Combaterea terorismului

Novăcescu ElenaStudii de securitate, grupa 2

Terorismul reprezintă principala amenintare a lumii moderne din secolul XXI, fiind influenţat si de evoluţia fenomenului globalizării care îi potenţiază capacităţile de afectare a securităţii şi stabilităţii internaţionale mai mult ca niciodată în istorie1. Acesta există de secole, dar a capătat o importanţă deosebită odata cu atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 din Statele Unite ale Americii şi de la lansarea Războiului Global Împotriva Terorismului.

„Dicţionarul explicativ al limbii romane” explică etimologia termenului de „terorism” ca provenind din franţuzescul “terrorisme” care semnifică totalitatea actelor de violenţă comise de un grup sau de o organizatie pentru a crea un climat de insecuritate sau pentru a schimba forma de guvernământ a unui stat2. Cu toate acestea nu există o definţie clara a terorismului, aceasta fiind extrem de disputată, ceea ce face ca lupta împotriva acestui flagel care afectează intrega societate sa fie foarte dificilă. Termenul de “terorism” este unul încarcat politic fiind privit ca ceva rău in toate culturile si ţările. De cele mai multe ori, cei care comit acte de violenţă vor sa fie numiţi “gherile”, “luptători pentru libertate” sau “soldaţi”, dar cei care sunt atacaţi ii numesc adesea “terorişti”3. Termenul de „terorism” a fost folosit pentru prima oara în timpul Revoluţiei Franceze pentru a descrie utilizarea forţei de către guvernul revoluţionar francez în vederea eliminării oponenţilor şi a intimidării opoziţiei. Acest tip de activitate este denumit „terorism statal”. La mijlocul secolului XIX, termenul de „terorism” si-a schimbat înţelesul şi a devenit asociat cu utilizarea violenţei împotriva guvernelor de către miscările revoluţionare. Acesta este şi sensul in care termenul este cel mai des folosit în prezent4.

În secolul XX grupările teroriste s-au împărţit in două categorii după scopurile politice urmărite de terorişti: grupuri etnico-naţionaliste precum Armata Republicană Irlandeza(IRA) sau Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei si grupuri ideologic-revoluţionare precum Brigada Roşie sau banda Baader-Meinhof. Un rol 1 George Cristian Maior, „Incertitudine, gândire strategică şi relaţii internaţionale în secolul XXI”, Rao, 2009, p. 207 2 “Dicţionarul explicativ al limbii române”, Bucureşti, edit. Univers Enciclopedic, 1998, p. 10883 Paul Robinson, “Dicţionar de securitate”, edit. CA Publishing, 2010, p. 2274 Ibidem, p. 228

important este ocupat în secolele XX şi XXI de către teroriştii religioşi precum gruparea Al Qaeda. Chiar dacă ar putea dispune de arme de distrugere in masă, teroriştii aleg adesea terorismul suicidar, care a fost folosit pentru prima dată in anii ’80 de către guparea teroristă Hizballah (Hezbollah) in Liban şi de către Tigrii de Eliberare a Tamil Eelam-ului in Sri Lanka. Cel mai cunoscut exemplu de terorism suicidar sunt atacurile teroriste din SUA de la World Trade Center şi de la Pentagon, de pe 11 septembrie 2001. Odată cu trecerea timpul se observă o scădere a atacurilor teroriste la nivel global , dar are loc o crestere substanţială a atacurilor sinucigaşe şi a numarului de morţi, demonstrându-se astfel faptul că unele grupări teroriste sunt mult mai preocupate să facă rău decat sa întreprindă acţiuni de discriminare.

La sfârsitul secolului XX, terorismul s-a internaţionalizat şi s-a aliat cu cercurile de cimă organizată. Dacă mai demult teroriştii operau doar intr-o singură ţară, multe grupuri au acum celule şi baze de finanţare oriunde în lume. Astfel statelor le este greu să lupte cu terorismul. O strategie eficientă de contraterorism necesită o reacţie internaţională5.

I.Terorismul suicidar

Terorismul siucidar reprezintă acea forma de terorism care presupune sinuciderea teroriştilor care participă la atac. Sinuciderea se realizează de cele mai multe ori prin detonarea de explozivi atasaţi de corp sau prin detonarea de exploziv in vehicolul cu care calatoresc teroriştii. Un caz aparte a avut loc la 11 septembrie 2001 când nu a fost folosită niciuna din cele două metode, ci avioanele deturnate au fost ciocnite de diverse clădiri. Începând din 2003 s-a observat o creste a atacurilor teroriste suicidare,ceea ce ne duce cu gandul la faptul ca teroriştii consideră această metodă eficientă.

