu experienþã managerialã ºi solidã pregãtire profesionalã: prof. dr. Dan Brudaºcu ºi Vasile Corpodean. Cei doi directori au înþeles cã au devenit responsabili cu dezvoltarea, evaluarea ºi implementarea planurilor strategice propuse, devenind – în mod evident – cele mai active ºi apreciate instituþii culturale clujene. Din pricina presiunii crescute de a da ºi de a face rost de bani, acest cerc vicios care produce adesea frustrare în rândul directorilor de aºezãminte culturale, aceºtia s-au pus de acord ºi cu un plan strategic comun pe termen lung, la care au contribuit ºi resursele umane existente; amintim aici pe neobosita domniºoarã prof. Lavinia Bocu, împreunã cu referenþii coordonatori de programe cultural-artistice din Casa de culturã: Adrian Corojan, Ucu Bodiceanu, Ovidiu Moldovan, Claudia Tufisi, implicaþi în organizarea de spectacole folclorice. Concursul naþional de muzicã uºoarã „Tinereþe pe portativ” 2009 (aflat la ediþia a III-a), cenacluri literare în prezenþa unor tineri scriitori clujeni, teatru, etc. O abordare coerentã a acestor acþiuni culturale în parteneriat, devine esenþialã atunci când instituþiile de culturã vor sã ofere produse cultural-artistice de calitate pe perioade de timp semnificative. Deºi aºezãmintele culturale nu sunt o afacere creatã pe profit, cei doi directori au observat cã se confruntã cu acelaºi gen de problemã. Multe dintre instrumentele de management folosite în sectorul afacerilor pot fi folosite cu succes ºi în domeniul artelor. Capacitatea unei instituþii de a susþine un nivel artistic ridicat devine problematicã în lipsa unui plan pe termen mediu ºi lung, care sã integreze, în cele din urmã, strategiile artistice cu cele de afaceri. Desigur, mulþi artiºti se tem de rigidizarea adusã de planificare ºi, de fapt, simt cã prerogativele lor artistice sunt uzurpate de un asemenea proces. Desigur, deciziile artistice aparþin artiºtilor. Un proces de planificare, însã, va arãta implicaþiile acestor decizii artistice, implicaþii ce trebuie revizuite permanent, analizate ºi privite într-o manierã nouã ºi obiectivã. Orice om de culturã care s-a bucurat cândva de succes, trebuie sã recunoascã natura simbioticã a relaþiei act artistic – planificare strategicã. Dezvoltarea acestor planuri nu este deloc simplã. Totuºi, cele douã instituþii amintite, Casa de Culturã a Municipiului Cluj-Napoca ºi ªcoalã Popularã de Arte “Tudor Jarda” au demonstrat cã strategiile folosite pânã acum sunt suficient de riguroase, bine concepute ºi din ce în ce mai vizibile. Succesul lor þine de simbioza între viziunea creatoare ºi expertiza administrativã. Deoarece creativitatea ºi înþelegerea profundã sunt de neînlocuit, metodele de planificare sunt fãcute pentru a facilita crearea unui climat armonios ºi de duratã. Ca în orice parteneriat, când o metodã se dovedeºte a fi de bun augur, creativitatea strategicã înseamnã cã a atins cote de invidiat. Este, desigur, un proces de tipul “pas cu pas”, care permite aflarea celor mai bune soluþii de depãºire a oricãrui impact, deci, de reuºitã.

