Cum

para

de

pe w

ww

.ujm

ag.ro

3

Mariana MARINESCU

NOILE EDUCAŢII ÎN SOCIETATEA CUNOAŞTERII

Cum

para

de

pe w

ww

.ujm

ag.ro

4

Copyright © 2013, Editura Pro Universitaria Toate drepturile asupra prezentei ediţii aparţin Editurii Pro Universitaria Nicio parte din acest volum nu poate fi copiată fără acordul scris al Editurii Pro Universitaria

Coordonator Mihaela Tomiță

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MARINESCU, MARIANA Noile educaţii în societatea cunoaşterii / Mariana Marinescu. - Bucureşti : Pro Universitaria, 2013 Bibliogr. ISBN 978-606-647-618-8 371.3(075.8)

Cum

para

de

pe w

ww

.ujm

ag.ro

15

CUVÂNT CĂTRE CITITOR

Doresc ca în această lucrare de sinteză N o i l e e d u c a ţ i i î n s o c i e t a t e a c o n t e m p o r a n ă să se reflecte esenţa unor preocupări a dascălilor, a unor căutări, observaţii atente mai mult sau mai puţin îndelungate, rezultate ale unor studii efectuate (în rândul elevilor/ studenţilor, cadrelor didactice, părinţilor etc.), străduindu-mă să dovedesc cu argumente, de fiecare dată, că ,,noile educaţii sunt un domeniu extrem de complex al cunoaşterii umane”.

Dorinţa mea de a aduna într-un număr de pagini aceste materiale şi preocupări, de a le pune la dispoziţia cititorilor/ cursanţilor s-a amplificat odată cu acumularea şi selectarea datelor. De fapt, selectarea materialului din literatura consultată, a constituit operaţie destul de dificilă.

În consecinţă, cititorii vor găsi în volumul de faţă o selecţie de astfel de informaţii încadrate în câteva direcţii mari din domeniul Ştiinţe ale educaţiei. Este suficient să amintesc că fiecare capitol al volumului poate fi dezvoltat independent, de tipul celui realizat.

Sunt conştientă că nu am valorificat îndeajuns toate subiectele propuse în volum, dar sunt convinsă că am făcut un pas în această direcţie. Subliniez, de asemenea, imposibilitatea de a cuprinde esenţa problematicii Noilor educaţii, dar sper şi am dorit ca materialul selectat să constituie motivaţia şi dispoziţia pentru reflecţii a educatorilor şi educaţilor, deopotrivă.

Doresc ca materialul prelucrat şi selectat să constituie un îndemn în această direcţie şi totodată o bază informaţională instructivă şi formativă pentru cititorii de diferite vârste şi profesiuni, care vor avea curiozitatea să-l răsfoiască. Unele puncte din tematica abordată pot constitui puncte de sprijin în procesul autoeducaţiei şi al educaţiei permanente, spre binele comunităţii în care trăim.

Noile educaţii au o fundamentare interdisciplinară, bazându-se pe contribuţii ale informaticii, filosofiei, antropologiei, dar mai ales ale Ştiinţelor educaţiei, fiind organizată în jurul celor patru piloni ai cunoaşterii:

Cum

para

de

pe w

ww

.ujm

ag.ro

16

a învăţa să ştii, care se referă la dobândirea instrumentelor cunoaşterii; a învăţa să faci (a învăţa să faci bine) astfel încât individul intră în

relaţie cu mediul ambiant; a învăţa să trăieşti împreună cu alţii (a convieţui) se referă la

comunicare, cooperare participând la activităţile umane; a învăţa să fii, care rezultă din primele trei. Aceste informaţii concretizate în prezentul volum se adresează, spre

confruntare: studenţilor care frecventează cursurile de formare iniţială, din cadrul

Departamentului pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Personalului Didactic;

profesorilor practicieni în efortul lor de formare continuă, pentru realizarea obiectivelor educaţiei;

autorilor de programe şi manuale curriculare, de didactici a specialităţii, care să aducă amendamente privind optimizarea procesului instructiv-educativ;

profesorilor – mentori care coordonează desfăşurarea practicii pedagogice;

elevilor ,,subiecţii educaţiei”, care sunt beneficiarii primari etc.