II.Contraterorismul

Contraterorismul reprezintă totalitatea strategiilor menite sa limiteze şi, dacă este posibil să elimine terorismul. Există două tipuri de strategii antiteroriste: „modelul razboiului” si „modelul justiţiei penale”. Prima, se referă la campania împotriva terorismului ca fiind înrudită cu razboiul- Războiul Global împotriva Terorismului inţiat de SUA în 2001 se încadrează in acest model. Aceasta presupune că teroriştii ar trebui combătuţi prin mijloace militare, nelasându-se loc niciunei negocieri, ceea ce se dovedeşte deficitar, deoarece atacurile militare nu reprezinta o soluţie de lungă durată. Al doilea model consideră că soluţia în problema terorismului este una politică si nu una militara, guvernele ar trebui sa 5 Paul Robinson, „Dicţionar de securitate”, edit. CA Publishing, 2010, p. 229

2

urmărească tratarea violenţei teroriste ca pe orice problemă de crima organizată, nefăcându-se nicio diferenţă între un terorist şi orice acuzat. De fapt, în majoritatea campaniilor antiteroriste se regăseşte o combinaţie între cele două modele, abordarea fiecărui caz va depinde în cea mai mare parte de circumstanţe6.

III. Vulnerabilităţile României în faţa pericolului terorist. Strategia României privind prevenirea şi combaterea terorismului.

Deoarece România se implică tot mai mult în lupta împotriva terorismului se poate lua în considerare si o posibila ameninţare teroristă la adresa ţării noastre cauzată de diferiţi factori interni(datorită situaţiei materiale precare) şi factori externi7 de diferită natură precum influenţa proliferării fenomenului terorist în spaţiul euro-asiatic. De aceea vulnerabilităţile României ar putea fi clasificate astfel:

1. De natură economico-financiară: datorită lipsurilor economice şi nivelului înalt de corupţie se îngreunează încercarea de introducere a unor măsuri antiteroriste pe teritoriul României.

2. De natură militară: pe fondul lipsurilor financiare şi neaplicare a legilor se pot observa neajunsuri în asigurarea pazei sau dotarea corespunzătoare a unor unitaţi care se ocupa cu prevenirea acţiunilor teroriste, proliferarea corupţiei în structurile militare sau chiar oferirea de fonduri insuficiente ce poate face probabilă recrutarea oamenilor pentru întreprinderea de acţiuni teroriste.

3. De natură socio-culturală şi religioasă: din cauza lipsei de educaţie şi a neajunsurilor se poate ajunge la atragerea unor grupuri de oameni în acţiuni teroriste.

4. De natură juridică: sunt generate în momentul în care acţiunile teroriste nu sunt judecate şi pedepsite corespunzător sau îndatoririle celor care iau parte la combaterea terorismului nu sunt bine specificate.

5. De natură politică: au menirea de a le „potenţa” pe cele de mai sus. Se poate afirma că nivelul de alertă teroristă în ţara noastră este unul mediu

fiind influenţat de evoluţia fenomenului terorist pe plan internaţional8.În Strategia Naţională de Securitate a României, terorismul este inclus

printre principalele ameninţări la adresa securităţii naţionale, combaterea factorilor de risc generaţi de evoluţia fenomenului terorist internaţional şi de influenţele acestuia asupra stării de securitate a ţării noastre fiind un obiectiv esenţial.

6 Paul Robinson, „Dicţionar de securitate”, edit. CA Publishing, 2010, p. 557 Ioan Manci, General de brigadă, Introducere în studii de securitate şi strategice8 Ibidem

3

Strategia naţională de prevenire şi combatere a terorismului (aprobată de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, aprilie 2002) este documentul care valorifică interesele şi necesităţile de securitate internă a societăţii româneşti, prin consolidarea mecanismelor sale de autoprotecţie faţă de fenomenul terorist. Acest document prevede ca principale obiective: identificarea şi monitorizarea permanentă a ameninţărilor teroriste, protejarea teritoriului naţional şi cetăţenilor români, prevenirea funcţionării celulelor teroriste pe teritoriul României, participarea la eforturile internaţionale în domeniu9. În Raportul privind terorismul pentru anul 2008, dat publicităţii de către SUA la 1 mai 2009 sunt evidenţiate rezultatele României în lupta pentru prevenirea şi combaterea terorismului: stabilirea mecanismelor interne, adoptarea legislaţiei europene în domeniu, acţiunea pe linia combaterii finanţării terorismului, implementarea noului paşaport biometric sau gazduirea Centrului SECI10.