Daniela Gîfu

Impresii legate de Festivalul Cântecului ºi Dansului Popular Românesc Mamaia, 2009

Cu emoþii fireºti, la fel ca oricare alt concurent, am plecat la drum pentru a demonstra în faþa întregii þãri ceea ce alþii au vãzut bun în mine, fapt în care ºi eu treptat am început sã capãt încredere. Astfel, în dimineaþa zilei de 13 iulie 2009, am plecat din Gherla împreunã cu Raul Oltean, concurent ca ºi mine, un tânãr cu o voce excepþionalã care s-a remarcat în multe festivaluri-concurs din þarã unde a pãºit în Gala Laureaþilor, de cele mai multe ori obþinând premiul I sau trofeul festivalului respectiv. Din Cluj-Napoca ni s-a alãturat ºi directorul ªcolii Populare de Arte “Tudor Jarda”, domnul Vasile Corpodean care ne-a încurajat tot timpul ºi care ne-a insuflat încrederea cu care am pãºit ulterior ºi în faþa juriului. A urmat o zi întreagã de cãlãtorie cu maºina pânã la Constanþa, cãlãtorie plinã de peripeþii pe care nu le voi aminti acum ci voi încerca sã punctez doar ce este mai important. În cele din urmã, seara târziu am sosit la destinaþie, ne-am cazat la hotel (pe cont propriu !), dar neputând adormi imediat, domnul director, cãruia mai târziu am învãþat sã i ne adresãm doar cu prenumele, spunându-i «Vasile» ºi nu «domnule director », a avut iniþiativa de a vizita o pãrticicã a oraºului gazdã. Nu pot sã nu amintesc un lucru care m-a impresionat în acea searã. Vasile era atotºtiutor, ºi cred cã a fost cel mai bun ghid pe care l-am avut în excursiile la care am luat parte, de remarcat fiind însã faptul cã dânsul nu este ghid de meserie.

Dimineaþa, dupã ce ne-am trezit ºi am luat micul dejun, ne-am prezentat la preselecþie care s-a þinut în incinta Teatrului «Fantasio». Aici ne-am întâlnit cu prietenii noºtri de la festivalurile anterioare. Au urmat momente frumoase de bucurie, am închegat din nou grupul în care ne simþeam atât de bine de fiecare datã când puteam sã ne întâlnim.

Pe rând am fãcut repetiþii cu o parte a orchestrei cu care am cântat la preselecþie una dintre cele douã piese de concurs. S-a stabilit ordinea intrãrii în preselecþie, aceasta respectându-se cu stricteþe. A fost totuºi un amãnunt care ne-a dat de gândit tuturor. Era printre noi o concurentã din Oltenia care nu avea ce cãuta în acea zi la preselecþie. E vorba de domniºoara Zina Ghiþulescu. Motivul invocat…? Stimata domniºoarã nu a putut participa la preselecþia programatã pentru zona din care venea ea.

Ei domnule, pãi se poate? adicã nu existã aceeaºi regulã pentru toþi?...se pare cã nu, din nefericire! Nu-mi amintesc cu exactitate cuvintele ei dar ca sã parafrazez: “oricum faptul cã eu sunt aici nu vã afecteazã pe voi”.

Oare…chiar nu ne-a afectat? Pe cine încercãm sã pãcãlim? Ceea ce este însã ºi mai surprinzãtor ºi m-a lãsat, aºa cum zice românul, “cu gura cãscatã” este apariþia ei în