***

În fine, ca un arc peste timp, această lucrare se străduie să marcheze şi o

evoluţie a mea ca pedagog, care mai mult de trei decenii am slujit la ,,altarul şcolii”, simţind zi de zi pulsul educaţiei. Cât adevăr izvorăşte din cuvintele lui G. Bachelard – ,,Gândirea ştiinţifică este în stare de pedagogie permanentă”, sau ,,O şcoală în care profesorul nu învaţă este o absurditate” (C. Noica), sau ,,Nu-i înveţi pe alţii ceea ce ştii, nu-i înveţi ceea ce vrei, ci îi înveţi ceea ce eşti” (J. Jaures).

Mulţumesc tuturor celor care m-au sprijinit în elaborarea acestui volum prin sugestii şi observaţii critice. În aşteptarea unor sugestii, observaţii, provocări..... sper în circumstanţele atenuante ale cititorilor.

Autoarea Oradea, februarie 2013

Cum

para

de

pe w

ww

.ujm

ag.ro

17

Capitolul I

EDUCAȚIA ȘI PROBLEMATICA LUMII CONTEMPORANE

Educaţia are dificila misiune de a transmite o cultură acumulată de secole, dar şi o pregătire pentru un viitor în bună măsură imprevizibil.

Jacques Delors

Scopul unității de curs:

formarea unei imagine globale și realiste privind educația și problematica lumii contemporane

Obiective operaţionalizabile la nivelul activităţilor propuse cursanţilor:

definirea conceptelor de educație și problematica lumii contemporane, noile educaţii, formele educației, educaţie permanentă etc.;

analiza caracteristicilor problematicii lumii contemporane (PLC); realizarea unei abordări succinte privind noile educaţii; introducerea conținutul noilor educații în cadrul disciplinelor şcolare; realizarea unor dezbateri privind modalităţi practice de realizare a noilor

educaţii (posibilităţi de acţiune); dezbaterea privind unele acţiuni ale dezvoltării educaţiei permanente; aplicarea interdisciplinarității la disciplina pe care o predaţi; contribuirea la dezvoltarea unei culturi generale în comunitatea locală.

Concepte-cheie: educație și problematica lumii contemporane, noile educaţii, formele educației, educaţie permanentă. Conținut: 1. Considerații generale privind educația și problematica lumii contemporane 2. ,,Noile educații” și societatea cunoașterii – abordare sintetică 3. Educația: esență și importanță

3.1. Precizări conceptuale 3.2. Formele educației şi relaţiile dintre ele

3.3. Nevoia de educaţie permanentă

Cum

para

de

pe w

ww

.ujm

ag.ro

18

4. Modalităţi practice de realizare a noilor educaţii (posibilităţi de acţiune) 4.1. Câteva modalităţi practice de realizare a noilor educaţii 4.2. Percepția elevilor despre Curriculum-ul disciplinei opționale Educație pentru sănătate Întrebări și teme de reflecție și autoreflecție Recomandări bibliografice pentru studiul individual

1. Considerații generale privind educația și problematica lumii contemporane

Ritmul rapid al schimbărilor a determinat constituirea unei problematici

complexe a lumii contemporane, care a adus omenirea în faţa unei alternative extreme. Ne punem întrebarea: Spre ce va fi mersul omenirii: ordine, progres, înţelepciune sau hazard, stagnare, iraţionalitate, distrugere, atomizare ? În faţa acestui ,,ghem de probleme presante” educaţia are un rol hotărâtor.

Astăzi, problema educaţiei este abordată în strânsă legătură cu problematica lumii contemporane, lume ce se caracterizează prin multiple transformări, prin schimbări în toate domeniile, determinate de progresele în domeniul ştiinţei şi tehnicii, proliferarea informaţiei, evoluţia trebuinţelor spirituale şi materiale ale oamenilor. Dar, totuşi, să nu uităm că omenirea se mai caracterizează prin cerinţe şi aspiraţii specifice.

Educaţia este o dimensiune constitutivă a fiinţei umane. Omul nu poate deveni om decât prin educaţie - spune Kant, la modul imperativ. Tot ce ţine de umanitate: limbaj, raţiune, sentimentele, arta, morala se realizează numai prin educaţie. Societatea de mâine este efectul societăţii de astăzi.