IV. Sistemul naţional de alertă teroristă

La 15 aprilie 2004, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a aprobat Sistemul naţional de alertă teroristă propus de Serviciul Român de Informaţii, ca mijloc adecvat de prevenire, descurajare şi combatere a acţiunilor de pregătire şi desfăşurare a unor eventuale atentate pe teritoriul României11. El cuprinde în ordine crescătoare cinci grade de alertă ( 1-verde, 2-albastru, 3-galben, 4-portocaliu,5-roşu) şi se referă la pericolele unor atentate, în funcţie de informaţiile deţinute.

5.CRITIC - Informaţiile disponibile şi evenimentele recente evidenţiază că există un risc iminent de producere a unor atentate.4.RIDICAT - Informaţiile disponibile şi evenimentele recente evidenţiază că există un risc semnificativ de producere a unor atentate teroriste şi se estimează că un atentat este probabil.3.MODERAT - Informaţiile disponibile şi evenimentele recente evidenţiază că există risc general de producere a unor atentate teroriste şi se estimează că un atentat este posibil.2.PRECAUT - Informaţiile disponibile şi evenimentele recente estimează existenţa unui risc scăzut de producere a unui atentat terorist.1.SCĂZUT - Informaţiile disponibile şi evenimentele recente estimează că un atentat este puţin probabil.

Sursa: S.R.I.- Autoriatea Naţională în materie Antiteroristă

Pentru combaterea terorismului, SRI, care reprezintă Autoritatea Naţională în materie antiteroristă, a pus în funcţiune Departamentul pentru Prevenirea şi

9 “Strategia naţionala de prevenire şi combatere a terorismului”, www.mae.ro10 Southeast European Cooperative Initiative(Comitetul de Agenda al Iniţiativei de Cooperare în Sud-Estul Europei), acţionează în domeniul combaterii criminalităţii transfrontaliere la nivel operaţional11 www. Sri.ro, Sistemul naţional de alertă teroristă

4

Combaterea Terorismului,care răspunde de planificarea, organizarea şi executarea, într-o concepţie unitară a activităţilor de prevenire, descoperire, neutralizare şi anihilare a acţiunilor teroriste pe teritoriul României. Strategia acestui departament urmăreşte completarea şi reasezarea direcţiilor tactice, necesare protejării eficiente a teritoriului naţional faţă de noile manifestări ale fenomenului terorist, cu precădere a terorismului fundamental-islamic, a celui religios şi separatist, a bioterorismului, urmărind prevenirea producerii pe teritoriul său de acte teroriste şi constituirii filialelor unor organizaţii extremist-.teroriste cu reprezentare internaţională.

România participă nemijlocit la acţiunile de gestionare a crizelor şi de combatere a terorismului cu forţe ale armatei, jandarmeriei şi de poliţie, în teatrele de operaţii active, dar şi cu servicii şi structuri specializate12

V. Strategia Naţiunilor Unite (ONU) de Combatere a Terorismului

Strategia Naţiunilor Unite de Combatere a Terorismului este un instrument unic pentru îmbunătăţirea rezultatelor luptei împotriva terorismului la nivel naţional, regional şi internaţional. Strategia are la baza patru piloni de acţiune: măsuri care să stabilească ce anume contribuie la răspândirea terorismului; măsuri de prevenire şi combatere a terorismului; măsuri de construire a capacităţii statelor de a preveni şi de a combate terorismul şi întărirea rolului sistemului ONU în acest sens; măsuri de asigurare a respectării drepturilor omului pentru toţi şi supremaţia legii ca bază a luptei împotriva terorismului13.

1. Identificarea condiţiilor care conduc la răspândirea terorismului: conform acestui pilon tematic, Statele Membre trebuie să identifice condiţiile care conduc la răspândirea terorismului prin îmbunătăţirea programelor de prevenire a conflictelor, negociere, mediere, conciliere, menţinere şi construire a păcii. Ele trebuie, de asemenea, să acorde importanţă iniţiativelor care promovează toleranţa inter-religioasă si interculturală, care reduc marginalizarea grupurilor vulnerabile, cum ar fi tinerii, si care promovează incluziunea socială. Statele membre trebuie sa tina cont de nevoile victimelor prin adoptarea de sisteme de asistenţă la nivel naţional şi regional14.