concurs, dupã ce a fost respinsã la preselecþie. Se pare cã în ,,Românica” noastrã chiar ºi la concursurile importante, unde ar trebui sã se aprecieze doar calitãþile vocale ºi de interpretare ale concurentului, se apreciazã însã, din nefericire, alte “valori”. ªi ne mai mirãm cã tinerii sunt deceptionaþi de ceea ce vãd! Mai grav este cã nimãnui nu îi pasã, nici de festivaluri dar nici de promovarea folclorului. Totul este un joc teatral prost interpretat. Sã revin la preselecþia respectivã ºi sã vã spun ce ni s-a mai întâmplat. Am intrat în faþa juriului când mi-a venit rândul ºi am încercat sã dau tot ce am mai bun. Am fost surprins de mine însumi cu douã lucruri: 1. nu aveam emoþii aproape deloc (deºi înainte eram foarte agitat), 2. am cântat foarte bine, lucru pe care mi l-a confirmat ºi juriul. Raul deasemenea s-a prezentat foarte bine, lucru pe care l-am aflat ulterior. Noi doi fiind prieteni buni încercãm sã fim întotdeauna obiectivi ºi sã vedem cum stau lucrurile cu adevãrat ºi pot spune cã de foarte multe ori suntem mai exigenþi cu noi înºine decât cu restul concurenþilor. Am aºteptat rezultatele nerãbdatori ºi iatã-le cã vin. Amândoi eram în tabãra învinºilor! A fost un ºoc, am luat o palmã ºi am încercat rapid sã ne revenim. I-am felicitat pe cei care au trecut prima etapã a competiþiei dupã care ne-am retras ºi ne-am oblojit rãnile. Nu ne era necaz de faptul cã nu am trecut preselecþia, însã când am vãzut cine erau cei rãmaºi pentru etapa a doua am fost foarte dezamãgiþi. Concurenþii de cele mai multe ori se cunosc ºi îºi cunosc valoarea unul altuia iar noi îi ºtiam pe cei rãmaºi pentru a doua zi, unii foarte buni, iar alþii nici mãcar nu aveau ce cãuta acolo. Nu o sã folosesc nume proprii, deoarece nu vreau sã lezez pe nimeni. A doua zi ne-am întors acasã iar seara am aflat cine a trecut ºi de a doua etapã a preselecþiei. Am aºteptat cu sufletul la gurã ziua concursului deoarece era în transmisiune directã la TV.

La finalul celor douã seri de concurs am putut sã-mi fac o pãrere, care din nefericire nu era una pozitivã: au existat doi sau trei concurenþi foarte buni, un numãr mic din cei buni iar restul slabi ºi foarte slabi. Sincer mi-a fost ruºine sã vãd cã un festival de o asemenea anvergurã gãzduieºte atât de mulþi concurenþi mediocri, mai ales dupã ce s-au efectuat douã etape de preselecþie sub stricta apreciere a juriului. Eu personal am încredere în competenþa juriului însã în ceea ce priveºte modul în care ºi-a fãcut datoria pentru a-i alege pe cei mai buni, eu sunt profund dezamãgit. Dupã concurs bineînþeles cã a urmat gala laureaþilor ºi premiile. Trofeul festivalului a fost obþinut de cãtre Ina Todoran din Crãciunelul de Jos, jud.Alba, o fatã cu o voce excepþionalã, ºi cu un mod de interpretare ce poate îndulci ºi cel mai amar suflet, concurentã care a avut o înaltã prestanþã în concurs, astfel încât din punctul meu de vedere a meritat premiul pe drept cuvânt. Premiul I la intrumentiºti s-a acordat lui Mircea Petre Ardeleanu din Banat, care deasemenea a evoluat foarte bine, transformând þambalul într-un solist de primã clasã. Felicitãrile mele celor doi câºtigãtori pe care i-am amintit cu numele. Restul premiilor nu le voi aminti deoarece a fost schimbatã ordinea valorilor, astfel cã tineri talentaþi care au evoluat bine au plecat acasã doar cu experienþa concursului ºi cu dezamãgirile, iar alþii au urcat pe podium pe nedrept ºi au primit laurii fãrã nici un merit. Ce gãsesc eu bun în tot ceea ce s-a întâmplat e faptul cã oamenii din þarã au putut vedea si analiza lucrurile ºi chiar sã-ºi formeze propria pãrere indiferent de ce a dictat juriul.

Iar în ceea ce mã priveºte, eu am câºtigat în urma acestui festival un prieten, pe Vasile, pe domnul director al ªcolii Populare de Arte, un om care mi-a demonstrat cã este primul care pune umãrul la greu, fiind persoana pe care te poþi baza cã va face ceea ce trebuie pentru ca lucrurile sã urmeze drumul firesc.