Omenirea are nevoie de o conştiinţă comună, de promovare a unui nou umanism, bazat nu numai pe valorile morale şi culturale, ci şi pe achiziţiile revoluţiei ştiinţifice şi tehnice şi pe impactul lor asupra vieţii.

Educaţia însăşi nu este cu adevărat ,,neutră”, ea nefiind inseparabilă de viaţa comunităţii, de situaţia economică, socială, politică, de forma de guvernare. Educaţia trebuie să răspundă necontenit unor exigenţe ale realităţii naţionale şi internaţionale. Actualmente, educaţia este o problemă prioritară. Toţi cei care văd limpede evoluţia fiinţei umane, a fiinţei raţionale, a omului modern, a umanităţii, în ansamblul ei plasează în centru educaţia.

Cum

para

de

pe w

ww

.ujm

ag.ro

19

În ultimele decenii, omul modern se identifică prin prezenţa unor noi tipuri de probleme, care se impun atât prin caracterul lor grav şi presant, cât şi prin dimensiunile lor regionale şi universale. Asemenea probleme sunt: deteriorarea continuă a mediului (atât terestru cât şi marin), deteriorarea atmosferei, limitarea resurselor naturale, caracterul galopant al creşterii demografice în unele zone etc. Viaţa contemporană se caracterizează prin o serie de mutaţii: amplificarea şi impreviziunea schimbărilor de natură economică şi sociopolitică, intensificarea schimbărilor din sfera profesiunilor, amplificarea interdependenţelor dintre macrosistemul social şi componentele sale. Aceste probleme care la început păreau a sta doar în atenţia savanţilor, factorilor decizionali, oamenilor politici, au început să devină probleme concrete, deschise şi îngrijorătoare pentru toţi oamenii, probleme ce nu pot fi discutate separat, ci într-o interconexiune. Astfel, dezvoltarea nu poate avea loc fără pace, pacea nu poate fi autentică fără respectarea drepturilor omului şi asigurarea libertăţilor fundamentale. Libertăţile şi drepturile sunt iluzorii acolo unde domnesc: analfabetismul, mizeria, hazardul, foametea. Semnificaţia şi eficienţa actului educativ sunt date de disponibilităţile educaţiei de adaptare şi autoreglare faţă de sfidările tot mai numeroase ale spaţiului social (C. Cucoş, 1996, p. 30). Adevărul este că fiecare aspect al vieţii, la nivel atât individual, cât şi social, oferă posibilităţi pentru educaţie, dar şi pentru participarea activă. Oamenii trebuie să profite de fiecare oportunitate pentru a învăţa sau a se autoperfecţiona, cu remarca că asimilarea acestor resurse potenţiale este posibilă numai dacă în prealabil s-a primit o educaţie fundamentală solidă. Putem chiar să ne imaginăm o societate în care fiecare individ să fie, pe rând, elev şi profesor. Fiecare dintre noi putem fi pe rând om de acţiune şi om de reflecţie. Omenirea nu trebuie să ezite între continuarea hotărâtă a drumului pe care se află şi resemnare. Primul lucru care trebuie făcut într-o societate unde ritmul rapid al schimbărilor ne presează din toate direcţiile, este acela de a-i reda educaţiei locul central La sfârşitul secolului trecut, un document UNESCO propunea sub titlul de Problemele mondiale în şcoală, introducerea în şcoală a unor teme ca:

- drepturile omului şi libertăţile fundamentale; - foametea, sărăcia şi progresul economic; - protejarea copilăriei şi a adolescenţei; - proliferarea conflictelor între naţiuni; - creşterea problemelor de sănătate; - alimentaţia, malnutriţia şi subnutriţia; - dispariţia speciilor de plante şi animale etc.