2. Prevenirea şi combaterea terorismului: după cum se recunoaşte in Strategie, teroriştii au nevoie atât de mijloace pentru a-şi duce la bun sfârşit atacurile, cât şi de un set de ţinte valoroase, de aceea, conform acestui pilon tematic o mare

12 General de brigadă dr. Gheorghe Văduva, „Terorismul Contemporan- factor de risc la adressa securităţii şi apărării naţionale în condiţiile statutului României de membru NATO”, edit. Universităţii Naţionale de Apărare,2005,p.43-4413 www.onuinfo.ro14 Ibidem

5

varietate de acţiuni sunt recomandate statelor membre pentru a nu permite accesul teroriştilor la resurse şi pentru a proteja anumite ţinte vulnerabile15.

3. Construirea capacităţii unui stat de a contracara terorismul: în Strategie, statele membre au recunoscut necesitatea creării de capacităţi ca bază a  efortului global de a contracara terorismul. Sub acest al treilea pilon de acţiune, Strategia solicită comunităţii internaţionale, şi mai ales sistemului Naţiunilor Unite, să furnizeze asistenţa tehnică pentru identificarea lipsurilor sau vulnerabilităţilor, pentru a oferi posibilitatea unui nou schimb de informaţii şi pentru networking care ar putea duce la cooperare inter-statală, la schimbul de bune practici şi la creşterea conştiinţei publice vizavi de ameninţarea terorismului16.

4. Protejarea drepturilor omului în concordanţă cu combaterea terorismului: sub cel de-al patrulea pilon al Strategiei, statele membre se angajeaza să adopte măsuri pentru respectarea drepturilor omului pentru toţi şi funcţionarea statului de drept ca o bază fundamentala a luptei împotriva teorismului. Au fost oferite garanţii că vor fi luate masuri vizavi de violarea drepturilor omului şi pentru asigurarea oricăror măsuri necesare contracarării terorismului în concordanţă cu prevederile legate de drepturile omului17.

VI. Clasificarea acţiunilor teroriste

Terorismul se manifestă sub aspecte multiple scopurile sale fiind aceleaşi. Aceste acţiuni pot fi clasificate astfel:

a)Acţiuni teroriste calificate după modalităţile de executare:- terorismul direct care urmăreste un scop imediat, acesta constituind însuşi obiectivul acţiunii propriu-zise- terorismul indirect în care se încadrează toate actele distructive care vin în sprijinul înfaptuirii actului principal

b)Acţiuni teroriste clasificate dupa spaţiul în care se practică:- terorism naţional sau intern când toate acţiunile se desfăşoară pe teritoriul unui stat-terorism internaţional cand acţiunile teroriste se prelungesc pe teritoriul mai multor state

c)Acţiunile teroriste clasificate după mobilul care stă la baza actului terorist:- terorismul de drept comun este de fapt terorismul folosit în scopuri personale- terorismul social se caracterizează prin faptul că nu depăşeşte graniţa unui stat- terorismul politic este dirijat împotriva statelor şi a organelor sale democratice

15 www.onuinfo.ro16 Ibidem17 Ibidem

6

- terorismul de stat este forma cea mai gravă şi mai distrugătoare, fiind numit şi terorism politico-guvernamental armat18.

d)Acţiuni teroriste clasificate după tipologia formelor de manifestare:- terorismul organizaţional este specific grupărilor mici care nu dispun de sprijin popular- terorismul practicat în contextul insurgenţelor menit să erodeze credibilitatea guvernului prin terorizarea cetăţenilor- terorismul sponsorizat care implică sprijinirea unor grupări teroriste de către state suverane.

VII. Intervenţia militară din Afghanistan

După uluiala momentului 11 septembrie 2001, intervenţia militară din Afghanistan a fost privită drept o necesitate strategică pentru anihilarea reţelei Al Qaeda cuibărită pe teritoriul acestui stat slab pe care îl controla din punct de vedere teritorial si chiar militar. Este uimitor cum Osama Bin Laden a reuşit să folosescă teritoriul acestui stat pentru a pregăti lovirea celui mai puternic centru de putere al lumii. Intervenţia militară din Afghanistan introducea ceea ce înseamna razboiul „antiterorist” din secolul XXI: lupta cu un inamic „non-statal” capabil să folosescă în interes propriu teritoriul altor state (în special al celor slabe) şi mai ales capabil să poarte un razboi asimetric bazat pe intimidarea psihologică a adversarului şi pe utilizarea oricăror mijloace chiar şi pe cele mai violente menite sa slabescă adversarul şi să-i cauzeze daune deosebit de grave materiale şi morale. În Afghanistan s-a observat cât de usor este de învins un stat slab şi cât este de grea lupta împotriva unui non-stat reprezentat aici de Al Qaeda, în timp ce comandantul militar şi şeful politic al acestei grupări nu a fost prins nici până în ziua de azi19.