Radu Lazãr anul II, ªcoala Popularã de Arte „Tudor Jarda” Cluj, secþia canto

Concursul naþional de pian ”Irina ªaþchi” ediþia a II-a

Ecourile concursului de pian desfãºurat la Râmnicu Vâlcea se sting odatã cu trecerea timpului. Pentru toþi cei care s-au implicat în derularea acestui eveniment rãmâne amintirea celor trei zile de aprilie, intens trãite în competiþia pianisticã ºi în manifestãrile adiacente. Un proiect conturat acum aproape un an a devenit o realizare cu care organizatorii, ªcoala Popularã de Arte ºi Meserii Râmnicu Vâlcea în parteneriat cu Asociaþia culturalã ”Irina ªaþchi”, se pot mândri.

O participare dublã a competitorilor faþã de ediþia anterioarã, un juriu competent ºi o reuºitã galã a laureaþilor, pe scena Filarmonicii „Ion Dumitrescu” reprezintã reperele de bazã ale concursului. Partenerii media: TvRM, VTV, VL1 au fost prezenþi pe tot parcursul perioadei 24-26 aprilie, oferind astfel imaginea realã a unui complex eveniment artistic. Revãzând concluziile primei ediþii din 2008 se poate constata cã propunerile vizând evoluþia concursului s-au materializat. Participanþii au evoluat în cele 2 secþiuni: învãþãmântul vocaþional (ºcoli de muzicã ºi licee de artã) ºi cel din sfera educaþiei permanente (ºcoli populare de artã) la care s-au adãugat, din acest an, participanþi din învãþãmântul privat. Cerinþele repertoriale pentru prima secþiune au fost sporite, necesitând defalcarea în douã etape de concurs, conform celor mai ridicate standarde competiþionale.

Imaginea profesoarei Irina ªaþchi (în memoria cãreia a fost iniþiat concursul ºi înfiinþatã asociaþia culturalã care-i poartã numele) i-a însoþit pe toþi cei prezenþi atât din paginile caietului-program cât ºi din afiºe sau bannere (o realizare pentru care Dragoº Gãnescu ºi Daniel Florescu meritã felicitãri). Deschiderea concursului, în spaþiul impregnat de frumos ºi ospitalitate al ªcolii Populare de Arte ºi Meserii din Râmnicu Vâlcea a prilejuit atât prezentarea juriului (Preºedinte- prof.univ.dr.Carmen Stoianov-muzicolog; membri- prof.univ.dr.Lavinia Coman, conf.univ.dr. Viniciu Moroianu, prof.dr. Cornelia Bãtrânca ºi lect.univ.drd. Dorina Arsenescu) ºi reîntâlnirea cu pianistul Marius Cãtãlin Deneº (Liceul de Muzicã „Dinu Lipatti” Bucureºti-clasa prof. Ligia Pop) câºtigãtorul trofeului primei editii. Recitalul sãu din deschiderea concursului a încântat publicul. Prima zi s-a încheiat cu o revedere încãrcatã de emoþie: „In memoriam Irina ªaþchi”. Foºti elevi, colaboratori sau apropiaþi ai profesoarei omagiate au rememorat personalitatea celei ce ºi-a dedicat întreaga viaþã artei muzicale. La mai bine de douã decenii de la dispariþia sa, Irina ªaþchi uimeºte prin moºtenirea spiritualã pe care a lãsat-o. Revederea poate constitui subiectul unui material aparte semnat de cãtre oricare membru al acestui distins „club” ce s-a reunit într-o searã de neuitat. A doua zi de concurs a început cu secþiunea a II-a (ºcoli populare de arte ºi învãþãmânt privat) unde s-a constat o participare ridicatã atât cantitativ cât ºi calitativ. Astfel, unul din scopurile concursului, a fost atins, acela de a stimula talentele din toate mediile de învãþãmânt. Au prezentat programe diverse ºi atractive concurenþi din: Brãila, Constanþa, Craiova, Piteºti, Reºiþa, Râmnicu Vâlcea, Slatina etc. Dupã o bine meritatã pauzã, concursul a continuat cu etapa a II-a (învãþãmânt educaþional) etapã în care au promovat toþi concurenþii prezenþi în cea eliminatorie.Organizatorii ºi-au dorit o prezenþã mai numeroasã la aceastã secþiune, dar cerinþele repertoriale impuse (din programa ºcolarã) se pare cã nu au înlesnit accesul elevilor într-o competiþie bazatã pe regulile profesionalismului. Seara, microrecitalul susþinut de Flavia Ursãþeanu (prof. Doina Gãnescu) a fost oferit ca „dar” muzical publicului prezent. Ca ºi la ediþia precedentã, dupã încheierea concursului, a avut loc o întâlnire între participanþi (concurenþi, profesori ºi pãrinþi) ºi membri juriului, fapt rar întâlnit în concursurile din România.