Aceste realităţi l-au determinat pe Aurelio Peccei – fostul preşedinte al Clubului de la Roma să introducă noul concept de problematică a lumii contemporane.. Reprezentanţii Clubului de la Roma avertizează omenirea asupra pericolelor care o pândesc, de exemplu Alexander King şi Bertrand Schneider în

Cum

para

de

pe w

ww

.ujm

ag.ro

20

Prima revoluţie globală – o strategie pentru supravieţuirea lumii. Sigur că agravarea unor astfel de probleme, consecinţele multiplicării şi amplificării lor s-au impus atenţiei nu numai forurilor internaţionale, diverselor categorii de specialişti ci şi analizelor futurologilor (ex. Alvin şi Heidi Toffler în Şocul viitorului, Al treilea val, Puterea în mişcare, Război şi antirăzboi, Spasmul economic etc.). Pregătirea pentru viitor se bazează pe înţelegerea profundă a PLC, a cauzelor care a generat-o, pentru a anticipa evoluţiile acesteia şi a i se adapta în mod creator. Problematica lumii contemporane (PLC) prezintă mai multe caracteristici:

caracter universal, toate regiunile şi toate ţările sunt plasate în miezul acestor problematici; soluţiile sunt cooperarea şi solidaritatea;

caracter global, este prezentă în toate sectoarele vieţii sociale, constituind o sursă de probleme deschise, dar şi dificultăţi, atât în sfera vieţii materiale cât şi în cea spirituală;

evoluţie rapidă şi greu previzibilă, în sensul că omul modern foarte frecvent este pus în faţa unor situaţii inedite, şi de cele mai multe ori nu este pregătit pentru abordarea acestora;

complexitate, caracter pluridisciplinar şi interdisciplinar, adesea în rezolvarea unor probleme trebuie luate în considerare conexiunile cu alte probleme;

caracter prioritar sau presant, din partea comunităţilor naţionale şi mondiale se cer răspunsuri prompte, ingeniozitate şi foarte frecvent importante răspunsuri financiare.

Problematica lumii contemporane (PLC) demonstrează tot mai pregnant

că soluţiile cele mai eficiente nu pot fi găsite prin demersuri şi angajări secvenţiale, parcelare, ci este nevoie de o viziune holistică în studierea şi decantarea celor mai eficiente mijloace de rezolvare a marilor probleme cu care se confruntă omenirea (degradarea mediului, explozia demografică, proliferarea conflictelor dintre naţiuni etc.) (C. Cucoş, 2002, p. 54).

Îmbogăţirea conţinutului valoric al educaţiei, dinamic şi complex, impune schimbarea sensului formării prin trecerea de la modelul pluridisciplinar la modelul interdisciplinar. În plan educaţional, analiza problematicii complexe a lumii contemporane şi conturarea cât mai clară a marilor teme de reflecţie au condus la constituirea unor răspunsuri specifice prin potenţarea „noilor educaţii” (sau noi tipuri de conţinuturi).

Şcolii, ca principal agent educativ, îi revine rolul de a înarma tinerii cu simţ critic, cu capacitatea de a înţelege şi răspunde adecvat diverselor provocări din partea societăţii, de a deveni tot mai mult agenţi ai propriei formări, care să-şi organizeze, să-şi structureze singuri cunoaşterea, să descopere singuri, având formată judecata şi responsabilitatea viitoare.

Cum

para

de

pe w

ww

.ujm

ag.ro

21

Noile educaţii nu trebuie privite numai ca surse de reînnoire şi reconstrucţie a unor conţinuturi care derivă din dimensiunile tradiţionale ale educaţiei. Este meritul şcolii româneşti privind preocupările pentru problematica noilor educaţii, care au coincis cu preocupările din lumea occidentală. Încă în urmă cu mai bine de 25 de ani profesorul George Văideanu şi colaboratorii utilizau termenul şi descriau noile educaţii. Dar precedentele meritorii trebuie citate: Universitatea din Bucureşti este între primele 10 universităţi din lume, care şi-au creat centre de calcul acum 5 decenii, graţie academicianului Gr. C. Moisil.

Într-o societate supertehnologizată ar trebui să privim noile educaţii nu ca dimensiuni izolate, ci în multiplele lor relaţii de tip sistemic şi din perspectiva efectului de viitor. Capacitatea de a stăpâni tehnologiile moderne din punct de vedere intelectual, politic şi social reprezintă una dintre provocările majore ale omului modern în acest secol.