VIII. Grupări teroriste

a)Al Qaeda: mai este cunoscuta şi sub denumirea de „Baza”, fiind organizaţia teroristă faimoasă pentru atacurile de la 11 septembrie 2001 asupra World Trade Center din New York şi asupra sediului Pentagonului din Washington DC. Acesta organizaţie a fost condusă şi fondată de Osama Bin Laden, fiind dezvoltată dintr-o reţea de combatanţi care au participat la lupta împotriva sovieticilor în Afghanistan din anii ’80. Al Qaeda a fost cunoscută opiniei publice în 1998, când a fost responsabilă pentru atacurile cu bombă asupra ambasadelor Statelor Unite ale Americii din Nairobi şi Dar es Salaam. Dupa atentatele de la 11 septembrie 2001 o coaliţie condusă de SUA a distrus bazele Al Qaeda din 18 Cpt. Instructor Daniel Cişmaru, www.armyacademy.ro19 George Cristian Maior, „ Incertitudine, gândire strategică în secolul XXI”, Rao, 2009, p. 209

7

Afghanistan si mulţi lideri au fost capturaţi şi ucişi. Cei care au supravieţuit, precum Osama Bin Laden, au devenit fugari. Această organizaţie este renumită pentru atacurile teroriste sinucigaşe, îndreptate de cele mai multe simultam spre diferite ţinte, distingându-se de alte organizaţii prin faptul că are o raza de acţiune globală. Dimensiunea, forma şi modul de operare actuale ale Al Qaeda nu sunt foarte clare20 .

b) Hizballah (Hezbollah) sau Partidul lui Dumnezeu a fost creat în 1982 ca răspuns la invazia israeliană în Liban. Din punct de vedere politic, organizaţia susţine instituirea unui stat islamic în Liban şi se opune existenţei stattului Israel. În prezent, 14 membri din Hizballah fac parte din parlament, iar organizaţia primeşte sprijin economic din partea Iranului şi a Siriei. Între 2000 şi 2006, Hizballah a lansat frecvente etacuri împotriva Israelului, ajungându-se la o reacţie armata dură din partea acestuia. Odata cu încetarea focurilor de armă organizaţia teroristă a refuzat să se dezarmeze în concordanţă cu termenii hotărârii de încetare a focului. Cu toate pagubele suferite, popularitatea acesteia şi a liderului său, Hassan Nasrallah, în rândul populaţiei libaneze Shia a sporit.

c) Hamas( Mişcare de Rezistenţă Islamică) este o organizaţie islamică militantă construită din mai multe aripi implicate în diferite activităţi sociale, politice şi teroriste. Acesta grupare a fost înfiinţată în 1987 cu scopul de a distruge statul israelian şi de a institui statul islamic pe teritoriul Palestinei istorice.

IX. Bioterorismul

Terorismul chimic, biologic sau uclear nu mai este de domeniul filmelor science-fiction. Potrivit unor analişti, riscul utilizării acestor arme este în creştere, având în vedere sporirea violenţei interetnice şi religioase şi a încălcării drepturilor omului. Potrivit altora, posibilităţile unui atac terorist cu arme biologice, de exemplu, sunt reduse, dar se trag semnale de alarmă asupra consecinţelor dezastruoase, dacă nu se vor lua măsuri imediate.

Bioterorismul constă în utilizarea sau ameninţarea cu utilizarea de viruşi, bacterii, ciuperci sau toxine, de microorganisme cu intenţia declarată de a provoca o maladie sau decesul fiinţelor umane, animalelor şi plantelor cu scopul de a atinge anumite obiective. Efectele bioterorismului pentru sănătatea publică sunt considerabile şi numai în eventualitatea în care numărul persoanelor implicate ar fi redus. Potrivit unui grup de experţi americani în prevenirea şi controlerea bolilor, microorganismele cele mai periculoase pentru sănătatea publică sunt: variola (Variola Major), antraxul ( Bacillus Anthracis), ciuma (Yersinia pestis), botulismul ( Toxina Botulinică), tularemia (Francisella Tularensis) si febrele hemoragice. Arma biologică este o arma invizibilă. Ea poate fi transportată, fară a fi detectată,

20 Paul Robinson, „Dicţionare de securitate”, edit. CA Publishing, 2010, p. 16-17

8

chiar peste graniţe, fie în “culturi” pentru obţinerea cantităţii dorite, fie în cantităţi suficiente pentru săvârşirea unui masacru. Microorganismele pot fie liberate fara zgomot şi fără a provoca efecte imediate. Nu se poate determina maladia până nu se cunosc simptomele infecţiei şi agentul cauzal. Dacă acesta, cum este cazul variolei, se poate propaga de la o persoană la alta, numărul victimelor atinge cu uşurinţă zeci de mii de cazuri21.