Dupã douã zile dense a urmat premierea concurenþilor ºi gala laureaþilor. Pe scena filarmonicii vâlcene au urcat rând pe rând concurenþii, care au primit diplome de participare, profesorii care i-au pregãtit ºi câºtigãtorii premiilor. Râvnitul trofeu „Irina ªaþchi”, realizat de prof. Corina Stanciu, i-a revenit elevului Adrian Diaconescu (anul II, ªcoala Popularã de Artã din Reºiþa), un adevãrat concurent surprizã. Prin acordarea trofeului acestui elev s-a demonstrat cã premiile sunt decernate celor mai performanþi elevi, indiferent de ºcoala din care provin. Daruri generoase au însoþit diplomele (premii în bani, premii speciale, partituri, CD-uri, etc.). În recitalul galei au evoluat deþinãtorii premiilor I ºi tânãrul pianist din Reºiþa, într-un program de înaltã þinutã artisticã.

Finalul concursului, ca ºi în ediþia precedentã l-a constituit o minunatã excursie oferitã de d-na director Doina Gãnescu, în jud.Vâlcea, la clasele externe din Frânceºti, Oteºani, Horezu. A fost un prilej de a cunoaºte activitatea acestor secþii. Prof. Doina Gãnescu ne-a relevat, încã o data realele sale calitãþi de manager care ºtie sã punã în cea mai favorabilã luminã instituþia pe care o conduce, sã o facã remarcatã ºi apreciatã. Cu speranþa cã în viitor, concursul îºi va urma linia ascendentã ºi va respecta standardele de profesionalism pe care prof. Irina ªaþchi le-a urmãrit, organizatorii mulþumesc autoritãþilor locale, sponsorilor, distinºilor oaspeþi care au onorat concursul cât ºi tuturor celor care au contribuit la reuºita actualei ediþii.