Noile educaţii, în ordinea apariţiei lor ar fi: - Educaţia relativă la mediu (sau educaţia ecologică); - Educaţia în materie de populaţie (sau educaţia demografică); - Educaţia nutriţională; - Educaţia pentru noua tehnologie şi progres; - Educaţia faţă de mass-media; - Educaţia pentru pace şi cooperare; - Educaţia pentru democraţie şi drepturile omului; - Educaţia sanitară modernă; - Educaţia economică şi casnică modernă; - Educaţia pentru timpul liber; - Educaţia pentru o nouă ordine internaţională; - Educaţia cu vocaţie internaţională; - Educaţia pentru o viaţă de calitate; - Educaţia interculturală etc.

Lista aceasta va rămâne deschisă, fiind posibil ca în fiecare moment să fie completată.

2. ,,Noile educații” și societatea cunoașterii – abordare sintetică

Trebuie să privim noile educaţii nu ca dimensiuni izolate, ci în multiplele lor relaţii de tip sistemic şi din perspectiva efectului de viitor.

Liviu Antonesei Dacă la începutul secolului nostru Educaţia nouă sau Şcoala activă anunţau voinţa de inovare a învăţământului şcolar, şi îndeosebi a metodelor şi a relaţiilor profesor-elevi, Noile educaţii sunt purtătoare de noi obiective şi mesaje, constituindu-se în răspunsuri date unor sfidări.

Cum

para

de

pe w

ww

.ujm

ag.ro

22

În cele ce urmează ne vom concentra atenţia asupra unora dintre cele mai importante dimensiuni ale noilor educaţii, mai frecvent întâlnite în şcoala şi societatea românească. Vom încerca să păstrăm în această abordare succintă ordinea apariției lor.

Educaţia ecologică. Informarea şi pregătirea privind transmiterea

cunoştinţelor de educaţie ecologică, de a forma deprinderi, convingeri şi comportamente trainice de protecţie a biosului, este o condiţie de bază necesară acestei munci nobile, de „a educa”. Familiarizarea cu obiectivele educaţiei ecologice este o necesitate, păstrarea unui mediu sănătos de viaţă fiind, în esenţă, datoria şi sarcina primordială a fiecărui locuitor al Terrei. Principalul scop al educaţiei relative la mediu este formarea conştinţei şi conduitei ecologice, care începe în familie, se continuă în şcoală, în universitate, şi prin formele instruirii continue, permanente. Îmbogăţirea culturii ecologice ar trebui să devină o preocupare de importanţă majoră a omului modern.

Educaţia demografică, care în unele ţări este acceptată ca disciplină de studiu, mai ales unde se înregistrează un procent mare al creşterii demografice (China, India, ţările africane).

Manifestări ale problematicii globalizării au repercursiuni sociale şi afectează direct educaţia demografică. Foarte des se afirmă că înainte de a ne referi la multiplele forme pe care le ia globalizarea astăzi, este bine să aruncăm o privire asupra unor statistici care arată ritmul rapid de creştere demografică a lumii, deoarece aceasta constituie problema principală, care le generează pe celelalte (The State of World Population (Starea populaţiei lumii 1993), New Yoek, UNFPA, 1993).

Până în anul 2015 se preconozează că populaţia lumii va ajunge la 9,1 miliarde, cu 34% mai mare decât în prezent, iar urbanizarea va avea loc într-un ritm tot mai accelerat, 70% din locuitori fiind reprezentaţi de mediul urban (Raport FAO, 2009).

Educaţia nutriţională întâlnită ca disciplină de învăţământ sau ca

activitate extraşcolară. Obţinerea echilibrului nutritiv nu depinde numai de realizările economico-sociale; bolile de nutriţie ar trebui să nu apară în ţările cu nivel de trai ridicat, iar frecvenţa lor să scadă pe măsură ce starea economică se îmbunătăţeşte. Dar studiile statistice arată că, dimpotrivă, în ţările cu civilizaţie şi economie avansată, incidenţa bolilor degenerative şi de nutriţie este crescută. Aceasta înseamnă că omul contemporan nu aplică regulile unei alimentaţii sănătoase. Fiecare individ are o structură morfofuncţională specifică, un temperament caracteristic, o dinamică fizică particulară, care reclamă unele particularităţi de regim alimentar, care în mod obişnuit nu sunt luate în consideraţie.