În urma atacurilor teroriste din ultimii ani, Uniunea Europeană a adoptat o atitudine proactivă, revizuind sistemele de protecţie deja existente şi minimizând ameninţările la adresa sănătăţii publice. Principalele obiective ale UE în acest domeniu se referă la o mai bună colaborare între statele membre în ceea ce priveşte evaluarea riscurilor, la sistemul de avertizare şi intervenţie rapidă, precum şi la prevenirea accidentelor majore care implică substanţe periculoase. Se urmăreşte de asemenea ca, în situaţia în care astfel de accidente se produc, consecinţele nefaste asupra sănătăţii publice şi mediului să fie limitate într-o manieră uniformă şi eficientă22.

Deşi Organizaţia Americană de Prevenire şi Control a Infecţiilor (CDC) a dezvoltat un plan de apărare în cazul unui atac bioterorist sau în cazul unei contaminări accidentale, în momentul de faţă sunt disponibile vaccinuri doar pentru variolă şi antrax, dar acestea nu sunt recomandate populaţiei generale, ci doar unor grupuri care se confruntă cu un risc de îmbolnăvire ridicat, în special pentru personalul militar23.

Societatea rămâne foarte vulnerabilă la atentatele terorismului chimic şi a bioterorismului care, în următoarea etapă, se vor multiplica şi se vor diversifica, efectele fiind deosebit de grave.

X. Rolul şi locul instituţiei militare în combaterea terorismului

“Apărarea împotriva terorismului presupune o serie de activităţi desfăşurate de forţele militare ale NATO, pe baza deciziei Consiliului Atlanticului de Nord, cu scopul de a evita şi dezorganiza atacurile sau ameninţările teroriste conduse din exterior contra populaţiei, teritoriului, infrastructurii şi forţelor oricărui stat membru, pentru a se apăra şi a se proteja împotriva acestora, inclusive prin luarea unor măsuri împotriva teroriştilor şi celor care-i adăpostesc24”. De aici rezultă clar misiunile care revin forţelor armate în lupta contra terorismului. Prin funcţiile pe care le îndeplineşte, Armata României răspunde prompt la gama diversificată de acţiuni împotriva terorismului.

21 „Bioterorism”, www. Presamil. ro22 „Bioterorism”, Portalul Uniunii Europene dedicat sănătăţii publice, ec. Europa.eu23 Carmen Rotărescu, Şeful Centrului de Drept Internaţional Umanitar24 www. Nato. Int, Reuniunea Consiliului Atlanticului de Nord ţinută la Istambul la 28 iunie 2004

9

XI. Concluzie

Amenintările teroriste sunt de mare actualitate şi se prevede ca în timpul care urmează să se diversifice sau chiar să se agraveze, nicidecum să dispară. Terorismul constituie elementul bulversant al lumii contemporane si chiar dacă acesta îsi face mult mai mult acum simţită prezenţa, a existat de secole, evoluând o data cu societatea în care trăim.

Bibliografie:

1. Robinson Paul, “Dicţionar de securitate internaţională”, Cluj-Napoca, edit. CA Publishing, 2010

2. Maior George Cristian, “ Incertitudine, gândire strategică şi relaţii internaţionale în secolul XXI”, Bucureşti, edit. RAO International Publishing Company, 2009

3. Prof. Manci Ioan, „Agenda securităţii naţionale: riscuri, ameninţări, vulnerabilităţi”, „Introducere în studii de securitate şi strategice”

4. www.sri.ro, http://www.sri.ro/subpagini/8/sistemul-national-de-alerta-terorista.html

5. www.mae.ro 6. www.onuinfo.ro

7. http://www.dci.ro/legi/535/html8. http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/terorismul_contemporan.pdf9. http://www.persamil.ro/smm/2004/10/pag 28-30.htm10. www.nato.int11 www.un.org

10