Lect. Univ. dr. Dorina Arsenescu

director artistic al concursului

Þcoli Populare de Arte þi Centre Culturale din România

ªcoala Popularã de Arte Bucureºti – director Petronela Tegu, Str. Cuza Vodã nr.100, 040286, Tel. 021/330.67.00 ; Fax. 021/330.69.16 · CENTRUL DE CULTURà “Augustin Bena”- ALBA IULIA, jud Alba, prof. Daniela Floroian director adjunct · ªcoala de Arte ºi Meºteºuguri, ALBA IULIA (serviciu în cadrul Centrului de Culturã « Augustin Bena »), fbd38@yahoo.com; cultura_alba2008@yahoo.com · CENTRUL CULTURAL JUDEÞEAN ARAD, director Ana Maria Dumitrean , Piaþa Spitalului nr. 1, Tel./Fax: 0257-252439 · ªcoala Popularã de Arte ARAD, director Lucian Ienãºescu, Bdul. Revoluþiei Nr.85 ,310130, Tel./Fax: 0257/281085 · ªcoala Popularã de Arte ºi meserii, PITEªTI, director Gabriela Pendiuc, Bdul. Republicii, Nr.60, Tel/Fax: 0248/212260; gabriela.pendiuc@scoalapopulara.cjarges.ro · ªcoala Popularã de Arte ºi Meserii, BACÃU, Str.Caiºilor, nr 7, cod 600267 · ªcoala Popularã de Arte „Francisc Hubic” ORADEA, director Marian Boboia, Str. Moscovei nr 5, Tel. 0359/436161;0745642301; Tel./Fax. Secretariat 0259/428157, www.scoalafrancischubic.ro, scoalafrancischubic@yahoo.com · ªcoala Popularã de Arte BISTRIÞA, Str. Dornei nr. 5,420032, Tel./Fax:0263/215788 · ªcoala de Arte ºi Meserii "Tiberiu Brediceanu" BRAªOV, director Zincovschi Cristina, Str. Lungã nr. 1 Tel.:+40.268.413.965; Fax: +40.268.413.965 · ªcoala Popularã de Arte "Vespasian Lungu", BRÃILA, director George Romeo Bunea, Str. Mãraºeºti Nr.1, B, cod 810025, Tel:0239/612104 · ªcoala Popularã de Arte BUZÃU, Bdul Nicolae Bãlcescu nr.50, 120246, Tel./Fax.:0238/710630 · CENTRUL DE CULTURà - ªcoala de Arte ºi Meserii, REªIÞA, director Mariana Dãnescu, Strada Fãgãraºului 12 A, 320162, Tel: 0255/226 698, Fax : 0255/229863 · ªcoala Popularã de Arte "Tudor Jarda" CLUJ-NAPOCA, director Vasile Corpodean, Str. Fabricii de Zahãr nr.51, scoaladeartecluj@yahoo.com, CP 400624, Tel: +40 – 0264- 592 576 · ªcoala Popularã de Arte ºi Meserii, CONSTANÞA, director Doina Voivozeanu, Bdul Tomis nr.110, cod 900657, Tel: 0241/619293 · ªcoala Popularã de Arte, Sf. GHEORGHE, director Szilagyi Zsolt 0744/128609, Str. Libertãþii nr.9, 520055,Tel./Fax: 0267/311114 · ªcoala de Arte "Octav Enigãrescu", TÂRGOVIªTE, Str. Alexandru Ioan Cuza, Nr.15, Tel/Fax:0245/640312 · ªcoala Popularã de Arte CRAIOVA, director Radu Augustin, Str. 24 Ianuarie nr.4, Tel.:0251/413371 · CENTRUL CULTURAL „DUNÃREA DE JOS”, GALAÞI, jud. Galaþi, director general coordonator Rãzvan Corneliu Avram, director general artistic Aurel Manole, Str. Domneascã nr. 61, cod 800008, Tel: +40 236 418400; Fax: +40 236 415590 · Þcoala Popularã de Arte, TÂRGU JIU, director Viorel Gârbaciu, Str. V. Alecsandri nr. 53, Tel./Fax. 0253/215945 · ªcoala Popularã de Artã, MIERCUREA CIUC, director Péter Csaba, Str. Petöfi Sandor, nr 36, cod 530210, Tel./Fax. 0266/310884 · ªcoala Popularã de Arte, IAªI, director Traian Mocanu, Str. Mihail Sturdza nr. 43, corpul D în incinta Colegiului Tehnic de Electronicã ºi Telecomunicaþii (fostul Liceu Tehnoton) Tel. 0232/436023, 0751/134203 - D-l Moroºan · ªcoala Popularã de Arte BAIA MARE, director Vasile Petruþiu, Str. Libertãþii nr.13, 430321, Tel./Fax:0262/211329, 0744/528141 · ªcoala de Arte “Gheorghe Chivu”, SIGHETU MARMAÞIEI, director Ioan Ardeleanu Pruncu, Strada Iuliu Maniu 31, Sighetu Marmaþiei, cod 435500, Tel./Fax 0262/311417 · CENTRUL CULTURAL MEHEDINÞI, DROBETA TURNU SEVERIN, Emilia Mihãilescu, ªef secþie Doina Turdan, Bdul Carol I, nr. 4. Str. I.C.Brãtianu, nr 7 (cãmin studenþesc) Tel /Fax: 0252 / 318035, 0252/314330 · ªcoala de Arte TG MUREª, Piaþa Trandafirilor nr.5, Tel: 0265/236970 · CENTRUL PENTRU CULTURà ªI ARTE „Carmen Saeculare” director Constantin Alupului-Rus · ªcoala Popularã de Arte PIATRA NEAMÞ, director Arcadie Rãileanu, Piaþa Mihail Kogãlniceanu, bl.H4, parter, 610018, Tel.:0233/214026 · ªcoala Popularã de Arte ºi Meserii, SLATINA, director Fieraru Marius Arald, Str. Lipscani, nr. 33, cod 230079, Tel./Fax: 0249/432818 · ªcoala Popularã de Arte ºi Meserii, PLOIEªTI, director Prof. Dr.Constantin Manolache, Bdul Republicii nr. 4, Tel: 0244-545.041, 0244-594.712, Fax: 0244-594.712 · ªcoala Popularã de Arte SATU MARE, director Mircea Deac, Str. Ioan Slavici nr.6, Tel: 0722733215, Tel/Fax: 0261/715452 · ªcoala Popularã de Arte ZALÃU, director Grigore Grigoruþ, Piaþa Iuliu Maniu nr4 , 450016, Tel./Fax: 0260/661699, 0745311679,0731/338882 · ªcoala Popularã de Arte ºi Meserii “Ilie Micu”, SIBIU, director Maria Lia Bologa, Avram Iancu nr. 10, parter, Tel./Fax: 0269/210829 · ªcoala Popularã de Arte ºi meserii “Ion Irimescu”, SUCEAVA, director Horvat Petre, Str.Univertitãþii nr 45, Cod 720228, Tel: 0230/210148 int. 235, 0230/551372 · ªcoala Popularã de Arte ALEXANDRIA, Str.Mihai Filipescu, nr.1, 140056, Tel./Fax.:0247/315789 · ªcoala Popularã de Arte TIMIªOARA, Str. E. Ungureanu nr.1, 300079, Tel.:0256/430533, Fax: 0256/435566, artesimeserii@tim.ro · ªcoala Popularã de Arte ºi Meserii “Ludovic Paceag”, TULCEA, director Neata Gheorghe, Str. Scãrii nr 2, Tel: 0240/514675 · ªcoala Popularã de Arte RÂMNICU VÂLCEA, director Doina Gãnescu, Tel./Fax: 0250/736189, 0741/012413 · ªcoala Popularã de Arte ºi Meserii FOCªANI, director Liviu Nedelcu, Bdul Gãrii, nr.8, cod 620012, Tel: 0237/226138, scoaladeartevn@yahoo.com

Editura EUROGRAPH Tel : 0740/067 956, 0730/023 792 E-mail : edituraeurograph@yahoo.com, edituraeurograph@gmail.com

Aºteptãm articole pentru numerele viitoare ale revistei pe adresa de e-mail a redacþiei : revista2009arte@yahoo.com sau la

secretariatul ºcolii, cu menþiunea « Pentru revista ARTE »

Director: Vasile Corpodean Redactor-ªef: Lavinia Bocu Redactor-ªef adjunct: Livia Petrescu Graficã ºi tehnoredactare: Lucian Szekely-Rãfan Corectura: echipa redacþionalã Coperta a patra: ……………. Arte (Cluj-Napoca)= ISSN 2065- 1597

Revista pentru ªcolile de Arte serie nouã anul IV nr.6 2009

Consiliul Judeþean Cluj ªcoala Popularã de Arte "Tudor Jarda"

Str.Fabricii de Zahãr, Nr.51, Cluj-Napoca Tel./fax 0264/592.576 www.scoaladearte.ro